MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 225         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 13 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

31. – Lege privind securitizarea creantelor

 

219. – Decret pentru promulgarea Legii privind securitizarea creantelor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

291. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru publicarea Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeană si România privind participarea României în cadrul Programului Marco Polo, semnat la Bruxelles la 28 octombrie 2005

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005

 

Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind securitizarea creantelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta lege are drept scop stabilirea principiilor si a cadrului general pentru utilizarea creantelor, în vederea obtinerii de finantare prin intermediul securitizării, precum si reglementarea drepturilor si obligatiilor părtilor la o operatiune de securitizare.

Art. 2. – (1) Securitizarea este o operatiune financiară de valorificare a creantelor de către un vehicul investitional care le achizitionează, le grupează si le afectează garantării unei emisiuni de valori mobiliare.

(2) Pot face obiectul securitizării, conform prevederilor prezentei legi, creante izvorâte din:

a) contracte de credit, inclusiv contracte de credit ipotecar, contracte de credit pentru achizitia de autoturisme, contracte pentru emiterea de carduri de credit;

b) contracte de leasing;

c) contracte de vânzare-cumpărare cu plata pretului la termen, inclusiv contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate;

d) instrumente financiare de tip participativ sau obligatar, emise potrivit prevederilor prezentei legi;

e) orice titlu de creantă, altele decât cele specificate la lit. a)–d), cu conditia ca drepturile pe care le conferă să poată face obiectul unei cesiuni.

Art. 3. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. agent – persoană juridică sau organizatia fără personalitate juridică numită si autorizată, în conditiile cap. VII din prezenta lege, să reprezinte interesele detinătorilor de instrumente financiare securitizate apartinând aceleiasi emisiuni;

2. arhivă – Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare;

3. autoritate competentă – Comisia Natională a Valorilor Mobiliare cu atributii de reglementare, supraveghere si control al emitentilor si al emisiunilor de instrumente financiare securitizate, potrivit prevederilor prezentei legi;

4. cedent – titularul dreptului de creantă ce se transferă către un vehicul investitional, în vederea securitizării;

5. creantă – dreptul de a încasa o sumă de bani în temeiul unui titlu de creantă de tipul celor prevăzute cu toate drepturile accesorii aferente;

6. debitor cedat – debitorul creantei transmise către un vehicul investitional;

7. drepturi accesorii – totalitatea drepturilor reale ori personale aferente creantelor, inclusiv drepturi de garantie reală si drepturi de creantă decurgând din politele de asigurare încheiate de debitorul cedat;

8. emitent – vehicul investitional autorizat de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare să emită instrumente financiare securitizate, în conditiile prezentei legi;

9. fond de securitizare – vehicul investitional fără personalitate juridică, constituit pe baza unui contract de societate civilă, în conditiile cap. III sectiunea a 2-a din prezenta lege;

10. instrumente financiare securitizate – valori mobiliare de tip obligatar sau de tip participativ, emise în formă dematerializată în cadrul unei operatiuni de securitizare;

11. investitor – orice persoană care detine instrumente financiare securitizate în cont propriu;

12. investitor calificat – entitate care are capacitatea de a evalua caracteristicile de risc si randament ale instrumentelor financiare securitizate, definită conform art. 2 alin. (1) pct. 15 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificările si completările ulterioare;

13. obligatiune securitizată – valoare mobiliară de tip obligatar garantată cu un portofoliu de creante, emisă de o societate de securitizare în conditiile cap. VI din prezenta lege si tranzactionabilă pe piata de capital;

14. ofertă publică de instrumente financiare securitizate – comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă si prin orice mijloace, care prezintă informatii suficiente despre termenii ofertei si despre instrumentele financiare securitizate oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor instrumente financiare securitizate. Această definitie se va aplica, de asemenea, si în situatia plasamentului de instrumente financiare securitizate prin intermediari financiari;

15. ofertă adresată investitorilor calificati – vânzarea în integralitate a unei emisiuni de instrumente financiare securitizate către investitori calificati, cu respectarea prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor de aplicare a prezentei legi;

16. persoană afiliată – persoana fizică sau juridică ce, conform art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, este prezumată a actiona concertat cu o altă persoană fizică sau juridică;

17. portofoliu de creante sau portofoliu – totalitatea creantelor achizitionate si afectate de către un vehicul investitional, în vederea garantării drepturilor detinătorilor de obligatiuni sau titluri de participare securitizate dintr-o singură emisiune;

18. prospect de emisiune sau prospect – prospectul de ofertă publică de vânzare de instrumente financiare securitizate, întocmit cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004 si ale normelor emise în aplicarea acestora;

19. societate de securitizare – vehicul investitional constituit ca societate comercială pe actiuni, în conditiile cap. III sectiunea a 2-a din prezenta lege;

20. titlu de participare securitizat – titlu de credit reprezentând un drept de proprietate indiviză asupra unui portofoliu de creante emis de un fond de securitizare în conditiile cap. VI din prezenta lege si tranzactionabil pe piata de capital;

21. valoare nominală – valoarea initială a creantei ori, în cazul garantiilor, suma maximă pentru care acestea au fost constituite;

22. valoarea creantei – suma rămasă de rambursat din valoarea nominală a creantei;

23. valoarea portofoliului – suma valorilor creantelor din portofoliu;

24. valoare de referintă – valoarea determinată potrivit regulilor prevăzute în prospectul de emisiune;

25. vehicul investitional – entitate cu sau fără personalitate juridică, ce are drept obiect de activitate exclusiv emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creante.

 

CAPITOLUL II

Cesiunea creantelor

 

Art. 4. – (1) Titularii pot cesiona creante prezente sau viitoare către un vehicul investitional, în scopul securitizării acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Pot face obiectul cesiunii în scopul securitizării numai creantele care îndeplinesc următoarele conditii:

a) actul juridic generator de creantă să fie conform cu toate prevederile legale în vigoare la data încheierii;

b) asupra creantei, în mod individual ori ca element al unei universalităti, să nu fi fost constituit un drept de garantie sau un alt drept real, altfel decât pentru scopul securitizării.

Art. 5. – (1) Vehiculul investitional achizitionează creante individuale ori grupate în portofolii de la unul sau mai multi cedenti si le afectează garantării de obligatiuni ori titluri de participare securitizate.

(2) Cesiunea de creante cu titlu gratuit către un vehicul investitional este nulă.

Art. 6. – (1) Achizitionarea de creante de către un vehicul investitional se face exclusiv în vederea emiterii de instrumente financiare securitizate.

(2) Utilizarea creantelor achizitionate în alt scop decât cel mentionat la alin. (1), precum si constituirea de sarcini asupra acestora în favoarea unor terti fată de emisiunile de instrumente financiare securitizate pe care le garantează se sanctionează cu nulitatea absolută.

Art. 7. – Calitatea de titlu executoriu recunoscută de lege unui titlu de creantă în considerarea titularului originar al dreptului de creantă profită si cesionarilor acestuia, inclusiv vehiculului investitional, investitorilor sau altor titulari de drepturi de proprietate ori de garantie asupra creantei.

Art. 8. – (1) Pentru opozabilitate, cesiunea creantelor afectate garantării unei emisiuni de instrumente financiare securitizate se înscrie la arhivă cu cel putin 15 zile înainte de emiterea prospectului, se notifică de către cedent debitorilor cedati prin scrisoare recomandată si se aduce la cunostintă creditorilor cedentului fie individual, prin scrisoare recomandată, fie prin afisare la sediul cedentului, cu indicarea cesionarului si a pretului la care s-a efectuat cesiunea.

