MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 388         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 5 mai 2006

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

15. – Hotărâre pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) din Hotărârea Senatului nr. 9/2006 privind Comisia specială pentru modificarea si completarea Regulamentului Senatului

 

DECRETE

 

464. – Decret privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

527. – Hotărâre privind aprobarea contractului-cadru si a onorariilor maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform titlului VII “Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

550. – Hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2006 al Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

48. – Decizie privind numirea domnului Mircea Lupu în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

 

49. – Decizie privind promovarea temporară a domnului Dorin Costel Todor în functia publică de secretar general al Ministerului Justitiei

 

50. – Decizie privind promovarea temporară a doamnei Doinita Florea în functia publică de secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Externe

 

51. – Decizie privind eliberarea domnului Vulpăsin Nicolae din functia de subsecretar de stat pentru românii de pretutindeni la Ministerul Afacerilor Externe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

212/1.282. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului administratiei si internelor privind aprobarea tarifului unic pentru activitătile specifice desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si de institutiile sale subordonate, perceput pentru terenurile agricole

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 20 aprilie 2004, definitivă la 10 noiembrie 2004, în Cauza Surugiu împotriva României

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) din Hotărârea Senatului nr. 9/2006 privind Comisia specială pentru modificarea si completarea Regulamentului Senatului

 

În temeiul dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată, si ale art. 77 din Regulamentul Senatului,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) din Hotărârea Senatului nr. 9/2006 privind Comisia specială pentru modificarea si completarea Regulamentului Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, se prorogă până la data de 31 august 2006.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 2 mai 2006, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 2 mai 2006.

Nr. 15.

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Ordinului national Steaua României în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 9 lit. A.II si ale art. 75 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare, precum si ale Legii nr. 517/2003 privind conferirea decoratiilor de război,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

în semn de recunostintă si apreciere pentru devotamentul exceptional dovedit în timpul executării unei misiuni de luptă în teatrul de operatiuni din Irak, în care si-a sacrificat viata,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se conferă post-mortem Ordinul national Steaua României în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război, sublocotenentului Hâncu V.M. Bogdan-Valerian.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2006.

Nr. 464.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea contractului-cadru si a onorariilor maximale acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform titlului VII “Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 32 alin. (3) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă modelul contractului-cadru de prestări de servicii si anexa la contractul-cadru de prestări de servicii, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. – (1) Se aprobă cuantumul maxim al onorariilor ce pot fi acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare, prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Plătile vor fi efectuate în lei, cuantumul onorariilor fiind calculat la cursul leu/euro comunicat de Banca Natională a României la data efectuării plătii.

Art. 3. – Contractul-cadru prevăzut la art. 1 se va încheia între evaluator, persoană fizică sau juridică, si Cancelaria Primului-Ministru.

Art. 4. – Sumele reprezentând onorariile acordate evaluatorilor autorizati vor fi achitate din bugetul Cancelariei Primului-Ministru, la cererea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Art. 5. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Presedintele Autoritătii Nationale

pentru Restituirea Proprietătilor,

Ingrid Zaarour

p. Ministrul finantelor publice,

Istvan Jakab,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 aprilie 2006.

Nr. 527.

 

ANEXA Nr. 1

 

CONTRACT - CADRU DE PRESTĂRI DE SERVICII

Nr. ............../ ................

 

I. Părtile contractante:

Între:

Societatea Comercială ............................................................/evaluator persoană fizică, membru al unei asociatii nationale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică, având calitatea de evaluator independent, cu sediul în .............................................................., în calitate de prestator,

si

Cancelaria Primului-Ministru, cu sediul în municipiul Bucuresti, Piata Victoriei nr. 1, cod fiscal 16287630, cont de virament nr. RO98TREZ70023510120XXXXX, deschis la Directia Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti, prin reprezentantul său legal ........................................................, în calitate de beneficiar,

a intervenit următorul contract-cadru de prestări de servicii:

II. Obiectul contractului

Art. 1. – Obiectul contractului îl constituie asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, în aplicarea titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Serviciile de evaluare solicitate privesc executarea evaluării imobilelor identificate în anexa care face parte integrantă din prezentul contract.

III. Valoarea contractului si modalitatea de plată

Art. 2. – Pretul prestatiei pentru fiecare tip de imobil este cel stabilit prin hotărâre a Guvernului si prevăzut în anexa la prezentul contract.

Art. 3. – Factura se eliberează în termen de 15 zile de la data comunicării acceptării de către beneficiar a raportului de evaluare a imobilului ce face obiectul contractului.

Art. 4. – Plata se efectuează prin ordin de plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data prezentării facturii la Directia generală economică a Cancelariei Primului-Ministru, confirmată cu “bun de plată“ de responsabilul de contract.

IV. Durata contractului

Art. 5. – Contractul se încheie pe o durată nedeterminată.

V. Drepturile si obligatiile părtilor

Art. 6. – Obligatiile prestatorului:

6.1. să îndeplinească în orice moment criteriile de selectie stabilite prin Decizia Comisiei Centrale nr. 1 din 7 octombrie 2005 pentru aprobarea conditiilor de înscriere în lista de evaluatori autorizati;

6.2. să asigure serviciile de evaluare a proprietătilor imobiliare în conformitate cu Standardele internationale de evaluare;

6.3. să întocmească raportul de evaluare si să îl înainteze Comisiei Centrale pe suport magnetic si în scris;

6.4. să transmită un exemplar al raportului de evaluare si solicitantului, persoană îndreptătită, si să răspundă la obiectiunile acestuia, după caz;

6.5. să realizeze prestatia datorată la termenul si în conditiile stabilite în prezentul contract.

Art. 7. – Obligatiile beneficiarului

7.1. să pună la dispozitie prestatorului, în format electronic, actele detinute, din dosarele ce i-au fost înaintate;

7.2. să achite suma prevăzută la art. 2 în conditiile si în termenele prevăzute de prezentul contract.

VI. Termenul de executie

Art. 8. – Termenul de executare a evaluării imobilului este prevăzut în anexa la prezentul contract.

VII. Încetarea contractului

Art. 9. – Prezentul contract încetează de plin drept la data îndeplinirii obligatiilor asumate sau, fără a mai fi necesară interventia unui/unei tribunal arbitral/instante judecătoresti, în cazul în care una dintre părti subcontractează drepturile si obligatiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părti.

