MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 273         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 27 martie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

60. – Lege pentru ratificarea Acordului dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005

 

Acord între România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale

 

339. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora

 

Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Decizia nr. 162 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

262. – Hotărâre pentru modificarea si completarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 1.351/2001 privind atestarea domeniului public al judetului Harghita, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Harghita

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se ratifică Acordul dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

TEODOR VIOREL MELESCANU

 

Bucuresti, 22 martie 2006.

Nr. 60.

 

ACORD

între România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale

 

România si Confederatia Elvetiană, denumite în continuare părti contractante,

în spiritul relatiilor de prietenie si cooperare existente între părtile contractante,

în dorinta de a contribui la întărirea acestor relatii,

convinse de importanta pe care o are cooperarea dintre autoritătile implicate în combaterea si prevenirea criminalitătii, în special în domeniul terorismului, al criminalitătii organizate, al traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori,

animate de dorinta de a stabili si a completa cooperarea existentă deja între cele două părti contractante,

respectând drepturile si obligatiile cetătenilor părtilor contractante,

atente fată de angajamentele internationale si legislatiile nationale ale părtilor contractante,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Obiectul acordului

 

1. Prezentul acord vizează asigurarea cadrului juridic necesar pentru realizarea cooperării dintre părtile contractante, prin autoritătile lor competente si în limitele competentelor ce le sunt conferite de legislatiile lor nationale, precum si de angajamentele dreptului international.

2. Cooperarea cuprinde prevenirea si descoperirea infractiunilor si investigatiile în materie, în special prin intermediul schimbului de informatii, atât strategice, cât si operative, precum si al contactelor regulate dintre autoritătile competente la toate nivelurile.

 

ARTICOLUL 2

Domenii de cooperare

 

1. Părtile contractante cooperează si îsi acordă asistentă, în special, în următoarele domenii:

a) terorismul international si finantarea acestuia;

b) criminalitatea organizată, inclusiv furturile comise în grup;

c) traficul ilicit sau alte operatiuni ilegale cu stupefiante, substante psihotrope si precursori;

d) traficul cu fiinte umane, traficul cu migranti si migratia ilegală;

e) pedofilia, pornografia si exploatarea minorilor;

f) traficul ilegal de organe si de tesuturi umane;

g) sustragerea, producerea ilegală, posesia si traficul ilegal de arme de foc, munitie si explozibili, materiale nucleare sau radioactive, agenti chimici si biologici, bunuri si tehnologii supuse controlului destinatiei finale;

h) infractiuni contra patrimoniului cultural si istoric;

i) alterarea si contrafacerea de monedă si de alte mijloace de plată sau de înscrisuri oficiale;

j) achizitionarea ilegală si traficul ilicit de autovehicule;

k) spălarea banilor si criminalitatea financiară;

l) actele de coruptie;

m) criminalitatea informatică;

n) infractiunile privind mediul înconjurător.

2. În afara domeniilor de cooperare mentionate la alin. 1, prezentul acord nu abilitează autoritătile competente ale părtilor contractante să coopereze în probleme de natură politică, militară si fiscală si nici în domeniul asistentei judiciare.

 

ARTICOLUL 3

Modalităti de cooperare

 

Cooperarea dintre părtile contractante se realizează prin:

a) schimb de informatii si experientă în domeniile prevăzute la art. 2 alin. 1;

b) coordonarea măsurilor sau operatiunilor convenite reciproc între autoritătile competente ale părtilor contractante;

c) crearea de echipe comune si schimbul de specialisti în domeniile de interes reciproc;

d) formarea si perfectionarea personalului.

 

ARTICOLUL 4

Schimb de informatii si experientă

 

Părtile contractante se sprijină reciproc prin schimbul de date cu caracter personal si de altă natură, precum si de alte materiale, care se referă, în principal la:

a) infractiunile comise, în special la autorii acestora, la persoanele suspectate de a fi implicate în pregătirea si comiterea acestora, la celelalte persoane implicate, la  împrejurările comiterii infractiunilor si la măsurile luate;

b) organizarea entitătilor teroriste sau a grupurilor infractionale organizate, modalitătile de operare a acestora si finantarea lor;

c) pregătirea infractiunilor, în special a actelor de terorism îndreptate împotriva intereselor unei părti contractante;

d) obiectele folosite în comiterea de infractiuni, inclusiv mostrele unor asemenea obiecte si produsele rezultate din aceste infractiuni;

e) rezultatele cercetărilor penale si ale cercetărilor la fata locului referitoare la infractiunile comise;

f) metodele si mijloacele de lucru, precum si tehnicile de cercetare;

g) actiunile si operatiunile speciale preconizate, ce pot prezenta interes pentru cealaltă parte contractantă;

h) documentatia de natură conceptuală si analitică, precum si literatura de specialitate;

i) prevederile de drept intern care au legătură cu prezentul acord, precum si orice modificare a acestora;

j) cunostintele dobândite de către autoritătile competente în cadrul activitătilor acestora sau al participării la conferinte ori reuniuni internationale, în special cele referitoare la noile forme de criminalitate.