(2) Actiunea pentru anularea cesiunii de creante care afectează interesele creditorilor cedentului se prescrie în termen de 45 de zile de la data întrunirii cumulative a cerintelor de publicitate privind înscrierea la arhivă si notificarea creditorilor cedentului, potrivit alin. (1), si nu se poate exercita de către administratori, lichidatori ori creditori în cadrul unei proceduri de reorganizare judiciară sau de faliment, deschise conform prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ori ale Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului institutiilor de credit, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 278/2004.

Art. 9. – În cazul în care realizarea unui drept de creantă este asigurată cu garantii reale imobiliare, cesiunea de creantă este supusă formalitătilor de publicitate prevăzute în legea privind obligatiunile ipotecare.

Art. 10. – Cesiunea efectuată potrivit prezentei legi este scutită de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 11. – În schimbul creantelor cesionate cedentul poate primi titluri de participare sau obligatiuni securitizate emise în baza acestora.

 

CAPITOLUL III

Emitenti

 

SECTIUNEA 1

Reguli comune

 

Art. 12. – Vehiculul investitional este o entitate constituită ca fond de securitizare pe baza unui contract de societate civilă sau ca societate de securitizare organizată sub forma unei societăti comerciale pe actiuni.

Art. 13. – Vehiculul investitional nu are personal angajat propriu.

Art. 14. – Vehiculul investitional nu are dreptul:

a) să vândă, să transfere cu orice titlu, să greveze cu sarcini sau să dispună în alt mod de portofoliul de creante sau de o parte a acestuia, altfel decât în limitele prevăzute de prospect;

b) să efectueze compensări sau retineri asupra sumelor încasate de la debitorii cedati, cu exceptia impozitelor prin retinere la sursă prevăzute de lege si a costurilor cu serviciile de agent, de administrare, de audit si a altor asemenea costuri, în limitele prevăzute în prospectul de emisiune;

c) să contracteze orice fel de împrumuturi, în afară de cele prevăzute în prospect;

d) să schimbe sediul social, fără notificarea cu 30 de zile înainte a agentului sau a fiecărui detinător de instrumente financiare securitizate;

e) să modifice, fără aprobarea adunării generale a detinătorilor de instrumente financiare securitizate: actul constitutiv, prevederile contractului încheiat cu administratorul ori cu societatea de management de portofoliu, prevederile contractului de cesiune de creante;

f) să noveze contractul de cesiune de creante sau contractul încheiat cu administratorul ori cu societatea de management de portofoliu fără aprobarea adunării generale a detinătorilor de instrumente financiare securitizate.

Art. 15. – Dizolvarea, fuziunea ori divizarea unui vehicul investitional se hotărăste cu votul tuturor detinătorilor de instrumente financiare securitizate emise de acesta si se aduce la cunostintă Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M.

Art. 16. – (1) Vehiculul investitional este supus autorizării prealabile de către C.N.V.M., care decide cu privire la autorizarea acestuia în termen de 20 de zile lucrătoare de la data depunerii documentelor prevăzute în regulamentul emis în aplicarea prezentei legi.

(2) Orice modificare a conditiilor pe baza cărora a fost autorizată functionarea unui vehicul investitional se notifică C.N.V.M., în termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii organului statutar competent. Obiectul de activitate si forma juridică a vehiculelor investitionale nu pot fi modificate.

(3) În cazul în care constată că modificările operate contravin normelor legale în vigoare, iar emitentul nu remediază această situatie în termenul acordat în acest scop, C.N.V.M. modifică, suspendă ori revocă autorizatia, după caz, cu luarea măsurilor corespunzătoare pentru protectia investitorilor.

(4) C.N.V.M. tine un registru special de evidentă a fondurilor si societătilor de securitizare. Registrul special de evidentă are caracter public.

(5) Fondurile si societătile de securitizare sunt obligate să înscrie, în toate actele, documentele si corespondenta lor, numărul de înregistrare din registrul special prevăzut la alin. (4).

 

SECTIUNEA a 2-a

Constituirea, autorizarea si functionarea fondurilor de securitizare si a societătii de securitizare

 

Art. 17. – (1) Fondul de securitizare se constituie în baza unui contract de societate civilă, încheiat de către un număr de cel putin 5 membri fondatori, persoane fizice si/sau juridice, române si/sau străine. Capitalul initial minim al fondului de securitizare reprezintă echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro.

(2) Fondul de securitizare se constituie pentru o singură operatiune de securitizare, la data realizării creantelor din portofoliu fondul intrând de drept în procedura de dizolvare si lichidare.

Art. 18. – Prin contractul de societate civilă se stabilesc conditiile pentru conducerea, administrarea, functionarea fondului, transferul titlurilor, convocarea si tinerea adunărilor membrilor fondului, aderarea ulterioară la fond, retragerea si excluderea din acesta, dizolvarea si lichidarea fondului.

Art. 19. – Titlurile de participare securitizate încorporează fractiuni din dreptul de proprietate indiviză asupra portofoliului de creante achizitionat de fond.

Art. 20. – Constituirea unei societăti de securitizare se realizează conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Înregistrarea societătii de securitizare la oficiul registrului comertului se face numai după autorizarea prealabilă a acesteia de către C.N.V.M., în conformitate cu art. 16.

 

CAPITOLUL IV

Administrarea vehiculelor investitionale

 

Art. 21. – (1) Administrarea fondurilor si societătilor de securitizare se realizează de către persoane juridice constituite sub forma societătii comerciale pe actiuni.

Înregistrarea la oficiul registrului comertului a unei societăti având ca obiect de activitate administrarea de vehicule investitionale se face numai cu autorizarea prealabilă a acesteia de către C.N.V.M.

(2) O societate comercială se autorizează de către C.N.V.M. pentru administrarea de vehicule investitionale dacă îndeplineste cumulativ cel putin următoarele conditii:

a) capitalul social subscris si vărsat reprezintă echivalentul în lei al sumei de 125.000 euro;

b) are ca obiect de activitate exclusiv administrarea de vehicule investitionale;

c) cel putin 2 actionari semnificativi sunt institutii financiare si/sau de credit în întelesul Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată;

d) are un consiliu de administratie format din minimum 3 persoane; membrii consiliului de administratie trebuie să aibă o bună reputatie profesională si morală, iar majoritatea acestora trebuie să întrunească cerintele de experientă în domeniul financiar-bancar, stabilite de C.N.V.M.

(3) Documentatia si procedura de autorizare a societătilor de administrare a vehiculelor investitionale se stabilesc prin norme ale C.N.V.M.

(4) Orice modificare a conditiilor care au stat la baza emiterii autorizatiei trebuie notificată C.N.V.M. în termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii organului statutar competent.

(5) În cazul în care constată că modificările operate contravin normelor legale în vigoare, iar societatea nu remediază această situatie în termenul acordat în acest scop, C.N.V.M. poate modifica, suspenda ori revoca autorizatia, după caz, cu luarea măsurilor corespunzătoare pentru protectia investitorilor.

(6) C.N.V.M. tine un registru special de evidentă a societătilor de administrare de vehicule investitionale.

Registrul special de evidentă are caracter public.

(7) Societătile prevăzute la alin. (1) sunt obligate să înscrie, în toate actele, documentele si corespondenta lor, numărul de înregistrare din registrul special prevăzut la alin. (6).