În cazul în care una dintre părti nu îsi execută obligatiile asumate prin prezentul contract, acesta se consideră desfiintat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere si fără orice altă formalitate prealabilă, precum si fără a mai fi necesară interventia unui/unei tribunal arbitral/instante judecătoresti.

Art. 10. – Încetarea contractului poate interveni după trecerea unei perioade de 10 zile de la data expirării termenului de executare a evaluării, Comisia Centrală rezervându-si dreptul de a putea refuza preluarea raportului de evaluare si achitarea serviciilor prestate cu întârziere.

Art. 11. – Partea care se află în imposibilitate de a executa prezentul contract va notifica celeilalte părti în termen de 5 zile de la ivirea acesteia.

VIII. Penalităti

Art. 12. – În cazul nerespectării obligatiilor contractuale aferente prestatorului, se vor aplica penalităti în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, din valoarea contractului.

Art. 13. – În cazul nerespectării termenului de plată, se vor aplica penalităti în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, din valoarea contractului.

IX. Litigii

Art. 14. – Litigiile ce intervin între părti se vor solutiona pe cale amiabilă sau vor fi solutionate de instantele judecătoresti competente.

X. Forta majoră

Art. 15. – Nici una dintre părtile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/si de executarea în mod necorespunzător – total sau partial – a oricărei obligatii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligatiei respective a fost cauzată de forta majoră, asa cum este definită de lege.

Art. 16. – Partea contractantă care invocă forta majoră este obligată să notifice celeilalte părti, în termen de 24 de ore, producerea evenimentului si să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecintelor lui.

Art. 17. – Dacă în termen de 7 zile de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părtile au dreptul să Osi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre acestea să pretindă daune-interese.

Art. 18. – Partea care invocă forta majoră va prezenta în termen de 3 zile de la aparitia situatiei notificate certificatul emis de camera de comert si industrie teritorială.

Art. 19. – Încetarea cazului de fortă majoră va fi comunicată celeilalte părti contractante în scris, în termen de 24 de ore.

XI. Dispozitii finale

Art. 20. – Orice schimbare adusă elementelor de identificare a oricăreia dintre părtile contractante va fi notificată celeilalte părti în termen de cel mult 24 de ore de la data producerii acesteia, în caz contrar orice comunicare sau acte de procedură urmând a se face la vechea/vechiul adresă/sediu.

Prezentul contract a fost încheiat în 3 (trei) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte si unul pentru a fi arhivat de către secretariatul tehnic al Comisiei Centrale, si contine ........... file.

 

Prestator,

....................................................

Beneficiar,

Cancelaria Primului-Ministru

 

ANEXĂ

la contractul de prestări de servicii

Nr. ....../......

 

Părtile contractante, astfel cum sunt acestea determinate potrivit pct. I din contractul-cadru, înteleg să convină asupra următoarelor:

Art. 1. – Serviciile de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în aplicarea art. 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 si care se vor asigura de prestator privesc executarea evaluării:

a) terenului intravilan;

b) terenului forestier;

c) terenului extravilan agricol;

d) constructiei demolate (cu/fără teren);

e) constructiei existente (cu/fără teren);

f) apartamentului cu/fără teren;

g) blocului de locuinte – condominiu (cu/fără teren);

h) obiectivului comercial, industrial, situat în .................................................................... (datele de identificare) , ce face obiectul Dosarului nr. .................../............, constituit în baza Notificării nr. ....../......, solutionată prin emiterea Dispozitiei nr. ....../......, de acordare/propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în ............................................

Art. 2. – Termenul de executare a evaluării ............................................... (obiectul contractului) este de ............ de zile de la data primirii dosarului.

Art. 3. – Pretul prestatiei este de ................ lei (RON).

Prezenta anexă face parte integrantă din contractul-cadru, fiind încheiată în 3 (trei) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte si unul pentru a fi arhivat de către Secretariatul tehnic al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, si contine ...... file.

 

Prestator,

....................................................

Beneficiar,

Cancelaria Primului-Ministru

 

ANEXA Nr. 2

 

Onorariile acordate evaluatorilor autorizati, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, se vor stabili pentru fiecare tip de lucrare de evaluare si constituie cuantumuri maxime, după cum urmează:

a) teren intravilan – 150 euro;

b) teren forestier – 150 euro;

c) teren extravilan agricol – 150 euro;

d) constructie demolată (cu/fără teren)*) – 250 euro;

e) constructie existentă (cu/fără teren)*) – 250 euro;

f) apartament (cu/fără teren) – 150 euro;

g) bloc de locuinte – condominiu (cu/fără teren)*) – 200 euro;

h) obiectiv comercial, industrial (fabrici, mori, hoteluri etc.), – 200 euro.


*) Constructii cu o suprafată construită desfăsurată de până la 500 m2 si cu un teren aferent de până la 500 m2. Pentru suprafetele construite desfăsurate mai mari de 500 m2 si pentru suprafetele de teren aferent mai mari de 500 m2, onorariile se suplimentează cu 50 euro pentru fiecare depăsire a unui multiplu de 500 m2, dar nu mai mult de 400 euro valoarea totală a onorariului.

Exemplu:

Imobil compus din constructii în suprafată de 1.001 m2 si teren aferent în suprafată de 2.001 m2 Valoarea onorariului = 250 euro (onorariu de bază) + 50 euro x 2 (onorariu corespunzător pentru fiecare depăsire a unui multiplu de 500 m2 suprafată de teren) = 350 euro.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2006 al Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 23 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economicofinanciare si alte dispozitii cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2006 al Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuti în bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A. se va face de către Ministerul Finantelor Publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 2. – (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A. reprezintă limite maxime si nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, si cu avizul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, Compania Natională “Imprimeria Natională“ – S.A. va putea efectua cheltuieli totale în functie de realizarea veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficientă aprobati.

Art. 3. – (1) Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON).

(2) Contraventiei prevăzute la alin. (1) i se aplică prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Contraventia se constată de organele de control financiar ale statului, împuternicite potrivit legii, iar amenda se aplică persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

 

Bucuresti, 26 aprilie 2006.

Nr. 550.

 

ANEXĂ

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea domnului Mircea Lupu în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

 

În temeiul prevederilor art. 15 lit. e) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si având în vedere dispozitiile art. 10 din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. – Începând cu data prezentei decizii, domnul Mircea Lupu se numeste în functia de vicepresedinte al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 mai 2006.

