MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 239         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 16 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

47. – Lege privind sistemul national de asistentă socială

 

302. – Decret pentru promulgarea Legii privind sistemul national de asistentă socială

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 63 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

58. – Ordin al ministrului economiei si comertului pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 742/2004 privind aprobarea Sistemului de monitorizare a calitătii benzinei si motorinei

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind sistemul national de asistentă socială

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta lege reglementează organizarea, functionarea si finantarea sistemului national de asistentă socială în România.

Art. 2. – (1) Sistemul national de asistentă socială reprezintă ansamblul de institutii si măsuri prin care statul, prin autoritătile administratiei publice centrale si locale, colectivitatea locală si societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitătilor.

(2) Asistenta socială, componentă a sistemului national de protectie socială, cuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacitătilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitătii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune socială.

Art. 3. – (1) În vederea promovării procesului de incluziune socială, prezenta lege reglementează coordonarea si organizarea unitară a sistemului de servicii sociale si prestatii sociale.

(2) Scopul prezentei reglementări este de a crea conditiile necesare implementării măsurilor si actiunilor sociale pentru garantarea dreptului fiecărei persoane aflate într-o situatie de nevoie socială, datorată unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, de a beneficia de servicii sociale si prestatii sociale.

Art. 4. – În vederea garantării accesului egal la drepturile prevăzute de legislatia în vigoare, sistemul de asistentă socială se întemeiază pe următoarele principii generale:

a) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistentă socială în conditiile prevăzute de lege;

b) respectarea demnitătii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă si deplină a personalitătii;

c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îsi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si întărirea coeziunii sociale;

d) parteneriatul, potrivit căruia autoritătile administratiei publice centrale si locale, institutiile de drept public si privat, structurile asociative, precum si institutiile de cult recunoscute de lege cooperează în vederea acordării serviciilor sociale;

e) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situatia în care persoana sau familia nu îsi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală si structurile ei asociative si, complementar, statul;

f) participarea beneficiarilor, potrivit căruia beneficiarii măsurilor si actiunilor de asistentă socială contribuie activ la procesul de decizie si de acordare a acestora;

g) transparenta, potrivit căruia se asigură cresterea gradului de responsabilitate a administratiei publice centrale si locale fată de cetătean, precum si stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;

h) nediscriminarea, potrivit căruia accesul la drepturile de asistentă socială se realizează fără restrictie sau preferintă fată de rasă, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenentă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenentă la o categorie defavorizată, precum si orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrângerea folosintei sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Art. 5. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) procesul de incluziune socială reprezintă setul de măsuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocupării fortei de muncă, locuirii, educatiei, sănătătii, informării–comunicării, mobilitătii, securitătii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;

b) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinte indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea conditiilor de viată, în vederea integrării sociale;

c) prestatiile sociale sunt măsuri de redistributie financiară destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc conditiile de eligibilitate prevăzute de lege;

d) serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri si actiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitătilor, în vederea prevenirii si depăsirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate ori dependentă, pentru cresterea calitătii vietii si promovarea coeziunii sociale;

serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale;

e) furnizorii de servicii sociale sunt persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în conditiile prevăzute de lege;

f) asezământul reprezintă amplasamentul social organizat pentru desfăsurarea serviciilor sociale si a altor activităti de interes obstesc;

g) colectivitatea locală reprezintă totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, cu interese, credinte sau norme de viată comune;

h) comunitatea locală reprezintă membrii organizati ai colectivitătii locale, formele de asociere a acestora, institutiile administratiei publice locale, precum si alte institutii publice ori private din domeniul educatiei, sănătătii sau altele asemenea;

i) acreditarea reprezintă procesul prin care furnizorul de servicii sociale îsi demonstrează propria capacitate functională, organizatională si administrativă în acordarea serviciilor sociale, cu conditia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaste competenta acestuia de a acorda servicii sociale;

j) standardele generale si specifice de calitate reprezintă ansamblul de norme pe baza cărora sunt evaluate si monitorizate activitatea furnizorilor si calitatea serviciilor sociale acordate;

k) ancheta socială este o metodă de investigatie întemeiată pe diferite tehnici de culegere si de prelucrare a informatiei, în scopul analizei situatiei sociale si economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitătilor, având rol de diagnostic social;

l) dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate îsi identifică anumite probleme prioritare, se implică si cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne;

m) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, si care îsi dedică timpul, cunostintele si experienta pentru a-si promova si apăra drepturile si interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociatii si fundatii, organizatii sindicale si patronale, organizatii culturale si de cult, precum si grupuri comunitare informale.

Art. 6. – (1) Statul, prin autoritătile administratiei publice centrale si locale, îsi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor si actiunilor prevăzute în actele normative privind prestatiile sociale si serviciile sociale.

(2) Autoritătile administratiei publice centrale asigură transferul atributiilor si al mijloacelor financiare necesare către autorităti ale administratiei publice locale si societatea civilă, inclusiv către institutiile de cult recunoscute de lege.

 

CAPITOLUL II

Dreptul la asistentă socială

 

Art. 7. – (1) Dreptul la asistentă socială este garantat, în conditiile legii, pentru toti cetătenii români care au domiciliul sau resedinta în România, fără nici un fel de discriminare.

(2) Cetătenii altor state, apatrizii, precum si orice altă persoană care a dobândit o formă de protectie si care are domiciliul sau resedinta în România au dreptul la asistentă socială, în conditiile legislatiei române si ale acordurilor si tratatelor la care România este parte.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) si (2) au dreptul de a fi informate asupra continutului si modalitătilor de acordare a măsurilor si actiunilor de asistentă socială.

Art. 8. – (1) Drepturile la asistentă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu prevederile legii.

