MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 175 (XIX) - Nr. 279 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 26 aprilie 2007

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 241 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278¹alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală

Decizia nr. 244 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (i), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (A), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11¹din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

Decizia nr. 245 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Decizia nr. 255 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere

Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 si art. 248 din Codul penal

Decizia nr. 307 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

362. - Hotărâre pentru modificarea unor acte normative referitoare la organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

434. - Ordin al ministrului sănătătii publice privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 896/2006

545. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a amendamentului nr. 1 la Memorandumul de finantare ISPA „Îmbunătătirea sistemelor de alimentare cu apă potabilă, de canalizare si de epurare a apelor uzate în judetul Caras-Severin, România”

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 241

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278¹ alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a ll-a penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a ll-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea într-un litigiu având ca obiect solutionarea unei plângeri împotriva ordonantei de confirmare a neînceperii urmăririi penale.

În motivarea exceptiei autorul acesteia apreciază, în esentă, că textul legal criticat limitează posibilitatea judecătorului de a judeca aspecte privind legalitatea solutiei date de procuror, analiza acestuia fiind redusă numai la motivele de temeinicie. Se mai arată că activitatea judecătorului este limitată doar la aspectele ce se pot dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflată pe rolul său, ceea ce nu îi permite să analizeze si alte probe, eventual administrate în cauze disjunse nelegal. Mai mult, rezolutiile de disjungere nu pot fi verificate din punct de vedere al legalitătii lor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a ll-a penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, în sustinerea acestei opinii sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006. Mai mult, se arată că partea fată de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală si care contestă ordonanta emisă de procuror are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât si aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat solutia emisă de procuror.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, asa cum au fost modificate, dar cu păstrarea solutiei legislative initiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, autorul acesteia critică numai teza a doua a art. 278¹alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunta si care are următorul cuprins:

„Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii: [...]

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;”.

Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea acestuia cu Constitutia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat că prin plângerea formulată împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si a eventualelor probe scrise înfătisate instantei de părtile în proces. Asadar, prin încheierea pronuntată în temeiul art. 278¹ alin. 8 din Codul de procedură penală, instanta nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.

Cu acelasi prilej Curtea a stabilit că nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea solutiei pe care o pronuntă instanta în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a plângerii, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronuntate persoana nemultumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, cele stabilite prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278¹ alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a il-a penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 244

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (î), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11¹din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-11¹ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Energy Distribution” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 13.641/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-11^ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Energy Distribution” - S.R.L. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine următoarele:

- dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) si ale art. 6 alin. (1) si (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din

Constitutie, întrucât posibilitatea solutionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de părti împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestuia încalcă reglementarea constitutională a dreptului de proprietate;

- dispozitiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, având în vedere că înmânarea de îndată a ordonantei echivalează cu pronuntarea judecătorului înainte de a se administra orice probe;

- dispozitiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât se face trimitere la exercitarea unei căi de atac sau a unei actiuni în justitie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste numai competenta, iar nu si continutul cererii în anulare, precum si limitele în care poate fi atacată ordonanta emisă de judecător;

- dispozitiile art. 10 alin. (1) si (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât nu exclud posibilitatea formulării contestatiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare;

- dispozitiile art. 11¹, care prevăd că hotărârile date în baza ordonantei nu au autoritate de lucru judecat între părti, nu sunt corelate cu reglementările din Codul de procedură civilă si din Codul civil. Debitorul nu îsi poate exercita dreptul la apărare până la începerea executării silite, când, pentru a putea cere suspendarea executării pe calea contestatiei la executare va trebui să depună, pe lângă plata taxei de timbru, si o importantă cautiune, fapt ce îngrădeste accesul la justitie.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală si cu reglementările internationale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit încheierii de sesizare a Curtii, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1-11¹din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată. Din examinarea sustinerilor autoarei exceptiei se constată însă că, în realitate, această critică priveste numai prevederile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11¹ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11¹ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, cu modificările si completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001: «în loc de „... somatia de plată către creditor...” se va citi: „... somatia de plată către debitor...”.» Având în vedere aceste modificări, dispozitiile criticate au în prezent următorul continut:

- Art. 1 alin. (1): „Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.”;

- Art. 4 alin. (2): „În toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată.”;

- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată. [...]

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. “;

- Art. 8: „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

- Art. 10: „(1) Cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestatia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.”;

- Art. 11¹: „(1) Ordonanta privind somatia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părti.

