MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 213         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 8 martie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 88 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 100 din 9 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

30. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor si importul lor din tări terte

 

39. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste reguli de sănătate animală care

reglementează productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman

 

126. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind recunoasterea Consiliului pe produs “Carne de porc si produse procesate“

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 120/2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 88

din 7 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 288/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 285/2004. Exceptia a fost ridicată de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor, cu prilejul solutionării unui apel împotriva unei hotărâri arbitrale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că reglementarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale privind forma definitivă a metodologiilor negociate de organismele de gestiune colectivă cu utilizatorii operelor al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi, încalcă dreptul părtilor de a exercita toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, solutia instantei de apel fiind definitivă si irevocabilă. Astfel, prevederea legală criticată contravine principiului constitutional al liberului acces la justitie, deoarece părtile sunt private de dreptul de a supune cauza dezbaterii si judecătii unei instante de fond, fiind trimise direct în fata unei instante de apel.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificată si completată prin Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, si, ulterior, prin art. I pct. 47 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005. În prezent, textul de lege criticat are următorul cuprins: “În termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale părtile pot face apel împotriva acesteia la instanta Curtii de Apel Bucuresti, care se va pronunta asupra cauzei, în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronuntarea solutiei cu privire la mentinerea sau modificarea metodologiilor. Solutia Curtii de Apel Bucuresti este definitivă si irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în 5 zile de la data comunicării.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 21, 124, 125, 126 si 129 din Constitutie, referitoare la liberul acces la justitie, la înfăptuirea justitiei, la statutul judecătorilor, la instantele judecătoresti si, respectiv, la folosirea căilor de atac. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Hotărârea arbitrală este un act cu caracter jurisdictional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilat, în privinta efectelor juridice, unei hotărâri judecătoresti, chiar dacă membrii completului arbitral nu sunt judecători, în sensul art. 124 si 125 din Constitutie.

Instituirea unei singure căi de atac împotriva unei hotărâri arbitrale reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atributiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, si nu contravine principiului constitutional al accesului liber la justitie. Astfel, Curtea a retinut în jurisprudenta sa, spre exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constitutional al liberului acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime nu are semnificatia accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac si nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie.

De asemenea, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu în cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975), s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut. S-a arătat că, “fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fără să-l definească în întelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept“.

Pentru aceleasi ratiuni, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 129 din Constitutie, referitoare la folosirea căilor de atac.

De altfel, asupra constitutionalitătii acestui text Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, când a respins criticile de neconstitutionalitate care vizau acest text de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în decizia citată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 100

din 9 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ana-Cristina Nitescu, prin mandatar Maria Igiescu, în Dosarul nr. 2.578/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că adoptarea, modificarea si abrogarea unor dispozitii legale nu poate fi apreciată ca neconstitutională, acestea fiind instrumente de tehnică legislativă ce tin de competenta legiuitorului. De asemenea, arată că Legea fundamentală nu instituie obligativitatea controlului de constitutionalitate a priori, astfel încât nu poate fi primită critica autorului exceptiei potrivit căreia Legea nr. 195/2004 este neconstitutională, întrucât a fost promulgată înainte de a fi supusă controlului de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.578/2004, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ana-Cristina Nitescu, prin mandatar Maria Igiescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că reglementarea criticată contravine prevederilor art. 74 alin. (1), art. 77 alin. (3), art. 79 alin. (1), art. 146 lit. a) si c), art. 147 alin. (2) si art. 148 alin. (5) din Constitutie, întrucât Legea nr. 195/2004 a fost promulgată fără a fi supusă controlului de constitutionalitate si cu nesocotirea avizului Consiliului Legislativ si a normelor privind initiativa legislativă.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că abrogarea dispozitiilor legale este un instrument de tehnică legislativă, fiind de competenta legiuitorului adoptarea, modificarea si abrogarea actelor normative. De altfel, prin abrogarea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, referitoare la încheierea de admitere în principiu a recursului, legiuitorul nu a făcut decât să dea maximă eficientă principiului celeritătii ce guvernează procesul civil în dreptul român.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că abrogarea unor norme de procedură nu contravine prevederilor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei si nici legislatiei comunitare. Astfel, arată că prin abrogarea art. 308 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, legiuitorul a urmărit accelerarea solutionării irevocabile a cauzei, eliminându-se o etapă preliminară judecării recursului, si anume admiterea în principiu a cererii de recurs.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozitiile legale criticate privind abrogarea art. I pct. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 nu contravin sub nici un aspect regulilor constitutionale privind initiativa legislativă, întrucât etapa de initiativă legislativă cuprinde posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri de legi, corelată cu obligatia Parlamentului de a examina, dezbate si a se pronunta asupra acestora.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Textul de lege criticat are următorul continut:

– Art. I pct. 8: “La articolul I, punctul 11 se abrogă.“

În concret, prin art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 se abrogă dispozitiile art. 308 din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura de admitere în principiu a recursului, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003.

Autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 74 alin. (1) privind initiativa legislativă, art. 77 alin. (3) referitoare la promulgarea legii, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, art. 146 lit. a) si c) privind atributiile Curtii Constitutionale, art. 147 alin. (2) referitoare la deciziile Curtii Constitutionale si art. 148 alin. (5) privind integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul exceptiei nu arată motivele pentru care consideră că reglementarea legală criticată este neconstitutională, ci critică operatiunea de abrogare a acesteia de către legiuitor, prin Legea nr. 195/2004. Or, abrogarea unui act normativ, ca si modificarea sau completarea acestuia, nu poate fi considerată neconstitutională decât în măsura în care contravine normelor si principiilor consacrate prin Constitutie.

De asemenea, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei potrivit cărora Legea nr. 195/2004 nu a fost supusă controlului de constitutionalitate a priori, iar legiuitorul nu si-a însusit avizul dat de Consiliul Legislativ în legătură cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003, nu sunt de natură să conducă la constatarea neconstitutionalitătii Legii nr. 195/2004, întrucât Constitutia nu instituie obligativitatea acestor proceduri în procesul de adoptare a legilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ana-Cristina Nitescu, prin mandatar Maria Igiescu, în Dosarul nr. 2.578/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor si importul lor din tări terte

 

Având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

văzând Referatul de aprobare nr. 20.871 din 3 februarie 2006, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor si importul lor din tări terte, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 65/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate animală ce guvernează miscarea ecvideelor între statele membre ale Uniunii Europene si România si importul lor din tări terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iulie 2002.

Art. 4. – Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 90/426/CEE privind conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor si importul lor din tările terte, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 224 din 18 august 1990, p. 42, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva Consiliului 2004/68/CE ce stabileste regulile de sănătate a animalelor pentru importul în si tranzitul prin Comunitate al anumitor animale ongulate vii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 139 din 30 aprilie 2004, p. 128.

Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare

si pentru Siguranta Alimentelor,

Ion Agafitei

 

Bucuresti, 15 februarie 2006.

Nr. 30.

 

ANEXĂ

 

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ

privind conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor si importul lor din tări terte

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta normă sanitară veterinară stabileste conditiile de sănătate a animalelor ce guvernează miscarea ecvideelor între statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare state membre, pe teritoriul României si importul lor din tări terte.

Art. 2. – În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, se utilizează următoarele definitii:

a) exploatatie – unitate agricolă sau de antrenament, grajd ori, în general, orice incinte sau amenajări în care sunt tinute ori crescute în mod obisnuit ecvideele, indiferent de utilizare;

b) ecvidee – animale sălbatice sau domestice din specia ecvine (incluzând zebrele) sau asinii ori descendentii încrucisărilor acestor specii;

c) ecvidee înregistrată – orice ecvidee înregistrată, astfel cum este definită de Directiva Consiliului 90/427/CEE, identificată prin intermediul unui document de identificare emis de autoritatea de crestere sau orice altă autoritate competentă a tării de origine a animalului, care administrează cartea genealogică ori registrul pentru acea rasă de animale, sau orice asociatie ori organizatie internatională ce se ocupă de cai pentru competitie sau curse;

d) ecvidee pentru tăiere – ecvidee destinate a fi transportate la abator pentru tăiere, fie direct, fie după tranzitul printr-o piată sau un centru autorizat de colectare;

e) ecvidee pentru reproductie si productie – alte ecvidee decât cele mentionate la lit. c) si d) ale prezentului articol;

f) stat membru sau tară tertă liberă de pestă ecvină – orice stat membru sau tară tertă în care nu s-a detectat nici o evidentă clinică, serologică (la ecvideele nevaccinate) ori epidemiologică de pestă ecvină pe teritoriul în cauză în ultimii 2 ani si în care nu s-au efectuat vaccinări împotriva bolii în ultimile 12 luni;

g) boli cu notificare obligatorie – bolile enumerate în anexa nr. 1;

h) medic veterinar oficial – medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinară centrală a unui stat membru sau a unei tări terte;

i) admitere temporară – statutul unui animal înregistrat, care este originar într-o tară tertă si este admis pe teritoriul Comunitătii Europene pentru o perioadă mai mică de 90 de zile, ce va fi stabilită de Comisia Europeană în functie de situatia sănătătii animalelor din tara de origine.

 

CAPITOLUL II

Reguli pentru miscarea ecvideelor

 

Art. 3. – (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să autorizeze miscarea ecvideelor înregistrate pe teritoriul său sau să trimită ecvidee către un alt stat membru doar dacă ele satisfac conditiile stabilite de art. 4 si 5.

(2) Totusi, autoritatea veterinară centrală a României ca stat de destinatie poate acorda derogări generale sau limitate cu privire la transportul de ecvidee, care:

– sunt conduse călare sau dirijate, în scopuri sportive ori recreative, pe drumuri situate lângă frontierele interne ale Comunitătii Europene;

– iau parte la evenimentele culturale sau similare acestora ori la activităti organizate de organismele locale autorizate, evenimente situate lângă granitele interne ale Comunitătii Europene;

– sunt destinate numai păsunatului sau muncii temporare lângă frontierele interne ale Comunitătii Europene.

(3) Dacă autoritatea veterinară centrală a României face uz de această autorizare, ea trebuie să informeze Comisia Europeană asupra continutului derogărilor acordate.

Art. 4. – (1) Ecvideele nu trebuie să prezinte nici un semn clinic de boală la inspectie. Inspectia trebuie să fie efectuată cu 48 de ore înainte de îmbarcarea sau încărcarea lor. În cazul ecvideelor înregistrate, această inspectie va fi totusi solicitată numai pentru comertul intracomunitar, fără să se prejudicieze prevederile art. 6.

(2) Fără a prejudicia cerintele alin. (5), referitoare la bolile cu notificare obligatorie, medicul veterinar oficial trebuie, în momentul inspectiei, să fie convins de faptul că nu există motive – în special pe baza declaratiilor proprietarului sau crescătorului – pentru a concluziona că ecvideele au venit în contact cu alte ecvidee care suferă de o boală infectioasă sau contagioasă, în decursul celor 15 zile dinaintea inspectiei.

(3) Ecvideele nu trebuie să fie destinate tăierii în baza unui program national de eradicare a unei boli contagioase sau infectioase.

(4) Ecvideele trebuie să fie identificate în maniera următoare:

(i) în cazul cailor înregistrati, prin intermediul unui document de identificare prevăzut de Directiva Consiliului 90/427/CEE (5), care trebuie să certifice în special că au fost respectate prevederile art. 5 alin. (5) si (6) din Directiva Consiliului 90/427/CEE. Medicul veterinar oficial va trebui să suspende validitatea acestui document pentru perioada interdictiilor prevăzute la alin. (5) din prezentul articol sau la art. 5.

După tăierea cailor înregistrati, documentul trebuie înapoiat autoritătii care l-a emis.

Procedura pentru implementarea acestui punct va fi adoptată de Comisia Europeană în conformitate cu procedura comunitară;

(ii) în cazul ecvideelor pentru reproductie si productie, printr-o metodă de identificare ce va fi stabilită de Comisia Europeană în conformitate cu procedura comunitară.

Până în momentul în care această metodă va fi utilizată, metodele de identificare nationale aprobate oficial trebuie să rămână aplicabile, cu conditia ca acestea să fie notificate către Comisia Europeană în decursul a 3 luni de la data adoptării prezentei norme sanitare veterinare.

(5) În plus fată de cerintele stabilite de art. 5, ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploatatie care a fost supusă uneia dintre următoarele dispozitii de interdictie:

a) dacă nu au fost tăiate toate animalele din speciile sensibile la boală situate în exploatatie, perioada de interdictie cu privire la exploatatia de origine trebuie să fie de cel putin:

– 6 luni în cazul ecvideelor suspecte de a fi contractat durină, începând cu data ultimului contact efectiv sau posibil cu un animal bolnav. Totusi, în cazul unui armăsar, interdictia se va aplica până când animalul va fi castrat;

– 6 luni în cazul morvei sau encefalomielitei ecvidee, începând din ziua în care sunt tăiate ecvideele care suferă de boala în cauză;

– în cazul anemiei infectioase, până la data la care, după ce animalele infectate au fost tăiate, animalele care au rămas au prezentat reactie negativă la două teste Coggins efectuate la un interval de 3 luni;

– 6 luni în cazul stomatitei veziculoase;

– o lună de la ultimul caz înregistrat, în cazul rabiei;

– 15 zile de la ultimul caz înregistrat, în cazul antraxului;

b) dacă toate animalele din speciile sensibile la boală, existente în exploatatie, au fost tăiate, iar incintele au fost dezinfectate, perioada de interdictie va fi de 30 de zile începând cu ziua în care animalele au fost distruse si incintele dezinfectate, cu exceptia antraxului, când perioada de interdictie este de 15 zile.