(2) Serviciile sociale si prestatiile sociale se acordă în functie de situatia persoanei sau familiei, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 9. – Drepturile la asistentă socială se acordă în conditiile prevăzute de legile speciale care le reglementează.

 

CAPITOLUL III

Sistemul de servicii si prestatii sociale

SECTIUNEA 1

Serviciile sociale

 

Art. 10. – (1) Serviciile sociale pot fi servicii primare si servicii specializate.

(2) Serviciile sociale primare sunt măsuri si actiuni de proximitate si preventie acordate în comunitate, în scopul identificării si limitării situatiilor de risc în care se poate afla la un moment dat persoana, familia sau grupul.

(3) Serviciile sociale specializate sunt măsurile de suport si asistentă care au ca scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitătilor persoanei ori familiei, aflată în situatii specifice de vulnerabilitate sau de risc de excludere socială, si sunt acordate de personal calificat si specializat.

Art. 11. – (1) Furnizarea serviciilor sociale se organizează într-un sistem descentralizat, la nivelul comunitătilor locale, pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale identificate, tipologiei potentialilor beneficiari si conditiilor particulare în care acestia se află.

(2) Sistemul de servicii sociale se reglementează prin legi speciale.

Art. 12. – (1) Furnizorii de servicii sociale pot organiza si acorda servicii sociale, cu sau fără găzduire, după cum urmează:

a) în comunitate;

b) la domiciliul beneficiarului;

c) în centre de zi si centre rezidentiale, publice sau private.

(2) Centrele de zi si rezidentiale reprezintă asezăminte în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat si care dispun de infrastructura adecvată furnizării acestora; în centrele rezidentiale persoana este găzduită mai mult de 24 de ore.

(3) Serviciile sociale se pot organiza în forme diverse, stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 13. – (1) Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.

(2) Furnizorii de servicii sociale si serviciile sociale acordate se acreditează în conditiile prevăzute de lege.

(3) Furnizorii de servicii sociale acreditati, precum si serviciile sociale acordate de acestia se înregistrează în registrul electronic unic, organizat la nivel national pe baza ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.

Art. 14. – (1) Asigurarea calitătii serviciului social se realizează prin respectarea standardelor generale si specifice de calitate, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.

(2) Respectarea standardelor de calitate este supusă unui proces de evaluare si monitorizare.

(3) Metodologia de evaluare si monitorizare a îndeplinirii de către furnizori a standardelor de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 15. – Furnizorii de servicii sociale acreditati pot încheia conventii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.

Art. 16. – Serviciile sociale sunt organizate într-un sistem flexibil, multidisciplinar si coordonat si pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile de sănătate, învătământ, locuire, ocupare a fortei de muncă si altele asemenea, în functie de complexitatea situatiei.

 

SECTIUNEA a 2-a

Prestatiile sociale

 

Art. 17. – (1) Prestatiile sociale reprezintă transferuri financiare si cuprind: alocatii familiale, ajutoare sociale, indemnizatii si facilităti.

(2) Alocatiile familiale se acordă familiilor si au în vedere nasterea, educatia si întretinerea copiilor.

(3) Ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate în dificultate si ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viată, evaluate prin anchetă socială, precum si prin alte instrumente specifice.

(4) Indemnizatiile si facilitătile se acordă persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale si asigurării unei vieti autonome; indemnizatiile cu caracter reparatoriu se acordă persoanelor si, după caz, familiilor acestora, care au suferit daune în urma unor evenimente sociopolitice sau legate de catastrofe si calamităti naturale, recunoscute prin lege.

Art. 18. – Principalele criterii pe baza cărora se acordă prestatiile sociale sunt următoarele:

a) evaluarea contextului familial;

b) veniturile solicitantului sau ale familiei acestuia;

c) conditiile de locuire;

d) starea de sănătate si gradul de dependentă.

Art. 19. – (1) Statul acordă prestatiile sociale prin autoritătile administratiei publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare.

(2) Prestatiile sociale se acordă în bani sau în natură, din bugetul de stat ori, după caz, din bugetul local, si sunt reglementate prin legi speciale.

 

CAPITOLUL IV

Personalul din sistemul de asistentă socială

 

Art. 20. – (1) În domeniul asistentei sociale activează personal de specialitate în asistentă socială, precum si personal cu diverse calificări si competente.

(2) Formarea personalului de specialitate în asistentă socială se realizează în institutii de învătământ de stat si private, care functionează în conditiile legii, precum si în procesul de formare continuă.

(3) Personalul implicat în furnizarea serviciilor sociale îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispozitiilor Codului muncii, precum si al altor dispozitii legale, după caz.

Art. 21. – (1) Serviciile sociale sunt furnizate de asistenti sociali, precum si de persoane cu diverse calificări si competente, specifice domeniului de interventie.

(2) În procesul de furnizare a serviciilor sociale se pot implica, alături de personalul prevăzut la alin. (1), membri de familie, alte persoane fizice, precum si voluntari, în conditiile legii.

(3) În functie de complexitatea si de forma de organizare, serviciile sociale sunt acordate de echipe pluridisciplinare.

(4) Coordonarea echipelor pluridisciplinare, precum si a activitătilor legate de solutionarea cazului social se realizează de managerul de caz sau de responsabilul de caz.

Art. 22. – Personalul care activează în domeniul asistentei sociale are obligatia:

a) să îsi desfăsoare activitatea în conformitate cu legislatia în vigoare;

b) să asigure confidentialitatea informatiilor obtinute în exercitarea profesiei;

c) să respecte intimitatea beneficiarilor;

d) să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale si furnizorii de servicii sociale;

e) să respecte etica profesională;

f) să implice activ beneficiarii de servicii sociale si, după caz, familiile acestora în procesul decizional si de acordare a serviciilor sociale;

g) să respecte demnitatea si unicitatea persoanei.

