MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 264         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 19 aprilie 2007

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

91. - Lege pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

 

388. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

 

94. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

400. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

97. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate

 

403. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 139 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 169 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006

 

Decizia nr. 171 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 242 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

57. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea pretului de referintă al gazelor naturale extrase în România

 

234. - Ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă

 

2.130/535/227. - Ordin al ministrului culturii si cultelor, al ministrului finantelor publice si al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Companiei Nationale a Imprimeriilor „Coresi” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

179. - Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „ASILIFE INSURANCE BROKER” - S.R.L.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 12 octombrie 2006 în Cauza Tovaru împotriva României

 

Rectificări la :

 - Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii nr. 53/2007

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatele (1), (2) si (4) vor avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Cazierul fiscal se organizează de Ministerul Finantelor Publice*) la nivel central si la nivelul unitătilor teritoriale competente.

(2) La nivelul Ministerului Finantelor Publice se organizează cazierul fiscal national, în care se tine evidenta contribuabililor de pe întregul teritoriu al României, iar la nivelul unitătilor teritoriale competente se organizează cazierul fiscal local, în care se tine evidenta contribuabililor care au domiciliul fiscal în raza teritorială a acestora.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (2), la nivelul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili se organizează cazierul fiscal în care se tine evidenta contribuabililor mari care intră în competenta de administrare a acestei unităti fiscale, potrivit legii.”

2. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Unitătile teritoriale competente sunt directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Directia generală de administrare a marilor contribuabili, administratiile finantelor publice ale municipiilor resedintă de judet, precum si cele ale sectoarelor municipiului Bucuresti.”

3. La articolul 6, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

,,a) extrasele de pe hotărârile judecătoresti definitive si irevocabile, transmise de instantele judecătoresti Ministerului Finantelor Publice;”.

4. La articolul 6, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) si (12), cu următorul cuprins:

„(11) Dispozitivul hotărârii judecătoresti definitive si irevocabile se comunică directiei generale a finantelor publice în a cărei rază teritorială îsi are domiciliul fiscal persoana sanctionată, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.

(12) Organele competente să constate faptele prevăzute la art. 2 si să aplice sanctiuni au obligatia ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a actelor care sanctionează fapte care, potrivit legii, se înscriu în cazierul fiscal, neatacate în termenele prevăzute de lege, să transmită aceste acte directiei generale a finantelor publice în a cărei rază teritorială îsi are domiciliul fiscal persoana sanctionată.”

5. La articolul 8, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

,,a) la înfiintarea societătilor comerciale, a societătilor cooperative si a cooperativelor agricole de către asociati, actionari si reprezentantii legali desemnati;”.

6. La articolul 8, după litera c) a alineatului (1) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) la cesiunea părtilor sociale sau a actiunilor de către asociati sau actionari.”

7. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Obligatia prevăzută la alin. (1) este îndeplinită în situatiile prevăzute la lit. a) si d) prin transmiterea, în format electronic, a informatiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de către Ministerul Finantelor Publice Oficiului National al Registrului Comertului, la solicitarea acestuia, în termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele informatii: numele si prenumele/denumirea si codul de identificare fiscală.”

8. La articolul 9, alineatele (3) si (4) vor avea următorul cuprins:

„(3) Pentru eliberarea certificatului de cazier fiscal, precum si pentru transmiterea electronică a informatiilor din cazierul fiscal se percepe o taxă în sumă de 5 lei.

(4) La cerere, pentru situatii de urgentă, certificatul de cazier fiscal poate fi eliberat în maximum două zile lucrătoare, cu plata unei taxe în sumă de 100 lei.”

9. La articolul 9, alineatul (41) se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

EUGEN NICOLICEA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. 91.


*) Conform art. 15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007, denumirea „Ministerul Finantelor Publice” se înlocuieste cu denumirea „Ministerul Economiei si Finantelor”.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. 388.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55 din 30 august 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I, după punctul 15 se introduce un nou punct, punctul 151, cu următorul cuprins:

151. La articolul 74, litera c) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

«c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităti, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;»“.

2. La articolul I, după punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 311, cu următorul cuprins:

„37'. Articolul 181 va avea următorul cuprins:

«Art. 181. - Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sănătate în muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.»“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

EUGEN NICOLICEA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 aprilie 2007.

Nr. 94.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BÂSESCU

 

Bucuresti, 13 aprilie 2007.

Nr. 400.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 91 din 22 noiembrie 2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

EUGEN NICOLICEA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 16 aprilie 2007.

Nr. 97.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/2006 privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat si asigurările sociale de sănătate si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 aprilie 2007.

Nr. 403.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 139

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gáâbor – judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „All Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 24.792/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde Mihail Darie, administrator al Societătii Comerciale „ALL Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta tinde la completarea dispozitiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 24.792/2/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „All Cars Corn Service” - S.R.L. În cadrul solutionării unei contestatii în anulare împotriva unei decizii civile a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ si fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile legale criticate încalcă principiul egalitătii în fata legii, instituind discriminări, întrucât pot exista persoane împotriva cărora au fost pronuntate hotărâri judecătoresti irevocabile, nule din diverse alte motive, care nu pot fi atacate pe calea contestatiei în anulare. Mai mult, contravin si accesului liber la justitie, deoarece prevăd expres si limitativ motivele pentru care poate fi introdusă contestatia în anulare, dintre acestea lipsind unele care determină nulitatea hotărârii judecătoresti, de exemplu, lipsa semnăturii judecătorului pe minută sau lipsa mentiunii că sentinta a fost pronuntată în sedinta publică.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia, în sensul că dispozitiile legale criticate nu sunt discriminatorii si nici nu afectează accesul liber la justitie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate, stabilind motivele pentru care hotărârile judecătoresti irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, nu instituie privilegii sau discriminări si nici nu îngrădesc dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor lor legitime.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei,

concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua cânds-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă.

Cu toate acestea, contestatia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că din formularea acesteia reiese că autorul exceptiei este nemultumit de o omisiune de reglementare, solicitând Curtii Constitutionale completarea dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă cu alte motive pentru care s-ar putea formula contestatia în anulare.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.

Ca atare, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „All Cars Corn Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 24.792/2/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 169

din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Vasile Ioan Savu în Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, asistat de avocat Doru-Viorel Ursu.

Procedura este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2.434/R din 13 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 32.437/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si 22 din Legea nr. 78/2000, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, exceptie ridicată de Vasile Ioan Savu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, „pornind de la obiectul de activitate si atributiile Directiei Nationale Anticoruptie, stabilite prin lege, analiza [...] prevederilor Legii nr. 78/2000 si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de competenta Directiei Nationale Anticoruptie în conditiile în care infractiunea pentru care s-a început urmărirea penală si ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este [...] o infractiune de coruptie propriu-zisă [...]”. Configurarea „unei alte situatii juridice” este, în opinia autorului exceptiei, fără suport legal si poate fi „împiedicată” doar de Curtea Constitutională. Se arată în acest sens că din actele dosarului se poate constata că împotriva inculpatului nu s-a efectuat urmărirea penală si nu a fost trimis în judecată pentru o infractiune de coruptie si, prin urmare, „urmărirea penală efectuată de procurorii DNA si trimiterea în judecată sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza dispozitiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (11) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutia României.”

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriul egalitătii în drepturi prevăzut în art. 4 alin. (2) din Constitutie. Totodată, arată că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil sau la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, pentru că nu înlătură posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public judecat de o instantă independentă, impartială si stabilită de lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si pentru ipoteza în care urmărirea penală se efectuează de către Directia Natională Anticoruptie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum si dispozitiile art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Prevederile din Legea nr. 78/2000 criticate ca neconstitutionale au următorul cuprins:

- art. 5 alin. (2): „În întelesul prezentei legi, sunt infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie infractiunile prevăzute la art. 10-13.”;

- art. 13: „Fapta persoanei care îndeplineste o functie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenta ori autoritatea sa în scopul obtinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.”;

- art. 22: „In cazul infractiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.”

Prevederile din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 criticate ca neconstitutionale au următorul cuprins:

- art. 13: „(1) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificările si completările ulterioare, săvârsite în una dintre următoarele conditii:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activitătii unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de

coruptie, sunt comise de către: deputati; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora; consilieri ai ministrilor; judecătorii haltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale; ceilalti judecători si procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia; Avocatul Poporului si adjunctii săi; consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul si viceguvernatorul Băncii Nationale a României; presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei; ofiteri, amirali, generali si maresali; ofiteri de politie; presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene; primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii municipiilor; consilierii judeteni; prefectii si subprefect»; conducătorii autoritătilor si institutiilor publice centrale si locale si persoanele cu functii de control din cadrul acestora, cu exceptia conducătorilor autoritătilor si institutiilor publice de la nivelul oraselor si comunelor si a persoanelor cu functii de control din cadrul acestora; avocatii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societătilor nationale, al băncilor si societătilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii în procesul de privatizare si al unitătilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările si completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului.

(12) Directia Natională Anticoruptie este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infractiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5, art. 246, 247, 248 si 2481 din Codul penal, al infractiunilor prevăzute la art. 175, 177 si 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare, si în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

(2) Procurorii specializati din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infractiunile prevăzute la alin. (1), (11) si (12).”

Dispozitiile constitutionale invocate ca fiind încălcate prin aceste texte de lege sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si în art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea pentru toti a justitiei.

Analizând această exceptie, se constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate într-o cauză în care, formulându-se critici identice, se invoca încălcarea art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie. Cu acel prilej, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate prin Decizia nr. 876 din 30 noiembrie 2006, a constatat că, în realitate, criticile autorului nu vizează neconstitutionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul exceptiei, ci modul de interpretare si aplicare a legii în cauza dedusă judecătii.

Astfel, autorul exceptiei sustine că împotriva inculpatilor nu s-a efectuat urmărirea penală si nu au fost trimisi în judecată pentru o infractiune de coruptie si, în consecintă, „urmărirea penală efectuată de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie si trimiterea în judecată sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în baza dispozitiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (11) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutia României”.

În acest context, se solicită Curtii Constitutionale cenzurarea unei eventuale interpretări a dispozitiilor ce reglementează activitatea si competenta Directiei Nationale Anticoruptie, interpretare ce ar determina, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, deturnarea scopului înfiintării si atributiilor specifice acestei directii, extinderea nelegală a obiectului de activitate si a atributiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetătenilor chemati în justitie.