 

ARTICOLUL 5

Coordonare

 

1. Dacă va fi necesar, autoritătile competente ale părtilor contractante vor lua măsuri în vederea asigurării pe teritoriul propriu a coordonării angajamentelor operative cu privire la:

a) cercetarea si identificarea obiectelor si persoanelor care au săvârsit infractiuni sau care sunt implicate în orice mod în săvârsirea acestor infractiuni, inclusiv realizarea măsurilor pentru identificarea si confiscarea bunurilor provenite din infractiuni;

b) identificarea persoanelor dispărute;

c) utilizarea de tehnici speciale de investigare, precum livrările supravegheate, punerea sub observatie si investigatiile sub acoperire;

d) protectia martorilor, a victimelor si a altor persoane pentru a împiedica lezarea integritătii lor fizice sau orice alt pericol grav ce rezultă din urmărirea penală;

e) planificarea si realizarea programelor comune de prevenire a criminalitătii.

2. Pentru coordonarea acestor angajamente operative, părtile contractante pot, la nevoie, să îsi furnizeze reciproc echipamente si tehnologie.

3. Autoritătile competente ale părtilor contractante pot organiza întâlniri ale expertilor în vederea coordonării angajamentelor operative.

 

ARTICOLUL 6

Echipe comune

 

1. Dacă va fi necesar, autoritătile competente ale părtilor contractante vor constitui echipe comune de analiză si grupuri mixte de lucru, control, observare si anchetă în cadrul cărora functionarii uneia dintre părtile contractante îsi vor asuma functiile de consiliere si de asistentă, cu ocazia misiunilor pe teritoriul celeilalte părti contractante, fără a fi competenti să exercite în mod independent acte care să aducă atingere suveranitătii acestui stat. Functionarii vor respecta, printre altele, instructiunile ce le sunt date de partea contractantă pe teritoriul căreia îsi desfăsoară activitatea.

2. Părtile contractante vor acorda functionarilor care sunt în misiune pe teritoriul celeilalte părti contractante aceeasi protectie si asistentă ca si propriilor lor functionari.

3. În privinta raporturilor lor de serviciu, a conditiilor de angajare si a statutului disciplinar, functionarii părtilor contractante se supun legislatiilor lor nationale.

4. Atunci când functionarii unei părti contractante sunt în misiune pe teritoriul celeilalte părti contractante, prima parte contractantă este responsabilă pentru daunele pe care functionarii săi le cauzează în timpul desfăsurării misiunii, în conformitate cu legislatia părtii contractante pe al cărei teritoriu se efectuează misiunea.

5. Partea contractantă pe teritoriul căreia sunt produse daunele prevăzute în alin. 4 asigură repararea acestora în conditiile aplicabile daunelor provocate de propriii săi cetăteni.

6. Partea contractantă ai cărei functionari au cauzat pagube oricărei persoane pe teritoriul celeilalte părti contractante va rambursa integral acesteia din urmă sumele pe care le-a plătit victimelor sau împuternicitilor acestora.

7. Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale fată de terti si prin derogare de la prevederile alin. 6, fiecare parte contractantă va renunta, în cazul prevăzut la alin. 4, să solicite celeilalte părti contractante rambursarea cheltuielilor pentru daunele pe care le-a suferit.

8. Functionarii unei părti contractante care actionează pe teritoriul altei părti contractante sunt asimilati functionarilor acesteia în ceea ce priveste infractiunile cărora le-ar fi victime sau pe care le-ar comite.

 

ARTICOLUL 7

Formare si perfectionare

 

1. Pătile contractante se vor sprijini reciproc în pregătirea si perfectionarea personalului, în special prin:

a) participarea la cursuri de pregătire în limbile oficiale ale celeilalte părti contractante sau în limba engleză;

b) organizarea de seminarii, exercitii si antrenamente în comun;

c) pregătirea de specialisti;

d) informarea reciprocă privind principiile de instruire si delegarea de experti;

e) invitarea de observatori în timpul exercitiilor.

2. Părtile contractante vor încuraja în orice alt mod schimbul de experientă si cunostinte.

 

ARTICOLUL 8

Procedură si costuri

 

1. Cererile de informatii, de măsuri coordonate sau de alte mijloace de asistentă trebuie să fie realizate în scris si să contină motivele pe baza cărora se face solicitarea.

Dacă va fi necesar, aceste cereri vor putea fi transmise prin fax sau e-mail, în conditiile în care continutul lor permite transmiterea în această formă. În caz de urgentă, părtile contractante vor putea adresa o cerere orală ce va trebui imediat confirmată în scris.

2. În cazuri speciale, autoritătile competente îsi vor comunica reciproc, fără solicitare prealabilă, informatiile considerate ca fiind importante pentru sprijinirea părtii contractante destinatare în prevenirea amenintărilor concrete privind securitatea natională si ordinea publică sau în lupta împotriva altor infractiuni.

3. Cererile de asistentă reciprocă se solutionează în mod direct de către autoritătile competente, cu conditia ca legislatia internă să nu prevadă că acestea sunt de competenta autoritătilor judiciare. Dacă autoritatea de politie care a primit cererea de asistentă nu este competentă să o solutioneze, aceasta o va înainta către autoritatea competentă.

4. Autoritătile competente ale părtii contractante, care au primit cererea prevăzută la alin. 1, răspund la aceasta în cel mai scurt timp posibil. Ele pot cere informatii suplimentare dacă le consideră necesare pentru a răspunde la solicitarea celeilalte părti contractante.

5. Fiecare parte contractantă poate refuza, total sau partial, să ofere informatii ori asistentă, în cazul în care consideră că acest fapt poate ameninta suveranitatea sa, securitatea sa natională sau orice alt interes important, dacă solicitarea nu este în concordantă cu legislatiile nationale ale părtilor contractante ori dacă îndeplinirea solicitării contravine acestor legislatii sau angajamentelor internationale.

