MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 279         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 28 martie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 127 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 128 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994

 

Decizia nr. 131 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor

 

Decizia nr. 195 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

303.– Hotărâre privind aprobarea Programului anual de marketing si promovare turistică si a Programului anual de dezvoltare a produselor turistice

 

320.– Hotărâre privind aprobarea Programului national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea eficientei energetice si utilizarea energiei regenerabile în anul 2006

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

113.105. – Ordin pentru aprobarea Normelor privind criteriile de aprobare a auditorilor financiari care auditează situatiile financiare ale asigurătorilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 127

din 21 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gheorghe Luigi Brad si Beatrice Carolina Brad în Dosarul nr. 522/2005 al Judecătoriei Sinaia.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 522/2005, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gheorghe Luigi Brad si Beatrice Carolina Brad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că, în conditiile în care prin hotărâre judecătorească definitivă se desfiintează un contract de vânzare-cumpărare, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, se naste automat dreptul fostilor chiriasi de a fi despăgubiti pentru sporul de valoare adus imobilului restituit.

Or, exercitarea acestui drept este restrânsă de textul legal atacat, întrucât acestia sunt nevoiti să se îndrepte cu actiune împotriva statului sau fostei unităti de stat detinătoare, care are posibilităti limitate de despăgubire, si nu împotriva proprietarului repus în drepturi, care poate vinde imobilul la valoarea de piată. În aceste conditii, sustin acestia, este imperios necesar ca despăgubirile pentru sporul de valoare să fie suportate de proprietarul repus în drepturi, deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul egalitătii în drepturi.

Instanta de judecată consideră că textele legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată si invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Această lege a fost modificată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, textele de lege fiind renumerotate.

Astfel, textul art. 49 alin. (3) a devenit art. 48 alin. (3), având aceeasi redactare: “În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligatia de despăgubire revine statului sau unitătii detinătoare.“

Textele constitutionale pretins a fi încălcate sunt cele ale art 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte constitutionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 678 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 6 februarie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 53 din Constitutie, întrucât solutia consacrată de acest text este justificată de optiunea legiuitorului de a stabili destinatari diferiti ai obligatiei de despăgubire, în functie de situatia juridică distinctă a imobilelor ce se restituie, respectiv de împrejurarea preluării imobilului cu sau fără titlu.

Considerentele si solutia acestei decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gheorghe Luigi Brad si Beatrice Carolina Brad în Dosarul nr. 522/2005 al Judecătoriei Sinaia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 128

din 21 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, exceptie ridicată de Virgiliu Gontea în Dosarul nr. 2.323/2004 al Judecătoriei Fetesti.

La apelul nominal răspunde Alexandru Stoica, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei, depunând un număr de nouă înscrisuri.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.323/2004, Judecătoria Fetesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, exceptie ridicată de Virgiliu Gontea într-un proces având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece în raport cu data încheierii contractului de arendare acest act nu poate constitui un titlu executoriu, instanta de judecată fiind cea competentă să stabilească prin hotărâre judecătorească obligatiile contractuale care trebuie să fie executate de părti. Mai sustine că prin acest text se creează o situatie privilegiată arendatorului, încălcându-se astfel principiul egalitătii în drepturi.

Instanta de judecată consideră că exceptia este fondată, întrucât contractul de arendare nu poate constitui un titlu executoriu, acesta neputând fi pus în executare dacă nu se referă la o creantă certă, lichidă si exigibilă. Se arată că în clauzele contractului pot fi stabilite obligatii care pot duce la interpretări de natură să avantajeze pe una din părti în detrimentul celeilalte.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, arătând că, de fapt, critica autorului exceptiei nu vizează retroactivitatea textului legal criticat, ci aplicarea în timp a acestor prevederi, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia învestirea cu titlu executoriu a contractului de arendare este neconstitutională, Guvernul precizează că acordarea de către legiuitor, prin lege specială, a unui asemenea caracter anumitor acte juridice nu constituie un aspect de neconstitutionalitate. De altfel, si în alte domenii, spre exemplu în domeniul bancar, legiuitorul a calificat contractul de credit bancar drept titlu executoriu.

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportată la art. 16 din Constitutie, se arată că prevederile legale criticate nu contin reglementări de natură să contravină acestui text constitutional.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, text introdus prin articolul unic pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 157/2002 pentru modificarea si completarea Legii arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 350/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 22 iulie 2003.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

“Contractele de arendare încheiate în scris si înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele si modalitătile stabilite în contract.“

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii si ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi.

Autorul exceptiei consideră că prevederile art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994 sunt neconstitutionale, întrucât învestesc contractul de arendare cu titlu executoriu, ceea ce în opinia sa contravine principiului neretroactivitătii legii, precum si principiului egalitătii în drepturi.

Examinând criticile de neconstitutionalitate si argumentele aduse în sustinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

Referitor la critica de neconstitutionalitate vizând încălcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea observă că, în realitate, aceasta priveste aplicarea în timp a legii, adică stabilirea dacă prevederile textului de lege criticat se aplică si contractelor de arendare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii arendării nr. 16/1994. În jurisprudenta sa Curtea a statuat, în mod constant, că nu intră în competenta sa controlul aplicării dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii în timp, acest aspect fiind de competenta instantelor de judecată.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia textul de lege contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât reglementarea cuprinsă în acest text se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică.

