MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 259         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 22 martie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 117 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 138 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 151 din 23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

4. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 21/2005 pentru aprobarea Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică

 

147. – Ordin al inspectorului de stat sef al Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat privind obligativitatea institutiilor si unitătilor de interes public de a numi personal tehnic responsabil pentru supravegherea instalatiilor din domeniul ISCIR

 

185. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru împuternicirea personalului silvic din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale în vederea constatării, pe raza acestora, a faptelor ce constituie contraventii si infractiuni prevăzute de Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a contraventiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat

 

1.224/45. – Ordin al ministrului administratiei si internelor si al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din decembrie 1989 privind accesul gratuit al luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si al urmasilor eroilor-martiri la tratamente si medicamente în spitale, centre medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si baze de tratament din Ministerul Administratiei si Internelor

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

6. – Circulară privind rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie 2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 117

din 16 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, prin consilier juridic, precum si părtile Biserica Reformată Buzias si Biserica Crestină Baptistă “Betezda“ Buzias, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esentă, că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justitie, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu se mai poate exercita actiunea în revendicare potrivit dispozitiilor Codului civil în ceea ce priveste imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Reprezentantul celorlalte două părti prezente solicită respingerea exceptiei, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998, arătând că aspectele criticate tin de tehnica legislativă si excedează competentei Curtii. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocându-se în acest sens jurisprudenta Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 9.484/2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita într-un litigiu având ca obiect solutionarea recursului declarat de acestea împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă actiunea în revendicare formulată de autorii exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 alin. (1) si (2), ale art. 124 alin. (1), (2) si (3), ale art. 136 alin. (1) si (5), ale art. 148 alin. (2) si ale art. 154 alin. (1).

Totodată, se sustine că sunt încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 si ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, ale art. 1 teza întâi si ale art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza întâi si ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Autorii exceptiei consideră, în esentă, că textele legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât după aparitia Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptătite nu pot formula actiuni în revendicare pe calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni anterior aparitiei Legii nr. 10/2001 pot formula, în anumite conditii, o nouă actiune în baza Legii nr. 10/2001.

În consecintă, se apreciază că s-a consfintit lipsirea unei categorii de persoane de posibilitatea de a mai formula actiuni în revendicare pe calea dreptului comun.

Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, si ale art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, devenite art. 46 alin. (1) si (3) în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

– Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998: “Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtământului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.“;

– Art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001:

“(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecată, persoana îndreptătită putând alege calea aceste legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. [...]

(3) În cazul în care persoanei îndreptătite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, actiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.“

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, ale art. 136 alin. (1) si (5) privind proprietatea, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană si ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la un proces echitabil si ale art. 14 privind egalitatea în drepturi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 privind protectia dreptului de proprietate din Primul Protocol aditional la Conventie, ale art. 1 teza întâi si ale art. 7 privind egalitatea în drepturi din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si ale art. 14 pct. 1 teza întâi si ale art. 26 privind egalitatea în drepturi din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, se sustine că dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii, întrucât după aparitia Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptătite nu pot formula actiuni în revendicare pe calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea actiuni anterior aparitiei Legii nr. 10/2001 pot formula, în anumite conditii, o nouă actiune în baza Legii nr. 10/2001.

Dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea, prin mai multe decizii, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, pronuntată în cadrul controlului prealabil de constitutionalitate, cu privire la o critică generală a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, a retinut că “stabilirea cuprinsului unei legi, asadar alegerea reglementărilor ce o compun, nu este o chestiune de constitutionalitate, ci, cel mult, una de tehnică legislativă. În acest domeniu legiuitorul este, desigur, suveran“.

În consecintă, critica autorului exceptiei cu privire la propozitia “dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie“ nu are semnificatia în nici un caz a unei încălcări a textelor constitutionale invocate, având în vedere că legiuitorul, în virtutea competentelor sale constitutionale, este îndreptătit să impună o reglementare specială într-un anumit domeniu, aplicând astfel principiul specialia generalibus derogant.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textului art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că prin Decizia nr. 308 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 30 iulie 2003, a respins o exceptie de neconstitu tionalitate similară, retinând, în esentă, că persoanele îndreptătite la măsuri reparatorii sunt supuse aceluiasi tratament juridic, în deplină concordantă cu principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, fără a se impune diferente pe planul regimului juridic.

