MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 453         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 25 mai 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

194. – Lege pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române

 

741. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române

 

195. – Lege-cadru a descentralizării

 

742. – Decret pentru promulgarea Legii-cadru a descentralizării

 

196. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România

 

743. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România

 

197. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 3/2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002

 

744. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 3/2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002

 

200. – Lege privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

 

747. – Decret pentru promulgarea Legii privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

 

740. – Decret privind rechemarea unui ambasador

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

406. – Ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească, Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii, privind cooperarea tehnică în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre, semnat la Bucuresti la 13 ianuarie 2006

 

Memorandum de întelegere între Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească, Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii, privind cooperarea tehnică în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

115. – Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) drept colector al remuneratiilor cuvenite artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune si a organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) drept colector al remuneratiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Articolul 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 28 decembrie 2001, cu completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

“Art.10. – (1) Membrii Academiei Române primesc o indemnizatie lunară brută după cum urmează:

a) membrii titulari: 3.000 lei (RON);

b) membrii corespondenti si membrii de onoare cu domiciliul în tară: 2.500 lei (RON).

(2) Prin hotărâre a Prezidiului Academiei Române pot fi acordate indemnizatiile prevăzute la alin. (1) lit. b) si unor membri de onoare ai Academiei Române care au domiciliul în altă tară.

(3) Presedintilor sectiilor stiintifice si filialelor Academiei Române li se poate majora cu până la 20% indemnizatia prevăzută la alin. (1), prin hotărâre a Prezidiului Academiei Române.

(4) Indemnizatiile prevăzute la alin. (1) si (3) se iau în calculul pensiei de stat. Asupra indemnizatiilor prevăzute la alin. (1) si (3) se datorează contributia de asigurări sociale de stat.

(5) Indemnizatiile prevăzute la alin. (1)–(3) se indexează anual cu rata inflatiei, comunicată de Institutul National de Statistică pentru anul anterior celui în care se face plata drepturilor.

(6) Fondurile necesare pentru plata drepturilor prevăzute la alin. (1)–(3) se alocă de la bugetul de stat si se plătesc beneficiarilor lunar, prin bugetul Academiei Române.

(7) Membrii titulari ai Academiei Române care devin membri de onoare în conditiile prevăzute la art. 7 alin. (2) îsi păstrează titlul de academician si beneficiază de indemnizatia corespunzătoare membrilor titulari.

(8) Sotul supravietuitor, precum si copiii minori, urmasi ai membrilor titulari, corespondenti si de onoare din tară ai Academiei Române beneficiază lunar de un sprijin material, conform Legii nr. 86/1998 privind acordarea unui sprijin material pentru sotul supravietuitor si pentru urmasii membrilor Academiei Române.

(9) Membrii Academiei Române primesc drepturile prevăzute de dispozitiile legale aplicabile demnitarilor si personalului încadrat pe functii similare acestora pentru deplasări în interesul serviciului, în străinătate sau în tară.

(10) Membrii Academie Române beneficiază de transport intern gratuit pe calea ferată cu orice tip de tren, clasa I.

Costul integral al biletelor se suportă din bugetul Academiei Române.“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 22 mai 2006.

Nr. 194.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Române si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 741.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGEA - CADRU

a descentralizării

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Definitii si principii generale

 

Art. 1. – Prezenta lege stabileste principiile, regulile si cadrul institutional care reglementează procesul de descentralizare administrativă si financiară.

Art. 2. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele acceptiuni:

a) arie geografică a beneficiarilor – aria geografică de domiciliu a majoritătii beneficiarilor unui serviciu public descentralizat într-o perioadă de timp dată;

b) capacitate administrativă – ansamblul resurselor materiale, institutionale si umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum si actiunile pe care le desfăsoară aceasta pentru exercitarea  competentelor stabilite prin lege. Capacitatea administrativă se evaluează si se stabileste în conditiile legii;

c) competentă – ansamblul atributiilor stabilite de Constitutie si de legile care conferă autoritătilor administrative drepturi si obligatii de a duce în nume propriu, în realizarea puterii publice si sub propria responsabilitate, o activitate de natură administrativă;

d) competente delegate – competentele atribuite prin lege autoritătilor administratiei publice locale, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autoritătile publice centrale, pentru a le exercita în numele si în limitele stabilite de către acestea;

e) competente exclusive – competentele atribuite prin lege autoritătilor administratiei publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile. Autoritătile administratiei publice locale au dreptul de decizie si dispun de resursele si mijloacele necesare îndeplinirii competentelor, cu respectarea normelor, criteriilor si standardelor stabilite de lege;

f) competente partajate – competentele exercitate de către autoritătile administratiei publice locale, împreună cu alte niveluri ale administratiei publice (judetean sau central), cu o separare clară a finantării si a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în parte;

g) cotă defalcată din unele venituri ale bugetului de stat – procentul stabilit din unele venituri ale bugetului de stat care se alocă bugetelor locale;

h) criteriu al ariei geografice a beneficiarilor în descentralizarea competentelor – criteriul potrivit căruia descentralizarea competentelor privind furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administratiei publice locale care corespunde cel mai bine ariei geografice a beneficiarilor;

i) criteriu al economiilor de scară în descentralizarea competentelor – criteriul potrivit căruia transferul competentelor privind furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administratiei publice locale care poate obtine economii de scară;