6. Autoritătile competente se vor informa reciproc, în scris si motivat, în cazul refuzării cererii de informare sau de asistentă.

7. Fiecare autoritate competentă poate stabili conditii cu privire la îndeplinirea unei cereri sau la modul de utilizare a rezultatelor obtinute prin aceasta, conditii ce sunt obligatorii pentru autoritătile competente ale celeilalte părti contractante.

8. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile rezultând din aplicarea prezentului acord, sub rezerva măsurilor de coordonare prevăzute la art. 5, pentru care suportarea cheltuielilor este stabilită de comun acord, în scris, de la caz la caz, de către autoritătile competente.

 

ARTICOLUL 9

Atasatii de politie

 

1. Autoritătile competente ale părtilor contractante pot încheia acorduri speciale care să permită numirea pe lângă cealaltă parte contractantă, pentru o durată determinată sau nedeterminată, de atasati de politie care să beneficieze de statut diplomatic, în sensul Conventiei de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relatiile diplomatice.

2. Numirea de atasati de politie are ca scop promovarea si accelerarea cooperării, în special prin asistentă la executarea procedurilor de întrajutorare politienească sau judiciară în materie penală.

3. Atasatii de politie îsi vor asuma functii de consiliere si de asistentă, fără a fi competenti pentru exercitarea autonomă a actelor de suveranitate. Ei vor pune la dispozitie informatii si îsi vor executa misiunile pe baza instructiunilor ce le vor fi date de partea contractantă care îi detasează.

 

ARTICOLUL 10

Protectia datelor

 

Protectia datelor cu caracter personal, schimbate între părtile contractante în cadrul prezentului acord, este garantată în conformitate cu legislatiile nationale ale părtilor contractante, cu angajamentele internationale si cu respectarea următoarelor prevederi:

a) datele cu caracter personal sensibile si profilurile de personalitate, în sensul art. 6 din Conventia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protectia datelor fată de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, nu pot fi schimbate decât în situatia în care se va dovedi absolut indispensabil si doar în legătură cu alte date;

b) datele transmise nu vor putea fi utilizate decât în scopurile pentru care prezentul acord prevede transmiterea unor astfel de date si în conditiile stabilite de partea contractantă expeditoare; utilizarea unor astfel de date în alte scopuri nu va fi posibilă decât după autorizarea scrisă, prealabilă, a părtii contractante expeditoare, precum si cu respectarea legislatiei părtii contractante destinatare;

c) la cererea părtii contractante expeditoare, partea contractantă destinatară va informa cealaltă parte contractantă asupra modului în care a utilizat datele si asupra rezultatelor obtinute;

d) datele sunt utilizate exclusiv de către autoritătile judiciare sau politienesti ori de către o altă autoritate cu atributii în lupta împotriva criminalitătii si terorismului, desemnată de părtile contractante. Părtile contractante îsi vor comunica lista autoritătilor competente pentru utilizarea datelor. Transmiterea ulterioară a datelor către alte autorităti este supusă consimtământului prealabil, în scris, al părtii contractante expeditoare;

e) partea contractantă expeditoare este obligată să asigure exactitatea datelor puse la dispozitie, necesitatea si corelarea acestora cu scopul urmărit prin comunicare. În această privintă, ea se va conforma restrictiilor de transmitere prevăzute de legislatiile nationale respective.

Dacă se dovedeste faptul că au fost transmise date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, partea contractantă expeditoare va informa imediat partea contractantă destinatară. Aceasta din urmă este obligată să rectifice sau să distrugă datele în cauză;

f) persoana ale cărei date au fost transmise va fi informată, la cerere, asupra informatiilor care o privesc si asupra utilizării prevăzute pentru acestea. Dreptul persoanei de a fi informată este guvernat de legislatia natională a părtii contractante pe teritoriul căreia a fost depusă cererea. Se va da curs cererii persoanei în cauză numai după obtinerea acordului prealabil, scris, al celeilalte părti contractante;

g) în momentul transmiterii datelor, partea contractantă expeditoare poate indica celeilalte părti contractante termenele de păstrare, conform legislatiei sale nationale.

Independent de aceste termene, datele vor fi distruse imediat ce se va dovedi că acestea nu sunt necesare pentru scopul în care au fost comunicate. Partea contractantă expeditoare trebuie să fie informată despre distrugerea datelor ce au fost transmise si despre motivele acestei distrugeri. În cazul denuntării prezentului acord, toate datele transmise în baza acestuia trebuie să fie distruse;

h) fiecare parte contractantă este obligată să consemneze transmiterea, primirea si distrugerea datelor.

Această consemnare va indica în special motivele transmiterii, autoritătilor implicate si motivele distrugerii;

i) nici o parte contractantă nu poate invoca faptul că cealaltă parte contractantă a transmis date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, pentru a se degreva de răspunderea ce îi revine, potrivit legislatiei sale nationale, fată de persoana lezată. Dacă părtii contractante îi revine obligatia de despăgubire, pe motiv de utilizare a unor date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, partea contractantă expeditoare va rambursa părtii contractante destinatare în integralitate suma alocată cu titlu de despăgubire;

j) părtile contractante au obligatia să protejeze eficient datele cu caracter personal împotriva accesului si difuzării neautorizate, pierderii, alterării si distrugerii acestora.