Art. 23. – (1) Unele categorii ale personalului din sistemul public de asistentă socială pot beneficia de sporuri la salariul de bază, în functie de conditiile specifice de activitate.

(2) Categoriile de personal, conditiile de acordare si nivelul sporurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

 

CAPITOLUL V

Organizarea si functionarea sistemului national de asistentă socială

SECTIUNEA 1

Administratia publică centrală

 

Art. 24. – (1) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistentă socială si promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap si ale oricăror alte persoane aflate în nevoie.

(2) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei stabileste strategia natională si sectorială de dezvoltare în domeniul social, coordonează si monitorizează implementarea acestora, sustine financiar si tehnic programele sociale si exercită controlul asupra acordării serviciilor sociale si prestatiilor sociale. În elaborarea strategiei nationale si sectoriale, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei se consultă cu autoritătile publice centrale si locale care au responsabilităti în finantarea si acordarea serviciilor sociale, precum si cu reprezentanti ai societătii civile cu activităti în domeniu.

(3) În domeniul protectiei copilului, familiei si a persoanelor cu handicap functionează organe si institutii de specialitate, organizate la nivel de autorităti sau agentii nationale, subordonate Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, înfiintate prin lege.

(4) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei colaborează cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte institutii publice si cu organisme de drept privat.

(5) Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei poate constitui structuri executive sau consultative în scopul implementării si monitorizării politicilor sociale, precum si a programelor de dezvoltare în domeniu.

Art. 25. – În vederea realizării rolului său în domeniul asistentei sociale, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei îndeplineste următoarele functii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare si respectării reglementărilor legale în domeniu;

b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele si directiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistentă socială, în concordantă cu politicile sociale stabilite de Guvern;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ si institutional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistentei sociale;

d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern si extern;

e) de coordonare, prin care se asigură functionarea unitară si eficientă a sistemului de asistentă socială;

f) de armonizare, prin care se asigură transpunerea reglementărilor Uniunii Europene în legislatia natională;

g) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale si financiare, conform legii;

h) de mediere socială, prin care se asigură solutionarea pe cale amiabilă a contestatiilor.

Art. 26. – În domeniul asistentei sociale, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei îndeplineste următoarele atributii principale:

a) elaborează politici si programe de dezvoltare unitară în domeniu;

b) stabileste obiectivele prioritare si directiile de actiune ale politicilor din domeniul asistentei sociale;

c) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice si alte reglementări privitoare la organizarea, functionarea si dezvoltarea sistemului de asistentă socială;

d) initiază si sustine proiecte-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistentei sociale;

e) monitorizează si evaluează sistemul de servicii sociale si prestatii sociale;

f) finantează sau, după caz, finantează în parteneriat programe din domeniul asistentei sociale;

g) elaborează, propune si monitorizează indicatorii sociali din domeniu;

h) dezvoltă instrumente si metodologii necesare asigurării calitătii serviciilor sociale;

i) initiază si asigură participarea la programe de formare profesională în domeniu;

j) reglementează si organizează un sistem unic si coerent de acreditare în domeniul serviciilor sociale.

Art. 27. – Aplicarea unitară, la nivel teritorial, a legislatiei si a strategiilor nationale din domeniul asistentei sociale este asigurată de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, prin structurile sale deconcentrate.

Art. 28. – (1) Se înfiintează Observatorul Social, institutie publică cu personalitate juridică, ce functionează ca organ de specialitate în directa coordonare a Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) Observatorul Social are drept scop eficientizarea procesului de elaborare si implementare a politicilor sociale la nivel national.

(3) Organizarea, functionarea si finantarea Observatorului Social se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

Art. 29. – (1) Se înfiintează Inspectia Socială, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) Inspectia Socială are ca scop controlul implementării legislatiei în domeniu, precum si inspectarea activitătii institutiilor publice si private, responsabile cu furnizarea prestatiilor si serviciilor sociale.

(3) Organizarea, functionarea si finantarea Inspectiei Sociale se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

Art. 30. – (1) Se înfiintează Agentia Natională pentru Prestatii Sociale, ca organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu scopul creării unui sistem unitar privind administrarea procesului de acordare a prestatiilor sociale.

(2) În vederea îndeplinirii atributiilor care îi revin, Agentia Natională pentru Prestatii Sociale îsi desfăsoară activitatea prin structuri organizate în fiecare municipiu, resedintă de judet, precum si în municipiul Bucuresti.

(3) Structurile organizate conform prevederilor alin. (2) pot înfiinta filiale locale, cu sau fără personalitate juridică, în functie de numărul si de categoriile de persoane beneficiare, precum si de complexitatea activitătii la nivel teritorial.

(4) Organizarea, functionarea si finantarea Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale se stabilesc prin lege, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

 

SECTIUNEA a 2-a

Administratia publică locală

 

Art. 31. – (1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum si altor persoane, grupuri sau comunităti aflate în nevoie socială, autoritătile administratiei publice locale înfiintează si organizează servicii publice de asistentă socială.

(2) Autoritătile administratiei publice locale răspund de înfiintarea, organizarea si furnizarea serviciilor sociale.

