MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 276         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 25 aprilie 2007

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

99. - Lege privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001

 

Conventie asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic

 

408. - Decret pentru promulgarea Legii privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 200 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) si ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

 

Decizia nr. 235 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv Tn perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 246 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

347. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Tirana la 23 noiembrie 2006

 

Acord între Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică

 

353. - Hotărâre privind transmiterea unei părti dintr-un imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul public al municipiului Cărei si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cărei, judetul Satu Mare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

A/3.239. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.725/2006 privind situatia din Somalia

 

A/3.359. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.727/2006 privind situatia din Republica Cote d'Ivoire

 

A/3.360. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.747/2007 privind neproliferarea/R.I.Iran

 

A/3.361. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.749/2007 privind situatia din Republica Ruanda

 

A/3.362. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.731/2006 privind situatia din Republica Liberia

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea voluntariatului nr. 195/2001

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - Se acceptă Conventia asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001.

 

            Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 16 aprilie 2007.

Nr. 99.

 

CONVENTIE

asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic*)

Paris, 2 noiembrie 2001

 


*) Traducere.

 

Conferinta generală a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură, întrunită în cea de-a 31-a sesiune a sa, la Paris, între 15 octombrie si 3 noiembrie 2001,

recunoscând importanta patrimoniului cultural subacvatic ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanitătii si ca element deosebit de important al istoriei popoarelor, natiunilor si al relatiilor reciproce în ceea ce priveste patrimoniul lor comun,

stiind cât de importante sunt protectia si conservarea patrimoniului cultural subacvatic si că responsabilitatea acestei obligatii apartine tuturor statelor,

constatând cresterea interesului si aprecierii publicului fată de patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă de importanta care revine cercetării, informării si educatiei pentru protectia si conservarea patrimoniului cultural subacvatic,

convinsă că publicul are dreptul să beneficieze de avantajele educative si recreative ale unui acces responsabil si inofensiv la patrimoniul cultural subacvatic in situ si că educarea publicului contribuie la o mai bună cunoastere, apreciere si protectie a acestui patrimoniu,

constientă de faptul că interventiile neautorizate asupra patrimoniului cultural subacvatic reprezintă o amenintare la adresa acestuia si că este necesară adoptarea de măsuri mai severe pentru a împiedica asemenea interventii,

constientă de necesitatea de a răspunde în mod adecvat posibilului impact negativ pe care unele actiuni legitime l-ar putea avea în mod întâmplător asupra patrimoniului cultural subacvatic,

deosebit de preocupată de intensificarea exploatării comerciale a patrimoniului cultural subacvatic si, în particular, de unele activităti care au ca scop vânzarea, achizitionarea sau schimburile de elemente apartinând patrimoniului cultural subacvatic,

stiind că progresele tehnologice facilitează descoperirea si accesul la patrimoniul cultural subacvatic,

convinsă că o cooperare între state, organizatii internationale, institutii stiintifice, organizatii profesionale, arheologi, scafandri, alte părti interesate si publicul larg este indispensabilă pentru protectia patrimoniului cultural subacvatic,

considerând că prospectarea, explorările si protectia patrimoniului cultural subacvatic necesită accesul si folosirea de metode stiintifice specifice si utilizarea de tehnici si de materiale adecvate, precum si un înalt grad de specializare profesională, ceea ce indică adoptarea unor criterii uniforme în domeniu,

constientă de necesitatea codificării si dezvoltării treptate de norme referitoare la protectia si conservarea patrimoniului cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul si practicile internationale, în special cu Conventia UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire si interzicere a importului, exportului si transferului ilicit de bunuri culturale, din 14 noiembrie 1970, precum si cu Conventia UNESCO privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural, din 16 noiembrie 1972, si Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, din 10 decembrie 1982,

preocupată de ameliorarea eficacitătii măsurilor luate la nivel international, regional si national pentru conservarea in situ a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic sau, dacă acest lucru este necesar în scopuri stiintifice sau de protejare, pentru a proceda, cu grijă, la recuperarea lor,

după ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, că această problemă va face obiectul unei conventii internationale,

adoptă în această zi de 2 noiembrie 2001 prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

În sensul prezentei conventii:

1. a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se întelege toate urmele existentei umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost partial ori în totalitate acoperite de apă, periodic sau în permanentă, de cel putin 100 de ani, cum ar fi:

(i) siturile, structurile, clădirile, obiectele si resturile umane, în contextul arheologic si în mediul lor natural;

(ii) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt continut, în contextul arheologic si în mediul lor natural; si (iii) obiectele cu caracter preistoric.

b) Conductele si cablurile asezate pe fundul mării nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

c) Instalatiile, altele decât conductele sau cablurile, asezate pe fundul mării si care sunt încă în uz, nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.

2. a) Prin state părti se întelege statele care au consimtit să se considere obligate prin prezenta conventie si pentru care aceasta este în vigoare.

b) Prezenta conventie se aplică, mutatis mutandis, teritoriilor la care face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin părti la prezenta conventie potrivit conditiilor definite în acest paragraf, în măsura în care termenul state părti se aplică acestor teritorii.

3. Prin UNESCO se întelege Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură.

4. Prin directorul general se întelege directorul general al UNESCO.

5. Prin Zonă se întelege fundul mărilor si al oceanelor si subsolul acestora, în limitele jurisdictiei nationale.

6. Prin interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic se întelege o activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic si care ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

7. Prin interventie care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic se întelege o activitate care, desi nu are ca obiect principal sau secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.

8. Prin nave si aeronave de stat se întelege nave de război si alte nave sau aeronave care, la data scufundării lor, apartineau unui stat sau operau sub controlul său si erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale, care sunt identificate ca atare si corespund definitiei patrimoniului cultural subacvatic.

9. Prin Norme se întelege Normele privind interventiile directe asupra patrimoniului cultural subacvatic, asa cum sunt mentionate la art. 33.

 

ARTICOLUL 2

Obiective si principii generale

 

1. Prezenta conventie îsi propune să asigure si să îmbunătătească protectia patrimoniului cultural subacvatic.

2. Statele părti vor coopera în scopul protectiei patrimoniului cultural subacvatic.

3. Statele părti vor conserva patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanitătii, conform prevederilor prezentei conventii.

4. Statele părti vor lua fiecare sau, dacă este cazul, împreună toate măsurile necesare, în conformitate cu prezenta conventie si cu dreptul international, pentru protectia patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în functie de capacitătile lor, cele mai adecvate mijloace de care dispun.

5. Conservarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic va fi considerată o optiune prioritară, înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricărui fel de interventie asupra acestui patrimoniu.

6. Elementele apartinând patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate, conservate si administrate astfel încât să se asigure conservarea lor pentru o perioadă de timp îndelungată.

7. Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială.

8. În conformitate cu practica statelor si cu dreptul international si, în special, cu Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, nicio dispozitie din prezenta conventie nu va putea fi interpretată ca modificând normele dreptului international si practica statelor referitoare la imunitătile suverane sau oricare dintre drepturile unui stat în ceea ce priveste navele si aeronavele de stat.

9. Statele părti veghează ca resturile umane scufundate în apele maritime să fie respectate cum se cuvine.

10. Va fi încurajat accesul responsabil si inofensiv in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de observare sau de documentare, astfel încât să fie încurajate sensibilizarea publicului fată de acest patrimoniu, precum si punerea în valoare si protectia acestuia, cu exceptia cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu protectia si gestionarea lui.

11. Nicio actiune sau activitate realizată în baza prezentei conventii nu poate constitui fundament pentru proclamarea, sustinerea sau contestarea oricărei revendicări referitoare la suveranitate sau la jurisdictia natională.

 

ARTICOLUL 3

Relatia dintre prezenta conventie si Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării

 

Nicio prevedere din prezenta conventie nu va aduce atingere drepturilor, jurisdictiei si obligatiilor pe care statele le au în baza dreptului international, inclusiv a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mării. Prezenta conventie va fi interpretată si aplicată în contextul si în conformitate cu prevederile dreptului international, inclusiv ale Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mării.

 

ARTICOLUL 4

Relatia cu dreptul privind salvarea si dreptul privind bunurile găsite

 

Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic căreia i se aplică prezenta conventie nu cade sub incidenta dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile găsite decât dacă:

a) este autorizată de autoritătile competente; si

b) este în deplină conformitate cu prezenta conventie; si

c) asigură garantarea protectiei maxime a patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricărei operatiuni de recuperare.

 

ARTICOLUL 5

Activităti care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic

 

Toate statele părti vor utiliza cele mai bune mijloace de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar putea avea activitătile care tin de jurisdictia lor si care afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic.

 

ARTICOLUL 6

Acorduri bilaterale regionale sau alte acorduri multilaterale

 

1. Statele părti sunt încurajate să încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri multilaterale ori să îmbunătătească acordurile existente, în vederea asigurării conservării patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie să fie în deplină conformitate cu dispozitiile prezentei conventii si să nu diminueze caracterul său universal. în cadrul unor asemenea acorduri, statele pot adopta norme si reglementări care să asigure o mai bună protectie a patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei conventii.

2. Părtile la astfel de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o legătură verificabilă - în special o legătură culturală, istorică sau arheologică - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, să adere la aceste acorduri.

3. Prezenta conventie nu modifică drepturile si obligatiile statelor părti privind protectia navelor scufundate, care rezultă din alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei conventii si mai ales dacă acestea sunt conforme obiectivelor sale.

 

ARTICOLUL 7

Patrimoniul cultural subacvatic din apele interioare, din apele arhipelagice si din marea teritorială

 

1. În exercitiul suveranitătii lor, statele părti au dreptul exclusiv de a reglementa si autoriza interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice si din marea lor teritorială.

2. Fără a aduce atingere celorlalte acorduri internationale si normelor de drept international privind protectia patrimoniului cultural subacvatic, statele părti vor impune, pentru interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice si din marea lor teritorială, aplicare Normelor.

3. În exercitiul suveranitătii lor si conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperării pentru adoptarea celor mai bune metode pentru protectia navelor si aeronavelor de stat, statele părti vor trebui să informeze statul parte sub al cărui pavilion se găsesc acestea sau alte state care au o legătură verificabilă cu acestea - în special culturală, istorică ori arheologică - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice si al apelor mării lor teritoriale.

 

ARTICOLUL 8

Patrimoniul cultural subacvatic din zona contiguă

 

Fără a aduce atingere si în plus fată de art. 9 si 10, precum si în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, statele părti pot reglementa si autoriza interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguă. în cadrul acestor actiuni, vor impune aplicarea Normelor.

 

ARTICOLUL 9

Declararea si notificarea în zona economică exclusivă si pe platoul continental

 

1. Toate statele părti au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din zona economică exclusivă si din cea a platoului continental, conform prezentei conventii. în consecintă:

a) când un cetătean al statului sau o navă care arborează pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în vedere o interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa economică exclusivă sau pe platoul său continental, statul parte respectiv va cere cetăteanului sau căpitanului vasului să declare această descoperire sau interventia sa;

b) în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al unui alt stat parte:

(i) statele părti vor cere cetăteanului lor sau căpitanului vasului să le declare această descoperire ori interventie atât lor, cât si celuilalt stat parte; sau, după caz,

(ii) un stat parte va cere cetăteanului său ori căpitanului vasului să declare descoperirea sau interventia sa si va asigura transmiterea rapidă si eficace a informatiei respective tuturor celorlalte state părti.

2. La depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va preciza modul în care va transmite declaratiile prevăzute la paragraful 1b).

3. Orice stat parte va notifica directorului general descoperirile sau interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunostintă în baza paragrafului 1.

4. Directorul general va pune imediat la dispozitie tuturor statelor părti orice informatie care i-a fost adusă la cunostintă în baza paragrafului 3.

5. Orice stat parte poate informa statul parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseste patrimoniul cultural subacvatic că doreste să fie consultat în ceea ce priveste modul de asigurare a unei protectii efective a acestui patrimoniu. Această declaratie trebuie să se bazeze pe existenta unei legături verificabile, în special a unei legături culturale, istorice sau arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural subacvatic respectiv.

 

ARTICOLUL 10

Protectia patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă si pe platoul continental

 

1. Nu va putea fi acordată nicio autorizatie pentru o interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona economică exclusivă sau pe platoul continental decât în conformitate cu dispozitiile prezentului articol.

2. Un stat parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseste un patrimoniu cultural subacvatic are dreptul să interzică sau să autorizeze orice interventie asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor sale suverane sau a jurisdictiei sale, asa cum sunt ele recunoscute de dreptul international, inclusiv de Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării.

3. Când se descoperă un element de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă sau pe platoul continental apartinând unui stat parte, acest stat parte:

a) consultă toate celelalte state părti care si-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;

b) coordonează aceste consultări în calitate de stat coordonator, în afară de cazul în care declară explicit că nu doreste să facă acest lucru, situatie în care statele părti care si-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, desemnează un stat coordonator.

4. Fără a aduce atingere obligatiilor tuturor părtilor de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin adoptarea măsurilor necesare, conforme dreptului international, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate să ia toate măsurile oportune si/sau să acorde toate autorizatiile necesare, conform prezentei conventii, si, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol determinat fie de actiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru adoptarea acestor măsuri poate fi solicitată asistenta altor state părti.

5. Statul coordonator:

a) pune în aplicare măsurile de protectie care au fost convenite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu exceptia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte;

b) eliberează toate autorizatiile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu exceptia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizatii să fie eliberate de un alt stat parte;

c) poate realiza orice fel de cercetare preliminară necesară asupra patrimoniului cultural subacvatic si eliberează toate autorizatiile necesare în respectiva situatie si transmite fără întârziere directorului general rezultatele acestei cercetări, iar acesta pune imediat aceste informatii la dispozitia celorlalte state părti.

6. În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri si prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizatii în baza prezentului articol, statul coordonator actionează în numele statelor părti în ansamblul lor si nu în propriul său interes. O astfel de actiune nu poate constitui prin ea însăsi baza vreunui fel de revendicare a unui drept preferential sau jurisdictional neconsacrat prin dreptul international si, în special, prin Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării.

7. Sub rezerva dispozitiilor paragrafelor 2 si 4, nicio interventie asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizată fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseste sau fără colaborarea statului coordonator.

 

ARTICOLUL 11

Declararea si notificarea în Zonă

 

1. Toate statele părti au responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din Zonă, conform prezentei conventii si art. 149 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării. în consecintă, când un cetătean al unui stat parte sau un vas care arborează pavilionului său face o descoperire ori are intentia să realizeze o interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă, acest stat parte va cere cetăteanului său ori căpitanului vasului să îi raporteze această descoperire sau interventie.

2. Statele părti vor notifica directorului general si secretarului general al Autoritătii Internationale a Fundurilor Marine descoperirile sau interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.

3. Directorul general pune fără întârziere la dispozitia tuturor statelor părti informatiile care îi sunt astfel notificate.

4. Orice stat parte poate declara directorului general că doreste să fie consultat asupra modului în care se asigură protectia efectivă a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Această declaratie trebuie să se bazeze pe existenta unei legături verificabile între statul respectiv si acel patrimoniu cultural subacvatic, tinând cont mai ales de drepturile preferentiale ale statelor, de natură culturală, istorică sau arheologică.