(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”

Autoarea exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 20 raportat la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4),'art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 11¹ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, în esentă, cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicatiile si lămuririle date de părti. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonantă, această procedură se aplică doar în cazul „creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege [...]”. Întrucât ordonanta cu somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însusite de părti, este justificată cerinta ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Art. 8 din ordonantă nu prevede nicio limitare a probelor si a conditiilor de administrare a acestora în cadrul judecării actiunii în anulare, neîngrădind exercitiul dreptului la apărare. Modul în care instantele judecătoresti admit sau resping cererile de probatiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constitutionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă conform normelor dreptului comun.

Învestirea cu formulă executorie a ordonantei cu somatia de plată nu încalcă nicio prevedere constitutională, aplicându-se regula potrivit căreia numai hotărârile judecătoresti definitive si irevocabile se învestesc cu formulă executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonantă, este irevocabilă ordonanta împotriva căreia nu s-a introdus cerere în anulare, iar alin. (2) al aceluiasi articol prevede situatia în care cererea în anulare a fost respinsă prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

Curtea constată că este justificată limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestatiei la executare, dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la a cărei judecată se puteau valorifica apărările de fond. De altfel, dispozitiile art. 10 din ordonantă nu sunt determinante în solutionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este contestatie la executare.

Ordonanta cu somatia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în privinta obligatiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001. Art. 11¹ din ordonantă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părti”, tocmai în scopul de a da posibilitatea pârtilor ca ulterior să îsi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretentii de altă natură, izvorâte din aceleasi raporturi juridice.

Pe de altă parte, în jurisprudenta sa constantă, Curtea Constitutională a constatat că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, cu modificările si completările ulterioare, este constitutională atât în ansamblu, cât si examinându-se separat dispozitiile sale. În cauza de fată, neînvederându-se elemente noi, de natură a duce la reconsiderarea acestei jurisprudente, solutia si considerentele anterioare se impun si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si al art. 11¹ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Energy Distribution” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 245

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de instanta de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.710/2006, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. Exceptia a fost ridicată de instanta de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate de petenta Ana Ceobâcă împotriva Hotărârii nr. 4.901/2006, pronuntată de Comisia judeteană Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care aceasta a invalidat propunerea Comisiei locale Hangu de reconstituire a dreptului de proprietate a petentei asupra unui teren cu vegetatie forestieră.

În motivarea exceptiei instanta de judecată arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, deoarece instituie diferente de tratament juridic pentru persoane aflate în situatii egale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contine nicio discriminare în raport cu criteriile egalitătii în drepturi si se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

Obiectul acesteia îl constituie art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 39 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea Ie-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafetelor disponibile sau despăgubiri.”

Instanta de judecată, din oficiu, invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Analizând exceptia, Curtea constată următoarele:

În sustinerea neconstitutionalitătii textului de lege criticat, instanta de judecată invocă o diferentă de tratament juridic rezultată în urma modificării actului normativ în cauză, în sensul instituirii unei discriminări între persoane cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, si cei care au depus cereri de constituire a dreptului de proprietate ulterior modificării legii si care erau înscrisi doar pe tabele nominale, fără a avea un titlu de proprietate.

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate. Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală diferentă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor.

Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispozitiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situatiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislatiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena o modificare a regimului juridic si deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situatii identice, dar pentru care reglementarea legală în timp este diferită.

Cele statuate în decizia mentionată sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de instanta de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 255

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006, Tribunalul Neamt - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335/2005, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” - S.R.L. din lasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Legii nr. 335/2005 intră în conflict cu Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, deoarece se instituie o sanctiune în sarcina societătii comerciale, în conditiile în care fapta contraventională nu-i este imputabilă, deoarece a fost săvârsită de o altă persoană, si anume conducătorul auto.

Tribunalul Neamt - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că dispozitiile Legii nr. 335/2005 sunt constitutionale, nefiind de natură să îngrădească drepturi sau libertăti fundamentale.

Guvernul consideră că exceptia este inadmisibilă, deoarece „autorul exceptiei nu face o veritabilă critică de neconstitutionalitate - problemele pe care le ridică fiind de aplicare si interpretare a legii, chestiune ce tine exclusiv de competenta instantelor de judecată”.