 

ARTICOLUL 11

Protectia informatiilor clasificate

 

1. Părtile contractante vor lua măsuri împotriva divulgării si pentru protectia fizică a informatiilor, potrivit nivelului de clasificare stabilit de partea contractantă care furnizează aceste informatii si conform propriilor legislatii nationale.

2. Informatiile clasificate nu vor fi utilizate decât în scopul pentru care au fost furnizate.

3. Informatiile clasificate nu pot fi utilizate decât de către autoritătile politienesti sau de altă autoritate de prevenire ori reprimare a criminalitătii, abilitată să prelucreze astfel de informatii. Multiplicarea ori transmiterea către un stat tert sau către o altă autoritate a unor astfel de informatii, documente, tehnici, tehnologie ori mostre, dobândite ca urmare a cooperării, nu este permisă decât cu consimtământul scris al autoritătii competente care le-a furnizat.

4. Cu ocazia transmiterii informatiilor clasificate conform legislatiei sale nationale, partea contractantă expeditoare va determina în scris conditiile de utilizare a acestora. Partea contractantă destinatară va respecta protectia solicitată pentru aceste informatii clasificate. Partea contractantă expeditoare poate decide în orice moment modificarea acestor conditii de clasificare sau să renunte la ele.

5. Părtile contractante vor lua măsurile necesare ca accesul la informatiile clasificate să se limiteze la persoanele care au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin si care dispun de o autorizatie de acces, în conformitate cu prevederile legislatiei lor nationale.

6. În cazul încălcării măsurilor de securitate, ce conduce la pierderea sau suspiciunea de divulgare a informatiilor clasificate unor persoane neautorizate, partea contractantă destinatară va informa imediat partea contractantă expeditoare. Partea contractantă destinatară va desfăsura fără întârziere o investigatie, în conformitate cu legislatia sa, cu asistenta părtii contractante expeditoare, pentru cazul în care aceasta o solicită. Partea contractantă destinatară va informa cealaltă parte contractantă asupra circumstantelor cazului, măsurilor adoptate si rezultatului investigatiilor.

7. Fiecare parte contractantă va comunica fără întârziere celeilalte părti contractante orice schimbare a legislatiei sale, care ar putea afecta protectia informatiilor clasificate.

 

ARTICOLUL 12

Organe de punere în aplicare

 

1. Autoritătile competente ale părtilor contractante, respectiv, pentru România, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Român de Informatii, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei si, pentru Confederatia Elvetiană, Departamentul federal de justitie si politie, vor desemna si vor comunica pe cale diplomatică, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, organele de punere în aplicare (denumirile, numerele de telefon, fax, e-mail si alte adrese de contact importante) care cooperează direct si operativ potrivit domeniilor lor de competentă, precum si persoanele de contact (numele si functiile).

2. În derularea activitătilor de cooperare, organele de punere în aplicare ale părtilor contractante vor folosi limba engleză sau o altă limbă stabilită de comun acord între ele.

3. Pentru realizarea si dezvoltarea cooperării, autoritătile competente ale părtilor contractante, în limitele competentelor lor legale, pot încheia protocoale aditionale de cooperare, cu respectarea legislatiilor nationale ale părtilor contractante.

4. Se instituie o comisie mixtă, compusă din reprezentanti ai părtilor contractante, ce se va întâlni la intervale periodice pentru a face bilantul aplicării cooperării instituite prin prezentul acord, pentru evaluarea calitătii, pentru a discuta despre noile strategii si pentru a determina dacă sunt necesare completarea si dezvoltarea acestei cooperări.

5. Autoritătile competente îsi vor comunica fără întârziere orice modificare ce intervine, referitor la organele de punere în aplicare, la competentele sau la coordonatele mentionate în prezentul articol.

 

ARTICOLUL 13

Relatii cu alte acorduri existente

 

Prezentul acord nu afectează drepturile dobândite si obligatiile asumate de părtile contractante, ce decurg din alte acorduri internationale la care acestea sunt parte.

 

ARTICOLUL 14

Reglementarea diferendelor

 

Orice diferende în interpretarea sau în aplicarea prezentului acord vor face obiectul unor consultări între părtile contractante.

 

ARTICOLUL 15

Intrarea în vigoare

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări, transmisă pe cale diplomatică, prin care este comunicată celeilalte părti contractante îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

2. Prezentul acord poate fi modificat de comun acord, iar modificările vor intra în vigoare conform procedurii prevăzute la alin. 1.

 

ARTICOLUL 16

Denuntarea

 

Prezentul acord se încheie pentru o durată nedeterminată si va putea fi denuntat sau suspendat oricând, prin intermediul unei notificări scrise, adresată celeilalte părti contractante. Denuntarea îsi va produce efectele la 6 luni după primirea acestei notificări, iar suspendarea, la 30 de zile după aceasta.

Semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005, în câte două exemplare originale, fiecare în limbile română si franceză, toate textele fiind egal autentice.

 

Pentru România,

Vasile Blaga,

ministrul administratiei si internelor

Pentru Confederatia Elvetiană,

Christoph Blocher,

consilier federal la Departamentul Federal de Justitie si Politie

 

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre România si Confederatia Elvetiană privind cooperarea în combaterea terorismului, criminalitătii organizate, a traficului ilicit de stupefiante,  ubstante psihotrope si precursori, precum si a altor infractiuni transnationale, semnat la Bucuresti la 19 septembrie 2005, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 21 martie 2006.