Asemenea critici, vizând interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale, nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată”, fiind de competenta instantelor judecătoresti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei, cele statuate prin Decizia nr. 876/2006, îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 13 si art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor art. 13 alin. (1), (12) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Vasile Ioan Savu în Dosarul nr. 32.437/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 170

din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Viorel Serban Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006. Exceptia a fost ridicată de Anculia Virginica, Pavel-Valentin Morariu, Serafim Hadrian Mitar, Marius Ruian, Adina Morariu, Liliana Deaconu si Meda Bredean în dosarele nr. 5.045/59/2006, nr. 5.046/59/2006, nr. 5.286/59/2006, nr. 6.086/59/2006, nr. 6.092/59/2006, nr. 6.093/59/2006 si nr. 6.256/59/2006 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă - Complet specializat litigii de muncă si asigurări sociale, precum si de Elisabeta Claudia Pintilie si Milena Brânca Todorov în Dosarul nr. 4.595/30/2006 ai Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constitutională cu nr. 2.308D/2006, nr. 2.309D/2006, nr. 2.310D/2006, nr. 2.311 D/2006, nr. 2.312D/2006, nr. 2.313D/2006, nr. 2.440D/2006 si nr. 2.445D/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitu-tionalitate ridicate în dosarele mentionate au continut identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.445D/2006, nr. 2.440D/2006, nr. 2.313D/2006, nr. 2.312D/2006, nr. 2.311 D/2006, nr. 2.310D/2006 si nr. 2.309D/2006 la Dosarul nr. 2.308D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale si din documentele internationale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 noiembrie 2006 si 5 decembrie 2006, pronuntate în dosarele nr. 5.045/59/2006, nr. 5.046/59/2006, nr. 5.286/59/2006, nr. 6.086/59/2006, nr. 6.092/59/2006, nr. 6.093/59/2006 si nr. 6.256/59/2006, precum si prin încheierea din 13 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.595/30/2006, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă - Complet specializat litigii de muncă si asigurări sociale si Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006. Exceptiile au fost ridicate de Anculia Virginica, Pavel-Valentin Morariu, Serafim Hadrian Mitar, Marius Ruian, Adina Morariu, Liliana Deaconu, Meda Bredean, Elisabeta Claudia Pintilie si Milena Brânca Todorov în cauze având ca obiect modificarea încadrării în functia de consilier juridic.

În motivarea exceptiei având un continut identic se sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) si art. 124 „în măsura în care limitează competenta materială functională a instantelor judecătoresti doar ia instantele de contencios administrativ în ceea ce priveste solutionarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, excluzând pe cale de consecintă competenta materială functională a instantelor civile specializate în solutionarea conflictelor de muncă”. De asemenea, se sustine că sunt încălcate si prevederile art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E.

În esentă, autorii exceptiei consideră că litigiile de muncă având ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, care este o specie a raportului de muncă în general, pot fi solutionate de instantele de drept comun specializate în litigii de muncă, cu aplicarea legislatiei muncii, în măsura în care Legea nr. 188/1999 nu cuprinde dispozitii contrare acesteia. Or, prevederile de lege criticate instituie o vădită si nepermisă discriminare de tratament juridic a angajatilor - functionari publici fată de ceilalti angajati care nu au această calitate, cât priveste modul de solutionare a litigiilor de muncă (conflicte de drepturi sau de interese). Discriminarea constă într-o procedură „net” dezavantajoasă pentru cei din prima categorie, cu consecinte negative privind „solutionarea cu celeritate a litigiului de muncă”, constând în aspecte referitoare la nasterea dreptului de a sesiza instanta de judecată, compunerea completului de judecată, timbrarea cererilor de chemare în judecată, solutionarea în regim de urgentă, sarcina probei, caracterul definitiv si executoriu al hotărârilor, termenul de recurs, modalitătile concrete de executare silită a hotărârilor definitive. În consecintă, se consideră că asemenea reglementare conduce la încălcarea art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) si art. 124 din Constitutie, precum si a textelor din documentele internationale arătate. Se apreciază că, raportat la art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si la art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E., care dispun „expres si cumulativ” cu privire la principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si dreptul la protectie egală prin lege, fără discriminare, art. 16 alin. (1) din Constitutie „pătimeste” prin aceea că stabileste „doar principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, fără a se mai institui si recunoaste cetătenilor, în mod distinct, si vreun drept la protectie egală prin lege, fără discriminare”.

În continuare, distinct de sustinerile de neconstitu­tionalitate, se învederează Curtii Constitutionale „maniera gresită de interpretare de către instanta constitutională”, „des uzitată” în motivarea deciziilor pronuntate cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, constând în formularea că textul de lege se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de normă, fără privilegii si discriminări. Se consideră că această formulare „nu îsi poate găsi locul în cazul de fată”, deoarece semnificatia principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii, consacrat de art. 16, constă în existenta egalitătii în fata legii între o categorie de subiecti, determinată de situatia similară în care se află, cărora le este aplicabilă respectiva normă legală, raportat la restul cetătenilor cărora nu le este aplicabilă norma legală. Or, în cauză, suntem în prezenta discriminării la care „întreaga categorie a functionarilor publici este supusă în raport de toti ceilalti angajati care nu sunt functionari publici”. Se mai arată că restrângerea, prin textele de lege criticate, a competentei materiale „doar la instantele de contencios administrativ si excluderea competentei materiale a instantelor civile specializate în solutionarea conflictelor de muncă” nu este justificată, eventual, „de criteriul naturii juridice a actului contestat”, pentru că „nu toate actele (aparent) administrative sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ. În unele cazuri competenta materială functională este stabilită de legiuitor în favoarea instantelor civile comune, în ciuda naturii juridice aparente de act administrativ a actului atacat”, în acest sens, se exemplifică cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ale art. II din Legea nr. 247/2005 si ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 si cu decizii ale Curtii Constitutionale referitoare la aceste prevederi. Se apreciază că cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 215 din 7 martie 2006 cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 72 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu pot fi aplicate ex abrupto, deoarece motivarea acelei exceptii este diferită si nu-si păstrează valabilitatea în prezenta cauză.

În concluzie, se arată că prin caracterul derogatoriu al reglementărilor din statutele profesionale speciale legiuitorul nu poate „încălca drepturi fundamentale, în sensul împingerii limitelor acestor derogări până la a încălca principii fundamentale de drept constitutional privind egalitatea cetătenilor în fata legii, prin crearea de discriminări vădite de tratament juridic pentru diferite categorii de cetăteni aflati în situatii similare”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă - Complet specializat litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Consideră că cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 215 din 7 martie 2006 referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 73 alin. (2) din legea criticată pot fi extinse si cât priveste constitutionalitatea celorlalte texte criticate prin prezenta si, de altfel, prevederile „art. 126 alin. (6) din Constitutie au si instituit contenciosul administrativ ca unică formă de control judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice”.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că nu sunt încălcate dispozitiile constitutionale si din documentele internationale invocate, iar „faptul că în aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ este prevăzută o anumită procedură de urmat nu este o chestiune de constitutionalitate, ci de interpretare a legii respective”. Invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 215/2006 prin care s-a statuat că art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu îngrădeste accesul liber la justitie, ci prevede în mod expres dreptul persoanei de a se adresa instantei de contencios administrativ.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozitiile de lege criticate stabilesc competenta instantelor de contencios administrativ de a solutiona litigiile de muncă ale functionarilor publici, ceea ce concordă cu art. 126 alin. (6) din Constitutie, precum si că nu se poate retine încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 si 124. Se face trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 215/2006 referitoare la constitutionalitatea art. 78 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale cărei considerente pot fi extinse si cu privire la celelalte dispozitii de lege ce fac obiectul prezentei exceptii.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile „art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911” din Legea nr. 189/1999, republicată, si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006, modificată, sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (1) si art. 124 din Constitutie „în măsura în care normele supuse controlului de constitutionalitate se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalitătii în fata legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situatii egale, iar situatiile în mod obiectiv diferite justifică chiar si din punct de vedere constitutional tratamentul juridic diferit”; în deplină concordantă cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură; textele de lege criticate „nu îngrădesc dreptul părtilor interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a se prevala de garantiile procesuale în cadrul unui proces public, judecat de o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Mai mult, chiar dispozitiile legale criticate dau posibilitatea functionarului public de a se adresa instantei de contencios administrativ sau, după caz, instantei judecătoresti competente, potrivit legii”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.

Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, iar art. 89 alin. (1) din aceasta, criticat ca fiind neconstitutional, a fost modificat prin art. I pct. 87 din Legea nr. 251/2006 privind modificarea si completarea Legii nr. 188/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006. Prin această din urmă lege a fost introdus, potrivit pct. 88 al art. I, art. 911 ce face, de asemenea, obiect al criticii de neconstitutionalitate.

Art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 prevăd:

- Art. 68: „Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicată se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.”;

- Art. 73 alin. (2): „Împotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public în cauză se poate adresa instantei de contencios administrativ.”;

- Art. 87 alin. (7): „În cazul în care conducătorii autoritătilor si institutiilor publice refuză încadrarea functionarilor publici în conditiile alin. (6), functionarul public se poate adresa instantei de contencios administrativ competente.” [Alin. (6) la care se face trimitere prevede: „Conducătorii autoritătilor si institutiilor publice au obligatia de a numi functionari publici redistribuiti cu caracter permanent sau temporar.”];

- Art. 89 alin. (1): „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în conditiile si termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum si plata de către autoritatea sau institutia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.”;

- Art. 911: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instante.”

Art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, prevede: „împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, după caz, instantei judecătoresti competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării solutionării contestatiei.” [Alin. (1) la care se face trimitere prevede: „Solutionarea contestatiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor si a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonante este de competenta ordonatorilor de credite.“

În opinia autorilor exceptiei, aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) si art. 124 din Constitutie, potrivit cărora:

- Art. 16 alin. (1): „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări. “;

- Art. 21 alin. (1) -(3): „(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”;

- Art. 124: „(1) Justitia se înfăptuieste În numele legii.