Nr. 48.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind promovarea temporară a domnului Dorin Costel Todor în functia publică de secretar general al Ministerului Justitiei

 

Având în vedere:

– propunerea formulată de ministrul justitiei prin Adresa nr. 29.384 din 14 aprilie 2006;

– Avizul favorabil nr. 3.354-E din 31 martie 2006 al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pentru exercitarea, cu caracter temporar (6 luni), de către domnul Dorin Costel Todor a functiei publice vacante corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici de secretar general în cadrul Ministerului Justitiei,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dorin Costel Todor se promovează temporar în functia publică de secretar general al Ministerului Justitiei.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 mai 2006.

Nr. 49.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind promovarea temporară a doamnei Doinita Florea în functia publică de secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Externe

 

Având în vedere:

– propunerea formulată de ministrul afacerilor externe prin Memorandumul privind numirea temporară în functia de secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Externe, înregistrat sub nr. H-1/4.770 din 20 aprilie 2006;

– Avizul favorabil nr. 3.374-E din 7 aprilie 2006 al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pentru exercitarea, cu caracter temporar (maximum 6 luni), de către doamna Doinita Florea a functiei publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici de secretar general adjunct în cadrul Ministerului Afacerilor Externe,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Doinita Florea se promovează temporar în functia publică de secretar general adjunct al Ministerului Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 mai 2006.

Nr. 50.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Vulpăsin Nicolae din functia de subsecretar de stat pentru românii de pretutindeni la Ministerul Afacerilor Externe

 

În temeiul art. 15 lit. e) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. – Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii domnul Vulpăsin Nicolae se eliberează din functia de subsecretar de stat pentru românii de pretutindeni la Ministerul Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 2 mai 2006.

Nr. 51.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 212 din 23 martie 2006

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 1.282 din 25 aprilie 2006

 

ORDIN

privind aprobarea tarifului unic pentru activitătile specifice desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si de institutiile sale subordonate, perceput pentru terenurile agricole

 

Văzând Referatul de aprobare al Directiei consolidarea proprietătii, reforma structurilor de exploatare si conservarea solurilor nr. 103.717 din 23 martie 2006,

în baza prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si ministrul administratiei si internelor emit prezentul ordin.

Art. 1. – Se aprobă tariful unic pentru activitătile specifice desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si de institutiile sale subordonate, perceput pentru terenurile agricole, în valoare de 50 lei/ha, în care sunt incluse tarife pentru avizarea si receptia lucrărilor de cadastru si servicii de publicitate imobiliară.

Art. 2. – De prevederile prezentului ordin beneficiază producătorii agricoli care posedă un atestat de fermă familială cu caracter comercial, prevăzut în Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, pentru terenurile agricole aflate în extravilanul localitătilor, numai în conditiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din ordonanta mentionată.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A II–A

 

HOTĂRÂREA

din 20 aprilie 2004, definitivă la 10 noiembrie 2004, în Cauza Surugiu împotriva României

Strasbourg

(Cererea nr. 48.995/1999)

 

Hotărârea rămâne definitivă în conditiile definite în art. 44 alin. (2) din Conventie. Poate suferi modificări de formă.

În Cauza Surugiu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a II-a), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, presedinte, L. Loucaides, C. Bîrsan, K. Jungwiert, V. Butkevych, doamnele W. Thomassen, A. Mularoni, judecători, si domnul T.L. Early, grefier adjunct de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 9 septembrie 2003 si la data de 23 martie 2004, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această ultimă dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 48.995/1999, introdusă împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Mitică Surugiu (reclamantul), a sesizat Comisia Europeană a Drepturilor Omului (Comisia), la data de 7 octombrie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul B. Aurescu, subsecretar de stat.

3. Reclamantul se plânge de inactiunea autoritătilor în ceea ce priveste încetarea atingerilor aduse de terti dreptului său la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat în art. 8 din Conventie. El invocă, de asemenea, faptul că imposibilitatea de a se bucura de domiciliul său constituie o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

4. Cererea a fost transmisă Curtii la data de 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie [art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11].

5. Cererea a fost repartizată primei sectii a Curtii [art. 52 alin. (1) din Regulament]. În cadrul acesteia, Camera desemnată să examineze cauza [art. 27 alin. (1) din Conventie] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din Regulament.

6. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale [art. 25 alin. (1) din Regulament]. Prezenta cerere a fost repartizată celei de a doua sectii, astfel reorganizată [art. 52 alin. (1) din Regulament].

7. Prin Decizia din 9 septembrie 2003, Camera a declarat cererea admisibilă.

8. Atât reclamantul, cât si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alin. (1) din Regulament]. Fiecare parte a depus comentarii scrise cu privire la observatiile celeilalte.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

9. Reclamantul, domnul Mitică Surugiu, este cetătean român, născut în 1958, si are domiciliul în Fălticeni.

1. Originea cauzei si controversa juridică privind dreptul de proprietate al reclamantului

10. La data de 7 noiembrie 1991, Societatea “Exdor“ – S.R.L. (denumită în continuare societatea E.), al cărei unic actionar era reclamantul, achizitionează, prin vânzare la licitatie publică, câteva imobile care au apartinut Cooperativei agricole de productie din Fălticeni (denumită în continuare C.A.P.). În procesul-verbal întocmit cu această ocazie se precizează că societatea E. ar fi trebuit să ceară primăriei să îi elibereze, în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor achizitionate.

11. La 1 martie 1994, reclamantul încheie cu societatea E. un contract de cumpărare a unuia dintre imobilele C.A.P. si a terenului aferent de 1.000 m2. Acesta îsi stabileste aici domiciliul, împreună cu sotia si cu fiul său.

12. La o dată neprecizată, societatea E. îi cere comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 (denumite în continuare comisia si legea) să îi atribuie dreptul de proprietate asupra terenului de 11.559 m2 aferent imobilelor fostei C.A.P. Aceasta se întemeiază pe art. 28 din lege, în conformitate cu care cumpărătorii la licitatii publice ale imobilelor fostei C.A.P. puteau primi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente.

13. Prin Hotărârea din 27 octombrie 1994, comisia respinge cererea societătii E., cu motivarea că pretul pe care îl plătise în 1991 nu acoperea decât imobilele C.A.P. si nu terenurile aferente.