Avocatul Poporului arată că autorul exceptiei nu a indicat niciun text din Legea fundamentală pretins încălcat, situatie în care instanta de control constitutional nu se poate pronunta asupra exceptiei ridicate, deoarece s-ar substitui părtii în ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate, exercitând astfel, din oficiu, controlul de constitutionalitate a textului de lege criticat. În acest sens se invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a indicat vreun text constitutional considerat a fi fost încălcat, limitându-se să arate că dispozitia criticată încalcă prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

În consecintă, în cauză, Curtea nu poate retine ca reprezentând motivări în drept ale exceptiei de neconstitutionalitate referirile autorului exceptiei făcute cu privire la încălcarea Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a stabilit de principiu că, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie motivate, ceea ce implică, în mod necesar, invocarea unui temei constitutional pentru contestarea legitimitătii constitutionale a prevederii ce face obiectul sesizării. De asemenea, Curtea a stabilit că nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce priveste invocarea unui anume motiv de neconstitutionalitate, altminteri, în cadrul procedurii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate, controlul Curtii Constitutionale ar însemna să se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, care se referă în mod expres la exceptiile ridicate în fata instantelor judecătoresti. În acest sens, mentionăm, de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere si la deciziile Curtii nr. 338 din 18 iulie 1997 si nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

Totodată, invocarea de către autorul exceptiei a încălcării dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 nu are relevantă cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate, întrucât această încălcare, chiar dacă ar fi reală, nu ar putea constitui un temei de neconstitutionalitate, ci, cel mult, eventual ar avea semnificatia existentei unor necorelări din legislatie, a căror înlăturare nu este de resortul justitiei constitutionale, ci este de competenta exclusivă a autoritătii legiuitoare.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 259

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin! (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr.' 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art'. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului „contravenient”, si ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia „necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal” din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ioan Leon Rus într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii, emis de Inspectoratul de Politie al Judetului Cluj.

In motivarea exceptiei autorul acesteia are în vedere următoarele aspecte: „1. stabilirea nejudiciară a vinovătiei contraventionale si sarcina probei în procedura judiciară contraventională de drept comun; 2. aplicabilitatea normelor constitutionale si contraventionale consacrând dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovătie; 3. violarea dreptului la respectarea prezumtiei de nevinovătie de normele juridice privind procedura contraventională de drept comun; 4. contrarietatea dintre normele juridice privind procedura contraventională judiciară de drept comun si principiul constitutional si conventional al statului de drept si democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului”.

I. Prima critică de neconstitutionalitate are în vedere două probleme distincte: stabilirea nejudiciară a vinovătiei contraventionale si sarcina probei în procedura judiciara contraventională de drept comun.

Cu referire la stabilirea nejudiciară a vinovătiei contraventionale, se consideră că utilizarea, în cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, si în special în art. 18, art. 16 alin. (1), (5) si (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, art. 38 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 28 si 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 14 alin. (3) si art. 39 alin. (2), a denumirii de „contravenient” pentru persoana despre care se afirmă că a săvârsit o contraventie are „semnificatia de persoană vinovată de săvârsirea unei contraventii, iar nu de persoană cercetată sau acuzată de săvârsirea unei contraventii, înainte ca actul de aplicare a sanctiunii contraventionale să rămână irevocabil si executoriu”. De asemenea, toate aceste elemente „semnifică evident stabilirea, direct prin lege, a faptului că ne aflăm în prezenta unei fapte prevăzute si sanctionate de acte normative contraventionale, că acestea prezintă pericol social si că ea a fost săvârsită cu vinovătie de persoana în cauză”.

În legătură cu sarcina probei în procedura contraventională de drept comun, se arată că, în ipoteza în care sanctiunea contraventională „a fost aplicată anterior de agentul administrativ, «contravenientul» care formulează plângerea se află în situatia de a fi partea care a sesizat instanta judecătorească”. Ca atare, el are pozitia procesuală de contestator, în timp ce organul care a aplicat sanctiunea este intimat, acestuia revenindu-i si sarcina de a răsturna prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Pe această cale, contestatorul „contravenient” trebuie să îsi dovedească nevinovătia în fata judecătorului, fără ca agentul administrativ să fie obligat să dovedească vinovătia persoanei căreia i-a aplicat sanctiunea.

II. A doua critică de neconstitutionalitate are în vedere aplicarea în materia contraventiilor a prezumtiei de nevinovătie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constitutia României si de art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, principala problemă pe care o ridică autorul exceptiei de neconstitutionalitate are în vedere faptul că materia contraventiilor intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu 6 consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, care tin de natura faptei si de gravitatea sanctiunii.