(2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.” Se mai invocă si încălcarea prevederilor art. 7 din

Declaratia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea si protectia oamenilor în fata legii împotriva oricăror discriminări, ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, public si într-un termen rezonabil, în fata unui tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, precum si ale art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E. 1990, referitoare la egalitatea în fata legii, fără discriminări, beneficiind de protectie egală în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine:

În esentă, potrivit criticilor formulate, dispozitiile de lege ce fac obiectul exceptiei sunt neconstitutionale „în măsura în care limitează competenta materială functională a instantelor judecătoresti doar la instantele de contencios administrativ în ceea ce priveste solutionarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, excluzând pe cale de consecintă competenta materială functională a instantelor civile specializate în solutionarea conflictelor de muncă”. Cu alte cuvinte, în opinia autorului exceptiei, litigiile având ca obiect raportul de serviciu al functionarului public, care, conform doctrinei, este „o specie a raportului de muncă în general”, „pot” fi solutionate potrivit legislatiei muncii, care completează Legea nr. 188/1999, dacă aceasta nu cuprinde dispozitii contrare. Se mai consideră că textele criticate din Legea nr. 188/1999 si din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006, care stabilesc pentru litigiile izvorâte din raporturile de serviciu o procedură de solutionare diferită de procedura prevăzută de dispozitii corespondente (amplu exemplificate) din Codul muncii, sunt „net” dezavantajoase si discriminatorii pentru functionarii publici.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, prin aceasta se „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia publică locală, prin autoritătile administrative autonome ori prin autoritătile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”. Scopul legii, asa cum este definit prin art. 1 alin. (2), este asigurarea „[...] unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, în interesul cetătenilor, precum si al autoritătilor si institutiilor publice din administratia publică centrală si locală”. În conformitate cu alin. (1) al art. 4, raporturile reglementate prin această lege „[...] se nasc si se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în conditiile legii”, astfel: numirea [art. 54 alin. (2)], suspendarea [art. 82 alin. (2) si (4)], reluarea activitătii [art. 83 alin. (1)], încetarea raportului de serviciu [art. 84], precum si aplicarea sanctiunilor disciplinare si stabilirea răspunderii functionarului public se fac prin actul administrativ emis de conducătorul autoritătii sau institutiei publice. Asadar, chiar din prevederile legii criticate rezultă că suntem în prezenta unor acte administrative, iar nu „(aparent) administrative”, asa cum sustin autorii exceptiei. Mai mult, dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (6) prevăd în mod expres că actele administrative ale autoritătilor publice sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, care este garantat. În plus, prevederile art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din legea criticată, care stabilesc în competenta instantelor de contencios administrativ solutionarea litigiilor având ca obiect exercitarea raporturilor de serviciu, precum si procedura de judecată în fata acestora, au suport constitutional si în prevederile alin. (2) al art. 126, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Ca atare, potrivit Constitutiei, revine exclusiv legiuitorului stabilirea prin lege a competentei si a procedurii de judecată. O asemenea lege este Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

În legătură cu sustinerile referitoare la deosebirile de reglementare dintre Legea nr. 188/1999 si Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003, pe care se întemeiază în principal criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că acestea nu reprezintă o problemă de constitutionalitate. Constitutionalitatea unei dispozitii de lege nu poate fi examinată prin raportare la o altă dispozitie legală, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta efectuează controlul de constitutionalitate numai prin raportare la prevederile si principiile Constitutiei. De altfel, Curtea constată că nici în sine art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 si art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 nu cuprind prevederi contrare principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări. Art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală prevede că statutul functionarilor publici se stabileste prin lege organică, iar vointa legiuitorului cu privire la acesta se regăseste în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Mai mult, art. 93 din Legea nr. 188/1999 prevede expres că dispozitiile acesteia „[...] se completează cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislatiei specifice functiei publice”. Or, asa cum s-a arătat, legislatia specifică functiei publice cuprinde reglementări diferite fată de dreptul comun, care este legislatia muncii. De altfel, si Codul muncii la care autorul exceptiei face trimitere stabileste prin art. 295 alin. (2) că acesta se aplică „[...] cu titlu de drept comun [...] în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”.

Curtea nu poate retine nici încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, privind „accesul liber la justitie”, mai exact, conform sustinerilor autorilor exceptiei, „solutionarea cu celeritate a litigiului de muncă”. Potrivit celor statuate de Curtea Constitutională în concordantă cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, exercitarea accesului liber la justitie presupune posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile justitiei, cât si la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia. Aceeasi decizie se referă la imposibilitatea excluderii vreunei categorii sau grup social de la exercitiul drepturilor procesuale pe care legea Ie-a instituit. Legiuitorul poate însă să instituie, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură si modalităti specifice de exercitare a drepturilor procedurale. Cât priveste conceptul „termen rezonabil”, în sensul aceleiasi jurisprudente, acesta vizează celeritatea procesului. Or, textele de lege criticate nu încalcă aceste prevederi constitutionale si nici nu contravin jurisprudentei enuntate, iar termenele pe care le stabilesc asigură solutionarea într-un termen rezonabil a litigiilor privitoare la raporturile de serviciu.

Curtea constată, de asemenea, că nu este încălcat nici art. 124 din Constitutie referitor la „înfăptuirea justitiei” si, pentru considerentele expuse, nu poate retine nici încălcarea prevederilor din documentele internationale invocate.

În sfârsit, asa cum sustin si autorii exceptiei, Curtea constată că Decizia nr. 215 din 7 martie 2006, referitoare la constitutionalitatea prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 31 martie 2006, nu are relevantă în cauză.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68, art. 73 alin. (2), art. 87 alin. (7), art. 89 alin. (1) si art. 911 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 31 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, exceptie ridicată de Anculia Virginica, Pavel-Valentin Morariu, Serafim Hadrian Mitar, Marius Ruian, Adina Morariu, Liliana Deaconu si Meda Bredean în dosarele nr. 5.045/59/2006, nr. 5.046/59/2006, nr. 5.286/59/2006, nr. 6.086/59/2006, nr. 6.092/59/2006, nr. 6.093/59/2006 si nr. 6.256/59/2006 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă - Complet specializat litigii de muncă si asigurări sociale, precum si de Elisabeta Claudia Pintilie si Milena Brânca Todorov în Dosarul nr. 4.595/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Oragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 171

din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Muresan si Laurentiu Nas în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei Viorica Lenghel, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părtii prezente, care solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.951/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia a fost ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Muresan si Laurentiu Nas într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea partială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea exceptiei se sustine că prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1)-(3) si art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, întrucât instituie un termen de cel mult un an în care tertii se pot adresa justitiei, termen care curge de la data emiterii actului administrativ atacat. Or, „actele administrative unilaterale nu sunt făcute publice prin mijloacele obisnuite de publicitate”, astfel că „tertii interesati nu pot lua cunostintă de existenta acestora” decât atunci când drepturile lor sunt vătămate. Limitarea în timp a dreptului de a ataca aceste acte în justitie, de a formula apărări ori pretentii are caracter „vădit discriminator”, iar dreptul de proprietate „este expus abuzurilor”.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia nu este întemeiată, textul de lege criticat nefiind contrar dispozitiilor constitutionale invocate si mentionează că, de altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 sunt constitutionale, sens în care arată că acestea nu sunt contrare art. 16 si 21 din Constitutie, iar dispozitiile art. 44 din aceasta nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: [...] b) data expirării termenului legal de solutionare a cererii, fără a depăsi termenul prevăzut la alin. (2). “Alin. (2) al art. 11 la care se face trimitere, prevede: „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.”

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (1) si (2), privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 21 alin. (1)-(3) privind „Accesul liber ia justitie”si art. 44 alin. (1) si (2) care garantează si ocroteste proprietatea privată, în mod egal, indiferent de titular.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, autorii exceptiei sustin că prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 contravin dispozitiilor constitutionale mentionate, întrucât termenul de cel mult un an în care tertii interesati se pot adresa justitiei curge de la data emiterii actului administrativ atacat si, în consecintă, are caracter „vădit discriminator”, iar dreptul de proprietate „este expus abuzurilor”.

Din analiza acestor sustineri rezultă că exceptia vizează, în exclusivitate, termenul de un an, care curge de la data emiterii actului administrativ unilateral, în care poate fi formulată cererea de anulare a acestuia, si care este prevăzut de alin. (2) al art. 11 din legea criticată. Or, cu privire la constitutionalitatea acestui text de lege Curtea Constitutională s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 534 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 666 din 2 august 2006, într-o cauză în care motivarea era similară celei din prezentul dosar, tot prin raportare la art. 16 alin. (1) si (2) si art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Prin acea decizie, respingându-se exceptia ridicată, Curtea Constitutională a constatat că textul de lege criticat nu cuprinde dispozitii care ar crea privilegii sau discriminări, astfel că art. 16 din Legea fundamentală nu este încălcat, iar art. 44 alin. (1) si (2) din aceasta nu este incident în cauză.

Cât priveste invocarea art. 21 alin. (1) -(3) din Constitutie, de asemenea, Curtea, pronuntându-se asupra constitutionalitătii art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la aceste dispozitii, a statuat prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, că „stabilirea unor conditionări pentru introducerea actiunilor în justitie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justitie si la un proces echitabil”. Aceasta, deoarece „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege”.

În consecintă, cele statuate de Curtea Constitutională prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudente.

De altfel, în jurisprudenta sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescriptie si cele de decădere sau sanctiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, acestea fiind restrictii admise atâta timp cât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal în substanta sa. Asadar, în acest domeniu statele dispun de o anumită marjă de apreciere (Cauza Stubbings si altii împotriva Regatului Unit, 1996).

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Muresan si Laurentiu Nas în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 242

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 10 si ale art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Toma si Marinela Toma în Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.033/109/2006, Tribunalul Arges - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 si ale art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Toma si Marinela Toma într-un litigiu având ca obiect solutionarea unei plângeri împotriva ordonantei de confirmare a neînceperii urmăririi penale.

În motivarea exceptiei autorul acesteia apreciază, în esentă, că textul legal criticat limitează posibilitatea instantei de recurs de a pronunta o hotărâre judecătorească de condamnare sau achitare, astfel încât nu poate judeca fondul. Astfel, recursul prevăzut de art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală este unul formal. Mai mult, se arată că sunt încălcate si prevederile art. 16 din Constitutie, întrucât există o inegalitate între procuror, judecător si părti.

Tribunalul Arges - Sectia penală apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. În sustinerea acestei opinii, se arată că textul contestat nu este de natură să împiedice persoana vătămată de a se adresa instantei de judecată. Limitarea prin textul de lege a actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instantă, fără a se face o referire expresă la actele prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu de constitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea solutiei legislative initiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Curtea constată că în mod gresit instanta de judecată a retinut ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate art. 10 din Codul de procedură penală, si nu art. 2781 alin. 10 din acelasi cod. În consecintă, Curtea, prin prezenta decizie, urmează a se pronunta cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. [...]

Hotărârea judecătorului pronuntată potrivit alin. 8 lit. a)sib) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (1) -(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constitutionalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea s-a pronuntat în sensul constitutionalitătii textului art. 2781 din Codul de procedură penală, retinând că acesta reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecată competente, atunci când este nemultumită de solutia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aspect retinut de altfel si de Curtea Constitutională în Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecată, urmărind, după caz, începerea sau redeschiderea urmăririi penale ori desfiintarea actului procurorului si retinerea spre judecare a cauzei.

