MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 254         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 21 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

51. – Legea serviciilor comunitare de utilităti publice

 

306. – Decret pentru promulgarea Legii serviciilor comunitare de utilităti publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

233/125. – Ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a Instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

113.232.– Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L.

 

113.233.– Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L.

 

Modificări la Lista unitătilor tipografice abilitate să execute lucrări sub supravegherea Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A., conform Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.603/2002 privind abilitarea unitătilor tipografice si distributia formularelor cu regim special, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.246 din 23 decembrie 2004

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGEA

serviciilor comunitare de utilităti publice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileste cadrul juridic si institutional unitar, obiectivele, competentele, atributiile si instrumentele specifice necesare înfiintării, organizării, gestionării, finantării, exploatării, monitorizării si controlului functionării serviciilor comunitare de utilităti publice.

(2) În întelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităti publice, denumite în continuare servicii de utilităti publice, sunt definite ca totalitatea activitătilor de utilitate si interes public general, desfăsurate la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor sub conducerea, coordonarea si responsabilitatea autoritătilor administratiei publice locale, în scopul satisfacerii cerintelor comunitătilor locale, prin care se asigură următoarele utilităti:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea si epurarea apelor uzate;

c) colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale;

d) productia, transportul, distributia si furnizarea de energie termică în sistem centralizat;

e) salubrizarea localitătilor;

f) iluminatul public;

g) administrarea domeniului public si privat al unitătilor administrativ-teritoriale, precum si altele asemenea;

h) transportul public local.

(3) Serviciile de utilităti publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general si au următoarele particularităti:

a) au caracter economico-social;

b) răspund unor cerinte si necesităti de interes si utilitate publică;

c) au caracter tehnico-edilitar;

d) au caracter permanent si regim de functionare continuu;

e) regimul de functionare poate avea caracteristici de monopol;

f) presupun existenta unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;

g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăsenesti, municipale sau judetene;

h) sunt înfiintate, organizate si coordonate de autoritătile administratiei publice locale;

i) sunt organizate pe principii economice si de eficientă;

j) pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizati si functionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat;

k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului “beneficiarul plăteste“;

l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investitii se face prin preturi, tarife sau taxe speciale.

Art. 2. – În întelesul prezentei legi, termenii si notiunile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) asociatie de dezvoltare comunitară – asocierea intercomunitară, realizată în conditiile legii, între două sau mai multe unităti administrativ-teritoriale limitrofe, reprezentate prin autoritătile administratiei publice locale, în scopul înfiintării, dezvoltării, gestionării si/sau exploatării în comun a unor sisteme comunitare de utilităti publice si al furnizării/prestării de servicii de utilităti publice utilizatorilor pe raza teritorială a unitătilor administrativ-teritoriale asociate;

b) autorităti de reglementare competente – Autoritatea Natională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităti Publice, denumită în continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutieră Română, denumită în continuare A.R.R., sau autoritătile administratiei publice locale, după caz;

c) autorizatie – act tehnic si juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în functiune, a modifica, a repara si a exploata sisteme de repartizare a costurilor;

d) avizare preturi si tarife – activitatea de analiză si verificare a preturilor si tarifelor, desfăsurată de autoritătile de reglementare competente, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preturilor si tarifelor, concretizată prin emiterea unui aviz de specialitate;

e) delegare de gestiune a unui serviciu – procedura prin care o unitate administrativ-teritorială sau o asociatie de dezvoltare comunitară atribuie ori încredintează unuia sau mai multor operatori titulari de licentă, în conditiile prezentei legi, gestiunea unui serviciu de utilităti publice a cărui răspundere o are, precum si exploatarea sistemului de utilităti publice aferent;

f) licentă – actul tehnic si juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilităti publice într-un domeniu reglementat, precum si capacitatea si dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilităti publice;

g) operator – persoană juridică română sau străină care are competenta si capacitatea recunoscute prin licentă de a furniza/presta, în conditiile reglementărilor în vigoare, un serviciu de utilităti publice si care asigură nemijlocit administrarea si exploatarea sistemului de utilităti publice aferent acestuia. Operatori pot fi:

– autoritătile administratiei publice locale sau o structură proprie a acestora cu personalitate juridică;

– asociatiile de dezvoltare comunitară;

– societătile comerciale înfiintate de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unitătilor administrativteritoriale;

– societătile comerciale cu capital social privat sau mixt;

h) utilizatori – persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităti publice, în conditiile legii;

i) sistem de utilităti publice – ansamblul bunurilor mobile si imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, constructii si instalatii tehnologice, echipamente si dotări functionale, specific unui serviciu de utilităti publice, prin ale cărui exploatare si functionare se asigură furnizarea/prestarea serviciului;

j) infrastructură tehnico-edilitară – ansamblul sistemelor de utilităti publice destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităti publice; infrastructura tehnico-edilitară apartine domeniului public ori privat al unitătilor administrativteritoriale si este supusă regimului juridic al proprietătii publice sau private, potrivit legii;

k) domeniu public – totalitatea bunurilor mobile si imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosintă sau interes public local ori judetean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor judetene si care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes public national;

l) domeniu privat – totalitatea bunurilor mobile si imobile, altele decât cele prevăzute la lit. k), intrate în proprietatea unitătilor administrativ-teritoriale prin modalitătile prevăzute de lege;

m) monopol în domeniul serviciilor de utilităti publice – situatie de piată caracteristică unor servicii de utilităti publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator;

n) stabilirea preturilor si tarifelor – procedura de analiză a calculatiei preturilor si tarifelor, elaborată si aprobată de autoritătile de reglementare competente, prin care se stabilesc structura si nivelurile preturilor si tarifelor, după caz, pentru serviciile de utilităti publice;

o) ajustarea preturilor si tarifelor – procedura de analiză a nivelului preturilor si tarifelor existente, elaborată si aprobată de autoritătile de reglementare competente, prin care se asigură corelarea nivelului preturilor si tarifelor stabilite anterior cu evolutia generală a preturilor si tarifelor din economie;

p) modificarea preturilor si tarifelor – procedura de analiză a structurii si nivelului preturilor si tarifelor existente, elaborată si aprobată de autoritătile de reglementare competente, aplicabilă în situatiile când intervin schimbări în structura costurilor care conduc la recalcularea preturilor si tarifelor.

Art. 3. – (1) Serviciile de utilităti publice sunt în responsabilitatea autoritătilor administratiei publice locale si se înfiintează, se organizează si se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de consiliile locale, de consiliile judetene, de asociatiile de dezvoltare comunitară sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în functie de gradul de urbanizare, de importanta economicosocială a localitătilor, de mărimea si de gradul de dezvoltare a acestora si în raport cu infrastructura tehnicoedilitară existentă.

(2) În organizarea, functionarea si dezvoltarea serviciilor de utilităti publice interesul general al comunitătilor locale este prioritar. Prevederile prezentei legi vizează satisfacerea cât mai completă a cerintelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunitătilor locale, precum si dezvoltarea durabilă a unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) În functie de necesităti, consiliile locale, consiliile judetene, asociatiile de dezvoltare comunitară sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucuresti pot înfiinta în conditiile prezentei legi si alte servicii de utilităti publice având ca obiect alte activităti decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2).

(4) Detalierea înfiintării, organizării, dezvoltării, finantării, functionării si gestionării fiecărui serviciu de utilităti publice se face prin legi speciale, prin norme si reglementări sectoriale adoptate prin hotărâri ale Guvernului si prin ordine ale autoritătilor de reglementare competente.

(5) Serviciile de utilităti publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor operatori, definiti potrivit art. 2 lit. g), care asigură nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum si administrarea si exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.

Art. 4. – (1) Sistemele de utilităti publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unitătilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes si folosintă publică si apartin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unitătilor administrativteritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietătii publice sau private a acestora, după caz.

(2) Dacă amplasarea si realizarea componentelor sistemelor de utilităti publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele apartinând domeniului public ori privat al unitătilor administrativteritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unitătilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege.

(3) Pentru asigurarea protectiei si functionării normale a sistemelor de utilităti publice, precum si pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor si mediului, se instituie zone de protectie si de sigurantă a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritătile competente.

(4) Lucrările de înfiintare, dezvoltare, reabilitare si retehnologizare a sistemelor de utilităti publice, precum si lucrările de revizii, reparatii si remediere a avariilor sunt lucrări de utilitate publică.

Art. 5. – (1) În vederea identificării, înregistrării, descrierii si reprezentării pe hărti si planuri cadastrale, precum si în documentatiile de urbanism si amenajarea teritoriului, sistemele de utilităti publice se evidentiază si se inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unitătilor administrativ-teritoriale, conform legii.

(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităti publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau tara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităti publice destinate realizării serviciilor.

Art. 6. – Serviciile de utilităti publice se organizează si se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administratia publică locală, descentralizarea administrativă si financiară, dezvoltarea regională, finantele publice locale si cu respectarea principiilor:

a) autonomiei locale;

b) descentralizării serviciilor publice;

c) subsidiaritătii si proportionalitătii;

d) responsabilitătii si legalitătii;

e) asocierii intercomunitare;

f) dezvoltării durabile si corelării cerintelor cu resursele;

g) protectiei si conservării mediului natural si construit;

h) asigurării igienei si sănătătii populatiei;

i) administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unitătilor administrativ-teritoriale;

j) participării si consultării cetătenilor;

k) liberului acces la informatiile privind serviciile publice.

Art. 7. – (1) Serviciile de utilităti publice trebuie să îndeplinească următoarele cerinte esentiale:

a) universalitate;

b) continuitate din punct de vedere calitativ si cantitativ, în conditii contractuale;

c) adaptabilitate la cerintele utilizatorilor si gestiune pe termen lung;

d) accesibilitate egală si nediscriminatorie la serviciul public, în conditii contractuale;

e) transparentă si protectia utilizatorilor.

(2) Organizarea, exploatarea si gestionarea serviciilor de utilităti publice trebuie să asigure:

a) satisfacerea cerintelor cantitative si calitative ale utilizatorilor, corespunzător prevederilor contractuale;

b) sănătatea populatiei si calitatea vietii;

c) protectia economică, juridică si socială a utilizatorilor;

d) functionarea optimă, în conditii de sigurantă a persoanelor si a serviciului, de rentabilitate si eficientă economică a constructiilor, instalatiilor, echipamentelor si dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectati si în conformitate cu caietele de sarcini, cu instructiunile de exploatare si cu regulamentele serviciilor;

e) introducerea unor metode moderne de management;

f) introducerea unor metode moderne de elaborare si implementare a strategiilor, politicilor, programelor si/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităti publice;

g) protejarea domeniului public si privat si a mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare;

h) informarea si consultarea comunitătilor locale beneficiare ale acestor servicii;

i) respectarea principiilor economiei de piată, asigurarea unui mediu concurential, restrângerea si reglementarea ariilor de monopol.

 

CAPITOLUL II

Autorităti si competente

 

SECTIUNEA 1

Autoritătile administratiei publice locale

 

Art. 8. – (1) Autoritătile administratiei publice locale au competentă exclusivă, în conditiile legii, în tot ceea ce priveste înfiintarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul functionării serviciilor de utilităti publice, precum si în ceea ce priveste crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea si exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unitătilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităti publice.

(2) În exercitarea competentelor si atributiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităti publice, autoritătile administratiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu:

a) elaborarea si aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere si modernizare a sistemelor de utilităti publice existente, precum si a programelor de înfiintare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor;

b) coordonarea proiectării si executiei lucrărilor tehnicoedilitare, în scopul realizării acestora într-o conceptie unitară si corelată cu programele de dezvoltare economicosocială a localitătilor, de amenajare a teritoriului, urbanism si mediu;

c) asocierea intercomunitară în vederea înfiintării, organizării, gestionării si exploatării în interes comun a unor servicii, inclusiv pentru finantarea si realizarea obiectivelor de investitii specifice sistemelor de utilităti publice;

d) delegarea gestiunii serviciilor, precum si darea în administrare sau concesionarea bunurilor proprietate publică si/sau privată a unitătilor administrativ-teritoriale, ce constituie infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor;

e) participarea unitătilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăti comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice de interes local, intercomunitar sau judetean, după caz;

f) contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finantarea programelor de investitii în vederea dezvoltării, reabilitării si modernizării sistemelor existente;

g) garantarea, în conditiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii serviciilor de utilităti publice în vederea înfiintării sau dezvoltării infrastructurii tehnicoedilitare aferente serviciilor;

h) elaborarea si aprobarea regulamentelor serviciilor, pe baza regulamentelor-cadru ale serviciilor, elaborate si aprobate de autoritătile de reglementare competente;

i) stabilirea, ajustarea, modificarea si aprobarea preturilor, tarifelor si taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate si aprobate de autoritătile de reglementare competente;

j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilităti publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autoritătile de reglementare competente;

k) restrângerea ariilor în care se manifestă conditiile de monopol;

l) protectia si conservarea mediului natural si construit.

(3) Împotriva hotărârilor autoritătilor administratiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instantei de contencios administrativ, în conditiile legii.

Art. 9. – (1) Raporturile juridice dintre autoritătile administratiei publice locale si utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public.