Art. 22. – (1) Activitatea de administrare a vehiculelor investitionale include:

a) înfiintarea vehiculului investitional;

b) asigurarea serviciilor de secretariat si a altor servicii administrative;

c) achizitionarea de creante pe seama si în numele vehiculului investitional, organizarea si documentarea emisiunii de instrumente securitizate;

d) efectuarea sau, după caz, urmărirea efectuării formalitătilor de publicitate privind drepturile investitorilor asupra portofoliului de creante, în conformitate cu prevederile prospectului de emisiune;

e) tinerea registrului detinătorilor de instrumente financiare securitizate;

f) efectuarea raportărilor curente si periodice către C.N.V.M. si către agent;

g) reprezentarea vehiculului investitional în raporturile cu tertii;

h) structurarea portofoliilor de creante;

i) alte activităti autorizate de către C.N.V.M.

(2) Activitătile prevăzute la alin. (1) lit. c) si f) sunt obligatorii.

(3) Administratorul vehiculelor investitionale poate angaja, în numele vehiculului investitional, societăti de consultantă ori de servicii de investitii financiare, dar nu poate subcontracta sau delega unui tert nici una dintre responsabilitătile asumate în baza contractului de administrare încheiat cu vehiculul investitional decât cu acordul prealabil al C.N.V.M.

 

CAPITOLUL V

Servicii de management de portofoliu

 

Art. 23. – (1) Pentru a presta servicii de management de portofoliu, o entitate trebuie să fie institutie de credit sau institutie financiară, în întelesul Legii nr. 58/1998, republicată.

(2) Documentatia si procedura de autorizare a societătilor de management de portofoliu se stabilesc prin norme ale Băncii Nationale a României pentru institutiile de credit, respectiv prin norme ale C.N.V.M. pentru institutiile financiare care operează pe piata de capital.

(3) Cedentul unui portofoliu de creante poate să efectueze în continuare managementul acestuia.

Art. 24. – Pentru managementul unui portofoliu de creante emitentul, prin administratorul care îl reprezintă în raporturile cu tertii, poate angaja serviciile uneia sau mai multor societăti de management de portofoliu, conform prevederilor prospectului de emisiune.

Art. 25. – Societatea de management de portofoliu răspunde fată de vehiculul investitional, precum si fată de detinătorii de instrumente financiare emise în conformitate cu prevederile prezentei legi, pentru orice pierdere suferită de acestia, ca urmare a neîndeplinirii, a îndeplinirii cu întârziere ori necorespunzătoare a obligatiilor ce îi revin.

Art. 26. – (1) Rezilierea contractului cu societatea de management de portofoliu indicată în prospect si angajarea unei alte entităti pentru managementul portofoliului se pot face numai pe baza unei hotărâri luate cu votul detinătorilor de instrumente financiare securitizate, care reprezintă 25% din valoarea emisiunii garantate cu portofoliul respectiv, si cu notificarea Băncii Nationale a României sau, după caz, si a C.N.V.M.

(2) Administratorul vehiculului investitional răspunde solidar cu societatea de management de portofoliu, angajată cu nerespectarea conditiei prevăzute la alin. (1), pentru orice pierdere suferită de către detinătorii de instrumente financiare securitizate, ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare ori cu întârziere a obligatiilor ce îi revin.

Art. 27. – În cazul în care societatea de management de portofoliu este cedentul sau o persoană afiliată cedentului, contractul aferent încetează de drept la data notificării de către administratorul emitentului a încălcării obligatiilor asumate.

Art. 28. – (1) Serviciile de management de portofoliu includ:

a) realizarea creantelor din portofoliu, inclusiv notificarea debitorilor cedati, calcularea eventualelor dobânzi, penalităti de întârziere, comisioane si a altor sume datorate de către acestia si colectarea sumelor achitate;

b) custodia înscrisurilor constatatoare de creantă;

c) monitorizarea îndeplinirii obligatiilor debitorilor cedati si restructurarea creantelor; activitatea de restructurare a creantelor se face în baza unui mandat special, acordat în acest sens de către emitent;

d) declararea creantelor din portofoliu ca fiind exigibile anticipat si executarea silită a acestora, în conditiile prevăzute în contract;

e) reînnoirea ori radierea înscrierilor privind drepturile reale constituite pentru garantarea creantelor din portofoliu;

f) plata din sumele colectate în urma realizării creantelor din portofoliu a sumelor datorate de vehiculul investitional către detinătorii instrumentelor financiare securitizate, emise în baza portofoliului respectiv.

(2) În îndeplinirea serviciilor prevăzute la alin. (1), societatea de management de portofoliu actionează în nume propriu, dar pe seama societătii de securitizare, respectiv a detinătorilor de titluri de participare securitizate.

Art. 29. – Sumele colectate se evidentiază si se administrează distinct pentru fiecare emitent si portofoliu în parte, în conturi separate de cele ale societătii de management de portofoliu.

Art. 30. – (1) Societatea de management de portofoliu tine, pentru fiecare emisiune de instrumente financiare securitizate în parte, un registru de evidentă internă care contine în mod obligatoriu următoarele informatii cu privire la fiecare creantă din portofoliu:

a) date de identificare a actului juridic, din care izvorăste creanta, cu specificarea categoriei din care face parte;

b) date de identificare a debitorilor cedati;

c) date de identificare a garantiilor constituite pentru asigurarea satisfacerii creantelor din portofoliu;

d) valoarea creantei si valoarea nominală, precum si valoarea de referintă a garantiei, în cazul garantiilor personale, calculată la data încheierii contractului de garantie.

(2) Registrul de evidentă internă se completează de către societatea de management de portofoliu. Lunar, societatea de management de portofoliu are obligatia de a transmite administratorului vehiculului investitional o copie a registrului de evidentă internă, semnată pe fiecare pagină de reprezentantul legal al acesteia, precum si o informare scrisă cu privire la structura portofoliului de creante, suma obligatiilor patrimoniale ale emitentului fată de detinătorii de instrumente financiare securitizate din emisiunea respectivă, valoarea creantelor din portofoliul administrat, valoarea nominală si, după caz, valoarea de referintă a garantiilor constituite pentru asigurarea satisfacerii acestora, conform alin. (1) lit. d).

(3) Agentul are dreptul de a solicita lunar o copie a registrului de evidentă internă, semnată pe fiecare pagină de reprezentantul legal al societătii de management de portofoliu, si de a consulta documentatia sintetică pe baza căreia s-au determinat valorile mentionate la alin. (1) lit. d).

(4) Investitorii care nu si-au desemnat un agent au dreptul de a solicita lunar si de a obtine o copie a registrului de evidentă internă.

(5) În legătură cu îndeplinirea atributiilor prevăzute în prezenta lege, societătii de management de portofoliu i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 49–53 din Legea nr. 58/1998 sau, după caz, ale titlului VII “Abuzul pe piată“ din Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(6) Administratorul vehiculului investitional transmite rapoarte lunare C.N.V.M. si agentului, pe baza informatiilor primite de la societatea de management de portofoliu, potrivit alin. (2).

Art. 31. – În cazul încetării contractului de management de portofoliu, administratorul vehiculului investitional are obligatia ca, până la luarea unei decizii pentru angajarea unei alte societăti de management de portofoliu, potrivit art. 26 alin. (1), să asigure administrarea temporară a portofoliului de către o societate abilitată să presteze astfel de servicii, în conformitate cu prevederile art. 23. Societatea de management de portofoliu al cărei mandat a încetat răspunde fată de detinătorii de instrumente financiare securitizate si fată de emitent pentru toate daunele cauzate ca urmare a omisiunii de a colabora pentru predarea-preluarea administrării portofoliului.