De altfel, Curtea, în jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 82 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 19 aprilie 2005, referindu-se la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit bancar, a statuat că prin aceasta se face aplicatia unui principiu consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoresti învestite cu formulă executorie, ci si în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege.

Aceste considerente sunt valabile si în cauza de fată, având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în această materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, exceptie ridicată de Virgiliu Gontea în Dosarul nr. 2.323/2004 al Judecătoriei Fetesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 131

din 21 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, exceptie ridicată de Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal, pentru Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, se prezintă directorul directiei juridice Vlad Mihai Cercel, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită, în principal, respingerea exceptiei ca inadmisibilă, având în vedere că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, art. 47 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 a fost abrogat prin art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicatiilor, dispozitii, care potrivit art. III din aceeasi lege, au intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005.

În subsidiar solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. În sustinere depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, arătând că prevederile art. 47 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 au fost abrogate expres prin art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.718/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, exceptie ridicată de Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că reglementarea plătii tarifului de monitorizare anual, datorat de furnizorii de servicii de comunicatii electronice Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii, sub forma unui procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor, reprezintă o dublă impozitare, contravenind dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Constitutie. Arată, în acest sens, că pentru aceeasi cifră de afaceri este calculată atât contributia anuală ce trebuie plătită către Autoritatea Natională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, cât si tariful de monitorizare anual datorat Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că textele legale criticate contravin dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, întrucât sistemul de impunere reglementat de aceste texte nu asigură o asezare justă a sarcinilor fiscale pentru o societate comercială care desfăsoară si alte activităti pe lângă activitătile specifice de comunicatii electronice.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, arătând că sumele percepute de Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii cu titlu de tarif de monitorizare nu au natura unor taxe si impozite în sensul

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece ele nu constituie surse la bugetul de stat. De asemenea, arată că prin Legea nr. 239/2005 a fost abrogat art. 47 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002, introducându-se un capitol distinct referitor la tariful de monitorizare, urmând a intra în vigoare la data de 31 decembrie 2005. Potrivit acestor noi dispozitii, la stabilirea tarifului de monitorizare se iau în considerare numai veniturile realizate din activitatea desfăsurată în domeniul comunicatiilor.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Exceptia are ca obiect prevederile art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 591/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002, prevederi care la data sesizării aveau următorul continut:

– Art. 47: “(1) Furnizorii de retele si de servicii de comunicatii electronice autorizati în conditiile prezentei ordonante de urgentă datorează ANRC un tarif de monitorizare anual, calculat ca un procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor. [...]

(6) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol cifra de afaceri este suma veniturilor realizate din vânzările de produse sau din prestările de servicii efectuate de agentul economic în cursul unui exercitiu financiar.“

Textul constitutional pretins a fi încălcat este cel al art. 56 alin. (2), potrivit căruia “Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a sarcinilor fiscale“. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 79/2002 a fost modificată si completată prin Legea nr. 239 din 15 iulie 2005 privind modificarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicatiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. Prin art. II pct. 5 din această lege, în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 a fost introdus un capitol distinct, respectiv Capitolul VIII1, referitor la tariful de monitorizare, care a intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005, cu aceeasi dată fiind abrogat art. 47 din această ordonantă.

Curtea observă că, în urma acestor modificări intervenite ulterior sesizării sale, nu s-a mai păstrat solutia legislativă pe care autorul exceptiei o critică. Astfel, potrivit acestei noi redactări, furnizorii de retele sau servicii de comunicatii au posibilitatea de a opta între solutia existentă, si anume determinarea tarifului de monitorizare în functie de cifra de afaceri, potrivit art. 481 alin. (1) din Legea nr. 239/2005, si determinarea tarifului de monitorizare în functie de veniturile rezultate numai din furnizarea de retele sau servicii de comunicatii electronice, potrivit art. 484 alin. (2) din aceeasi lege.

Tinând seama că în jurisprudenta constantă a Curtii  Constitutionale s-a statuat că în situatia modificării prevederii legale atacate sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că în cauza de fată această cerintă nu este îndeplinită si, în consecintă, exceptia urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, exceptie ridicată de Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 195

din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Liliana Avram Blaj în Dosarul nr. 2.777/2005 al Tribunalului Iasi – Sectia contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.777/2005, Tribunalul Iasi – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocată de Liliana Avram Blaj într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât instituie un tratament discriminatoriu pentru persoanele care desfăsoară profesii liberale, prin raportare la tratamentul privilegiat aplicat celorlalte categorii de contribuabili, în conditiile în care toti asiguratii sunt beneficiarii aceluiasi serviciu si au aceleasi drepturi în ceea ce priveste protejarea sănătătii lor.