Art. 32. – Consiliile judetene înfiintează si organizează, în subordinea lor, serviciul public de asistentă socială, la nivel de directie generală, cu următoarele atributii principale:

a) elaborează si implementează strategiile si planurile de actiune la nivel judetean, în concordantă cu strategiile si planurile nationale de actiune în domeniu, precum si cu programul propriu de dezvoltare comunitară;

b) initiază si aplică măsuri de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere socială si asigură solutionarea urgentelor sociale;

c) coordonează înfiintarea, organizarea si furnizarea serviciilor sociale, în concordantă cu nevoia socială identificată, asigurând o acoperire echitabilă a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul judetului, si acordă sprijin financiar si tehnic pentru sustinerea acestora;

d) propune înfiintarea si administrează serviciile sociale specializate, direct sau în parteneriat, ori prin contractare cu alte autorităti si institutii publice si private, forme de asociere a societătii civile, inclusiv cu institutii de cult recunoscute de lege, implicate în derularea programelor de asistentă socială;

e) acordă sprijin autoritătilor locale, în scopul dezvoltării si organizării serviciilor sociale;

f) asigură activitătile de informare, formare si consiliere, în vederea cresterii performantei serviciilor publice de asistentă socială de la nivelul consiliilor locale ale municipiilor, oraselor si comunelor;

g) monitorizează si evaluează serviciile sociale înfiintate si administrate;

h) elaborează si implementează proiecte cu finantare natională si internatională în domeniu;

i) acordă asistentă tehnică necesară pentru crearea si formarea structurilor comunitare consultative, ca formă de sprijin în activitatea de asistentă socială;

j) elaborează si propune consiliului judetean proiectul de buget anual pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor măsuri de asistentă socială, în conformitate cu planul de actiune propriu.

Art. 33. – (1) Consiliile locale ale municipiilor, oraselor si comunelor înfiintează, în subordinea lor, serviciul public de asistentă socială, la nivel de directie sau, după caz, serviciu, cu următoarele atributii principale:

a) identifică nevoile sociale ale comunitătii si le solutionează în conditiile legii;

b) răspunde de înfiintarea, organizarea si furnizarea serviciilor sociale primare;

c) dezvoltă si gestionează servicii sociale specializate, după caz, în conditiile legii;

d) încheie conventii de parteneriat si initiază programe de colaborare cu alte autorităti locale, institutii publice si private, structuri asociative, precum si cu institutii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate si cu prevederile planului judetean de actiune;

e) furnizează informatiile si datele solicitate de serviciul public de asistentă socială judetean, precum si de autoritătile publice centrale cu responsabilităti în domeniu;

f) elaborează si implementează proiecte cu finantare natională si internatională în domeniu;

g) elaborează si propune consiliului local al municipiului, orasului sau comunei proiectul de buget anual pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor măsuri de asistentă socială, în conformitate cu planul de actiune propriu.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute la acelasi alineat, consiliile locale si primăriile de la nivelul comunelor, care nu dispun de capacitatea si resursele necesare înfiintării unui serviciu public de asistentă socială, angajează personal cu competente în domeniul asistentei sociale, cu contract individual de muncă.

Art. 34. – Consiliul General al Municipiului Bucuresti înfiintează si organizează în subordinea sa Serviciul public de asistentă socială la nivel de directie generală, cu următoarele atributii principale:

a) elaborează strategiile de dezvoltare si planurile de actiune în domeniul asistentei sociale pentru municipiul Bucuresti si asigură o dezvoltare unitară si echitabilă a serviciilor sociale la nivelul întregii capitale;

b) identifică si evaluează nevoile sociale, categoriile de beneficiari si tipurile de servicii sociale dezvoltate la nivelul municipiului Bucuresti;

c) colaborează cu serviciile publice de asistentă socială de la nivelul sectoarelor, precum si cu formele de asociere ale societătii civile, în vederea organizării si dezvoltării serviciilor sociale în mod echitabil, pe întreg teritoriul municipiului Bucuresti;

d) avizează proiectele de servicii sociale, initiate la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, privind conformitatea acestora cu strategia municipală de dezvoltare în domeniu;

e) initiază si aplică programe de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere socială, asigură solutionarea urgentelor sociale si dezvoltă proiecte de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, cum ar fi centre-pilot, centre de tranzit si altele asemenea;

f) creează sistemul informational managerial necesar implementării activitătilor de evaluare, monitorizare si comunicare în domeniu;

g) furnizează datele si informatiile solicitate de autoritătile administratiei publice centrale;

h) elaborează si propune Consiliului General al Municipiului Bucuresti proiectul de buget anual pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor măsuri de asistentă socială, în conformitate cu planul de actiune propriu.

Art. 35. – Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti înfiintează si organizează în subordinea lor serviciul public de asistentă socială, la nivel de directie generală, cu următoarele atributii principale:

a) identifică nevoile sociale din raza sectorului si le solutionează, în conditiile legii;

b) elaborează, implementează, monitorizează si evaluează planurile de actiune în domeniul asistentei sociale, în concordantă cu nevoile proprii de dezvoltare, precum si cu strategiile si planurile de dezvoltare nationale si ale municipiului Bucuresti;

c) răspunde de înfiintarea, organizarea si furnizarea serviciilor sociale primare si specializate, în conditiile legii;

d) încheie conventii de parteneriat si initiază programe de colaborare cu alte autorităti locale, institutii publice si private, structuri asociative, precum si cu institutii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate si cu prevederile planului de actiune al municipiului Bucuresti;

e) furnizează datele si informatiile solicitate de Serviciul public de asistentă socială al municipiului Bucuresti, precum si de autoritătile publice centrale cu responsabilităti în domeniu;

f) monitorizează si evaluează serviciile sociale înfiintate si administrate;

g) initiază si aplică programe de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere socială si asigură solutionarea urgentelor sociale;

h) elaborează si implementează proiecte cu finantare natională si internatională în domeniu;

i) elaborează si propune consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti proiectul de buget anual, pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor măsuri de asistentă socială, în conformitate cu planul de actiune propriu.

Art. 36. – Modelul regulamentelor de organizare si functionare ale serviciilor publice de asistentă socială de la nivelul administratiei publice locale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si a Ministerului Administratiei si Internelor.