Autoritătile administratiei publice locale au următoarele obligatii fată de utilizatorii serviciilor de utilităti publice:

a) să asigure gestionarea si administrarea serviciilor de utilităti publice pe criterii de competitivitate si eficientă economică si managerială, având ca obiectiv atingerea si respectarea indicatorilor de performantă a serviciului, stabiliti prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe;

b) să elaboreze si să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătătirii si dezvoltării serviciilor de utilităti publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale;

c) să promoveze dezvoltarea si/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităti publice si programe de protectie a mediului pentru activitătile si serviciile poluante;

d) să adopte măsuri în vederea asigurării finantării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

e) să consulte asociatiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor si strategiilor locale si a modalitătilor de organizare si functionare a serviciilor;

f) să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităti publice si asupra politicilor de dezvoltare a acestora;

g) să medieze si să solutioneze conflictele dintre utilizatori si operatori, la cererea uneia dintre părti;

h) să monitorizeze si să controleze modul de respectare a obligatiilor si responsabilitătilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performantă si a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea Legii concurentei nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă si în conditii de sigurantă a sistemelor de utilităti publice sau a altor bunuri apartinând patrimoniului public si/sau privat al unitătilor administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protectiei mediului si a domeniului public, asigurarea protectiei utilizatorilor.

(2) Raporturile juridice dintre autoritătile administratiei publice locale si operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în functie de forma de gestiune adoptată. În vederea îndeplinirii atributiilor prevăzute la alin. (1) autoritătile administratiei publice locale au, în relatia cu operatorii serviciilor de utilităti publice, următoarele drepturi:

a) să stabilească cerintele si criteriile de participare si selectie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii;

b) să solicite informatii cu privire la nivelul si calitatea serviciului furnizat/prestat si cu privire la modul de întretinere, exploatare si administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unitătilor administrativteritoriale, încredintate pentru realizarea serviciului;

c) să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apărute în relatia cu utilizatorii serviciilor;

d) să aprobe stabilirea preturilor si tarifelor, respectiv ajustarea si modificarea preturilor si tarifelor propuse de operatori; pentru serviciile care functionează în conditii de monopol, aprobarea preturilor si tarifelor, după caz, se face pe baza avizului de specialitate emis de autoritatea de reglementare competentă;

e) să monitorizeze si să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestatea serviciilor de utilităti publice si să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performantă si continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat;

f) să sanctioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul indicatorilor de performantă si eficientă la care s-a obligat si nu asigură continuitatea serviciilor;

g) să refuze, în conditii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preturilor si tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care functionează în conditii de monopol, să solicite avizul autoritătilor de reglementare competente.

(3) Autoritătile administratiei publice locale au dreptul să rezilieze unilateral contractele de delegare a gestiunii serviciilor si să organizeze o nouă procedură pentru delegarea gestiunii acestora, dacă constată si dovedesc nerespectarea repetată de către operatori a obligatiilor contractuale si dacă operatorii nu adoptă programe de măsuri care să respecte conditiile contractuale si să asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a parametrilor de calitate asumati.

(4) Autoritătile administratiei publice locale au următoarele obligatii fată de operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităti publice:

a) să asigure un tratament egal pentru toti operatorii, indiferent de forma de proprietate, de tara de origine, de organizarea acestora si de modul de gestiune adoptat;

b) să asigure un mediu de afaceri concurential, transparent si loial;

c) să respecte angajamentele asumate fată de operator prin hotărârea de dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului;

d) să asigure resursele necesare finantării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, corespunzător clauzelor contractuale;

e) să păstreze, în conditiile legii, confidentialitatea datelor si informatiilor economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de interes public.

 

SECTIUNEA a 2-a

Asociatiile de dezvoltare comunitară

 

Art. 10. – (1) Unitătile administrativ-teritoriale, reprezentate prin autoritătile administratiei publice locale, pot coopera în scopul înfiintării, finantării si realizării unor servicii de utilităti publice, inclusiv a infrastructurii tehnicoedilitare aferente, precum si pentru organizarea, gestionarea si exploatarea în intres comun a acestor servicii.

(2) Cooperarea se materializează prin realizarea unor asociatii de dezvoltare comunitară, în conditiile prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 108/2004, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Asociatiile de dezvoltare comunitară, definite ca institutii publice de cooperare intercomunitară, îsi asumă si exercită, pentru si în numele autoritătilor administratiei publice locale asociate, toate competentele si atributiile, drepturile si obligatiile pe domeniul strict limitat al serviciului/serviciilor care i-a/i-au fost transferat/transferate.

(4) Serviciilor si sistemelor de utilităti publice ce fac obiectul unei asocieri intercomunitare le sunt aplicabile dispozitiile de drept comun privind coproprietatea.

(5) Asociatia de dezvoltare comunitară poate decide gestionarea directă sau delegată a serviciilor de utilităti publice. Gestionarea directă se realizează prin crearea unui compartiment sau serviciu intern. În cazul în care asociatia de dezvoltare comunitară decide gestiunea serviciului în regim de gestiune delegată, aceasta poate înfiinta o societate comercială pe actiuni de interes intercomunitar, al cărei capital social este detinut în totalitate sau în parte de consiliile locale ale unitătilor administrativ-teritoriale care formează asociatia, ori poate angaja si organiza procedura legală de delegare a gestiunii serviciului.

(6) Prevederile alin. (1), (2) si (3) se completează cu prevederile actelor normative specifice fiecărui serviciu de utilităti publice.

(7) Actele juridice de constituire a asociatiilor de dezvoltare comunitară si statutul acestora sunt semnate de presedintii consiliilor judetene si primarii unitătilor administrativ-teritoriale implicate în formarea asociatiei, în conditiile mandatelor aprobate de consiliile judetene, consiliile locale ori de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, după caz. În actele juridice de constituire a asociatiei de dezvoltare comunitară se prevăd si bunurile ori resursele financiare reprezentând contributia fiecărei unităti administrativ-teritoriale implicate.

(8) Statutul-cadru, principiile de organizare si modul de functionare ale asociatiilor de dezvoltare comunitară se vor reglementa prin hotărâre a Guvernului în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(9) Structurile teritoriale si nationale pentru dezvoltarea regională împreună cu organizatiile neguvernamentale ale autoritătilor administratiei publice locale vor sprijini si vor încuraja formarea asociatiilor de dezvoltare comunitară, potrivit atributiilor si competentelor proprii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Autoritătile administratiei publice centrale

 

Art. 11. – (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în domeniul serviciilor de utilităti publice, în concordantă cu Programul de guvernare si cu obiectivele Planului national de dezvoltare economicosocială a tării, prin:

a) aprobarea si actualizarea Strategiei nationale privind serviciile comunitare de utilităti publice;

b) îndrumarea autoritătilor administratiei publice locale în vederea înfiintării, organizării, exploatării si gestionării eficiente a serviciilor de utilităti publice, respectiv pentru reabilitatea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localitătilor;

c) acordarea garantiilor guvernamentale pentru obtinerea creditelor interne si externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judetean;

d) acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judetean, cu respectarea principiului subsidiaritătii si proportionalitătii.

(2) Guvernul examinează periodic starea serviciilor de utilităti publice si stabileste măsuri pentru dezvoltarea durabilă si cresterea calitătii acestora, corespunzător cerintelor utilizatorilor si nevoilor localitătilor, pe baza unor strategii sectoriale specifice.

(3) Guvernul sprijină autoritătile administratiei publice locale prin măsuri administrative, legislative si economicofinanciare, în scopul dezvoltării si îmbunătătirii cantitative si calitative a serviciilor de utilităti publice si al asigurării functionării si exploatării în conditii de sigurantă si eficientă economică a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.

(4) În exercitarea prerogativelor si atributiilor mentionate la alin. (1), (2) si (3) Guvernul urmăreste:

a) armonizarea strategiilor si politicilor în domeniul serviciilor de utilităti publice de interes local, intercomunitar sau judetean cu cele privind dezvoltarea socioeconomică, urbanismul si amenajarea teritoriului, protectia si conservarea mediului;

b) descentralizarea serviciilor de utilităti publice si consolidarea autonomiei locale cu privire la înfiintarea, organizarea, gestionarea si controlul functionării acestora;

c) elaborarea strategiilor si politicilor locale cu privire la serviciile de utilităti publice si la implementarea acestora, cu respectarea principiului subsidiaritătii si proportionalitătii;

d) implementarea mecanismelor specifice economiei de piată în sfera serviciilor de utilităti publice, prin crearea unui mediu concurential, atragerea participării capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegată;

e) întărirea capacitătii decizionale si manageriale a autoritătilor administratiei publice locale în exercitarea atributiilor acestora privind înfiintarea, coordonarea si controlul functionării serviciilor de utilităti publice;

f) promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiintarea si exploatarea unor sisteme de utilităti publice;

g) promovarea colaborării, sub diferite forme, dintre autoritătile administratiei publice locale si sectorul privat pentru finantarea înfiintării, dezvoltării, modernizării si exploatării unor servicii de utilităti publice, respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora;

h) restrângerea si reglementarea ariilor unde prevalează conditiile de monopol caracteristice unor servicii de utilităti publice.

Art. 12. – Exercitarea functiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare si planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor de utilităti publice este încredintată Ministerului Administratiei si Internelor, ca autoritate a administratiei publice centrale de specialitate, având următoarele atributii:

a) elaborează si promovează Strategia natională a serviciilor comunitare de utilităti publice;

b) elaborează si promovează strategiile sectoriale pe termen mediu si lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităti publice si a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c) initiază, elaborează si promovează proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului si alte acte normative pentru domeniul său de activitate;

d) fundamentează, avizează si coordonează, la nivel central, stabilirea prioritătilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia natională a serviciilor comunitare de utilităti publice;

e) coordonează si monitorizează implementarea programelor guvernamentale de investitii în sectorul serviciilor de utilităti publice, inclusiv a programelor de investitii realizate prin cofinantare externă din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internationale;

f) elaborează politica de restructurare, reorganizare si privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiintati de autoritătile administratiei publice locale, cu consultarea autoritătilor administratiei publice locale;

g) avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităti ale administratiei publice centrale ce au implicatii si consecinte asupra activitătilor specifice serviciilor de utilităti publice;

h) initiază si propune măsuri pentru perfectionarea cadrului legislativ si institutional necesar întăririi capacitătii decizionale si manageriale a autoritătilor administratiei publice locale cu privire la înfiintarea, organizarea, coordonarea si controlul functionării serviciilor de utilităti publice, precum si în ceea ce priveste administrarea si exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

i) colaborează cu organizatii si autorităti similare din alte tări si reprezintă Guvernul în relatiile internationale pe linia serviciilor de utilităti publice;

j) colaborează cu autoritătile administratiei publice centrale si locale care au atributii si responsabilităti în domeniul serviciilor de utilităti publice sau în legătură cu acestea;

k) solicită informatii ministerelor, altor autorităti ale administratiei publice centrale si locale, precum si persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activitătile specifice utilitătilor publice;

l) furnizează informatii cu privire la activitătile specifice serviciilor de utilităti publice altor autorităti ale administratiei publice centrale si locale.

 

SECTIUNEA a 4-a

Autorităti de reglementare

 

Art. 13. – (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. si A.R.R. au calitatea de autoritate de reglementare, în sensul prezentei legi.

(2) A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentă pentru următoarele servicii de utilităti publice:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea si epurarea apelor uzate;

c) colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale;

d) producerea, transportul, distributia si furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu exceptia activitătii de producere a energiei termice în cogenerare;

e) salubrizarea localitătilor;

f) iluminatul public;

g) administrarea domeniului public si privat al unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) A.N.R.S.C., potrivit competentelor acordate prin prezenta lege, eliberează licente, elaborează metodologii si regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităti publice din sfera sa de reglementare si pentru piata acestor servicii si monitorizează modul de respectare si implementare a legislatiei aplicabile acestor servicii.

(4) Activitatea de producere a energiei termice în cogenerare este supusă licentierii, reglementării si controlului A.N.R.E. Competentele si atributiile A.N.R.E. sunt reglementate de Legea energiei electrice nr. 318/2003 si de prevederile legale privind serviciul public de alimentare cu energie termică.

(5) A.R.R. este autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul de transport public local si, potrivit competentelor acordate prin prezenta lege, elaborează metodologii si regulamente-cadru pentru transportul public de persoane, acordă licente de transport, monitorizează si controlează respectarea de către operatori a conditiilor impuse prin licentele de transport, precum si a legislatiei în vigoare privind transporturile rutiere.

Art. 14. – (1) A.N.R.S.C. este institutie publică autonomă de interes national, cu personalitate juridică, ce functionează în coordonarea primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare si functionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2) A.N.R.S.C. îsi desfăsoară activitatea în temeiul următoarelor principii:

a) protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care actionează în sfera serviciilor de utilităti publice;

b) promovarea concurentei, eficacitătii si eficientei economice în sectorul serviciilor de utilităti publice care functionează în conditii de monopol;

c) promovarea principiilor transparentei, accesibilitătii, tratamentului nediscriminatoriu si protectiei utilizatorilor;

d) promovarea relatiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat;

e) asigurarea egalitătii de tratament si de sanse în relatia autoritătilor administratiei publice centrale si locale cu operatorii serviciilor de utilităti publice;

f) conservarea resurselor, protectia mediului si a sănătătii populatiei.