 

CAPITOLUL VI

Emisiunea de instrumente financiare securitizate

 

Art. 32. – (1) Emisiunea de instrumente financiare securitizate se realizează prin ofertă publică, în baza unui prospect aprobat de către C.N.V.M. si în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Oferta publică de instrumente financiare securitizate se realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acestora.

(3) Tranzactionarea instrumentelor financiare securitizate se efectuează pe piete reglementate sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare.

Art. 33. – Emisiunile de instrumente financiare securitizate pot fi ordinare ori structurate în mai multe clase, în raport cu drepturile pe care le conferă investitorilor cu privire la:

a) dobândă;

b) scadentă;

c) ordinea efectuării plătilor;

d) vot;

e) alte aspecte stabilite prin prospect.

Art. 34. – Continutul minim al prospectului de emisiune include, pe lângă informatiile prevăzute în legislatia pietei de capital, următoarele categorii de informatii:

a) date privind emitentul si principalele prevederi ale actului constitutiv sau ale contractului de societate civilă;

b) date privind cedentul si principalele prevederi ale contractului de cesiune de creante;

c) date privind administratorul emitentului si principalele prevederi ale contractului de administrare;

d) date privind societatea de management de portofoliu si principalele prevederi ale contractului de management al portofoliului;

e) date privind agentul si o descriere a drepturilor privind remunerarea acestuia;

f) date privind auditorul financiar;

g) caracteristicile emisiunii: valoarea totală a emisiunii si numărul de instrumente financiare securitizate ce urmează a fi emise, valoarea nominală si pretul de emisiune, pretul de achizitie a creantelor din portofoliu, sumele ce urmează a fi încasate de către vehiculul investitional în temeiul acestora, perioada de derulare a ofertei publice, scadenta, dobânda (dacă este cazul), metoda de calculare a cuantumului dobânzii (dacă este cazul) si intervale de plată, programul de rambursare a instrumentelor financiare securitizate, optiunea de răscumpărare, modalitatea de plată si de alocare a instrumentelor financiare securitizate în situatia de suprasubscriere, costurile tranzactiei, contravaloarea serviciilor de management de portofoliu si a oricăror servicii specializate prestate în legătură cu respectiva emisiune, precum si cheltuielile suportate de vehiculul investitional reprezentând costuri pentru înfiintare si obligatii curente de plată; în cazul emisiunilor structurate, informatiile privind aspectele prevăzute la art. 33 se prezintă distinct pentru fiecare clasă de instrumente financiare securitizate din emisiunea respectivă;

h) informatii privind respectarea conditiilor prevăzute la art. 4 alin. (2);

i) caracteristicile portofoliului de creante cu care se garantează emisiunea, inclusiv valoarea acestuia, valoarea nominală si, după caz, valoarea de referintă a garantiilor constituite pentru satisfacerea creantelor, calculată la data încheierii contractului de garantie, si informatii privind scadenta, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii si intervale de plată, conditii de plată anticipată a creantelor din portofoliu;

j) conditiile si tipul de instrumente financiare în care emitentul poate investi orice surplus rezultat după plata detinătorilor de instrumente financiare securitizate si a costurilor tranzactiei din sumele colectate de la debitorii cedati.

Art. 35. – (1) Valoarea totală a creantelor incluse în portofoliul afectat unei emisiuni la data închiderii perioadei de subscriere trebuie să fie cel putin egală cu suma totală principală a obligatiilor emitentului fată de detinătorii de instrumente financiare securitizate din emisiunea respectivă.

(2) Prin prospect, emitentul îsi poate asuma obligatia suplimentării portofoliului de creante, în cazul în care valoarea totală a creantelor incluse în portofoliu scade în perioada de derulare a emisiunii sub limita prevăzută la alin. (1), dacă prin prospect nu se prevede o limită mai ridicată.

(3) În scopul cresterii valorii portofoliului sau pentru a compensa reducerea valorică a creantelor din portofoliu, emitentul poate include în portofoliu creante proprii, garantii constituite asupra fondurilor bănesti, instrumente financiare plătibile la cerere sau tranzactionabile pe piata de capital.

Art. 36. – Rezultatele ofertei publice se transmit C.N.V.M. si institutiilor pietei, după caz, în conformitate cu reglementările C.N.V.M.

 

CAPITOLUL VII

Drepturile detinătorilor de instrumente financiare securitizate

 

Art. 37. – Interesele colective ale detinătorilor de instrumente financiare securitizate din aceeasi emisiune pot fi reprezentate de un agent. Prevederile legii privind obligatiunile ipotecare, inclusiv în ceea ce priveste numirea si revocarea agentului, drepturile, obligatiile si atributiile acestuia, precum si răspunderea ce îi revine fată de investitori, se aplică în mod corespunzător.

Art. 38. – (1) Fiecare emisiune de instrumente financiare securitizate este garantată cu portofoliul de creante, descris în registrul de evidentă internă. În baza drepturilor constituite în favoarea lor, investitorii dobândesc posibilitatea de a-si satisface creantele rezultând din detinerea de instrumente financiare securitizate prin valorificarea portofoliului, cu prioritate în raport cu orice creditor, indiferent de natura creantei acestuia sau de dreptul real constituit în favoarea acestuia asupra portofoliului sau asupra oricărei componente a portofoliului, dacă dreptul real nu a fost înscris la arhivă, anterior înscrierii drepturilor detinătorilor de instrumente financiare securitizate.

(2) Prevederile art. 8 si 9 privind formalitătile de publicitate se aplică în mod corespunzător la constituirea garantiei asupra portofoliului de creante în favoarea investitorilor.

(3) Constituirea în garantie a creantelor din portofoliu în favoarea detinătorilor de instrumente financiare securitizate se notifică debitorului cedat de către societatea de management de portofoliu, cel mai târziu în termen de 7 zile de la data constituirii garantiei asupra portofoliului.

Art. 39. – (1) Detinătorii de titluri de participare la fondul de securitizare sunt de drept membri ai fondului de securitizare emitent. Membrii fondului de securitizare se întrunesc în adunări.

(2) Adunarea membrilor fondului de securitizare are competentele si ia decizii în conditiile prevăzute în contractul de societate civilă. Hotărârile adunării se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum si într-un ziar de circulatie natională.

Art. 40. – (1) Dispozitiile legale privind adunările generale ale detinătorilor de obligatiuni ipotecare se aplică în mod corespunzător organizării procesului decizional al adunării generale a detinătorilor de obligatiuni securitizate din emisiuni ordinare.

(2) În cazul emisiunilor structurate în mai multe clase, drepturile detinătorilor de obligatiuni din fiecare clasă în cadrul procesului decizional se stabilesc prin prospect.

 

CAPITOLUL VIII

Prevederi speciale privind falimentul societătilor de securitizare

 

Art. 41. – (1) Dispozitiile sectiunii a 6-a “Reorganizarea“ a cap. III din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu sunt aplicabile societătilor de securitizare.

(2) Dispozitiile prevăzute în legea privind obligatiunile ipotecare se aplică în mod corespunzător.

Art. 42. – Prin derogare în la dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în cazul în care împotriva emitentului este deschisă o procedură de faliment, adunarea generală a detinătorilor de obligatiuni securitizate va putea decide, cu votul detinătorilor de instrumente financiare securitizate reprezentând 75% din valoarea tuturor emisiunilor, pentru una dintre următoarele modalităti de satisfacere a creantelor: vânzarea portofoliilor direct, prin licitatie publică sau prin altă modalitate prevăzută de lege; adjudecarea portofoliului în contul creantelor pe care le au fată de averea debitorului, fără obligatia efectuării formalitătilor fată de terti, cu plata sumelor reprezentând remuneratia agentului si a administratorului de portofoliu ori costul lichidării.