Totodată, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat că în plângerea formulată împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si a eventualelor probe scrise înfătisate instantei de părtile în proces. Asadar, prin încheierea pronuntată în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanta nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.

Faptul că, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii împotriva solutiei procurorului, instanta pronuntă la rândul ei o hotărâre prin care mentine această solutie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justitie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea apartine în acest caz însăsi justitiei, iar partea nemultumită are deschise tot în justitie căile de atac prevăzute de lege.

Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea solutiei pe care o pronuntă instanta în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva încheierii pronuntate persoana nemultumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.

De asemenea, solutionarea fondului cauzei, în situatia în care instanta, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată, retinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instantă si în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică „în mod corespunzător”. Astfel, dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părtilor de a formula apărări, de a propune probe si de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, asadar de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil, în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Aceleasi considerente st solutie au fost retinute si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, cele stabilite prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Toma si Marinela Toma în Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kăroly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea pretului de referintă al gazelor naturale extrase în România

 

În temeiul prevederilor art. 49 alin. (4) si ale art. 54 lit. e) din Legea petrolului nr. 238/2004, ale art. 92 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii petrolului nr. 238/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2.075/2004, si ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

având în vedere Adresa nr. 401.488 din 3 aprilie 2007 continând Evaluarea sumei fixe unitare pentru acoperirea costurilor de achizitie a gazelor naturale pentru trimestrul al ll-lea al anului 2007, realizată de Agentia Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Pretul de referintă pentru gazele naturale extrase în România, care stă exclusiv la baza calculului valorii redeventei petroliere, se stabileste în corelare cu pretul gazelor naturale din productia internă.

Art. 2. - Începând cu trimestrul al II-lea al anului 2007, pretul de referintă pentru gazele naturale extrase în România, care stă la baza calculului valorii redeventei petroliere, este de 455 lei/1.000 mc.

Art. 3. - De la data aplicării prevederilor prezentului ordin, pct. II „Metodologie pentru stabilirea pretului de referintă pentru gazele naturale extrase în România” din anexa nr. 1 „Metodologiile de stabilire a pretului de referintă pentru petrolul extras în România” la Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 98/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 10 septembrie 1998, cu modificările ulterioare, se suspendă până la emiterea unor noi instructiuni tehnice de stabilire a pretului de referintă pentru calculul redeventei petroliere.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin îsi încetează aplicabilitatea Ordinul ministrului economiei si comertului si al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 102.094/34/2005 privind aprobarea pretului de referintă al gazelor naturale extrase în România, începând cu trimestrul al II-lea al anului 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 21 aprilie 2005.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Bogdan Găbudeanu

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. 57.

 

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă

 

Având în vedere ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei privind constituirea Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă,

în baza art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu modificările ulterioare,

ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

 

Bucuresti, 23 martie 2007.

Nr. 234.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare si functionare a Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă

 

PARTEA I

Rolul, functiile, atributiile Observatorului

 

Art. 1. - (1) În baza ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei privind constituirea Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă, această structură este organizată la nivelul Directiei programe si strategii fortă de muncă, în cadrul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, având rol de sursă informatională cu privire la fenomenele si procesele specifice pietei muncii, utilă procesului de fundamentare, elaborare, implementare, monitorizare si evaluare a politicilor si strategiilor în domeniul ocupării si formării fortei de muncă.

(2) Observatorul National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă, denumit în continuare Observator, are sediul în municipiul Bucuresti, str. Cristian Popisteanu nr. 1, se. D, et. 6, camera 627, sectorul 1.

Art. 2. - Pentru realizarea rolului său, Observatorul îndeplineste functiile si atributiile stabilite prin prezentul regulament si cele conferite ulterior acestuia prin legi sau prin alte acte normative.

 

PARTEA a II-a

Organizarea Observatorului

 

Art. 3. - Structura organizatorică a Observatorului este prevăzută în anexa nr. 1.

 

PARTEA a III-a

Functionarea Observatorului

 

Art. 4. - (1) Coordonarea Observatorului se exercită de către directorul Directiei programe si strategii fortă de muncă sau de către persoana desemnată în acest sens de acesta.

(2) Coordonatorul reprezintă Observatorul în raporturile cu autoritătile administratiei publice, cu alte persoane juridice, cu persoane fizice, precum si cu organisme din tară si din străinătate.

(3) Coordonatorul răspunde de întreaga activitate a Observatorului în fata ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.

 

CAPITOLUL I

Atributiile coordonatorului Observatorului

 

Art. 5. - În vederea realizării rolului si functiilor Observatorului, coordonatorul are următoarele atributii:

a) actionează pentru aplicarea strategiei proprii a Observatorului, integrată în strategia promovată la nivelul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

b) asigură reflectarea în activitătile Observatorului a prioritătilor si ariilor tematice stabilite de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei - Directia programe si strategii fortă de muncă;

c) informează conducerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei cu privire la activitatea desfăsurată în cadrul Observatorului si transmite toate rezultatele si produsele publicistice realizate de Observator;

d) coordonează activitatea de colectare, prelucrare, interpretare si evaluare a datelor si informatiilor specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si celor care au influentă asupra lor;

e) coordonează activitatea de promovare a rezultatelor evaluărilor;

f) coordonează activitatea de comunicare cu partenerii Observatorului;

g) coordonează activitatea de creare si întretinere a unei retele favorabile initiativelor de ocupare si formare a fortei de muncă;

h) colaborează cu institutiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregătirii profesionale a personalului în cadrul Observatorului;

i) coordonează editarea publicatiilor de specialitate si informare;

j) îndeplineste si alte atributii si delegări stabilite de conducerea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

 

CAPITOLUL II

Activitatea de colectare si prelucrare date

 

Art. 6. - Activitatea de colectare si prelucrare date constă în:

a) dezvoltarea unui sistem de colectare si prelucrare a datelor specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si a celor care au influentă asupra lor;

b) organizarea si întretinerea unei baze de date referitoare la piata muncii;

c) solicitarea de date pe baza protocoalelor si întelegerilor încheiate cu partenerii Observatorului;

d) colectarea si prelucrarea datelor si informatiilor specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si a celor care au influentă asupra lor; realizarea evidentei locurilor de muncă vacante;

e) centralizarea si asigurarea informatiilor statistice necesare analizei si evaluării fenomenelor economice si sociale pentru fundamentarea studiilor si deciziilor în domeniu;

f) furnizarea de date necesare celorlalte activităti din cadrul Observatorului.

 

CAPITOLUL III

Activitatea de interpretare si evaluare date

 

Art. 7. - Activitatea de interpretare si evaluare date constă în:

a) crearea unui sistem de monitorizare si evaluare a impactului politicilor si actiunilor derulate în domeniile ocupării si formării profesionale, precum si a celor care au influentă asupra lor;

b) interpretarea si evaluarea datelor si informatiilor specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si a celor care au influentă asupra lor;

c) realizarea analizelor, sintezelor, evaluărilor;

d) contractarea cu institutii specializate a unor studii, cercetări si prognoze în domeniul de activitate;

e) monitorizarea si evaluarea implementării documentelor programatice relevante;

f) elaborarea periodică de rapoarte tematice asupra ocupării: tendintele ce se manifestă pe piata muncii, precum si nivelul de integrare a politicii Guvernului în domeniul ocupării în ansamblul politicilor europene de ocupare;

g) Încheierea de parteneriate/contractarea cu institutii specializate a unor activităti complexe de evaluare ex-ante si ex-post a politicilor de ocupare si formare profesională;

h) realizarea de studii de impact pentru politicile publice specifice domeniului;

i) asigurarea unui mediu propice pentru informare, consultare si dezbatere a subiectelor legate de piata muncii, inclusiv în context european.

 

CAPITOLUL IV

Activitatea de comunicare

 

Art. 8. - Activitatea de comunicare constă în:

a) identificarea operatorilor, fenomenelor si proceselor care actionează în domeniul ocupării fortei de muncă;

b) evidentierea, actualizarea si administrarea unei baze de date privind partenerii Observatorului;

c) evidentierea, actualizarea si administrarea unei retele informationale pentru diseminarea rezultatelor activitătii Observatorului;

d) dezvoltarea si întretinerea unei retele favorabile initiativelor de ocupare si formare a fortei de muncă;

e) organizarea de întâlniri periodice cu membrii fondatori ai Observatorului;

f) promovarea rezultatelor analizelor, evaluărilor si studiilor realizate în cadrul Observatorului;

g) editarea si distribuirea publicatiilor referitoare la rezultatele activitătii Observatorului;

h) actualizarea si furnizarea de informatii relevante pentru pagina de internet a Directiei programe si strategii fortă de muncă din cadrul site-ului Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei (MMSSF), respectiv pentru Portalul informational de formare profesională continuă.

 

CAPITOLUL V

Atributiile partenerilor reprezentati în Observator

 

Art. 9. - (1) Institutiile/organizatiile partenere ale Observatorului desemnează reprezentanti în cadrul acestei structuri.

(2) Observatorul încheie cu fiecare dintre institutiile/ organizatiile partenere câte un protocol de colaborare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(3) Atributiile partenerilor reprezentati în Observator sunt următoarele:

a) transmit în cadrul Observatorului informatiile si datele specifice institutiilor sau organizatiilor pe care le reprezintă, referitoare la domeniul ocupării si formării profesionale;

b) propun teme specifice în vederea efectuării în cadrul Observatorului a unor analize si evaluări ale fenomenelor economice si sociale pentru fundamentarea studiilor si deciziilor în domeniu;

c) contribuie în mod direct la elaborarea unui sistem de monitorizare si evaluare a politicilor si strategiilor din domeniul ocupării si formării profesionale;

d) participă la reuniunile si seminariile tematice organizate în cadrul Observatorului si prezintă punctul de vedere al institutiei/organizatiei pe care o reprezintă;

e) transmit în cadrul Observatorului informatiile relevante privind modul de implementare a politicilor si strategiilor în domeniul ocupării si formării profesionale pentru actiunile care intră în responsabilitatea institutiei/organizatiei pe care o reprezintă;

f) transmit în cadrul Observatorului date privind necesitătile de formare si ocupare din domeniul de activitate al institutiei/organizatiei pe care o reprezintă;

g) asigură promovarea si diseminarea rezultatelor activitătii desfăsurate în cadrul Observatorului în institutia/organizatia pe care o reprezintă;

h) contribuie la elaborarea analizelor, sintezelor si evaluărilor realizate în cadrul Observatorului;

i) contribuie la elaborarea rapoartelor tematice realizate în cadrul Observatorului privind tendintele ce se manifestă pe piata muncii;

j) contribuie la realizarea publicatiilor referitoare la rezultatele activitătii Observatorului;

k) participă la activităti de formare desfăsurate în cadrul Observatorului.