Tribunalul Iasi – Sectia contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 sunt constitutionale. Arată că, din modul în care a fost formulată exceptia de neconstitutionalitate, autorul acesteia are în vedere caracterul incomplet al textului, ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005. Continutul acestora este următorul:

– Art. 51 alin. (2): “(2) Contributia lunară a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5 %, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor din activităti desfăsurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfăsoare activităti independente, dar nu mai putin de un salariu de bază minim brut pe tară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contributia;

c) veniturilor din agricultură si silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizatiilor de somaj si alocatiilor de sprijin;

e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobânzi si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)–d).“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat nesocoteste prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare identică si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 647 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005, Curtea a constatat că prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 sunt constitutionale. În esentă, Curtea a retinut că este firesc ca valoarea contributiei de asigurări sociale de sănătate să difere de la persoană la persoană, fiind în raport de veniturile realizate, dar această diferentă este rezonabilă si justificată de situatia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari fată de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum si de principiul solidaritătii si subsidiaritătii în colectarea si utilizarea fondurilor, consacrat în art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea solutiei pronuntate cu acel prilej.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Liliana Avram Blaj în Dosarul nr. 2.777/2005 al Tribunalului Iasi – Sectia contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Programului anual de marketing si promovare turistică si a Programului anual de dezvoltare a produselor turistice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 8/1998 privind constituirea Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, aprobat cu modificări si completări prin Legea nr. 23/2000, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Programul anual de marketing si promovare turistică si Programul anual de dezvoltare a produselor turistice, prevăzute în anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Programele prevăzute la art. 1 se finantează din bugetul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în limita fondurilor aprobate pentru Autoritatea Natională pentru Turism, anual, cu această destinatie.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 2 martie 2006.

Nr. 303.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROGRAMUL ANUAL

de marketing si promovare turistică

 

CAPITOLUL I

Obiectivul general al programului

 

Art. 1. – Programul anual de marketing si promovare turistică urmăreste promovarea produselor turistice din România pe piata internă si pe principalele piete turistice din străinătate.

 

CAPITOLUL II

Obiective specifice

 

Art. 2. – Programul anual de marketing si promovare turistică urmăreste realizarea următoarelor obiective:

a) desfăsurarea de activităti de comunicare integrată de marketing în scopul îmbunătătirii imaginii României din punct de vedere turistic pe piata internă si internatională;

b) promovarea produselor turistice din România în scopul cresterii circulatiei turistice interne si internationale;

c) promovarea produselor turistice în functie de interesul specific fiecărei piete.

 

CAPITOLUL III

Continutul programului si modalităti de finantare

 

Art. 3. – Prin Programul anual de marketing si promovare turistică se finantează în proportie de 100% următoarele:

A. Realizarea – creatie si executie, achizitionarea si distributia materialelor de promovare si informare turistică:

a) în domeniul tipăriturilor:

– tipărirea de brosuri, pliante, afise, bannere, panouri, alte prospecte ce au ca scop promovarea turistică a României pe piata internă si internatională;

b) în domeniul materialelor destinate promovării si informării prin mijloace audiovizuale:

– filme de promovare a ofertei turistice generale, pe zone si pe produse turistice;

– CD-ROM-uri, DVD-uri, spoturi audio, video;

– diapozitive, fotografii, postere;

c) obiecte specifice de reclamă/protocol.

B. Actiunile de promovare turistică specifice pe piata internă si internatională:

a) participări la manifestări interne si internationale (târguri si expozitii);

b) activităti specifice de relatii publice;

c) organizarea de vizite de documentare pentru reprezentanti mass-media, agenti, tour-operatori si alti creatori de opinie din străinătate;

d) organizarea de evenimente pentru promovarea ofertei turistice românesti;

e) organizarea de actiuni itinerante de promovare (roadshow-uri) în străinătate;

f) alte actiuni specifice de promovare.

C. Campanii de publicitate în tară si străinătate:

a) publicitate în mass-media: presa scrisă ce se adresează publicului si specialistilor, radio, TV paneuropene, nationale si locale;

b) publicitate la târguri (catalogul manifestării, panouri outdoor si indoor, bannere, ecrane);

c) mailing;

d) publicitate exterioară: panouri outdoor, promovare pe ecrane video, promovare pe mijloace de transport;

e) alte campanii de publicitate specifice.

D. Realizarea, întretinerea si modernizarea site-urilor Autoritătii Nationale pentru Turism si ale birourilor de promovare si informare turistică din străinătate.

Art. 4. – (1) Prin prezentul program se cofinantează proiectele de promovare a ofertei turistice românesti în proportie de maximum 50%.

(2) Pot fi cofinantate prin acest program în proportie de maximum 50% si tipărituri, site-uri, realizarea de CD-uri si DVD-uri, pagini de turism, emisiuni de turism, filme de turism, materiale audiovideo, cataloage, ghiduri, albume, alte actiuni de promovare a ofertei turistice.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROGRAMUL ANNUAL

de dezvoltare a produselor turistice

 

CAPITOLUL I

Obiectivul general al programului

 

Art. 1. – Programul anual de dezvoltare a produselor turistice urmăreste dezvoltarea durabilă a turismului din România.

 

CAPITOLUL II

Obiective specifice

 

Art. 2. – Programul anual de dezvoltare a produselor turistice urmăreste realizarea următoarelor obiective:

a) elaborarea strategiilor de dezvoltare a turismului;

b) dezvoltarea produselor turistice;

c) sustinerea proiectelor de investitii în turism;

d) cresterea calitătii serviciilor în turism;

e) sustinerea învătământului turistic si a pregătirii profesionale de specialitate prin sistemul de formare profesională a adultilor.