(3) A.N.R.S.C. îsi exercită prerogativele de autoritate publică în conditii de echidistantă si echilibru atât fată de utilizatori si operatori, cât si fată de autoritătile administratiei publice locale. A.N.R.S.C. îsi exercită competentele si atributiile conferite prin prezenta lege fată de toti operatorii, indiferent de forma de proprietate si natura capitalului, de organizarea acestora, de tara de origine si de modalitatea în care este organizată si se desfăsoară, la nivelul unitătilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităti publice, precum si fată de agentii economici sau institutiile publice care desfăsoară în conditii de monopol unele activităti specifice serviciilor de utilităti publice din sfera sa de reglementare.

(4) În îndeplinirea atributiilor sale, A.N.R.S.C. colaborează cu Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, cu Consiliul Concurentei, cu Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, cu ministerele si cu alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale sau locale cu atributii în domeniul serviciilor de utilităti publice ori în legătură cu acestea, cu asociatiile utilizatorilor, cu agentii economici specializati care prestează servicii de sector, cu asociatiile profesionale din domeniu si cu asociatiile patronale si sindicale.

Art. 15. – (1) Activitatea A.N.R.S.C. se finantează integral din venituri proprii obtinute din tarifele percepute pentru acordarea licentelor, din tarifele percepute pentru eliberarea autorizatiilor de montare si exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor, din tarifele pentru consultantă si prestări de servicii acordate la cerere, din contributii ale operatorilor de servicii de utilităti publice aflati în sfera sa de reglementare sau ale organismelor internationale, precum si din alte surse, potrivit prevederilor legale privind finantele publice.

(2) Nivelul tarifelor si cel al contributiilor prevăzute la alin. (2) se aprobă în fiecare an prin hotărâre a Guvernului.

(3) A.N.R.S.C. întocmeste anual bugetul propriu de venituri si cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare.

(4) Soldurile anuale rezultate din executia bugetului de venituri si cheltuieli al A.N.R.S.C. rămân la dispozitia acesteia si se folosesc în anul următor cu aceeasi destinatie.

Art. 16. – (1) A.N.R.S.C. este condusă de un presedinte, ajutat de un vicepresedintre, ale căror functii sunt asimilate celei de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat, numiti de primul-ministru.

(2) Calitătii de presedinte si, respectiv, de vicepresedinte al A.N.R.S.C. le sunt aplicabile incompatibilitătile specifice functiilor de secretar de stat si, respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calităti sunt, de asemenea, incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitătilor de comert, precum si participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori.

(3) Mandatul presedintelui si al vicepresedintelui încetează în următoarele situatii:

a) la expirarea duratei;

b) prin demisie;

c) prin deces;

d) prin imposibilitatea exercitării mandatului pentru o perioadă mai lungă de 60 de zile consecutive;

e) la aparitia unei incompatibilităti prevăzute de lege;

f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.

(4) Presedintele si vicepresedintele se revocă de către autoritatea care i-a numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penală prin hotărâre  judecătorească rămasă definitivă.

(5) În cazul în care presedintele A.N.R.S.C., din diferite motive, nu îsi poate exercita atributiile curente, vicepresedintele preia atributiile acestuia, în conditiile prevăzute în regulamentul de organizare si functionare.

(6) Presedintele reprezintă A.N.R.S.C. în relatiile cu tertii, persoane fizice si juridice din tară si din străinătate.

(7) În exercitarea prerogativelor sale, presedintele A.N.R.S.C. emite avize, ordine si decizii. Presedintele A.N.R.S.C. este ordonator principal de credite.

(8) Ordinele si deciziile emise de presedinte în exercitarea atributiilor sale pot fi atacate în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 17. – (1) Presedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu consultativ ale cărui lucrări le coordonează.

(2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiti prin ordin al presedintelui A.N.R.S.C. Componenta consiliului consultativ este următoarea:

– un membru propus de Ministerul Administratiei si Internelor;

– un membru propus de Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor;

– un membru propus de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

– un membru propus de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor;

– un membru propus de Federatia Autoritătilor Locale din România;

– un membru propus de organizatiile sindicale cu reprezentativitate la nivel national din sectorul serviciilor de utilităti publice;

– un membru propus de asociatiile patronale cu reprezentativitate la nivel national din sectorul serviciilor de utilităti publice;

– un membru propus de asociatiile cu reprezentativitate la nivel national ale utilizatorilor serviciilor de utilităti publice;

– un membru propus de asociatiile profesionale cu reprezentativitate la nivel national din sectorul serviciilor de utilităti publice.

(3) Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de către o persoană desemnată prin ordin al presedintelui A.N.R.S.C.

(4) Consiliul consultativ armonizează interesele operatorilor din domeniul serviciilor de utilităti publice cu cele ale utilizatorilor si cu cele ale autoritătilor administratiei publice locale, evaluează impactul reglementărilor A.N.R.S.C. si face propuneri de îmbunătătire a acestora, potrivit Regulamentului de organizare si functionare al A.N.R.S.C.

(5) Consiliul consultativ se Ontruneste cel putin o dată pe trimestru sau la cererea presedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce urmează să fie aprobate prin ordin al presedintelui sau pentru dezbaterea problemelor privind domeniul de activitate al institutiei.

(6) Sarcinile si atributiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în Regulamentul de organizare si functionare al A.N.R.S.C.

Art. 18. – (1) În cadrul A.N.R.S.C. functionează directii, servicii sau compartimente. Structura organizatorică a A.N.R.S.C. se stabileste prin regulamentul de organizare si functionare.

(2) În structura A.N.R.S.C. se organizează si functionează agentii teritoriale fără personalitate juridică, conform zonelor de dezvoltare regională.

(3) Sediile, sarcinile, atributiile si competentele, precum si modul de coordonare a agentiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare.

(4) Repartizarea numărului de posturi pentru aparatul central si agentiile teritoriale se face prin regulamentul de organizare si functionare.

(5) Prefectii, împreună cu consiliile judetene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C. pentru asigurarea spatiilor necesare desfăsurării activitătii agentiilor sale teritoriale.

Art. 19. – (1) Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariati angajati pe bază de contract individual de muncă.

Conditiile de incompatibilitate stabilite la art. 16 alin. (2) sunt aplicabile si personalului.

(2) Atributiile, sarcinile si răspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare si functionare, prin fisa postului.

(3) Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileste în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

(4) Angajarea, promovarea, precum si modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare si functionare si ale contractului colectiv de muncă si se aprobă prin decizie a presedintelui, în conditiile legii.

Art. 20. – (1) A.N.R.S.C. are următoarele competente si atributii privind serviciile de utilităti publice din sfera sa de reglementare;

a) elaborează si stabileste reglementări sectoriale de nivel secundar si tertiar cu caracter obligatoriu;

b) acordă, modifică, suspendă sau retrage licentele ori autorizatiile, după caz;

c) solicită autoritătilor administratiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilităti publice si a infrastructurii tehnicoedilitare aferente, după caz;

d) elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea si modificarea preturilor si tarifelor;

e) eliberează, în conditiile legii, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilităti publice care functionează în conditii de monopol;

f) avizează proiectele de acte normative elaborate si promovate de alte autorităti ale administratiei publice centrale, cu impact asupra domeniului său de activitate;

g) organizează sistemul informational de culegere, prelucrare si sinteză a datelor cu privire la serviciile de utilităti publice din sfera sa de reglementare, la infrastructura tehnico-edilitară aferentă acestora, precum si la activitatea operatorilor;

h) întocmeste si gestionează baza de date necesară desfăsurării activitătii proprii si pentru furnizarea de informatii Guvernului, ministerelor sau altor autorităti centrale si locale interesate;

i) organizează sistemul de monitorizare, evaluare si control în teritoriu privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi si a legislatiei sectoriale specifice fiecărui serviciu;

j) monitorizează aplicarea si respectarea de către operatori si autoritătile administratiei publice locale a legislatiei primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preturi si tarife în vigoare si aplică sanctiuni în cazul nerespectării acestora;

k) monitorizează respectarea si îndeplinirea de către operatori a obligatiilor si măsurilor stabilite în conditiile de emitere sau de mentinere a licentei ori autorizatiei;

l) elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcinicadru si contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare si le aprobă prin ordin al presedintelui;

m) elaborează si adoptă criterii si indicatori de performantă care să permită monitorizarea, compararea si evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor;

n) sesizează ministerul de resort si Consiliul Concurentei cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurentă ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurentă si transparentă;

o) propune autoritătilor administratiei publice locale, ministerului de resort si Consiliului Concurentei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestă conditii de monopol, precum si pentru prevenirea abuzului de pozitie dominantă pe piată, în vederea limitării efectelor caracterului de monopol al serviciilor;

p) initiază si organizează programe de instruire si pregătire profesională în domeniile de activitate reglementate;

q) prezintă anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilităti publice din sfera sa de reglementare si la activitatea proprie. Raportul se dă publicitătii;

r) colaborează cu organizatii si autorităti similare din alte tări în domeniul său de activitate;

s) îndeplineste orice alte atributii stabilite prin lege.

(2) Raportul anual al A.N.R.S.C., împreună cu baza de date gestionată de A.N.R.S.C., constituie elemente de fundamentare si actualizare a Strategiei nationale privind serviciile comunitare de utilităti publice, precum si a strategiilor proprii adoptate de autoritătile administratiei publice locale.

(3) Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. si autoritătile administratiei publice locale sunt raporturi de cooperare si îndrumare metodologică, iar raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. si operatorii serviciilor de utilităti publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare si control privind respectarea conditiilor de acordare a licentelor si autorizatiilor, a procedurilor de stabilire, ajustare si modificare a preturilor si tarifelor.

(4) În vederea exercitării atributiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces la informatiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul său de activitate, inclusiv la cele din evidentele contabile ale acestora. A.N.R.S.C. are dreptul să facă publice orice date sau informatii care sunt de interes public.

Art. 21. – (1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autoritătile administratiei publice locale a preturilor si tarifelor numai în cazul serviciilor de utilităti publice care functionează în conditii de monopol.

(2) A.N.R.S.C. este abilitată să adopte în termen de un an de la publicarea prezentei legi, prin ordin al presedintelui acesteia, următoarele reglementări:

a) normele metodologice privind stabilirea, ajustarea si modificarea preturilor si tarifelor aplicabile serviciilor de utilităti publice;

b) regulamentul de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul său de activitate, în conformitate cu prevederile legale;

c) regulamentul pentru autorizarea agentilor economici care montează si/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor;

d) normele privind conditiile de montare si exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru apă rece, agent termic pentru încălzire, apă caldă de consum;

e) normele metodologice de facturare si repartizare pe proprietari individuali a consumului total înregistrat la nivelul bransamentului condominiului.

(3) A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licentelor, aplicabil operatorilor care furnizează/prestează servicii de utilităti publice din sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, si îl supune spre aprobare Guvernului.

(4) Acordarea licentelor se face de către comisiile de acordare a licentelor stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licentelor, prevăzut la alin. (3).

(5) Din comisiile de acordare a licentelor fac parte, cu rol consultativ, si specialisti desemnati de asociatiile profesionale cu reprezentativitate la nivel national din sectorul serviciilor de utilităti publice.

Art. 22. – (1) Presedintele A.N.R.S.C. emite, potrivit competentelor conferite de prezenta lege, ordine si decizii în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare si functionare.

(2) Ordinele si deciziile presedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Ordinele si deciziile emise de presedintele A.N.R.S.C. în exercitarea atributiilor sale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părtilor interesate.

 

CAPITOLUL III

Organizarea si functionarea serviciilor de utilităti publice

 

SECTIUNEA 1

Gestiunea serviciilor de utilităti publice

 

Art. 23. – (1) Gestiunea serviciilor de utilităti publice reprezintă modalitatea de organizare, functionare si administrare a serviciilor de utilităti publice în scopul furnizării/prestării acestora în conditiile stabilite de autoritătile administratiei publice locale.

(2) Gestiunea serviciilor de utilităti publice se organizează si se realizează în următoarele modalităti:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată.

(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităti publice se stabileste prin hotărâre a consiliilor locale, a consiliilor judetene, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a asociatiei de dezvoltare comunitară, după caz, în functie de natura si starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport pret/calitate, de interesele actuale si de perspectivă ale unitătilor administrativ-teritoriale, precum si de mărimea si complexitatea sistemelor de utilităti publice.

(4) Desfăsurarea activitătilor specifice oricărui serviciu de utilităti publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului si a unui caiet de sarcini elaborat si aprobat de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu regulamentulcadru si cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.

(5) Se interzic orice întelegeri sau acorduri de asociere si orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităti publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata serviciilor de utilităti publice.

Art. 24. – (1) Raporturile juridice dintre autoritătile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, si operatorii serviciilor de utilităti publice sunt reglementate prin:

a) hotărâre de dare în administrare – în cazul gestiunii directe;

b) hotărâri si contracte prin care se deleagă gestiunea serviciilor – în cazul gestiunii delegate.

(2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităti publice si utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfăsurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităti publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor si a caietelor de sarcini specifice acestora.

Art. 25. – (1) Bunurile proprietate publică ori privată a unitătilor administrativ-teritoriale, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice, pot fi:

a) date în administrare si exploatare operatorilor care exercită gestiunea directă a serviciilor de utilităti publice;

b) concesionate, în conditiile legii, operatorilor organizati ca societăti comerciale cu capital public, privat sau mixt, care exercită gestiunea delegată a serviciilor de utilităti publice.