Autoritatea veterinară centrală a României poate acorda derogări de la aceste măsuri de interdictie pentru hipodromuri si piste de curse si va informa Comisia Europeană referitor la natura oricăror derogări acordate.

(6) Dacă autoritatea veterinară centrală a României întocmeste sau a întocmit un program de combatere voluntară sau obligatorie pentru o boală la care ecvideele sunt sensibile, aceasta poate prezenta programul Comisiei Europene, în termen de 6 luni de la notificarea prezentei norme sanitare veterinare, subliniind în special:

– distributia bolii pe teritoriul său;

– motivele programului, luând în consideratie importanta bolii si avantajele sale cost/beneficiu;

– zona geografică în care va fi implementat programul;

– categoriile de statut care vor fi aplicate unitătilor, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare specie si procedurile de testare ce vor fi utilizate;

– procedurile de monitorizare a programului;

– actiunea care va fi întreprinsă în cazul în care, dintr-un motiv oarecare, o exploatatie îsi pierde statutul;

– măsurile ce vor fi luate dacă rezultatele testelor efectuate în concordantă cu prevederile programului sunt pozitive;

– natura nediscriminatorie a comertului pe teritoriul respectiv cu privire la comertul intracomunitar.

(7) Comisia Europeană va examina programele prezentate de autoritatea veterinară centrală a României.

(8) Atunci când este cazul, aceasta le va aproba în conformitate cu procedura comunitară. Orice garantii suplimentare, generale sau specifice, care pot fi cerute, pot fi definite în conformitate cu aceeasi procedură. Astfel de garantii nu trebuie să le depăsească pe cele cerute de un stat membru pe teritoriul său.

(9) Programele propuse de autoritatea veterinară centrală a României pot fi modificate sau suplimentate în conformitate cu procedura comunitară. Modificările sau suplimentările acestor programe care au fost deja aprobate ori ale garantiilor la care se referă alin. (2) pot fi aprobate în conformitate cu aceeasi procedură.

Art. 5. – (1) Dacă un stat membru nu este indemn de pestă ecvină, în sensul art. 2 lit. f), poate expedia ecvidee din acea parte a teritoriului său care este considerată a fi infectată, în sensul alin. (2) al prezentului articol, doar în conditiile stabilite la alin. (3).

(2) a) O parte din teritoriul unui stat membru va fi considerată ca fiind infectată cu pesta ecvină dacă:

– o evidentă clinică, serologică (la animalele nevaccinate) si/sau epidemiologică a relevat prezenta pestei ecvine în ultimii 2 ani; sau

– s-a efectuat vaccinarea împotriva pestei ecvine în ultimele 12 luni.

b) Partea teritoriului considerată a fi infectată cu pesta ecvină trebuie să cuprindă cel putin:

– o zonă de protectie cu o rază de minimum 100 km în jurul oricărui centru de infectie;

– o zonă de supraveghere de cel putin 50 km, care se extinde dincolo de zona de protectie, în care nu s-a efectuat nici o vaccinare în ultimele 12 luni.

c) Regulile care controlează măsurile de combatere referitoare la teritoriile si zonele mentionate la lit. a) si b) si derogările relevante sunt specificate de Directiva Consiliului 92/35/CEE, transpusă în legislatia natională prin Norma sanitară veterinară privind măsurile de control si combatere a pestei africane a calului, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 497/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2002.

d) Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protectie trebuie să fie înregistrate si identificate în concordantă cu art. 6 alin. (1) din Directiva Consiliului 92/35/CEE, transpusă în legislatia natională prin norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 497/2001.

Documentul de identificare si/sau certificatul de sănătate trebuie să poarte o mentiune clară referitoare la această vaccinare.

(3) România poate expedia din teritoriul mentionat la alin. (2) lit. b) doar ecvidee care îndeplinesc următoarele cerinte:

a) să fie expediate doar în anumite perioade ale anului ce vor fi stabilite de autoritatea veterinară centrală a României, avându-se în vedere activitatea insectelor vectori;

b) nu trebuie să prezinte nici un simptom clinic de pestă ecvină în ziua inspectiei mentionate la art. 4 alin. (1);

c) dacă nu au fost vaccinate împotriva pestei ecvine, trebuie să fi fost supuse si să fi reactionat negativ la un test de fixare a complementului pentru pesta ecvină descris în anexa nr. 4, în două rânduri, la un interval de 21–30 de zile între cele două teste, dintre care cel de-al doilea trebuie să fi fost efectuat în cursul a 10 zile înainte de expediere; dacă au fost vaccinate împotriva pestei ecvine, trebuie să nu fi fost vaccinate în ultimele două luni si trebuie să fi fost supuse testului de fixare descris în anexa nr. 4, la intervalele mentionate mai sus, fără să se fi înregistrat o crestere a titrului de anticorpi;

d) trebuie să fi fost tinute într-o statiune de carantină pentru o perioadă minimă de 40 de zile înainte de expediere;

e) trebuie să fi fost protejate împotriva insectelor vectori pe perioada carantinei si în cursul transportului de la statia de carantină la locul de expediere.

Art. 6. – (1) Dacă România si alte state membre implementează un sistem de control alternativ ce asigură garantii echivalente celor stabilite la art. 4 alin. (5), în ceea ce priveste transportul pe teritoriul lor al ecvideelor si al ecvideelor înregistrate, în special prin intermediul unui document de identificare, îsi pot garanta reciproc derogări de la prevederile art. 4 alin. (1) si ale art. 8 alin. (1) lit. b).

(2) Părtile vor informa Comisia Europeană despre aceasta.

Art. 7. – (1) Ecvideele trebuie transportate cât mai curând posibil de la exploatatia de origine către locul de destinatie, fie direct, fie printr-o piată sau un centru de colectare aprobat, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2) lit. o) din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comertul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 236/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002, ce transpune în legislatia natională Directiva Consiliului 64/432/CEE, în vehicule sau containere ce au fost curătate si dezinfectate în mod regulat cu o substantă dezinfectantă la intervale care vor fi stabilite de statul membru de expediere.

(2) Vehiculele trebuie să fie proiectate astfel încât dejectiile, asternutul sau furajele ecvideelor să nu poată cădea din ele în cursul transportului. Transportul trebuie să fie efectuat astfel încât sănătatea si bunăstarea ecvideelor să poată fi protejate eficient.