 

CAPITOLUL IX

Prevederi speciale privind executarea silită

 

Art. 43. – (1) Executarea silită asupra unui portofoliu afectat unei emisiuni în integralitatea sa, ca universalitate, poate fi pornită doar de către detinătorii de obligatiuni securitizate din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv.

(2) Distribuirea sumelor rezultate din executare se va face potrivit următoarei ordini de preferintă:

a) creantele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute cu urmărirea si managementul portofoliului supus executării, inclusiv remuneratia agentului;

b) creantele rezultând din detinerea instrumentelor financiare din emisiunea garantată cu portofoliul supus executării;

c) alte categorii de creditori, în ordinea stabilită de lege.

 

CAPITOLUL X

Contraventii si sanctiuni

 

Art. 44. – (1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) încălcarea conditiilor prevăzute în autorizatie în cazul oricăror activităti si operatiuni pentru care prezenta lege impune autorizarea;

b) nerespectarea de către vehiculul investitional a prevederilor art. 14;

c) tinerea incorectă de către societătile de management de portofoliu a registrului de evidentă internă.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu:

a) amendă cuprinsă între 10 mii lei si 50 mii lei;

b) următoarele sanctiuni complementare: retragerea autorizatiei si/sau interzicerea, temporară sau definitivă, pentru persoane fizice ori juridice, a ocupării unor functii ori a desfăsurării unor activităti si servicii prevăzute de prezenta lege.

(3) Săvârsirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a) si c) se constată si se sanctionează de către organele abilitate si cu respectarea dispozitiilor procedurale prevăzute în Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, respectiv de către persoanele împuternicite în acest scop de către Banca Natională a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998, republicată.

(4) Săvârsirea faptei prevăzute la alin. (1) lit. b) se constată si se sanctionează cu respectarea dispozitiilor procedurale prevăzute în Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Prevederile referitoare la contraventii se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, în măsura în care acestea nu contravin prezentului capitol.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), procedura de stabilire si constatare a contraventiilor, precum si de aplicare a sanctiunilor de către C.N.V.M. derogă de la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL XI

Dispozitii finale

 

Art. 45. – Denumirea “fond de securitizare“ sau “societate de securitizare“ va fi folosită exclusiv pentru a denumi tipurile de vehicule investitionale reglementate de prezenta lege.

Art. 46. – Prevederile art. 167 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, nu se aplică obligatiunilor securitizate emise în temeiul prezentei legi.

Art. 47. – În functie de competentele de autorizare si supraveghere, Banca Natională a României si C.N.V.M. vor emite normele si regulamentele prevăzute în prezenta lege în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 48. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

LUCIAN AUGUSTIN BOLCAS

PRESEDINTELE SENATULUI,

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 1 martie 2006.

Nr. 31.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind securitizarea creantelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind securitizarea creantelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 februarie 2006.

Nr. 219.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru publicarea Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeană si România privind participarea României în cadrul Programului Marco Polo, semnat la Bruxelles la 28 octombrie 2005

 

(Actul a intrat în vigoare la data de 28 octombrie 2005.)

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă publicarea Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeană si România privind participarea României în cadrul Programului Marco Polo, semnat la Bruxelles la 28 octombrie 2005, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 28 februarie 2006.

Nr. 291.

 

ANEXĂ

 

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE

între Comunitatea Europeană si România privind participarea României în cadrul Programului Marco Polo1)

 

Comisia Comunitătilor Europene, denumită în continuare Comisia, în numele Comunitătii Europene, pe de o parte, si Guvernul României, pe de altă parte,

având în vedere faptul că:

1. Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de Asociere UE–România din data de 18 februarie 20022) stabileste principiile generale pentru participarea României în cadrul programelor comunitare, lăsând la latitudinea Comisiei si a autoritătilor competente din România să determine termenii si conditiile specifice, inclusiv contributia financiară, în ceea ce priveste participarea în cadrul fiecăruia dintre aceste programe;

2. Programul Marco Polo privind acordarea de asistentă financiară comunitară pentru îmbunătătirea parametrilor de protectie a mediului ai sistemului de transport de marfă a fost înfiintat prin Regulamentul (CE) nr. 1.382/2003 al Parlamentului European si al Consiliului din data de 22 iulie 20033), au convenit următoarele:


1) Regulamentul (CE) nr. 1.382/2003 al Parlamentului European si al Consiliului din data de 22 iulie 2003 privind acordarea de asistentă financiară comunitară pentru îmbunătătirea parametrilor de protectie a mediului ai sistemului de transport de marfă, OJ nr. L 196 din 2 august 2003, p. 1.

2) OJ nr. L 91 din 6 aprilie 2002, p. 20.

3) OJ nr. L 196 din 2 august 2003, p. 1.

 

ARTICOLUL 1

Programul

 

România va participa în cadrul Programului Marco Polo privind acordarea de asistentă financiară comunitară pentru îmbunătătirea parametrilor de protectie a mediului ai sistemului de transport de marfă, denumit în continuare Programul, în conformitate cu conditiile prevăzute în Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de Asociere UE–România din data de 18 februarie 2002, prin care au fost adoptati termenii si conditiile generale de participare a României în cadrul programelor comunitare, precum si în conformitate cu termenii si conditiile prevăzute la art. 2–4.

 

ARTICOLUL 2

Termeni si conditii cu privire la participarea în cadrul Programului

 

1. România va participa la activitătile desfăsurate în cadrul Programului în conformitate cu obiectivele, criteriile, procedurile si termenele limită definite prin Regulamentul (CE) nr. 1.382/2003, precum si în conformitate cu următoarele/următorul conditii/calendar:

• începând cu cea de-a treia licitatie de proiecte 2005, participarea în cadrul Programului, prevăzută în art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.382/2003, va fi permisă cu conditia ca prezentul memorandum de întelegere să intre în vigoare înainte de termenul limită al celei de-a treia licitatii.

2. Termenii si conditiile aplicabile depunerii, evaluării si selectiei cererilor depuse de companii eligibile din România vor fi aceleasi ca si cele aplicabile companiilor eligibile din statele membre ale Uniunii Europene.

3. În vederea participării în cadrul Programului, România va plăti în fiecare an o contributie financiară la bugetul general al Uniunii Europene, în conformitate cu art. 3. Contributia financiară a României pentru participarea în cadrul Programului si implementarea acestuia se va adăuga la suma marcată în fiecare an în bugetul general al Uniunii Europene pentru alocatii de angajament, pentru a îndeplini obligatiile financiare care decurg din diverse tipuri de măsuri necesare pentru executia, managementul si operarea Programului.

4. Una dintre limbile oficiale ale Comunitătii va fi utilizată pentru procedurile legate de solicitări, contracte si rapoarte, precum si pentru alte aspecte administrative ale Programului.

 

ARTICOLUL 3

Contributia financiară

 

Regulile care guvernează contributia financiară a României sunt prezentate în anexa nr. I la prezentul memorandum de întelegere.

O parte din această contributie financiară poate fi suportată prin intermediul instrumentului comunitar relevant de ajutor extern, dacă România va solicita acest lucru.