(2) În cazul societătilor comerciale rezultate în urma reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau judetean ori a directiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritătilor administratiei publice locale, bunurile proprietate publică ori privată necesare furnizării/prestării serviciilor de utilităti publice se concesionează acestora odată cu gestiunea serviciului, prin atribuire directă.

Art. 26. – (1) Bunurile proprietate publică din componenta sistemelor de utilităti publice sunt supuse inventarierii anuale si se evidentiază distinct, extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura capitalului ori tara de origine a operatorilor.

(2) Bunurile proprietate publică a unitătilor administrativteritoriale, aferente sistemelor de utilităti publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al societătilor comerciale înfiintate de autoritătile administratiei publice locale sau ca participare la constituirea unor societăti comerciale cu capital mixt si nu pot constitui garantii pentru creditele bancare contractate de autoritătile administratiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.

(3) Bunurile proprietate publică a unitătilor administrativteritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice pot fi date în administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu prevederile legale.

(4) Bunurile proprietate privată a unitătilor administrativteritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

(5) În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investitii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, gratuit si libere de orice sarcini, unitătilor administrativ-teritoriale si sunt integrate domeniului public al acestora.

Art. 27. – (1) Actiunile societătilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice, intrate în portofoliul Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi transferate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acelasi termen, bunurile apartinând domeniului public a căror valoare a fost inclusă în aceste actiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unitătilor administrativ-teritoriale.

(2) Actiunile societătilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea si compensarea creantelor în actiuni, precum si creantele detinute de Agentia Natională de Administrare Fiscală – A.N.A.F. nu pot fi înstrăinate/valorificate decât cu acordul autoritătilor administratiei publice locale în coordonarea cărora se află societătile comerciale si care au drept de preemptiune la cumpărarea actiunilor, respectiv a creantelor. Noul patronat rezultat este obligat să mentină furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publică timp de 5 ani de la preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului respectiv se face numai cu acordul autoritătilor administratiei publice locale.

Art. 28. – (1) Conducerea executivă a operatorilor furnizori/prestatori, înfiintati de autoritătile administratiei publice locale sau la care unitătile administrativ-teritoriale sunt actionari majoritari, este angajată pe baza unui contract individual de muncă, la care se anexează un contract de performantă; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui contract de muncă individual, cu respectarea contractului colectiv de muncă si a Codului muncii. Persoanele cu functii de conducere, precum si personalul cu functii de executie au calitatea de personal contractual.

(2) Contractul de performantă are ca obiect stabilirea si îndeplinirea obiectivelor si a criteriilor de performantă, aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.

 

SECTIUNEA a 2-a

Gestiunea directă

 

Art. 29. – (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autoritătile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, îsi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile si responsabilitătile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice si la administrarea si exploatarea sistemelor de utilităti publice aferente.

(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autoritătilor administratiei publice locale sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitară, înfiintate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi:

a) compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judetean al unitătii administrativ-teritoriale;

b) servicii publice sau directii de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judetean al unitătii administrativteritoriale, având autonomie financiară si functională;

c) servicii publice sau directii de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori judetean al unitătii administrativ-teritoriale sau a asociatiei de dezvoltare comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie si autonomie financiară si functională.

(3) Operatorii organizati ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonati autoritătilor administratiei publice locale, posedă un patrimoniu propriu, functionează pe bază de gestiune economică si se bucură de autonomie functională si financiară; acesti operatori întocmesc, în conditiile legii, buget de venituri si cheltuieli si situatii financiare anuale.

(4) Operatorii care îsi desfăsoară activitatea în regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilităti publice prin exploatarea si administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de asociatia de dezvoltare comunitară, după caz, precum si pe baza licentei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5) Operatorii care îsi desfăsoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează si îsi desfăsoară activitatea pe baza unui regulament de organizare si functionare, elaborat si aprobat de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(6) Excedentele anuale rezultate din executia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care gestionează un serviciu comunal de utilităti publice, rămase la finele exercitiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeasi destinatie. Disponibilitătile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinantării acestora se administrează si se utilizează potrivit acordurilor de finantare încheiate.

(7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităti publice în regim de gestiune directă au obligatia calculării, înregistrării si recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin pret.

 

SECTIUNEA a 3-a

Gestiunea delegată

 

Art. 30. – (1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autoritătile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile si responsabilitătile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice, precum si administrarea si exploatarea sistemelor de utilităti publice aferente acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii.

(2) Încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităti publice se aprobă prin hotărâri de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii adoptate de consiliile locale, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(3) Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori de servicii de utilităti publice, care pot fi:

a) societăti comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice, înfiintate de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unitătilor administrativ-teritoriale;

b) societăti comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice rezultate ca urmare a reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau judetean ori a serviciilor publice de specialitate subordonate autoritătilor administratiei publice locale, al căror capital social este detinut, în totalitate sau în parte, în calitate de proprietar/coproprietar, de unitătile administrativ-teritoriale;

c) societăti comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice cu capital social privat sau mixt.

(4) Operatorii care îsi desfăsoară activitatea în regim de gestiune delegată furnizează/prestează un serviciu de utilităti publice prin exploatarea si administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, aprobat de consiliile locale, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, si în baza licentei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5) Contractul de delegare a gestiunii poate fi:

a) contract de concesiune;

b) contract de parteneriat public-privat.

(6) Contractul de delegare a gestiunii va fi însotit obligatoriu de următoarele anexe:

a) caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului;

b) regulamentul serviciului;

c) inventarul bunurilor mobile si imobile, proprietate publică sau privată a unitătilor administrativ-teritoriale aferente serviciului;

d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c).

(7) Contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul contractului, va cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la:

a) denumirea părtilor contractante;

b) obiectul contractului;

c) durata contractului;

d) drepturile si obligatiile părtilor contractante;

e) programul lucrărilor de investitii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări de capacităti, obiective noi si al lucrărilor de întretinere, reparatii curente, reparatii planificate, renovări, atât fizic, cât si valoric;

f) sarcinile si responsabilitătile părtilor cu privire la programele de investitii, la programele de reabilitări, reparatii si renovări, precum si la conditiile de finantare a acestora;

g) indicatorii de performantă privind calitatea si cantitatea serviciului, stabiliti prin caietul de sarcini si regulamentul serviciului, si modul de evaluare si cuantificare a acestora, conditii si garantii;

h) tarifele practicate si procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora;

i) modul de tarifare si încasare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate;

j) nivelul redeventei sau al altor obligatii, după caz;

k) răspunderea contractuală;

l) forta majoră;

m) conditii de redefinire a clauzelor contractuale;

n) conditii de restituire sau repartitie, după caz, a bunurilor, la încetarea, din orice cauză, a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investitiilor realizate;

o) mentinerea echilibrului contractual;

p) conditiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii;

q) administrarea patrimoniului public si privat preluat;

r) structura fortei de muncă si protectia socială a acesteia;

s) alte clauze convenite de părti, după caz.

Art. 31. – (1) Delegarea gestiunii se face în

conformitate cu legislatia specifică fiecărui tip de contract.

Procedurile de atribuire si regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii sunt cele aplicabile tipului de contract de delegare de gestiune ales de autoritatea administratiei publice locale responsabilă.

(2) Existenta garantiilor profesionale si financiare ale operatorilor, precum si indicatorii de performantă si nivelul tarifelor aplicate privind furnizarea/prestarea serviciului în conditii de calitate si cantitate corespunzătoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii.

(3) Operatorii nou-înfiintati pot fi admisi într-o procedură de atribuire a unei delegări a gestiunii în aceleasi conditii ca si societătile deja existente.

(4) Documentatia privind organizarea si derularea procedurii de delegare a gestiunii se elaborează în conformitate cu legislatia specifică fiecărui tip de contract.

Caietele de sarcini si criteriile de selectie aplicabile în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se elaborează si se aprobă de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, pe baza caietelor de sarcini-cadru si a criteriilor de selectie-cadru, elaborate de autoritătile de reglementare competente si cu respectarea dispozitiilor legislatiei aplicabile tipului de contract de delegare a gestiunii adoptat.

(5) În cazul operatorilor serviciilor de utilităti publice rezultati prin reorganizarea pe cale administrativă a fostelor regii autonome de interes local sau judetean ori a directiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritătilor administratiei publice locale si care au avut în administrare bunuri, activităti sau servicii de utilităti publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie în mod direct acestora prin contract de concesiune, odată cu infrastructura aferentă serviciului.

Art. 32. – (1) În cazul gestiunii delegate, autoritătile administratiei publice locale păstrează, în conformitate cu competentele ce le revin, potrivit legii, prerogativele si răspunderile privind adoptarea politicilor si strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilităti publice, precum si obligatia de a urmări, de a controla si de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităti publice, respectiv:

a) modul de respectare si de îndeplinire a obligatiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relatia cu utilizatorii;

b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;

c) indicatorii de performantă ai serviciilor furnizate/prestate;

d) modul de administrare, exploatare, conservare si mentinere în functiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilităti publice;

e) modul de formare, stabilire, modificare si ajustare a preturilor si tarifelor pentru serviciile de utilităti publice.

(2) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităti publice, consiliile locale, consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau asociatiile de dezvoltare comunitară, după caz, vor asigura elaborarea si vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor sau de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea si stabilirea solutiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum si documentatia de delegare a gestiunii.

(3) Cu exceptia contractelor în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decât durata necesară amortizării investitiilor, fără a depăsi 49 de ani.

Această durată nu poate fi prelungită decât în conditiile prezentei legi, în următoarele cazuri:

a) pentru motive de interes general, caz în care durata contractului nu poate fi prelungită cu mai mult de 2 ani;

b) în cazul în care operatorul, la cererea autoritătii administratiei publice locale si pentru buna executare a serviciului sau pentru extinderea sistemului de utilităti publice, a realizat investitii care nu ar putea fi amortizate în termenul rămas până la expirarea contractului initial decât printr-o crestere excesivă a tarifelor si taxelor.

(4) Prelungirea va fi decisă, în conditiile alin. (3), de către consiliul local, consiliul judetean, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de asociatia de dezvoltare comunitară, după caz.

 

CAPITOLUL IV

Operatori si utilizatori

 

SECTIUNEA 1

Operatorii serviciilor de utilităti publice

 

Art. 33. – (1) Au calitatea de operator furnizorii/prestatorii de servicii de utilităti publice care îsi desfăsoară activitatea pe baza licentei eliberate în conditiile art. 38 de autoritătile de reglementare competente.

(2) Operatorii de servicii de utilităti publice au, în temeiul prezentei legi, aceleasi drepturi si obligatii în raporturile cu autoritătile administratiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori tara de origine din Uniunea Europeană.

(3) În functie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptată, operatorii îsi pot desfăsura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de utilităti publice numai după emitera hotărârii de dare în administrare – în cazul gestiunii directe, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii – în cazul gestiunii delegate.

(4) Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilităti publice existenti la data intrării în vigoare a prezentei legi, care îsi desfăsoară activitatea în modalitatea gestiunii directe, precum si furnizorii/prestatorii care îsi desfăsoară activitatea pe baza unor contracte de concesiune valabil încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îsi pot continua activitatea pe baza acestor contracte, până la expirarea acestora, fără posibilitate de prelungire, numai în conditiile respectării prevederilor art. 49 alin. (1) si ale art. 50 alin. (4).

(5) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice fără licentă atrage răspunderea administrativă sau contraventională, după caz, a celor vinovati si îndreptăteste autoritatea de reglementare competentă sau autoritătile administratiei publice locale să ceară instantei judecătoresti constatarea nulitătii hotărârii de dare în administrare, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii, după caz.

(6) Operatorii serviciilor de utilităti publice înfiintati de autoritătile administratiei publice locale sau de asociatiile de dezvoltare comunitară, indiferent de statutul juridic, precum si operatorii având statut de societăti comerciale cu capital majoritar public au calitatea de autorităti contractante si au obligatia aplicării prevederilor legislatiei în vigoare cu privire la achizitiile publice de bunuri, servicii sau lucrări.

(7) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităti publice au obligatia de a se supune controlului si de a se conforma măsurilor stabilite cu ocazia activitătii de control, precum si de a pune la dispozitia împuternicitilor autoritătilor administratiei publice locale sau ai autoritătilor de reglementare competente toate datele si informatiile solicitate.

Art. 34. – (1) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităti publice subordonati autoritătilor administratiei publice locale, având statut de societăti comerciale cu capital al unitătilor administrativ-teritoriale, pot fi privatizati, în conditiile legii, cu conditia păstrării obiectului de activitate minimum 5 ani de la data privatizării.

(2) Hotărârea privind privatizarea si alegerea metodei de privatizare apartin consiliului local, consiliului judetean, Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau asociatiei de dezvoltare comunitară, după caz, în functie de subordonarea operatorului.

(3) Privatizarea se organizează si se derulează în conformitate cu procedurile legale în vigoare, pe baza unui caiet de sarcini. Concomitent cu privatizarea operatorilor din subordine, autoritătile administratiei publice locale vor proceda si la renegocierea contractului de delegare a gestiunii pe baza căruia noul operator va furniza/presta serviciul.