 

CAPITOLUL VI

Finantarea prestatiilor sociale si a serviciilor sociale

 

Art. 37. – (1) Asistenta socială se finantează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

(2) Modul de finantare a asistentei sociale se stabileste prin legile speciale care reglementează acordarea de prestatii sociale si furnizarea serviciilor sociale.

Art. 38. – (1) Finantarea serviciilor sociale din sursele publice se face pe principiile concurentei si al eficientei.

(2) Autoritătile administratiei publice centrale sau locale pot contracta servicii sociale în conditiile legii.

Art. 39. – De la bugetul de stat se asigură:

a) finantarea prestatiilor sociale reglementate prin legi speciale;

b) finantarea programelor de interes national, elaborate pe baza programelor judetene si ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, în scopul înfiintării, dezvoltării si sustinerii serviciilor sociale;

c) functionarea si administrarea institutiilor publice cu atributii în domeniul asistentei sociale, aflate în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

d) acordarea de subventii în vederea dezvoltării serviciilor sociale si a asigurării functionării acestora;

e) finantarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuitătii serviciului, în conformitate cu nevoia socială si cu principiul subsidiaritătii;

f) finantarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul asistentei sociale.

Art. 40. – (1) De la bugetele judetelor, bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si de la bugetul municipiului Bucuresti se alocă fonduri pentru:

a) finantarea serviciilor sociale organizate la nivelul judetului, al sectoarelor municipiului Bucuresti si al municipiului Bucuresti;

b) finantarea prestatiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale municipiilor, ale oraselor si ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.

(2) De la bugetele judetelor se poate asigura finantarea în parteneriat a serviciilor sociale dezvoltate la nivelul municipiilor, oraselor si comunelor.

(3) De la bugetele locale ale municipiilor, oraselor si comunelor se asigură finantarea:

a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societătii civile;

b) ajutoarelor sociale si facilitătilor acordate pe plan local.

(4) Consiliile locale de la toate nivelurile administratiei publice locale au obligatia să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale si prestatii sociale, stabilite prin legi speciale si hotărâri ale consiliilor locale.

Art. 41. – (1) La finantarea serviciilor sociale sunt utilizate si sume provenite din venituri proprii, din donatii, sponsorizări sau din alte contributii din partea unor persoane fizice ori juridice, din tară si din străinătate, precum si din alte surse, cu respectarea legislatiei în domeniu.

(2) În functie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finantarea acordării serviciilor sociale, conform legii.

(3) Sumele încasate drept contributii, în conditiile alin. (2), se utilizează pentru finantarea serviciilor sociale.

Art. 42. – (1) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activităti lucrative numai pentru autofinantarea serviciilor sociale acordate.

(2) Veniturile obtinute din activitătile prevăzute la alin. (1) se utilizează si pentru lucrări de modernizare, reamenajare si renovare a centrelor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c).

Art. 43. – Actualizarea sau corectarea cuantumului prestatiilor sociale reglementate prin legi speciale se realizează anual, cu indicele preturilor de consum, prin hotărâre a Guvernului.

 

CAPITOLUL VII

Jurisdictia sistemului national de asistentă socială

 

Art. 44. – (1) Cererea pentru acordarea prestatiilor sociale se înregistrează la serviciul public de asistentă socială din subordinea consiliilor locale sau, în situatia prevăzută la art. 33 alin. (2), la primăria comunei în a cărei rază îsi are domiciliul sau resedinta persoana solicitantă.

(2) După caz, cererea se poate înregistra la structurile deconcentrate ale Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei sau la serviciul public de asistentă socială organizat în subordinea consiliului judetean, respectiv în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(3) Cererea pentru acordarea serviciilor sociale se înregistrează la furnizorul de servicii sociale, public sau privat, după caz.

(4) Procedura de înregistrare si solutionare a cererii de acordare a serviciilor sociale si a prestatiilor sociale se reglementează prin legi speciale.

Art. 45. – (1) Dreptul la prestatii sociale se stabileste prin decizia structurilor deconcentrate ale Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale.

(2) În situatia în care sunt îndeplinite conditiile legale, plata prestatiilor sociale se efectuează începând cu luna următoare depunerii cererii.

(3) Încetarea plătii se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite conditiile de eligibilitate.

Art. 46. – (1) Decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale si prestatii sociale poate fi contestată la Comisia de mediere socială.

(2) Comisia de mediere socială este obligată să se pronunte în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii de mediere.

(3) Deciziile Comisiei de mediere socială pot fi atacate în termen de 30 de zile de la data emiterii lor, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Art. 47. – (1) Comisia de mediere socială este organizată si functionează în aparatul structurilor deconcentrate ale Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei de mediere socială se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 48. – Cererile adresate instantelor judecătoresti pentru solutionarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale si a prestatiilor sociale sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

 

CAPITOLUL VIII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 49. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2008, gestiunea si plata prestatiilor sociale se asigură de Agentia Natională pentru Prestatii Sociale.

(2) În perioada 2006–2008, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei testează modalitatea de organizare si functionare a sistemului de administrare si gestionare a prestatiilor sociale la nivelul unor centre-pilot si va constitui baza natională de date.

Art. 50. – Începând cu data de 1 ianuarie 2007, Inspectia Socială preia atributiile si responsabilitătile referitoare la inspectie, precum si personalul aferent de la Autoritatea Natională pentru Persoane cu Handicap si de la Autoritatea Natională pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Art. 51. – (1) În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei elaborează modificările si completările corespunzătoare la actele normative în vigoare din domeniul asistentei sociale.

(2) Până la elaborarea modificărilor si completărilor prevăzute la alin. (1), actele normative în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor aplica în continuare, cu exceptia dispozitiilor care contravin prevederilor prezentei legi.

Art. 52. – (1) Dispozitiile art. 28, 29 si 30 se vor aplica la datele prevăzute de legile speciale.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistentă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 18 decembrie 2001, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DAN RADU RUSANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

 

Bucuresti, 8 martie 2006.