(3) Autoritatea veterinară centrală a României ca tară de destinatie poate acorda, în mod general sau limitat, o derogare de la unele cerinte ale art. 4 alin. (5) pentru orice animal care poartă o marcă specială care indică faptul că este destinat tăierii, cu conditia ca certificatul de sănătate să mentioneze o astfel de derogare.

(4) În cazul acordării acestei derogări, ecvideele pentru tăiere trebuie să fie transportate direct la abatorul desemnat si să fie tăiate în termen de 5 zile de la sosirea la abator.

(5) Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului tăiat si să trimită autoritătii competente de la locul de expediere, la cererea acesteia din urmă, o atestare a faptului că animalul a fost tăiat.

Art. 8. – (1) Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că:

a) ecvideele înregistrate, care părăsesc exploatatiile de pe teritoriul său, sunt însotite de documentul de identificare stabilit la art. 4 alin. (4), împreună cu – dacă sunt destinate comertului intracomunitar – atestarea prevăzută în anexa nr. 2;

b) ecvideele pentru reproductie, productie si tăiere sunt însotite, în cursul transportului, de un certificat de sănătate care respectă prevederile anexei nr. 3.

(2) Certificatul sau, în cazul unui document de identificare, formularul ce contine particularitătile de sănătate ale animalului trebuie să fie întocmit, fără a prejudicia prevederile art. 6, în decursul celor 48 de ore anterioare îmbarcării lui sau nu mai târziu de ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în cel putin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de expediere si de destinatie. Durata valabilitătii certificatului este de 10 zile. Certificatul trebuie să fie constituit dintr-o singură filă.

(3) Importul de ecvidee, altele decât ecvideele înregistrate, poate fi însotit de un singur certificat de sănătate pe lot în loc de certificatul individual mentionat la alin. (1) lit. b).

Art. 9. – Regulile stabilite în Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislatia natională Directiva Consiliului 90/425/CEE, se aplică în special controalelor la origine, organizării si urmăririi controalelor ce vor fi efectuate de statul membru de destinatie si măsurilor de protectie care trebuie să fie implementate.

Art. 10. – (1) Expertii veterinari ai Comisiei Europene, în cooperare cu autoritatea veterinară centrală a României, pot organiza inspectii ad-hoc în România, pentru a se asigura de aplicarea uniformă a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Comisia Europeană va informa autoritatea veterinară centrală a României despre rezultatele acestor inspectii.

(2) Autoritatea veterinară competentă centrală a României, ca tară pe al cărei teritoriu va fi efectuată inspectia, va asigura expertilor tot sprijinul necesar pentru a-si îndeplini sarcinile.

 

CAPITOLUL III

Reguli pentru importul din tări terte

 

Art. 11. – (1) Ecvideele importate în Comunitatea Europeană trebuie să satisfacă conditiile stabilite de art. 12, 13, 14, 15 si 16 din Directiva Consiliului 90/426/CEE, transpusă în legislatia natională prin prezenta normă sanitară veterinară.

(2) Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate conform art. 12, 13, 14, 15 si 16, România va aplica importului de ecvidee din tări terte conditii cel putin echivalente celor care rezultă din aplicarea cap. II al prezentei norme sanitare veterinare.

Art. 12. – (1) Importul ecvideelor în Comunitatea Europeană va fi autorizat doar din tări terte care figurează pe o listă ce va fi întocmită sau modificată în conformitate cu procedura comunitară.

(2) Luând în consideratie situatia de sănătate si garantiile prevăzute de tările terte pentru ecvidee, poate fi decis, în conformitate cu procedura comunitară, ca autorizarea prevăzută de prezentul alineat să se aplice pentru întreg teritoriul tării terte sau numai unei părti a teritoriului său.

(3) În acest scop si pe baza standardelor internationale relevante, se va tine cont de modul în care tara tertă aplică si implementează respectivele standarde, în special principiul regionalizării în cadrul teritoriului său, si în ceea ce priveste cerintele sanitare pe care le aplică importului din alte tări terte sau din Comunitatea Europeană.

(4) Când se întocmeste sau se modifică lista prevăzută la alin. (1) se va tine cont de:

a) statutul de sănătate al ecvideelor, al altor animale domestice si sălbatice din tara tertă, în particular privind bolile animalelor exotice sau orice aspecte legate de sănătatea generală si de mediu din tara tertă, care ar presupune un risc pentru statutul Comunitătii Europene privind sănătatea sau mediul;

b) legislatia tării terte referitoare la sănătatea si bunăstarea animalelor;

c) organizarea autoritătii veterinare competente si a serviciilor sale de inspectie, prerogativele acestor servicii, supravegherea care se aplică acestora si mijloacele de care dispun, inclusiv capacitatea personalului si a laboratoarelor, pentru a aplica legislatia natională în mod eficient;

d) asigurările pe care autoritatea competentă veterinară a tării terte le poate da privind concordanta sau echivalenta cu conditiile de sănătate animală din Comunitatea Europeană;

e) dacă tara tertă este membră a Oficiului International al Epizootiilor (OIE) si dacă furnizează cu regularitate si rapiditate informatii privind existenta bolilor infectioase sau contagioase ale ecvideelor pe teritoriul său, în particular acele boli catalogate de OIE si prevăzute în anexa nr. 1;

f) garantiile oferite de tara tertă de a informa direct Comisia Europeană si statele membre:

(i) în decurs de 24 de ore de la confirmarea aparitiei bolii infectioase a ecvideelor, prevăzută în anexa nr. 1, sau a oricărei schimbări în programul de vaccinare referitor la astfel de boli;

(ii) în cel mai scurt timp de la orice schimbare propusă în regulile sanitare nationale referitoare la ecvidee, în particular cele privind importul de ecvidee;

(iii) la intervale regulate, despre statusul de sănătate din teritoriu privind ecvideele;

g) toată experienta importurilor anterioare de ecvidee în viată din tări terte si de rezultatele oricăror controale efectuate la import;

h) rezultatele inspectiilor si/sau auditului comunitar efectuate în tara tertă, în particular de rezultatele evaluărilor autoritătilor competente sau, unde Comisia Europeană cere astfel, raportul emis de autoritătile competente privind inspectiile pe care acestea le-au efectuat;

i) regulile privind prevenirea si controlul bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor, în vigoare în tara tertă, si implementarea acestora, inclusiv regulile privind importul de ecvidee din alte tări terte.

(5) Comisia Europeană va pune la dispozitie publicului toate listele actualizate, întocmite si modificate potrivit prevederilor alin. (1).

(6) Aceste liste pot fi combinate cu alte liste întocmite în scopul sănătătii animalelor si al celei publice si pot, de asemenea, să includă modele de certificate de sănătate.