III. Potrivit celei de-a treia critici de neconstitutionalitate, normele legale privind procedura judiciară contraventională de drept comun violează dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovătie. În acest sens, se arată că prezumtia de nevinovătie trebuie respectată atât de instanta judecătorească, cât si de legiuitor, ca si de structurile administrative în activitatea de aplicare a legii. Totodată, prezumtia de nevinovătie „comandă ca sarcina probei să revină acuzării” si ca orice dubiu să profite „acuzatului”, asa cum s-ar fi pronuntat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Barberâ, Messegue si Jabardo împotriva Spaniei, 1988. În concluzie, consideră că „procedura contraventională română de drept comun violează evident dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovătie, consacrat de art. 6 paragraful 2 din Conventia europeană a drepturilor omului si interpretat în lumina instantei de contencios european”.

IV. În sfârsit, o ultimă critică de neconstitutionalitate constă în aceea că principiul statului de drept si democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, ar fi încălcat de normele juridice privind procedura contraventională judiciară de drept comun, prin faptul că „politistul este liber să constate contraventiile si să aplice sanctiunile potrivit unei competente de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei «acuzatiilor» si sanctiunilor sale îndreptate împotriva «contravenientilor» automat vinovati, acestia fiind obligati să adune si să prezinte probe pentru a anula măsura politistului, pentru a înlătura sanctiunea care Ie-a fost aplicată de acesta, pentru a-si dovedi nevinovătia”. Ca atare, consideră că prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, sunt contrare si art. 1 alin. (3) din Constitutie, interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din aceasta, „în lumina preambulului Conventiei europene a drepturilor omului, interpretat, la rândul său, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, în lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului”.

Judecătoria Cluj-Napoca, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

Guvernul, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, consideră că exceptia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale hr. 183/2003.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului „contravenient”, si ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia „necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal” din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, hr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ordonantă modificată si completată prin Legea nr. 526/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.149 din 6 decembrie 2004, prin Legea nr. 352/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, si prin Ordonanta Guvernului nr. 8/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1) si (7): „(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei vă cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea. [...]

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunostintă contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mentiuni», sub sanctiunea nulitătii procesului-verbal.”;

- Art. 17: „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu. “;

- Art. 18: „Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac mentiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.”;

- Art. 19 alin. (1): „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de fată, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia.”;

- Art. 25 alin. (1) si (3): „(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul, părtii vătămate si proprietarului bunurilor confiscate. [...]

(3) În situatia în care contravenientul a fost sanctionat cu amendă, precum si dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si înstiintarea de plată. In înstiintarea de plată se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la institutiile abilitate să o încaseze, potrivit legislatiei în vigoare si, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.”;

- Art. 26 alin. (3): „In cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. “;

- Art. 27: „Comunicarea procesului-verbal si a înstiintării de plată se face prin postă, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.”;

- Art. 28: „(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a contraventiilor această posibilitate trebuie mentionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul noptii zilei următoare, iar termenul care se sfârseste într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârsitul primei zile de lucru următoare.

(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitătile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritătilor administratiei publice locale ori ale altor institutii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea functionează, de cetătenia, domiciliul sau de resedinta contravenientului ori de locul săvârsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitantă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin postă organului din care acesta face parte, potrivit dispozitiilor alin. (1).

(3) Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghiseului virtual de plăti, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic National. În acest caz:

a) achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghiseul virtual de plăti, aceasta specificând data si ora efectuării plătii;

b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghiseul virtual de plăti către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.”;

- Art. 33 alin. (1): „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăsi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati în procesul-verbal sau în plângere, precum si a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. “;

- Art. 34 alin. (1): „Instanta competentă să solutioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate, dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii, despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumtia de nevinovătie si ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile care definesc România ca stat de drept, democratic si social, precum si preambulului si art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare identică si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale ca si în cauza de fată. Prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, retinând, în esentă, că „utilizarea de către legiuitor a notiunii de contravenient nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie”. De asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare”. Nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală nu a fost retinută, constatându-se că legiuitorul îi atribuie agentului constatator competente în concordantă cu principiile si normele constitutionale.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea solutiei pronuntate cu acel prilej.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 299

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 si art. 248 din Codul penal

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 246 si art. 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.299/2006, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 246 si 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Paul Cizmas în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 246 din Codul penal încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si cele ale art. 11 pct. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 14 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ambele referitoare la prezumtia de nevinovătie. De asemenea, prevederile art. 248 din Codul penal sunt considerate de autor neconstitutionale, deoarece contravin art. 16 din Legea fundamentală referitoare la Egalitatea în drepturi.