Nr. 339.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 160

din 28 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mobifon“ – S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.121/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin avocat Ana Diculescu-Sova, precum si Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, prin directorul directiei juridice Vlad Mihai Cercel. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, sustinând că prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4) si art. 126 din Constitutie, deoarece Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii are competenta de a stabili că anumite actiuni sau inactiuni ale operatorilor de telefonie mobilă constituie fapte ilicite, “arbitrar stabilite“, aplicând totodată sanctiuni pecuniare sub formă de amenzi administrative. Astfel, se încalcă principiul constitutional al separatiei puterilor în stat, prin imixtiunea Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii în activitatea puterii judecătoresti, or “declansarea răspunderii judecătoresti si stabilirea conditiilor cerute pentru antrenarea acesteia apartin întotdeauna instantelor de judecată“. Arată că răspunderea administrativă, ca formă a răspunderii juridice, se angajează numai în cazurile în care prin actiunile lor subiectii de drept administrativ săvârsesc o abatere administrativă sau contraventională expres prevăzută de lege. Întotdeauna, atunci când legiuitorul a considerat, în raport de natura juridică a relatiilor sociale reglementate, că refuzul subiectilor de drept vizati de a da sau de a comunica informatiile solicitate de către o autoritate de reglementare într-un domeniu are un caracter ilicit, a prevăzut în mod expres fapta si a calificat-o drept contraventie sau abatere administrativă. Or în cazul de fată nu este vorba de constatarea si sanctionarea unor fapte expres prevăzute de lege, ci de un veritabil act de jurisdictie, lipsit de o procedură contradictorie, prin care Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii poate “în mod discretionar să înfăptuiască justitia“. De asemenea, sustine că prevederile de lege criticate aduc atingere si principiului constitutional al legalitătii, întrucât modalitătile de judecată si sanctionare a faptelor nu sunt prevăzute de lege, ci lăsate la “liberul arbitru al acestei autorităti“. Si, în fine, sustine că stabilirea unei răspunderi administrative, în mod nemijlocit, de către această autoritate, altfel decât prin reglementarea expresă a faptei incriminate, lipseste de garantii dreptul la apărare. În sustinerea celor de mai sus depune note scrise.

Reprezentantul Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că aplicarea sanctiunii amenzii administrative, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002, pentru nefurnizarea informatiilor solicitate, nu constituie un act de înfăptuire a justitiei, ci reprezintă o expresie a puterii publice prin care Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, ca organ al administratiei publice centrale din domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale, asigură punerea în executare a legislatiei în domeniu. Atunci când legiuitorul a dorit să confere atributii administrativ-jurisdictionale unui organ al administratiei publice, a mentionat acest lucru în mod expres. În ce priveste sustinerea autorului exceptiei că prevederile de lege criticate ar contraveni principiului constitutional al legalitătii, arată că nici o dispozitie constitutională nu interzice legiuitorului dreptul de a institui amenzi administrative. De altfel, aplicarea de amenzi administrative de către această autoritate nu constituie un caz singular, legislatia românească reglementând si alte situatii când alte autorităti ale administratiei publice pot aplica amenzi administrative. În acest sens, dă ca exemplu Consiliul Concurentei, care, în virtutea atributiilor ce îi revin potrivit Legii concurentei nr. 21/1996, poate aplica amenzi administrative.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei că prevederile legale criticate ar încălca dreptul la apărare, arată că acest drept nu este îngrădit, deoarece, potrivit art. 38 alin. (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002, decizia presedintelui acestei autorităti poate fi contestată în justitie, astfel că persoana amendată are posibilitatea de a folosi toate mijloacele prevăzute de lege în sustinerea apărării sale. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că Autoritatea de Reglementare în Comunicatii nu desfăsoară o activitate jurisdictională, fiind un organ al administratiei publice centrale, iar împotriva deciziei presedintelui acestei autorităti societatea comercială sanctionată poate formula plângere pe calea contenciosului administrativ. În consecintă, arată că textul de lege criticat este în concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.121/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mobifon“ – S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că stabilirea unei răspunderi administrative de către Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, institutie aflată în subordinea Guvernului, în sarcina operatorilor de retele de comunicatii electronice, potrivit textului legal atacat, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (4) si art. 126 alin. (1) din Constitutie, întrucât conferă acestei autorităti competente jurisdictionale. Calificarea actiunilor sau inactiunilor operatorilor drept acte ilicite, precum si aplicarea unei amenzi administrative fără o procedură contradictorie contravin, în opinia sa, si dispozitiilor art. 24 din Constitutie. Si, în fine, sustine autorul exceptiei, ori de câte ori legiuitorul a considerat, în raport de natura relatiilor sociale reglementate, că anumite fapte au caracter ilicit, a prevăzut în mod expres care sunt acele fapte, precum si sanctiunea pentru săvârsirea lor.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece prin aplicarea unei amenzi administrative Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii nu înfăptuieste un act de justitie, ea fiind o autoritate administrativă, care, în cadrul activitătii de punere în executare a legilor în domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale, are si competenta aplicării unor sanctiuni administrative si contraventionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că este optiunea legiuitorului de a stabili sanctiuni pentru încălcarea unor norme din domeniul comunicatiilor, având în vedere că aceste norme reglementează obiectivele generale ale serviciilor de comunicatii electronice.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale. Sanctionarea cu amendă a refuzului de a furniza în mod complet si corect informatiile prevăzute de această ordonantă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 527/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002, prevederi care au următoarea redactare:

– Art. 19 alin. (1) lit. a): “(1) Autoritatea de reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:

a) să furnizeze în mod complet si corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a autoritătii de reglementare, informatiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3) sau ale art. 17 alin. (1), precum si orice alte informatii cerute în mod neechivoc de autoritatea de reglementare în aplicarea prevederilor prezentei ordonante;“

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) – separatia si echilibrul puterilor, art. 24 – dreptul la apărare si art. 126 – instantele judecătoresti.