(7) Conditiile speciale de import pentru fiecare tară tertă sau grup de tări terte, referitor la situatia de sănătate animală a ecvideelor în tara sau în tările respective, trebuie stabilite în conformitate cu procedura comunitară.

(8) Reguli detaliate de aplicare a prezentului articol si criteriile de includere a tărilor terte sau a unor părti ale tărilor terte pe lista prevăzută la alin. (1) vor fi adoptate în conformitate cu procedura comunitară.

Art. 13. – (1) Ecvideele trebuie să provină din tări terte:

a) indemne de pestă ecvină;

b) care au fost indemne pentru 2 ani de encefalomielită ecvină venezueleană (EEV);

c) care au fost indemne timp de 6 luni de durină si morvă.

(2) Comisia Europeană poate decide în conformitate cu procedura comunitară:

a) ca prevederile alin. (1) să se aplice numai unei părti din teritoriul unei tări terte.

În cazul în care cerintele pentru pesta ecvină se aplică regional, trebuie să fie respectate cel putin măsurile stabilite de art. 5 alin. (2) si (3);

b) să solicite garantii suplimentare pentru bolile neînregistrate în Comunitatea Europeană.

Art. 14. – Înainte de ziua încărcării pentru transportarea către statul membru de destinatie, ecvideele trebuie să fi rămas fără întrerupere pe teritoriul sau într-o parte a teritoriului unei tări terte ori, în cazul regionalizării, în partea teritoriului definit conform art. 13 alin. (2) lit. a), pentru o perioadă ce va fi determinată în deciziile care vor fi adoptate conform art. 15. Ele trebuie să provină dintr-o exploatatie aflată sub supraveghere veterinară.

Art. 15. – (1) Importul ecvideelor de pe teritoriul unei tări terte sau o parte a acestuia, definit în conformitate cu art. 13 alin. (2) lit. a), care figurează pe lista întocmită în concordantă cu art. 12 alin. (1), trebuie autorizat numai dacă ecvideele, pe lângă cerintele art. 13:

a) se conformează cerintelor de sănătate a animalelor adoptate, cu referire la specia în cauză si la categoriile de ecvidee.

Baza de referintă pentru stabilirea conditiilor de sănătate a animalelor în concordantă cu prezentul alineat o constituie standardele stabilite la art. 4 si 5;

b) în cazul unei tări terte care nu este liberă de stomatita veziculoasă sau de arterita virală de cel putin 6 luni, ecvideele trebuie să respecte următoarele cerinte:

(i) trebuie să provină dintr-o exploatatie care a fost indemnă de stomatita veziculoasă de cel putin 6 luni si trebuie să fi reactionat negativ la un test serologic anterior expedierii;

(ii) în cazul arteritei virale, ecvideele masculi trebuie – fără a prejudicia art. 19 pct. (ii) – să fi reactionat negativ la un test serologic, la un test de izolare a virusului sau la orice alt test recunoscut care să garanteze statutul de liber fată de virus.

(2) Comisia Europeană poate defini, în conformitate cu procedura comunitară, categoriile de ecvidee masculi pentru care se aplică această cerintă.

Art. 16. – (1) Ecvideele trebuie identificate în conformitate cu art. 4 alin. (4) si însotite de un certificat întocmit de un medic veterinar oficial din tara tertă exportatoare. Acest certificat trebuie:

a) să fie emis în ziua încărcării animalelor pentru expediere către statul membru de destinatie sau, în cazul cailor înregistrati, în ultima zi lucrătoare dinaintea îmbarcării;

b) să fie întocmit în cel putin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de destinatie si în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se efectuează inspectia de import;

c) să fie în original;

d) să ateste că animalele satisfac cerintele prezentei norme sanitare veterinare si cele stabilite conform prezentei norme sanitare veterinare cu privire la importul din tări terte;

e) să fie constituit dintr-o singură filă;

f) să fie redactat pentru un singur destinatar sau, în cazul animalelor pentru tăiere, pentru un singur transport, cu conditia ca animalele să fie marcate si identificate corespunzător.

Autoritatea veterinară competentă centrală a României va informa Comisia Europeană dacă va face uz de această optiune.

(2) Certificatul trebuie să fie redactat într-o formă care să fie conformă cu modelul stabilit în conformitate cu procedura comunitară.

Art. 17. – (1) Vor fi efectuate controale ad-hoc de expertii veterinari ai statelor membre si ai Comisiei Europene pentru a verifica dacă prevederile prezentei norme sanitare veterinare, în special cele ale art. 12 alin. (2), sunt puse în aplicare.

(2) Dacă aceste controale efectuate în temeiul prezentului articol evidentiază fapte grave ca cele la adresa unei exploatatii aprobate, Comisia Europeană va informa fără întârziere statele membre si, în continuare, va adopta o decizie care să suspende temporar autorizarea.

(3) Expertii statelor membre care vor fi însărcinati cu aceste controale vor fi numiti de către Comisia Europeană ca urmare a unei propuneri din partea statelor membre.

(4) Aceste controale se vor efectua în numele Uniunii Europene, care va suporta costul pentru cheltuielile implicate de acestea.

Art. 18. – (1) Imediat după sosirea în România, ca tară de destinatie, ecvideele pentru tăiere trebuie duse la un abator fie direct, fie după tranzitul printr-o piată ori un centru de colectare si, în concordantă cu cerintele de sănătate a animalelor, trebuie tăiate într-o perioadă de timp specificată în deciziile ce vor fi adoptate conform art. 15.

(2) Fără a aduce atingere oricăror conditii speciale ce pot fi adoptate în conformitate cu procedura comunitară, autoritatea veterinară centrală a României poate, din motive de sănătate a animalelor, să desemneze abatorul la care trebuie duse aceste ecvidee.

Art. 19. – Comisia Europeană, actionând în conformitate cu procedura comunitară:

(i) poate decide ca importul dintr-o tară tertă sau dintr-o parte a unei tări terte să fie limitat la specii sau categorii particulare;

(ii) va stabili, fără să prejudicieze art. 15 din Directiva Consiliului 90/426/CEE, transpusă în legislatia natională prin prezenta normă sanitară veterinară, conditiile speciale pentru intrarea temporară pe teritoriul Comunitătii Europene a ecvideelor înregistrate sau a ecvideelor destinate utilizărilor speciale ori reintrarea lor pe teritoriul Comunitătii Europene după ce au fost exportate temporar;

(iii) va determina conditiile de transformare a intrării temporare în intrare definitivă;

(iv) va desemna laboratorul national de referintă pentru una sau mai multe boli ale ecvideelor prevăzute în anexa nr. 1 si va stipula functiile, sarcinile si procedurile privind colaborarea cu laboratoarele responsabile pentru diagnosticul bolilor infectioase ale ecvideelor din statele membre.