 

ARTICOLUL 4

Raportarea si evaluarea

 

Fără a aduce prejudicii responsabilitătilor Comisiei si ale Curtii de Auditori ai Comunitătilor Europene în ceea ce priveste monitorizarea si evaluarea Programului, participarea României în cadrul Programului va fi monitorizată permanent pe bază de parteneriat, cu implicarea Comisiei si a României. România va depune la Comisie rapoarte relevante si va lua parte la alte activităti specifice prevăzute de Comunitate în acest context.

Regulile privind controlul financiar, recuperarea si alte măsuri antifraudă sunt prezentate în anexa nr. II la prezentul memorandum de întelegere.

 

ARTICOLUL 5

Prevederi finale

 

Prezentul memorandum de întelegere se va aplica pe durata Programului. Cu toate acestea, în cazul în care Comunitatea Europeană decide să prelungească durata, fără nici o modificare substantială la nivelul Programului/ programelor, valabilitatea prezentului memorandum de întelegere va fi, de asemenea, prelungită în mod corespunzător si automat, dacă nici una dintre părti nu îl denuntă în termen de o lună de la luarea deciziei de prelungire.

Proiectele si activitătile aflate în derulare la momentul terminării perioadei de valabilitate vor continua până la finalizarea acestora, cu respectarea conditiilor prevăzute în prezentul memorandum de întelegere, precum si a angajamentelor contractuale aplicabile acestor proiecte si activităti si a prevederilor anexei nr. II.

Anexele fac parte integrantă din prezentul memorandum de întelegere.

Prezentul memorandum de întelegere poate fi amendat numai în formă scrisă, prin consensul părtilor.

Prezentul memorandum de întelegere va intra în vigoare la data la care va fi semnat de ambele părti.

Semnat la Bruxelles, la 28 octombrie 2005.

 

Pentru Guvernul României,

Lazăr Comănescu,

ambasador, seful Misiunii Permanente

a României pe lângă Uniunea Europeană

Pentru Comisie, în numele Comunitătii Europene,

Jacques Barrot,

vicepresedinte al Comisiei Europene,

comisar european pentru energie si transporturi

 

ANEXA Nr. I

la memorandumul de întelegere

 

REGULI

care guvernează contributia financiară a României la Programul Marco Polo privind acordarea de asistentă financiară comunitară pentru îmbunătătirea parametrilor de protectie a mediului ai sistemului de transport de marfă

 

1. Prevederile bugetare sunt proportionale cu rata PIB-ului României în comparatie cu (statele) UE-25. În consecintă, contributia financiară totală care trebuie plătită de România la bugetul general al Uniunii Europene pentru a participa în cadrul Programului Marco Polo, denumit în continuare Program, pe perioada 2005–2006 va fi în valoare de 0,327 milioane euro, cu o defalcare anuală indicativă în valoare de 0,151 milioane euro pentru anul 2005 si 0,176 milioane euro pentru anul 2006.

2. Contributia României va acoperi costurile legate de pregătirea, fezabilitatea, dezvoltarea si executia proiectelor de interes comun, precum si pentru dezvoltarea si implementarea măsurilor orizontale, asa cum este prevăzut în Program.

3. Costurile legate de deplasarea reprezentantilor si expertilor din România în vederea participării, în calitate de observatori, la lucrările comitetului la care se face referire în art. 12 al Regulamentului (CE) nr. 1.382/2003 sau la alte întâlniri legate de implementarea Programului vor fi rambursate de Comisie pe aceeasi bază si în conformitate cu procedurile aflate în vigoare la ora actuală pentru reprezentantii statelor membre ale Uniunii Europene.

4. Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene se va aplica si în administrarea contributiei României.

5. Când memorandumul de întelegere va intra în vigoare si ulterior, la începutul fiecărui an financiar, Comisia va transmite României o solicitare de alocare a fondurilor corespunzătoare contributiei sale din totalul costurilor acoperite de memorandumul de întelegere.

6. Această contributie va fi plătită în euro, într-un anumit cont bancar al Comisiei, deschis în euro.

7. România îsi va plăti contributia la costurile anuale, în conformitate cu solicitarea de alocare a fondurilor, în termen de 3 luni de la data solicitării. Orice întârziere la plata contributiei va atrage pentru România plata unei dobânzi de penalizare aplicabile la suma restantă din data respectivă. Rata dobânzii va fi rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operatiuni de refinantare, asa cum este publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene, partea C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care cade respectiva dată, majorată cu un procent de 3,5 puncte. În cazul în care întârzierea la plata contributiei este de asa natură încât poate afecta în mod semnificativ implementarea si managementul Programului si în absenta efectuării plătii în termen de 20 de zile lucrătoare de la transmiterea unui memento oficial din partea Comisiei, participarea României în cadrul Programului, pe anul respectiv, va fi suspendată.

 

ANEXA Nr. II

la memorandumul de întelegere

 

CONTROLUL FINANCIAR, RECUPERAREA SI ALTE MĂSURI ANTIFRAUDĂ

 

I. Măsuri de control si antifraudă aplicate de Comunitate

 

1. În conformitate cu regulamentele (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (EC, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002, precum si cu celelalte reguli la care se face referire în memorandumul de întelegere, contractele încheiate cu beneficiari ai programelor, cu sediul în România, vor prevedea posibilitatea desfăsurării unui audit financiar sau a altui tip de audit, la orice moment, la sediul beneficiarilor si al subcontractorilor acestora, de către agentii Comisiei sau alte persoane mandatate de Comisie.

2. Agentii Comisiei si alte persoane mandatate de Comisie vor beneficia de accesul corespunzător la santiere, lucrări si documente si la toate informatiile solicitate, cu scopul de a desfăsura aceste audituri, inclusiv în format electronic. Dreptul de acces va fi stipulat în mod explicit în contractele încheiate în scopul implementării instrumentelor la care se face referire în memorandumul de întelegere.

Curtea Europeană a Auditorilor va beneficia de aceleasi drepturi ca si Comisia.

3. Pe baza memorandumului de întelegere, Comisia/OLAF (Biroul European Antifraudă) va fi autorizată/autorizat să întreprindă controale si inspectii inopinate pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile procedurale ale Regulamentului Consiliului (Euratom, CE) nr. 2.185/96 din 11 noiembrie 1996.

Aceste controale si inspectii vor fi pregătite si desfăsurate în strânsă colaborare cu autoritătile române competente, desemnate de autoritătile române, care vor fi notificate în timp util cu privire la obiectul, scopul si baza legală a acestor controale si inspectii, astfel încât acestea să poată oferi tot sprijinul solicitat.

La cererea autoritătilor române implicate, controalele inopinate pot fi desfăsurate în colaborare cu acestea.

În cazul în care participantii în cadrul programelor refuză controalele sau inspectiile inopinate, autoritătile române, actionând în conformitate cu legislatia natională, vor acorda inspectorilor din partea Comisiei/OLAF tot sprijinul de care acestia au nevoie, astfel încât să îsi poată îndeplini datoria în desfăsurarea controlului sau inspectiei inopinate.

Comisia/OLAF va raporta, în cel mai scurt timp posibil, autoritătilor române orice fapt sau suspiciune privind o neregularitate care i-a fost adusă la cunostintă în cursul controlului sau inspectiei inopinate. În orice caz, Comisia/OLAF va fi solicitată să informeze autoritatea susmen tionată cu privire la rezultatul acestor controale si inspectii.

 

II. Informarea si consultarea

 

1. În scopul implementării corespunzătoare a prezentei anexe, autoritătile competente române si comunitare vor efectua un schimb regulat de informatii si, la cererea uneia dintre părti, vor desfăsura consultări.