j) deconcentrare – redistribuirea de competente administrative si financiare de către ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu;

k) delegare – exercitarea de către autoritătile administratiei publice locale sau de către alte institutii publice a unor competente în numele unei autorităti a administratiei publice centrale, în limitele stabilite de către aceasta;

l) descentralizare – transferul de competentă administrativă si financiară de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale sau către sectorul privat;

m) echilibrare orizontală a bugetelor locale – transferul de resurse financiare din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale pentru acoperirea diferentelor de capacitate financiară dintre unitătile administrativ-teritoriale;

n) echilibrare verticală a bugetelor locale – transferul de resurse financiare din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale pentru completarea sau asigurarea în totalitate, după caz, a necesarului de finantare pentru furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate;

o) economie de scară – reducerea costului unitar al unui serviciu public pe măsura cresterii volumului productiei acestuia si, implicit, al numărului de beneficiari;

p) standarde de calitate – indicatorii de calitate care trebuie realizati de autoritătile administratiei publice locale în furnizarea unui serviciu public si de utilitate publică;

q) standarde de cost – costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale în vederea furnizării unui serviciu public si de utilitate publică la un anumit nivel de calitate;

r) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat – sumele alocate unitătilor administrativ-teritoriale din unele venituri ale bugetului de stat. În functie de autonomia exercitată de autoritătile administratiei publice locale în utilizarea lor, acestea se împart în sume defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, respectiv sume defalcate cu destinatie specială;

s) transparentă a actului decizional – asigurarea accesului deplin al cetătenilor si al altor factori interesati la informatiile privind procesul de elaborare si implementare a deciziilor autoritătilor administratiei publice, inclusiv în ceea ce priveste procesul de colectare a veniturilor si executia conturilor autoritătilor administratiei publice locale la toate nivelurile.

Art. 3. – Principiile pe baza cărora se desfăsoară procesul de descentralizare sunt următoarele:

a) principiul subsidiaritătii, care constă în exercitarea competentelor de către autoritatea administratiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetătean si care dispune de capacitate administrativă necesară;

b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competentelor transferate;

c) principiul responsabilitătii autoritătilor administratiei publice locale în raport cu competentele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică;

d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii si reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autoritătilor administratiei publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;

e) principiul echitătii, care implică asigurarea accesului tuturor cetătenilor la serviciile publice si de utilitate publică;

f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autoritătile administratiei publice centrale a transferurilor speciale sau a subventiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

 

CAPITOLUL II

Regulile procesului de descentralizare

 

SECTIUNEA 1

Reguli generale

 

Art. 4. – Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale transferă competente pe care le exercită în prezent autoritătilor administratiei publice locale de la nivelul judetelor, comunelor sau oraselor, după caz, respectând principiul subsidiaritătii si următoarele criterii:

a) economiile de scară;

b) aria geografică a beneficiarilor.

Art. 5. – (1) Transferul competentelor este fundamentat pe analize de impact si realizat pe baza unor metodologii specifice si a unor sisteme de indicatori de monitorizare, elaborate de către ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor si structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale.

(2) Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor si structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale, organizează faze-pilot în vederea testării si evaluării impactului solutiilor propuse pentru descentralizarea competentelor pe care le exercită în prezent.

Art. 6. – (1) Transferul de competente se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora. Exercitarea competentelor se face numai după transmiterea resurselor financiare necesare.

(2) Finantarea competentelor delegate este asigurată în totalitate de către administratia publică centrală.

Art. 7. – În furnizarea serviciilor publice descentralizate, autoritătile administratiei publice locale sunt obligate să îndeplinească standardele de calitate, în conditiile legii.

Art. 8. – Etapele transferului de competente sunt următoarele:

a) Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale elaborează strategiile privind transferul competentelor către autoritătile administratiei publice locale si proiectele de acte normative pentru punerea în aplicare a acestora;

b) Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale identifică resursele necesare si costurile integrale aferente competentelor care sunt transferate, precum si sursele bugetare pe baza cărora sunt finantate. Resursele astfel identificate sunt transferate autoritătilor administratiei publice locale, în conditiile legii;

c) Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale asigură, în colaborare cu structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale, corelarea pe termen lung între responsabilitătile transferate si resursele aferente, astfel încât să acopere variatiile de cost în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate.

 

SECTIUNEA a 2-a

Standardele de cost si de calitate în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate

 

Art. 9. – (1) Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale stabilesc standarde de cost pentru finantarea unor servicii publice si de utilitate publică descentralizate si standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autoritătile administratiei publice locale.

(2) Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale au obligatia să actualizeze periodic standardele de cost si de calitate pentru serviciile publice si de utilitate publică descentralizate, prevăzute la alin. (1). Actualizarea standardelor de cost si de calitate se face în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor si structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale.

(3) Standardele de cost si de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si cu avizul Ministerului Administratiei si Internelor. Hotărârile Guvernului privind actualizarea periodică a standardelor de cost si de calitate stau la baza determinării si alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

(4) Autoritătile administratiei publice locale sunt responsabile pentru îndeplinirea standardelor de calitate si de cost în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate.