14. La 28 noiembrie 1994, societatea E. contestă hotărârea în fata Curtii de Apel Suceava.

15. Prin Hotărârea din 17 februarie 1995, Curtea de Apel Suceava admite cererea, statuând că reclamantei ar fi trebuit să I se admită din partea comisiei dreptul de proprietate asupra terenului de 11.559 m2 aferent imobilelor fostei C.A.P. Desi susceptibilă de recurs, decizia nu a fost contestată, astfel încât ea a devenit definitivă, nemaiputând fi atacată prin intermediul căilor ordinare de recurs.

16. Societatea E. îi cere comisiei executarea acestei hotărâri, dar la 7 iunie 1995 aceasta este refuzată.

17. La 13 noiembrie 1995, comisia îi eliberează lui M.O. (persoană privată) titlul de proprietate asupra unui teren aferent imobilelor C.A.P., inclusiv asupra terenului pe care se aflau casa reclamantului si curtea acestuia.

18. La 2 septembrie 1996, prefectura introduce o cerere de revizuire a Hotărârii Curtii de Apel Suceava din 17 februarie 1995, care este respinsă la 12 martie 1998.

19. La 22 noiembrie 1996, procurorul general al României formulează recurs în anulare împotriva Hotărârii Curtii de Apel Suceava din 17 februarie 1995. Acesta este respins la 9 iunie 1998 de către Curtea Supremă de Justitie, care confirmă temeinicia Hotărârii din 17 februarie 1995, statuând că, la vânzarea prin licitatie publică, din 1991, părtile au avut intentia să transmită nu numai dreptul de proprietate asupra imobilelor C.A.P., dar si dreptul de proprietate asupra terenului aferent.

20. Prin Ordinul din 3 septembrie 1998, prefectul obligă comisia să pună societatea E. în posesia terenului de 11.559 m2.

21. Comisia contestă ordinul în fata Judecătoriei Fălticeni, care respinge cererea prin Sentinta din 29 martie 1999, confirmată, în urma apelului părtii reclamante, prin Decizia tribunalului din 27 ianuarie 2000.

22. În fata refuzului comisiei de a executa Ordinul prefectului din 3 septembrie 1998, societatea E. o cheamă în judecată pe calea contenciosului administrativ. Actiunea este admisă prin Sentinta din 6 aprilie 2000, care obligă comisia să procedeze la punerea în posesie a societătii E., sub sanctiunea amenzii.

Sentinta este confirmată, în urma recursului reclamantei, prin Decizia definitivă din 21 septembrie 2000.

23. La 19 noiembrie 1998, Judecătoria Fălticeni, la cererea societătii E., anulează titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent imobilului ocupat de reclamant. Sentinta a fost confirmată, în urma apelului lui M.O., prin Decizia definitivă din 6 octombrie 1999 si a devenit irevocabilă la 5 mai 2000, dată la care Curtea de Apel Suceava a confirmat temeinicia hotărârilor primilor judecători.

24. La 2 octombrie 2000, comisia a procedat la punerea în posesie a societătii E. asupra terenului său, inclusiv a celui pe care se aflau casa si curtea reclamantului.

2. Conflictul între reclamant si M.O. si plângerile penale ale acestuia pentru violare de domiciliu

25. Relatiile între familia reclamantului si familia M.O. au devenit foarte încordate după data la care comisia i-a eliberat lui M.O., la 13 noiembrie 1995, un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului.

26. M.O. si însotitorul acesteia au pătruns ulterior, adeseori, în curtea casei care constituia domiciliul reclamantului, pentru a cosi sau a aduna iarba. Aducând injurii reclamantului, acestia au refuzat să părăsească locul la cererea sa, pe motivul că terenul le apartinea.

a) Prima plângere penală pentru violare de domiciliu

27. În 1996, reclamantul introduce la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni plângere penală împotriva lui M.O., pentru violare de domiciliu, infractiune interzisă prin art. 192 din Codul penal.

28. La 2 iulie 1996, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni informează că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privinta lui M.O., în temeiul art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală, pe motivul că faptele reclamate nu fuseseră comise de aceasta.

b) Ordonanta presedintială vizând reintegrarea reclamantului în domiciliul său

29. La o dată neprecizată, reclamantul si sotia sa, dată fiind interdictia accesului la domiciliul lor de către M.O. si de membrii familiei sale, s-au mutat fiecare la părintii săi. Conform reclamantului, acest lucru a deteriorat sensibil relatiile între soti, ceea ce a condus la divort, pronuntat de Judecătoria Suceava la 15 aprilie 1997. În sentintă, instanta sublinia că sotii erau separati în fapt din iulie 1996, ceea ce făcea imposibilă mentinerea vietii conjugale.

30. La 22 mai 1997, reclamantul a introdus actiune împotriva lui M.O. la Judecătoria Fălticeni, pe calea ordonantei presedintiale, pentru a obtine reintegrarea în domiciliul său.

31. Prin Sentinta din 15 iulie 1997, instanta i-a admis cererea, obligând-o pe M.O. să îi permită reclamantului să îsi folosească domiciliul.

32. La 20 iulie 1998, reclamantul este reintegrat în domiciliu prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria Fălticeni. În procesul-verbal întocmit de executor se precizează că M.O. a fost somată să nu îi mai îngrădească reclamantului dreptul de a beneficia de domiciliu, ordin pe care aceasta se angajase să îl respecte.

33. Guvernul contestă faptul că sotii ar fi fost obligati să îsi părăsească domiciliul, în urma interventiilor M.O. si ale familiei sale. Conform Guvernului, tulburările pe care acestia din urmă le-ar fi cauzat domiciliului reclamantului aveau un caracter punctual si nu priveau decât curtea imobilului.

c) A doua plângere penală a reclamantului

34. La 27 februarie 1997, în urma unei noi plângeri a reclamantului pentru violare de domiciliu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus neînceperea urmăririi penale în privinta lui M.O. si a sotului acesteia, pe motivul că faptele indicate nu constituiau infractiuni. Solutia a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, care a considerat că nu există motive pentru redeschiderea anchetei.

d) A treia plângere penală a reclamantului

35. La 12 iunie 1997, M.O., sotul său si cei doi fii au intrat din nou în curtea reclamantului. În timp ce coseau iarba care crescuse în fata casei reclamantului, acesta i-a somat să părăsească locul. În fata refuzului acestora, reclamantul a cerut ajutorul politiei din Fălticeni. Mai multi politisti s-au dus la fata locului si, fără să intervină, au întocmit un proces-verbal.

36. La 1 august 1997, Politia Fălticeni, într-un raport adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, a confirmat că M.O. si familia sa pătrunseseră în curtea reclamantului. Ea a apreciat totusi că acestia nu ar trebui considerati responsabili pentru acest lucru, dat fiind că M.O. avea un titlu de proprietate asupra terenului respectiv.