De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 422 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, a stabilit că dispozitiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale, având în vedere că măsura prevăzută de acest text legal este justificată de scopul Legii nr. 10/2001, care este acela de a repara prejudiciile suferite de fostii proprietari prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă, prin stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent. Totodată, Curtea a stabilit că textul de lege criticat asigură persoanei îndreptătite introducerea unei actiuni în justitie pentru ca instantele judecătoresti să se pronunte cu privire la dreptul pretins. În consecintă, nu se poate retine vreo încălcare a accesului liber la justitie sau a dreptului de proprietate.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Curtea constată că textele constitutionale ale art. 53, 124, ale art. 148 alin. (2) si ale art. 154 alin. (1) nu au incidentă, întrucât nu vizează aspecte ce tin de prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate.

Totodată, Curtea retine că nu sunt încălcate prevederile indicate din actele internationale invocate, având în vedere că acestea îsi au corespondent în dispozitiile constitutionale analizate mai sus.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finală din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din U.C.M.R. si alte Institutii din Resita si Casa de Ajutor Reciproc a Salariatilor din C.S.R. din Resita în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 138

din 21 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod Com“ – S.R.L din Criseni în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.644/2005, Tribunalul Sălaj – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod Com“ – S.R.L din Criseni într-un litigiu de muncă în contradictoriu cu angajatul Vasile Cornel Giugium.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate din Legea nr. 304/2004 sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează în sensul că asistentii judiciari pot intra în compunerea altor instante decât cele specializate, întrucât se creează posibilitatea unor persoane din afara magistraturii de a lua parte la înfăptuirea justitiei. Cu privire la art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992, arată că instanta de judecată ar putea în mod nejustificat să respingă o exceptie de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, ceea ce contravine competentei exclusive si limitative a Curtii Constitutionale de a se pronunta cu privire la aceste exceptii.

Tribunalul Sălaj – Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, întrucât asistentii judiciari nu au decât un rol consultativ.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că, după republicarea Legii nr. 304/2004, art. 130 alin. (4) nu a mai fost preluat si, ca atare, exceptia este inadmisibilă. Cu privire la dispozitiile art. 58 alin. (1) si (2) din aceeasi lege, republicată, arată că solutionarea cauzelor deduse judecătii este hotărâtă de judecători, iar asistentii judiciari nu au decât un rol consultativ, iar referitor la prevederile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 consideră că acestea nu contravin Constitutiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 58 alin. (1) si (2) si ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992.

După republicarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, anterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 130 alin. (4), potrivit cărora “Până la înfiintarea tribunalelor specializate în toate judetele si în municipiul Bucuresti, în cadrul tribunalelor de drept comun vor functiona sectii sau complete specializate“, nu au mai fost preluate.

Totodată, în urma republicării, art. 58 alin. (1) si (2) a devenit art. 55 alin. (1) si (2), având următorul cuprins:

“(1) Completul pentru solutionarea în primă instantă a cauzelor privind conflictele de muncă si asigurări sociale se constituie din 2 judecători si 2 asistenti judiciari.

(2) Asistentii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ si semnează hotărârile pronuntate. Opinia acestora, se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.“

De asemenea, obiect al exceptiei îl reprezintă si dispozitiile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora “Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. [...]“.

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (3) privind independenta judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) si alin. (6) fraza a doua referitoare la realizarea justitiei prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti si la posibilitatea înfiintării de instante specializate si ale art. 146 lit. d) privind competenta Curtii Constitutionale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Având în vedere că după republicarea Legii nr. 304/2004, anterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 130 alin. (4) nu au mai fost preluate si tinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale “în vigoare“, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă.