 

CAPITOLUL III

Continutul programului si modalităti de finantare

 

Art. 3. – Prin Programul anual de dezvoltare a produselor turistice se finantează în proportie de 100%:

a) studiile privind dezvoltarea turismului si conjunctura pietei turistice interne si internationale (produse turistice, regiuni, tendinte pe piata internă si internatională);

b) programele de educare si dezvoltare a turismului durabil;

c) dezvoltarea softului si a domeniului Internet aferente activitătii de autorizare, licentiere, omologare si controlul activitătii turistice;

d) realizarea ghidurilor privind activitatea de clasificare, licentiere, omologare, atestare în turism si a legislatiei din domeniul turismului.

Art. 4. – Prin Programul anual de dezvoltare a produselor turistice se cofinantează în proportie de maximum 50%:

a) programe de formare profesională a adultilor din sectorul turistic si din domeniul învătământului turistic;

b) programele pentru îmbunătătirea calitătii serviciilor în turism.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Programului national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea eficientei energetice si utilizarea energiei regenerabile în anul 2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă Programul national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea eficientei energetice si utilizarea energiei regenerabile în anul 2006, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Agentia Română pentru Conservarea Energiei va elabora Regulamentul de selectie a beneficiarilor cofinantărilor prevăzute în programul mentionat la alin. (1), care se aprobă prin ordin al ministrului economiei si comertului.

Art. 2. – (1) Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de prezenta hotărâre vor fi notificate potrivit Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, si se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurentei.

(2) În cazul actelor administrative emise si al contractelor administrative încheiate fără respectarea obligatiei prevăzute la alin. (1), Consiliul Concurentei va solicita instantelor de judecată competente anularea actului administrativ prin care s-a acordat ajutorul ilegal si, pe cale de consecintă, recuperarea, rambursarea sau suspendarea plătii oricărui ajutor ilegal.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 8 martie 2006.

Nr. 320.

 

ANEXĂ

 

PROGRAM NATIONAL

pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea eficientei energetice

si utilizarea energiei regenerabile în anul 2006

 

CAPITOLUL I

Necesitatea Programului national

 

O mare parte din populatia urbană din România, peste 5 milioane de persoane, foloseste energie termică din sistemele de termoficare, pentru încălzire si apă caldă menajeră.

Mărimea, structura si starea tehnică a acestor sisteme pot fi evaluate prin utilizarea bazei de date www.save200.asa.ro, realizată de Agentia Română pentru Conservarea Energiei, unitate care functionează în subordinea Ministerului Economiei si Comertului, denumită în continuare ARCE, în cooperare cu alti parteneri români în cadrul proiectului DHCAN (District Heating in Candidate Countries and Pilot Action in Hungary and Romania), integrat în Programul SAVE II al Comisiei Europene. Tehnologia încălzirii urbane a evoluat mult în ultimul timp datorită avantajelor oferite:

a) eficientă energetică ridicată;

b) posibilitatea utilizării mai multor tipuri de combustibili în functie de conjunctura pietei, inclusiv a unor surse de energie reziduală – apă fierbinte, abur industrial –, sau a unor surse regenerabile – biogaz din statiile de epurare urbană, deseuri menajere si alte deseuri combustibile etc.;

c) operare simplă din partea consumatorului care nu se implică în activităti de aprovizionare cu combustibil, întretinere, supravegherea functionării etc.;

d) pericol redus pentru consumator, comparativ cu sursele individuale pe bază de combustibil;

e) poluare redusă în spatiul urban prin amplasarea surselor de energie termică în afara zonei locuibile si transportul la distantă al agentului termic;

f) facilitarea aplicării unor politici municipale de investitii, de coeziune socială, de protectie a mediului etc.

Sistemele de încălzire din România sunt afectate de o serie de probleme generate de introducerea dificilă a noilor tehnologii (conducte preizolate, schimbătoare cu plăci, echipamente de contorizare si reglaj individual, automatizarea punctelor termice), operarea neratională a sistemelor existente, concurenta neloială a altor sisteme de încălzire, ca urmare a lipsei unei viziuni unitare si bine coordonate privind încălzirea urbană. Toate aceste probleme se reflectă în valoarea facturii pentru energie termică suportate de populatie, ceea ce a determinat o tendintă de deconectare de la sistemele de încălzire urbană. Problema s-a accentuat prin deconectarea consumatorilor industriali, ceea ce a necesitat transferarea costurilor fixe de operare integral asupra populatiei.

Ca urmare, reducerea facturii consumatorilor casnici implică reabilitarea sistemelor de încălzire pentru reducerea pierderilor aferente transportului si distributiei, inclusiv a celor din punctele termice, pentru introducerea sistemelor de facturare si reglaj individual, care să permită adaptarea consumului la puterea de plată a consumatorilor individuali, precum si motivarea acestora pentru realizarea operatiilor de izolare termică a locuintelor.