37. La 22 septembrie 1998, reclamantul este informat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus neînceperea urmăririi penale la 9 decembrie 1997, pe motivul că M.O. si O.D., având titlu de proprietate asupra terenului aferent imobilului reclamantului, nu actionaseră cu intentia de a-i viola domiciliul.

e) A patra plângere penală a reclamantului

38. La 15 decembrie 1998, reclamantul a fost informat de parchet despre solutia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în urma plângerii sale împotriva lui M.O. pentru nerespectarea Ordonantei presedintiale din 15 iulie 1997. Parchetul retine că faptele indicate nu constituiau infractiune, dat fiind titlul său de proprietate asupra terenului în litigiu.

f) A cincea plângere penală a reclamantului

39. La 5 martie 1999, părintii lui M.O. au pătruns în curtea reclamantului si au răsturnat câteva cărute cu gunoi în fata usii acestuia si sub ferestre. Conform Guvernului, era vorba despre îngrăsăminte destinate unei mai bune fertilizări a terenului. Reclamantul a depus o nouă plângere la postul de politie din Fălticeni.

40. La 12 noiembrie 1999 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce priveste autorii, în conformitate cu art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, care prevede că actiunea penală nu poate fi exercitată în absenta unuia dintre elementele constitutive ale infractiunii. Procurorul a întemeiat ordonanta pe absenta intentiei autorilor faptelor reclamate de a comite o infractiune, având în vedere titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului în litigiu.

g) A sasea plângere penală a reclamantului

41. La 22 si 29 mai 2000, în timp ce reclamantul era plecat la Bucuresti pentru a efectua un control medical, M.O. si câtiva membri ai familiei sale au pătruns în curtea casei sale cu bâte în mâini.

42. La 16 si 23 mai 2000, reclamantul a depus o plângere în această privintă la postul de politie din Fălticeni. Acesta a subliniat că titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent casei sale fusese anulat prin Sentinta din 19 noiembrie 1998. El a solicitat ca M.O. si complicii săi să fie pusi sub urmărire, în caz contrar acestia fiind încurajati să continue să intre pe terenul său si să îl ameninte.

43. Politia din Fălticeni si Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni au început o anchetă. Au fost audiati mai multi martori, care au confirmat că, la 22 si 29 mai 2000, M.O., înarmată cu o bâtă, însotită de fiul si de nepotul său, bătuse la usa reclamantului, care nu era acasă. Din declaratiile lor a reiesit că M.O. afirmase că avea să îi lovească cu bâta pe reclamant sau pe sotia sa, când avea să îi prindă, si că amenintase de asemenea că intentiona să le distrugă casa, pe motivul că se afla pe terenul ei.

44. Prin scrisoarea din 19 martie 2001, reclamantul a informat Curtea că nu se dăduse sub nici o formă curs plângerilor sale si că autoritătile nu luaseră nici o măsură pentru ca el si familia sa să se bucure de domiciliu. Conform reclamantului, pasivitatea autoritătilor i-ar fi încurajat pe membrii familiei M.O. să pătrundă în fiecare zi în curtea sa. Acestia ar fi săpat grădina si ar fi semănat porumb si legume, fără ca el să se poată opune, întrucât era în convalescentă, după extirparea unei tumori cerebrale.

45. La 18 mai 2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni a dispus neînceperea urmăririi penale în privinta lui M.O. si a condamnat-o la o sanctiune administrativă, respectiv la o amendă de 100.000 ROL, adică aproximativ 4 EUR la data faptelor. În ordonantă, procurorul a retinut că faptele comise de M.O. nu atingeau gradul de pericol social al unei infractiuni. El s-a întemeiat pe art. 11 alin. 1 lit. b) combinat cu art. 10 lit. b)1 din Codul de procedură penală, conform cărora procurorul pronuntă scoaterea de sub urmărire penală dacă faptele incriminate nu prezintă gradul de pericol al unei infractiuni. În ceea ce priveste fiul si nepotul lui M.O., parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale pe motivul că acestia nu făcuseră decât s-o însotească pe M.O., fără să aibă intentia de a comite infractiunea de violare de domiciliu, interzisă de art. 192 din

Codul penal.

46. Din elementele furnizate de părti reiese că, după 18 mai 2001, reclamantul nu a mai formulat alte plângeri penale împotriva lui M.O. si că nu i s-a mai îngrădit dreptul de a beneficia de domiciliul său.

47. Prin scrisoarea din 28 aprilie 2003, reclamantul a informat Curtea că starea sănătătii sale s-a agravat din cauza tumorii cerebrale care recidivase si a solicitat ca, în caz de deces, actiunea să fie continuată de actuala sotie.

II. Dreptul intern pertinent

48. Dispozitia pertinentă din Codul penal este formulată după cum urmează:

“Articolul 192. Violarea de domiciliu

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă, încăpere, dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea, fără consimtământul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta se săvârseste de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul noptii sau prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pentru fapta prevăzută în alin. 1, actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.“

49. Dispozitiile pertinente privind autoritătile competente pentru a executa deciziile statuând asupra drepturilor care decurg din legea fondului funciar sunt formulate după cum urmează:

1. Legea nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991:

“Articolul 11

(4) Comisia judeteană este competentă să solutioneze contestatiile si să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate.

(5) Împotriva hotărârii comisiei judetene, cel nemultumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostintă de solutia dată de comisia judeteană.

[...]

(10) Hotărârea judecătoriei este definitivă. În baza hotărârii judecătoresti, comisia judeteană care a emis titlul îl va modifica, înlocui sau desfiinta, după caz.“

2. Legea nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998:

“Articolul 64

(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeteană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemultumită poate face plângere la instanta în a cărei rază teritorială este situat terenul.

(2) Dacă instanta admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sanctiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instantă.

3. Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 4 martie 1991:

“Articolul 4

Comisiile comunale, orăsenesti sau municipale au următoarele atributii principale: [...]

f) întocmesc situatia definitivă privind persoanele îndreptătite să li se atribuie teren, cu suprafetele stabilite a fi atribuite fiecăreia;“

ÎN DREPT

I. Cu privire la încălcarea art. 8 din Conventie

50. Reclamantul se plânge de inactiunea autoritătilor în ceea ce priveste încetarea atingerilor aduse de terti dreptului său la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat în art. 8 din Conventie, ale cărui pasaje pertinente prevăd următoarele:

“1. Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie.