Cu privire la prevederile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea retine că, în cadrul controlului constitutionalitătii legilor, sesizarea instantei de contencios constitutional în vederea declansării controlului poate fi făcută numai dacă solutionarea cauzei are legătură cu dispozitiile criticate ca neconstitutionale. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecată, exceptia de neconstitutionalitate fiind asadar inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii acestora prin Decizia nr. 494/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, constatând că acestea nu contravin prevederilor constitutionale, întrucât solutionarea cauzelor deduse judecătii este hotărâtă de judecători, iar magistratii consultanti nu au decât un rol consultativ, util judecătii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părtilor în litigiu.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, argumentele si solutia acestei decizii sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ovi Prod Com“ – S.R.L din Criseni în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 151

din 23 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Ayas Ragab Hashim Abou Warda în Dosarul nr. 8.793/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă arabă, domnul Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în cauză.

Magistratul-asistent referă Curtii faptul că partea Oficiul National pentru Refugiati a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând, în esentă, că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale pretins a fi încălcate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 8.793/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptia a fost ridicată de Ayas Ragab Hashim Abou Warda într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 18, 20, 21, 25, 51, 52, 53, art. 126 alin. (6) si ale art. 129 din Constitutie, ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din Conventia din 1951 de la Geneva privind statutul refugiatilor, “precum si paragrafele nr. 190, nr. 192, nr. 195–197, nr. 201 si nr. 203–205 din Manualul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati“.

În esentă, autorul exceptiei sustine că termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege criticat, pentru formularea plângerii împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati “determină o restrângere a dreptului la petitionare“, garantat prin Constitutie si prin “tratatele si conventiile internationale în materie la care România este parte“. De asemenea, contravine normelor constitutionale ale art. 18 referitoare la protectia generală pe care Constitutia si alte legi o acordă persoanelor si averilor cetătenilor străini si apatrizilor, precum si la dreptul de azil si înlătură, totodată, garantia conferită prin art. 126 din Constitutie, potrivit căreia actele administrative ale autoritătilor publice sunt supuse controlului judecătoresc.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate. Prin stabilirea momentului de la care curge termenul de 10 zile înăuntrul căruia se poate formula plângere împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati, legiuitorul nu a urmărit discriminarea petentului, ci instituirea îunui plus de certitudine“ în ceea ce priveste primirea dovezii de comunicare ori a documentului prin care se constată că petentul nu se mai află la ultima resedintă declarată de către Oficiul National pentru Refugiati. Pe de altă parte, actul normativ criticat are caracter special si derogator, fiind interpretat restrictiv si aplicat cu prioritate fată de normele procesuale de drept comun.

În plus, mentionează că invocarea neconstitutionalitătii fată de norme conventionale si internationale, cum sunt cele indicate de autorul exceptiei, este inadmisibilă, de vreme ce acestea excedează Constitutiei si, mai mult, nu au fortă juridică obligatorie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată, deoarece acestea nu contravin prevederilor art. 18, 20, 21, 25, 52, 53 si 126 din Constitutie si nici prevederilor din Conventia din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor.

În esentă, se arată că specificul domeniului de reglementare al ordonantei, si anume statutul si regimul refugiatilor în România, impune si justifică adoptarea, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, a unor reguli speciale de procedură, acestea fiind în concordantă, totodată, cu legislatia europeană în materia respectării unui minim de garantii procedurale în ceea ce priveste acordarea unei forme de protectie umanitară. Astfel, dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de acces liber la justitie, dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil si nici dreptului la liberă circulatie, acesta din urmă fiind un drept garantat în contextul exercitării sale în conditiile stabilite de lege. Totodată, textul criticat dă eficientă si art. 52 din Constitutie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa justitiei, prin aceea că procedura solutionării cererilor străinilor prevede exercitarea căii de atac în fata unei instante de judecată, nemaifiind necesară procedura contenciosului administrativ. În sfârsit, termenul în interiorul căruia trebuie exercitată calea de atac începe să curgă numai din momentul în care există certitudinea că hotărârea a fost comunicată solicitantului sau acesta nu se mai află la ultima resedintă declarată. Termenul instituit duce la solutionarea de urgentă, printr-un proces rapid, a acestui tip de cauze în care celeritatea are o importantă evidentă. Pe de altă parte, este în interesul solicitantului de a urmări stadiul procedurii acordării statutului de refugiat si de a fi diligent în îndeplinirea obligatiilor pe care le are în această perioadă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România sunt constitutionale.