 

SECTIUNEA a 3-a

Capacitatea administrativă

 

Art. 10. – (1) În cadrul proceselor de transfer al competentelor către autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor si oraselor, ministerele sau organele de specialitate ale administratiei publice centrale pot clasifica unitătile administrativ-teritoriale în două categorii, în functie de capacitatea administrativă a acestora:

a) categoria I, din care fac parte unitătile administrativteritoriale care au capacitatea administrativă necesară realizării competentelor transferate. Autoritătile administratiei publice locale din cadrul acestor unităti administrativteritoriale pot exercita pe deplin si imediat competentele transferate, în conditii de eficientă;

b) categoria a II-a, din care fac parte unitătile administrativ-teritoriale care nu au capacitatea administrativă necesară realizării competentelor transferate. Autoritătile administratiei publice locale din cadrul acestor unităti administrativ-teritoriale nu pot exercita competentele transferate în conditii de eficientă.

(2) Autoritătile administratiei publice locale din unitătile administrativ-teritoriale care fac parte din categoria a II-a sunt excluse de la transferul competentelor până în momentul realizării capacitătii administrative necesare exercitării lor, în conditiile legii.

(3) Evaluarea capacitătii administrative a unitătii administrativ-teritoriale se face conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 11. – În conditiile prevăzute la art. 10 alin. (1), ministerele, respectiv celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, după caz, împreună cu Ministerul Administratiei si Internelor si structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale, stabilesc, în cadrul legislatiei sectoriale aferente, criteriile de evaluare a capacitătii administrative, încadrarea unitătilor administrativteritoriale în cele două categorii, precum si conditiile în care se realizează transferul de competente.

Art. 12. – (1) În situatiile în care ministerele, respectiv organele de specialitate ale administratiei publice centrale, după caz, împreună cu Ministerul Administratiei si Internelor, constată lipsa capacitătii administrative a unei unităti administrativ-teritoriale pentru exercitarea în conditii de eficientă a competentelor transferate, competentele respective se transferă autoritătilor administratiei publice locale de la nivelul judetului pe a cărui rază se află unitatea administrativ-teritorială în cauză, în conditiile art. 8.

(2) Transferul competentelor prevăzute la alin. (1) către autoritătile administratiei publice locale de la nivelul judetului se realizează pe perioadă determinată, până în momentul realizării capacitătii administrative necesare a unitătii administrativ-teritoriale în cauză.

(3) Constatarea realizării capacitătii administrative a unitătilor administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (2) se face de către ministerele, respectiv organele de specialitate ale administratiei publice centrale, după caz, împreună cu Ministerul Administratiei si Internelor.

Art. 13. – În vederea exercitării competentelor în conditii de eficientă, unitătile administrativ-teritoriale se pot organiza în asociatii de dezvoltare intercomunitară, în conditiile Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Cadrul institutional al procesului de descentralizare

 

Art. 14. – Ministerul Administratiei si Internelor avizează, potrivit legii, initiativele si proiectele de acte normative privind descentralizarea administrativă si financiară, elaborate de ministere, respectiv de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Art. 15. – (1) Ministerul Administratiei si Internelor sprijină fundamentarea si implementarea politicii de descentralizare a Guvernului prin:

a) elaborarea strategiei si a politicilor generale de descentralizare;

b) coordonarea tehnică si monitorizarea procesului de descentralizare;

c) elaborarea politicii de descentralizare financiară si fiscală, în colaborare cu Ministerul Finantelor Publice;

d) furnizarea de expertiză si asistentă tehnică de specialitate ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, în vederea elaborării si implementării strategiilor de descentralizare sectorială;

e) colectarea si gestionarea, în colaborare cu Ministerul Finantelor Publice, cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, precum si cu alte autorităti si institutii publice, a datelor statistice necesare fundamentării si estimării impactului politicilor de descentralizare;

f) elaborarea, analizarea si actualizarea, în colaborare cu ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si structurile asociative ale autoritătilor administratiei publice locale, a standardelor de cost si de calitate corespunzătoare anumitor servicii publice si de utilitate publică descentralizate;

g) monitorizarea îndeplinirii de către autoritătile administratiei publice locale a standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate.

Art. 16. – (1) Ministerul Administratiei si Internelor gestionează programe nationale de dezvoltare adresate unitătilor administrativ-teritoriale, în vederea stimulării asocierii acestora, în conditiile Legii nr. 215/2001, cu modificările si completările ulterioare, precum si a cresterii capacitătii administrative a acestora.

(2) Programele nationale de dezvoltare sunt finantate anual din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 17. – Comitetul pentru finante publice locale, constituit în conditiile legii finantelor publice locale, structură de tip partenerial, fără personalitate juridică, are rol consultativ în elaborarea si implementarea politicilor de descentralizare financiară si fiscală.

Art. 18. – (1) Pentru coordonarea generală a procesului de descentralizare se înfiintează Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de ministrul administratiei si internelor, în calitate de coordonator al reformei administratiei publice.

(2) La nivelul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale se constituie grupuri de lucru pentru descentralizarea competentelor.

(3) Modul de organizare, functionare si atributiile structurilor tehnice prevăzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice, prin structurile de specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare si al Comitetului pentru finante publice locale.

 

CAPITOLUL IV

Competentele autoritătilor administratiei publice locale

 

Art. 19. – În vederea asigurării serviciilor publice de interes local, autoritătile administratiei publice locale exercită, în conditiile legii, competente exclusive, competente partajate si competente delegate.