[...]

2. Nu este admis amestecul unei autorităti publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de  lege si dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea natională, siguranta publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sănătătii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertătilor altora.“

51. Subliniind că această cauză se referă la un litigiu civil între particulari, respectiv reclamantul si M.O., care pretind amândoi că au un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, Guvernul precizează că, în fapt, este vorba despre o controversă juridică provenind din interpretarea divergentă dată, pe de o parte, de instante si, pe de altă parte, de autoritătile administrative locale efectelor vânzării la licitatie publică, în 1991, a imobilelor C.A.P.

Guvernul a retinut că, dacă autoritătile s-au abtinut să ia măsuri împotriva lui M.O., atât timp cât aceasta actiona în temeiul titlului său de proprietate asupra terenului ocupat de reclamant, după data la care litigiul civil a fost solutionat de instantele nationale în favoarea reclamantului, parchetul a intervenit si a dispus o sanctiune administrativă. În opinia Guvernului, acest fapt dovedeste că autoritătile si-au respectat obligatia de a proteja dreptul reclamantului la respectarea domiciliului.

52. Invocând hotărârea în Cauza X si Y împotriva Olandei (Hotărârea din 26 martie 1985, seria A nr. 9), Guvernul consideră că obligatiile pozitive în sarcina statului, în temeiul art. 8 din Conventie, nu merg până la a impune autoritătilor să adopte sanctiuni penale împotriva unei părti într-un litigiu civil care se întemeiază, cu bună-credintă, pe un titlu de proprietate valabil în dreptul intern. Asupra acestui punct, Guvernul subliniază că atingerile aduse de către M.O. si familia sa dreptului reclamantului la respectarea domiciliului nu ating pragul de gravitate al violentelor sexuale asupra unei persoane handicapate, care au justificat necesitatea unei sanctiuni penale în Cauza X si Y împotriva Olandei, citată anterior. Dispunerea de către parchet a unei sanctiuni administrative pentru a-i pedepsi pe autorii faptelor reclamate de reclamant trebuie considerată, conform Guvernului, ca făcând parte din marja de apreciere de care beneficiază statele pentru a decide care sunt mijloacele potrivite pentru a descuraja viitoare atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului reclamantului.

53. Reclamantul subliniază că legea română, în special art. 192 din Codul penal, protejează dreptul la respectarea vietii private si familiale a oricărei persoane care utilizează un imobil ca domiciliu, un astfel de drept nefiind supus nici unei restrictii, nici măcar din partea proprietarului imobilului respectiv. În plus, acesta subliniază că, în temeiul aceleiasi dispozitii, o ingerintă în dreptul la respectarea domiciliului comisă de către o persoană înarmată sau de mai multe persoane împreună este pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Asadar, acesta consideră că sanctiunea aplicată de parchet lui M.O., respectiv o amendă de 100.000 ROL, echivalentă, conform reclamantului, cu 0,15 dolari americani (USD), este insuficientă, contrar declaratiilor Guvernului.

54. Acesta aminteste, în această privintă, că M.O. si membrii familiei sale au venit de mai multe ori la domiciliul său, înarmati cu bâte, au bătut la usa de la intrare si l-au amenintat cu moartea, fapte consemnate în declaratiile martorilor, în timpul anchetei desfăsurate de politie. În opinia sa, interpretarea dată de Guvern dispozitiilor pertinente din Codul penal este eronată si de rea-credintă, întrucât aceasta ar însemna că proprietarului i-ar fi permis, în orice moment, să încalce domiciliul eventualului chirias, împiedicându-l să aibă o viată privată si familială.

55. În observatiile sale complementare, Guvernul precizează că nu a existat nici o ingerintă din partea autoritătilor în dreptul la respectarea domiciliului reclamantului, nici prin actiune directă, nici prin ancheta penală pe care au desfăsurat-o împotriva lui M.O. pentru violare de domiciliu.

56. Admitând că dreptul la respectarea domiciliului nu era conditionat de existenta unui drept de proprietate asupra imobilului ales ca domiciliu, Guvernul subliniază că un tert nu ar trebui să-si stabilească domiciliul într-un imobil asupra căruia nu ar avea nici măcar dreptul de folosintă. Or, conform Guvernului, reclamantul avea drept de proprietate doar asupra clădirii fostei C.A.P., si nu asupra terenului aferent. În această privintă, el precizează că numai începând cu 3 septembrie 1998 reclamantul se putea prevala de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, drept care, totusi, avea un caracter incert, date fiind litigiile aflate pe rol între societatea E. si M.O.

57. În sfârsit, Guvernul subliniază că valoarea sanctiunii administrative care i-a fost aplicată lui M.O. se ridica, contrar invocărilor reclamantului, la aproximativ 4 EUR. Acesta consideră că sanctiunea a fost adecvată si suficientă pentru a repara încălcarea invocată în spetă a dreptului garantat prin art. 8 citat anterior.

58. Reclamantul a sustinut că avea drept de proprietate asupra fostului sediu al C.A.P. si asupra terenului aferent pe care-si stabilise domiciliul si aceasta în temeiul contractului încheiat în 1994 cu societatea E., al cărei actionar unic era, societate care achizitionase legal imobilul în litigiu prin licitatie publică, în 1991. El a adăugat că plăteste, din 1994, nu numai impozitele pentru clădirea fostei C.A.P., ci si pentru terenul de 1.000 m2 aferent acesteia.

59. Curtea observă că prezenta cauză nu se referă, având în vedere situatia de fapt, la o ingerintă a autoritătilor publice în exercitarea dreptului la respectarea domiciliului, astfel cum este garantat prin art. 8 din Constitutie, ci la inactiunea autoritătilor în ceea ce priveste încetarea atingerilor aduse de terte persoane dreptului reclamantului prevăzut de dispozitia citată anterior. Or, Curtea aminteste că, dacă art. 8 are, în principal, ca obiect protejarea individului împotriva ingerintelor arbitrare ale autoritătilor publice, acesta implică, de asemenea, adoptarea de către acestea a măsurilor menite să asigure respectarea drepturilor garantate prin acest articol, mergând până la relatiile între particulari (a se vedea, între altele, hotărârile Stubbings si altii împotriva Regatului Unit din 22 octombrie 1996, Culegere de hotărâri si decizii 1996-IV, p. 1.502–1.503, paragraful 62, Ignaccolo-Zenide împotriva României, nr. 31.679/1996, paragraful 94, 25 ianuarie 2000, X si Y  împotriva Olandei, hotărâre citată anterior, paragraful 23).