Interventia statului în sustinerea programelor de investitii de reabilitare este justificată de următoarele aspecte:

a) actiunea de reabilitare este în concordantă cu Strategia natională în domeniul eficientei energetice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 163/2004, unde sectorul de alimentare centralizată cu energie termică a fost identificat ca o a doua prioritate a Programului national pentru reducerea costurilor cu energia pentru populatie, prin cresterea eficientei energetice si utilizarea energiei regenerabile în anul 2006, denumit în continuare Programul national;

b) dezvoltarea acestor sisteme de încălzire este o optiune strategică, dat fiind faptul că înlocuirea lor cu alte sisteme individuale pe gaz nu este posibilă din cauza lipsei de resurse si a infrastructurii aferente;

c) existenta acestor sisteme conditionează promovarea cogenerării, ca tehnologie de maximă eficientă în utilizarea gazelor naturale;

d) procesul de integrare europeană necesită aplicarea Directivei nr. 93/76/EEC cu referire la facturarea individuală a energiei termice si a Directivei nr. 2004/8/EC cu referire la cogenerarea de înaltă eficientă;

e) realizarea unor investitii de mari proportii necesită politici nationale speciale care să permită atragerea capitalului privat prin parteneriat public-privat, finantarea cu a treia parte etc., atragerea unor bănci importante în realizarea unui sistem de garantii pentru credite, cofinantarea unor componente de investitii de interes public, din fonduri locale sau nationale;

f) actiunea de reabilitare trebuie să compenseze total sau partial atât efectul reducerii subventiilor pentru energia termică, cât si efectul cresterii pretului petrolului până la valori de 60–70 dolari/baril.

Experienta ARCE în promovarea investitiilor de reabilitare demonstrează că prin cofinantare se asigură:

a) motivarea autoritătilor locale;

b) concentrarea diferitelor surse de finantare;

c) cresterea încrederii institutiilor de finantare, inclusiv a celor internationale, în a sustine astfel de proiecte.

Exemplul cel mai elocvent este realizarea proiectului “Sawdust 2000“, care a reusit să atragă surse aditionale externe nerambursabile în proportie de 4/1.

 

CAPITOLUL II

Grupurile-tintă

 

Proiectul se adresează următoarelor categorii de potentiali beneficiari:

1. populatia din mediul urban ale cărei apartamente sunt racordate la sistemele centralizate de încălzire.

Conform Strategiei nationale pentru alimentare cu energie termică în sistem centralizat, potentialul maxim de conservare a energiei în domeniul alimentării centralizate este de 15–30%. Valorificarea acestui potential, corelată cu valorificarea potentialului rezultat din reabilitarea termică a locuintelor, ar putea conduce la reduceri semnificative ale facturilor de energie termică sau la cresterea confortului si a sigurantei în alimentarea cu căldură si apă caldă menajeră;

2. autoritătile locale, din cauza următoarelor motive:

a) bugetul local este în mod serios afectat de valoarea subventiilor pentru energie termică, ceea ce limitează capacitatea de investitie a acestora si eligibilitatea lor pentru credite bancare interne si externe. Reducerea valorii facturii energetice determină, implicit, scăderea presiunii asupra bugetului local, reducerea arieratelor financiare ale companiilor locale de încălzire către furnizorii de combustibil, prin diminuarea pierderilor si utilizarea unor surse de energie regenerabilă;

b) crearea de noi locuri de muncă este un obiectiv important pe plan local si national. Reabilitarea sistemelor de încălzire presupune investitii cu intensitate mare a fortei de muncă datorită volumului mare de lucrări de constructiimontaj, a căror pondere poate ajunge la 40–60% din volumul investitiei;

3. furnizorii de echipamente – cresterea volumului de investitii determină o crestere a cererii de echipamente specifice: conducte, izolatii, armături, elemente de automatizare etc., ceea ce va stimula productia, iar achizitionarea în cantităti de masă va determina o scădere a pretului. Din experienta ARCE, licitarea unui pachet de proiecte cu echipamente similare poate determina reduceri de costuri de până la 25%. Acest lucru este deosebit de important în echiparea cu mijloace de contorizare si reglaj individual (ventile termostat si alocatoare de costuri, deoarece facilitează achizitionarea lor de către categoriile sociale cu venituri reduse).

 

CAPITOLUL III

Scopul Programului national

 

Scopul Programului national constă în realizarea unei reduceri a facturii de energie termică a populatiei cu 15–25% prin stimularea unui volum de investitii de peste 250 milioane lei/an, prin cofinantare de la bugetul de stat a maximum 30% din valoarea proiectelor de reabilitare a sistemelor de încălzire urbană.

Programul national concretizează aplicarea prevederilor Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prin facilitarea finantării investitiilor rezultate din programele proprii de eficientă energetică întocmite de autoritătile locale.

De asemenea, Programul national răspunde obligatiilor ce revin României ca tară care a ratificat Protocolul de eficientă energetică si aspecte asociate de mediu, document în baza căruia trebuie aplicate o serie de mecanisme financiare si fiscale de sprijinire a eficientei energetice.

Programul national urmăreste reducerea pierderilor de apă si căldură în retelele de transport si distributie a agentului termic, modernizarea structurii retelei în raport cu situatia si pozitionarea actuală a consumatorilor de energie termică, introducerea sistemelor de contorizare în conformitate cu prevederile legale în vigoare, introducerea sistemului de distributie pe două conducte si a punctelor termice de bloc, acolo unde este cazul.

Programul national sustine implementarea Strategiei nationale privind alimentarea cu energie termică a localitătilor prin sisteme de producere si distributie centralizate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 882/2004.