 

ARTICOLUL 12

Protectia patrimoniului cultural subacvatic în Zonă

 

1. Nu va putea fi eliberată nicio autorizatie pentru o interventie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonă decât în conformitate cu dispozitiile prezentului articol.

2. Directorul general invită toate statele părti care si-au exprimat interesul, conform art. 11 paragraful 4, să se consulte asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic si să desemneze un stat parte care să coordoneze aceste consultări în calitate de stat coordonator. Directorul general va invita si Autoritatea Internatională a Fundurilor Marine să participe la astfel de consultări.

3. Toate statele părti pot lua orice măsură pe care o consideră oportună, conform prezentei conventii, la nevoie înaintea oricărei consultări, pentru a preîntâmpina orice pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, fie că acest pericol este rezultatul activitătii umane, fie că este datorat altor cauze, si, cu deosebire, jafului.

4. Statul coordonator:

a) pune în aplicare măsurile de protectie care au fost stabilite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu exceptia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat parte; si

b) eliberează toate autorizatiile necesare în vederea aplicării măsurilor astfel convenite, în conformitate cu prezenta conventie, cu exceptia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizatii să fie eliberate de un alt stat parte.

5. Statul coordonator poate realiza orice cercetare preliminară necesară a patrimoniului cultural subacvatic, eliberează toate autorizatiile necesare în acest scop si transmite fără întârziere rezultatele acesteia directorului general, care pune imediat aceste informatii la dispozitia celorlalte state părti.

6. În coordonarea acestor consultări, în adoptarea acestor măsuri si prin realizarea oricăror cercetări preliminare sau eliberarea de autorizatii în baza prezentului articol, statul coordonator actionează în beneficiul întregii umanităti, în numele tuturor statelor părti. în ceea ce priveste patrimoniul vizat, o atentie deosebită se acordă drepturilor preferentiale ale statelor, de origine culturală, istorică sau arheologică.

7. Niciun stat parte nu va întreprinde sau autoriza interventii asupra vreunei nave sau aeronave de stat în Zonă fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseste.

 

ARTICOLUL 13

Imunitatea suverană

 

Nu sunt obligate să raporteze descoperirile de patrimoniu cultural subacvatic, conform art. 9, 10, 11 si 12, navele de război si alte nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate suverană, care functionează în scopuri necomerciale în cursul operatiunilor lor obisnuite si care nu iau parte la interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic. Totusi, prin adoptarea de măsuri care să nu aibă efecte negative asupra operatiunilor sau capacitătilor operationale ale navelor de război, ale altor nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate suverană si care operează în scopuri necomerciale, statele părti veghează ca acestea să se conformeze, pe cât este posibil si realizabil, dispozitiilor art. 9, 10, 11 si 12.

 

ARTICOLUL 14

Controlul asupra intrărilor în teritoriu, asupra comertului si posesiei

 

Statele părti iau măsuri pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor, comertul si posesia de elemente de patrimoniu cultural subacvatic exportate ilicit si/sau recuperate, atunci când această recuperare a fost realizată cu încălcarea dispozitiilor prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 15

Neutilizarea zonelor din jurisdictia părtilor

 

Statele părti vor lua măsuri pentru a interzice utilizarea teritoriului lor, inclusiv a porturilor maritime, precum si a insulelor artificiale, instalatiilor si structurilor din jurisdictia lor exclusivă sau plasate sub controlul lor exclusiv, în scopul realizării de interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic neconforme cu dispozitiile prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 16

Măsuri privind cetătenii si navele

 

Statele părti iau toate măsurile pe care le consideră oportune pentru a se asigura că cetătenii lor si navele care arborează pavilionul lor nu vor realiza interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic în modalităti care nu sunt conforme cu prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 17

Sanctiuni

 

1. Toate statele părti vor impune sanctiuni pentru încălcarea măsurilor pe care Ie-a adoptat în vederea punerii în aplicare a prezentei conventii.

2. Sanctiunile aplicabile pentru încălcarea acestor măsuri trebuie să fie suficient de severe pentru a garanta respectarea prezentei conventii si pentru a descuraja aceste infractiuni, oriunde acestea ar putea avea loc, si trebuie să îi priveze pe contravenienti de profiturile obtinute din activitătile lor ilicite.

3. Statele părti cooperează pentru a asigura aplicarea sanctiunilor decise în baza prezentului articol.

 

ARTICOLUL 18

Confiscarea si dispunerea de elemente de patrimoniu cultural subacvatic

 

1. Fiecare stat parte va lua măsuri în vederea confiscării, pe teritoriul său, a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic care au fost recuperate într-o manieră neconformă cu dispozitiile prezentei conventii.

2. Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei conventii le va înregistra, le va proteja si va lua toate măsurile necesare pentru a asigura stabilizarea lor.

3. Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei conventii va notifica acest lucru directorului general si oricărui stat care are o legătură verificabilă cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legătură culturală, istorică sau arheologică.

4. Statul parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic va face astfel încât să se dispună de acestea în interes general, tinând seama de imperativele de conservare si cercetare, de necesitatea reconstituirii colectiilor dispersate, de cerintele în materie de acces al publicului, de expunere si educatie, precum si de interesele oricărui stat care are o legătură verificabilă cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legătură culturală, istorică sau arheologică.

 

ARTICOLUL 19

Cooperarea si schimbul de informatii

 

1. Părtile cooperează si îsi acordă reciproc asistentă în vederea asigurării protejării si gestionării patrimoniului cultural subacvatic în cadrul prezentei conventii, mai ales, când acest lucru este posibil, prin colaborare în ceea ce priveste explorarea, excavarea, documentarea, conservarea, studiul si punerea în valoare a acestui patrimoniu.

2. în măsura în care obiectivele prezentei conventii o permit, toate statele părti vor face schimb de informatii cu alte state părti în ceea ce priveste, mai ales, descoperirea de elemente ale acestui patrimoniu, localizarea lor, elementele care au fost excavate sau recuperate fără respectarea prevederilor prezentei conventii sau cu încălcarea altor dispozitii din dreptul international, precum si metodele si tehnicile stiintifice adecvate si evolutia dreptului aplicabil acestui patrimoniu.

3. Informatiile referitoare la descoperirea sau localizarea de elemente ale patrimoniului cultural subacvatic, care sunt comunicate între statele părti sau între UNESCO si statele părti, vor avea un caracter confidential si vor fi comunicate exclusiv serviciilor competente ale statelor părti, în măsura în care acest lucru este conform legislatiei lor nationale, atât timp cât divulgarea lor ar putea pune în pericol conservarea respectivelor elemente ale acestui patrimoniu.

4. Fiecare stat parte va lua toate măsurile pe care le consideră oportune, inclusiv, dacă este posibil, prin utilizarea bazelor de date internationale corespunzătoare pentru a difuza informatiile de care dispune asupra patrimoniului cultural subacvatic excavat sau recuperat cu încălcarea prevederilor prezentei conventii sau a dreptului international.

 

ARTICOLUL 20

Sensibilizarea publicului

 

Fiecare stat parte va lua toate măsurile posibile pentru a determina publicul să înteleagă valoarea si interesul patrimoniului cultural subacvatic si importanta protectiei acestuia prin prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 21

Formarea pentru arheologia subacvatică

 

Toate statele părti vor coopera în scopul de a oferi o formare profesională în domeniul arheologiei subacvatice, precum si al tehnicilor de conservare a patrimoniului cultural subacvatic si pentru realizarea, în conditii prestabilite, a unor transferuri de tehnologie în domeniul patrimoniului cultural subacvatic.

 

ARTICOLUL 22

Autoritătile competente

 

1. Pentru a veghea la corecta punere în aplicare a prezentei conventii, statele părti îsi vor crea autorităti competente în domeniu sau le vor consolida, dacă este cazul, pe cele existente, pentru a initia crearea, administrarea si actualizarea unui inventar al patrimoniului cultural subacvatic si pentru a asigura în mod eficace protectia, conservarea, punerea în valoare si gestionarea patrimoniului cultural subacvatic, precum si cercetările si educatia necesare.

2. Statele părti vor comunica directorului general numele si adresa autoritătilor competente în materie de patrimoniu cultural subacvatic.

 

ARTICOLUL 23

Conferintele statelor părti

 

1. Directorul general va convoca o conferintă a statelor părti înainte de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a prezentei conventii, apoi cel putin o dată la 2 ani. Directorul general poate convoca o conferintă extraordinară a statelor părti, la cererea majoritătii acestora.

2. Conferinta statelor părti va stabili functiile si responsabilitătile proprii.

3. Conferinta statelor părti va adopta propriul regulament interior.

4. Conferinta statelor părti poate stabili un consiliu consultativ stiintific si tehnic, format din experti numiti de statele părti, cu respectarea principiilor distributiei geografice echitabile si echilibrului între sexe.

5. Consiliul consultativ stiintific si tehnic acordă asistentă Conferintei statelor părti, în functie de nevoile acesteia, în probleme cu caracter stiintific sau tehnic privind punerea în aplicare a Normelor.

 

ARTICOLUL 24

Secretariatul conventiei

 

1. Directorul general asigură secretariatul prezentei conventii.

2. Functiile secretariatului cuprind, între altele:

a) organizarea conferintelor statelor părti, conform art. 23 paragraful 1;

b) asistarea statelor părti în vederea punerii în aplicare a deciziilor Conferintei statelor părti.

 

ARTICOLUL 25

Rezolvarea pasnică a diferendelor

 

1. Orice diferend între două sau mai multe state părti în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei conventii va face obiectul unor negocieri purtate cu bună-credintă sau prin alte mijloace de rezolvare pasnică, la alegerea lor.

2. Dacă aceste negocieri nu permit rezolvarea diferendului într-un termen rezonabil, acesta poate fi supus medierii UNESCO, cu acordul statelor părti implicate.

3. Dacă nu se face apel la mediere sau dacă medierea nu permite găsirea unei rezolvări, oricărui diferend i se aplică, mutatis mutandis, dispozitiile referitoare la rezolvarea diferendelor, enuntate în partea a XV-a a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului mării, indiferent dacă aceste state sunt sau nu parte la Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării.

4. Orice procedură aleasă de un stat parte la prezenta conventie si la Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, în temeiul art. 287 din aceasta, se aplică rezolvării diferendelor în virtutea prezentului articol, în afara cazului în care acest stat parte a ales, în momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta conventie sau în orice alt moment ulterior, o altă procedură, în conformitate cu art. 287, de rezolvare a diferendelor care ar rezulta din prezenta conventie.

5. în momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta conventie sau în orice alt moment ulterior, un stat parte la prezenta conventie care nu este parte la Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării este liber să-si aleagă, printr-o declaratie scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele enuntate la art. 287 paragraful 1 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, în vederea rezolvării diferendelor în temeiul prezentului articol. Art. 287 se aplică acestei declaratii, precum si oricărui diferend în care acest stat este parte si care nu este vizat de o declaratie în vigoare. Pentru conciliere si arbitraj, conform anexelor V si VII la Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, acest stat este abilitat să desemneze conciliatori si arbitri care să fie inclusi pe listele mentionate în art. 2 din anexa V si în art. 2 din anexa VII, în vederea rezolvării diferendelor rezultate din prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 26

Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea

 

1. Prezenta conventie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor membre ale UNESCO.

2. Prezenta conventie este supusă aderării:

a) statelor nemembre ale UNESCO, dar membre ale Organizatiei Natiunilor Unite sau membre ale unei institutii specializate din sistemul Natiunilor Unite sau al Agentiei Internationale a Energiei Atomice, precum si a statelor părti la Statutul Curtii Internationale de Justitie, precum si a oricărui stat invitat să adere la ea de către Conferinta generală a UNESCO;

b) teritoriilor care beneficiază de o autonomie internă completă, recunoscută ca atare de Organizatia Natiunilor Unite, dar care nu sunt pe deplin independente, conform Rezolutiei 1514 (XV) a Adunării Generale, si care sunt competente în chestiunile la care face referire prezenta conventie, având inclusiv competenta de a încheia tratate în aceste domenii.

3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la directorul general.

 

ARTICOLUL 27

Intrarea în vigoare

 

Prezenta conventie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al 20-lea instrument la care face referire art. 26, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Prezenta conventie va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu ia 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.

 

ARTICOLUL 28

Declaratia referitoare la apele continentale

 

La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta conventie sau la orice dată ulterioară, orice stat parte poate declara că Normele se aplică apelor sale continentale care nu au caracter maritim.

 

ARTICOLUL 29

Limitarea ariei geografice de aplicare

 

La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta conventie, un stat sau un teritoriu poate stipula, printr-o declaratie către depozitarul prezentei conventii, că aceasta nu se aplică anumitor părti specificate ale teritoriului său, ale apelor sale interioare, ale apelor sale arhipelagice sau ale mării sale teritoriale si va preciza care sunt motivele pentru care face acest lucru. Pe cât posibil si în cel mai scurt termen posibil, statul respectiv se va strădui să creeze conditiile care să permită aplicarea prezentei conventii si în zonele specifice precizate în declaratia sa; din momentul în care acest lucru va fi realizat, acesta îsi va retrage declaratia, total sau partial.

 

ARTICOLUL 30

Rezerve

 

Cu exceptia art. 29, nu pot fi formulate rezerve la adresa prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 31

Amendamente

 

1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta conventie, prin comunicare scrisă adresată

directorului general. Directorul general va transmite această comunicare tuturor statelor părti. Dacă, în următoarele 6 luni de la data transmiterii comunicării, cel putin jumătate din numărul statelor părti răspunde favorabil solicitării, directorul general va prezenta respectiva propunere la următoarea conferintă a statelor părti pentru discutii si eventuală adoptare.

2. Amendamentele se adoptă cu majoritatea a două treimi din numărul statelor părti prezente si participante la vot.

3. Odată adoptate, amendamentele la prezenta conventie sunt înaintate statelor părti pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

4. Pentru statele părti care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau care au aderat la acestea, amendamentele la prezenta conventie intră în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de către două treimi din numărul statelor părti. Ulterior, pentru orice stat sau teritoriu care ratifică, acceptă, aprobă sau care aderă la respectivul amendament, acesta intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii de către statul parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.

5. Un stat sau un teritoriu care devine parte la prezenta conventie după intrarea în vigoare a unui amendament în conformitate cu paragraful 4, cu exceptia cazului în care îsi va fi exprimat o intentie diferită, este considerat:

a) parte la prezenta conventie asa cum a fost amendată; si

b) parte la prezenta conventie neamendată în legătură cu orice alt stat parte care nu este obligat prin acest amendament.

 

ARTICOLUL 32

Denuntarea

 

1. Un stat parte poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisă adresată directorului general.

2. Denuntarea intră în vigoare la 12 luni de la data primirii notificării, cu exceptia situatiei în care notificarea prevede o dată ulterioară.

3. Denuntarea nu va afecta cu nimic datoria niciunui stat parte de a se achita de obligatiile enuntate în prezenta conventie, cărora trebuie să li se conformeze în baza dreptului international, independent de aceasta.

 

ARTICOLUL 33

Normele

 

Normele anexate la prezenta conventie sunt parte integrantă a acesteia si, cu exceptia situatiei în care există o dispozitie contrară explicită, orice trimitere la prezenta conventie se referă si la Norme.

 

ARTICOLUL 34

Înregistrarea la Organizatia Natiunilor Unite

 

Conform prevederilor art. 102 din Carta Natiunilor Unite, prezenta conventie va fi înregistrată la Secretariatul Organizatiei Natiunilor Unite, la cererea directorului general.