Nr. 47.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind sistemul national de asistentă socială

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind sistemul national de asistentă socială si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 martie 2006.

Nr. 302.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 63

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Sepe Instalcom“ – S.R.L. din Orăstie în Dosarul nr. 3.875/2005 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens arată că dispozitiile legale criticate instituie un caz de suspendare a procedurii administrative similar celui prevăzut în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Cu privire la aceste din urmă prevederi Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 72 din 28 mai 1996, statuând că sunt constitutionale. Pe de altă parte, solutionarea contestatiei administrative nu se amână sine die, principiul liberului acces la justitie fiind garantat de prevederile art. 188 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecătorească de contencios administativ competentă. Fixarea conditiilor si limitelor dreptului de acces la justitie se realizează prin prevederile cuprinse în titlul IX al Codului de procedură fiscală.

Prevederile art. 23 alin. (11) si (12) din Constitutie privind prezumtia de nevinovătie si legalitatea pedepsei nu sunt incidente în materie civilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2005, Tribunalul Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Sepe Instalcom“ – S.R.L. din Orăstie într-o cauză având ca obiect o actiune în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unei decizii de impunere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia invocă încălcarea prin textele de lege criticate a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21, art. 23 alin. (8) si (9) [devenit art. 23 alin. (11) si (12) din Constitutia revizuită] si art. 48 alin. (1) si (2) [devenit art. 52 alin. (1) si (2) din Constitutia revizuită], precum si a prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, fără a arăta însă în ce constă această încălcare.

Tribunalul Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate “este neîntemeiată, întrucât, împotriva deciziilor emise în solutionarea contestatiei de către organul administrativ, reclamanta are calea actiunii în contencios în conformitate cu dispozitiile art. 187 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003“. Instanta de judecată arată, de asemenea, că “reclamanta are si calea de a se adresa instantei cu actiune în contencios administrativ în conditiile art. 6–12 din Legea nr. 554/2004“.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, asa cum a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 183 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. După sesizarea Curtii Constitutionale prin Încheierea din 22 septembrie 2005, Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textele de lege criticate au fost renumerotate. În prezent, dispozitiile legale criticate sunt prevăzute la art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din ordonantă care au următorul cuprins:

– Art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3): “(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, solutionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârsirii uneiinfractiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra solutiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă; [...]

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.“

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca aducând atingere prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 23 alin. (8) si (9) [devenit art. 23 alin. (11) si (12) privind prezumtia de nevinovătie si principiul legalitătii pedepsei, din Constitutia revizuită] si art. 48 alin. (1) si (2) [devenit art. 52 alin. (1) si (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, din Constitutia revizuită].

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă, totodată, în sustinerea acesteia, si prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi, privind dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prin dispozitiile art. 184 alin. (1) lit. a) legiuitorul a adoptat, în materie fiscală, o normă similară celei cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă (în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2001 si prin Legea nr. 219/2005), potrivit căreia instanta putea suspenda judecata “când se ivesc indiciile unei infractiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea“. Or, cu privire la acest din urmă text de lege, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 72 din 28 mai 1996, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, statuând că este constitutional. Cu acest prilej Curtea a retinut că “întâietatea rezolvării actiunii penale este neîndoielnic justificată si consacrată ca atare si de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală [...]. În acelasi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instantei penale are autoritate de lucru judecat, în fata instantei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârsit-o si a vinovătiei acesteia“. Curtea retine că, pentru identitate de ratiune, cele statuate în materie civilă îsi găsesc justificarea si în materie fiscală, în ceea ce priveste suspendarea facultativă a procedurii de solutionare a contestatiei formulate împotriva actelor administrative fiscale, si anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârsirii unei infractiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra solutiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Totodată, prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea a stabilit, în solutionarea unei exceptii privind dispozitiile art. 174–187 din Codul de procedură fiscală (care includ si pe cele criticate în prezenta cauză), că acestea înu instituie [...] jurisdictii speciale administrative“ în sensul art. 21 alin. (4) din Constitutie. Totodată, potrivit deciziei mentionate, “textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege“. Cu acelasi prilej, Curtea a mai retinut că “actele de solutionare de către organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, asadar, acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecată“.

De asemenea, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a arătat că, din perspectiva dispozitiilor art. 187 alin. (2) [devenit art. 188 alin. (2) în urma republicării Codului de procedură fiscală], conform cărora “deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecătorească de contencios administrativ competentă“, “nu se poate sustine existenta unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justitie, textul de lege mentionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instantei judecătoresti inclusiv decizia de suspendare a solutionării contestatiei pe cale administrativă“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală stabileste, în titlul IX,  conditiile exercitării dreptului de a recurge la justitie pentru apărarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei lezate printr-un act administrativ fiscal.

În consecintă Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, celor ale art. 52 alin. (1) si (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si nici dispozitiilor art. 6 paragraful 1 teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Referitor la invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) si (12) din Constitutie, Curtea observă că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât prezumtia de nevinovătie si principiul legalitătii pedepsei sunt proprii materiei penale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. (1) lit. a) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Sepe Instalcom“ – S.R.L. din Orăstie în Dosarul nr. 3.875/2005 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 141

din 21 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ioan Neagu în Dosarul nr. 2.508/P/2005 al Tribunalului Suceava – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.508/P/2005, Tribunalul Suceava – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 din Codul de  procedură penală, exceptie ridicată de Ioan Neagu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat aduce atingere dreptului la apărare, deoarece nu permite administrarea probei cu martori în vederea dovedirii netemeiniciei actelor  dispuse de procuror. Astfel, partea interesată nu-si poate formula o apărare eficientă, deoarece plângerea se judecă doar pe baza lucrărilor si a materialului existente la dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate, nefiind posibilă administrarea altor probe.