Astfel, art. 246 din Codul penal contravine prevederilor constitutionale si conventionale invocate, deoarece inculpatul nu îsi poate face o apărare eficientă în cadrul unui proces echitabil, de vreme ce textul este redactat într-o manieră generală care nu permite individului să îsi corecteze conduita. În opinia sa, deoarece textul nu defineste clar ce se întelege prin vătămare a intereselor legale ale unei persoane si interes legal, nu există niciun fel de diferentă între această infractiune si cea de gestiune frauduloasă.

Prevederile art. 248 din Codul penal încalcă principiul egalitătii în drepturi, deoarece aplică un tratament juridic diferit functionarului public în functie de locul de muncă.

Judecătoria Gherla opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor invocate de autor.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. De altfel, interpretarea textelor legale, definirea notiunilor de functionar public si functionar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintă o problemă de domeniul justitiei constitutionale, astfel că sustinerile cu privire la neclaritatea unor texte nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a beneficia de toate drepturile si garantiile menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Art. 248 din Codul penal nu instituie niciun fel de discriminări sau privilegii, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de functionar public sau de functionar. De asemenea, circumstantierea subiectului activ în cazul anumitor infractiuni intră în atributiile exclusive ale legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 246 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor si ale art. 248 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ambele din Codul penal, care au următorul continut:

Art. 246: „Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Art. 248: „Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un actori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unităti din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate incriminează infractiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, stabilind împrejurările care pot intra în continutul constitutiv al acestora.

Întrucât Constitutia României nu defineste notiunile vătămare a intereselor legale ale unei persoane si interes legal, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organică [art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie]. Tot de competenta exclusivă a legiuitorului tine si stabilirea infractiunilor săvârsite de functionari publici si functionari, asa cum este cazul infractiunilor de serviciu.

De altfel, este greu de crezut că textul legal criticat nu a oferit inculpatului posibilitatea de a-si corecta conduita, deoarece cele două infractiuni nu se referă la fapta de „însusire a unui bun”. Împrejurările în care se comite o faptă antisocială si încadrarea juridică a acesteia într-o infractiune ori alta nu este atributul instantei de contencios constitutional, fiind de competenta exclusivă a judecătorului de drept comun să interpreteze si să aplice legea.

Referitor la previzibilitatea legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sustinut în cauza Hertel contra Elvetiei că legea nu trebuie neapărat să fie însotită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să stie să se adapteze schimbărilor de situatie. Există multe legi care se servesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi, a căror interpretare depinde de practică, asa cum se întâmplă si în cazul judecătorului român.

Si în cauza Wingrove contra Marii Britanii Curtea a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât si pe cel nescris trebuie să fie formulat cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Asa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în spetă, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigente.

De altfel, dispozitiile art. 246 nu contin niciun fel de norme de natură să afecteze drepturile constitutionale invocate, întrucât inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garantiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu stabileste aprioric vinovătia vreunei persoane, inculpatul nefiind obligat să-si dovedească nevinovătia, sarcina probei revenind organului de urmărire penală sau instantei de judecată. În plus, în situatia în care există probe de vinovătie, inculpatul are dreptul de a proba lipsa de temeinicie a acestora.

Nu poate fi primită nici sustinerea autorului exceptiei referitoare la încălcarea, prin art. 248 din Codul penal, a principiului egalitătii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care se încadrează în ipoteza normei, iar stabilirea sferei acestor notiuni, precum si a infractiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este, după cum s-a arătat mai sus, de competenta jurisdictiei constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 si ale art. 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 307