 

ARTICOLUL 35

Versiunile autorizate

 

Prezenta conventie a fost redactată în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă, toate cele 6 texte fiind în mod egal autentice.

 

ANEXA

 

NORME

privind interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic

I. Principii generale

Norma 1. Pentru protectia patrimoniului cultural subacvatic, conservarea in situ va fi considerată ca fiind prima optiune. Prin urmare, interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu vor fi autorizate decât dacă sunt realizate într-o manieră compatibilă cu protectia acestui patrimoniu si pot fi autorizate, cu această conditie, dacă contribuie în mod semnificativ la protejarea, cunoasterea sau punerea în valoare a patrimoniului amintit.

Norma 2. Exploatarea comercială a patrimoniului cultural subacvatic în scopuri de tranzactionare sau speculă ori dispersia sa iremediabilă sunt fundamental incompatibile cu protectia si buna administrare a acestui patrimoniu. Elementele patrimoniului cultural subacvatic nu pot face obiectul nici al unor tranzactii, nici al unor operatiuni de vânzare, cumpărare sau troc ca bunuri comerciale.

Prezenta normă nu poate fi interpretată ca împiedicând:

a) furnizarea de servicii arheologice profesioniste sau de servicii conexe necesare, a căror natură si ale căror scopuri sunt întru totul conforme prezentei conventii, fiind supuse autorizării de către autoritătile competente;

b) depozitarea de elemente de patrimoniu cultural subacvatic, recuperate în cadrul unui proiect de cercetare desfăsurat în conformitate cu prezenta conventie, atâta vreme cât aceasta nu aduce atingere interesului stiintific sau cultural ori integritătii elementelor recuperate si nici nu determină împrăstierea lor iremediabilă; este conformă normelor 33 si 34 si este supusă autorizării de către autoritătile competente.

Norma 3. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu trebuie să aibă asupra acestuia efecte negative mai mari decât este necesar pentru atingerea obiectivelor proiectului.

Norma 4. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor utiliza tehnici si metode de prospectare nondistructive de preferintă pentru recuperarea obiectelor. Dacă excavarea sau recuperarea se dovedesc necesare în scopuri de cercetare stiintifică sau de protectie definitivă a patrimoniului cultural subacvatic, trebuie să fie utilizate metodele si tehnicile cele mai putin distructive si să fie favorizată conservarea vestigiilor.

Norma 5. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor evita să afecteze inutil resturile umane si locurile sacre.

Norma 6. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor fi strict reglementate, astfel încât informatia culturală, istorică si arheologică colectată să fie înregistrată în mod corespunzător.

Norma 7. Accesul in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic trebuie încurajat, cu exceptia cazurilor în care un astfel de acces este incompatibil cu protectia si administrarea sitului.

Norma 8. Cooperarea internatională în materia interventiei asupra patrimoniului cultural subacvatic va fi încurajată în scopul de a înlesni schimburile eficiente între arheologi si alti specialisti competenti si de a folosi cât mai bine competentele acestora.

II. Propunerea de proiect

Norma 9. înaintea oricărei interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic va trebui elaborată o propunere de

proiect care va fi supusă spre aprobare autoritătilor competente si avizării de către comunitatea stiintifică. Norma 10. Propunerea de proiect va cuprinde:

a) o evaluare a studiilor preexistente sau preliminare;

b) enuntarea obiectivelor proiectului;

c) metodele si tehnicile care vor fi utilizate;

d) planul de finantare;

e) calendarul prevăzut pentru realizarea proiectului;

f) componenta echipei responsabile de proiect, cu indicarea calificărilor, functiilor si a experientei fiecăruia dintre membrii săi;

g) planurile de analiză si alte activităti de realizat ulterior muncii pe santier;

h) un program de conservare a materialului arheologic si a sitului, în strânsă cooperare cu autoritătile competente;

i) un proiect de administrare si de întretinere a sitului pe întreaga durată a proiectului;

j) un program de documentare;

k) un plan de securitate;

l) o politică de mediu;

m) modalitătile de colaborare cu muzee si alte institutii, în special stiintifice;

n) un plan de pregătire a rapoartelor;

o) modalitătile de depozitare a arhivelor, inclusiv a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate; si

p) un program de publicare.

Norma 11. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic trebuie să se desfăsoare conform propunerii de proiect aprobate de autoritătile competente.

Norma 12. în caz de descoperire neprevăzută sau de schimbare a circumstantelor, propunerea de proiect va fi reexaminată si modificată cu aprobarea autoritătilor competente.

Norma 13. în cazurile de urgentă sau de descoperire întâmplătoare, pot fi autorizate interventii asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv măsuri de conservare sau interventii de scurtă durată, în special pentru stabilizarea sitului, chiar si în absenta unei propuneri de proiect, în vederea conservării patrimoniului cultural subacvatic.

III. Studiul prealabil

Norma 14. Studiul prealabil la care face referire norma 10 a) cuprinde o evaluare a interesului pe care îl prezintă respectivul patrimoniu cultural subacvatic si mediul său înconjurător, precum si a riscurilor la adresa acestora pe care le presupune proiectul avut în vedere si posibilitatea de a colecta date care să corespundă obiectivelor proiectului.

Norma 15. Evaluarea va cuprinde si studiile de bază asupra observatiilor istorice si arheologice disponibile, caracteristicile arheologice si de mediu ale sitului si consecintele pe care orice eventuală intruziune le-ar putea avea asupra stabilitătii pe termen lung a patrimoniului cultural subacvatic afectat de interventii.

IV. Obiective, metode si tehnici ale proiectului

Norma 16. Metodologia va fi conformă obiectivelor proiectului, iar tehnicile utilizate vor fi cât mai neinvazive posibil.

V. Finantarea

Norma 17. Cu exceptia cazurilor în care protectia patrimoniului cultural subacvatic este urgentă, înainte de începerea oricărei interventii va fi asigurată o bază de finantare adecvată pentru aceasta, la un nivel suficient pentru a duce la bun sfârsit toate etapele prevăzute în propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea si administrarea materialului arheologic recuperat, precum si elaborarea si publicarea de rapoarte.

Norma 18. Propunerea de proiect va demonstra posibilitatea finantării complete a proiectului, de exemplu prin obtinerea unor garantii.

Norma 19. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgentă care să garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic si documentarea aferentă în cazul în care finantarea prevăzută ar fi întreruptă.

VI. Durata proiectului - calendarul

Norma 20. Înainte de orice interventie va fi stabilit un calendar corespunzător pentru garantarea îndeplinirii tuturor etapelor din propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea si administrarea elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum si elaborarea si publicarea de rapoarte.

Norma 21. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgentă care să garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic si a documentatiei aferente în cazul oricărei întreruperi sau încheieri anticipate a proiectului.

VII. Competente si calificări

Norma 22. Interventiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu pot fi realizate decât sub conducerea si controlul si în prezenta în mod regulat a unui specialist calificat în domeniui arheologiei subacvatice, având competenta stiintifică corespunzătoare naturii proiectului.

Norma 23. Toti membrii echipei responsabile de proiect vor avea calificările necesare si o competentă recunoscută corespunzătoare atributiilor lor în cadrul proiectului.

VIII. Conservarea si administrarea sitului

Norma 24. Programul de conservare va cuprinde prevederi privind întretinerea vestigiilor arheologice în cursul interventiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, în timpul transportării lor si pe termen lung. Conservarea se va face după standardele profesionale în vigoare.

Norma 25. Programul de administrare a sitului va cuprinde prevederi privind protectia si gestionarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic, în cursul lucrărilor de santier si ulterior. Programul va cuprinde informarea publicului, introducerea de mijloace acceptabile de stabilizare, monitorizare si protectie a sitului împotriva intruziunilor.

IX. Documentarea

Norma 26. Programul de documentare va cuprinde documentarea detaliată a interventiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv un raport de activitate realizat conform standardelor profesionale si de documentare arheologică în vigoare.

Norma 27. Documentarea va cuprinde cel putin un inventar detaliat al sitului, cu indicarea provenientei elementelor de patrimoniu subacvatic deplasate sau recuperate în cadrul interventiei asupra patrimoniului cultural subacvatic, carnetele de santier, planurile, desenele, sectiunile, precum si fotografiile si documentele pe orice alt tip de suport.

X. Securitate

Norma 28. Va fi stabilit un plan de securitate adecvat în vederea garantării securitătii si sănătătii membrilor echipei responsabile de proiect, precum si ale tertilor.

Acest plan va fi în conformitate cu dispozitiile legale si profesionale în vigoare.

XI. Mediul înconjurător

Norma 29. Va fi elaborată o politică de mediu adecvată pentru a preveni orice actiune care ar afecta inutil starea fundului mării si viata marină.

XII. Rapoartele

Norma 30. Vor fi prezentate, conform calendarului prevăzut în propunerea de proiect, rapoarte intermediare si un raport final care vor fi păstrate în arhivele publice corespunzătoare.

Norma 31. Rapoartele vor cuprinde:

a) o prezentare a obiectivelor;

b) o prezentare a metodelor si tehnicilor utilizate;

c) o prezentare a rezultatelor obtinute;

d) documentatia grafică si fotografică de bază pentru toate fazele interventiei;

e) recomandări privind conservarea si gestionarea sitului si a tuturor elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum si a celor din cadru! sitului; si

f) recomandări pentru activităti ulterioare.

XIII. Conservarea arhivelor proiectului

Norma 32. Modalitătile de conservare a arhivelor proiectului vor fi hotărâte înainte de începerea oricărei interventii si vor fi incluse în propunerea de proiect.

Norma 33. Arhivele proiectului, cuprinzând elementele de patrimoniu cultural recuperate si o copie a întregii documentatii de suport, vor fi, pe cât posibil, păstrate intacte si complete, sub formă de colectii, astfel încât să fie accesibile specialistilor si publicului si să se permită conservarea lor. Acest lucru se va realiza cât mai rapid si nu mai târziu de 10 ani de la încheierea proiectului, în măsura în care acest lucru este compatibil cu conservarea patrimoniului cultural subacvatic.

Norma 34. Arhivele proiectului vor fi gestionate conform normelor profesionale internationale si supuse autorizării de către serviciile competente.

XIV. Publicarea

Norma 35. Proiectele vor include, pe cât posibil, actiuni educationale si de popularizare a rezultatelor proiectului destinate publicului larg.

Norma 36. O sinteză finală a fiecărui proiect:

a) va fi făcută publică cât mai repede posibil, tinând seama de complexitatea proiectului si de natura confidentială sau delicată a informatiei; si

b) va fi păstrată în arhivele publice corespunzătoare.

Făcut la Paris, în această zi de 6 noiembrie 2001, în două exemplare în mod egal autentice, care poartă semnătura presedintelui celei de a 31-a sesiuni a Conferintei generale si a directorului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiintă si Cultură, care vor fi depuse în arhivele UNESCO; copii certificate conforme ale acesteia vor fi remise tuturor statelor si teritoriilor la care face referire art. 26, precum si Organizatiei Natiunilor Unite.

Depozitar:

UNESCO

Intrarea în vigoare:

în conformitate cu prevederile art. 27, această conventie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Conventia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.

Texte autentice:

Arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă

 

            State părti:

Lista în ordine alfabetică

Conventia asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic1)

 

 

State

 

Data depunerii

instrumentului

Tipul

instrumentului

1.

Bulgaria

6.10.2003

Ratificare

2.

Croatia

1.12.2004

Ratificare

3.

Libia

23.06.2005

Ratificare

4.

Lituania

12.06.2006

Ratificare

5.

Mexic

5.07.2006

Ratificare

6.

Nigeria

21.10.2005

Ratificare

7.

Panama

20.05.2003

Ratificare

8.

Spania

6.06.2005

Ratificare

 


1) În conformitate cu art. 27, această conventie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Conventia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.

 

Lista în ordine cronologică

Conventia asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic11)

 

 

State

Data depunerii

instrumentului

Tipul

instrumentului

1.

Panama

20.05.2003

Ratificare

2.

Bulgaria

6.10.2003

Ratificare

3.

Croatia

1.12.2004

Ratificare

4.

Spania

6.06.2005

Ratificare

5.

Libia

23.06.2005

Ratificare

6.

Nigeria

21.10.2005

Ratificare

7.

Lituania

12.06.2006

Ratificare

8.

Mexic

5.07.2006

Ratificare

 


1) În conformitate cu art. 27, această conventie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Conventia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului instrument.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic,

adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 aprilie 2007.

Nr. 408.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 200 din 13 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) si ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) si ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicată de Johann Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament diferentiat în functie de domiciliul adoptatorului, aceste prevederi fiind în concordantă cu prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului. Arată că, de fapt, criticile autorului exceptiei vizează o omisiune de reglementare, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.156/2006, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. c) si ale art. 39 din'Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicată de Johann Adam.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece „în domeniul adoptiilor fac o discriminare între cetătenii români, după criteriul domiciliului, nerespectându-se anumite drepturi ale cetătenilor români care domiciliază în străinătate, în comparatie cu cetătenii români care domiciliază în România".

Tribunalul Arad - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate vizând prevederile art. 3 aljn. 1 lit. c) din Legea nr. 273/2004 este neîntemeiată. în ce priveste prevederile art. 39 din aceeasi lege consideră că acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze posibilitatea cetăteanului român cu domiciliul în străinătate de a adopta un copil cu domiciliul în România.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. în acest sens, arată că solutia adoptată de legiuitor în materia adoptiei dă expresie dispozitiilor cuprinse în Conventia cu privire la drepturile copilului, dispozitii potrivit cărora adoptia internatională trebuie să reprezinte o solutie subsidiară, posibilă numai atunci când copilul nu poate fi încredintat spre adoptie în tară.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),'ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 iit. c) si art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, lir. 557 din 23 iunie 2004, prevederi care au următorul continut:

- Art. 3 lit. c): „In întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

c) adoptie internă - adoptia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si adoptatul au domiciliul în România;"

- Art. 39: „Adoptia internatională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviintată numai în situatia în care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviintată deschiderea procedurii adoptiei interne."

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 7 - Românii din străinătate, art. 16 - Egalitatea în drepturi si art. 17 - Cetătenii români în străinătate.

Examinând prevederile de lege criticate, Curtea retine că cele două texte atacate stabilesc unele conditii pentru încuviintarea adoptiei interne, si anume, atunci când adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si adoptatul au domiciliul în România [art. 3 lit. c)], precum si conditiile în care poate fi realizată adoptia internatională, când adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviintată deschiderea procedurii adoptiei interne (art. 39).

În spetă, autorul exceptiei, persoană fizică cu dublă cetătenie, română si germană, cu domiciliul în Germania, este sotul mamei copilului pentru care este solicitată adoptia. Acesta consideră că stabilirea domiciliului adoptatorului drept criteriu pentru încuviintarea adoptiei creează un regim discriminatoriu între cetătenii români cu domiciliul în străinătate si cetătenii români cu domiciliul în România.