2. Autoritătile române competente vor informa Comisia, fără întârziere, cu privire la orice fapt sau suspiciune privind o neregularitate care le-a fost adusă la cunostintă cu privire la încheierea sau implementarea contractelor încheiate pentru aplicarea instrumentelor la care se face referire în memorandumul de întelegere.

 

III. Măsuri administrative si penalizări

 

Fără a aduce nici un prejudiciu aplicării legislatiei penale române, Comisia poate impune măsuri administrative si penalizări, în conformitate cu regulamentele (CE, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (CE, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002.

 

IV. Recuperarea

 

Deciziile adoptate de Comisie în scopul aplicării memorandumului de întelegere, care impun o obligatie precuniară asupra unor persoane, altele decât statele, vor fi executorii în România. Executarea va fi guvernată de regulile procedurii civile în vigoare în statul pe al cărui teritoriu se produce. Ordinul privind executarea va fi anexat la decizie, fără altă formalitate decât verificarea autenticitătii deciziei, de către autoritatea natională pe care Guvernul României o va desemna în acest scop si o va face cunoscută Comisiei. Atunci când aceste formalităti au fost finalizate la solicitarea Comisiei, aceasta din urmă poate proceda la executare, în conformitate cu legislatia natională, aducând problema direct în atentia autoritătii competente. Legalitatea deciziilor Comisiei va face obiectul controlului efectuat de Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene.

Sentintele date de Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene, în urma unei clauze de arbitraj incluse într-un contract încheiat în scopul memorandumului de întelegere, vor fi executorii în aceleasi conditii.

 

V. Comunicarea directă

 

Comisia va comunica direct cu participantii în cadrul Programului, cu sediul în România, si cu subantreprenorii acestora. Acestia pot furniza direct Comisiei toate informatiile si documentele relevante care le sunt solicitate pe baza instrumentelor la care se face referire în memorandumul de întelegere, precum si pe baza contractelor încheiate în vederea implementării acestora.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

– SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XX

din 12 decembrie 2005

 

Dosar nr. 16/2005

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la admisibilitatea cererilor prin care se solicită obligarea debitorilor ce nu-si îndeplinesc obligatiile de a face sau de a nu face la plata de daune cominatorii, după intrarea în vigoare a art. 5803 din Codul de procedură civilă, precum si la problema dacă hotărârea judecătorească prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 87 de judecători din totalul de 108 judecători în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Baltă.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că daunele cominatorii, care reprezintă o sanctiune pecuniară, se pot aplica si în conditiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedură civilă, precum si că hotărârea prin care se acordă daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. În aplicarea dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la solutionarea cererilor prin care se solicită obligarea la daune cominatorii a debitorilor obligatiilor de a face sau de a nu face, în conditiile reglementării posibilitătii constrângerii debitorului la îndeplinirea acelor obligatii, prin aplicarea unei amenzi civile.

Astfel, unele instante au considerat că, ulterior introducerii în Codul de procedură civilă a art. 5803, prin care a fost reglementată procedura constrângerii debitorului la îndeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile, cererea de obligare a acestuia la plata de daune cominatorii nu mai este admisibilă.

S-a motivat că, în conditiile aplicabilitătii dispozitiilor art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă, daunele cominatorii nu mai sunt operante deoarece acest text de lege consacră principiul îndeplinirii obligatiei debitorului de a face sau de a nu face prin constrângerea acestuia pe calea aplicării unei amenzi civile, concretizată în condamnarea sa la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligatiei în natură, iar cadrul legal pentru solicitarea de despăgubiri într-un astfel de caz este reglementat la alin. 2 al aceluiasi articol, în sensul că, “pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese“.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că este admisibilă cererea privind obligarea la daune cominatorii si în conditiile reglementării posibilitătii constrângerii debitorului la îndeplinirea obligatiei de a face sau a obligatiei de a nu face, prin aplicarea unei amenzi civile în temeiul art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Într-adevăr, prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face, cuprinsă în art. 5802–5805 din Codul de procedură civilă, este instituită procedura ce  permite ca debitorul unei obligatii de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc, să fie constrâns să îndeplinească acea obligatie fie el însusi, fie alte persoane pe cheltuiala sa.

În cadrul acestei proceduri, prin art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a prevăzut că, “dacă obligatia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile“, mentionându-se în continuare că “instanta sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligatiei prevăzute în titlul executoriu“. Textul mentionat este aplicabil în mod corespunzător, potrivit art. 5804 alin. 1 din Codul de procedură civilă, si în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligatie de a nu face.

Or, reglementarea unui atare mijloc de constrângere, pentru a înfrânge rezistenta manifestată de debitor la executarea obligatiei de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlul executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispozitie a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.

În această privintă, este de observat că daunele cominatorii, constând în condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, săptămână sau lună de întârziere, până la executarea obligatiei în natura ei specifică, îsi au temeiul în dubla functiune – jurisdictio et imperium – pe care o are judecătorul, cu consecinta prerogativei sale de a ordona si măsurile necesare ducerii la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârea pe care o pronuntă.

Cu toate că în sistemul dreptului civil român problema daunelor cominatorii nu a fost reglementată printr-o dispozitie cu caracter general, această institutie este consacrată prin norme speciale.

Asemenea dispozitii, prin care se face referire la sanctiunea plătii de daune, sunt cuprinse în art. 48 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum si în art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că, în cazul în care termenul nu este respectat, “reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere“.

Rezultă deci că daunele cominatorii reprezintă o sanctiune pecuniară, ce se aplică de instantele de judecată în vederea asigurării executării unei obligatii de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, precum si că suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar ratiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligatiei pe care si-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligatiei de a face sau de a nu face.

Sub acest aspect este de retinut că, în cazul când cuantumul daunelor cominatorii nu este suficient determinat în momentul pronuntării hotărârii judecătoresti, stabilirea acestuia cu precizia necesară se poate asigura, potrivit dispozitiilor cuprinse în teza finală a art. 379 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin efectuarea calculului exact, în faza executării silite, în conformitate cu prevederile art. 3712 alin. 2 din acelasi cod.

În consecintă, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803 din Codul de procedură civilă nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la institutia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligatia de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă mentinerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit si amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să îsi îndeplinească obligatia asumată.

2. Tot în legătură cu aplicarea dispozitiilor art. 5803 din Codul de procedură civilă, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema dacă hotărârea judecătorească prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că hotărârile judecătoresti prin care debitorii sunt obligati să plătească daune cominatorii au caracter de titlu executoriu.

În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că a pretinde transformarea mai întâi, printr-o hotărâre judecătorească, a daunelor cominatorii în daune-interese ar însemna să fie golită de continut însăsi hotărârea de obligare la daune cominatorii, al căror rol este tocmai acela de a asigura o constrângere imediată si eficientă a debitorului pentru a-si îndeplini obligatia de a face sau de a nu face, pe care si-a asumat-o.

Făcându-se referire la dispozitia cu caracter general prevăzută la art. 379 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, dacă datoria constă într-o sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea, s-a considerat că, în cazul daunelor cominatorii stabilite sub forma unei sume fixe, calculată pe zile sau pe alt termen de întârziere, creanta cominatorie este totusi lichidă, întrucât cuantumul acesteia poate fi determinat pe baza titlului executoriu, în conformitate cu reglementarea dată prin art. 379 alin. 4 din Codul de procedură civilă, chiar dacă pentru aceasta ar fi nevoie de o nouă socoteală.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că, datorită caracterului incert si nelichid al unor asemenea creante, hotărârile judecătoresti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse în executare, fiind necesar ca, în prealabil, să se stabilească, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecinta transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii.