60. Curtea subliniază că îngrădirea dreptului la respectarea domiciliului invocată de reclamant se referă la o perioadă de aproximativ 5 ani si jumătate, începând din 13 noiembrie 1995, dată la care autoritătile administrative desemnate să aplice legea privind fondul funciar i-au eliberat lui M.O. un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului, si până în 18 mai 2001, dată de la care, asa cum reiese din situatia de fapt, respectivele ingerinte au încetat si reclamantului nu i s-a mai îngrădit dreptul la respectarea domiciliului (conform paragrafelor 25–46 anterioare).

61. Curtea observă că, în timpul perioadei luate în considerare, toate plângerile penale ale reclamantului privind violarea de domiciliu s-au încheiat cu ordonante succesive de neîncepere a urmăririi penale, în ciuda declaratiilor mai multor martori care informaseră organele de anchetă cu privire la intentia lui M.O. si a membrilor familiei sale de a demola casa reclamantului (paragraful 43 anterior), si deciziile definitive din 17 februarie 1995, 9 iunie 1998, 5 mai si 21 decembrie 2000, confirmând dreptul de proprietate al societătii E. asupra terenului în litigiu (paragrafele 15, 19, 22 si 23 anterioare).

62. Curtea consideră ca deosebit de frapant faptul că politistii, alertati de reclamant în urma incidentului din 12 iunie 1997, s-au dus la fata locului si, fără să intervină, s-au mărginit pur si simplu să redacteze un proces-verbal, fapte pe care Guvernul nu le contestă (conform paragrafului 35 anterior).

63. În opinia Curtii, faptul că o controversă juridică a avut loc privind validitatea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului aferent imobilului în care îsi stabilise domiciliul nu poate exonera autoritătile de orice responsabilitate în ceea ce priveste îngrădirile repetate, din partea unor terti, ale dreptului garantat de art. 8.

64. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât faptele evidentiază clar că autoritătile administrative locale din Fălticeni sunt cele care au creat si întretinut controversa, în special eliberând unui tert un al doilea titlu de proprietate asupra terenului aferent imobilelor C.A.P. după o hotărâre definitivă care confirma dreptul de proprietate al societătii E. asupra terenului respectiv si contestând neîncetat dreptul de proprietate al societătii respective asupra terenului în litigiu, în pofida deciziilor definitive succesive pe care erau obligate să le execute, în temeiul art. 11 alin. 10 din Legea nr. 18/1991 si a Hotărârii Guvernului nr. 13/1991 (a se vedea dreptul intern pertinent, paragraful 49 anterior).

65. Cu privire la acest ultim punct, Curtea aminteste că administratia constituie un element al statului de drept, al cărui interes se identifică cu cel al unei bune administrări a justitiei, si că, dacă administratia refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garantiile de care a beneficiat justitiabilul în faza judecătorească a procedurii îsi pierd orice ratiune de a fi (mutatis mutandis, Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri si decizii 1997-II, p. 510–511, paragraful 41). În opinia Curtii, executarea imediată, de către autoritătile administrative competente, a hotărârilor judecătoresti definitive confirmând dreptul de proprietate al societătii E. asupra terenului pe care se află casa reclamantului ar fi clarificat situatia juridică a imobilului în litigiu si ar fi antrenat astfel, în termen, repercusiunile asupra dreptului reclamantului de a beneficia, în liniste, de domiciliul său.

66. În plus, Curtea observă că dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în care îsi stabilise domiciliul nu a fost niciodată contestat de autoritătile nationale, de terti sau de Guvernul pârât. Or, în pofida declaratiilor mai multor martori care confirmaseră, în cursul anchetei penale începute ca urmare a plângerii reclamantului, în 2000, că M.O. si membrii familiei sale, înarmati cu bâte, bătuseră la usa casei reclamantului, amenintând să o distrugă, autoritătile nu au luat nici o măsură, înainte de 18 mai 2001, pentru a-i asigura reclamantului respectarea domiciliului său.

67. Presupunând că, într-o primă etapă, inactiunea autoritătilor s-ar fi putut explica prin faptul că unuia dintre tertii respectivi i se acordase un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla casa reclamantului, faptele spetei evidentiază clar că, chiar după data la care acest titlu de proprietate a fost anulat prin hotărâre definitivă, autoritătile nu au reactionat suficient de rapid pentru a-l pune pe reclamant în posesia terenului si a pune capăt ingerintelor repetate ale tertilor în exercitarea dreptului său garantat prin art. 8.

Sub acest aspect, Curtea consideră deosebit de frapant faptul că, după Hotărârea definitivă din 6 octombrie 1999, prin care titlul de proprietate al lui M.O. asupra terenului aferent imobilului reclamantului a fost anulat, abia la 18 mai 2001, adică după un an si jumătate, o sanctiune administrativă i-a fost aplicată lui M.O., în timp ce încălcările dreptului reclamantului la respectarea domiciliului se pare că se repetau zilnic, fapt pe care Guvernul nu l-a contestat (conform paragrafului 44 anterior).

68. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că autoritătile competente nu au depus eforturile la care se putea astepta în mod normal, pentru a determina încetarea atingerilor aduse de către terti, timp de câtiva ani, dreptului reclamantului la respectarea domiciliului.

69. În consecintă, s-a încălcat art. 8 din Conventie.

II. Cu privire la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei

70. Reclamantul invocă faptul că imposibilitatea de a se bucura de domiciliul său constituie, de asemenea, o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, ale cărui dispozitii pertinente prevăd următoarele:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale [...].“

71. Guvernul consideră că, dat fiind faptul că nici o ingerintă nu se poate retine în dreptul reclamantului la respectarea domiciliului, nu poate fi vorba, a fortiori, de vreo atingere adusă dreptului de proprietate asupra imobilului în care îsi avea domiciliul. Subliniind că dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului pe care îl ocupa nu a fost niciodată contestat, Guvernul precizează că reclamantul nu a obtinut, în urma contractului încheiat la 1 martie 1994 cu societatea E., un drept de proprietate si nici o sperantă legitimă, în sensul jurisprudentei Curtii, asupra vreunei suprafete aferente imobilului respectiv. El subliniază în această privintă că respectivul contract nu a fost încheiat în formă autentică, conditie cerută de dreptul român pentru validitatea vânzării terenurilor.