Tribunalul Suceava – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care a invocat jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura de solutionare în fata instantei de judecată a plângerii formulate împotriva solutiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror oferă părtii interesate deplina libertate de a demonstra judecătorului ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul probator existente la dosar, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. Pe cale de consecintă, prevederile legale supuse controlului nu numai că nu aduc atingere dreptului la apărare, dar sunt destinate să asigure conditiile pentru deplina lui exercitare. În cadrul plângerii în fata instantei de judecată, petentul are libertatea de a-si angaja apărător si de a-si apăra drepturile si interesele prin mijloacele prevăzute de lege si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală referitoare la “Plângerea în fata instantei împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată“.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 24 privind dreptul la apărare si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, si Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arătate. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ioan Neagu în Dosarul nr. 2.508/P/2005 al Tribunalului Suceava – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 742/2004 privind aprobarea Sistemului de monitorizare a calitătii benzinei si motorinei

 

Având în vedere prevederile art. 13 alin. (21) din Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a benzinei si motorinei, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 15/2006,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si comertului emite următorul ordin:

Art. I. – Anexa la Ordinul ministrului economiei si comertului nr. 742/2004 privind aprobarea Sistemului de monitorizare a calitătii benzinei si motorinei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.081 din 19 noiembrie 2004, se înlocuieste cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

 

Bucuresti, 10 februarie 2006.

Nr. 58.

 

ANEXĂ

 

SISTEMUL DE MONITORIZARE

a calitătii benzinei si motorinei

 

Sistemul de monitorizare a calitătii benzinei si motorinei asigură atât monitorizarea calitativă, cât si cantitativă.

 

SECTIUNEA A

Agentii economici care introduc pe piată benzină si motorină sunt obligati să verifice în laboratoarele proprii sau în alte laboratoare, pentru fiecare lot de benzină si motorină introdus pe piată, toate specificatiile tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a benzinei si motorinei, cu modificările si completările ulterioare.

Distribuitorii, agentii economici care comercializează benzină sau motorină către utilizatori, au obligatia de a păstra înregistrarea tuturor cantitătilor de benzină si motorină comercializate, precum si rapoartele de încercări aferente acestora, cel putin un an.

SECTIUNEA B

1. Ministerul Economiei si Comertului monitorizează respectarea cerintelor privind calitatea benzinei si motorinei, prin esantionare.

2. Activitatea de esantionare constă în prelevarea probelor de benzină si motorină si efectuarea încercărilor de determinare a parametrilor specificatiilor tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Reprezentantii Ministerului Economiei si Comertului pot fi observatori la prelevarea probelor.

3. Activitatea de esantionare se realizează de laboratoare de încercări, de organisme de certificare de produs sau de organisme de inspectie de tertă parte, recunoscute în acest scop de Ministerul Economiei si Comertului.

4. Recunoasterea acestor organisme se face în urma unui proces de evaluare bazat pe criteriile prevăzute în anexa nr. 1.

5. Lista organismelor recunoscute pentru efectuarea activitătii de esantionare a benzinei si motorinei se aprobă prin ordin al ministrului economiei si comertului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

6. Organismele recunoscute pentru efectuarea activitătilor de esantionare vor transmite Ministerului Economiei si Comertului rezultatele încercărilor efectuate asupra probelor si o copie a procesului-verbal de esantionare, în maximum 24 de ore din momentul prelevării probei.

7. Procesul-verbal de esantionare va fi completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 2 si se va întocmi în 3 exemplare:

– un exemplar pentru distribuitorul de la care s-a prelevat proba;

– un exemplar pentru organismul recunoscut să efectueze esantionarea;

– un exemplar pentru Ministerul Economiei si Comertului.

8. Metodologia de esantionare este prevăzută în anexa nr. 3.

9. Pe recipientele utilizate pentru prelevarea probelor de benzină si motorină se aplică o etichetă ce contine informatiile prevăzute în anexa nr. 4.

Informatiile de pe eticheta aferentă probei, referitoare la provenienta acesteia, trebuie să fie complete si lizibile. Eticheta se aplică pe recipientul pentru prelevarea probei astfel încât să nu se desprindă sau să nu se detaseze usor ulterior.

10. Ministerul Economiei si Comertului stabileste care este numărul minim anual de probe, locul si momentul prelevării probelor, precum si organismul recunoscut care efectuează esantionarea.

11. Probele se analizează în maximum 24 de ore din momentul prelevării. Dacă rezultatele încercărilor nu sunt conforme cu prevederile specificatiilor tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare, probele se preiau de un alt organism recunoscut si sunt analizate în maximum 24 de ore.

Încercările suplimentare efectuate de cel de-al doilea organism recunoscut sunt asistate de un reprezentant al organismului care a efectuat primele încercări.

În cazul în care rezultatele încercărilor suplimentare sunt conforme cu specificatiile tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare, cheltuielile aferente acestora sunt suportate de organismul recunoscut care a efectuat primele încercări.

12. Organismele recunoscute de Ministerul Economiei si Comertului sunt obligate să dovedească anual intercompararea rezultatelor încercărilor lor.

13. Pentru aplicarea ordinului se organizează în cadrul Ministerului Economiei si Comertului o comisie a cărei componentă nominală se aprobă de către secretarul de stat coordonator.

14. Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezentul sistem de monitorizare a calitătii benzinei si motorinei.