Art. 35. – (1) Societătile comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităti publice, detinătoare de licente corespunzătoare, pot participa, în conditiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurentiale organizate pe raza altor unităti administrativ-teritoriale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor.

(2) În cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii în aceeasi localitate sau a aceluiasi serviciu în mai multe localităti, operatorul va tine o evidentă separată a activitătilor desfăsurate, cu contabilitate distinctă pentru fiecare tip de serviciu si localitate de operare în parte, după caz, astfel încât activitătile sale din diferite sectoare si localităti să fie usor de evaluat, monitorizat si controlat.

Art. 36. – (1) Raporturile juridice dintre operatorii si utilizatorii serviciilor de utilităti publice sunt raporturi juridice de natură contractuală si sunt supuse normelor de drept privat.

(2) Operatorii serviciilor de utilităti publice au fată de utilizatori următoarele obligatii principale:

a) să asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice, conform prevederilor contractuale si cu respectarea prescriptiilor, normelor si normativelor tehnice în vigoare;

b) să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defectiuni, deranjamente sau avarii apărute în functionarea sistemelor de utilităti publice si să limiteze durata interventiilor;

c) să asigure montarea, functionarea si verificarea metrologică a echipamentelor de măsurare a consumului la bransamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare;

d) să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restrictiile impuse detinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protectie instituite, conform prevederilor legale;

e) să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a furnizării/prestării serviciilor si să acorde bonificatii utilizatorilor în cazul furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate si cantitate prevăzuti în contractele de furnizare/prestare;

f) să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor si să aducă terenurile si obiectivele afectate de lucrările de interventie sau de investitii în starea anterioară începerii acestor lucrări;

g) să servească utilizatorii din aria de acoperire, în conditiile programelor de reabilitare, extindere si modernizare aprobate;

h) să respecte indicatorii de performantă si calitate stabiliti prin contractul de delegare a gestiunii sau prin hotărârea autoritătii administratiei publice locale de dare în administrare;

i) să furnizeze autoritătii administratiei publice locale, respectiv autoritătilor de reglementare competente, informatiile solicitate si să asigure accesul la documentatiile si la actele individuale pe baza cărora furnizează/prestează serviciul de utilităti publice, în conditiile legii;

j) să încheie contracte de asigurare pentru infrastructura necesară desfăsurării activitătilor în conformitate cu legislatia în vigoare.

(3) Operatorii serviciilor de utilităti publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în următoarele cazuri:

a) depăsirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prevederilor art. 42 alin. (11);

b) neachitarea notelor de plată pentru recuperarea daunelor, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, provocate de distrugerea sau deteriorarea unor constructii ori instalatii aferente infrastructurii edilitar-urbane a localitătilor, aflate în administrarea lor;

c) utilizarea neautorizată, fără aviz de racordare, acord de furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităti publice;

d) împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a controla instalatiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau citi aparatele de măsurare-înregistrare sau de a remedia defectiunile la instalatiile administrate de furnizor, când acestea se află pe proprietatea utilizatorului;

e) bransarea ori racordarea fără acordul operatorului la retele publice sau la instalatiile altui utilizator ori schimbarea, fără acordul operatorului, în cadrul unor lucrări de reparatii capitale, reconstruiri, modificări, modernizări sau extinderi, a caracteristicilor tehnice si/sau a parametrilor instalatiilor de utilizare.

(4) În cazuri de fortă majoră, astfel cum acestea sunt definite în contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilităti publice, prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5 zile.

Art. 37. – (1) Interventiile pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, întretinere si reparatii la constructiile sau instalatiile aferente sistemelor de utilităti publice, stabilite prin programele anuale convenite cu autoritătile administratiei publice locale, care impun întreruperea furnizării/prestării serviciilor, se aduc la cunostintă utilizatorilor cu cel putin 10 zile înainte de data programată.

(2) Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de servicii de utilităti publice sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, fără plata vreunei penalizări si fără preaviz, dar nu mai mult de 24 de ore.

(3) În cazul în care interventiile operatorilor, necesare pentru prevenirea producerii unor avarii sau pentru remedierea unor avarii, depăsesc 24 de ore, acestea se efectuează în maximum 72 de ore si se aduc la cunostintă autoritătilor administratiei publice locale, utilizatorilor, detinătorilor de terenuri sau proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada interventiilor respective, operatorii sunt în drept să întrerupă  furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizărilor prevăzute în contracte.

(4) Ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de interventie, înfiintare, extindere, retehnologizare, reparatii si revizii planificate la sistemele de utilităti publice, care se execută într-o perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al detinătorilor de terenuri si cu plata despăgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de utilităti publice, operatorii au obligatia să plătească despăgubiri acestora, în conditiile legii.

(5) Operatorii serviciilor de utilităti publice nu răspund fată de utilizatori pentru întreruperea furnizării/prestării serviciilor sau pentru calitatea acestora, în cazuri de fortă majoră.

 

SECTIUNEA a 2-a

Acordarea licentelor

 

Art. 38. – (1) Acordarea licentelor pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice intră în sfera de competentă a autoritătilor de reglementare competente, după cum urmează:

a) A.N.R.S.C. – pentru serviciile mentionate la art. 13 alin. (2) lit. a)–f);

b) A.N.R.E. – pentru activitatea prevăzută la art. 13 alin. (4);

c) A.R.R. – pentru serviciul prevăzut la art. 13 alin. (5).

(2) Acordarea licentelor de traseu, în cazul serviciului de transport public local, se face de către comisiile constituite în acest scop, la nivelul autoritătilor administratiei publice.

(3) Detinerea licentei este obligatorie, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autoritătilor administratiei publice locale, precum si de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori tara de origine din Uniunea Europeană ale operatorilor.

(4) Licenta poate fi suspendată sau retrasă astfel:

a) de către autoritatea de reglementare română emitentă, în cazul licentelor acordate operatorilor români;

b) de către autoritatea de reglementare română competentă, în cazul suspendării licentelor operatorilor străini licentiati în tara de origine.

(5) Operatorii din tările Uniunii Europene care detin licente în tara de origine, recunoscute de autoritătile de reglementare române corespondente, au aceleasi drepturi si obligatii ca operatorii români, pe toată durata de valabilitate a licentelor.

(6) Licenta emisă de autoritătile de reglementare competente este valabilă maximum 5 ani de la data emiterii si îndreptăteste operatorul, pe perioada sa de valabilitate, la un număr nelimitat de participări la procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate si derulate în conditiile prezentei legi.

(7) Regulamentele privind acordarea licentelor pentru operatorii de utilităti publice se elaborează de autoritatea de reglementare în a cărei sferă de competentă se află aceste servicii si se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, după caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 39. – (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice este permisă numai pe baza licentei emise de autoritătile de reglementare competente.

(2) Calitatea de operator este recunoscută numai pe baza licentei de operare emise de autoritătile de reglementare competente. Fac exceptie furnizorii/prestatorii în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Participarea operatorilor la procedurile organizate de autoritătile administratiei publice locale pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilităti publice este permisă numai pe baza licentei emise de autoritătile de reglementare competente.

(4) Retragerea sau încetarea valabilitătii licentei atrage revocarea hotărârii de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, după caz, si conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în conditiile prezentei legi.

Retragerea licentei se notifică operatorului cu cel putin 90 de zile înainte, perioadă în care operatorul în cauză este obligat să furnizeze/presteze serviciul respectiv în conditiile contractului.

Art. 40. – (1) La acordarea licentelor în domeniul serviciilor de utilităti publice se va urmări, cu precădere, îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii:

a) cunoasterea si însusirea actelor normative care reglementează domeniul serviciilor de utilităti publice;

b) capabilitatea managerială si organizatorică;

c) capabilitatea economico-financiară;

d) dotarea si capacitatea tehnică.

(2) Pentru obtinerea licentei furnizorii/prestatorii de servicii de utilităti publice sunt obligati să facă dovada că detin toate avizele, acordurile si autorizatiile necesare derulării serviciului, prevăzute de legislatia în vigoare pentru activitătile specifice acestuia.

 

SECTIUNEA a 3-a

Utilizatorii serviciilor de utilităti publice

 

Art. 41. – (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, directi ori indirecti, ai serviciilor de utilităti publice:

a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociatii de proprietari/locatari;

b) agentii economici;

c) institutiile publice.

(2) Utilizatorii au, în principal, următoarele drepturi:

a) să utilizeze, liber si nediscriminatoriu, serviciile de utilităti publice, în conditiile contractului de furnizare/prestare;

b) să solicite si să primească, în conditiile legii si ale contractelor de furnizare/prestare, despăgubiri sau compensatii pentru daunele provocate lor de către operatori prin nerespectarea obligatiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ si cantitativ, parametrilor tehnici stabiliti prin contract sau prin normele tehnice în vigoare;

c) să sesizeze autoritătilor administratiei publice locale competente orice deficiente constatate în sfera serviciilor de utilităti publice si să facă propuneri vizând înlăturarea acestora, îmbunătătirea activitătii si cresterea calitătii serviciilor;

d) să renunte, în conditiile legii, la serviciile contractate;

e) să se asocieze în organizatii neguvernamentale pentru apărarea, promovarea si sustinerea intereselor proprii;

f) să primească si să utilizeze informatii privind serviciile de utilităti publice care îl vizează;

g) să fie consultati, direct sau prin intermediul unor organizatii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare si adoptare a deciziilor, strategiilor si reglementărilor privind activitătile din sectorul serviciilor de utilităti publice;

h) să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociatii reprezentative, autoritătilor administratiei publice locale sau centrale ori instantelor judecătoresti, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

(3) Pentru plata serviciilor de utilităti publice, anumite categorii de utilizatori, persoane fizice, beneficiază, în conditiile legii, de ajutoare sociale de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale, după caz.

(4) Membrii comunitătilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităti publice, în principal, următoarele obligatii:

a) să respecte normele de exploatare si functionare a sistemelor de utilităti publice;

b) să accepte limitarea cantitativă sau întreruperea temporară a furnizării/prestării serviciilor pentru executia unor lucrări prevăzute în programele de reabilitare, extindere si modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare;

c) să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate;

d) să asigure accesul utilajelor de colectare a deseurilor la punctele de colectare, al utilajelor de interventie pentru stingerea incendiilor, precum si al utilajelor operatorilor, necesare desfăsurării activitătii specifice serviciilor de utilităti publice în spatiile ori pe suprafetele de teren detinute cu orice titlu, pe trotuarele si aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare;

e) să respecte normele de igienă si sănătate publică stabilite prin actele normative în vigoare.

 

SECTIUNEA a 4-a

Furnizarea/prestarea, contractarea si facturarea serviciilor de utilităti publice

 

Art. 42. – (1) Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităti publice se realizează în una dintre următoarele modalităti:

a) în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator si utilizatorul direct;

b) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, după caz;

c) prin achitarea unei taxe speciale, în situatia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator si utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic si comercial sau în situatia în care, în hotărârea de delegare a gestiunii, este prevăzută această modalitate, precum si cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat.

(2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator si utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea si plata unui serviciu de utilităti publice.

(3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul retelelor de conducte – alimentarea cu apă rece, canalizarea si epurarea apelor uzate, colectarea si evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire –, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator si utilizator pe termen nedeterminat.

(4) Contravaloarea serviciilor de utilităti publice se stabileste în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza preturilor/tarifelor si a consumurilor/cantitătilor de utilităti publice furnizate/prestate, si se plăteste pe baza facturii emise de operator.

(5) Determinarea consumurilor/cantitătilor de utilităti publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantitătilor de utilităti furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe bransamentul care deserveste fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalatiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.

(6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităti în vederea contractării si facturării individuale se realizează, în functie de sistemul de distributie adoptat, fie:

a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spatiu cu altă destinatie, în cazul distributiei orizontale;

b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spatiu cu altă destinatie, în cazul distributiei verticale.

(7) La proiectarea si realizarea imobilelor condominiale, indiferent de destinatie, racordate la retelele publice de distributie, este obligatorie dotarea acestora cu sisteme de măsurare-înregistrare a consumurilor atât pentru întregul imobil, cât si pentru fiecare apartament sau spatiu cu altă destinatie din imobil, în vederea asigurării conditiilor pentru individualizarea consumurilor si încheierea unor contracteabonament individuale.

(8) În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica, determinarea consumurilor/cantitătilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pausal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători si calcule având la bază prescriptiile tehnice în vigoare.

(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestatia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităti publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligati să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadentă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadentă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. (10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalităti de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitătile se datorează începând cu prima zi după data scadentei;

b) penalitătile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalitătilor nu va depăsi valoarea facturii si se constituie în venit al operatorului.

(11) Dacă sumele datorate, inclusiv penalitătile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare si are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instantă.

(12) Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plătii; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, se suportă de utilizator.

 

CAPITOLUL V

Finantarea serviciilor de utilităti publice

 

Art. 43. – (1) Finantarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice, precum si pentru întretinerea, exploatarea si functionarea sistemelor aferente se realizează pe criterii economice si comerciale; mijloacele materiale si financiare necesare desfăsurării activitătilor specifice fiecărui serviciu se asigură prin bugetele de venituri si cheltuieli ale operatorilor.