 

SECTIUNEA 1

Competente exclusive

 

Art. 20. – Autoritătile administratiei publice locale, în exercitarea competentelor exclusive, au dreptul de decizie si dispun de resursele si mijloacele necesare realizării acestora, cu respectarea normelor legale în vigoare.

Art. 21. – Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor si oraselor exercită competente exclusive privind:

a) administrarea domeniului public si privat al comunei sau orasului;

b) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local;

c) administrarea institutiilor de cultură de interes local;

d) administrarea unitătilor sanitare publice de interes local;

e) amenajarea teritoriului si urbanism;

f) alimentarea cu apă;

g) canalizarea si epurarea apelor uzate si pluviale;

h) iluminatul public;

i) salubrizarea;

j) serviciile de asistentă socială cu caracter primar pentru protectia copilului si pentru persoane vârstnice;

k) serviciile de asistentă socială cu caracter primar si specializate pentru victimele violentei în familie;

l) transportul public local de călători;

m) alte competente stabilite potrivit legii.

Art. 22. – Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul judetului exercită competente exclusive privind:

a) administrarea aeroporturilor de interes local;

b) administrarea domeniului public si privat al judetului;

c) administrarea institutiilor de cultură de interes judetean;

d) administrarea unitătilor sanitare publice de interes judetean;

e) serviciile de asistentă socială cu caracter primar si specializate pentru victimele violentei în familie;

f) serviciile de asistentă socială specializate pentru persoanele vârstnice;

g) alte competente stabilite potrivit legii.

 

SECTIUNEA a 2-a
Competente partajate

 

Art. 23. – (1) În exercitarea competentelor partajate, autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor si oraselor colaborează cu autoritătile administratiei publice de la nivel central sau judetean, după caz, în conditiile stabilite prin lege.

(2) În exercitarea competentelor partajate, autoritătile administratiei publice locale de la nivelul judetului colaborează cu autoritătile administratiei publice de la nivel central, în conditiile stabilite prin lege.

Art. 24. – Autoritătile administratiei publice locale de la nivelul comunelor si oraselor exercită competente partajate cu autoritătile administratiei publice centrale privind:

a) alimentarea cu energie termică produsă în sistem centralizat;

b) construirea de locuinte sociale si pentru tineret;

c) învătământul preuniversitar de stat, cu exceptia învătământului special;

d) ordinea si siguranta publică;

e) acordarea unor ajutoare sociale persoanelor aflate în dificultate;

f) prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă la nivel local;

g) serviciile de asistentă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;

h) serviciile de asistentă socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilităti;

i) serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor;

j) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local la nivelul comunelor;

k) alte competente stabilite potrivit legii.

Art. 25. – Autoritătile administratiei publice de la nivelul comunelor si oraselor exercită competente partajate cu autoritătile administratiei publice de la nivelul judetelor, în cazul furnizării unor servicii de utilităti publice prin intermediul operatorilor regionali.

Art. 26. – Autoritătile administratiei publice de la nivelul judetelor exercită competente partajate cu autoritătile de la nivelul administratiei publice centrale privind:

a) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes judetean;

b) învătământul special;

c) serviciile de asistentă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;

d) serviciile de asistentă socială cu caracter primar si specializate pentru protectia copilului;

e) serviciile de asistentă socială specializate pentru persoane cu dizabilităti;

f) serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor;

g) alte competente stabilite potrivit legii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Competente delegate

 

Art. 27. – Autoritătile administratiei publice locale exercită competente delegate de către autoritătile administratiei publice centrale privind plata unor alocatii si a unor indemnizatii pentru copii si adulti cu dizabilităti.

Art. 28. – Autoritătile administratiei publice locale exercită si alte competente, potrivit legii.

 

CAPITOLUL V

Finantarea autoritătilor administratiei publice locale

 

Art. 29. – Bugetele locale ale autoritătilor administratiei publice locale au în componentă o sectiune de functionare si una de dezvoltare, în conditiile legii.

Art. 30. – (1) În vederea asigurării echilibrării verticale si orizontale a bugetelor locale, unitătilor administrativteritoriale, din unele venituri ale bugetului de stat, le sunt alocate sume defalcate cu destinatie specială, respectiv cote si sume defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale.

(2) Structura si criteriile de alocare a cotelor si sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale se stabilesc prin legea finantelor publice locale.

(3) Cuantumul sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale este stabilit prin legea bugetului de stat.

(4) Cuantumul, structura si criteriile de alocare a sumelor defalcate cu destinatie specială sunt stabilite în conditiile legii bugetului de stat.

Art. 31. – Ministerul Finantelor Publice si serviciile publice deconcentrate ale acestuia asigură accesul neconditionat al autoritătilor administratiei publice locale si centrale, precum si al altor factori interesati la informatiile privind procesele de alocare a resurselor bugetare prevăzute la art. 30 alin. (2).

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 32. – În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Administratiei si Internelor, împreună cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, propune Guvernului termene limită pentru elaborarea strategiei generale de descentralizare, a strategiilor sectoriale de descentralizare si a standardelor de cost si calitate în furnizarea serviciilor publice si de utilitate publică descentralizate.