 

PARTEA A IV-A

Dispozitii finale

 

Art. 10. - Coordonatorul Observatorului are obligatia să respecte în desfăsurarea activitătii programul de activităti si portofoliul de cercetare, stabilite de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, prin Directia programe si strategii fortă de muncă.

Art. 11. - (1) Personalul din cadrul Observatorului are obligatia:

- să asigure realizarea la timp si de calitate a tuturor sarcinilor stabilite de coordonatorul Observatorului;

- să manifeste solicitudine fată de partenerii Observatorului;

- să asigure Secretariatul tehnic al Observatorului.

(2) Secretariatul tehnic are următoarele atributii principale:

a) Întocmeste ordinea de zi a reuniunilor de lucru ale partenerilor Observatorului;

b) invită partenerii reprezentati în Observator, alte institutii/organizatii, reprezentanti ai mass-mediei la reuniunile Observatorului;

c) pregăteste materialele necesare desfăsurării reuniunilor în cadrul Observatorului;

d) Întocmeste procesul-verbal al reuniunii desfăsurate în cadrul Observatorului.

Art. 12. - (1) Atributiile stabilite prin prezentul regulament se detaliază pentru fiecare post din structura organizatorică prin fisa postului.

(2) Fisa postului contine denumirea postului, obiectivul fundamental al postului, colaboratorii directi si indirecti, atributii individuale, limite de responsabilitate, autoritate si competente, colaborări cu alte posturi, exigente cerute titularului (studii, experientă) etc.

Art. 13. - Prevederile prezentului regulament se completează cu orice alte dispozitii legale care privesc organizarea, functionarea si atributiile Observatorului.

Art. 14. - Coordonatorul Observatorului este obligat să asigure cunoasterea si respectarea de către întregul personal din subordine a prezentului regulament.

Art. 15. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 16. - (1) Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă

 

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

PROTOCOL

 

Având în vedere:

- necesitatea monitorizării Programului national de reformă;

- ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei privind constituirea Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă; si

- Adresa nr.............../.................. a institutiei/organizatiei partenere a Observatorului ........................................... între Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si ......................................... s-a încheiat prezentul protocol, cu următoarele clauze:

I. Părtile semnatare

Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu sediul în str. Dem. I. Dobrescu nr. 2, sectorul 1, Bucuresti, reprezentat de domnul ............................................., ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei, în calitate de initiator, denumit în continuare MMSSF - Observator, si institutiile/organizatiile partenere, denumite în continuare parteneri

 

ARTICOLUL 1

Obiectul protocolului

 

Obiectul protocolului este colaborarea în cadrul Observatorului National al Ocupării si Formării Profesionale a Fortei de Muncă.

 

ARTICOLUL 2

Obligatiile părtilor

 

A. MMSSF - Observator are următoarele obligatii:

a) să stabilească si să dezvolte relatii de parteneriat cu organisme, organizatii si institutii cu atributii în ocuparea si formarea profesională a fortei de muncă;

b) să asigure crearea si actualizarea permanentă a retelei interinstitutionale;

c) să solicite date partenerilor Observatorului, specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si celor care au influentă asupra lor;

d) să organizeze întâlniri periodice cu partenerii reprezentati în Observator;

e) să colecteze, să prelucreze, să interpreteze si să evalueze datele si informatiile specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si celor care au influentă asupra lor;

f) să promoveze rezultatele evaluărilor si să asigure schimbul permanent de informatii cu si între membrii retelei interinstitutionale;

g) să dezvolte relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale.

B. Partenerul are următoarele obligatii:

a) să realizeze la parametri institutionali parteneriatul cu MMSSF - Observator;

b) să mentină contractul cu MMSSF - Observator;

c) să asigure furnizarea către MMSSF - Observator a informatiilor si datelor proprii, specifice domeniilor ocupării si formării profesionale, precum si celor care au influentă asupra lor;

d) să permită promovarea si diseminarea informatiilor si datelor transmise MMSSF - Observator, atât în cadrul retelei interinstitutionale, cât si în mod public;

e) să desemneze unul sau mai multi reprezentanti în cadrul Observatorului a căror activitate se va desfăsura în conformitate cu prevederile cap. V din regulament;

f) să participe, prin reprezentantii desemnati, la întâlnirile organizate de MMSSF - Observator, ori de câte ori sunt solicitati.

 

ARTICOLUL 3

Durata protocolului

 

            Prezentul protocol intră în vigoare de la data semnării lui de către părtile implicate, pe termen de ......... ani, cu posibilitatea prelungirii ulterioare, prin acordul scris al părtilor.

 

ARTICOLUL 4

Încetarea protocolului

 

(1) Prezentul protocol încetează la data expirării perioadei pentru care a fost încheiat sau prin denuntare unilaterală a oricăreia dintre părti, realizată prin notificarea celeilalte părti.

(2) În cazul denuntării, prezentul protocol îsi va înceta

valabilitatea după ......................... zile/luni de la respectiva notificare.

 

ARTICOLUL 5

Dispozitii finale

 

(1) Protocolul încheiat poate fi modificat prin acte aditionale numai cu acordul părtilor.

(2) Prezentul protocol se încheie în două exemplare cu valoare de original, câte unul pentru fiecare parte semnatară.

(3) Prezentul protocol s-a încheiat astăzi.......................

 

MMSSF - Observator

Institutiile/Organizatiile partenere

 

 

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

Nr. 2.130 din 9 martie 2007

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Nr. 535 din 3 aprilie 2007

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI

Nr. 227 din 21 martie 2007

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Companiei Nationale a Imprimeriilor „Coresi” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2007 pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitătilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si a autoritătilor publice centrale,

ministrul culturii si cultelor, ministrul finantelor publice si ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei emit următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Companiei Nationale a Imprimeriilor „Coresi” - S.A., companie de interes national aflată sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuti în bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei Nationale a Imprimeriilor „Coresi” - S.A. se aprobă de către Ministerul Culturii si Cultelor.

Art. 2. - (1) Nivelul cheltuielilor aferente veniturilor, prevăzut în bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei Nationale a Imprimeriilor „Coresi” - S.A. mentionat la art. 1, reprezintă limită maximă si nu poate fi depăsit decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor aprobate, Compania Natională a Imprimeriilor „Coresi” - S.A. va putea efectua cheltuieli proportional cu gradul de realizare a veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientă aprobati.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

Agent economic - Compania Natională a Imprimeriilor „Coresi” - S.A.

Sediul/Adresa - Piata Presei Libere nr. 1, sectorul 1, Bucuresti

Cod de înregistrare fiscală: RO 11648971

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI PE ANUL 2007

 

 

 

 

 

 

 

- mii lei (RON) -

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

2006 Preliminat

2007 Propuneri

Diferente

%

0

1

2

3

4

5

6=5-4

7=5/4

I.

VENITURI TOTALE (rd 2 + 10 + 15)

1

20.489,9

24.000,0

3.510,1

117,1

 

1

Venituri din exploatare - total, din care:

2

20.426,9

24.000,0

3.573,1

117,5

 

 

a) productia vândută

3

19.922,6

23.450,0

3.527,4

117,7

 

 

b) venituri din vânzarea mărfurilor

4

10,0

-

-10,0

-

 

 

c) venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri, din care:

5

-

-

-

-

 

 

- subventii, conform prevederilor legale în vigoare

5a

-

-

-

-

 

 

-transferuri, conform prevederilor legale în vigoare

5b

-

-

-

-

 

 

d) productia imobilizată

6

-

-

-

-

 

 

e) alte venituri din exploatare, din care:

7

494,3

550,0

55,7

111,3

 

 

- venituri din subventii de exploatare aferente altor venituri

8

-

-

-

-

 

 

- alte venituri din exploatare

9

494,3

550,0

55,7

111,3

 

2

Venituri financiare - total, din care:

10

61,6

-

-61,6

-

 

 

a) venituri din interese de participare

11

-

-

-

-

 

 

b) venituri din alte investitii financiare si creante care fac parte din activele imobilizate

12

 

 

 

 

 

 

c) venituri din dobânzi

13

56,7

-

-56,7

-

 

 

d) alic venituri financiare

14

4,9

-

-4,9

-

 

3

Venituri extraordinare

15

1.4

-

-1,4

-

II.

CHELTUIELI TOTALE (rd.17 + 42 +45)

16

21.160,4

23.520,0

2.359,6

111,2

 

1

Cheltuieli de exploatare - total, din care:

17

21.036,3

23.240,0

2.203,7

110,5

 

 

a) cheltuieli materiale

18

6.215,1

6.800,0

584,9

109,4

 

 

b) alte cheltuieli din afară (cu energia si apa)

19

3.125,8

3.400,0

274,2

108,8

 

 

c) cheltuieli privind mărfurile

20

8,4

-

-8,4

-

 

 

d) cheltuieli cu personalul, din care:

21

9.255,5

10.231,0

975,5

110,5

 

 

- salarii

22

6.600,0

7.200,0

600,0

109,1

 

 

- cheltuieli cu asigurările si protectia socială, din care:

23

1.996,5

2.117,0

120,5

106,0

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale

24

1.344,1

1.480,0

135,9

110,1

 

 

- cheltuieli privind contributia de asigurări pentru somaj

25

161,8

144,0

-17,8

89,0

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale de sănătate

26

490,6

493,0

2,4

100,5

 

0

1

2

3

4

5

6=5-4

7=5/4

 

 

- alte cheltuieli cu personalul, din care:

27

659,0

914,0

255,0

138 7

 

 

fonduri speciale aferente fondului de salarii, din care:

28

93,6

214,0

120,4

228,6

 

 

- tichete de cresă (cf.art.3 din Legea nr. 193/2006)

28a

-

-

-

-

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale (cf.art.2 din Legea nr.193/2006)

28b

-

144,0

144,0

-

 

 

- tichete de masă

29

565,4

700,0

134,6

123,8

 

 

e) ajustarea valorii imobilizărilor corporale Si necorporale

30

1.059,2

1.253,0

193,8

118,3

 

 

f) ajustarea valorii activelor circulante

31

41,1

100,0

58,9

243,3

 

 

g) alte cheltuieli de exploatare, din care:

32

1.331,2

1.456,0

124,8

109,4

 

 

- cheltuieli cu prestatiile din afara societătii, din care:

33

842,9

930,0

87,1

110,3

 

 

- cheltuieli de protocol, din care:

34

10,2

10,0

-0,2

98,0

 

 

- tichete cadou pentru protocol (cf.art.2 din Legea nr. 193/2006)

34a

-

5,0

-

-

 

 

- cheltuieli de reclamă si publicitate, din care:

35

14,5

30,0

15,5

206,9

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de reclamă si publicitate (cf.art2 din Legea nr.193/2006)

35a

 

10,0

 

 

 

 

- tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi (cf.art.2 din Legea nr.193/2006)

35b

 

5,0

 

 

 

 

- cheltuieli cu sponsorizarea

36

4,0

-

-

-

 

 

- alte cheltuieli, din care:

37

488,3

526,0

27,7

107,7

 

 

- taxa pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale

38

-

-

-

-

 

 

- redeventa din concesionarea bunurilor publice

39

-

-

-

-

 

 

- cheltuieli prevăzute de legea bugetului de stat, din care:

40

118,5

-

-

-

 

 

- transferuri si/sau subventii

41

-

-

-

-

 

2

Cheltuieli financiare - total, din care:

42

122,5

280,0

157,5

228,6

 

 

- cheltuieli privind dobânzile

43

90,3

230,0

139,7

254,7

 

 

- alte cheltuieli financiare

44

32,2

50,0

17,8

155,3

 

3

Cheltuieli extraordinare

45

1,6

-

-1,6

-

III.