Exceptia a fost ridicată într-un litigiu ce are ca obiect contestarea în contencios administrativ a unei decizii emise de Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, prin care Societatea Comercială “Mobifon“ – S.A. din Bucuresti a fost sanctionată cu o amendă administrativă în sumă de 15.000.000 lei pe zi întârziere, pentru neexecutarea obligatiei de a transmite în mod complet si corect documentatia solicitată.

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că, datorită faptului că, potrivit textului de lege criticat, Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii poate aplica amenzi administrative, ar rezulta că aceasta desfăsoară o activitate jurisdictională, substituindu-se instantelor de judecată si încălcându-se astfel principiul constitutional al separatiei puterilor în stat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Textul de lege criticat reglementează dreptul Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii de a obliga, prin decizie, operatorii la plata unei amenzi în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina să furnizeze, în mod complet si corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a acestei autorităti, informatiile ce le-au fost cerute, conform art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3) sau art. 17 alin. (1), de autoritatea de reglementare, în aplicarea prevederilor acestei ordonante.

Potrivit art. 37 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii este o institutie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, care are rolul de a pune în aplicare politica natională în domeniul comunicatiilor electronice si al serviciilor postale. Pentru realizarea acestor obiective, prin Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 a fost stabilit cadrul de reglementare a raporturilor dintre operatori si furnizori în privinta accesului la retelele de comunicatii electronice si a interconectării acestora. În exercitarea atributiilor sale în acest domeniu, autoritatea de reglementare poate lua, potrivit art. 5 din această ordonantă, toate măsurile necesare pentru a asigura accesul si interconectarea în conditii adecvate, precum si interoperabilitatea serviciilor, cu respectarea principiilor eficientei economice si promovării concurentei. Astfel, această autoritate poate impune operatorilor si furnizorilor de retele anumite obligatii, pentru a căror nerespectare poate aplica sanctiuni administrative.

Examinând aceste prevederi, Curtea retine că posibilitatea unei autorităti a administratiei publice de a aplica sanctiuni administrative nu contravine dispozitiilor constitutionale, reprezentând o manifestare firească a autoritătii de care beneficiază aceasta. Ratiunea reglementării are în vedere modalitatea de constrângere a operatorilor de retele de comunicatii electronice de a respecta cadrul legislativ în care această autoritate are responsabilităti.

De altfel, legislatia română mai prevede si în alte situatii posibilitatea aplicării unor amenzi administrative de către alte autorităti ale administratiei publice. Un exemplu îl constituie în acest sens Legea concurentei nr. 21/1996, ce reglementează competenta Consiliului Concurentei de a aplica amenzi administrative agentilor economici, pentru a-I obliga să furnizeze, în mod complet si corect, informatiile ce le-au fost cerute, în exercitarea atributiilor pe care le are. Or, potrivit textului de lege criticat, informatiile la care sunt obligati operatorii de retele si de a căror nefurnizare completă si corectă sunt vinovati sunt cele pe care Autoritatea de reglementare le poate solicita potrivit prevederilor art. 11 alin. (3), ale art. 13 alin. (3) sau ale art. 17 alin. (1) din această ordonantă. Sanctionarea cu amendă pentru neîndeplinirea unor obligatii de către operatorii de retele de comunicatii electronice dă expresie preocupării statului de a proteja interesele nationale si de a descuraja comportamentul contrar acestor interese, fără a aduce atingere principiilor proclamate de Legea fundamentală.

Curtea constată că sustineri de neconstitutionalitate asemănătoare, cu privire la un regim sanctionator similar, au mai fost formulate în alte cauze, în legătură cu dispozitii de lege ce instituiau astfel de sanctiuni si care în opinia autorilor exceptiilor contraveneau dispozitiilor constitutionale invocate si în speta de fată. Astfel, prin Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Curtea a decis că procedura prin care Consiliul Concurentei îsi îndeplineste atributiile stabilite de lege, în principal de a constata si sanctiona practicile anticoncurentiale, nu impune caracterizarea activitătii Consiliului ca o activitate jurisdictională, căci prin aceasta Consiliul nu solutionează un litigiu privind existenta, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane – atributii de esenta activitătii jurisdictionale – si nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competenta instantelor judiciare, ci efectuează operatii tehnico-juridice de cercetare, deliberare si decizie, specifice initierii si adoptării oricărui act administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mobifon“ – S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.121/2004 al Curtii de apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 161