Art. 33. – Ministerul Administratiei si Internelor prezintă anual Guvernului spre informare un raport privind stadiul derulării procesului de descentralizare.

Art. 34. – În termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Administratiei si Internelor elaborează normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 35. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea-cadru privind descentralizarea nr. 339/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 26 iulie 2004, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

RADU MIRCEA BERCEANU

 

Bucuresti, 22 mai 2006.

Nr. 195.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii-cadru a descentralizării

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea-cadru a descentralizării si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 742.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 5 din 9 februarie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 16 februarie 2006.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

MIRON TUDOR MITREA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 22 mai 2006.

Nr. 196.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 5/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Institutului European din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 743.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 3/2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 3 din 9 februarie 2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 13 februarie 2006, cu următoarea completare:

La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

“11. La articolul 95, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

«Art. 95. – (1) În cazul săvârsirii repetate a uneia dintre faptele prevăzute la art. 90 alin. (1) si la art. 91 alin. (1), Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre următoarele sanctiuni:»“.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

RADU MIRCEA BERCEANU

 

Bucuresti, 22 mai 2006.

Nr. 197.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 3/2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 3/2006 pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 744.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prevederile prezentei legi reglementează conditiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea si controlul Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.

Art. 2. – Din Fondul de garantare se asigură plata creantelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă si din contractele colective de muncă încheiate de salariati cu angajatorii împotriva cărora au fost pronuntate hotărâri judecătoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fată de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau partiale a dreptului de administrare, denumiti în continuare angajatori în stare de insolventă.

Art. 3. – Constituirea, gstionarea si utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele principii:

a) principiul contributivitătii, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contributiilor datorate de angajatori;

b) principiul obligativitătii, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligatia de a participa la constituirea Fondului de garantare;

c) principiul repartitiei, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolventă;

d) universalitatea obligatiei de plată a creantelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligatiei de contributie a angajatorilor;

e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de institutia de administrare;

f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Art. 4. – În sensul prevederilor prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) angajator – persoana fizică sau persoana juridică ce poate să angajeze fortă de muncă pe bază de contract individual de muncă, în conditiile prvăzute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare;

b) angajator transnational – angajatorul persoană fizică sau juridică ce desfăsoară activităti pe teritoriul României si cel putin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European;

c) salariat – persoana fizică ce prestează muncă pentru si sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp partial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;

d) creante salariale – drepturile salariale si alte drepturi bănesti datorate si neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă si/sau în contractul colectiv de muncă.

 

CAPITOLUL II

Constituirea Fondului de garantare

 

Art. 5. – (1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) contributia angajatorilor;

b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contributiei la Fondul de garantare, precum si din alte sume provenite din surse admise de lege;

c) sume provenite din recuperarea debitelor create în conditiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contributiile la Fondul de garantare.

(2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea de venituri a bugetului asigurărilor pentru somaj.

(3) Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finantarea categoriilor de creante salariale prevăzute de prezenta lege, precum si pentru finantarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.

(4) Cheltuielile pentru finantarea categoriilor de creante salariale prevăzute de prezenta lege, precum si pentru finantarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor pentru somaj.

(5) În cazul în care veniturile Fondului de garantare depăsesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reportează în anul următor si se pot utiliza pentru finantarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).

(6) Eventualele deficite înregistrate în situatia în care veniturile sunt depăsite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperă din disponibilitătile înregistrate în anii precedenti.

Art. 6. – (1) Executia de casă a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.

(2) Disponibilitătile financiare ale Fondului de garantare se păstrează la Trezoreria Statului si sunt purtătoare de dobânzi.

Art. 7. – (1) Angajatorii au obligatia de a plăti lunar o contributie la Fondul de garantare, în cotă de 0,25%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariati.

(2) La data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contributiei datorate la bugetul asigurărilor pentru somaj de angajatorii prevăzuti la alin. (1), stabilită potrivit legislatiei în vigoare, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.

Art. 8. – (1) Angajatorii au obligatia de a declara lunar contributia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

(2) Termenul de declarare a contributiei la Fondul de garantare constituie si termen de plată.

(3) Modelul si continutul declaratiei privind obligatiile de plată la Fondul de garantare se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice.

(4) Pentru neplata contributiei datorate la termenul prevăzut la alin. (1) si (2) se aplică majorări de întârziere, în conditiile prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 9. – (1) Activitatea privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea si solutionarea contestatiilor pentru contributia la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale subordonate, potrivit legii.

(2) Contributia la Fondul de garantare se administrează potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informatiilor continute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligatia referitoare la contributia la Fondul de garantare.

(4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de garantare.

 

CAPITOLUL III

Gestionarea Fondului de garantare

 

Art. 10. – Gestionarea Fondului de garantare se face de Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă, prin agentiile pentru ocuparea fortei de muncă judetene si a municipiului Bucuresti, denumite în continuare agentii teritoriale.

Art. 11. – În gestionarea Fondului de garantare agentiile teritoriale au următoarele atributii:

a) primesc, examinează si solutionează cererile privind plata creantelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă si/sau contractele colective de muncă;

b) stabilesc cuantumul creantelor salariale cuvenite salariatilor si efectuează plata acestora;

c) recuperează debitele create în conditiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contributiile la Fondul de garantare;

d) reprezintă interesele Fondului de garantare în relatiile cu institutiile administratiei publice centrale si locale, instantele judecătoresti, societăti sau organizatii;

e) efectuează schimbul de informatii cu institutiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European.