 

CAPITOLUL IV

Obiectivele Planului national privind reabilitarea retelei de încălzire urbană, aferent Strategiei nationale

în domeniul eficientei energetice

 

Reabilitarea retelei de încălzire urbană se realizează pe baza următoarelor obiective:

a) aplicarea Strategiei de eficientă energetică, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 163/2004, si a planului de actiune aferent;

b) aplicarea prevederilor Legii nr. 199/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) aplicarea prevederilor actelor normative care transpun directivele Comisiei Europene cu referire la eficientă energetică si a altor angajamente internationale asumate;

d) aplicarea prevederilor Strategiei nationale privind alimentarea cu energie termică a localitătilor prin sisteme de producere si distributie centralizate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 882/2004;

e) facilitarea unor investitii importante la nivel local, inclusiv atragerea de surse de finantare externe nerambursabile si sub formă de credite, stimularea parteneriatului public-privat;

f) compensarea efectului reducerii subventiilor pentru energie termică si a efectului cresterii pretului petrolului pe piata internatională asupra facturii populatiei;

g) dezvoltarea pietei de servicii energetice în România si a pietei de echipamente performante energetic, în special dezvoltarea productiei interne;

h) valorificarea potentialului de resurse energetice regenerabile pe plan local pentru acoperirea cererii de energie termică pentru populatie si înlocuirea sau reducerea cantitătii de combustibili scumpi ori deficitari;

i) reducerea emisiilor de CO2 în spatiul urban locuibil, generate atât de utilizarea surselor locale de încălzire, cât si de poluare prin depozitarea de deseuri combustibile; realizarea acestui deziderat va permite accesarea de noi surse de finantare prin mecanismul de Joint Implementation, pentru care România are memorandumuri semnate cu mai multe tări;

j) valorificarea experientei si rezultatelor obtinute în proiecte-pilot cu finantare externă: TECP (Thermal Energy Conservation Programme), EEDHHS (Energy Efficiency in District Heating Housing Sector);

k) aplicarea prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 48/2004 pentru adoptarea unor măsuri privind furnizarea energiei termice populatiei, pentru încălzirea locuintei si prepararea apei calde de consum, prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 430/2004, prin care se prevede acordarea de sume de la bugetul de stat pentru retehnologizarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor centralizate de producere a energiei termice prin suplimentarea bugetului Ministerului Economiei si Comertului la capitolul 82.01 “Industrie extractivă, producătoare si constructii“, titlul 51 “Transferuri între unităti ale administratiei publice“, articolul 51.02 “Transferuri de capital“, alineatul 51.02.06 “Retehnologizarea centralelor termice si electrice de termoficare“.

 

CAPITOLUL V

Conditii de eligibilitate pentru finantare

 

Programul national este conceput după criteriile si principiile programelor comunitare, cu respectarea transparentei si nedistorsionarea concurentei si asigurarea respectării regulilor de piată.

Luându-se în considerare experienta dobândită în sustinerea financiară a proiectelor de conservare a energiei, principalele criterii de eligibilitate pentru proiectele de investitii în domeniul eficientei energetice sunt:

a) initiatorul investitiei este o autoritate locală sau o entitate subordonată acesteia;

b) fundamentarea investitiei se face printr-un studiu de fezabilitate, coerent cu strategia locală de asigurare a energiei termice sau cu programul propriu de eficientă energetică realizat conform Legii nr. 199/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) studiul de fezabilitate este aprobat de autoritatea locală;

d) există alocare de surse financiare în bugetul local sau posibilitatea de accesare a altor surse de finantare care să acopere minimum 70% din valoarea proiectului ori a etapei din proiect pentru care se cere cofinantare din Programul national; în cazul finantării unei etape, este necesar să se demonstreze că rezultatele obtinute pot fi clar identificate si nu depind de realizarea altor etape;

e) investitia are la bază indicatori de eficientă energetică si economică: economia de combustibil realizabilă, reducerea pierderilor de energie, sustinerea cogenerării, introducerea contorizării si facturării individuale, reducerea costurilor si, respectiv, a facturii populatiei etc.;

f) investitia introduce tehnologii moderne de producere, transport si distributie si/sau mecanisme moderne de finantare ori contribuie la dezvoltarea pietei de servicii energetice;

g) beneficiarul acceptă monitorizarea realizării investitiei si evaluarea efectelor împreună cu autoritatea competentă care implementează Programul national, conform unei conventii încheiate la deschiderea finantării;

h) beneficiarul acceptă utilizarea fondurilor primite prin Programul national numai pentru achizitia de echipamente nu si pentru lucrări de constructii-montaj aferente realizării investitiei;

i) beneficiarul acceptă să utilizeze etapizat fondurile primite prin Programul national numai în proportia stabilită cu fondurile proprii.

 

CAPITOLUL VI

Finantarea proiectelor

 

Eligibilitatea proiectelor se determină în conditiile legislatiei în vigoare, pe baza analizei tehnice realizate de ARCE, ca autoritate competentă de implementare a Programului national, a dosarului înaintat de beneficiar.

Cofinantarea se realizează de Ministerul Economiei si Comertului prin transferuri la bugetele locale în limitele sumelor alocate prin legea bugetului de stat.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind criteriile de aprobare a auditorilor financiari care auditează situatiile financiare ale asigurătorilor

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) si ale art. 20 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 7 martie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind criteriile de aprobare a auditorilor financiari care auditează situatiile financiare ale asigurătorilor,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele privind criteriile de aprobare a auditorilor financiari care auditează situatiile financiare ale asigurătorilor, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directia generală reglementări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 13 martie 2006.