Dispozitiile de lege criticate reglementează o procedură specială prin care se dă posibilitatea străinului de a formula plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat. Asadar, textul normativ se adresează unei categorii speciale de persoane si priveste o anumită categorie de cereri, care, prin natura lor, comportă o urgentă evidentă. Asa fiind, criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 21, 20 si 129 din Constitutie, precum si la cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu pot fi retinute, întrucât dispozitiile legale criticate constituie o garantie a exercitării dreptului de acces la instantă si la un proces echitabil, iar în considerarea unor situatii deosebite si cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale, legiuitorul poate adopta norme speciale ce privesc competenta instantelor de judecată si procedura de judecată, inclusiv exercitarea căilor de atac.

Totodată, dispozitiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect nici prevederilor art. 18, 25 si 53 din Constitutie.

În sfârsit, apreciază că prevederile art. 52 si ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, pretins a fi încălcate, nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): “Împotriva hotărârii prevăzute la art. 15 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima resedintă declarată. Introducerea plângerii în termenul mentionat suspendă executarea dispozitiei de părăsire a teritoriului României.“

Textul de lege la care art. 16 alin. (1) face trimitere are următorul continut:

– Art. 15 alin. (3): “Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat se face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentantii Oficiului National pentru Refugiati sau prin trimitere postală la ultima resedintă declarată a acestuia.“

În motivarea exceptiei se invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constitutie: art. 18 – “Cetătenii străini si apatrizii“, art. 20 – “Tratatele internationale privind drepturile omului“, art. 21 – “Accesul liber la justitie“, art. 25 – “Libera circulatie“, art. 51 – “Dreptul la petitionare“, art. 52 – “Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, art. 53 – “Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti“, art. 126 alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, precum si ale art. 129 – “Folosirea căilor de atac“.

De asemenea, autorul exceptiei invocă si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, continând reglementări privind definitia termenului de “refugiat“. În sfârsit, autorul invocă si paragrafele nr. 190, nr. 192, nr. 195–197, nr. 201 si nr. 203–205 din Manualul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, în baza Conventiei din 1951 si a Protocolului din 1967 privind statutul refugiatilor, reeditat în 1992 de către Biroul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, si care se referă, în ansamblu, la proceduri pentru determinarea statutului de refugiat.

Analizând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală si din instrumentele juridice internationale pretins a fi încălcate, Curtea Constitutională constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, solicitantul statutului de refugiat poate formula plângere împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii sale în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a respectivei hotărâri sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima  resedintă.

Din ansamblul dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 rezultă că procedura de acordare a statutului de refugiat a fost adaptată cerintelor de celeritate si eficientă impuse de specificul domeniului de reglementare – statutul si regimul refugiatilor în România – precum si de legislatia europeană în materie, în sensul simplificării procedurilor pentru rezolvarea de îndată a cererilor privind acordarea unei forme de protectie umanitară, cu respectarea minimului de garantii procedurale prevăzute de documentele internationale privitoare la refugiati.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta si procedura de judecată se stabilesc prin lege.