Art. 12. – Cheltuielile de gestionare se suportă din resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în conditiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

 

CAPITOLUL IV

Utilizarea Fondului de garantare

 

Art. 13. – (1) Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele si în conditiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creante salariale:

a) salariile restante;

b) compensatiile bănesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de muncă;

c) plătile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă si/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligatia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă si/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligatia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activitătii.

(2) Din Fondul de garantare nu se suportă contributiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolventă.

Art. 14. – (1) Suma totală a creantelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăsi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

(2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul National de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolventei.

Art. 15. – (1) Creantele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) si e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.

(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor si precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolventei.

(3) O altă solicitare privind plata creantelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni.

Art. 16. – Creantele izvorâte din raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit legislatiei în vigoare, se diminuează cu sumele achitate din Fondul de garantare.

Art. 17. – În situatia în care se pronuntă închiderea procedurii de insolventă, ca urmare a redresării angajatorilor, acestia sunt obligati să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronuntarea hotărârii de închidere a procedurii.

Art. 18. – Hotărârea de închidere a procedurii va fi notificată de îndată de judecătorul-sindic agentiei teritoriale de ocupare a fortei de muncă în a cărei rază se află sediul, domiciliul sau resedinta angajatorului.

Art. 19. – (1) Stabilirea cuantumului creantelor salariale cuvenite salariatilor si efectuarea plătii acestora se realizează de agentiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventă.

(2) Agentia teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creantelor salariale cuvenite salariatilor si la efectuarea plătii acestora si în baza cererii formulate de către salariatii angajatorului în stare de insolventă sau de organizatiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) si (2) vor fi însotite de documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronuntată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolventei si a fost dispusă măsura ridicării totale sau partiale a dreptului de administrare.

(4) Înainte de a se adresa agentiei teritoriale, salariatii sau organizatiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventă, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creantelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va atasa la cererea adresată agentiei teritoriale, potrivit alin. (2).

Art. 20. – (1) În cazul angajatorului transnational în stare de insolventă, stabilirea cuantumului creantelor salariale cuvenite salariatilor care prestează în mod obisnuit muncă pe teritoriul României si efectuarea plătii acestora se realizează de agentia teritorială în a cărei rază îsi desfăsoară activitatea salariatii.

(2) La stabilirea stării de insolventă se ia în considerare hotărârea pronuntată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei si se pronuntă radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

Art. 21. – (1) În situatia în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) si (3), se constată îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 2, agentia teritorială emite dispozitia privind stabilirea cuantumului creantelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariatii angajatorului în stare de insolventă.

(2) Dispozitia prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventă si constituie titlu de creantă, care devine titlu executoriu la data la care expiră termenul de plată, în situatia prevăzută la art. 17.

(3) În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplineste conditiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispozitia motivată a agentiei teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19.

Art. 22. – (1) În cazul în care angajatorii aflati în situatia prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agentiile teritoriale vor proceda la actiuni de executare silită.

(2) Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuti la art. 17 a obligatiei de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la acestia în temeiul dispozitiei prevăzute la art. 21 alin. (1).

(3) Activitatea de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum si de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agentiilor pentru ocuparea fortei de muncă, desemnat prin dispozitii ale directorilor executivi.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 23. – (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) necomunicarea datelor si informatiilor solicitate în scris de agentiile teritoriale, pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute de prezenta lege;

b) comunicarea de date si informatii incomplete sau eronate.

(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 24. – Contraventiile prevăzute la art. 23 alin. (1) se sanctionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. a);

b) cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. b).

Art. 25. – Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) si, respectiv, la art. 24 se realizează de organele de control ale agentiilor teritoriale.

Art. 26. – Dispozitiile referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 27. – Sumele încasate din amenzile contraventionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.

Art. 28. – Litigiile privind aplicarea prevederilor prezentei legi se solutionează de instantele judecătoresti competente, potrivit legii.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 29. – (1) Dispozitiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

(2) Beneficiază de prevederile prezentei legi salariatii angajatorilor pentru care starea de insolventă intervine după data de 1 ianuarie 2007.

(3) Sumele necesare pentru plata creantelor salariale prevăzute la art. 13, precum si cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suportă pentru anul 2007 din subventia acordată de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor pentru somaj.

Art. 30. – În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba normele metodologice de aplicare a acesteia.

 

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protectia salariatilor în cazul insolvabilitătii angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2002/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 22 mai 2006.

Nr. 200.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 747.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. – Domnul Vasile Dan se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica El Salvador si Republica Nicaragua.

Art. 2. – Domnul Vasile Dan îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 18 mai 2006.

Nr. 740.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR

 

ORDIN

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească, Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii, privind cooperarea tehnică în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre, semnat la Bucuresti la 13 ianuarie 2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 28 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

ministrul mediului si gospodăririi apelor emite următorul ordin:

Articol unic. – Se aprobă publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească, Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii, privind cooperarea tehnică în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre, semnat la Bucuresti la data de 13 ianuarie 2006.

 

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

 

Bucuresti, 28 aprilie 2006.

Nr. 406.