(2) Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formă de preturi sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate si, după caz, din alocatii de la bugetele locale, cu respectarea următoarelor principii:

a) asigurarea autonomiei financiare a operatorului;

b) asigurarea rentabilitătii si eficientei economice;

c) asigurarea egalitătii de tratament a serviciilor de utilităti publice în raport cu alte servicii publice de interes general;

d) recuperarea în totalitate de către operatori a costurilor furnizării/prestării serviciilor.

(3) Preturile si tarifele aferente serviciilor de utilităti publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritătile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de productie si exploatare, a cheltuielilor de întretinere si reparatii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, a costurilor pentru protectia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, si includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare si modernizare a sistemelor de utilităti publice, precum si o cotă de profit.

(4) Stabilirea, ajustarea si modificarea preturilor si tarifelor serviciilor de utilităti publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autoritătile de reglementare competente.

(5) Preturile si tarifele pentru plata serviciilor de utilităti publice se propun de operatori si se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau, după caz, ale asociatiilor de dezvoltare comunitară, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă.

Hotărârile consiliilor locale, ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau, după caz, ale asociatiilor de dezvoltare comunitară vor tine seama de avizele de specialitate ale autoritătilor de reglementare competente.

(6) În cazul unor divergente cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preturilor si/sau tarifelor între autoritătile administratiei publice locale si operatori, litigiile se solutionează de instantele de judecată competente, potrivit legii.

(7) Preturile, tarifele si taxele speciale stabilite si practicate cu încălcarea dispozitiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit si constatate ca atare de către autoritătile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz.

(8) Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilităti publice, cum sunt eliberarea acordurilor si avizelor, verificarea documentatiilor tehnico-economice, expertize tehnice, service-ul instalatiilor de utilizare si altele asemenea, tarifele si taxele se fundamentează pe tipuri de lucrări sau servicii prestate de operatori si se aprobă prin hotărâri ale autoritătilor administratiei publice locale; aceste servicii se facturează si se încasează separat de către operatori.

(9) Operatorii au dreptul de a propune autoritătii administratiei publice locale tarife compuse, care cuprind o componentă fixă, proportională cu cheltuielile necesare pentru mentinerea în stare de functionare si pentru exploatarea în conditii de sigurantă si eficientă a sistemelor de utilităti publice, si una variabilă, în functie de consumul efectiv înregistrat de dispozitivele de măsurare-înregistrare montate pe bransamentele utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalatiilor. Tarifele compuse se fundamentează luându-se în considerare ponderea costurilor fixe si a celor variabile în cheltuielile anuale si se stabilesc în conformitate cu metodologia elaborată de autoritatea de reglementare competentă.

Art. 44. – (1) Finantarea si realizarea investitiilor aferente sistemelor de utilităti publice se fac cu respectarea legislatiei în vigoare privind initierea, fundamentarea, promovarea si aprobarea investitiilor publice, în temeiul următoarelor principii:

a) promovarea rentabilitătii si eficientei economice;

b) păstrarea veniturilor realizate din aceste activităti la nivelul comunitătilor locale si utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor si a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c) întărirea autonomiei fiscale a unitătilor administrativteritoriale pentru crearea mijloacelor financiare necesare în vederea functionării serviciilor;

d) întărirea autonomiei locale privind contractarea si garantarea unor împrumuturi interne sau externe necesare pentru finantarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, în conditiile legii;

e) respectarea legislatiei în vigoare privind achizitiile publice;

f) respectarea dispozitiilor legale referitoare la calitatea si disciplina în constructii, urbanism, amenajarea teritoriului si protectia mediului.

(2) Finantarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de investitii publice ale unitătilor administrativteritoriale, aferente sistemelor de utilităti publice, se asigură din următoarele surse:

a) fonduri proprii ale operatorilor si/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligatiile asumate prin actele juridice pe baza cărora este organizată si se desfăsoară gestiunea serviciilor;

b) credite bancare, ce pot fi garantate de către autoritătile administratiei publice locale, de Guvern sau de alte entităti specializate în acordarea de garantii bancare;

c) fonduri nerambursabile obtinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale;

d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la nivelul autoritătilor administratiei publice locale, potrivit legii;

e) fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinantarea unor programe de investitii realizate cu finantare externă, precum si din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;

f) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat public-privat de tipul iconstruieste– operează–transferă“ si variante ale acestuia, în conditiile legii;

g) fonduri puse la dispozitie de utilizatori;

h) alte surse, constituite potrivit legii.

(3) Bunurile realizate în cadrul programelor de investitii ale unitătilor administrativ-teritoriale apartin domeniului public al unitătilor administrativ-teritoriale, dacă sunt finantate din fonduri publice, sau revin în proprietatea publică a acestora, ca bunuri de retur, dacă au fost realizate cu finantare privată în cadrul unor programe de investitii asumate de operator prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia.

(4) Obiectivele de investitii promovate de autoritătile administratiei publice locale, specifice infrastructurii tehnicoedilitare aferente sistemelor de utilităti publice, ce implică fonduri de la bugetele locale sau transferuri de la bugetul de stat, se nominalizează în listele anuale de investitii ale unitătilor administrativ-teritoriale anexate la bugetele locale si se aprobă odată cu acestea prin hotărâri ale consiliilor locale, consiliilor judetene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti, după caz.

(5) Obiectivele de investitii mentionate la alin. (4) se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea si aprobarea documentatiilor de executie, a prevederilor legale în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, precum si a documentatiilor de urbanism si amenajarea teritoriului aprobate conform legii.

(6) Administrarea bunurilor apartinând domeniului public sau privat al unitătilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităti publice, se face cu diligenta unui bun proprietar.

 

CAPITOLUL VI

Răspunderi si sanctiuni

 

Art. 45. – Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contraventională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Art. 46. – Fapta săvârsită cu intentie contra unei colectivităti locale prin otrăvirea în masă, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apă, deteriorarea gravă sau distrugerea totală ori partială a instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si a dotărilor aferente sistemelor de utilităti publice este considerată act de terorism si se pedepseste potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 47. – (1) Constituie contraventie în domeniul serviciilor de utilităti publice si se sanctionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare, în scopul efectuării controlului, înregistrării consumurilor ori pentru executarea lucrărilor de întretinere si reparatii;

b) nerespectarea de către utilizatori a termenelor de achitare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate, respectiv a termenelor pentru încheierea actiunii de contorizare individuală la nivel de apartament;

c) racordarea la sistemele de utilităti publice fără acord de furnizare/preluare, respectiv aviz de bransare/racordare eliberat de operator;

d) utilizarea fără contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităti publice;

e) modificarea neautorizată de către utilizatori a instalatiilor, utilajelor, echipamentelor si a dotărilor aferente sistemelor de utilităti publice.

(2) Constituie contraventie în domeniul serviciilor de utilităti publice si se sanctionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în instalatia aflată în administrarea sa;

b) întârzierea nejustificată a operatorilor de a bransa/racorda noi utilizatori, precum si impunerea unor solutii de bransare/racordare inadecvate din punct de vedere tehnico-economic si neconforme actelor normative în vigoare si reglementărilor stabilite de autoritătile nationale de reglementare competente;

c) sistarea nejustificată a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii după achitarea la zi a debitelor restante.

(3) Constituie contraventie în domeniul serviciilor de utilităti publice si se sanctionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea de către operatori a prevederilor reglementărilor tehnice si comerciale, inclusiv a regulamentelor-cadru ale serviciilor, stabilite de autoritătile de reglementare competente, precum si nerespectarea conditiilor asociate licentelor;

b) refuzul operatorilor de a pune la dispozitie autoritătii de reglementare competente datele si informatiile solicitate sau furnizarea incorectă si incompletă de date si informatii necesare desfăsurării activitătii acesteia;

c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice în afara parametrilor tehnici cantitativi si calitativi adoptati prin contractul de furnizare/prestare si/sau a celor din normele tehnice si comerciale stabilite de autoritatea de reglementare competentă;

d) nerespectarea de către operatori a termenelor-limită stabilite pentru încheierea actiunii de contorizare la bransamentele utilizatorilor.

(4) Constituie contraventie în domeniul serviciilor de utilităti publice si se sanctionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul operatorilor de a se supune controlului si de a permite verificările si inspectiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea de reglementare competentă, precum si obstructionarea acesteia în îndeplinirea atributiilor sale;

b) neaplicarea măsurilor stabilite cu ocazia activitătilor de control;

c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităti publice de către operatori fără licentă eliberată potrivit prevederilor prezentei legi sau cu licentă a cărei valabilitate a expirat;

d) practicarea unor preturi si tarife mai mari decât cele aprobate de autoritătile administratiei publice locale, în baza metodologiilor stabilite de autoritătile de reglementare competente;

e) delegarea gestiunii serviciilor de utilităti publice fără respectarea prevederilor prezentei legi si a legislatiei specifice fiecărui serviciu;

f) aprobarea obiectivelor de investitii aferente infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor de utilităti publice fără respectarea documentatiilor de urbanism, amenajarea teritoriului si de protectia mediului, adoptate potrivit legii;

g) nerespectarea de către operatori a normelor privind protectia igienei publice si a sănătătii populatiei, a mediului de viată al populatiei si a mediului.

(5) Consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau, după caz, asociatiile de dezvoltare comunitară vor stabili, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, si alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1)–(4), care constituie contraventii în domeniul serviciilor de utilităti publice.

Art. 48. – (1) Constatarea contraventiilor prevăzute de prezenta lege si aplicarea sanctiunilor se fac de către reprezentanti împuterniciti ai ministrului mediului si gospodăririi apelor, ai ministrului administratiei si internelor, ai ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, ai presedintilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R. si ai presedintilor consiliilor judetene si ai primarilor, după caz, conform competentelor stabilite în prezenta lege.

(2) În vederea constatării contraventiilor prevăzute la art. 47, reprezentantii împuterniciti prevăzuti la alin. (1) au acces, dacă acest lucru se impune, în conditiile legii, în clădiri, încăperi, la instalatii si în orice alt loc, unde au dreptul să verifice instalatiile de utilizare, precum si să execute măsurători si determinări. Atât operatorii, cât si utilizatorii sunt obligati să pună la dispozitie reprezentantilor împuterniciti documentele cu privire la serviciul de utilităti publice furnizat/prestat.

(3) Organele de politie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin reprezentantilor împuterniciti.

(4) Dispozitiile referitoare la contraventii, prevăzute la art. 47 si la alin. (1)–(3) ale prezentului articol, se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 28.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 49. – (1) Furnizorii/prestatorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, furnizează/prestează servicii de utilităti publice în gestiune directă sau pe baze contractuale si care nu detin licentă au obligatia de a solicita si de a obtine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În caz contrar, acestia pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele respective îsi încetează valabilitatea.

(2) Licentele eliberate de autoritătile de reglementare competente până la data intrării în vigoare a prezentei legi Osi păstrează valabilitatea.

Art. 50. – (1) Regulamentul de organizare si functionare a A.N.R.S.C., prevăzut la art. 14 alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru ale serviciilor de utilităti publice specificate la art. 1 alin. (2), contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, respectiv caietele de sarcini-cadru si criteriile de selectiecadru aplicabile procedurilor de delegare a gestiunii serviciilor, prevăzute la art. 31 alin. (4), se elaborează de autoritatea de reglementare competentă, după caz, si se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Consiliile locale vor introduce în continutul regulamentelor, caietelor de sarcini si contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care privesc organizarea, functionarea, gestionarea si finantarea serviciilor de utilităti publice, respectiv administrarea, exploatarea si finantarea obiectivelor de investitii din infrastructura tehnico-edilitară a localitătilor, în functie de particularitătile acestora si de interesele actuale si de perspectivă ale comunitătilor respective.

(4) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritătile administratiei publice locale vor proceda la reorganizarea serviciilor de utilităti publice, în conformitate cu modalitătile de gestiune prevăzute la art. 23.

Art. 51. – (1) Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii serviciilor de utilităti publice va fi aplicat de toti operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităti publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de forma de proprietate, modul de organizare ori tara de origine a operatorului.

(2) Dreptul la grevă în sfera serviciilor de utilităti publice vitale – alimentarea cu apă, canalizarea si epurarea apelor uzate, salubrizarea, alimentarea cu energie termică, iluminatul public si transportul public – este supus restrictiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate declara grevă cu întreruperea totală a activitătii. În timpul conflictelor de muncă deschise si pe perioada solutionării acestora se asigură respectarea principiului continuitătii serviciului si al serviciului minim si se iau măsuri pentru asigurarea exploatării si functionării în sigurantă a sistemelor si pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sănătătii populatiei.

(3) Solutionarea litigiilor patrimoniale si nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum si a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenta instantelor de contencios administrativ si se face, cu precădere, în procedură de urgentă.

(4) Solutionarea litigiilor civile si de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instantele de judecată competente, în conditiile legii.

Art. 52. – Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege vor fi notificate, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, si se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurentei, în conditiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în legislatia secundară privind ajutorul de stat.

Art. 53. – Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare a imobilelor sau a societătilor comerciale fără dovada achitării la zi a datoriilor pentru serviciile de utilităti publice de care sunt grevate acestea, eliberată de furnizorii/prestatorii acestor servicii. În cazul în care bunul ce urmează a fi înstrăinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominială, este necesară si dovada achitării la zi a datoriilor, eliberată de asociatia de proprietari.