 

CAPITOLUL IV

Prevederi finale

 

Art. 20. – Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXA Nr. 1

la norma sanitară veterinară

 

BOLI CU NOTIFICARE OBLIGATORIE

Următoarele boli trebuie notificate obligatoriu:

– durină;

– morvă;

– encefalomielită ecvină (de toate tipurile, inclusiv EEV);

– anemie infectioasă;

– rabie;

– antrax;

– pestă ecvină;

– stomatită veziculoasă.

 

ANEXE)

la norma sanitară veterinară

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste reguli de sănătate animală care reglementează productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 21.118 din 14 februarie 2006, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară ce stabileste reguli de sănătate animală care reglementează productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 4. – Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 2002/99/CE ce stabileste regulile de sănătate animală care reglementează producerea, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 18 din 23 ianuarie 2002, p. 11.

Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Constantin Lupescu

 

Bucuresti, 21 februarie 2006.

Nr. 39.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

ce stabileste reguli de sănătate animală care reglementează productia, procesarea, distributia si introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman

 

ARTICOLUL 1

Scop

 

(1) Directiva Consiliului 2002/99/CE, transpusă în legislatia natională prin prezenta normă sanitară veterinară, stabileste regulile generale de sănătate animală care reglementează toate etapele de productie,  procesare si distributie pe teritoriul Comunitătii Europene si introducerea din tări terte de produse de origine animală si de produse obtinute din acestea, destinate pentru consum uman.

(2) Aceste reguli nu afectează prevederile Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare pentru comertul din România si statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere si de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 21/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 si nr. 155 bis din 11 martie 2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE, ale Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din tări terte, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 71/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 si nr. 157 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, si ale directivelor listate în anexa nr. I la Tratat.

 

ARTICOLUL 2

Definitii

 

În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, definitiile prevăzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004, cu modificările si completările ulterioare, ce transpune în legislatia natională Regulamentul nr. 178/2002/CE care stabileste principiile generale si cerintele legii pentru alimente, si cele din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 71/2003, ce transpune Directiva 97/78/CE, se aplică, după caz. Se aplică, de asemenea, următoarele definitii:

a) toate etapele de productie, prelucrare si distributie înseamnă orice stadiu de la (inclusiv) productia primară a unui aliment de origine animală până la (inclusiv) depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea acestuia către consumatorul final;

b) introducere înseamnă aducerea de bunuri în unul dintre teritoriile prevăzute în anexa nr. I la Directiva Comisiei 97/78/CEE, în scopul punerii pe piată a acestora în baza procedurilor vamale mentionate la art. 4 alin. (16) lit. a)–f) din Regulamentul Consiliului nr. 2.913/92/CE din 12 octombrie 1992 care stabileste Codul vamal comunitar;

c) medic veterinar oficial înseamnă un medic veterinar calificat să actioneze în competenta stabilită de autoritatea competentă;

d) produse de origine animală înseamnă produse obtinute de la animale si produse obtinute din acestea, destinate pentru consum uman, inclusiv animale vii, dacă acestea sunt destinate acestui tip de utilizare.

 

CAPITOLUL I

Cerinte de sănătate animală aplicabile tuturor etapelor de productie, prelucrare si distributie a produselor de origine animală pe teritoriul Comunitătii Europene

 

ARTICOLUL 3

Cerinte generale de sănătate a animalelor

 

(1) Statele membre trebuie să se asigure că pe parcursul tuturor etapelor de productie, procesare si distributie a produselor de origine animală, desfăsurate pe teritoriul comunitar, operatorii din domeniul industriei alimentare nu provoacă răspândiri ale bolilor transmisibile la animale, în concordantă cu prevederile de mai jos.

(2) Produsele de origine animală trebuie să fie obtinute de la animale care îndeplinesc conditiile de sănătate a animalelor stabilite de legislatia comunitară.

(3) Produsele de origine animală vor fi obtinute de la animale care:

a) nu provin dintr-o exploatatie, unitate, dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restrictii de sănătate animală aplicabile animalelor si produselor vizate, în baza regulilor stabilite în anexa nr. 1;

b) în cazul cărnii sau produselor din carne, nu au fost tăiate într-o unitate în care au fost prezente în timpul tăierii sau al procesului de productie animalele infectate ori suspectate de a fi infectate cu una dintre bolile la care se face referire în regulile mentionate la lit. a), carcase sau părti de carcase ale acestor animale, în afara cazului în care aceste suspiciuni au fost excluse;

c) în cazul animalelor si al produselor de acvacultură, sunt conforme cu prevederile Normei sanitare veterinare privind conditiile de sănătate a animalelor, care reglementează punerea pe piată a animalelor si a  produselor de acvacultură, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 494/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002, ce transpune Directiva 91/67/CEE.

 

ARTICOLUL 4

Derogări

 

(1) Prin derogare de la prevederile art. 3 si sub rezerva conformitătii cu măsurile de control al bolilor mentionate la anexa nr. 1, Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor poate autoriza productia, prelucrarea si distributia produselor de origine animală care provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu supus unor restrictii de sănătate animală, dar care nu provin dintr-o exploatatie care este infectată sau suspectă de a fi infectată, cu conditia ca:

a) înainte de a fi supuse tratamentului mentionat anterior, produsele să fi fost obtinute, manevrate, transportate si depozitate separat sau în perioade diferite, fată de produsele care îndeplinesc toate conditiile de sănătate, iar conditiile pentru transportul în afara teritoriului supus restrictiilor de sănătate animală au fost aprobate de către autoritatea competentă;

b) produsele care urmează să fie supuse tratamentului să fie clar identificate;

c) produsele să fie supuse tratamentului astfel încât să fie eliminate problemele de sănătate animală vizate; si

d) tratamentul să se aplice la o unitate aprobată în acest scop de către tara în care au apărut problemele de sănătate animală.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în concordantă cu anexa nr. 2 si cu pct. 1 din anexa nr. 3 la prezenta normă sanitară veterinară sau cu regulile detaliate care urmează să fie adoptate în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

(3) Productia, prelucrarea si distributia produselor de acvacultură care nu sunt în conformitate cu conditiile stabilite la art. 3 se autorizează sub rezerva conditiilor stabilite de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 494/2001, ce transpune Directiva 91/67/CEE, si, unde este necesar, în conformitate cu conditiile ulterioare ce vor fi adoptate în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

(4) Mai mult, atunci când stadiul de sănătate permite, se pot acorda derogări de la art. 3, în concordantă cu cerintele Uniunii Europene. În astfel de cazuri trebuie să se tină cont în special de:

a) caracteristicile specifice ale bolii la speciile vizate;

b) orice teste sau măsuri la care animalele trebuie să fie supuse.