Analizând aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea observă că ele vizează, de fapt, nemultumirea autorului exceptiei că legiuitorul nu reglementează si posibilitatea cetăteanului român cu domiciliul în străinătate să adopte un copil care are domiciliul în România. Aceste aspecte privesc, însă, modificarea si completarea legii, ceea ce, contrar art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ar presupune ca instanta de contencios constitutional să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului, atributie care excedează competentei sale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) si ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicată de Johann Adam în Dosarul nr! 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 235

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (2)

din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 45 alin. (i) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gheorghe Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 3.301/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.301/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Alexandru lonescu, apelant într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulitătii unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale art. 44 din Constitutie, întrucât buna-credintă a dobânditorului unui imobil preluat de stat fără titlu „înlătură titlul de proprietate al adevăratului proprietar, ceea ce echivalează cu o preluare abuzivă". Se mai sustine că aceste prevederi de lege „modifică în mod esential regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a unor bunuri imobile încheiate sub imperiul său, în virtutea principiului tempus regit actum".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constitutional al neretroactivitătii legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, invocând, de asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:

- Art. 45 alin. (1) si (2): „(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă. "

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 15 alin. (2) si la art. 44 din Constitutie.

I. Astfel, prin Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că art. 46 alin. (1), devenit art. 45 alin. (1) în urma republicării Legii nr. 10/2001, recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea dată, consacră riguros, în materia ce face obiectul regjementării, principiul tempus regit actum.

În ceea ce priveste alin. (2) al art. 45 din Legea nr. 10/2001, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea Constitutională, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei în drept, a decis că acest text este constitutional, dat fiind că solutia pe care o consacră nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

II. Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) din acelasi act normativ, prin raportare la dispozitiile art. 44 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea a statuat că aceste prevederi au în vedere actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cărora statul a devenit proprietar. S-a mai retinut în decizia mentionată că titularul initial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrăinării bunului de către stat, nu poate să invoce încălcarea unui drept inexistent, astfel încât prevederea legală criticată nu contravine principiului constitutional al garantării dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea alin. (2) al art. 45, prin raportare la art. 44 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a constatat că aceste prevederi nu încalcă dispozitiile constitutionale privind protectia proprietătii private. în decizia mentionată s-a statuat că acest text recunoaste validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bună-credintă al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, însă nu consacră prevalenta acestuia fată de titlul proprietarului initial, titlu a cărui existentă este recunoscută în mod similar de legiuitor, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din acelasi act normativ.

Atât solutia, cât si considerentele din deciziile mai sus mentionate sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gheorghe Alexandru lonescu în Dosarul nr. 3.301/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 246

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 37 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 33 si 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit

prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr. 2.480/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.480/30/2006, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 si ari. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. Exceptia a fost ridicată de Eufrozina Jichici într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat de reclamanta-recurentă împotriva Sentintei civile nr. 366/2006, pronuntată de Judecătoria Deta, prin care instanta de judecată a respins cererea privind modificarea unui titlu de proprietate, în temeiul art. 37 din Legea nr. 1/2000.

În motivarea exceptiei se arată, în esentă, că prevederile art. 33 si 37 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si al garantării proprietătii private, în mod egal, de către lege. în acest sens, se sustine că beneficiul acordat de aceste reglementări legale se aplică doar pentru anumite categorii de persoane, si anume acelora care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în termenul legal initial, sau ale căror titluri de proprietate au fost anulate în temeiul Legii nr. 169/1997, fie persoanelor ale căror terenuri au fost atribuite în mod nelegal altor persoane.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată. în acest sens, arată că prevederile art. 33 si 37 nu instituie nicio discriminare si nu aduc atingere dreptului de proprietate dobândit în mod legal, reprezentând, dimpotrivă, o consacrare a principiului constitutional al neretroactivitătii legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. în acest sens, arată că textele de lege criticate nu contin nicio discriminare în raport de criteriile egalitătii în drepturi si se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. De asemenea, referitor la invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină continutul si limitele.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie art. 33 si 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 37 si 40 cuprinse în Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum si prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005, potrivit cărora:

Art. 33: „(1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si fostii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverintele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înstiintând despre acest lucru si persoanele îndreptătite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de initiativă.

(2) În situatia în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au apartinut petentilor în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere."

Art. 37: „Persoanelor fizice ale căror terenuri au intrat în componenta fostelor cooperative agricole de productie si, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în conditiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în conditiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societătilor comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta lege."

Autoarea exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular.

Analizând aceste sustineri, se constată că nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 33 si 37 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, acordă beneficiul repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole sau forestiere, această posibilitate fiind însă limitată la anumite categorii de persoane, si anume acelea care au solicitat terenurile în termenul initial prevăzut de Legea nr. 169/1997, dar nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale căror titluri de proprietate au fost anulate în conditiile art. III din Legea nr. 169/1997, precum si acelea ale căror terenuri nu au fost atribuite în mod legal altor persoane.

Asadar, legiuitorul conditionează repunerea în termen de îndeplinirea anumitor conditii obiective, fără ca prin aceasta să încalce principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii, deoarece, asa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenta Curtii, o diferentă de tratament juridic bazată pe criterii rationale si obiective nu este considerată discriminatorie.

Astfel, nu se poate sustine că persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul initial prevăzut de Legea nr. 18/1991 se află în aceeasi situatie cu persoanele care au rămas în pasivitate,

Încât este justificat regimul juridic diferit instituit de legiuitor în ceea ce priveste acordarea beneficiului repunerii în termen.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular, Curtea constată că acestea nu pot fi retinute, deoarece dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere nu au calitatea de proprietar. în acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 22 august 2005, ale cărei considerente sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr. 2.480/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania

cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Tirana la 23 noiembrie 2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică, semnat la Tirana la 23 noiembrie 2006.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul pentru întreprinderi mici

si mijlocii, comert, turism

si profesii liberale,

Ovidiu Ioan Silaghi

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

 

Bucuresti, 11 aprilie 2007.

Nr. 347.

 

ACORD

între Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania cu privire la cooperarea economică, stiintifică si tehnică

 

Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania, denumite în continuare părti,

constiente de relatiile economice traditionale solide, dezvoltate prin intermediul unei cooperări fructuoase si reciproc avantajoase, având o viziune comună asupra problematicilor de interes reciproc,

dorind să stabilească un cadru legal propice dialogului permanent, care să permită adoptarea de măsuri adecvate în scopul dezvoltării relatiilor economice, stiintifice si tehnice, în beneficiul ambelor state,

hotărând să consolideze, să adâncească si să diversifice relatiile lor economice, stiintifice si tehnice, astfel încât acestea să atingă un potential optim, în beneficiul reciproc,

recunoscând faptul că parteneriatul economic are rolul de a dinamiza dialogul pe aspecte economice de interes comun, sustinând dezvoltarea economică a ambelor tări, cresterea eficientei în economie si a nivelului de trai,

convinse de faptul că întărirea cooperării dintre părti va crea noi oportunităti, precum si un mediu stabil, favorabil colaborării economice, stiintifice si tehnice,

au convenit asupra celor ce urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Părtile, având în vedere potentialul lor intern si aspiratiile economice pe termen iung, vor încuraja cooperarea bilaterală în toate domeniile de interes, în special în sectoarele economic, stiintific si tehnic.

Obiectivele acestei cooperări sunt, prin altele:

- dezvoltarea si prosperitatea industriilor de profil;

- încurajarea cooperării economice, precum si a progresului stiintific si tehnologic;

- protectia si îmbunătătirea mediului înconjurător;

- contributia la dezvoltarea de ansamblu a propriilor economii si la cresterea nivelului de trai.

ARTICOLUL 2

 

În conformitate cu prevederile prezentului acord, relatiile economice vor fi dezvoltate, în beneficiul ambelor părti, prin promovarea activitătilor cu caracter economic, stiintific si tehnic, în special în următoarele domenii de activitate:

- industria petrolieră;

- energie;

- amenajarea teritoriului;

- industria chimică;

- agricultură;

- industria alimentară;

- industria minieră;

- stiintă si tehnologie;

- comunicatii;

- transporturi;

- protectia mediului înconjurător;

- administrare portuară;

- constructii civile si industriale;

- proiectare si constructii de locuinte.

Părtile vor facilita schimbul de experientă între experti din sectorul public si privat, tehnicieni, investitori si reprezentanti ai mediului de afaceri, inclusiv transferul de materiale, echipamente si know-how, necesare pentru implementarea activitătilor la care face referire prezentul acord.

 

ARTICOLUL 3

 

Părtile vor coopera la nivel interguvernamental în vederea promovării si evaluării diverselor activităti economice, precum si pentru implementarea prevederilor prezentului acord.

 

ARTICOLUL 4

 

Pentru facilitarea implementării si îndeplinirii obiectivelor generale ale prezentului acord, părtile înfiintează o comisie mixtă, ce are, printre altele, următoarele atributii:

- examinarea evolutiei si a perspectivelor relatiilor economice bilaterale;

- încurajarea cooperării în domenii de interes reciproc, prin facilitarea contactelor dintre companiile din statele părtilor, respectiv identificarea proiectelor si sectoarelor de interes pentru cooperarea bilaterală;

- informarea propriilor comunităti de afaceri cu privire la oportunitătile de investitii din statul celeilalte părti, în ceea ce priveste cadrul legal în vigoare relevant pentru aplicarea prezentului acord;

- promovarea si dezvoltarea cooperării economice, stiintifice si tehnice în sectorul public si privat, inclusiv a transferului de tehnologie, în concordantă cu obligatiile internationale ale părtilor, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, si în acord cu prioritătile propriilor politici economice si de dezvoltare;

- actionează ca organism consultativ pentru părti în problematica aferentă colaborării economice, industriale, stiintifice si tehnice si încurajează părtile să adopte măsuri adecvate care vor conduce la îmbunătătirea relatiilor bilaterale definite în prezentul acord;

- evaluarea periodică a gradului de implementare a prezentului acord.

Comisia mixtă se va reuni periodic, alternativ, pe teritoriul unuia dintre statele părtilor.

 

ARTICOLUL 5

 

În vederea identificării si facilitării oportunitătilor de afaceri, precum si a unor noi forme de cooperare economică, stiintifica si tehnică, părtile:

- vor facilita înfiintarea si functionarea de reprezentante economice, filiale, camere de comert mixte si alte entităti economice, în conformitate cu legislatia statelor părtilor;

- vor promova si vor sprijini organizarea misiunilor economice si de investitii, a târgurilor, expozitiilor, seminariilor, simpozioanelor, precum si a altor activităti similare;

- vor încuraja contactele si relatiile între institutiile financiare si bancare din cele două tări si vor promova participarea întreprinderilor mici si mijlocii la îndeplinirea obiectivelor prezentului acord, încurajând activitătile de investitii si crearea de întreprinderi mixte.

 

ARTICOLUL 6

 

În vederea solutionării divergentelor, partea interesată va transmite o solicitare scrisă pentru consultări.

Consultările vor avea loc în maximum 30 de zile de la primirea solicitării scrise.

 

ARTICOLUL 7

 

Prezentul acord va intra în vigoare la data la care Guvernul României si Consiliul de Ministri al Republicii Albania îsi vor notifica reciproc îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

Acordul va rămâne în vigoare pentru o perioadă nedeterminată.

La data intrării în vigoare a prezentului acord îsi va înceta valabilitatea Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Albania cu privire la relatiile comerciale si economice, semnat la Tirana la 27 martie 1995.

 

ARTICOLUL 8

 

Fiecare parte poate denunta prezentul acord prin intermediul unei notificări scrise în acest sens, transmisă celeilalte părti. în acest caz, prezentul acord îsi va înceta valabilitatea după expirarea unei perioade de 6 luni de la data receptionării notificării mentionate.

Denuntarea prezentului acord înainte de expirarea perioadei sale de valabilitate nu va determina încetarea proiectelor convenite în timpul acesteia.

 

ARTICOLUL 9

 

Prezentul acord poate fi amendat prin acordul părtilor, exprimat în formă scris

 

ARTICOLUL 10

 

Prevederile prezentului acord nu vor afecta îndeplinirea obligatiilor internationale ale părtilor. Prevederile prezentului acord se vor aplica fără a afecta obligatiile ce decurg din aderarea României la Uniunea Europeană.

Prezentul acord nu poate fi interpretat sau invocat în scopul de a desfiinta sau afecta în vreun fel obligatiile ce decurg din orice acord încheiat între Comunitatea Europeană sau Comunitatea Europeană si statele membre ale acesteia, pe de o parte, si Republica Albania, pe de altă parte.

Semnat la Tirana la 23 noiembrie 2006, în două exemplare originale, în limbile română, albaneză si engleză, toate textele fiind egal autentice. în eventualitatea unor diferente cu privire la interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul României,

Iuliu Winkler,

ministru delegat pentru comert

Pentru Consiliul de Ministri al Republicii Albania,

Enno Bozdo,

adjunct al ministrului economiei, comertului si energiei

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părti dintr-un imobil din domeniul public al statului si din administrarea

Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul public al municipiului Cărei

si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cărei, judetul Satu Mare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unei părti dintr-un imobil, situat în municipiul Cărei, judetul Satu Mare, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul public al municipiului Cărei si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cărei, judetul Satu Mare.

Art. 2. - Predarea-preluarea părtii de imobil prevăzute la art. 1 se va face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 11 aprilie 2007.

Nr. 353.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a părtii de imobil care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul public al municipiului Cărei si în administrarea Consiliului Local

al Municipiului Cărei, judetul Satu Mare

 

Locul unde

este situat imobilul

Persoana juridică

de la care

se transmite imobilul

Persoana juridică

la care

se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Număr de înregistrare

la Ministerul

Economiei si Finantelor

Municipiul Cărei,

Str. Progresului

judetul Satu Mare

Statul român,

din administrarea

Internelor si Reformei

Administrative - Inspectoratul General al Politiei de Frontieră

Municipiul Cărei,

în administrarea

al Municipiului

Cărei,

judetul Satu Mare

- Pavilion

Centru formare si perfectionare

Suprafata construită = 2.173,4 m2

- Centrală termică

Suprafata construită = 113,46 m2

Suprafata desfăsurată = 113,46 m2

- Ateliere A.P.I.

Suprafata construită = 100 m2

Suprafata desfăsurată = 100 m2

- Depozit combustibil solid Suprafata construită = 241,74 m2

Suprafata desfăsurată = 241,74 m2

Nr. M.F.P. -

105.136 (partial)

 

 

 

- Depozit munitie

Suprafata construită = 348,7 m2

Suprafata desfăsurată = 348,7 m2

- Depozit CFP Cărei

Suprafata construită = 96,72 m2

Suprafata desfăsurată = 96,72 m2

- Depozit logistică (statie hidrofor)

Suprafata totală a terenului = 8.388 m2

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.725/2006 privind situatia din Somalia

 

În baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.725/2006 privind situatia din Somalia, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

PRIM-MINISTRU,

MINISTRU INTERIMAR AL AFACERILOR EXTERNE,

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 3 aprilie 2007.

Nr. A/3.239.

 

ANEXĂ

 

REZOLUTIA Nr. 1.725 (2006)

a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind situatia din Somalia, adoptată la 6 decembrie 2006*)

 


*) Traducere.