Asadar, intră în atributia exclusivă a legiuitorului stabilirea normelor privind procedura de solutionare a cererilor de acordare a statutului de refugiat, inclusiv a termenelor în care trebuie îndeplinite anumite acte procedurale. Ca atare, procedura de comunicare a hotărârii supuse căii de atac în termen de 10 zile în fata instantei de judecată respectă pe deplin atât dreptul la petitionare, cât si garantiile procesuale si exigentele dreptului la un proces echitabil si ale liberului acces la justitie, asa cum acestea rezultă din prevederile art. 51, 21, art. 126 alin. (6) si ale art. 129 din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Măsurile pe care organele competente le aplică pentru a asigura comunicarea hotărârii Oficiului National pentru Refugiati sunt suficiente pentru ca, în conditiile în care si solicitantul statutului de refugiat este diligent si îsi respectă obligatiile, drepturile sale să se realizeze în mod efectiv. În acest sens sunt si dispozitiile art. 16 alin. (1) fraza a doua din ordonanta criticată, potrivit cărora “Introducerea plângerii în termenul mentionat suspendă executarea dispozitiei de părăsire a teritoriului României“.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 18, 25, 52 si 53 din Constitutie se constată că acestea nu au incidentă în cauză, exercitarea dreptului de azil si a liberei circulatii nefiind în nici un fel afectate prin aplicarea unor norme de procedură cum sunt cele criticate în spetă. De asemenea, nici dispozitiile art. 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, nu au incidentă în cauză, acestea cuprinzând definitia termenului îrefugiat“ si criteriile de identificare a acestei categorii de persoane.

Cât priveste pretinsa încălcare a unor prevederi cuprinse în “Manualul referitor la proceduri si criterii de determinare a statutului de refugiat“, se constată că acestea nu pot fi invocate în sustinerea neconstitutionalitătii unor dispozitii legale. Acest “manual“, redactat de Biroul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, cuprinde recomandări si explicatii referitoare la prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, si ale Protocolului privind statutul refugiatilor, încheiat la New York la 31 ianuarie 1967, documente la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, si nu are fortă juridică obligatorie pentru statele contractante, constituindu-se, de fapt, “într-un ghid practic“ pentru “îndrumarea functionarilor guvernamentali“ cu atributii în materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Ayas Ragab Hashim Abou Warda în Dosarul nr. 8.793/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 21/2005 pentru aprobarea Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică

 

În temeiul art. 2 lit. c), al art. 9 alin. (6) si (7) si al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si i) din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

având în vedere Referatul de aprobare întocmit de Departamentul functionare si dezvoltare piată de energie si procesul-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 14 martie 2006,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. – Procedura privind schimbarea furnizorului de energie electrică, aprobată prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 21/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează conform anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. – Consumatorii eligibili, furnizorii de energie electrică, operatorii de distributie si Compania Natională “Transelectrica“ – S.A. vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. – Departamentele si directiile de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 14 martie 2006.

Nr. 4.


*) Anexa se publică în format electronic, pe pagina web a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei (www.anre.ro), la sectiunea Metodologii.

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

INSPECTIA DE STAT PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,

RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SI INSTALATIILOR DE RIDICAT

 

ORDIN

privind obligativitatea institutiilor si unitătilor de interes public de a numi personal tehnic responsabil pentru supravegherea instalatiilor din domeniul ISCIR

 

Având în vedere accidentele si avariile produse la echipamentele si instalatiile din domeniul ISCIR, se impune necesitatea cresterii gradului de sigurantă a utilizării echipamentelor din acest domeniu, în special acolo unde acestea sunt folosite de institutiile publice, institutiile/unitătile de interes public sau care oferă servicii publice, indiferent de forma de proprietate sau de constituire, acest fapt implicând responsabilitatea pe care trebuie să si-o asume detinătorii acestora, si

având în vedere dispozitiile prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, cu modificările si completările ulterioare,

în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 182/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 28 martie 2005, si tinând cont de prevederile prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR, care constituie cadrul legal de reglementare pentru instalatiile si echipamentele din domeniul ISCIR, identificate în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001, modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 182/2005,

inspectorul de stat sef al ISCIR emite următorul ordin:

Art. 1. – În vederea aplicării măsurilor prevăzute în prescriptiile tehnice, colectia ISCIR, institutiile publice, institutiile/unitătile de interes public sau care oferă servicii publice, indiferent de forma de proprietate, care detin si exploatează instalatii si echipamente din domeniul Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (ISCIR), au obligatia să numească personal tehnic, responsabil pentru supravegherea instalatiilor, în raport cu numărul si complexitatea instalatiilor, care va fi autorizat de ISCIR si care va purta denumirea de RSVTI în conformitate cu prescriptiile tehnice, colectia ISCIR.