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

46

-670,5

480,0

1.150,5

-

IV.

ALTE CHELTUIELI DEDUCTIBILE STABILITE POTRIVIT LEGII, din care:

47

 

 

 

 

 

 

- fond rezervă

48

-

-

-

-

V.

ACOPERIREA PIERDERILOR DIN ANII PRECEDENTI

49

-

480,0

480,0

-

VI.

IMPOZIT PE PROFIT

50

-

-

-

-

VII.

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care

51

-670,5

480,0

1.150,5

 

 

1

Rezerve legale

52

-

-

-

-

 

2

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

53

-

480,0

480,0

-

 

3

Alte rezerve reprezentând facilităti fiscale prevăzute de lege

54

-

-

-

-

 

4

Constituirea surselor proprii de finantare pentru proiectele cofinantate din împrumuturi externe, precum si pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plătii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

55

 

 

 

 

 

 

5

Alte repartizări prevăzute legal

56

-

-

-

-

 

6

Participarea salariatiilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat ia nivelul operatorului economic în exercitiul financiar de referintă

57

 

 

 

 

 

7

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau focal în cazul regiilor autonome, ori dividende la cazul socitătiilor /companiilor nationale si societătilor cu capital integral sau majoritar de stat

58

 

 

 

 

 

8

Profitul nerepartizat pe destinatiile prevăzute la pct. 1-7 se repartizează la alte rezerve si constituie sursa proprie de finantare

59

 

 

 

 

VIII

SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

60

3.311,0

1.714

-1.597,0

51,8

 

1

Surse proprii

61

3.311,0

1.253

-2.058,0

37,8

 

2

Alocatii de la buget

62

-

-

-

-

 

3

Credite bancare

63

-

-

-

-

 

 

- interne

64

-

-

-

-

 

 

- externe

65

-

-

-

-

 

4

Alte surse

66

-

491

-

IX

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

67

3.311,0

1.714

-1.597,0

51,8

 

1

Investitii, inclusiv investitii în curs la finele anului

68

3.135,0

1.538

-1.597

49,1

 

2

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investitii

69

176,0

176

0,0

100,0

 

 

-interne

70

176,0

176

0,0

100,0

 

 

- externe

71

-

-

-

-

X

REZERVE, din care:

72

298,0

298

0,0

100,0

 

1

Rezerve legale

73

298,0

298

0,0

100,0

 

2

Rezerve statutare

74

-

-

-

-

 

3

Alte rezerve

75

-

-

-

-

XI

DATE DE FUNDAMENTARE

76

-

-

-

-

 

1

Venituri totale

77

20.489,9

24.000

3.510,1

117,1

 

2

Cheltuieli aferente veniturilor totale

78

21.295,2

23.520

2.359,6

111,2

 

3

Nr. prognozat de personal la finele anului

79

620

630

10

101,6

 

4

Nr. mediu de personal total

80

629

630

1

100,2

 

5

Fond de salarii, din care:

81

6.600,0

7.200,0

600,0

109,1

 

 

a) fond de salarii aferent posturilor blocate

82

-

-

-

-

 

 

b) fond de salarii aferent conducătorului operatorului economic, potrivit art.7 (1) din OUG nr.79/2001, din care:

83

77,5

104,0

26,5

134,2

 

 

- sporuri, adaosuri, premii si alte drepturi de natrâ salarială, potrivit art.7 (2) din OUG nr.79/2001

84

25,0

28,0

3,0

112,0

 

 

- premiul anual, potrivit arU7 (4) din OUG nr.79/2001

85

-

20,0

20,0

-

 

 

c) fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă cu durată nelimitată de timp

86

6.322,2

6.796,0

473,8

107,5

 

 

d) fond salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă cu durată limitată de timp

87

 

 

 

 

 

 

e) alte cheltuieli cu personalul

88

200,3

300,0

99,7

149,8

 

6

Câstigul mediu lunar pe salariat

89

837,6

898,9

61,3

107,3

 

7

Productivitatea muncii pe total personal mediu (mii lei/persoană)(rd.77/80) -în preturi curente

90

 

 

 

 

 

8

Productivitatea muncii pe total personal mediu (mii lei/persoană)(rd.77/80) -în preturi comparabile

91

 

 

 

 

 

9

Productivitatea muncii în unităti fizice pe total personal mediu (unităti fizice/persoană)

92

499.220

540.000

40.780

108,2

 

10

Cheltuieli totale la 1.000 lei venituri totale [(cheltuieli totale/venituri totale) x 1.000] = (rd.16/rd.1) x 1.000

93

1.039,3

980,0

-59,3

94,3

 

11

Plăti restante - total

94

-

-

-

-

 

 

- preturi curente

95

285

280

5

98,2

 

 

- preturi comparabile (rd.95 x indicele de crestere a preturilor prognozat)

96

298

280

-18

93,9

 

12

Creante restante - total

97

-

-

-

-

 

 

- preturi curente

98

1.470

1.450

-20

98,6

 

 

- preturi comparabile (rd.98 x indicele de crestere a preturilor prognozal)

99

1.536

1.450

-86

94,4

 

NOTĂ:

Rd.88 - în alte cheltuieli cu personalul s-au cuprins si:

- suma de 270,0 mii lei, reprezentând indemnizatiile membrilor Consiliului de Administratie, Adunării Generale a Actionarilor, Comitetului de Audit  si Comitetului Politici de Dezvoltare

- suma 30 mii lei, reprezentând drepturi de autor.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale „ASILIFE INSURANCE BROKER” - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 20 martie 2007 prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale „ASILIFE INSURANCE BROKER” - S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Societatea Comercială „asilife insurance broker” - s.r.l., cu sediul social în Bucuresti, Calea Grivitei nr. 365, sectorul 1, nr. de ordine în registrul comertului J40/10716/1.07.2004, cod unic de înregistrare 16563248/1.07.2004, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia de a prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 30 martie 2007.

Nr. 179.

 

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 12 octombrie 2006

în Cauza Tovaru împotriva României

(Cererea nr. 77.048/01)

 

În Cauza Tovaru împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuând în cadrul unei camere compuse din: domnii J. Hedigan, presedinte, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judecători, si din domnul V. Berger, grefier de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 21 septembrie 2006,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la aceeasi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 77.048/01, îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Dinu Tovaru (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 30 iulie 2001 în baza art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul este reprezentat de către doamna Eugenia Crângariu, avocat în Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de către agentul său, doamna Roxana Rizoiu, apoi de către doamna Beatrice Ramascanu, din Ministerul Afacerilor Externe.

3. Reclamantul invocă, în special, faptul că vânzarea apartamentului nr. 1 din imobilul său unor terti, vânzare care nu a fost urmată de nicio despăgubire si care a fost confirmată prin hotărâri definitive ale instantelor nationale, a încălcat art. 6 si 13 din Conventie si art. 1 din Primul Protocol aditionai.

4. La data de 31 august 2004, presedintele Sectiei a ll-a a hotărât să comunice cererea Guvernului. Prevalându-se de art. 29 alin. 3 din Conventie, acesta a hotărât că vor fi examinate în acelasi timp atât admisibilitatea, cât si fondul cauzei.

5. Atât reclamantul, cât si Guvernul au depus observatii scrise în ceea ce priveste fondul cauzei (art. 59 alin. 1 din Regulament).

6. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Prezenta cerere a fost atribuită Sectiei a III-a astfel remaniate (art. 52 alin. 1). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Regulament.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

7. Reclamantul s-a născut în anul 1939 si locuieste în Bucuresti.

8. În anul 1950, în baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950, statul român si-a apropriat bunul imobil, compus dintr-o constructie si terenul aferent, situat în Bucuresti, strada Donici nr. 11 bis, care apartinea părintilor reclamantului.

 

1. Actiunea în revendicare

9. În 1997, reclamantul, arătând că, în conformitate cu Decretul nr. 92/1950, bunurile apartinând anumitor categorii sociale erau exceptate de la nationalizare si că părintii săi făceau parte din aceste categorii, a introdus în fata Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti o actiune în revendicare imobiliară împotriva Consiliului Municipiului Bucuresti.

10. Printr-o decizie definitivă din data de 22 decembrie 1997, instanta a admis actiunea, cu motivarea că statul intrase în posesia imobilului fără titlu valabil si, în consecintă, a obligat pârâtul să-i restituie imobilul si terenul aferent.

11. Printr-o decizie din data de 25 mai 1998, primarul municipiului Bucuresti a dispus restituirea bunului imobil. Printr-un proces-verbal din data de 23 iunie 1998, reclamantul a fost pus în posesia imobilului si a terenului

aferent, cu exceptia a 4 apartamente, care fuseseră anterior vândute chiriasilor.

12. Prin actiuni în revendicare împotriva tertilor dobânditori, reclamantul a obtinut restituirea a 3 din cele 4 apartamente. În aceste 3 cazuri, instantele interne, luând în considerare Hotărârea definitivă din 23 decembrie 1997, au considerat că imobilul, în totalitatea sa, fusese nationalizat fără titlu valabil, cu încălcarea dispozitiilor Decretului nr. 92/1950.

 

2. Actiunea în revendicarea apartamentului nr. 1

13. Printr-un contract încheiat în data de 29 octombrie 1996, în baza Legii nr. 112/1995, Primăria Municipiului Bucuresti si întreprinderea care administra bunurile imobile ale statului au vândut chiriasilor CI. si CF. apartamentul nr. 1, compus din 3 camere si situat în imobilul litigios.