 

Consiliul de Securitate,

reamintind rezolutiile sale anterioare privind situatia din Somalia, în special rezolutiile nr. 733 (1992) din 23 ianuarie 1992, nr. 1.356 (2001) din 19 iunie 2001 si nr. 1.425 (2002) din 22 ianuarie 2002 si declaratiile presedintelui său, în mod particular cea din 13 iulie 2006 (S/PRST/2006/31),

reafirmând respectul său pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenta politică si unitatea Somaliei,

reiterând angajamentul său pentru o solutionare completă si durabilă a situatiei din Somalia, conform Cartei Federale de Tranzitie, si subliniind importanta unor institutii de largă reprezentativitate si a unui proces politic cuprinzător, după cum prevede Carta Federală,

reiterând cu insistentă că toate statele membre, în special cele din regiune, trebuie să se abtină de la orice actiune de încălcare a embargoului de arme si a măsurilor conexe si să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea unor astfel de încălcări,

subliniind că este dispus să trateze cu toate părtile prezente în Somalia care doresc să ajungă la o reglementare politică pe calea dialogului pasnic si deschis tuturor, inclusiv Uniunea Tribunalelor Islamice,

subliniind totodată importanta pentru stabilitatea în Somalia a unor institutii de largă reprezentativitate si a unui proces politic cuprinzător, salutând eforturile cruciale ale Ligii Statelor Arabe si ale Autoritătii Interguvernamentaie pentru Dezvoltare (IGAD) de promovare si încurajare a dialogului politic dintre institutiile federale de tranzitie si Uniunea Tribunalelor Islamice, exprimând sprijinul deplin fată de aceste initiative si afirmând disponibilitatea de a contribui într-un mod adecvat la un proces politic cuprinzător în Somalia,

cerând atât institutiilor federale de tranzitie, cât si Uniunii Tribunalelor Islamice să se angajeze în dialog si să îl continue, să reafirme angajamentul lor fată de principiile enuntate în Declaratia de la Khartoum din data de 22 iunie 2006 si în acordurile încheiate la Reuniunea de la Khartoum din 2-4 septembrie 2006, în vederea stabilizării din punct de vedere securitar a Somaliei,

invitând Uniunea Tribunalelor Islamice să înceteze orice expansiune militară si să îi respingă pe cei cu intentii extremiste sau legături cu terorismul international,

dezaprobând atentatul cu bombă săvârsit la Baidoa la 30 noiembrie 2006 si exprimând îngrijorare cu privire la persistenta violentelor în interiorul Somaliei,

salutând Acordul încheiat la 2 decembrie 2006 între Uniunea Tribunalelor Islamice si Secretariatul Autoritătii Interguvernamentale pentru Dezvoltare si încurajând Autoritatea Interguvernamentală să continue discutiile cu institutiile federale de tranzitie,

invitând toate părtile din Somalia si toate celelalte state să se abtină de la orice actiune de natură să provoace sau să perpetueze violenta si încălcările drepturilor omului, să producă tensiuni inutile si neîncredere, să pună în pericol încetarea focului si procesul politic sau să agraveze si mai mult situatia umanitară,

luând act de Nota verbală din data de 16 octombrie 2006 adresată presedintelui Consiliului de Securitate de Misiunea Permanentă a Kenyei la ONU, continând textul planului de desfăsurare pentru o misiune de mentinere a păcii a IGAD în Somalia (IGASOM),

considerând că situatia din Somalia continuă să ameninte pacea si securitatea internatională în regiune,

actionând în virtutea cap. VII al Cartei Natiunilor Unite:

1. reafirmă că institutiile federale de tranzitie si Carta Federală de Tranzitie oferă singurul mijloc de dobândire a păcii si stabilitătii în Somalia, subliniază necesitatea unui dialog veritabil continuu între institutiile federale de tranzitie si Uniunea Tribunalelor Islamice si afirmă, în consecintă, că dispozitiile următoare ale prezentei rezolutii, fondate pe deciziile IGAD si ale Consiliului Păcii si Securitătii Uniunii Africane, vizează în mod unic sprijinirea păcii si stabilitătii în Somalia printr-un proces politic cuprinzător si crearea conditiilor necesare retragerii tuturor fortelor străine din Somalia;

2. cere instantaneu institutiilor federale de tranzitie si Uniunii Tribunalelor Islamice să respecte angajamentele asumate, să reia fără întârziere negocierile de pace pe baza acordurilor încheiate la Khartoum si să se conformeze acordurilor rezultate din acest dialog si îsi declară intentia de a considera luarea de măsuri împotriva celor ce ar încerca să împiedice sau să blocheze un dialog pasnic, să utilizeze mijloace violente în scopul răsturnării institutiilor federale de tranzitie sau să întreprindă actiuni care ar ameninta în plus stabilitatea regională;

3. decide să autorizeze IGAD si statele membre ale Uniunii Africane să stabilească o misiune de protectie si de pregătire în Somalia, care urmează să fie reexaminată de Consiliul de Securitate după o perioadă initială de 6 luni, în urma unei informări a IGAD, având următorul mandat bazat pe elementele relevante ale mandatului si conceptului operatiunilor enuntate în planul de desfăsurare pentru IGASOM:

a) monitorizarea progreselor realizate de institutiile federale de tranzitie si Uniunea Tribunalelor Islamice în aplicarea acordurilor rezultate din dialogul lor;

b) asigurarea libertătii de miscare si de circulatie în deplină sigurantă a tuturor celor implicati în procesul de dialog;

c) mentinerea si monitorizarea securitătii la Baidoa;

d) protejarea membrilor institutiilor federale de tranzitie si a Guvernului, precum si a principalelor lor infrastructuri;

e) pregătirea fortelor de securitate ale institutiilor federale de tranzitie pentru a fi în măsură să asigure propria lor securitate si să contribuie la facilitarea restabilirii fortelor de securitate somaleze;

4. aprobă dispozitiile din planul de desfăsurare al IGAD, conform cărora statele limitrofe Somaliei nu vor desfăsura trupe în această tară;

5. decide că măsurile impuse la paragraful 5 al Rezolutiei 733 (1992) si detaliate în paragrafele 1 si 2 ale Rezolutiei 1.425 (2002) nu vor fi aplicate livrărilor de arme si echipamentelor militare si nici pregătirii si asistentei tehnice vizând în mod unic sprijinirea fortelor mentionate la paragraful 3 sau destinate utilizării lor;

6. încurajează statele membre să furnizeze resurse financiare pentru IGASOM;

7. solicită secretarului general, în consultare cu Comisia Uniunii Africane si Secretariatul IGAD, să raporteze Consiliului de Securitate referitor la punerea în practică a mandatului IGASOM în termen de 30 de zile si, ulterior, la fiecare 60 de zile;

8. subliniază că embargoul pe arme continuă să contribuie la pacea si securitatea din Somalia, cere tuturor statelor membre, în particular celor din regiune, să îl respecte în întregime si reiterează intentia de a căuta de urgentă modalităti de îmbunătătire a eficientei embargoului, inclusiv prin măsuri adaptate de sprijinire;

9. decide să continue să urmărească activ chestiunea.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.727/2006 privind situatia din Republica Cote d’Ivoire

 

în baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.727/2006 privind situatia din Republica Cote d’Ivoire, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Minai Cioroianu

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. A/3.359.

 

ANEXĂ

 

REZOLUTIA Nr. 1.727/2006*)

a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind situatia din Republica Cote d’Ivoire, adoptată la 15 decembrie 2006

 


*) Traducere.

 

Consiliul de Securitate,

reamintind rezolutiile sale anterioare si declaratiile presedintelui său privind situatia din Republica Cote d’Ivoire,

reafirmând angajamentul său ferm pentru suveranitatea, independenta, integritatea teritorială si unitatea Republicii Cote d’Ivoire si reamintind importanta principiilor de bună vecinătate, neingerintă si cooperare regională,

luând notă de rapoartele Grupului de experti ONU privind Republica Cote d’Ivoire din 5 octombrie 2006 (S/2006/735) si 12 decembrie 2006 (S/2006/964),

profund preocupat de persistenta crizei si deteriorarea situatiei din Republica Cote d’Ivoire, inclusiv de gravele consecinte umanitare, care sunt la originea suferintelor si deplasărilor masive în rândul populatiei civile,

considerând că situatia din Republica Cote d’Ivoire continuă să pună în pericol pacea si securitatea internatională în regiune,

actionând în virtutea cap. VII al Cartei Natiunilor Unite,

1. decide să prelungească până la 31 octombrie 2007 dispozitiile paragrafelor 7-12 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si ale paragrafului 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005);

2. cere tuturor părtilor implicate în conflict, inclusiv guvernului de tranzitie si Fortelor Noi, să asigure acces neîngrădit, în special Grupului de experti creat în baza paragrafului 9 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005), la materialele, siturile si instalatiile la care se referă paragraful 2a) al Rezolutiei nr. 1.584 (2005), precum si Operatiunii Natiunilor Unite pentru Republica Cote d’Ivoire (ONUCI) si fortelor franceze care o sustin, pentru a le permite îndeplinirea atributiilor mentionate în paragrafele 2-12 ale Rezolutiei nr. 1.609 (2005);

3. reafirmă că orice obstacol serios împotriva libertătii de circulatie a ONUCI si a fortelor franceze care o sustin, precum si orice atingere sau obstructionare a actiunii ONUCI, a fortelor franceze, a înaltului reprezentant pentru alegeri, a Grupului de lucru international, a mediatorului mentionat în paragraful 20 al Rezolutiei nr. 1.721 (2006)

sau a reprezentantului său în Republica Cote d’Ivoire constituie o amenintare pentru procesul de pace si de reconciliere natională, în scopurile prevăzute de paragrafele 9 si 11 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004);

4. solicită secretarului general si guvernului francez să îi semnaleze imediat, prin intermediul comitetului Consiliului de Securitate creat în virtutea paragrafului 14 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004) (Comitetul), orice obstacol serios împotriva libertătii de circulatie a ONUCI si a fortelor franceze care o sustin, inclusiv numele celor responsabili, si solicită totodată înaltului reprezentant pentru alegeri, Grupului de lucru international, mediatorului mentionat la paragraful 20 al Rezolutiei nr. 1.721 (2006) sau reprezentantului său în Cote d’Ivoire să îi semnaleze imediat, prin intermediul Comitetului, orice atingere sau obstructionare a activitătii lor;

5. solicită tuturor statelor relevante, si în special celor din regiune, să prezinte Comitetului, într-un termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei rezolutii, un raport privind dispozitiile concrete care vor fi luate pentru aplicarea măsurilor impuse de paragrafele 7, 9 si 11 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si de paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005) si autorizează Comitetul să ceară orice informatie suplimentară pe care o consideră necesară;

6. decide ca, la sfârsitul perioadei mentionate în paragraful 1 de mai sus, Consiliul de Securitate să reexamineze măsurile impuse prin paragrafele 7, 9 si 11 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005) si reiterate în paragraful 3 de mai sus, în lumina progreselor realizate în procesul de pace si reconciliere natională în Republica Cote d’Ivoire, după cum se face referire în Rezolutia nr. 1.721 (2006), si se declară dispus să aibă în vedere modificarea sau încetarea acestor măsuri înainte de expirarea perioadei sus-mentionate numai dacă prevederile Rezolutiei nr. 1.721 (2006) au fost aplicate integral;

7. decide să prelungească mandatul Grupului de experti pentru o perioadă suplimentară de 6 luni si solicită secretarului general să ia în cel mai scurt timp măsurile administrative necesare, utilizând, dacă este cazul, expertiza membrilor Grupului de experti si numind, dacă este nevoie, noi membri, în consultare cu Comitetul, acest mandat fiind după cum urmează:

a) să schimbe informatii cu ONUCI si cu fortele franceze în cadrul mandatului lor de monitorizare descris în paragrafele 2 si 12 ale Rezolutiei nr. 1.609 (2005);

b) să adune si să analizeze toate informatiile relevante din Republica Cote d’Ivoire si din alte locuri, în cooperare cu guvernele acestor tări, privind miscările de arme si materiale conexe, furnizarea de asistentă, instructaj sau pregătire legate de activităti militare, retelele care operează violând măsurile impuse prin paragraful 7 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004), precum si sursele de finantare, inclusiv cele provenind din exploatarea resurselor naturale în Republica Cote d’Ivoire, destinate achizitionării de arme si materiale conexe si activitătilor legate de acestea;

c) să examineze si să recomande, dacă este necesar, modalităti de a îmbunătăti capacitatea statelor interesate, în special a celor din regiune, de a asigura aplicarea efectivă a măsurilor impuse prin paragraful 7 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005);

d) să ceară informatii suplimentare privind măsurile pe care statele le vor întreprinde pentru a asigura aplicarea efectivă a măsurilor vizate la paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005);

e) să prezinte în scris Consiliului de Securitate, înainte de 15 iunie 2007, prin intermediul Comitetului, un raport despre aplicarea măsurilor impuse prin paragraful 7 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005), precum si recomandări privind acest subiect;

f) să informeze permanent Comitetul despre activitătile sale;

g) să furnizeze Comitetului, în rapoartele sale, informatii privind orice violare a măsurilor impuse prin paragraful 7 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005);

h) să coopereze cu celelalte grupuri de experti interesate, în special cel privind Liberia, creat prin Rezolutiile nr. 1.521 (2003) si nr. 1.579 (2004);

i) să monitorizeze aplicarea măsurilor individuale prevăzute la paragrafele 9 si 11 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004);

8. solicită Secretarului General să îi comunice, dacă este cazul, prin intermediul Comitetului, informatiile strânse de ONUCI si examinate, în măsura posibilului, de Grupul de experti privind furnizarea de arme si materiale conexe către Republica Cote d’Ivoire;

9. solicită, de asemenea, guvernului francez să îi comunice, dacă este cazul, prin intermediul Comitetului, informatiile strânse de fortele franceze si examinate, în măsura posibilului, de Grupul de experti privind furnizarea de arme si de materiale conexe către Republica Cote d’Ivoire;

10. solicită totodată Procesului Kimberley să îi comunice, dacă este cazul, prin intermediul Comitetului, informatiile examinate, în măsura posibilului, de Grupul de experti, privind producerea si exportul ilegal de diamante;

11. cere imediat tuturor statelor, organismelor competente ale Natiunilor Unite si altor organizatii si părti interesate, inclusiv Procesului Kimberley, să coopereze deplin cu Comitetul, Grupul de experti, ONUCI si fortele franceze, mai ales prin comunicarea oricărei informatii de care dispun privind eventuale încălcări ale măsurilor impuse prin paragrafele 7, 9 si 11 ale Rezolutiei nr. 1.572 (2004) si paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.643 (2005), si reiterate în paragraful 3 de mai sus;

12. subliniază că este în întregime pregătit să impună sanctiuni specifice persoanelor desemnate de Comitet, considerate, între altele, ca:

a) amenintând procesul de pace si reconciliere natională în Republica Cote d’Ivoire, în special prin blocarea punerii în practică a procesului de pace mentionat în Rezolutia nr. 1.721 (2006);

b) aducând atingere sau obstructionând actiunea ONUCI, a fortelor franceze care o sustin, a înaltului reprezentant pentru alegeri, a Grupului de lucru international, a mediatorului sau a reprezentantului său în Republica Cote d’Ivoire;

c) responsabili de obstructionarea libertătii de circulatie a ONUCI si a fortelor franceze care o sustin;

d) responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului si ale dreptului international umanitar săvârsite în Republica Cote d’Ivoire;

e) incitând public la ură si violentă;

f) actionând în directia încălcării măsurilor impuse prin paragraful 7 al Rezolutiei nr. 1.572 (2004);

13. decide să urmărească în continuare această chestiune.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.747/2007 privind neproliferarea/R.I. Iran

În baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.747/2007 privind neproliferarea/R.I.Iran, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. A/3.360.