(5) Când sunt acordate astfel de derogări trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că gradul de protectie fată de boli ale animalelor nu va deveni deficient.

 

ARTICOLUL 5

Certificate veterinare

 

(1) Statele membre trebuie să se asigure că produsele de origine animală destinate consumului uman sunt supuse certificării veterinare în cazul în care:

a) prevederile adoptate din motive de sănătate animală în baza art. 9 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE, solicită ca produsele de origine animală care provin dintr-un stat membru să fie însotite de un certificat de sănătate;

b) a fost acordată o derogare în baza art. 4 alin. (3).

(2) În baza cerintelor Uniunii Europene pot fi elaborate reguli detaliate de implementare si, în special, un model pentru astfel de certificate, tinându-se cont de principiile generale de certificare prevăzute în anexa nr. 4.

(3) Certificatele pot include detalii solicitate în concordantă cu alte legislatii comunitare privind sănătatea publică sau cea a animalelor.

 

ARTICOLUL 6

Controale oficiale veterinare

 

(1) Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European si ale Consiliului, care stabilesc reguli de igienă pentru alimentele de origine animală si reguli de control aplicabile alimentelor si hranei animalelor, Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să se asigure că sunt efectuate controale oficiale de sănătate a animalelor pentru a se asigura conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară, cu regulile acesteia de implementare si cu orice tip de măsuri de protectie referitoare la produsele de origine animală, adoptate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară; ca regulă generală, inspectiile trebuie să fie neanuntate, iar controalele trebuie să fie efectuate în concordantă cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE.

(2) Pe durata adoptării actelor de transpunere a regulamentelor Parlamentului European si ale Consiliului, care stabilesc reguli de igienă pentru alimentele de origine animală si reguli de control aplicabile alimentelor si hranei animalelor, în cazurile în care au fost identificate încălcări ale regulilor de sănătate animală, Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să ia măsurile necesare pentru a remedia situatia, în concordantă cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 21/2003, ce transpune Directiva 89/662/CEE.

(3) Expertii Comisiei Europene pot efectua controale la fata locului, inclusiv activităti de audit, în cooperare cu Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă a Directivei Consiliului 2002/99/CE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară; dacă controalele sunt efectuate pe teritoriul României, Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să asigure expertilor tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, iar Comisia Europeană va informa Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor despre rezultatele controalelor efectuate.

(4) Dacă se identifică un risc grav pentru sănătatea animală pe parcursul unui audit sau al unei inspectii a Comisiei Europene, Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să ia imediat toate măsurile necesare pentru protectia sănătătii animalelor, iar dacă aceste măsuri nu sunt luate sau dacă acestea sunt considerate insuficiente, Comisia Europeană, în concordantă cu procedura comunitară, va lua măsurile necesare pentru protectia sănătătii animalelor si va informa Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor.

(5) Regulile pentru aplicarea acestui articol si, în special, cele care reglementează procedura pentru cooperarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor cu Comisia Europeană trebuie să fie adoptate în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

 

CAPITOLUL II

Importurile din tări terte

 

ARTICOLUL 7

Prevederi generale

 

Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că produsele de origine animală destinate consumului uman sunt introduse din tări terte în Comunitatea Europeană numai dacă acestea sunt conforme cu cerintele prevăzute la cap. I, aplicabile tuturor etapelor de productie, prelucrare si distributie a acestor produse, sau dacă acestea oferă garantii echivalente de sănătate animală.

 

ARTICOLUL 8

Conformitatea cu regulile comunitare

 

(1) Pentru a se asigura conformitatea cu obligatiile generale stabilite la art. 7, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, trebuie să fie stabilite următoarele:

– lista tărilor terte sau a regiunilor tărilor terte din care sunt permise importurile de produse specificate de origine animală; o tară tertă trebuie să apară pe o astfel de listă numai dacă în tara respectivă are loc o vizită a expertilor comunitari si/sau a Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si se demonstrează că autoritatea competentă veterinară asigură garantii corespunzătoare cu privire la conformitatea cu legislatia comunitară transpusă în legislatia natională. La elaborarea unei liste sau la actualizarea listelor mentionate trebuie să se tină cont în special de:

a) legislatia tării terte;

b) organizarea autoritătii veterinare competente a tării terte respective si de serviciile de inspectie ale acesteia, competenta acestor servicii, supravegherea la care acestea sunt supuse si mijloacele aflate la dispozitia acestora, inclusiv capacitatea personalului, pentru aplicarea legislatiei acestora în mod eficient;

c) cerintele actuale de sănătate animală care se aplică productiei, fabricării, manevrării, depozitării si livrării produselor de origine animală destinate României;

d) asigurările care pot fi date de către autoritatea competentă centrală a tării terte referitor la conformitatea sau echivalenta cu conditiile relevante de sănătate animală;

e) orice experientă de comercializare a produsului care provine dintr-o tară tertă si rezultatele oricăror controale de import efectuate;

f) rezultatele inspectiilor si/sau ale activitătilor de audit efectuate de expertii comunitari si/sau ai Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor în tara tertă, în special rezultatele evaluării autoritătilor competente sau, în cazul în care Comisia Europeană ori Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor o solicită, raportul transmis de către autoritătile competente ale tării terte privind inspectiile pe care acestea le-au efectuat;

g) statusul de sănătate al efectivului, al altor animale domestice si al animalelor sălbatice din tara tertă, în special referitor la bolile exotice ale animalelor si orice aspect al situatiei generale de sănătate din tara tertă care ar putea ridica un risc pentru sănătatea publică sau a animalelor din România;

h) regularitatea, rapiditatea si exactitatea cu care tara tertă furnizează informatii privind existenta unor boli infectioase si contagioase în teritoriul acesteia, în special bolile notificabile listate de Organizatia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) sau, în cazul bolilor animalelor de acvacultură, bolile notificabile listate în Codul de sănătate al animalelor acvatice al OIE;

i) regulile în vigoare în tara tertă privind prevenirea si controlul bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor, implementarea acestora, incluzând si regulile privind importurile din alte tări.

(2) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să adopte versiunile tuturor listelor actualizate de Comisia Europeană sau să le actualizeze în concordantă cu prezentul articol, pentru a fi disponibile publicului; listele elaborate în concordantă cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste elaborate în scopuri de sănătate publică sau a animalelor si pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.