Nr. 113.105.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind criteriile de aprobare a auditorilor financiari care auditează situatiile financiare ale asigurătorilor

 

Art. 1. – Prezentele norme stabilesc conditiile care trebuie îndeplinite si documentele pe care trebuie să le prezinte auditorii financiari în vederea obtinerii aprobării pentru efectuarea auditului situatiilor financiare ale asigurătorilor, precum si obligatiile si responsabilitătile minimale ale acestora referitoare la situatiile financiare ale asigurătorilor.

Art. 2. – Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, asigurătorii au obligatia auditării situatiilor financiare anuale si, după caz, consolidate, de către un auditor financiar persoană juridică, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România si aprobat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 3. – Pentru a fi aprobati în vederea auditării situatiilor financiare ale asigurătorilor, auditorii financiari trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

a) să aibă calitatea de auditor financiar, membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România;

b) să îndeplinească cerintele legale si profesionale referitoare la activitatea de audit si să nu se afle într-o situatie de incompatibilitate sau de conflict de interese prevăzută de legislatia în vigoare;

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în conformitate cu Normele privind asigurarea pentru risc profesional emise de Camera Auditorilor Financiari din România;

d) coordonatorul echipei care va realiza auditul situatiilor financiare să aibă calitatea de auditor financiar activ, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, si să fi coordonat sau să fi participat la auditarea situatiilor financiare ale asigurătorilor o perioadă de cel putin 2 ani;

e) să aibă cel putin un actuar în cadrul echipei care va realiza auditul financiar, în vederea examinării activitătii de asigurare conform principiilor fundamentale si general acceptate ale calculului actuarial.

Art. 4. – (1) În vederea aprobării, asigurătorii au obligatia să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor o solicitare de aprobare a auditorului financiar, însotită de documentatia prevăzută la alin. (2).

(2) Pentru auditorul financiar va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarea documentatie din care să rezulte îndeplinirea conditiilor prevăzute la art. 3:

a) documentul care atestă calitatea de membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România, eliberat de aceasta, valabil pentru anul financiar în curs;

b) curriculum vitae pentru auditorul financiar mentionat la art. 3 lit. d), care va cuprinde cel putin informatii legate de studiile absolvite, cu mentionarea institutiei de învătământ, a naturii cursurilor si a anului absolvirii, si o prezentare detaliată a activitătii desfăsurate, cu indicarea denumirii si a profilului activitătii entitătii în cadrul căreia a activat, a duratei si naturii activitătilor desfăsurate, precum si a responsabilitătilor exercitate, însotit de orice alte documente care atestă îndeplinirea cerintelor de pregătire si experientă în domeniul asigurărilor. Dacă este cazul, se va indica si autoritatea însărcinată cu supravegherea fiecăreia dintre entitătile în cadrul cărora auditorul financiar mentionat la art. 3 lit. d) a desfăsurat activitate;

c) curriculum vitae pentru actuarul mentionat la art. 3 lit. e), care să cuprindă cel putin informatiile prevăzute la lit. b);

d) curriculum vitae pentru reprezentantul legal/statutar al societătii de audit financiar, care să cuprindă cel putin informatiile prevăzute la lit. b);

e) o copie a contractului de asigurare de răspundere civilă profesională;

f) chestionarul în forma prezentată în anexa nr. 1 la prezentele norme, completat si semnat de reprezentantul legal/statutar al societătii de audit financiar;

g) declaratia în forma prezentată în anexa nr. 2 la prezentele norme, completată si semnată de reprezentantul legal/statutar al societătii de audit financiar.

(3) În cazul în care auditorul financiar propus de către asigurător îndeplineste această calitate la un alt asigurător si, prin urmare, detine aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru efectuarea auditului situatiilor financiare, documentatia prevăzută la alin. (2) va fi înlocuită cu o declaratie sub semnătura reprezentantului legal/statutar al auditorului financiar, prin care să se confirme că informatiile cuprinse în documentatia existentă în evidentele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu au suferit modificări sau, după caz, să se comunice modificările intervenite.

(4) În cazul schimbării auditorului financiar, asigurătorul va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii, o solicitare semnată de unul dintre conducătorii executivi ai asigurătorului din care să rezulte motivele schimbării auditorului, identitatea noului auditor, însotită de hotărârea organului statutar, precum si de documentatia prevăzută la alin. (2), în vederea aprobării noului auditor. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Orice modificare a informatiilor si/sau a documentelor care au stat la baza aprobării auditorului va fi comunicată Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 5 zile de la data producerii modificării.

Art. 5. – (1) Auditorul financiar furnizează, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii, clarificări, explicatii referitoare la datele cuprinse în situatiile financiare ale asigurătorului.

(2) Auditorul financiar va întocmi un raport anual însotit de opinia sa, din care să rezulte dacă situatiile financiare prezintă o imagine fidelă a pozitiei financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfăsurată conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.