din 28 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Apollo“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei arată că, potrivit art. 31 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice alte dispozitii contrare. Astfel, arată că legea contenciosului administrativ a abrogat implicit dispozitiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, impunându-se respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. În continuare arată că, dacă instanta de contencios constitutional nu retine solutia inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este o lege cu caracter general, ce trebuie să prevadă în mod expres abrogarea unei legi cu caracter special cum este Legea nr. 550/2002, astfel că nu se pot retine concluziile de respingere ca inadmisibilă a exceptiei. În continuare arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiată, deoarece accesul la justitie nu presupune accesul la toate căile de atac, si, de asemenea, nu se încalcă nici prevederile art. 16 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.699/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Apollo“ – S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionării recursului împotriva unei sentinte pronuntate de Tribunalul Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate vin în contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece cei care contestă, la sectia de contencios administrativ a tribunalului, raportul de evaluare si stabilirea pretului de vânzare a spatiilor care fac obiectul Legii nr. 550/2002 nu au deschisă si calea recursului împotriva hotărârii pronuntate de această instantă, spre deosebire de alte persoane care, atunci când atacă un act administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, au deschisă împotriva hotărârii date de instantă în acest caz calea recursului. De asemenea, arată că dispozitia de lege criticată, ce consacră imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoresti, încalcă dreptul justitiabilului de a se adresa justitiei si de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie si cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În continuare arată că se încalcă si prevederile art. 129 din Constitutie, deoarece nu se poate suprima printr-o dispozitie legală dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti prin care a fost solutionat fondul cauzei.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece Constitutia si Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac, accesul la justitie neînsemnând accesul la toate căile de atac. Dreptul la dublul grad de jurisdictie este consacrat, potrivit Protocolului nr. 7 la Conventie, numai în materie penală.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este acela care stabileste atât căile de atac, cât si modalitatea folosirii acestora, putând institui reglementări speciale care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoresti ori să limiteze exercitarea căilor de atac.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul continut: “Raportul de evaluare si stabilirea pretului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la sectia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgentă, cu citarea contestatorului, a comisiei si a evaluatorului. Comisia este reprezentată de presedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă si irevocabilă.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveste sustinerile avocatului autorului exceptiei, în sensul că dispozitia de lege criticată a fost abrogată implicit si drept urmare exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, Curtea constată că nu poate retine această afirmatie si va trece la analiza pe fond a exceptiei de neconstitutionalitate.

În continuare Curtea constată că prevederea criticată, potrivit căreia hotărârile pronuntate de tribunal în această materie sunt irevocabile, nu încalcă prevederile Constitutiei sau pe cele ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Constitutia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită “în conditiile legii“. Prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a statuat că accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. În acest sens este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În legătură cu invocarea încălcării art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale se constată că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdictie, această garantie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Conventie.

Astfel, se constată că textul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale presupune doar existenta posibilitătii efective de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de Conventie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) si, în consecintă, “nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac“.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că, potrivit jurisprudentei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetătenilor numai în măsura în care acestia se găsesc în situatii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând în mod necesar un regim juridic diferentiat. Asa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Di Apollo“ – S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 162

din 28 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, exceptie ridicată de Societatea Comercială “La Ninette“ – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.548/C/2005 al Curtii de apel Oradea – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că Legea nr. 359/2004 are ca scop simplificarea unor operatii de înregistrare în registrul comertului, astfel că textul de lege criticat este în concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.548/C/2005, Curtea de Apel Oradea – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, exceptie ridicată de Societatea Comercială “La Ninette“ – S.R.L. din Satu Mare într-un recurs formulat împotriva încheierii pronuntate de judecătorul delegat la oficiul registrului comertului, prin care s-a dispus dizolvarea acestei societăti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că simpla neîndeplinire a unei proceduri de formă, fără legătură cu conditiile de fond ale constituirii unei societăti, contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 45, art. 47 alin. (1) si ale art. 135 alin. (2) lit. a).

Curtea de Apel Oradea – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, acesta având scopul de a crea un cadru favorabil dezvoltării tuturor factorilor de productie, prin eliminarea de pe piată a societătilor care nu au solicitat codul unic de înregistrare, ce este utilizat de toate sistemele informatice.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se arată că scopul urmărit de legiuitor prin Legea nr. 359/2004 a fost acela de simplificare a procedurilor administrative si de promovare a calitătii serviciilor, precum si de instituire a unei proceduri simple si rapide de înmatriculare în registrul comertului si de înregistrare fiscală a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, care, potrivit legii, au obligatia să ceară înmatricularea în registrul comertului.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale, întrucât prin reglementarea procedurii de preschimbare a certificatului de înmatriculare, precum si a celui de înregistrare fiscală se asigură cadrul legal necesar desfăsurării unei activităti economice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înscrierea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, dispozitii care au următorul continut:

“ Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare si a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.“

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 47 alin. (1) privind obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent si ale art. 135 alin. (2) lit.  a) referitor la libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate într-o cauză în care ca si în prezentul dosar se invoca încălcarea art. 45, art. 47 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 83 din 7 februarie 2006, nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, Curtea Constitutională, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut, în esentă, că procedura de înmatriculare în registrul comertului si de înregistrare fiscală a comerciantilor, instituită prin Legea nr. 359/2004, precum si obligatia preschimbării vechilor forme de certificate de înmatriculare si de înregistrare fiscală până la un anumit termen, sub sanctiunea dizolvării de drept a persoanei juridice, nu reprezintă o încălcare a dispozitiilor constitutionale privind libertatea economică, obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent si celor referitoare la libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, ci reprezintă consecinta încălcării unor dispozitii de lege.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, exceptie ridicată de Societatea Comercială “La Ninette“ – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 1.548/C/2005 al Curtii de apel Oradea – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 1.351/2001 privind atestarea domeniului public al judetului Harghita, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Harghita