(3) Regulile de origine pentru produsele de origine animală si animalele de la care sunt obtinute aceste produse trebuie să fie stabilite în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

(4) Conditiile speciale de import pentru fiecare tară tertă sau grup de tări terte, având în vedere situatia sănătătii animalelor din tara sau din tările terte vizate, trebuie să fie stabilite în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

(5) Dacă este necesar pot fi stabilite, în concordantă cu cerintele Uniunii Europene, următoarele:

a) regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol;

b) criteriile pentru clasificarea tărilor terte si a regiunilor acestora cu privire la bolile animalelor; si

c) regulile specifice referitoare la tipurile de introducere sau la produsele speciale, cum ar fi introducerea produselor de către călători sau introducerea unor mostre comerciale.

 

ARTICOLUL 9

Documente

 

(1) La intrarea în Comunitatea Europeană transportul de produse de origine animală trebuie să fie însotit de un certificat veterinar care îndeplineste cerintele stabilite în anexa nr. 4.

(2) Certificatul veterinar trebuie să certifice faptul că produsele îndeplinesc:

a) cerintele stabilite pentru aceste produse în baza prezentei norme sanitare veterinare si în baza legislatiei comunitare transpuse în legislatia natională care stabileste cerintele de sănătate animală sau prevederile echivalente cu acele cerinte; si

b) orice conditii speciale de import stabilite în concordantă cu cerintele Uniunii Europene.

(3) Documentele pot include detalii solicitate în baza prevederilor legislatiei comunitare privind sănătatea publică si a animalelor.

(4) În concordantă cu cerintele Uniunii Europene:

a) se pot stabili prevederi pentru folosirea documentelor electronice:

b) se pot elabora documente-model;

c) se pot stabili reguli si certificare pentru tranzit.

 

ARTICOLUL 10

Inspectiile efectuate de către expertii comunitari

 

Inspectiile si/sau activitătile de audit la toate etapele prevăzute de Directiva Comisiei 2002/99/CE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, pot fi efectuate în tări terte de către expertii comunitari pentru a se verifica conformitatea sau echivalenta cu regulile de sănătate comunitare, transpuse în legislatia natională; expertii Comisiei Europene pot fi însotiti de experti din statul membru al Uniunii Europene care sunt autorizati de Comisia Europeană pentru efectuarea acestor inspectii si/sau activităti de audit.

 

CAPITOLUL III

Prevederi finale

 

ARTICOLUL 11

Actualizarea anexelor tehnice

 

Anexele la prezenta normă sanitară veterinară pot fi modificate în concordantă cu cerintele Uniunii Europene, pentru a se tine cont în special de:

(i) optiunile si cunostintele stiintifice, în special cele referitoare la noile evaluări de risc;

(ii) progresele tehnice; si

(iii) stabilirea normelor de sigurantă.

 

ARTICOLUL 12

 

(1) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să adopte si să publice legi, reguli si prevederi administrative necesare pentru conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară; aceasta trebuie să informeze imediat Comisia Europeană despre acest fapt.

(2) În cazul în care Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor adoptă aceste prevederi, acestea trebuie să contină referiri la prezenta normă sanitară veterinară sau trebuie să fie însotite de astfel de referiri în momentul publicării oficiale a acestora; procedura pentru efectuarea acestor referiri trebuie să fie adoptată de Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textul principalelor prevederi ale legii nationale pe care aceasta l-a adoptat în domeniul reglementat de prezenta normă sanitară veterinară.

 

ARTICOLUL 13

 

Anexele nr. 1–4*) fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXE

la norma sanitară veterinară

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

 

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind recunoasterea Consiliului pe produs “Carne de porc si produse procesate“

 

Având în vedere prevederile art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pietei produselor agricole si agroalimentare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 307/2005,

văzând Referatul de aprobare nr. 77.209 din 20 octombrie 2005 al Directiei generale elaborare strategii, politici sectoriale si de piată,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. – Se recunoaste Consiliul pe produs “Carne de porc si produse procesate“, structură organizatorică la nivel national, fără personalitate juridică, în componenta prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Consiliul pe produs “Carne de porc si produse procesate“ îsi desfăsoară activitatea în baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat conform art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pietei produselor agricole si agroalimentare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 307/2005.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 27 februarie 2006.

Nr. 126.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA

Consiliului pe produs “Carne de porc si produse procesate“

 

Producători:

1. Stanca Tudor – Patronatul Român al Cărnii de Porc (PRCP)

2. Gheorghe Caruz – PRCP, Societatea Comercială “Caruz“ – S.A., Brăila

3. Toader Pârjol – PRCP, Societatea Comercială “Romsuintest“ – S.A., Peris, judetul Ilfov

4. Ioan Antoci – PRCP, Societatea Comercială “Suinprod“ – S.A., Roman, judetul Neamt

5. Gheorghe Dume – PRCP, Societatea Comercială “Nutricom“ – S.A., Oltenita, judetul Călărasi

6. Liviu Florian – PRCP, Societatea Comercială “Agroflip“ – S.A., Bontida, judetul Cluj

7. Mihai Olariu – PRCP, Societatea Comercială “Suinprod N. Bălcescu“ – S.A., judetul Bacău

8. Sorin Cârste – PRCP, Societatea Comercială “Avicola“ – S.A., Costesti, judetul Arges

Procesatori:

9. Mihai Visan – Asociatia Română a Cărnii (ARC)

10. Sorin Minea – ARC, Societatea Comercială “Angst“ – S.A., Buftea, judetul Ilfov

11. Ovidiu Eugen Dusleag – ARC, Societatea Comercială “Caroli“ – S.R.L., Bucuresti

12. Alexandru Jurconi – ARC, Societatea Comercială “Amag“ – S.R.L., Buzău

13. Daniel Marcu – ARC, Societatea Comercială “Medeus“ – S.R.L., Bucuresti

14. Lucian Stăncescu – ARC, Societatea Comercială “Integra“ – S.R.L., Chitila, judetul Ilfov

15. Radu Timis – ARC, Societatea Comercială “Cristim“ – S.R.L., Bucuresti

16. Ovidiu Wencz – ARC, Societatea Comercială “Tabco – Campofrio“ – S.A., Tulcea

Autorităti:

17. un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

18. un reprezentant al Ministerului Economiei si Comertului

19. un reprezentant al Consiliului Concurentei.

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Guvernului nr. 120/2006 privind transmiterea unor constructii si a terenului aferent acestora din domeniul public si privat al statului în domeniul public al municipiului Giurgiu si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 februarie 2006, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la coloana a patra “Caracteristicile tehnice ale constructiilor“ din anexa nr. 1, la pozitia nr. 7, în loc de: “Pavilion 32 depozit carburanti“ se va citi: “Pavilion 32 cocină porci“;

– la coloana a patra “Caracteristicile tehnice ale constructiilor“ din anexa nr. 2, la pozitia nr. 12, în loc de: “Pavilion 31 cocină porci“ se va citi: “Pavilion 31 depozit carburanti“.