Art. 2. – Sunt exceptate de la obligatia prevăzută la art. 1 institutiile/unitătile identificate în prezentul ordin, care fac dovada existentei unui contract încheiat cu persoane fizice sau persoane juridice autorizate de ISCIR pentru prestarea acestor activităti, în care este prevăzută si îndeplinirea obligatiilor de RSVTI.

Art. 3. – RSVTI desemnat în conditiile prezentului ordin va răspunde de identificarea, înregistrarea la ISCIR, întretinerea si repararea echipamentelor din domeniul ISCIR detinute de persoanele juridice mentionate la art. 1, precum si de exploatarea corectă si legală a acestora, în conformitate cu dispozitiile prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR.

Art. 4. – RSVTI apartinând persoanelor juridice identificate la art. 1 poate fi desemnat din cadrul personalului propriu sau prin încheierea de contracte cu alte persoane fizice.

Art. 5. – ISCIR va autoriza RSVTI desemnat la art. 1 si 2 să presteze această activitate.

Art. 6. – Nerespectarea prevederilor prezentului ordin de către persoanele juridice specificate la art. 1 se sanctionează conform prescriptiilor tehnice, colectia ISCIR, în vigoare, cu oprirea din functiune a echipamentelor detinute.

Art. 7. – Conditiile ce trebuie îndeplinite de către RSVTI cu atributiunile specificate în prezentul ordin sunt stabilite de ISCIR si pot fi consultate pe site-ul www.iscir.ro sau la oricare dintre inspectiile teritoriale ale ISCIR.

Art. 8. – Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Inspectorul de stat sef al Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,

Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat,

Alexandru Szilveszter

 

Bucuresti, 9 martie 2006.

Nr. 147.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru împuternicirea personalului silvic din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale în vederea constatării, pe raza acestora, a faptelor ce constituie contraventii si infractiuni prevăzute de Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si a contraventiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat

 

În baza prevederilor art. 8 alin. (1) lit. m), ale art. 39 si 41 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat,

având în vedere Referatul de aprobare nr. 204.090 din 6 februarie 2006 al Serviciului de management cinegetic,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. II.2 si ale art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. – Personalul silvic prevăzut în anexa la prezentul ordin, angajat al Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva, din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale, este împuternicit:

a) să încheie procese-verbale de constatare a faptelor încadrate ca infractiuni prin art. 35 si 36 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, săvârsite pe suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din acestea, constituite, la data aparitiei prezentului ordin, în cuprinsul parcurilor nationale si a parcurilor naturale, după caz;

b) să constate si să sanctioneze faptele ce constituie contraventii prevăzute la art. 40 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si de Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat, săvârsite pe suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din acestea, constituite, la data aparitiei prezentului ordin, în cuprinsul parcurilor nationale si parcurilor naturale, după caz.

Art. 2. – Aplicarea prevederilor art. 1 se realizează de personalul prevăzut în anexa la prezentul ordin numai pe suprafata fondurilor de vânătoare sau a părtilor din acestea, constituite, la data aparitiei prezentului ordin, pe suprafata parcului national sau natural, după caz, pe care a fost nominalizat.

Art. 3. – Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 14 martie 2006.

Nr. 185.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA

personalului silvic din cadrul administratiilor parcurilor nationale si parcurilor naturale, împuternicit să încheie procese-verbale de constatare a faptelor încadrate ca infractiuni de Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, să constate si să sanctioneze, pe raza acestora, faptele ce constituie contraventii la aceeasi lege, precum si să constate si să sanctioneze contraventiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 748/2002 pentru aprobarea Normelor privind protectia culturilor agricole, silvice si a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat

 

 

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 1.224 din 2 martie 2006

SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUTIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989

Nr. 45 din 2 martie 2006

 

ORDIN

privind accesul gratuit al luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si al urmasilor eroilor-martiri la tratamente si medicamente în spitale, centre medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si baze de tratament din Ministerul Administratiei si Internelor

 

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. i) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 36 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 760/2003 privind organizarea si functionarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, cu modificările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor si secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 emit prezentul ordin.