 

ANEXĂ

 

REZOLUTIA Nr. 1.747 (2007)*) a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind neproliferarea/R.I. Iran, adoptată la 24 martie 2007


*) Traducere.

 

Consiliul de Securitate,

reamintind declaratia presedintelui său (S/PRST/2006/15) din 29 martie 2006 si rezolutiile nr. 1.696 (2006) din 31 iulie 2006 si nr. 1.737 (2006) si reafirmând prevederile acestora,

reafirmând angajamentul său fată de Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, necesitatea ca toate statele părti să îsi îndeplinească obligatiile decurgând din tratat si reamintind dreptul statelor părti, în conformitate cu prevederile articolelor I si II din Tratat, de a dezvolta cercetarea, productia si utilizarea energiei nucleare în scopuri pasnice, fără discriminare,

reamintind îngrijorarea profundă fată de rapoartele directorului general al Agentiei Internationale pentru Energie Atomică (AIEA), mentionată si în rezolutiile sale nr. 1.696/2006 si nr. 1.737/2006,

reamintind ultimul raport al directorului general al AIEA (GOV/2007/8) din 22 febraurie 2007 si deplângând, după cum este mentionat în raport, neîndeplinirea de către R.l. Iran a prevederilor rezolutiilor nr. 1.696 (2006) si nr. 1.737 (2006),

subliniind importanta eforturilor politice si diplomatice de identificare a unei solutii negociate care să garanteze faptul că programul nuclear al Republicii Islamice Iran (R.l. Iran) urmăreste exclusiv scopuri pasnice, luând notă de faptul că o astfel de solutie ar servi cauzei neproliferării în alte părti ale lumii si salutând angajamentul continuu al Republicii Populare Chineze, Frantei, Republicii Federale Germania, Federatiei Ruse, Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Statelor Unite ale Americii, cu sprijinul înaltului reprezentant al Uniunii Europene, în identificarea unei solutii negociate,

reamintind rezolutia Consiliului Guvernatorilor al AIEA (GOV/2006/14), în continutul căreia se mentionează că solutionarea problemei nucleare iraniene ar sprijini eforturile globale în materie de neproliferare si realizarea obiectivului unui Orient Mijlociu liber de arme de distrugere în masă, inclusiv de sisteme de transport la tintă,

hotărât a pune în aplicare propriile decizii, prin adoptarea măsurilor corespunzătoare, în scopul de a convinge R.l. Iran să îsi îndeplinească obligatiile decurgând din prevederile rezolutiilor nr. 1.696 (2006) si nr. 1.737 (2006) si din solicitările AIEA si, de asemenea, de a împiedica R.l. Iran să dezvolte tehnologii sensibile în sprijinul propriilor programe nucleare si balistice, până la momentul la care Consiliul de Securitate va constata atingerea obiectivelor rezolutiilor mentionate anterior,

reamintind solicitarea adresată statelor de acordare reciprocă a asistentei în punerea în aplicare a măsurilor decise de Consiliul de Securitate,

îngrijorat de riscurile de neproliferare pe care le prezintă programul nuclear iranian si, în acest context, de esecul continuu al R.l. Iran de îndeplinire a solicitărilor Consiliului Guvernatorilor al AIEA si a prevederilor rezolutiilor nr. 1.696 (2006) si nr. 1.737 (2006) si constient de responsabilitatea sa principală în baza prevederilor Cartei Natiunilor Unite în scopul asigurării păcii si securitătii internationale,

actionând în virtutea prevederilor art. 41 al cap. VII din Carta Natiunilor Unite,

1. reafirmă că R.l. Iran trebuie să ia, fără a mai întârzia, măsurile prevăzute de Consiliul Guvernatorilor al AIEA în Rezolutia GOV/2006/14, care sunt esentiale pentru instaurarea încrederii în scopurile exclusiv pasnice ale programului său nuclear si pentru solutionarea chestiunilor în suspensie si, în acest context, confirmă că R.l. Iran trebuie să ia, fără întârziere, măsurile prevăzute la paragraful 2 al Rezolutiei nr. 1.737 (2006);

2. cheamă toate statele să dea dovadă de vigilentă si retinere privind intrarea sau tranzitarea pe teritoriul lor a persoanelor care participă, sunt direct asociate sau acordă sprijin activitătilor nucleare ale R.l. Iran cu risc de proliferare sau dezvoltării sistemelor de transport la tintă a armelor nucleare si decide, în acest scop, că toate statele vor trebui să notifice Comitetului creat prin paragraful 18 al Rezolutiei nr. 1.737 (2006) (denumit în continuare Comitetul) intrarea sau tranzitul pe teritoriul lor a persoanelor desemnate în anexele la Rezolutia nr. 1.737 (2006) si în anexa I din prezenta rezolutie, precum si a altor persoane desemnate de Consiliul de Securitate sau de Comitet ca participând, fiind direct asociate sau acordând sprijin activitătilor nucleare ale R.l. Iran cu risc de proliferare sau dezvoltării sistemelor de transport la tintă a armelor nucleare, inclusiv prin implicarea în achizitionarea de articole, bunuri, echipamente, materii si tehnologii vizate de paragrafele 3 si 4 ale Rezolutiei nr. 1.737 (2006), cu exceptia deplasărilor care au ca scop activităti direct legate de articolele la care se referă alineatele b), i) si ii) ale paragrafului 3 al acestei rezolutii;

3. subliniază că nicio dispozitie a paragrafului de mai sus nu poate să constrângă un stat să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanti si că toate statele vor trebui să tină cont, în aplicarea acestor dispozitii, atât de considerente umanitare, printre care si obligatiile religioase, cât si de necesitatea de a atinge obiectivele Rezolutiei nr. 1.737 (2006), inclusiv acolo unde se aplică articolul XV al Statutului AIEA;

4. decide că măsurile vizate la paragrafele 12, 13, 14 si 15 ale Rezolutiei nr. 1.737 (2006) se vor aplica, de asemenea, tuturor persoanelor si entitătilor enumerate în anexa I la prezenta rezolutie;

5. decide că R.l. Iran nu trebuie să furnizeze, să vândă sau să transfere, direct ori indirect, de pe teritoriul său sau prin intermediul resortisantilor săi ori utilizând vasele sau aeronavele sub pavilionul său, nicio armă ori material conex si că toate statele vor trebui să interzică achizitionarea acestor articole de la R.l. Iran de către resortisantii lor sau utilizând vasele si aeronavele sub pavilionul lor, fie că aceste articole provin sau nu de pe teritoriul iranian;

6. cheamă toate statele să dea dovadă de vigilentă si retinere în furnizarea, vânzarea sau transferul, direct ori indirect, către R.l. Iran, de pe teritoriul lor sau prin intermediul propriilor resortisanti ori utilizând vasele sau aeronavele sub pavilionul lor, de tancuri, vehicule blindate de luptă, sisteme de artilerie de mare calibru, avioane de luptă, elicoptere de atac, vase de război, rachete si lansatoare de rachete, definite conform Registrului ONU de arme clasice, si în furnizarea către R.l. Iran a oricărei asistente sau pregătiri tehnice, ajutor financiar, investitii, servicii de brokeraj sau altele, precum si în transferarea de resurse si servicii financiare, legate de furnizarea, vânzarea, transferul, fabricarea sau utilizarea acestor articole în scopul prevenirii oricărei acumulări destabilizatoare de arme;

7. cheamă toate statele si institutiile financiare internationale să nu subscrie unor noi angajamente privind acordarea R.l. Iran de subventii, asistentă financiară si împrumuturi avantajoase decât în scopuri umanitare sau de dezvoltare;

8. cheamă toate statele să raporteze Comitetului, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei rezolutii, măsurile pe care le vor lua pentru punerea în aplicare eficientă a dispozitiilor din paragrafele 2, 4, 5, 6 si 7 de mai sus;

9. exprimă convingerea că suspendarea prevăzută la paragraful 2 al Rezolutiei nr. 1.737 (2006) si respectarea integrală de către R.l. Iran, verificată corespunzător, a exigentelor Consiliului Guvernatorilor al AIEA vor contribui la găsirea unei solutii diplomatice negociate care să garanteze că programul nuclear al R.l. Iran serveste exclusiv unor scopuri pasnice, subliniază disponibilitatea comunitătii internationale de a actiona pentru o astfel de solutie, încurajează R.l. Iran, conformându-se dispozitiilor sus-mentionate, să reia legăturile cu comunitatea internatională si cu AIEA si subliniază că asemenea legături vor servi intereselor R.l. Iran;

10. salută faptul că Republica Federală Germania, Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Federatia Rusă, Franta si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, sprijinite de înaltul reprezentant al Uniunii Europene, rămân angajate în găsirea unei solutii negociate si încurajează R.l. Iran să dea curs propunerilor acestora din iunie 2006 (S/2006/521), incluse în anexa II la prezenta rezolutie, la care a subscris si Consiliul de Securitate în Rezolutia nr. 1.696 (2006), si constată cu satisfactie că rămâne valabilă această ofertă, făcută de R.l. Iran, de a pune în practică un acord global pe termen lung, care ar permite dezvoltarea de relatii si legături de cooperare cu această tară, fondate pe respect reciproc, si stabilirea încrederii internationale în natura exclusiv pasnică a programului său nuclear;

11. reafirmă hotărârea de a consolida autoritatea AIEA, sustine cu fermitate rolul Consiliului Guvernatorilor al AIEA, adresează felicitări si încurajări directorului general si Secretariatului AIEA pentru profesionalismul si impartia­litatea de care continuă să dea dovadă pentru a încerca reglementarea chestiunilor în suspensie privind R.l. Iran în cadrul AIEA, subliniază că este necesar ca AIEA, recunoscută international pentru autoritatea în materie de verificare a respectării acordurilor de garantii generalizate, inclusiv în materie de deturnare a materialelor nucleare în scopuri nepasnice, conform statutului său, să continue să actioneze pentru clarificarea tuturor chestiunilor în suspensie privind programul nuclear al R.l. Iran;

12. solicită directorului general al AIEA să prezinte, în termen de 60 de zile, Consiliului Guvernatorilor al AIEA si, în paralel, Consiliului de Securitate, spre examinare, un raport referitor la suspendarea completă si durabilă de către R.l. Iran a tuturor activitătilor mentionate în Rezolutia nr. 1.737 (2006) si la aplicarea de către această tară a măsurilor prevăzute de Consiliul Guvernatorilor si a celorlalte prevederi ale Rezolutiei nr. 1.737 (2006) si ale prezentei rezolutii;

13. afirmă că va examina măsurile luate de R.l. Iran în lumina raportului cerut la paragraful 12 de mai sus, care trebuie prezentat în termen de 60 de zile, si:

a) va suspenda aplicarea măsurilor sus-mentionate, dacă R.l. Iran suspendă, si pentru atât timp cât va suspenda, toate activitătile legate de îmbogătirea si retratarea, inclusiv cele de cercetare si dezvoltare, în urma verificărilor AIEA, pentru a deschide calea negocierilor oneste în vederea ajungerii rapide la un rezultat reciproc acceptabil;

b) va pune capăt măsurilor vizate la paragrafele 2, 4, 5, 6 si 7 de mai sus, de îndată ce va constata, în urma primirii raportului la care se face referire în paragraful 12 de mai sus, că R.l. Iran respectă în întregime obligatiile impuse de rezolutiile sale relevante si se conformează exigentelor Consiliului Guvernatorilor al AIEA, pe care acesta urmează să le confirme;

c) în cazul în care va reiesi din raportul cerut la paragraful 12 de mai sus că R.l. Iran nu a aplicat dispozitiile Rezolutiei nr. 1.737(2006) si ale prezentei rezolutii, va adopta, în virtutea art. 41 al cap. VII al Cartei Natiunilor Unite, orice alte măsuri potrivite pentru a convinge R.l. Iran să se conformeze acestor rezolutii si exigentelor AIEA si subliniază că noi decizii vor trebui luate dacă astfel de măsuri aditionale se vor dovedi necesare;

14. decide să urmărească în continuare această chestiune.

 

ANEXA I

 

A. Entităti implicate în programul nuclear sau de rachete balistice

1. Grupul Industriilor Munitiilor si Metalurgiei, cunoscut si sub numele Grupul Industriei Munitiilor (AMIG) [AMIG controlează entitatea a 7-a a Tir, mentionată în Rezolutia nr. 1.737 (2006) a Consiliului de Securitate pentru contributia la programul de centrifugare al R.l. Iran; AMIG este controlat de Organizatia Industriilor de Apărare, la care se referă Rezolutia nr. 1.737 (2006)]

2. Centrul de Cercetare si Producere a Combustibilului Nuclear de la Ispahan (NFRPC) si Centrul de Tehnologie Nucleară de la Ispahan (ENTC) (entităti controlate de Compania de Productie si Achizitie de Combustibil Nuclear al Organizatiei Iraniene a Energiei Atomice, care participă la activitătile de îmbunătătire a uraniului)

3. Kavoshyar Company (companie subsidiară a Organizatiei Iraniene a Energiei Atomice, care a încercat să achizitioneze fibră de sticlă, cuptoare pentru incintele cu vid si material de laborator pentru programul nuclear iranian)

4. Parchin Chemical Industries (filială a Organizatiei Industriilor de Apărare, care produce munitii, explozibil si propergoli solizi pentru rachete si lansatoare de rachete)

5. Centrul de Cercetare Nucleară de la Karaj (entitate a diviziei de cercetare a Organizatiei Iraniene a Energiei Atomice)

6. Novin Energy Company (cunoscută si ca Pars Novin - entitate operând în cadrul Organizatiei Iraniene a Energiei Atomice, în numele căreia a transferat fonduri către entităti asociate programului nuclear iranian)

7. Grupul Industriei Rachetelor de Croazieră, cunoscut si sub numele Grupul Industriei Rachetelor de Apărare Navale (productia si dezvoltarea rachetelor de croazieră; responsabil pentru rachetele navale, inclusiv rachetele de croazieră)

8. Banca Sepah si Banca Sepah International [acordă sprijin Organizatiei Industriilor Spatiale (A/O) si entitătilor subordonate, inclusiv Grupului Industrial Shahid Hemmat (SHIG) si Grupului Industrial Shahid Bagheri (SBIG), ambele mentionate în Rezolutia nr. 1.737 (2006)]

9. Grupul Industrial Sanam (controlat de AIO, în numele căreia a achizitionat echipamente pentru programul de rachete)

10. Grupul Industrial Ya Mahdi (controlat de AIO, implicat în achizitionarea, la nivel international, a echipamentelor pentru rachete)

Entităti ale Corpului Gardienilor Revolutiei

1. Industriile Aeronautice Gods (produce motoare teleghidate, parasute, parapante, paramotoare etc; Corpul Gardienilor Revolutiei a afirmat că utilizează aceste echipamente în serviciul doctrinei războiului asimetric)

2. Compania de Servicii Aviatice Pars (asigură întretinerea diverselor aeronave, inclusiv MI-171 utilizate de fortele aeriene ale Corpului Gardienilor Revolutiei)

3. Sho'a' Aviation (produce avioane ultrausoare pe care Corpul Gardienilor Revolutiei a afirmat că le utilizează în serviciul doctrinei războiului asimetric)