În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că, datorită caracterului nelichid al creantei reprezentând daune cominatorii, declansarea procedurii executării acestora ar face necesară mai întâi transformarea lor în dauneinterese, pentru a se acorda creditorului, cu titlu definitiv, numai partea din valoarea daunelor cominatorii care reprezintă prejudiciu efectiv cauzat prin întârziere, neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligatiei.

Această din urmă interpretare corespunde spiritului legii.

Asa cum s-a mai învederat, daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistentei debitorului la executarea silită si au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îsi va îndeplini obligatia asumată si cu posibilitatea ca instanta de judecată să le modifice dacă va considera necesar.

Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrângere ce rezultă din amenintarea cu o atare executare dacă debitorul nu îsi îndeplineste obligatia asumată.

Fată de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligatia, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totusi la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă solutie nefiind posibilă.

Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăsi valoarea prejudiciului pentru că diferenta s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăti în acest mod fără justă cauză.

Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid.

Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligatiei convenite, precum si că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă si lichidă, revine instantei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligatiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

În atare situatie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanta de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se decide, în aplicarea art. 5803 din Codul de procedură civilă, că orice cerere privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă si în conditiile reglementării amenzii civile prevăzute în acest text de lege, precum si că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, în fata instantei, cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si stabilesc:

Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă si în conditiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedură civilă.

Hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.

Obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedinta publică din 12 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent-sef,

Victoria Maftei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

– SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XXI

din 12 decembrie 2005

Dosar nr. 20/2005

 

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea unor dispozitii ale Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 87 de judecători din totalul de 108 judecători în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Baltă.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, după intrarea în vigoare a Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, sistemele anterioare de publicitate imobiliară si-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de sistemul bazat pe evidenta cadastrului general si noile cărti funciare.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, instantele judecătoresti s-au pronuntat în mod diferit asupra chestiunii dacă actiunile în prestatie tabulară sau în rectificare tabulară referitoare la înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare, ce fac obiectul unor acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a legii mentionate, mai sunt supuse reglementărilor din Decretul-lege nr. 115/1938.

Astfel, unele instante s-au pronuntat în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, sistemele de publicitate imobiliară anterioare si-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de noul sistem al cadastrului si publicitătii imobiliare.

În motivarea acestei opinii au fost invocate prevederile art. 60 din Legea nr. 7/1996, în continutul pe care l-au avut anterior modificării aduse prin art. I pct. 16 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004, aprobată prin Legea nr. 499/2004.

Ca urmare, făcându-se referire la prevederea din acel articol, că “actiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 si 38–44 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor solutiona potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate“, s-a considerat că din această reglementare s-ar deduce că actiunile introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 ar trebui solutionate potrivit dispozitiilor acestei legi.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că, până la finalizarea lucrărilor cadastrale si a registrului de publicitate imobiliară pe teritoriul fiecărui judet, în zonele de carte funciară supuse sistemului reglementat în Decretul-lege nr. 115/1938 vor fi aplicate în continuare dispozitiile acestui decret-lege. Ca urmare, fiind sesizate, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, cu actiuni având ca obiect prestatie tabulară sau rectificarea cărtii funciare, aceste instante si-au întemeiat solutiile pe dispozitiile art. 22–25 si pe cele ale art. 34–38 din Decretul-lege nr. 115/1938.

În motivarea acestui punct de vedere s-a făcut referire la dispozitiile art. 72 alin. 2 si 3 din Legea nr. 7/1996, subliniindu-se că, potrivit acestor dispozitii, actele normative care au reglementat sistemele anterioare de publicitate imobiliară îsi încetează aplicabilitatea, pentru fiecare judet, la data finalizării lucrărilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judet, aceste acte normative urmând să fie abrogate numai după definitivarea cadastrului la nivelul întregii tări.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

Într-adevăr, efectele actului juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a dispozitiilor Legii nr. 7/1996, dar neînscris în cartea funciară, sunt guvernate de principiul tempus regit actum, deoarece, potrivit prevederilor legii noi, aceste efecte se produc numai la data înscrierii actului în cartea funciară.

Sub acest aspect este de observat că prin art. 59 din Legea nr. 7/1996, în continutul avut la data intrării în vigoare, s-a prevăzut că “actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, valabil, încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îsi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit regimului juridic la data încheierii lui“.

Din această dispozitie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului si al publicitătii imobiliare, rezultă neîndoielnica vointă a legiuitorului ca un act juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar netranscris în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, să îsi producă efectele, potrivit regimului juridic existent la data încheierii lui, numai de la înscrierea lui în cartea funciară.

Tot astfel, în actuala reglementare, ca urmare a modificării ce i s-a adus prin titlul XII art. I pct. 63 din Legea nr. 247/2005, art. 59 din Legea nr. 7/1996 prevede că “actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, netranscris în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îsi produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi“.

Asa fiind, în raport cu continutul pe care articolul sus-mentionat l-a avut succesiv, întelesul ce i se poate da nu poate fi decât în sensul că actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar netranscris în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, îsi va produce efectele numai la data înscrierii în cartea funciară potrivit prevederilor acestei legi.

Ratiunea acestei interpretări este impusă nu numai de continutul neechivoc al textului de lege la care s-a făcut referire, ci si de efectele diferite pe care Decretul-lege nr. 115/1938 si Legea nr. 7/1996 le dau înscrierii în cartea funciară.

În acest sens, transmiterea dreptului real care formează obiectul actului juridic supus înscrierii se produce, în sistemul reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, numai datorită efectului constitutiv al înscrierii. Cum efectul constitutiv (atributiv) al înscrierii înseamnă, conform aceleiasi legi vechi, nasterea neconditionată a dreptului real (jus in re), pentru ratiuni de simetrie în aplicarea legii se impune ca dreptul si exercitiul dreptului în prestatie tabulară să fie, de asemenea, guvernate de legea veche.

Sub aspectul mentionat mai este de observat că prin art. 17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 se prevede că “drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă si cel care primeste dreptul este acord de vointă asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară“, pentru ca prin art. 26 din aceeasi lege să se reglementeze că “drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită si expropriere“, însă, în aceste din urmă cazuri, “titularul nu va putea... dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea“.

Spre deosebire de acest sistem de înscriere în cartea funciară, în care intabularea si înscrierea provizorie aveau efect constitutiv de drepturi reale imobiliare, iar efectul notării era opozabilitatea fată de terti a situatiilor mentionate, în noua reglementare, instituită prin Legea nr. 7/1996, efectul înscrierii în cărtile funciare este doar cel al opozabilitătii fată de terti.

De altfel, prin art. 72 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut că dispozitiile Decretului-lege nr. 115/1938 îsi încetează aplicabilitatea la data finalizării lucrărilor de cadastru general si a registrelor de publicitate imobiliară pe întregul teritoriu al unei unităti administrativ-teritoriale.

Ca atare, se impune a se retine că, în timp, legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei, actiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, si ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că actiunile de carte funciară – în prestatie tabulară si în rectificare tabulară –, având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv de cele ale Decretului-lege nr. 115/1938.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Stabilesc că actiunile de carte funciară (în prestatie tabulară si în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedinta publică din 12 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent-sef,

Victoria Maftei