14. Printr-o actiune în revendicare introdusă la data de 2 iulie 1998 împotriva tertilor dobânditori, reclamantul a solicitat restituirea acestui apartament, arătând că, nationalizarea si titlul de proprietate al statului fiind anulate, acest apartament nu putea fi vândut în mod legal.

15. Prin Sentinta din 14 ianuarie 2000, confirmată în apelul introdus de către partea pârâtă, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea, a obligat tertii la restituirea apartamentului către reclamant si a obligat Primăria Municipiului Bucuresti să restituie tertilor pretul pe care ea îl încasase pentru acest apartament.

16. Tertii dobanditori au declarat recurs împotriva acestei hotărâri. Ei au sustinut că nationalizarea fusese legală, că vânzarea apartamentului respectase dispozitiile Legii nr. 112/1995 si că Sentinta din 22 decembrie 1997 nu le era opozabilă, deoarece ei nu fuseseră părti în acea procedură.

17. Prin Decizia din 2 martie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul si a statuat că imobilul fusese nationalizat cu titlu valabil si că respectivul contract de vânzare era conform Legii nr. 112/1995. Instanta a casat hotărârea primei instante si, pe fond, a respins actiunea reclamantului.

3. Actiunea în anulare partială a vânzării apartamentului nr. 1

18. Printr-o actiune introdusă la 18 iunie 2001, reclamantul a solicitat anularea partială a contractului de vânzare a apartamentului nr. 1. El a sustinut că, prin contractul în cauză, 3 dependinte ale acestui apartament, care se aflau în coproprietate comună si fortată cu celelalte apartamente din imobil, fuseseră vândute lui CI. si C.F.

19. Prin Sentinta din 29 aprilie 2002, confirmată în apelul introdus de părtile pârâte, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea si a anulat partea din contract care privea dependintele amintite.

20. Prin Decizia definitivă din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul chiriasilor C.F. si CI si a confirmat anularea partială a contractului de vânzare.

 

II. Dreptul si practica interne pertinente

21. Dispozitiile legale si jurisprudenta internă pertinente sunt descrise în hotărârile Brumărescu împotriva României ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, paragrafele 31 -44), Străin si altii împotriva României (nr. 57.001/00, paragrafele 19-26, 21 iulie 2005), Păduraru împotriva României (nr. 63.252/00, paragrafele 38-53, 1 decembrie 2005) si Porteanu împotriva României (nr. 4.596/03, paragrafele 23-25, 16 februarie 2006).

IN DREPT

I. Asupra admisibilitătii

A. Asupra capătului de cerere întemeiat pe art. 6 paragraful 1 din Conventie

22. Reclamantul se plânge de lipsa de impartialitate a instantelor interne, deoarece acestea ar fi favorizat chiriasii care ocupau bunul litigios în timpul derulării procedurii, interpretând într-o manieră eronată dispozitiile Legii nr. 112/1995.

23. Curtea aminteste că judecătorii nu trebuie să manifeste preferinte sau prejudecăti personale si că, în acelasi timp, o instantă de judecată trebuie să ofere garantii suficiente pentru a exclude în această privintă orice îndoială legitimă (Pullar împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 10 iunie 1996, Culegere de hotărâri si decizii, 1996-111, paragraful 30).

24. În spetă, Curtea nu identifică niciun element subiectiv sau obiectiv de natură să trezească vreo îndoială asupra impartialitătii judecătorilor. În orice caz, faptul că judecătorii nationali interpretează o lege într-un anumit mod nu ar putea fi considerat drept o ingerintă în dreptul reclamantilor de acces la un tribunal „impartial” în sensul art. 6 alin. 1.

25. Rezultă că această parte a cererii este vădit neîntemeiată si, în aplicarea art. 35 alin. 3 si 4 din Conventie, trebuie respinsă.

 

B. Asupra celorlalte capete de cerere

26. În ceea ce priveste restul cererii, Curtea constată că acesta nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. Ea observă, de altfel, că nu există niciun motiv de inadmisibilitate si, deci, îl declară admisibil.

 

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Primul Protocol aditional

27. Reclamantul pretinde că vânzarea apartamentului nr. 1 către chiriasi, validată prin Decizia Curtii de Apel Bucuresti din data de 31 mai 2000, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare

pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”

28. Guvernul consideră că reclamantul nu dispune de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece dreptul său de proprietate nu a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă înaintea vânzării bunului către terti. El invocă în acest sens cauzele Malhous împotriva Republicii Cehe (Decizia nr. 33.071/96, CEDO 2000-XII) si Constandache împotriva României (Decizia nr. 46.312/99, 11 iunie 2002). Guvernul arată că imobilul în chestiune fusese nationalizat în conformitate cu Decretul nr. 92/1950, astfel încât el nu se afla în patrimoniul reclamantului la momentul introducerii actiunii sale în revendicare imobiliară în fata Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti. În plus, la momentul introducerii actiunii în revendicare împotriva statului, statul însusi nu mai era proprietarul apartamentului nr. 1, deoarece îl vânduse la data de 29 octombrie 1996 chiriasilor C.F. si CI. În ceea ce priveste Hotărârea definitivă din data de 22 decembrie 1997, care a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, aceasta nu era opozabilă cumpărătorilor C.F. si CI. În consecintă, reclamantul avea cel mult o „sperantă”, iar nu un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

29. În sfârsit, Guvernul estimează că reclamantul poate obtine o despăgubire în baza Legii nr. 10/2001 si cere Curtii să ia în considerare reforma instituită prin Legea nr. 247/2005, care are drept obiectiv accelerarea procedurii de restituire, iar în cazurile în care o asemenea restituire se dovedeste imposibilă, să ofere o despăgubire constând într-o participatie, în calitate de actionar, la un organism de plasament de valori mobiliare, „Proprietatea”, organizat sub forma unei societăti pe actiuni. În principiu, persoanele care au vocatia să primească o despăgubire pe această cale vor primi titluri de valoare care vor fi transformate în actiuni din momentul în care societatea va fi cotată la bursă.

30. Reclamantul contestă această sustinere. În opinia sa, instantele interne au recunoscut dreptul său de proprietate si, în acelasi timp, pe cel al tertilor dobânditori asupra aceluiasi bun, situatie care face imposibilă exercitarea drepturilor sale în calitate de proprietar al bunului. Reclamantul subliniază că imposibilitatea de a se bucura de bunul său reprezintă o atingere adusă principiului securitătii raporturilor juridice.

31. Curtea aminteste că, în Cauza Străin si altii împotriva României precitată (paragrafele 39 si 59), ea a considerat că vânzarea de către stat a bunului altuia către terti de bună-credintă, chiar când aceasta a fost anterioară confirmării în justitie în mod definitiv a dreptului de proprietate al altei persoane, combinată cu absenta totală a despăgubirilor, constituie o privare de proprietate contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

32. În plus, în Cauza Păduraru împotriva României precitată (paragraful 112) Curtea a constatat că statul nu îsi îndeplinise obligatia sa pozitivă de a reactiona în timp util si în mod coerent în fata unei chestiuni de interes general ca restituirea sau vânzarea unor imobile intrate în posesia sa în baza unor decrete de nationalizare. Ea a considerat, de asemenea, că incertitudinea generală astfel creată se repercutase asupra reclamantului, care se văzuse în imposibilitatea de a recupera în totalitate bunul său, desi dispunea de o hotărâre definitivă care condamna statul să i-l restituie.

33. În spetă, Curtea nu identifică vreun motiv pentru a se îndepărta de jurisprudenta amintită, situatia de fapt fiind asemănătoare. Ca si în Cauza Păduraru împotriva României amintită, în cauza de fată tertii au devenit proprietari înainte ca dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestui bun să fie confirmat definitiv. Si, precum în Cauza Străin si altii împotriva României precitată, reclamantul din spetă a fost recunoscut proprietar legitim, instantele considerând incontestabil titlul său de proprietate, având în vedere caracterul abuziv al nationalizării (paragrafele 10 si 11 de mai sus).

34. În plus, eforturile întreprinse de către reclamant pentru a intra în posesia apartamentului nr. 1 au fost, până în ziua de astăzi, fără efect. Asupra acestui aspect, Curtea observă că, desi Hotărârea definitivă din data de 22 decembrie 1997 a stabilit ilegalitatea nationalizării si a obligat autoritătile administrative să restituie imobilul reclamantului, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea în revendicarea apartamentului nr. 1, estimând, cu încălcarea hotărârii definitive amintite, că nationalizarea a fost legală, privând astfel reclamantul de orice posibilitate de a intra în posesia acestui apartament. Or, trebuie observat că reclamantul nu a fost despăgubit nici până astăzi pentru această privare de proprietate.

35. Curtea observă că vânzarea apartamentului nr. 1 în baza Legii nr. 112/1995 împiedică reclamantul să se bucure de dreptul său de proprietate, în ciuda existentei Hotărârii definitive din data de 22 decembrie 1997, care condamnase statul să-i restituie imobilul. În plus, nicio despăgubire nu i-a fost oferită pentru această privare de proprietate.

36. Curtea observă că la 22 iulie 2005 a fost adoptată Legea nr. 247/2005, care modifică Legea nr. 10/2001. Această nouă lege acordă un drept la despăgubire, într-un cuantum egal cu valoarea de piată a bunului care nu poate fi restituit persoanelor aflate în aceeasi situatie precum reclamantul. Curtea observă că legea amintită propune, pentru persoanele care nu au posibilitatea de a obtine restituirea bunului lor în natură, să li se ofere o despăgubire sub forma unei participatii în calitate de actionari la un organism de plasament al valorilor mobiliare (OPCVM). În principiu, persoanele având vocatia să primească o despăgubire pe această cale vor primi titluri de valoare, care vor fi transformate în actiuni, odată ce societatea va fi cotată la bursă.

37. Curtea observă că, la data de 29 decembrie 2005, societatea pe actiuni „Proprietatea” a fost înscrisă în Registrul Comertului al Municipiului Bucuresti. Pentru ca actiunile emise de către această societate pe actiuni să poată face obiectul unei tranzactii pe piata financiară, trebuie urmată procedura de aprobare de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Conform calendarului previzional al Fondului „Proprietatea”, operatia de conversie a titlurilor în actiuni trebuia să intervină în martie 2006, iar cotarea efectivă la bursă în decembrie 2006.