(3) Raportul auditorului financiar trebuie să cuprindă cel putin următoarele:

a) identificarea situatiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;

b) o descriere a ariei auditului financiar, care identifică cel putin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul;

c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit căreia situatiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară si, după caz, dacă situatiile financiare anuale respectă cerintele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii financiari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, opinia este imposibil de exprimat;

d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atentia printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;

e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorului cu situatiile financiare anuale pentru acelasi exercitiu financiar;

f) o referire privind respectarea prevederilor legale privind metodologia de calcul si evidentă a rezervelor tehnice ale asigurătorului, precum si a categoriilor de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului si regulile de dispersie a plasamentelor;

g) o referire privind respectarea prevederilor legale privind marja de solvabilitate a asigurătorului;

h) o referire privind respectarea reglementărilor interne privind programul de reasigurare a asigurătorului si gradul de adecvare al acestuia;

i) o referire privind practicile si procedurile controlului si auditului intern al asigurătorului, precum si eventualele deficiente constatate si recomandările făcute pentru remedierea acestora.

(4) Raportul de audit se semnează de către auditorii financiari, persoane fizice, în numele auditorilor persoane juridice, si se datează.

Art. 6. – (1) Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atributiilor sale, a luat cunostintă despre orice act sau fapt în legătură cu asigurătorul ori cu entitătile care intră în perimetrul de consolidare, act sau fapt care:

a) constituie o încălcare a legii si/sau a reglementărilor ori actelor emise în aplicarea acestora, prin care sunt stabilite conditiile de autorizare si de desfăsurare a activitătii asigurătorului;

b) este de natură să afecteze situatia patrimonială a asigurătorului sau buna sa functionare;

c) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-si exprima opinia asupra situatiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

(2) Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informatiilor prevăzute la alin. (1) nu constituie o încălcare a oricărei restrictii privind divulgarea de informatii si nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.

Art. 7. – În conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigură confidentialitatea informatiilor continute în raportul auditorului financiar.

Art. 8. – Solicitarea de aprobare împreună cu documentatia prevăzută la art. 4 alin. (2) vor fi transmise Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor înainte de  începerea misiunii auditului financiar al situatiilor financiare anuale/consolidate.

Art. 9. – Prevederile prezentelor norme se aplică începând cu auditarea situatiilor financiare ale exercitiului financiar 2006.

Art. 10. – (1) Nerespectarea de către asigurători a prevederilor prezentelor norme se sanctionează în conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor prezentelor norme de către auditorii financiari, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România, solicitând acesteia adoptarea măsurilor care se impun pentru remedierea acestor încălcări, si poate retrage aprobarea acordată auditorilor financiari în cauză.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

(Confidential)

 

CHESTIONAR*)

pentru auditorul financiar

 

1. Identitatea societătii de audit financiar (se vor indica: denumirea, forma juridică, adresa sediului social, codul unic de înregistrare si numărul autorizatiei de functionare eliberate de Camera Auditorilor Financiari din România):

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

2. Identitatea reprezentantului legal/statutar al societătii de audit financiar (se vor indica: numele, prenumele si functia acestuia, informatii de contact):

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

3. Identitatea auditorului financiar, persoană fizică, care coordonează echipa ce va realiza auditul financiar al asigurătorului (se vor indica: numele, prenumele si functia acestuia, informatii de contact):

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

4. În ultimii 10 ani vreuna dintre entitătile la care societatea de audit financiar mentionată la pct. 1 a prestat servicii de audit financiar a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară/faliment/lichidare? În caz afirmativ, faceti orice precizări utile:

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

5. Comunicati orice informatii suplimentare care ar putea fi considerate relevante pentru activitatea societătii de audit financiar mentionate la pct. 1:

.........................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

Subsemnatul, cunoscând prevederile art. 292 din Codul penal (art. 474 din noul Cod penal), declar pe propria răspundere, sub sanctiunea legii, că toate răspunsurile sunt complete si conforme cu realitatea si că nu există alte fapte relevante asupra cărora Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ar trebui informată. Totodată, în numele societătii pe care o reprezint, mă angajez să comunic Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor orice modificare privind informatiile furnizate.

 

Data ...................................

Numele si prenumele ...................................

Semnătura si stampila ................................

 


NOTĂ:

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va păstra confidentialitatea informatiilor cuprinse în răspunsurile la acest chestionar, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege.

*) Acest chestionar va fi completat si semnat de reprezentantul legal/statutar al societătii de audit financiar.

 Chestionarul se întocmeste potrivit acestui model, în formă tehnoredactată; este obligatoriu să se răspundă la toate întrebările. Nu sunt acceptate chestionarele semnate prin reprezentare.

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

DECLARATIE*)

 

Subsemnatul ................................................................................................................................. (numele si prenumele),

reprezentant legal/statutar al .................................................................................... (denumirea societătii de audit financiar), propusă în calitate de auditor financiar la ............................................................................................................................... (denumirea asigurătorului), declar că societatea de audit financiar mentionată nu se află în vreuna dintre situatiile prevăzute la art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările ulterioare, ori în altă situatie de incompatibilitate sau de conflict de interese prevăzută de legislatia în vigoare.

 

Data ...............................

 

Semnătura si stampila ....................

 


*) Această declaratie va fi completată si semnată de reprezentantul legal/statutar al societătii de audit financiar. Nu sunt acceptate declaratiile semnate prin reprezentare.