Persoane implicate în programul nuclear sau de rachete balistice

1. Fereidoun Abbasi-Davani, cercetător în cadrul Ministerului Apărării si Logisticii Fortelor Armate (are legături cu Institutul de Fizică Aplicată si lucrează în strânsă colaborare cu Fakhrizadeh)

2. Mohsen Fakhrizadeh-Mahabadi, cercetător în cadrul Ministerului Apărării si Logisticii Fortelor Armate si fost director al Centrului de Cercetare în Domeniul Fizicii (PHRC) (AIEA a solicitat interogarea lui privind activitătile PHRC în perioada în care a lucrat acolo, dar R.l. Iran a refuzat)

3. Seyed Jaber Safdari, directorul uzinei de îmbogătire de la Natanz

4. Amir Rahimi, directorul Centrului de Cercetare si Producere a Combustibilului Nuclear de la Ispahan (centrul este plasat sub controlul Companiei de Productie si Achizitie a Combustibilului Nuclear al Organizatiei Iraniene a Energiei Atomice, care este implicat în activitătile de îmbogătire a uraniului)

5. Mohsen Hojati, seful Grupului Industrial Fajr (grupul este mentionat în Rezolutia nr. 1.737 (2006) pentru rolul său în programul de rachete balistice)

6. Mehrdada Akhlaghi Ketabachi, seful Grupului Industrial Shahid Bagheri (SBIG) [grupul este mentionat în Rezolutia nr. 1.737 (2006) pentru rolul său în programul de rachete balistice]

7. Naser Maleki, seful Grupului Industrial Shahid Hemmat (SHIG) [grupul este mentionat în Rezolutia nr. 1.737 (2006) pentru rolul său în programul iranian de rachete balistice; Maleki este oficial al Ministerului Apărării si Logisticii Fortelor Armate, fiind însărcinat cu supravegherea activitătilor programului de rachete balistice Shahab-3. Shahab-3 este o rachetă balistică iraniană de rază mare de actiune utilizată în prezent]

8. Ahmad Derakhandeh, presedinte-director general al Băncii Sepah [banca sprijină AIO si entitătile subordonate, inclusiv SHIG si SBIG, ambele mentionate în Rezolutia nr. 1.737 (2006)]

Principalii responsabili ai Corpului Gardienilor Revolutiei

1. Generalul de brigadă Morteza Rezaie, comandant adjunct al Corpului Gardienilor Revolutiei

2. Viceamiralul Aii Akbar Ahmadian, seful statului major

Elemente ale unui acord pe termen lung

Obiectivul nostru este dezvoltarea de relatii si a unei cooperări cu R. I. Iran bazate pe respect reciproc si stabilirea încrederii internationale în natura exclusiv pasnică a programului nuclear al R. I. Iran. Propunem un nou început în negocierea unui acord complet cu R. I. Iran, care să aibă drept depozitar Agentia Internatională a Energiei Atomice (AIEA) si să fie aprobat printr-o rezolutie a Consiliului de Securitate.

Pentru a crea conditii corespunzătoare de negociere, noi:

• vom reafirma dreptul R. I. Iran de a dezvolta energia nucleară în scopuri pasnice conform obligatiilor ce îi revin în virtutea Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (denumit în continuare NPT) si, în acest context, vom reafirma sprijinul nostru pentru dezvoltarea de către R. I. Iran a unui program civil de energie nucleară;

• ne vom angaja să încurajăm activ construirea de noi reactoare de apă usoară în R. I. Iran în cadrul proiectelor internationale comune, conform statutului AIEA si NPT;

• vom conveni suspendarea discutiilor din Consiliul de Securitate privind programul nuclear iranian, de îndată ce negocierile vor fi reluate.

R. I. Iran:

• se va angaja să răspundă tuturor preocupărilor pe care AIEA încă le mai manifestă, cooperând pe deplin cu aceasta;

• va suspenda toate activitătile de îmbogătire si retratare care vor trebui verificate de AIEA, după cum au cerut Consiliul Guvernatorilor al AIEA si Consiliul de Securitate, si se va angaja să le mentină suspendate în timpul negocierilor;

• va relua aplicarea protocolului aditional.

Domenii de cooperare viitoare, care trebuie examinate în cursul negocierilor pentru un acord pe termen lung

1. Nuclear

Vom lua următoarele măsuri:

Drepturile R. I. Iran în materie de energie nucleară:

• reafirmarea dreptului inalienabil al R. I. Iran de a utiliza energia nucleară în scopuri pasnice fără discriminare, în conformitate cu articolele I si II aie NPT, si cooperarea cu R. I. Iran la elaborarea de către acesta a unui program nuclear civil;

• negocierea si punerea în practică a unui acord de cooperare nucleară Euratom/R. I. Iran.

Reactoare de apă usoară

• sprijinirea activă a construirii de noi reactoare cu apă usoară în R. I. Iran, în cadrul unor proiecte internationale comune si în conformitate cu statutul AIEA si cu NPT, utilizând tehnologii perfectionate, inclusiv prin autorizarea transferului articolelor necesare si furnizarea tehnologiilor de vârf pentru protejarea reactoarelor de cutremure;

3. Generalul de brigadă Mohammad Reza Zahedi, comandant al fortelor terestre

4. Contraamiral Morteza Safari, comandantul fortelor maritime

5. Generalul de brigadă Mohammad Hejazi, comandantul tortelor de rezistentă Bassij

6. Generalul de brigadă Gasem Soleimani, comandantul tortelor Gods

7. Generalul Zolgadr, ofiter al Corpului Gardienilor Revolutiei, viceministru de interne pentru securitate

 

ANEXA II

 

• ofertă de cooperare privind gestionarea combustibilului nuclear iradiat si a deseurilor radioactive, prin intermediul unor aranjamente corespunzătoare.

Dezvoltare-cercetare în materie de energie nucleară

• ofertă de cooperare substantială în materie de cercetare-dezvoltare, inclusiv eventuala furnizare de reactoare de cercetare cu apă usoară, în special în domeniile de producere a radioizotopilor, a cercetării de bază si a aplicatiilor nucleare în medicină si agricultură

Garantii privind combustibilul

• acordarea de asigurări multiple, juridic constrângătoare, R. I. Iran în privinta combustibilului, vizând:

- participarea ca partener la o facilitate internatională instalată în Federatia Rusă, care să îi furnizeze servicii de îmbogătire pentru a putea dispune de o sursă fiabilă de carburant pentru reactoarele sale nucleare. Sub rezerva negocierilor, această instalatie ar putea îmbogăti toată hexafluorura de uraniu (UF6) produsă în R. I. Iran;

- constituirea, pe o bază comercială, a unui stoc de combustibil nuclear, care să asigure aprovizionarea cu combustibil nuclear a R. I. Iran pe o perioadă de până la cinci ani, cu participarea si supravegherea AIEA;

- dezvoltarea, împreună cu AIEA, a unui mecanism multilateral permanent care să permită accesul fiabil la combustibilul nuclear, pe baza ideilor de examinat la viitoarea reuniune a Consiliului Guvernatorilor.

Reexaminarea moratoriului

în privinta eforturilor comune pentru instaurarea încrederii internationale, acordul pe termen lung ar trebui să contină o clauză de reexaminare a tuturor aspectelor sale, care să prevadă:

• confirmarea de către AIEA că toate chestiunile si preocupările în suspensie în atentia sa, inclusiv activitătile susceptibile să aibă o dimensiune nucleară militară, au fost solutionate;

• confirmarea că R. I. Iran nu desfăsoară activităti nucleare nedeclarate sau că nu există materiale nucleare nedeclarate în R. I. Iran si că încrederea internatională privind caracterul exclusiv pasnic al programului nuclear civil iranian a fost restabilită.

2. Chestiuni politice si economice

Cooperarea regională în materie de securitate

• sprijin pentru o nouă conferintă destinată promovării dialogului si cooperării regionale în materie de securitate

Comert si investitii internationale

• îmbunătătirea accesului R. I. Iran la economia, pietele si capitalul international, prin sprijinirea concretă a integrării depline în structurile internationale, printre care Organizatia Mondială a Comertului, si crearea cadrului necesar cresterii investitiilor directe pe teritoriul său si schimburilor comerciale (inclusiv printr-un acord de cooperare comercială si economică cu Uniunea Europeană). Măsuri ar putea fi luate pentru a lărgi accesul la bunuri de bază si tehnologii de vârf

Aviatia civilă

Cooperarea în domeniul aviatiei civile, inclusiv prin eventuala ridicare a restrictiilor impuse fabricantilor din Statele Unite ale Americii si Europa în privinta exportului de avioane civile în R. I. Iran, ceea ce ar lărgi perspectivele R. I. Iran de a-si reînnoi flota de avioane de linie.

Parteneriatul în domeniul energiei

• stabilirea unui parteneriat pe termen lung în domeniul energiei între R. I. Iran, Uniunea Europeană si alti parteneri interesati, cu aplicatii concrete

Infrastructura de telecomunicatie

• sprijinirea modernizării infrastructurii de telecomunicatie a R. I. Iran si furnizarea acesteia de servicii performante de acces la internet, inclusiv prin ridicarea eventualelor restrictii impuse exporturilor Statelor Unite ale Americii si altor tări

Cooperarea în domeniul de înaltă tehnologie

Cooperarea în domeniul de înaltă tehnologie si în alte domenii urmează a fi convenită. Agricultura

• sprijinirea dezvoltării agriculturii iraniene, inclusiv prin eventualul acces al R. I. Iran la produsele, tehnologiile si echipamentele agricole ale Statelor Unite ale Americii si Europei.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXRTERNE

 

ORDIN

privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.749/2007 privind situatia din Republica Ruanda

 

în baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.749/2007 privind situatia din Republica Ruanda, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Minai Cioroianu

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. A/3.361.

 

ANEXĂ

 

REZOLUTIA Nr. 1.749/2007*)

a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind situatia din Republica Ruanda, adoptată la 28 martie 2007


*) Traducere.

 

Consiliul de Securitate,

reamintind rezolutiile sale nr. 918 (1994) din 17 mai 1994, nr. 1.005 (1995) din 17 iulie 1995, nr. 1.011 (1995) din 16 august 1995, nr. 1.013 (1995) din 7 septembrie 1995, nr. 1.053 (1996) din 23 aprilie 1996 si nr. 1.161 (1998) din 9 aprilie 1998,

după examinarea raportului Comitetului Consiliului de Securitate instituit prin Rezolutia nr. 918 (1994) privind Republica Ruanda din 28 decembrie 2006 (S/2006/1.049) si raportul oral al presedintelui Comitetului Consiliului de Securitate instituit prin Rezolutia nr. 918 (1994) privind Republica Ruanda din 13 martie 2007,

luând notă de scrisoarea din 2 martie 2007, adresată presedintelui Consiliului de Securitate (S/2007/121) de către reprezentantul permanent al Republicii Ruanda la ONU, prin care se solicită încetarea măsurilor impuse prin paragraful 11 al Rezolutiei nr. 1.011 (1995),

reamintind încetarea la 1 septembrie 1996 a restrictiilor impuse prin paragraful 13 al Rezolutiei nr. 918 (1994), în conformitate cu prevederile paragrafului 8 al Rezolutiei nr. 1.011 (1995) si reafirmând măsurile impuse prin paragrafele 9 si 10 ale Rezolutiei nr. 1.011 (1995),

accentuând importanta cooperării cu toate statele, în special cele din regiune, cu comitetele Consiliului de Securitate instituite în baza rezolutiilor nr. 918 (1994) si nr. 1.533 (2004) si cu Grupul de experti instituit prin Rezolutia nr. 1.533 (2004), pe perioada îndeplinirii mandatului său, reînnoit prin Rezolutia nr. 1.698 (2006),

subliniind, de asemenea, necesitatea ca statele din regiune să asigure ca armamentul si materialul conex livrate lor să nu ajungă în posesia grupărilor armate si să nu fie utilizate de astfel de grupuri,

salutând evolutiile pozitive din Republica Ruanda si Regiunea Marilor Lacuri, în special semnarea Pactului privind securitatea, stabilitatea si dezvoltarea în Regiunea Marilor Lacuri în cadrul celui de-al doilea summit al Conferintei internationale referitoare la Regiunea Marilor Lacuri, desfăsurată la Nairobi, Kenya, la 15 decembrie 2006, si încurajând părtile semnatare să ratifice acest pact cât mai rapid si să asigure aplicarea lui promptă,

reiterând solicitarea ca statele din regiune să îsi întărească cooperarea în scopul consolidării păcii în regiune,

actionând în virtutea prevederilor art. 41 al cap. VII din Carta Natiunilor Unite,

1. decide încetarea imediată a măsurilor impuse prin paragraful 11 al Rezolutiei nr. 1.011 (1995);

2. decide să urmărească în continuare această chestiune.

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind publicarea Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.731/2006 privind situatia din Republica Liberia

 

în baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezolutiei Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

nr. 1.731/2006 privind situatia din Republica Liberia, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Adrian Mihai Cioroianu

 

Bucuresti, 10 aprilie 2007.

Nr. A/3.362.

 

ANEXĂ

 

REZOLUTIA Nr. 1.731/2006*)

a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind situatia din Republica Liberia, adoptată la 20 decembrie 2006

 


*) Traducere.