38. În spetă, presupunând că Legea nr. 10/2001 ar fi aplicabilă reclamantului si că încălcarea dreptului său la proprietate ar putea face obiectul unei despăgubiri, Curtea observă că Fondul „Proprietatea” nu functionează actualmente într-o manieră susceptibilă să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri. Astfel, Curtea consideră că imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate de către reclamant asupra apartamentului nr. 1 din imobilul aflat în strada Donici nr. 11 bis l-a făcut pe acesta să suporte o sarcină disproportionată si excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului său, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

39. În consecintă, a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.

 

III. Asupra pretinsei încălcări a art. 13 din Conventie

40. Reclamantul sustine că nu a dispus de un recurs efectiv împotriva încălcării dreptului său de proprietate, ceea a condus la încălcarea art. 13 din Conventie, care prevede următoarele:

„Orice persoană ale cărei drepturi si libertăti recunoscute de prezenta Conventie au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale.”

41. Curtea consideră, tinând cont de concluziile sale, care figurează la paragraful 34 de mai sus, că nu este cazul să se pronunte pe fondul acestui capăt de cerere (a se vedea, mutatis mutandis si între alte cauze, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, paragraful 25, CEDO 1999-1, Zanghi împotriva Italiei, Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, paragraful 23, si Biserica catolică din Caneea împotriva Greciei, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere W97-VIW, paragraful 50).

 

IV. În privinta aplicării art. 41 din Conventie

42. Art. 41 din Conventie prevede:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

43. Reclamantul solicită restituirea apartamentului nr. 1, vândut către chiriasi, sau plata sumei de 60.213 euro, reprezentând valoarea sa. El prezintă un raport de expertiză în acest sens. Reclamantul solicită, de asemenea, diferenta între scăderea valorii ansamblului imobilului ca urmare a vânzării apartamentului nr. 1, diferentă pe care o estimează la 78.558 de euro, precum si 8.645 de euro, reprezentând lipsa de folosintă a apartamentului nr. 1. În sfârsit, el solicită 26.000 de euro cu titlu de daune morale pentru „traumatismele psihice” suportate timp de mai mult de 8 ani.

44. Guvernul estimează că valoarea de piată a apartamentului nr. 1 este de 38.013 euro si prezintă punctul de vedere al unui expert imobiliar în acest sens. In ceea ce priveste suma reprezentând scăderea valorii imobilului, Guvernul consideră că nu este cazul să se ofere o asemenea despăgubire si că reclamantul ar fi trebuit să se adreseze în acest sens instantelor nationale. În ceea ce priveste chiriile nepercepute, Guvernul consideră că nu este cazul să se ofere o asemenea despăgubire si invocă Hotărârea Sofletea împotriva României (nr. 48.179/99, paragraful 42, 25 noiembrie 2003). În privinta eventualului prejudiciu moral suferit de către reclamant, Guvernul consideră că nu poate fi retinută nicio legătură de cauzalitate între pretinsa încălcare a Conventiei si prejudiciul moral invocat.

45. Curtea aminteste că o hotărâre constatând o încălcare a Conventiei implică pentru statul pârât obligatia juridică, în sensul Conventiei, să pună capăt încălcării si să înlăture consecintele acesteia. Dacă dreptul intern nu permite stergerea decât în mod imperfect a consecintelor acestei încălcări, art. 41 din Conventie conferă Curtii puterea de a oferi o reparatie părtii vătămate prin actul sau omisiunea în legătură cu care a fost constatată o încălcare a Conventiei.

46. Printre elementele luate în considerare de către Curte atunci când hotărăste în această privintă se află prejudiciul material, adică pierderile suferite efectiv ca o consecintă directă a pretinsei încălcări, precum si prejudiciul moral, adică repararea de către stat a stării de angoasă, a disconfortului si a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum si alte daune nonmateriale (a se vedea, printre altele, Ernestina Zullo împotriva Italiei, nr. 64.897/01, paragraful 25, 10 noiembrie 2004).

47. În plus, atunci când diversele elemente constituind prejudiciul nu pot fi stabilite exact sau când distinctia între daunele materiale si cele morale se dovedeste dificilă, Curtea le poate determina în mod global (Comingersoll împotriva Portugaliei [MC], nr. 35.382/97, paragraful 29, CEDO 2000-IV).

48. În circumstantele cauzei, Curtea consideră că restituirea apartamentului nr. 1 situat în strada Donici nr. 11 bis, astfel cum a fost dispusă prin Hotărârea definitivă din data de 22 decembrie 1997 de către Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti, l-ar pune pe reclamant, în măsura posibilului, într-o situatie similară cu cea în care s-ar fi aflat dacă exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate. In cazul în care statul pârât nu va proceda la o asemenea restituire într-o perioadă de 3 luni începând cu data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea hotărăste că el va trebui să plătească reclamantului, cu titlu de prejudiciu material, o sumă corespunzând valorii actuale a apartamentului.

49. Sub acest aspect, Curtea ia act cu interes de faptul că Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001 privind restituirea bunurilor nationalizate, cu titlu sau fără titlu, intrată în vigoare în data de 19 iulie 2005, aplică principiile stabilite în jurisprudenta internatională, judiciară sau arbitrală în privinta despăgubirilor datorate în cazuri de acte ilicite si confirmate chiar de către prezenta Curte în jurisprudenta sa privind privările de proprietate ilegale sau de facto [Papamichalopoulos împotriva Greciei (satisfactie echitabilă), Hotărârea din data de 31 octombrie 1995, seria A nr. 330-B, p. 59-61, paragrafele 36-39, Zubani împotriva Italiei, Hotărârea din data de 7 august 1996, Culegere de hotărân si decizii 1996-IV', p. 1.078, paragraful 49, si Brumarescu împotriva României (satisfactie echitabilă) precitată, paragrafele 22 si 23].

50. Intr-adevăr, noua lege califică drept abuzive nationalizările realizate de către regimul comunist si prevede obligatia de restituire în natură a unui bun iesit din patrimoniul unei persoane ca urmare a unei asemenea privări. În cazul imposibilitătii de restituire, ca urmare a, de exemplu, vânzării bunului către un tert de bună-credintă, legea acordă o despăgubire într-un cuantum egal cu valoarea de piată a bunului la momentul stabilirii plătii (titlul I sectiunea I art. 1, 16 si 43 din lege).

51. În spetă, fiind vorba de determinarea cuantumului acestei sume, Curtea observă că atât reclamantul, cât si Guvernul au depus rapoarte de expertiză care permit determinarea valorii apartamentului. Ea remarcă diferenta semnificativă care separă metodele de calcul folosite în acest scop de către expertii desemnati de părtile în litigiu. Tinând cont de informatiile de care dispune privind piata imobiliară locală, Curtea estimează valoarea de piată actuală a apartamentului în chestiune la 50.000 de euro.

52. În plus, Curtea consideră că evenimentele în cauză au implicat atingeri grave aduse dreptului reclamantului la respectarea bunului său, pentru care suma de 3.000 de euro reprezintă o reparatie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

53. În privinta sumelor pretinse cu titlu de chirii neprimite si de scădere a valorii imobilului ca urmare a vânzării apartamentului nr. 1, Curtea nu ar putea specula asupra posibilitătii si randamentului unei închirieri a apartamentului în chestiune sau asupra scăderii de valoare a imobilului (Buzatu împotriva României, nr. 34.642/97, paragraful 18, 27 ianuarie 2005).

B. Cheltuieli de judecată

54. Reclamantul solicită, de asemenea, 1.500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată realizate în fata jurisdictiilor interne si în fata Curtii. El a depus la dosar mai multe facturi, într-un cuantum total de 870 de euro, pentru onorariile de avocat plătite între 1998 si 2005. El apreciază onorariul expertului imobiliar si taxele judiciare plătite la 500 de euro.

55. Guvernul nu se opune ca o sumă corespunzând cheltuielilor de judecată legate de procedura judiciară internă să fie acordată reclamantului, cu conditia ca aceasta să nu fie excesivă.

56. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate primi rambursarea cheltuielilor de judecată realizate decât în măsura în care au fost stabilite ca fiind reale, necesare si într-un cuantum rezonabil. În spetă, Curtea retine că reclamantul a prezentat mai multe chitante privind onorariul avocatului, chitante al căror cuantum total se ridică la 870 de euro.

În ceea ce priveste celelalte cheltuieli, ele nu sunt sustinute decât partial, reclamantul neprezentând în mod detaliat toate sumele cheltuite drept taxe judiciare si onorarii ale expertului. Curtea va stabili deci în mod echitabil o sumă în această privintă.

57. Tinând cont de elementele aflate la dispozitia sa si de criteriile amintite, Curtea estimează drept rezonabilă suma de 1.300 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată în fata instantelor interne si a Curtii si o acordă reclamantului.

C. Dobânzi moratorii

58. Curtea consideră adecvat să fixeze nivelul dobânzilor moratorii la cel al dobânzii împrumutului marginal practicat de Banca Centrală Europeană, majorat cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în privinta capătului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 si inadmisibilă pentru rest;

2. hotărăste că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotărăste că nu este cazul să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 13 din Conventie;

4. hotărăste:

a) că statul pârât trebuie să restituie reclamantului apartamentul nr. 1 din imobilul aflat în municipiul Bucuresti, strada Donici nr. 11 bis, în termen de 3 luni începând de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform art. 44 alin. 2 din Conventie;

b) că, în lipsa unei asemenea restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 50.000 de euro (cincizeci de mii de euro) cu titlu de prejudiciu material, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

5. hotărăste că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 3.000 de euro (trei mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral;

6. hotărăste că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în acelasi termen de 3 luni, 1.300 de euro (o mie trei sute de euro), cu titlu de cheltuieli de judecată;

7. hotărăste că sumele mentionate vor fi convertite în moneda statului pârât, conform ratei de schimb aplicabile la data efectuării plătii;

8. hotărăste că, începând de la expirarea termenului de mai sus si până la plata efectivă, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă egală cu rata dobânzii la împrumutul marginal practicată de Banca Centrală Europeană în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

9. respinge cererea de satisfactie echitabilă pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 12 octombrie 2006, conform art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

 

John Hedigan,

Presedinte

Vincent Berger,

grefier

 

RECTIFICĂRI

 

În Procedura Programului privind cresterea competitivitătii IMM-urilor prin implementarea si certificarea sistemelor calitătii, prevăzută în anexa la Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii nr. 53/2007 privind Centrul Român al Calitătii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 28 martie 2007, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial”, Partea I):

- la subpct. 3.1 lit. b), în loc de: „...conform art. 4 Ut. c) din Legea nr. 346/2004...” se va citi: „...conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004...”;

- în anexa nr. 8 la procedură, la titlul Formularului A, în loc de: „Declaratie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mijlocii” se va citi: „Declaratie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici si mijlocii”.