Art. 1. – (1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) si la art. 4 alin. (1) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază gratuit, în spitalele, centrele medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu si în bazele de tratament din reteaua Ministerului Administratiei si Internelor, denumite în continuare unităti sanitare, de medicamente si tratamente medicale.

(2) Tratamentele si medicamentele în unitătile sanitare prevăzute la alin. (1) se acordă în limitele pachetului de servicii medicale profilactice, curative, de urgentă, de asistentă stomatologică, de tratament fizioterapeutic, în ambulatorii si spitale acreditate si de recuperare, contractate de Ministerul Administratiei si Internelor.

Art. 2. – (1) Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază gratuit, în unitătile sanitare din reteaua Ministerului Administratiei si Internelor, de întregul pachet de servicii de bază prevăzut în contractul-cadru si în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în baza calitătii de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, potrivit legii, contravaloarea serviciilor decontându-se din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate.

(2) Tratamentele si medicamentele acordate în conditiile alin. (1), care nu se suportă din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, se suportă din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în limita fondurilor bugetare aprobate si alocate cu această destinatie.

Art. 3. – Asistenta medicală primară se acordă în cabinetele de medicină de familie care functionează în reteaua Ministerului Administratiei si Internelor pentru persoanele prevăzute la art. 1, în conditiile legii, dacă acestea sunt înscrise pe lista unui medic de familie din această retea.

Art. 4. – (1) Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază gratuit de tratamente si medicamente în centrele medicale de diagnostic si tratament ambulatoriu din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Tratamentele medicale si stomatologice ce se acordă în ambulatoriu în unitătile sanitare din reteaua Ministerului Administratiei si Internelor si care nu fac parte din pachetul de servicii medicale de bază, reglementat prin Contractulcadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2006 si normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, se suportă din fondurile Ministerului Administratiei si Internelor, în limita fondurilor bugetare aprobate si alocate cu această destinatie.

Art. 5. – (1) Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază gratuit de tratamente si medicamente în spitalele aflate în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Contravaloarea tratamentelor si medicamentelor acordate în spitalele Ministerului Administratiei si Internelor, care nu se suportă din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, se suportă din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor.

Art. 6. – Medicamentele destinate tratamentului în ambulatoriu al persoanelor prevăzute la art. 1 se prescriu, se eliberează si se decontează în conditiile reglementărilor din Legea nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004.

Art. 7. – (1) Persoanele prevăzute la art. 1 pot beneficia de asistentă medicală de recuperare în unitătile medicale de recuperare si în bazele de tratament din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor.

(2) Biletele de tratament sau de recuperare medicală se asigură de Ministerul Administratiei si Internelor, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, decontarea acestora efectuându-se din Fondul national unic al asigurărilor sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în limitele sumelor acordate cu această destinatie. În cazul în care contravaloarea integrală a biletului nu este acoperită din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, diferenta se decontează din bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, în limita sumelor acordate cu această destinatie.

(3) Persoanele prevăzute la art. 1 pot beneficia de bilete de trimitere la tratament sau recuperare medicală, în conditiile prevăzute la alin. (2), o singură dată într-un an calendaristic, dacă nu au mai beneficiat în cursul aceluiasi an de bilete de tratament sau de recuperare medicală în unitătile medicale de recuperare, bazele de tratament sau în statiunile balneoclimaterice ale Ministerului Apărării Nationale sau ale Ministerului Sănătătii.

Art. 8. – Accesul la tratamente si medicamente în unitătile sanitare se face pe baza documentelor medicale, potrivit legii, a documentului doveditor al calitătii de Luptător pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989 sau a celui de Urmas de Erou-Martir, a carnetului de asigurat si a actului de identitate.

Art. 9. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Secretarul de stat al Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989,

Petrisor Morar

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie 2006

 

În baza art. 8 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în aplicarea prevederilor Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 312/2004,

Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României hotărăste:

Începând cu perioada de aplicare 24 februarie – 23 martie 2006 rata dobânzii plătită la rezervele minime obligatorii constituite în lei este de 1,70% pe an.

 

p. Presedintele Consiliului de Administratie al Băncii Nationale a României,

Florin Georgescu

 

Bucuresti, 14 martie 2006.

Nr. 6.