 

Consiliul de Securitate,

reamintind rezolutiile sale si declaratiile presedintelui său privind situatia din Republica Liberia si Africa de Vest,

salutând progresele rapide înregistrate de Guvernul Republicii Liberia în intervalul decurs din ianuarie 2006 până în prezent, în scopul reclădirii Republicii Liberia, cu sprijinul comunitătii internationale, în beneficiul tuturor liberienilor,

reamintind decizia sa de a nu reînnoi măsurile cuprinse în paragraful 10 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) privind productia de busteni rotunzi si cherestea originari din Republica Liberia si evidentiind că progresul Republicii Liberia în sectorul productiei de cherestea trebuie să continue cu punerea efectivă în aplicare si respectarea integrală a Legii nationale privind reforma în domeniul forestier, promulgată la 5 octombrie 2006, în special în domeniul stabilirii drepturilor funciare si a regimului juridic al terenurilor,

salutând cooperarea continuă a Guvernului Republicii Liberia cu Sistemul de certificare a Procesului Kimberley si luând notă de progresul Republicii Liberia privind instituirea controalelor interne necesare si a altor solicitări pentru a respecta cerintele minime ale Procesului Kimberley,

subliniind importanta continuă a Misiunii ONU din Republica Liberia (UNMIL) în îmbunătătirea conditiilor de securitate din Republica Liberia si în sprijinirea extinderii de către noul guvern a autoritătii pe întreg teritoriul tării, în particular în regiunile producătoare de diamante si de cherestea si în zonele de granită,

recunoscând necesitatea ca noile forte de securitate liberiene, create în urma unor verificări si instruiri riguroase, să-si asume responsabilităti sporite în materie de securitate natională si luând notă de necesitatea ca fortele liberiene să beneficieze de echipament umanitar, medical si/sau de instruire,

luând notă de Raportul Grupului de experti al ONU privind Liberia, din 20 decembrie 2006 (S/2006/976), inclusiv referirile la diamante, cherestea, cauciuc si arme,

după examinarea măsurilor impuse prin paragrafele 2, 4 si 6 ale Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si prin paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.532 (2004) si a progreselor înregistrate în îndeplinirea conditiilor impuse prin paragrafele 5 si 7 ale Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si ajungând la concluzia că au fost făcute progrese insuficiente în acest sens,

subliniind hotărârea sa în vederea sustinerii Guvernului Republicii Liberia în eforturile de a îndeplini conditiile respective si încurajând donatorii să facă acelasi lucru,

estimând că, în pofida progresului semnificativ din Republica Liberia, situatia din zonă continuă să reprezinte o amenintare la adresa păcii si securitătii internationale la nivel regional,

actionând în baza cap. VII din Carta Natiunilor Unite,

1. decide, în baza propriei evaluări privind progresele înregistrate în îndeplinirea conditiilor impuse în vederea încetării măsurilor prevăzute în Rezolutia nr. 1.521 (2003):

a) să reînnoiască măsurile referitoare la armament, impuse prin paragraful 2 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si modificate prin paragrafele 1 si 2 ale Rezolutiei nr. 1.683 (2006), si să reînnoiască măsurile privind călătoriile impuse prin paragraful 4 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003), pentru o perioadă de 12 luni de la data adoptării prezentei rezolutii;

b) că măsurile privind armamentul, impuse prin paragraful 2 (a) si (b) al Rezolutiei nr. 1.521 (2003), nu se vor aplica în cazul aprovizionării cu echipament militar neletal, exceptând armele si munitia neletale, a membrilor fortelor de politie si securitate ale Guvernului Republicii Liberia, care au fost verificate si instruite de la data instituirii UNMIL, în octombrie 2003, după o notificare prealabilă a Comitetului înfiintat în baza paragrafului 21 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003);

c) să reînnoiască măsurile privind diamantele, impuse prin paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si reînnoite prin paragraful 4 al Rezolutiei nr. 1.689 (2006) pentru o perioadă aditională de 6 luni, cu o analiză a Consiliului după 4 luni, în scopul de a oferi Guvernului Republicii Liberia suficient timp pentru a stabili un regim eficient de acordare a certificatului de origine pentru comertul liberian cu diamante neslefuite, care să fie transparent si verificabil la nivel international, în perspectiva de a deveni membru al Procesului Kimberley, si solicită Guvernului Republicii Liberia să pună la dispozitia Comitetului de sanctiuni înfiintat în baza paragrafului 21 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) o descriere detaliată a regimului propus;

d) să revizuiască, la cererea Guvernului Republicii Liberia, oricare dintre măsurile de mai sus, în măsura în care Guvernul va raporta Consiliului îndeplinirea conditiilor de ridicare a măsurilor impuse prin Rezolutia nr. 1.521 (2003) si va pune la dispozitia Consiliului informatiile relevante pentru justificarea evaluării sale;

2. mentionează că măsurile impuse prin paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.532 (2004) rămân valabile si reconfirmă intentia de a revizui aceste măsuri cel putin o dată pe an;

3. încurajează Guvernul Republicii Liberia să beneficieze de oferta UNMIL în vederea formării de patrule mixte împreună cu Autoritatea pentru dezvoltare forestieră, cu scopul de a întări controlul guvernului în zonele împădurite;

4. decide să extindă mandatul actualului Grup de experti, numit în baza paragrafului 5 al Rezolutiei nr. 1.689 (2006), până la 20 iunie 2007, în vederea îndeplinirii următoarelor sarcini:

a) efectuarea unei misiuni de evaluare a aplicării rezolutiei în Republica Liberia si în statele învecinate pentru a investiga si elabora un raport privind punerea în aplicare si încălcarea măsurilor impuse prin Rezolutia nr. 1.521 (2003) si reînnoite prin paragrafele 1 si 2 de mai sus, continând orice informatii relevante pentru desemnarea de către Comitet a persoanelor fizice mentionate în paragraful 4 a) al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si în paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.532 (2004) si care să includă diferitele surse de finantare pentru comertul ilicit de arme, cum sunt cele provenite din resursele naturale;

b) evaluarea impactului si eficientei măsurilor impuse prin paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.532, inclusiv, în mod particular a celor având ca obiect bunurile apartinând fostului presedinte Charles Taylor;

c) evaluarea punerii în aplicare a legislatiei în domeniul forestier, aprobată de Congresul Republicii Liberia la 19 septembrie 2006 si promulgată de presedintele Johnson Sirleaf la 5 octombrie 2006, a progreselor, precum si a impactului umanitar si socioeconomic al măsurilor impuse prin paragrafele 2, 4 si 6 ale Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si reînnoite prin paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.647 (2005);

d) raportarea către Consiliu, prin intermediul Comitetului, până la 6 iunie 2007, privind toate temele mentionate în prezentul paragraf si punerea la dispozitia Comitetului, după caz, înaintea datei stabilite, de actualizări informale privind progresul înregistrat în îndeplinirea conditiilor pentru ridicarea măsurilor impuse prin paragraful 6 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si progresele înregistrate în industria lemnului de la data ridicării măsurilor restrictive prevăzute în paragraful 10 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) în iunie 2006;

e) cooperarea cu alte grupuri de experti relevante, în particular cu cel pentru Cote d’Ivoire, înfiintate în baza Rezolutiei nr. 1.708 (2006) din 14 septembrie 2006 si cu Sistemul de certificare a Procesului Kimberley;

f) identificarea si prezentarea de recomandări privind domeniile în care capacitatea statelor din regiune poate fi întărită pentru a facilita punerea în aplicare a măsurilor impuse prin paragraful 4 al Rezolutiei nr. 1.521 (2003) si prin paragraful 1 al Rezolutiei nr. 1.532 (2004);

5. solicită secretarului general să întreprindă măsurile necesare, cu titlu de exceptie, în vederea renumirii actualilor membri ai Grupului de experti, asa cum se face referire în scrisoarea sa adresată presedintelui Consiliului de Securitate, din 27 iunie 2006 (S/2006/438), si să întreprindă aranjamentele financiare si de securitate pentru a sustine activitatea panelului;

6. solicită tuturor statelor si Guvernului Republicii Liberia să coopereze deplin cu Grupul de experti privind toate aspectele mandatului său;

7. încurajează Procesul Kimberley să informeze, dacă e necesar, Consiliul de Securitate, prin intermediul Comitetului său, privind orice posibilă vizită de evaluare în Republica Liberia si concluziile sale privind progresul făcut de Guvernul Republicii Liberia în vederea includerii în Sistemul de certificare a Procesului Kimberley;

8. decide să urmărească în continuare această chestiune.

 

REPUBLICĂRI

 

Legea voluntariatului

nr. 195/2001*)


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 339/2006 pentru modificarea si completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 27 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea voluntariatului nr. 195/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 24 aprilie 2001 si a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 58/2002 pentru modificarea si completarea Legii voluntariatului nr. 195/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 30 august 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 629/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează participarea persoanelor fizice la actiuni de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public si de drept privat, fără scop lucrativ, în România.

Art. 2. - în sensul prezentei legi:

a) voluntariatul este activitatea de interes public desfăsurată din proprie initiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestatie materială;

b) activitatea de interes public este activitatea desfăsurată în domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învătământ, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea;

c) organizatia gazdă este persoană jurdică de drept public sau persoana juridică de drept privat, fără scop patrimonial, care administrează activitatea de voluntariat. în raport cu natura activitătii desfăsurate, complexitatea acesteia, riscurile pe care le implică, impactul produs, respectiv răspunderea pe care o implică, între părti se poate încheia un contract de voluntariat;

d) contract de voluntariat este o conventie cu titlu gratuit, încheiată între o persoană fizică, denumită voluntar, si o persoană juridică, denumită organizatie gazdă, în temeiul căreia prima persoană se obligă fată de a doua să presteze o activitate de interes public fără a obtine o contraprestatie materială;

e) beneficiarul voluntariatului este persoana fizică sau juridică în folosul căreia se desfăsoară activitatea de voluntariat. Organizatia gazdă poate fi identică sau diferită de beneficiarul voluntariatului.

Art. 3. - Prezenta lege se fundamentează pe următoarele principii:

a) participarea ca voluntar, pe baza consimtământului liber exprimat;

b) implicarea activă a voluntarului în viata comunitătii;

c) desfăsurarea voluntariatului cu excluderea oricărei contraprestatii materiale din partea beneficiarului activitătii;

d) participarea persoanelor la activitătile de voluntariat se face pe baza egalitătii de sanse si de tratament, fără niciun fel de discriminare.

Art. 4. - Activitătile voluntare izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele juridice prevăzute la art. 1, din ratiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate, nu fac obiectul prezentei legi.

Art. 5. - Autoritătile locale oferă sprijin în derularea stagiilor de voluntariat, acordând prioritate activitătilor care se adresează tinerilor din categoriile sau zonele defavorizate.

Art. 6. - (1) Este interzis să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestatiilor respective.

(2) Sunt lovite de nulitate absolută contractele de voluntariat încheiate cu aplicarea dispozitiilor prezentei legi de persoanele juridice prevăzute la art. 1, în scopul evitării încheierii unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros.

(3) Participarea ca voluntar nu poate substitui serviciul militar sau alte formule alternative care înlocuiesc serviciul militar si nu poate reprezenta un echivalent pentru un loc de muncă remunerat.

(4) Voluntarilor cetăteni străini le este garantată rezidenta pe durata stagiului de voluntariat.

Art. 7. - (1) în sensul programului de actiune comunitar „Tineret", tânăr voluntar este persoana cu vârsta cuprinsă între 18 si 25 de ani care încheie, în conditiile legii, un contract de voluntariat pentru o perioadă limitată, urmărindu-se dezvoltarea aptitudinilor si formarea experientei personale si interculturale, contribuind în acelasi timp la binele comunitătii.

(2) Tânărul voluntar participă într-un stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care îsi are resedinta ori domiciliul, sau într-un stat tert la o activitate nelucrativă si neremunerată, care prezintă importantă pentru comunitate si are o durată limitată de maximum 12 luni, în cadrul unui proiect recunoscut de statul respectiv si de Uniunea Europeană.

(3) Stagiile comunitare de voluntariat pentru tineri, în functie de durata prevăzută, se diferentiază în stagii pe termen lung, cu durata între 3 luni si un an, si stagii pe termen scurt, cu durata între 3 săptămâni si 3 luni.

(4) Pentru programul de actiune comunitar „Tineret" organizatia gazdă asigură tânărului voluntar acoperirea cheltuielilor de transport intern, cazare si masă completă. Din fonduri de la Comisia Europeană se asigură transportul extern si o indemnizatie de deplasare neimpozabilă, sub formă de bani de buzunar, pe întreaga durată a stagiului de voluntariat.

(5) La sfârsitul stagiului de voluntariat, în cadrul programului de actiune comunitar „Tineret" se va elibera de către Comisia Europeană un certificat nominal care să recunoască prestarea activitătii de voluntar, precum si experienta si aptitudinile dobândite.

 

CAPITOLUL II

Contractul de voluntariat

 

Art. 8. - (1) Voluntariatul se desfăsoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sanctiunea nulitătii absolute, între voluntar si organizatia gazdă, în conditii de libertate contractuală a părtilor si cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

(2) Organizatia gazdă este obligată să păstreze un registru de evidentă a voluntarilor, a duratei si a tipului activitătii desfăsurate de acestia.

(3) Dacă părtile convin că este oportun un contract de voluntariat, acesta se încheie în două exemplare, dintre care unul se păstrează în mod obligatoriu în evidenta persoanei juridice.

Art. 9. - În contractul de voluntariat trebuie să fie stipulate cel putin următoarele drepturi ale voluntarului:

a) desfăsurarea activitătii în concordantă cu capacitatea si disponibilitatea sa;

b) asigurarea de către organizatia gazdă a desfăsurării activitătilor în conditiile legale de protectie a muncii, în functie de natura si de caracteristicile activitătii respective;

c) asigurarea de către organizatia gazdă, în conditiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident si de boală sau a altor riscuri care decurg din natura activitătii; în lipsa asigurării, orice daune suferite de voluntar în decursul desfăsurării activitătii de voluntariat se suportă integral de organizatia gazdă, dacă acestea nu au fost determinate de culpa voluntarului. Voluntarul poate renunta la acest drept. Renuntarea trebuie să fie expresă si se exprimă în scris;

d) eliberarea de către organizatia gazdă, la terminarea perioadei de voluntariat, a unui certificat nominal care să recunoască prestarea activitătii de voluntar, precum si experienta si aptitudinile dobândite;

e) în functie de întelegerea dintre organizatia gazdă si voluntar, se poate stabili rambursarea de către organizatia gazdă, în conditiile convenite în contract, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activitătii. Renuntarea de către voluntar la acest drept echivalează cu un act de liberalitate.

Art. 10. - Contractul de voluntariat urmează să cuprindă cel putin următoarele obligatii ale voluntarului:

a) să îndeplinească sarcinile primite din partea organizatiei gazdă;

b) să păstreze confidentialitatea informatiilor la care are acces în cadrul activitătii de voluntariat;

c) să participe la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de organizatia gazdă pentru o mai bună desfăsurare a activitătii voluntarului;

d) voluntarul este răspunzător pentru daunele morale sau materiale aduse organizatiei gazdă în cadrul activitătii de voluntariat din propria culpă.

Art. 11. - În executarea contractului de voluntariat voluntarul se subordonează conducerii persoanei juridice cu care a încheiat contractul.

Art. 12. - Executarea obligatiilor contractuale ce revin voluntarului nu se poate face prin reprezentare.

Art. 13. - Răspunderea pentru neexecutarea sau pentru executarea necorespunzătoare a contractului de voluntariat este supusă regulilor prevăzute de Codul civil.

Art. 14. - Dacă pe parcursul executării contractului de voluntariat intervine, independent de vointa părtilor, o situatie de natură să îngreuneze executarea obligatiilor ce revin voluntarului, contractul va fi renegociat, iar dacă situatia face imposibilă executarea în continuare a contractului, acesta este reziliat de plin drept.

Art. 15. - Renegocierea contractului de voluntariat se face la cererea scrisă a uneia dintre părti, în conditiile stabilite prin contract.

Art. 16. - Denuntarea unilaterială a contractului de voluntariat are loc din initiativa oricăreia dintre părti si se face în formă scrisă, cu arătarea motivelor. Conditiile denuntării se stabilesc prin contract, termenul stabilit pentru prezentarea preavizului fiind de 30 de zile.

Art. 17. - Litigiile izvorâte din încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de voluntariat sunt de competenta instantelor judecătoresti, dacă părtile contractului nu le pot rezolva pe cale amiabilă. Actiunile izvorâte din contractul de voluntariat sunt scutite de taxă de timbru.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

 

Art. 18. - Se exceptează de la dispozitiile prezentei legi pompierii voluntari din cadrul serviciilor de pompieri civili constituie conform Ordonantei Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările ulterioare*).

Art. 19. - La concursurile organizate pentru ocuparea de posturi, dacă doi sau mai multi candidati obtin punctaje egale, autoritătile si institutiile publice, precum si cele private pot să acorde punctaj suplimentar persoanelor care prezintă unul sau mai multe certificate nominale de voluntariat prin care se recunoaste prestarea activitătii de voluntariat, precum si experienta dobândite, în conditiile în care acestea constituie criterii de selectie.

Art. 20. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.


*) Ordonanta Guvernului nr. 60/1997 a fost abrogată prin Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 21 iulie 2006. Legea nr. 307/2006 nu mai reglementează „serviciile de pompieri civili", ci consacră „serviciile de urgentă voluntare sau private".