 

ANEXA Nr. 1

la Sistemul de monitorizare

a calitătii benzinei si motorinei

 

CRITERII DE EVALUARE

a organismelor în vederea recunoasterii

 

Conditii minime pe care organismele trebuie să le îndeplinească:

1. să fie acreditate pentru încercările, domeniul/schemele de certificare privind calitatea benzinei si motorinei;

2. să detină asigurare de răspundere civilă;

3. să demonstreze că au capabilitate proprie de prelevare a probelor, că sunt dotate cu echipamente corespunzătoare pentru efectuarea încercărilor conform metodelor prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a benzinei si motorinei, cu modificările si completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 2

la Sistemul de monitorizare

a calitătii benzinei si motorinei

 

PROCES - VERBAL

de esantionare în vederea determinării specificatiilor tehnice

Nr. .........................

 

Încheiat astăzi ...................................., ora ................................, între:

Distribuitor ,................................................................................................................................................. (denumirea statiei, adresă, telefon, fax, e-mail), reprezentat prin ........................................................................................... (numele, functia), si Organismul recunoscut pentru efectuarea activitătii de esantionare ,................................................................................. (denumirea organismului recunoscut, adresă, telefon, fax, e-mail), reprezentat prin .................................................................................................. (numele, functia, nr. legitimatie)

În conformitate cu prevederile art. 13 ale Hotărârii Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a benzinei si motorinei, cu modificările si completările ulterioare, am procedat la prelevarea următoarelor probe:

 

Nr. crt.

Denumirea produsului

Furnizorul/ Furnizorii

Cantitatea din care s-a prelevat proba

(U.M.)

Cantitatea preluată(U.M.)

Parametrii de determinat

Nr. pompă

Nr. sigilii

Observatii

Proba pentru laborator

Contra- proba

Proba martor

1. ...............

2. ...............

3. ...............

. ..............

. ..............

. ..............

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentantul statiei a primit spre păstrare probele-martor introduse în recipiente curate si uscate. Probele reprezentând proba pentru laborator si contraproba au fost preluate pentru a fi expediate la Laboratorul ...................................................................... pentru efectuarea încercărilor.

 

Reprezentantul organismului recunoscut

pentru efectuarea activitătii de esantionare,

..................................................................

Reprezentantul statiei, .....................................

 

ANEXA Nr. 3

la Sistemul de monitorizare

a calitătii benzinei si motorinei

 

METODOLOGIE DE ESANTIONARE

 

În vederea determinării parametrilor prevăzuti în specificatiile tehnice pentru benzină si motorină se prelevează trei probe, identificabile oricând:

– proba pentru laborator: cantitatea de produs prelevată dintr-un lot pentru a permite determinarea de către organismul recunoscut a parametrilor specificatiilor tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a benzinei si motorinei, cu modificările si completările ulterioare;

– contraproba: proba care se utilizează pentru efectuarea încercărilor suplimentare atunci când rezultatele încercărilor asupra probei pentru laborator au evidentiat neconformitatea acesteia cu specificatiile tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare;

– proba-martor: proba care se păstrează de către distribuitor.

În toate cazurile probele prelevate vor fi sigilate. Aceste sigilii se vor aplica pe eticheta aferentă probelor.

Înainte de utilizare recipientele pentru prelevarea probelor trebuie să fie verificate din punct de vedere al integritătii si etanseitătii. Recipientul se închide cu un capac prevăzut cu o garnitură nedeteriorată, rezistentă la benzină si motorină.

Probele vor fi introduse numai în recipiente destinate în mod special pentru acest scop, care trebuie să fie curate si uscate.

Proba-martor si contraproba vor avea sigilii duble. Un sigiliu va fi al distribuitorului de benzină sau motorină supusă verificării, iar celălalt sigiliu va fi al organismului recunoscut pentru efectuarea activitătii de esantionare.

Posesorii celor trei probe nu au dreptul să distrugă sau să modifice starea probei aflate în păstrarea lor.

Cantitatea necesară pentru cele trei probe de benzină este de 9 litri, iar pentru motorină, de 4,5 litri.

Persoana care prelevează proba are responsabilitatea de a manipula, ambala si transporta proba respectivă de la locul de prelevare până la laboratorul care efectuează încercările.

Proba-martor sigilată se păstrează timp de 30 de zile la loc ferit de razele soarelui, într-o cameră răcoroasă, uscată si ferită de praf.

Contraproba sigilată si nefolosită se păstrează timp de 30 de zile la loc ferit de razele soarelui, într-o cameră răcoroasă, uscată si ferită de praf, după care poate fi recuperată de distribuitor.

Evidenta probelor prelevate se va tine într-un registru special al laboratorului care efectuează încercările. În registrul special de evidentă se înscriu informatiile mentionate pe etichetele fixate la probele sigilate.

Prelevarea probelor se realizează cu respectarea normelor de protectie a muncii si a normelor de prevenirea si stingerea incendiilor.

Metodele de referintă pentru determinarea parametrilor aferenti specificatiilor tehnice prevăzute în anexele nr. 2, 3, 4 si 5 la Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare, sunt cele prevăzute în art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 689/2004, cu modificările si completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 4

la Sistemul de monitorizare

a calitătii benzinei si motorinei

 

Denumirea organismului recunoscut care efectuează activitatea de esantionare

Proba pentru laborator/Contraproba/Proba-martor

Nr. sigiliu ...................

Loc pentru sigiliu

 

ETICHETA PENTRU PROBĂ

(însoteste fiecare probă de produs)

 

Nr. si data procesului-verbal de esantionare ...............................................................................................................

Denumirea produsului ..............................................................................................................................................

Numărul de identificare pentru pompă .......................................................................................................................

Distribuitorul de la care s-a prelevat proba .................................................................................................................

Data si ora prelevării ..................................................................................................................................................

 

Reprezentantul organismului recunoscut

pentru efectuarea activitătii de esantionare,

....................................................................

(numele, functia, semnătura si stampila)

Reprezentantul statiei,

........................................................

(numele, functia, semnătura si stampila)