Art. 54. – Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia prevederilor art. 42 alin. (7).

Art. 55. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare, si Hotărârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală – A.N.R.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DAN RADU RUSANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 8 martie 2006.

Nr. 51.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii serviciilor comunitare de utilităti publice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea serviciilor comunitare de utilităti publice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 7 martie 2006.

Nr. 306.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 233 din 14 martie 2006

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 125 din 14 martie 2006

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 8.105/517/2006 al Ministerului Sănătătii si al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate, al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă modelul unic al certificatului de concediu medical, ca imprimat cu regim special, care constituie ordin de plată si în baza căruia se acordă indemnizatiile de asigurări sociale de sănătate, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. – Casa Natională de Asigurări de Sănătate asigură îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege privind tipărirea certificatelor de concediu medical, formulare ce contin elemente de protectie împotriva falsificării si contrafacerii, potrivit tuturor elementelor prevăzute în anexa nr. 1, înserierea acestora, numerotarea filelor carnetelor cuprinzând certificate de concediu medical, precum si distribuirea acestora.

Art. 3. – (1) Se aprobă Instructiunile privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical, cuprinse în anexa nr. 2.

(2) Aplicarea prevederilor instructiunilor prevăzute la alin. (1) este obligatorie.

Art. 4. – Medicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completate. Necompletarea rubricilor conform instructiunilor prezentului ordin si/sau completarea eronată a acestora atrag neplata indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate.

Art. 5. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. – (1) Prevederile prezentului ordin se aplică de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Formularele de certificate de concediu medical în formatul aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei si al ministrului sănătătii nr. 399/974/2004 pentru aprobarea instructiunilor privind completarea si eliberarea certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurărilor sociale de stat se utilizează până la epuizarea stocului existent, dar nu mai târziu de 30 iunie 2006.

 

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Vlădescu

 

ANEXA Nr. 1*)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCTIUNI

privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical

 

I. Dispozitii generale

 

Art. 1. – Acordarea certificatului de concediu medical se face pe formularul cu regim special descris în anexa nr. 1 de către orice medic cu autorizatie de liberă practică valabilă care a încheiat o conventie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, prin reprezentantul său legal, si care are în îngrijire bolnavul, denumit în continuare medic curant.

Art. 2. – Perioadele de timp pentru care se pot acorda certificate de concediu medical sunt cele prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 158/2005 si în normele de aplicare a acesteia.

Art. 3. – (1) Certificatele de concediu medical se completează în 3 exemplare, cu respectarea tuturor elementelor prevăzute de formular.

(2) Certificatele de concediu medical vor fi tipărite pe hârtie autocopiantă în 3 culori: alb, roz si verde.

(3) Exemplarele 1 (alb) si 2 (roz) se înmânează pacientului sau, după caz, persoanei care îl reprezintă, care are obligatia de a le depune la plătitor, în termenul stabilit de lege.

(4) Exemplarul 3 (verde) al certificatului de concediu medical nu se desprinde de cotorul carnetului de certificate medicale si va rămâne arhivat la medicul care îl eliberează.

(5) Exemplarul 2 al tuturor certificatelor de concediu medical pe baza cărora au fost înregistrate indemnizatiile în “Declaratia privind obligatiile de plată către bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate pentru contributia pentru concedii si indemnizatii“ va fi depus lunar de către angajator la casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îsi are sediul sau domiciliul, odată cu această declaratie sau, după caz, odată cu declaratia nominală rectificativă corespunzătoare lunii pentru care au fost acordate.

Exceptie fac certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizatie 02, 03, 04, 10, confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau avizul directiei de sănătate publică, precum si certificatele de concediu medical care poartă codul de indemnizatie 11 si care se depun direct la casele teritoriale de pensii.

(6) Exemplarul 1 rămâne la angajator, atasat la fisa angajatului, si va fi vizat, după caz, de medicul de întreprindere, în cazul asiguratilor salariati.

Art. 4. – În situatia în care în interiorul carnetului de concedii medicale există formulare gresit tipărite, incomplete sau completate gresit de către medic, se va scrie “Anulat“ pe formular si acesta nu va fi decupat din carnet. Aceste file vor fi pliate, rămânând în carnet. Pe verso-ul cotorului ultimei file a carnetului de certificate medicale se va preciza: “Acest carnet contine ..... file (în cifre si în litere) de la numărul .... la numărul .... si .... file anulate.“

Art. 5. – Certificatele de concediu medical vor fi tipizate pe hârtie, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1, si vor fi brosate în carnete de câte 50 de file.

Art. 6. – Fiecare certificat de concediu medical va fi înseriat si numerotat conform instructiunilor Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

Art. 7. – (1) Carnetele înseriate si numerotate vor fi distribuite de către fiecare casă de asigurări de sănătate, în functie de necesităti, pentru o perioadă de o lună, fiecărei unităti sanitare cu care a încheiat o conventie în acest sens.

(2) Gestionarea carnetelor de certificate de concediu medical la nivelul caselor de asigurări de sănătate se va face potrivit reglementărilor legale în vigoare.

(3) Achizitia formularelor de certificate de concediu medical se va face de către reprezentantul legal al unitătii sanitare sau de către delegatul acestuia, pe baza facturii fiscale.

Art. 8. – (1) Unitătile sanitare mentionate la art. 7 alin. (1) îsi vor asigura contra cost si la cerere carnetele respective de la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat o conventie în acest sens, având obligatia de a-si organiza modul de gestionare si evidentă a carnetelor de certificate de concediu medical, precum si modul de păstrare a carnetelor epuizate.

(2) Pentru unitătile sanitare care au mai multi medici angajati, distribuirea si arhivarea certificatelor se fac în baza unui tabel centralizator care contine următoarele rubrici obligatorii: numele medicului, data repartizării carnetului/carnetelor; seria (cu numerele) carnetului/carnetelor repartizate; semnătura de primire, parafa medicului; data returnării în arhivă a exemplarului 3; seria (cu numărul) certificatelor de concediu medical returnate (exemplarul 3); semnătura de returnare si parafa medicului.

(3) Înregistrarea certificatelor de concediu medical eliberate asiguratilor se va face în documentele medicale primare, pentru fiecare certificat de concediu medical în parte, după cum urmează:

a) se notează seria si numărul certificatului de concediu medical eliberat în Registrul de consultatii la rubrica “Tratamente“, pentru consultatiile acordate în ambulatoriu;

b) pentru medicii de familie care vizează certificatul de concediu medical eliberat de către alt medic, se consemneză în Registrul de consultatii la rubrica “Tratamente“, precum si în fisa pacientului: seria si numărul certificatului de concediu medical vizat si codul de diagnostic;

c) la externarea pacientului din spital, se notează seria si numărul certificatului de concediu medical în epicriză si în scrisoarea medicală.

Art. 9. – (1) Eliberarea certificatului de concediu medical se va face pe baza adeverintei de la plătitor, cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A, prevăzute în lista aprobată prin hotărâre a Guvernului.

(2) Plătitorul va mentiona în adeverintă, în mod obligatoriu, numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni.

Art. 10. – (1) În caz de pierdere a certificatului de concediu medical, medicii pot elibera un duplicat la cererea plătitorului sau a asiguratului, mentionându-se distinct “DUPLICAT“.

(2) În cazul în care angajatorul respinge la plată un certificat de concediu medical datorită completării gresite constatate de către medicul de întreprindere, medicul care a eliberat certificatul de concediu medical poate efectua modificări pe formularul eliberat, confirmate prin semnătură si parafă, sau poate elibera un duplicat în care mentionează, la data acordării, data când a efectuat modificarea, specificând “DUPLICAT“ si atasând certificatul de concediu medical anulat la exemplarul 3 al noului formular.

II. Modul de completare a certificatelor de concediu medical

A. Completarea rubricilor de către medicul curant

Art. 11. – Luat în evidentă de medicul de familie: în cazul în care certificatul de concediu medical a fost eliberat de către un alt medic din ambulatoriul de specialitate sau din spital, medicul de familie va nota în fisa pacientului si în Registrul de consultatii seria si numărul certificatului vizat si codul de diagnostic.

Art. 12. – Urgente medico-chirurgicale/Boli infectocontagioase din grupa A: medicii care eliberează certificate de concediu medical vor semna si vor aplica parafa numai pentru bolile si urgentele medico-chirurgicale si vor completa numărul corespunzător din lista de urgente medico-chirurgicale si boli infectocontagioase din grupa A, aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 13. – Initial/În continuare: se va indica de către medicul care eliberează certificatul de concediu medical dacă acesta este “Initial“ sau “În continuare“, bifându-se cu “X“ căsuta corespunzătoare, după caz. Prin certificat de concediu medical initial se întelege orice certificat de concediu medical care nu prelungeste un concediu medical anterior sau orice certificat de concediu medical care prelungeste un concediu medical anterior neîntrerupt pentru afectiuni diferite. Prin certificat de concediu medical în continuare se întelege orice certificat care prelungeste un concediu medical anterior neîntrerupt pentru aceeasi afectiune.

Art. 14. – Valabil pentru luna: se va înscrie luna pentru care s-a acordat concediul medical.

Se va avea în vedere ca certificatul de concediu medical eliberat să nu depăsească luna în curs.

În cazul în care durata concediului medical acordat asiguratului pentru aceeasi afectiune depăseste luna în curs, pentru diferenta de zile se va elibera un nou certificat de concediu medical, cu indicativul “În continuare“.

Art. 15. – Cod indemnizatie: pentru codul de diagnostic care a determinat eliberarea certificatului de concediu medical se va înscrie codul corespunzător al indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate (1–15), în cifre si litere, conform specificatiilor de pe verso-ul certificatului de concediu medical.

Se completează cu cod 08 – Sarcină si lăuzie – numai pentru concediul de maternitate de 126 de zile calendaristice, nu si pentru alte afectiuni apărute până în luna a 7-a de sarcină sau, după caz, luna a 6-a de sarcină, pentru persoanele cu handicap care se codifică corespunzător cauzei incapacitătii temporare de muncă.

Se completează cu cod 15 – Risc maternal – în cazul acordării concediului de risc maternal, conform prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitătii la locurile de muncă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările ulterioare.

În cazul completării codului 07 – Carantină –, medicul curant care eliberează certificatul de concediu medical va înscrie în rubrica “Observatii“ de pe verso-ul formularului numărul certificatului eliberat de organele de specialitate ale directiilor de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si durata perioadei de carantină.

În cazul completării codului 10 – Reducerea cu 1/4 a duratei normale de lucru –, în scopul prevenirii  îmbolnăvirilor si recuperării capacitătii de muncă medicul curant care eliberează certificatul de concediu medical va înscrie în rubrica “Avizul medicului expert“ numărul si data avizului dat de medicul expert al asigurărilor sociale.

Totodată, se vor mentiona si numele, prenumele si codul de parafă al medicului expert care a avizat.

Art. 16. – Asigurat în evidentă la C.A.S.: se va nota casa de asigurări de sănătate în evidenta căreia se află asiguratul.

Art. 17. – Numele si prenumele: se vor înscrie numele si prenumele persoanei asigurate – pacient.

Art. 18. – Cod numeric personal: se va înscrie codul numeric personal al asiguratului, format din 13 cifre.

Art. 19. – Domiciliu, resedintă: se va înscrie adresa completă a pacientului.

Art. 20. – Nr. înreg. (RC/FO): se va înscrie numărul din Registrul de consultatii pentru pacientii îngrijiti în ambulatoriu sau numărul foii de observatie pentru pacientii internati.

Art. 21. – Ambulator/internat în spital/sectia: pentru consultatia acordată în ambulator, se va bara cu o linie sintagma internat. Pentru internarea în spital, se va bara cu o linie termenul “Ambulator“ si se va mentiona sectia din care a fost externat asiguratul.

Art. 22. – Concediu medical la externare: se va înscrie numărul de zile de concediu medical acordat la externarea din spital, completându-se toate coloanele potrivit titulaturii acestora.

Art. 23. – Data acordării (zi/lună/an): se înscrie data (zi/lună/an) la care medicul completează si eliberează certificatul de concediu medical.

Art. 24. – Nr. zile: se va înscrie numărul zilelor calendaristice de concediu medical, care include atât prima, cât si ultima zi de concediu medical.

Art. 25. – De la (zi/lună/an) până la (zi/lună/an): se va înscrie data începerii si data terminării concediului medical.

În cazul internării asiguratului în mai multe sectii, se va înscrie prima zi de internare în spital si data externării.

Art. 26. – Cod diagnostic: se va înscrie codul bolii care a determinat incapacitatea temporară de muncă, recuperarea capacitătii de muncă, sarcina si lăuzia sau necesitatea îngrijirii copilului bolnav. Pentru înscrierea codului de diagnostic se va utiliza clasificatia internatională a maladiilor CIM, revizia a 10-a OMS (CIM – 10) – Lista cu 999 coduri de boală, în caractere numerice.

La înscrierea codului de boală se va trece forma clinică a bolii: acut, subacut, cronic.

În cazul prelungirii unui certificat de concediu medical pentru acelasi cod de diagnostic, în luna în curs sau în luna următoare, pe noul certificat de concediu medical acordat în continuare se va mentine codul de diagnostic înscris în certificatul de concediu medical initial.