 

MEMORANDUM DE ÎNTELEGER E*)

între Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească, Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii, privind cooperarea tehnică în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre

 


*) Traducere.

 

Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor (MMGA) din România si Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească (ERDC), Corpul Inginerilor din Armata Statelor Unite ale Americii (USACE), denumite în continuare părti,

recunoscând importanta cooperării stiintifice si tehnice în domeniile gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre,

întelegând importanta promovării unor relatii de lucru mai strânse pentru abordarea problemelor de interes comun privind mediul si resursele de apă; si

recunoscând că o astfel de cooperare aduce beneficii reciproce ambelor tări, au ajuns la următoarea întelegere:

 

ARTICOLUL I

Scopul memorandumului de întelegere

 

Prezentul memorandum de întelegere este încheiat în conformitate cu Acordul dintre Guvernul Statelor Unite ale Americii si Guvernul României pentru cooperarea în domeniile stiintei si tehnologiei, semnat la Washington la data de 15 iulie 1998, extins (Acordul), este supus acestuia si guvernat de către acesta.

Scopul prezentului memorandum de întelegere este de a facilita cooperarea si coordonarea activitătilor si programelor din domeniile: gospodărirea resurselor de apă, ingineria râurilor, gospodărirea si restaurarea zonelor umede, prevenirea inundatiilor, managementul zonei costiere, evaluarea si remedierea mediului si pregătirea în caz de dezastre.

Scopul general al cooperării este de a permite schimbul de resurse stiintifice, personal si cunostinte tehnice pentru a sprijini îmbunătătirea sau dezvoltarea gospodăririi resurselor de apă, ingineriei râurilor, gospodăririi si restaurării zonelor umede, prevenirii inundatiilor, managementului zonei costiere, evaluării si remedierii mediului si pregătirii în caz de dezastre pentru ambele părti.

 

ARTICOLUL II

Scopul activitătilor de cooperare

 

Activitătile de cooperare sunt proiecte specifice asumate de MMGA si ERDC.

Activitătile pot include următoarele domenii, fără a se limita la acestea:

1. activităti în sprijinul îmbunătătirii modelelor si instrumentelor suport privind decizia pentru gospodărirea mediului, resurselor de apă si zonei costiere;

2. activităti în sprijinul implementării metodologiilor pentru prevenirea si evaluarea eroziunii costiere, precum si pentru reabilitarea plajelor;

3. activităti în sprijinul prevenirii poluării si degradării mediului în zonele costiere, râuri si deltele acestora si lacuri;

4. activităti în sprijinul eforturilor de a evalua si gestiona impactul activitătilor de transport si navigatie pe râuri si în mediile riverane acestora;

5. activităti în sprijinul îmbunătătirii metodelor si abordărilor pentru pregătirea în caz de dezastre naturale, inclusiv cele legate de inundatii;

6. activităti în sprijinul îmbunătătirii metodelor si abordărilor privind siguranta barajelor, inclusiv mijloace pentru controlul apei si managementul inundatiilor si planificării interventiei în caz de accidente la baraje;

7. activităti care aprofundează întelegerea stiintifică a proceselor din cadrul zonelor umede, în special cele referitoare la restaurarea si managementul acestora;

8. studii în sprijinul colectării si distribuirii de date, compilării si procesării acestora;

9. studii în sprijinul cercetărilor privind gospodărirea resurselor de apă, ingineria râurilor, gospodărirea si restaurarea zonelor umede, prevenirea inundatiilor, managementul zonei costiere, evaluarea si remedierea mediului si pregătirea în caz de dezastre;

10. activităti care permit o colaborare si un schimb reciproc de persoane cu capacităti deosebite tehnice si stiintifice, în scopul îmbunătătirii obiectivelor proiectelor reciproce;

11. activităti legate de conducerea întâlnirilor, seminariilor si conferintelor realizate pentru schimbul reciproc de cunostinte stiintifice si tehnice si de idei;

12. activităti în sprijinul dezvoltării si aplicării abordărilor si instrumentelor suport în luarea deciziilor pentru evaluarea si managementul materialului dragat si în sprijinul realizării de studii pentru remedierea sedimentelor contaminate si restaurarea ecosistemului; si

13. activităti în sprijinul unuia sau mai multor obiective internationale asa cum au fost acestea identificate în cadrul întâlnirilor internationale la care MMGA si ERDC participă.

 

ARTICOLUL III

Responsabilitătile părtilor

 

Părtile sunt responsabile pentru coordonarea si cooperarea cu alte entităti organizationale în propriile tări, dacă se consideră corespunzător si necesar, pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din prezentul memorandum de întelegere.

Fiecare parte va asigura personal, dotări si orice alt sprijin necesar implementării proiectelor, asa cum se stabileste de comun acord de către părti. Acest sprijin va fi materializat prin alocarea de fonduri si de personal în conformitate cu legile si reglementările fiecărei tări.

Aceste responsabilităti pot include:

1. managementul si coordonarea activitătilor întreprinse sub auspiciile prezentului memorandum de întelegere;

2. desemnarea persoanelor oficiale corespunzătoare conducerii si coordonării activitătilor comune; si

3. prevederea tuturor aranjamentelor pentru facilitarea intrării si iesirii de pe teritoriul fiecărei tări a personalului si echipamentelor unei alte tări, angajate sau utilizate în proiectele supuse prezentului memorandum de întelegere, cu conditia obtinerii tuturor avizelor si autorizatiilor necesare în conformitate cu legislatia si reglementările din fiecare tară.