72. În observatiile sale complementare, ulterioare datei de 9 septembrie 2003, dată la care Camera a declarat cererea admisibilă, Guvernul subliniază că reclamantul nu se poate considera victima unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, dat fiind faptul că dreptul său de proprietate privea exclusiv imobilul fostei C.A.P. si nu terenul aferent. Acesta repetă că respectivul contract de vânzare privind terenul în chestiune nu fusese încheiat în formă autentică, conditie cerută de lege pentru validitatea vânzărilor de terenuri.

73. Reclamantul contestă sustinerile Guvernului, subliniind că plăteste, din 1994, impozite atât pentru imobilul fostei C.A.P., în care si-a stabilit domiciliul, cât si pentru terenul de 1.000 m2 aferent imobilului respectiv. El se întemeiază pe un document eliberat în acest sens de către Departamentul pentru taxe si impozite de pe lângă Primăria Fălticeni, care precizează că domnul Surugiu este proprietarul unei case si a terenului aferent de 1.000 m2, în temeiul unui contract de vânzare din 1 martie 1994 (conform paragrafului 11 anterior).

74. Curtea subliniază că problemele ridicate de Guvern în observatiile sale complementare se aseamănă mai degrabă cu o exceptie preliminară întemeiată pe incompatibilitatea ratione personae a acestui capăt de cerere cu dispozitiile Conventiei. Ridicată prima dată după adoptarea deciziei asupra admisibilitătii cererii, o asemenea exceptie va fi respinsă (vezi, între altele, mutatis mutandis, Cauza Ceteroni împotriva Italiei, Hotărâre din 15 noiembrie 1996, Culegere 1996-V, p. 1.755–1.756, paragraful 19).

75. În orice caz, Curtea consideră, având în vedere concluziile care figurează în paragrafele 67–69 anterioare, că nu este cazul să se pronunte asupra fondului plângerii [vezi, mutatis mutandis, între altele, hotărârile în cauzele Laino împotriva Italiei (GC), nr. 33.158/1998, paragraful 25, CEDO 1999-I; Zanghi împotriva Italiei din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, paragraful 23; Biserica catolică de la Caaneea împotriva Greciei, din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, paragraful 50].

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

76. În temeiul art. 41 din Conventie,

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.“

A. Prejudiciul material si moral

77. Reclamantul solicită, cu titlu de prejudiciu material, 61.367,90 EUR, reprezentând chiriile pe care le-ar fi putut încasa dacă ar fi închiriat, cu 1.000 ROL/m2/zi, terenul aferent casei, începând de la 1 martie 1994 si până la 2 octombrie 2000. El solicită în plus un milion de EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat de refuzul autoritătilor, timp de mai multi ani, de a lua măsuri împotriva tertilor care îi îngrădiseră constant dreptul la

respectarea domiciliului, ceea ce ar fi cauzat destrămarea primei sale căsătorii si i-ar fi afectat grav starea sănătătii. Cerând ca guvernul pârât să fie sever sanctionat, acesta subliniază că stresul pe care l-a trăit din cauza situatiei litigioase a condus la aparitia unei tumori maligne si precizează că are nevoie de bani pentru a se supune unei interventii chirurgicale în străinătate si pentru a ajuta alte persoane bolnave, asemeni lui, de cancer. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

78. Guvernul se opune acordării sumelor cerute de reclamant, subliniind că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciul pe care reclamantul a încercat să îl evidentieze, pe de o parte, si modul de a actiona al autoritătilor, pe de altă parte. El subliniază că reclamantul nu se poate pretinde victima unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si că, în consecintă, nu poate pretinde despăgubiri cu titlu de prejudiciu material.

79. Cu titlu subsidiar, Guvernul precizează că ar putea admite existenta, în spetă, a unui prejudiciu moral. Subliniind, în această privintă, că suma cerută de reclamant este absolut exagerată, atrage atentia asupra unor elemente susceptibile de a fi relevante în stabilirea sumei, printre care cele ce urmează: reclamantul nu si-a pierdut niciodată posesia imobilului; încălcarea invocată a dreptului la respectarea domiciliului, pentru care parchetul i-a pedepsit pe tertii responsabili cu o amendă administrativă, nu a atins, conform autoritătilor nationale, gravitatea unei infractiuni; divortul reclamantului, astfel cum a fost pronuntat de instanta natională competentă, nu se întemeia pe îngrădiri de către terti a dreptului sotilor la respectarea domiciliului, care ar fi dăunat vietii de cuplu, ci era motivat prin vina comună a sotilor, legată de separarea lor în fapt, în iulie 1996; boala reclamantului are o cauză patologică.

80. Curtea sustine că singura bază ce se cuvine retinută pentru acordarea unei satisfactii echitabile constă, în spetă, în faptul că autoritătile competente nu au depus eforturile scontate, în mod normal, pentru a pune capăt atingerilor aduse de terti dreptului reclamantului la respectarea domiciliului. Or, în măsura în care sumele cerute de reclamant cu titlu de prejudiciu material nu sunt nicidecum în raport direct cu încălcarea constatată de Curte în paragraful 69 anterior, aceasta decide să respingă cererea formulată de cel interesat în această privintă.

81. În legătură cu cererea reclamantului cu titlu de prejudiciu moral, Curtea consideră că acesta a fost victima unei suferinte morale indubitabile, dată fiind inactiunea autoritătilor, timp de mai multi ani, în a-i asigura respectarea dreptului garantat prin art. 8 din Conventie. Statuând în echitate, astfel cum este garantat în art. 41, Curtea îi acordă domnului Surugiu suma de 4.000 EUR cu acest titlu.

B. Majorări de întârziere

82. Curtea hotărăste să aplice majorările de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitarea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se adaugă 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

1. hotărăste că a fost încălcat art. 8 din Conventie;

2. hotărăste că nu se impune o analiză a capătului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotărăste:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Conventie, 4.000 (patru mii) EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit, sumă ce urmează a fi plătită în moneda natională a statului pârât, la nivelul ratei de schimb aplicabile în momentul plătii;

b) începând de la data expirării termenului amintit si până la momentul efectuării plătii, suma mentionată va fi majorată cu o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se adaugă 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei satisfactii marginale pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 20 aprilie 2004, în aplicarea art. 77 alin. (2) si (3) din Regulament.

 

J.-P. Costa,

presedinte

T.L. Early,

grefier adjunct