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 1.351/2001 privind atestarea domeniului public al judetului Harghita, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Harghita, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 si 597 bis din 13 august 2002, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 14 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Brădesti“:

a) următoarele pozitii se abrogă:

– la titlul “Drumuri“, pozitiile nr. 2 “Drum comunal Satu Mare intravilan, 25.224 m2“ si nr. 5 “Drum de exploatare Satu Mare extravilan, 394.100 m2“;

– la titlul “Constructii“, pozitiile nr. 3 “Clădire administrativă Satu Mare – Sediu Primărie Satu Mare, 50 m2“, nr. 4 “Clădire administrativă Satu Mare – Dispensar Medical, Magazie, 232 m2“, nr. 7 “Constructii pentru Cămin Cultural Satu Mare – Sala de spectacole, biblioteca, 596 m2“, nr. 10 “Constructii pentru învătământ Satu Mare – Scoala generală 1–8 clase, 796 m2“, nr. 11 “Constructii pentru învătământ Satu Mare – Scoala generală 2–4 clase, 270 m2“, nr. 12 “Constructii pentru învătământ Satu Mare – Scoala generală 3–4 clase, 80 m2“, nr. 14 “Constructii pentru învătământ – Grădinita de copii Brădesti, 165 m2“, nr. 15 “Constructii pentru învătământ Satu Mare – Grădinita de copii, 217 m2“, nr. 17 “Constructii zootehnice – Clădire însământări artificiale, 60 m2“, nr. 18 “Constructii zootehnice – grajd Satu Mare, 120 m2“, nr. 20 “Constructii PSI –

Remiza PSI Satu Mare, 20 m2“ si nr. 22 “Constructii speciale Satu Mare – WC public Satu Mare, 3 m2“;

– la titlul “Terenuri“, pozitiile nr. 2 “Teren aferent constructii – dispensar, Magazin Satu Mare, 1.100 m2“, nr. 3 “Teren aferent constructii – Primărie, Cămin Cultural, Satu Mare, 3.100 m2“, nr. 6 “Teren aferent constructii Satu Mare – Scoala generală 1–8 clase, 1.700 m2“, nr. 7 “Teren aferent constructii Satu Mare – Scoala generală 2, 1.600 m2“, nr. 8 “Teren aferent constructii Satu Mare – Scoala generală 3, 800 m2“, nr. 10 “Teren aferent constructii Brădesti – Grădinita de copii Brădesti, 800 m2“, nr. 11 “Teren aferent constructii Satu Mare – Grădinita de copii S.M., 800 m2“, si nr. 15 “Teren aferent constructii Satu Mare – Însământări artificiale, 200 m2“;

– la titlul “Poduri“, pozitiile nr. 9 “Pod de lemn Satu Mare – pârâul Brădesti, 21 m“ si nr. 11 “Podete Satu Mare intravilan, 123 m“;

– la titlul “Albie pârâu si apă“, pozitiile nr. 14 “Albie pârâu Satu Mare extravilan, 21.900 m2“ si nr. 17 “Albie apă intravilan Satu Mare, 680 m2“;

– la titlul “Cimitir“, pozitia nr. 19 “Cimitir extravilan Satu Mare, 13.800 m2“;

– la titlul “Monumente“, pozitia nr. 17 “Constructii – Monument Satu Mare“;

b) se completează cu pozitia nr. 23, conform anexei nr. 1.

2. La anexa nr. 18 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Cârta“:

a) se abrogă pozitiile nr. 4, 11, 17, 22, 23, 24, 26, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 36, 37 si ultimul rând de la pozitia 38; b) sectiunea “Bunuri imobile“ se completează cu pozitiile nr. 39–45 , conform anexei nr. 2.

3. Anexa nr. 20 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Corund“ se completează cu pozitiile nr. 72–84, conform anexei nr. 3.

4. La anexa nr. 21 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Dănesti“:

a) se abrogă pozitiile nr. 3, 7, 9, 11, 13, 18, 19, 20, 21, 23, 30, 32, 34, 35, 36 si 38;

b) se completează cu pozitiile nr. 39–43, conform anexei nr. 4.

5. Anexa nr. 22 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Dealu se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 5.

6. Anexa nr. 26 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Frumoasa se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 6.

7. Anexa nr. 28 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Joseni“ se completează cu pozitiile nr. 25–27, conform anexei nr. 7.

8. Anexa nr. 33 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Lupeni“ se completează cu pozitiile nr. 41 si 42, conform anexei nr. 8.

9. Anexa nr. 34 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Mărtinis“ se completează cu pozitiile nr. 37–58, conform anexei nr. 9.

10. Anexa nr. 54 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Tulghes“ se completează cu pozitia nr. 111, conform anexei nr. 10.

11. La anexa nr. 57 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Vărsag“:

a) se abrogă pozitiile nr. 23 si 24;

b) se modifică pozitia nr. 18 la coloana 3 referitoare la denumirea bunului si va avea următorul cuprins: “Drumuri pietruite si zona de protectie“;

c) se completează cu pozitia nr. 26, conform anexei nr. 11.

12. Anexele nr. 1–11*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Sebastian Bodu

 

Bucuresti, 22 februarie 2006.

Nr. 262.


*) Anexele nr. 1–11 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.