 

ARTICOLUL IV

Reglementări privind implementarea

 

Activitătile de colaborare specifice, incluzând sarcini, responsabilităti si conditii asociate, care trebuie realizate sau îndeplinite sub auspiciile prezentului memorandum de întelegere vor fi semnate de părti si de orice alte entităti colaboratoare, dacă este cazul, si vor constitui

Reglementări privind implementarea în cadrul prezentului memorandum de întelegere. Reglementările privind implementarea trebuie identificate prin numerotare cu cifre arabe. Programele de cooperare stabilite prin prezentul memorandum de întelegere vor fi coordonate de semnatarii celor două părti sau de înlocuitorii lor desemnati.

Coordonatorii si grupele de lucru pot fi nominalizati de către semnatari sau de înlocuitorii lor desemnati, atunci când este necesar, pentru a analiza si a actiona în privinta subiectelor legate de implementarea prezentului memorandum de întelegere.

Rapoartele periodice, dacă sunt cerute, trebuie transmise semnatarilor celor două părti sau înlocuitorilor desemnati de acestia. Astfel de rapoarte trebuie să sumarizeze procedurile din cadrul grupurilor de lucru, seminariilor si reuniunilor, să furnizeze documente privind progresul si rezultatele proiectelor sau programelor specifice si să contureze domeniile viitoare de colaborare.

 

ARTICOLUL V

Informatii stiintifice si tehnice

 

Prevederile pentru protectia si distribuirea informatiilor stiintifice si tehnice ce rezultă din activitătile de cooperare realizate sub auspiciile prezentului memorandum de întelegere sunt guvernate de art. V din anexa A la Acord, dacă nu s-a stabilit altfel în Reglementările privind implementarea ce decurg din art. IV al prezentului memorandum de întelegere. Distribuirea informatiilor se va face prin canalele obisnuite si va corespunde procedurilor normale ale părtilor.

Aplicarea sau utilizarea oricăror informatii schimbate sau transferate între părti în cadrul prezentului memorandum de întelegere va fi responsabilitatea părtii care le primeste.

Furnizorul nu garantează aplicabilitatea unor astfel de informatii pentru orice aplicatie particulară.

 

ARTICOLUL VI

Solutionarea diferendelor

 

Orice diferende legate de interpretarea sau de implementarea prezentului memorandum de întelegere sau de Reglementările privind implementarea asociate vor fi rezolvate prin discutii reciproce între semnatari sau înlocuitorii desemnati de acestia.

 

ARTICOLUL VII

Intrarea în vigoare

 

Prezentul memorandum de întelegere intră în vigoare la data semnării acestuia de către părti. Prezentul memorandum de întelegere este valabil pentru o perioadă de 5 ani de la data ultimei notificări primite si va fi prelungit automat pentru o nouă perioadă de 5 ani, dacă niciuna dintre părti nu notifică în scris celeilalte părti intentia sa privind încetarea prezentului memorandum de întelegere. O asemenea notificare privind încetarea va fi transmisă cu cel putin 3 luni înaintea expirării perioadei initiale de 5 ani.

Oricare dintre părti, în orice moment, poate înceta unilateral prezentul memorandum de întelegere prin înaintarea unei notificări scrise celeilalte părti, cel târziu cu 3 luni înaintea datei de încetare pe care aceasta o doreste.

Încetarea valabilitătii prezentului memorandum de întelegere nu va afecta în niciun fel proiectele sau programele convenite sau aflate în curs de derulare, care nu au fost finalizate înainte de încetarea valabilitătii prezentului memorandum de întelegere.

Prezentul memorandum de întelegere poate fi amendat sau extins prin acordul scris al părtilor.

Semnat în duplicat în Bucuresti, România, la data de 13 ianuarie 2006, în două exemplare originale în limba engleză, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor

din România,

Lucia Ana Varga,

secretar de stat

Pentru Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare

Inginerească, Corpul Inginerilor

din Armata Statelor Unite ale Americii,

James R. Houston, PhD,

director,

Centrul pentru Dezvoltare si Cercetare Inginerească

Martor,

Sulfina Barbu,

ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor

din România

Martor,

Nicholas F. Taubman,

ambasador,

Ambasada Statelor Unite ale Americii în România

 

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) drept colector al remuneratiilor cuvenite artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune si a organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) drept colector al remuneratiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune

 

Având în vedere dispozitiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

tinând cont de prevederile Hotărârii arbitrale din 10 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratia datorată artistilor interpreti sau executanti si producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006, conform Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/2006,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se desemnează organismul de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Jules Michelet nr. 15–17, et. 2, ap. 11, sectorul 1, drept colector al remuneratiilor cuvenite artistilor interpreti sau executanti pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Hotărârea arbitrală din 10 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006, conform Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/2006.

Art. 2. – Se desemnează organismul de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Nicolae Racotă nr. 16–18, et. 4, ap. 9, sectorul 1, drept colector al remuneratiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Hotărârea arbitrală din 10 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2006, conform Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 74/2006.

Art. 3. – Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Eugen Vasiliu

 

Bucuresti, 9 mai 2006.

Nr. 115.