Pe certificatul de concediu medical acordat pentru risc maternal nu se înscrie codul de boală. În caseta îcod de boală“ se înscrie “RM“.

Art. 27. – Unitatea sanitară emitentă: se va trece tipul unitătii sanitare care a eliberat certificatul de concediu medical (ex: CMI, CDT, spital, sanatoriu etc.) si se va aplica stampila unitătii.

Art. 28. – Nr. conventie... cu C.A.S.: se va înscrie numărul conventiei încheiate în acest sens cu casa de asigurări de sănătate, precum si numele casei de asigurări de sănătate cu care a fost încheiată conventia.

Art. 29. – Medic/Semnătură/Parafă: cuprinde semnătura si parafa medicului care a acordat certificatul de concediu medical.

Art. 30. – Medic sef sectie/Semnătură/Parafă: cuprinde semnătura si parafa medicului sef de sectie din sectia de spital de unde a fost externat asiguratul.

Art. 31. – CUI: codul unic de înregistrare (codul fiscal) al unitătii sanitare care a eliberat certificatul de concediu medical.

Art. 32. – Cod parafă: se completează, în mod obligatoriu, de către medicul care a eliberat certificatul de concediu medical. În cazul în care parafa nu contine codul si calitatea medicului, acestea se vor înscrie citet.

B. Completarea rubricilor de către plătitor

Art. 33. – Viza plătitorului: semnătura plătitorului privind acceptul la plată a certificatului de concediu medical. În cazul în care se refuză la plată certificatul de concediu medical, se mentionează pe scurt motivul refuzului.

Art. 34. – Plătitor: se va înscrie denumirea completă a plătitorului. Plătitor de indemnizatii de asigurări sociale de sănătate este, după caz, angajatorul persoană juridică sau fizică, asimilatul acestuia – agentia teritorială de ocupare a fortei de muncă – sau casa de asigurări de sănătate.

Pentru certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizatie 02, 03, 04, 10 ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională, confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau prin avizul directiei de sănătate publică, precum si cele care poartă codul de indemnizatie 11, care se depun direct la casele teritoriale de pensii, plătitorul este casa teritorială de pensii.

Pentru certificatele de concediu medical care poartă codurile de indemnizatie 02, 03, 04, în cazul urgentelor medico-chirurgicale se bifează rubrica î100%“.

Art. 35. – Sediul: se va înscrie adresa completă a plătitorului.

Art. 36. – CUI: se înscrie codul unic de înregistrare a plătitorului.

Art. 37. – Număr angajati: se va înscrie, după caz, numărul de angajati (asimilati angajatilor) din luna acordării certificatului de concediu medical.

Art. 38. – Tip asigurat: se bifează, după caz, situatia în care se încadrează asiguratul. Pentru categoriile de asigurati mentionate la art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 158/2005 se bifează “Asigurat cu declaratie de asigurare pentru concedii si indemnizatii“. Se bifează rubrica “Asigurat cu contract de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale“ numai în cazul certificatelor de concediu medical care poartă codurile de indemnizatie 02, 03, 04, 10 ca urmare a unui accident de muncă confirmate prin avizul casei teritoriale de pensii sau prin avizul directiei de sănătate publică, precum si cele care poartă codul de indemnizatie 11, care se depun direct la casele teritoriale de pensii.

Art. 39. – Procent de plată: se bifează rubrica corespunzătoare procentului ce se utilizează, conform legii, la calculul indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate acordate în baza certificatului de concediu medical. Rubrica “Prevenire“ se bifează în cazul indemnizatiei pentru reducerea timpului de muncă cu 1/4 din durata normală sau în cazul indemnizatiei pentru carantină. În cazul indemnizatiei pentru carantină se bifează atât rubrica “Prevenire“, cât si rubrica “75%“.

Art. 40. – Baza de calcul a indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie media veniturilor (inclusiv cele corespunzătoare perioadelor asimilate stagiului de cotizare) din lunile din care se constituie, conform legii, baza de calcul.

Art. 41. – Zile baza de calcul: se înscrie numărul de zile efectiv lucrate din perioada luată în considerare la stabilirea bazei de calcul a indemnizatiilor de asigurări sociale de sănătate.

Art. 42. – Media zilnică a bazei de calcul a indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie valoarea ce rezultă din raportul dintre “baza de calcul a indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate“ si “zile baza de calcul“.

Art. 43. – Cuantumul indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate: se înscrie produsul dintre îmedia zilnică a bazei de calcul a indemnizatiei de asigurări sociale de sănătate“ si procentele prevăzute de lege, multiplicat cu numărul de zile lucrătoare de concediu medical.

Art. 44. – Indemnizatie suportată de către angajator/Indemnizatie suportată din bugetul FNUASS pentru concedii si indemnizatii/Indemnizatie suportată din fondul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale: se înscrie numărul de zile lucrătoare, respectiv cuantumul indemnizatiei, în functie de fondul din care se suportă, conform legii, concediul medical.

C. Completarea casetelor referitoare la avizele pentru situatii speciale

Art. 45. – Avizul medicului expert: se va completa de către medicul care eliberează certificatul de concediu medical, care va înscrie numărul si data avizului dat de medicul expert al asigurărilor sociale în cazurile prevăzute de lege. Totodată, se vor mentiona numele, prenumele si codul de parafă al medicului expert care a avizat.

Art. 46. – Avizul casei teritoriale de pensii (pentru accidente de muncă) si avizul directiei de sănătate publică (pentru boli profesionale) se obtin prin grija plătitorului si confirmă codurile de indemnizatie de asigurări sociale de sănătate 02, 03, 04 si 10. În acest caz, certificatele de concediu medical se depun direct la casele teritoriale de pensii din raza administrativ-teritorială a angajatorului.

Art. 47. – Aviz concediu de risc maternal: cuprinde numele, semnătura si codul de parafă al medicului de medicina muncii care a participat la evaluarea locului de muncă si care confirmă riscul maternal.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală nr. 14045240 din 1 iulie 2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor adoptată în sedinta din data de 9 februarie 2006, conform prevederilor art. 4 alin. (22)–(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. 124.211 din 26 ianuarie 2006, s-a hotărât retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Alexandru Vlahută nr. 6, bl. M46, sc. 2, ap. 38, sectorul 3, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J 40/1138/20.02.2002, cod unic de înregistrare 14461667, reprezentată legal de domnul Alfred Biermann, în calitate de administrator,

avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:

Conform art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare si/sau reasigurare trebuie să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare va fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Conform art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, ordin emis în aplicarea art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare aveau obligatia ca până la data de 31 decembrie 2005 să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25.000 lei (RON).

Fată de prevederile legale sus-mentionate, desi Societatea Comercială “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L. avea obligatia să-si majoreze capitalul social până la limita de 25.000 lei (RON), capitalul social înregistrat la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti la data de 31 decembrie 2005 era în cuantum de 15.880 lei (RON), deci sub limita minimă prevăzută de ordinul sus-mentionat.

Având în vedere faptul că până la termenul stabilit de dispozitiile legale, respectiv 31 decembrie 2005, brokerul de asigurare nu a depus dovada majorării capitalului social, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, faptă ce constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit AGENTIA si r) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât în sedinta din data de 9 februarie 2006 retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L., pentru aceste motive, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul art. 4 alin. (1), al art. 8 alin. (2) lit. a) si al art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, emite următoarea decizie:

Art. 1. – În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, se retrage Autorizatia de functionare nr. 203 din 18 ianuarie 2002 a Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Alexandru Vlahută nr. 6, bl. M46, sc. 2, ap. 38, sectorul 3, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J 40/1138/20.02.2002, cod unic de înregistrare 14461667, reprezentată legal de domnul Alfred Biermann, în calitate de administrator.

Art. 2. – Societătii Comerciale “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L. i se interzice, de la data primirii prezentei decizii, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor date în aplicarea acesteia.

Art. 3. – Brokerul de asigurare are obligatia să-si notifice clientii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare, la data emiterii prezentei decizii.

Art. 4. – Nerespectarea si/sau neîndeplinirea în mod corespunzător a dispozitiilor prezentei decizii atrag răspunderea civilă sau penală a persoanelor vinovate pentru prejudiciile cauzate intereselor legitime si drepturilor asiguratilor, potrivit legii.

Art. 5. – (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială “G.F.A. International Insurance Broker“ – S.R.L. poate face plângere la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată curtii de apel nu suspendă pe timpul solutionării acesteia executarea deciziei emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 6. – Prezenta decizie îsi produce efecte la data comunicării sale societătii sanctionate, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 22 februarie 2006.

Nr. 113.232.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L.

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală nr. 14045240 din 1 iulie 2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor adoptată în sedinta din data de 9 februarie 2006, conform prevederilor art. 4 alin. (22)–(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. 124.211 din 26 ianuarie 2006, s-a hotărât retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Teodosie Rudeanu nr. 35, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J 40/10105/1999, cod unic de înregistrare 12422521, reprezentată legal de domnul Serban Leonard Adrian, în calitate de director general/administrator, avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:

Conform art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare si/sau reasigurare trebuie să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare va fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Conform art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, ordin emis în aplicarea art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, brokerii de asigurare aveau obligatia ca până la data de 31 decembrie 2005 să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25.000 lei (RON).

Fată de prevederile legale sus-mentionate, desi Societatea Comercială “Quantum Risk Control“ – S.R.L. avea obligatia să-si majoreze capitalul social până la limita de 25.000 lei (RON), capitalul social înregistrat la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti la data de 31 decembrie 2005 era în cuantum de 15.000 lei (RON), deci sub limita minimă prevăzută de ordinul sus-mentionat.

Având în vedere faptul că până la termenul stabilit de dispozitiile legale, respectiv 31 decembrie 2005, brokerul de asigurare nu a depus dovada majorării capitalului social, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 lit. b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.121/2005, faptă ce constituie contraventie conform art. 39 alin. (2) lit AGENTIA si r) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât în sedinta din data de 9 februarie 2006 retragerea autorizatiei de functionare a Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L.,

pentru aceste motive, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în temeiul art. 4 alin. (1), al art. 8 alin. (2) lit. a) si al art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, emite următoarea decizie:

Art. 1. – În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. a) coroborat cu art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, se retrage Autorizatia de functionare nr. 215 din 11 aprilie 2002 a Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Teodosie Rudeanu nr. 35, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J 40/10105/1999, cod unic de înregistrare 12422521, reprezentată legal de domnul Serban Leonard Adrian, în calitate de director general/administrator.

Art. 2. – Societătii Comerciale “Quantum Risk Control“ – S.R.L. i se interzice, de la data primirii prezentei decizii, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor date în aplicarea acesteia.

Art. 3. – Brokerul de asigurare are obligatia să-si notifice clientii, în termen de 3 zile de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plătii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin contractele în vigoare, la data emiterii prezentei decizii.

Art. 4. – Nerespectarea si/sau neîndeplinirea în mod corespunzător a dispozitiilor prezentei decizii atrag răspunderea civilă sau penală a persoanelor vinovate pentru prejudiciile cauzate intereselor legitime si drepturilor asiguratilor, potrivit legii.

Art. 5. – (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială “Quantum Risk Control“ – S.R.L. poate face plângere la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată curtii de apel nu suspendă pe timpul solutionării acesteia executarea deciziei emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 6. – Prezenta decizie îsi produce efecte la data comunicării sale societătii sanctionate, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 22 februarie 2006.

Nr. 113.233.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

MODIFICĂRI

la Lista unitătilor tipografice abilitate să execute lucrări sub supravegherea Companiei Nationale “Imprimeria Natională“ – S.A., conform Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.603/2002 privind abilitarea unitătilor tipografice si distributia formularelor cu regim special, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.246 din 23 decembrie 2004

 

I. Tipografii nou-abilitate

 

Nr.

crt.

Denumirea

tipografiei

Codul

tipografiei

Adresa

Localitatea

Judetul

1.

Societatea Comercială “PASSERINI PRINT CO“ – S.R.L.

54

Splaiul Independentei nr. 319, sectorul 6

Bucuresti

2.

Societatea Comercială “ROMPRIMA“ – S.R.L.

55

Str. Basarabiei nr. 142, tronson 3-4, bl. N 3 A, spatiul 2

 

Galati

Galati

3.

Societatea Comercială “ANION PREST“ – S.R.L.

56

Str. Sf. Nicolae nr. 53

Călărasi

Călărasi

4.

Societatea Comercială “Arte Grafice Regatul“ – S.R.L.

57

Bd. Basarabia nr. 256, Atelier Vopsitorie, Hala Modelărie, poz. 161

Bucuresti

5.

Societatea Comercială “TIR INVESTMENTS“ – S.R.L.

58

Str. Poienei nr. 52

 

Slatina

Olt

 

II. Le-a fost ridicată abilitarea următoarelor tipografii:

 

Nr.

crt.

Denumirea

tipografiei

Codul

tipografiei

Adresa

Localitatea

Judetul

1.

Societatea Comercială “AVI & DO EXIM“ – S.R.L.

07

Str. Dinu Lipatti nr. 2

Satu Mare

Satu Mare

2.

Societatea Comercială “ROMRAL COMEX“ – S.R.L.

15

Str. Anghel Saligny nr. 5

Focsani

Vrancea

3.

Societatea Comercială “Valahia Printing“ – S.R.L.

14

Str. Morarilor nr. 1, sectorul 2

Bucuresti