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tuică - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Costin Tugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia, prin critica sa, solicită de fapt interpretarea si aplicarea legii, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 24.563/2/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Costin Tugui într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 1.916 din 22 noiembrie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 31 alin. (1) si (2), art. 51 alin. (1) si (4), art. 52 alin. (1) si art. 107 alin. (1) teza întâi din Constitutie, întrucât „nu prevăd cine rezolvă petitiile îndreptate împotriva unei autorităti publice sau aspectele legate de conducătorul acesteia, ce sanctiuni se pot lua împotriva celor care rezolvă sau îndrumă gresit petitiile si nici cine verifică ierarhic o autoritate publică reclamată printr-o petitie sau pe conducătorul acestei autorităti”. De asemenea, autorul exceptiei arată că textele de lege criticate sunt în neconcordantă cu prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată, critică prevederile art. 6 alin. (4), art. 11 si 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 pe motiv că nu cuprind sanctiuni penale în cazul unor verificări superficiale.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se mai arată că aspectele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate constituie probleme care vizează interpretarea si aplicarea legii si, în consecintă, solutionarea acestora excedează competentei Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile art. 51 alin. (1) si (4) din Constitutie. Cât priveste celelalte prevederi constitutionale invocate în motivarea exceptiei, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (4) si ale art. 11 si 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (4): „Expedierea răspunsului către petitionar se face numai de către compartimentul pentru relatii cu publicul, care se îngrijeste si de clasarea si arhivarea petitiilor. “;

- Art. 11: „în cazul în care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi solutionată de persoana în cauză sau de către un subordonat al acesteia.”;

- Art. 15: „Constituie abatere disciplinară si se sanctionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sau, după caz, potrivit legislatiei muncii următoarele fapte:

a) nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor, prevăzute în prezenta ordonantă;

b) interventiile sau stăruintele pentru rezolvarea unor petitii în afara cadrului legal;

c) primirea direct de la petitionar a unei petitii, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată si fără să fie repartizată de seful compartimentului de specialitate.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor fundamentale, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) si (2) privind dreptul la informatie, art. 51 alin. (1) si (4) privind dreptul de petitionare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 107 alin. (1) teza întâi privind atributiile primului-ministru.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăteni a dreptului de a adresa autoritătilor si institutiilor publice petitii formulate în nume propriu, precum si modul de solutionare a acestora, ca expresie a dreptului de petitionare prevăzut de art. 51 din Constitutie, stabilind responsabilitătile ce revin autoritătilor si institutiilor publice cărora le sunt adresate petitii, precum si termenele în care acestea sunt obligate să solutioneze petitiile, astfel cum se prevede în alin. (4) al aceluiasi articol.

De asemenea, Curtea constată că autorul exceptiei nu aduce niciun argument juridic în sustinerea neconstitu-tionalitătii dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 11 si 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, critica sa, făcută în termeni generici, referindu-se de fapt la lipsa reglementării unor aspecte pe care le consideră esentiale pentru solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei si care vizează modul de interpretare si de aplicare a prevederilor din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile legilor, tratatelor internationale, regulamentelor Parlamentului si ale ordonantelor Guvernului „[...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”. Ca atare, exercitând controlul de constitutionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunta doar cu privire la întelesul lor contrar Constitutiei.

Pe de altă parte, asa cum a statuat Curtea Constitutională, în mod constant, în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, „interpretarea legii este atributul suveran al instantei de judecată în opera de înfăptuire a justitiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac”.

Cu privire la raportarea de către autorul exceptiei a dispozitiilor atacate la prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, precum si la cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, eventuala necorelare existentă între dispozitiile unor legi diferite neintrând sub incidenta controlului de constitutionalitate.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Costin Tugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea unor acte normative referitoare la organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 11 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 16 noiembrie 2004, se modifică după cum urmează:

1. Alineatele (1) si (2) ale articolului 10 vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Pentru îndeplinirea atributiilor, în subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se înfiintează, se organizează si functionează penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru minori si tineri, penitenciare pentru femei, centre de reeducare, Scoala Natională de Pregătire a Agentilor de Penitenciare Târgu Ocna, Centrul de Formare si Specializare a Ofiterilor din Administratia Penitenciară, Baza de Aprovizionare, Gospodărire si Reparatii si Subunitatea de Pază si Escortare Detinuti Transferati.

(2) Prin decizie a directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, penitenciarele se clasifică în functie de regimurile de executare a pedepselor, numărul si categoria persoanelor private de libertate, precum si numărul si gradul instantelor judecătoresti deservite.”

2. Anexa se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Anexa nr. 3, punctul I, litera B din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Literele a), b) si f) vor avea următorul cuprins:

,,a) 32 de penitenciare;

b) 1 penitenciar pentru femei;

.....................................................

f) Scoala Natională de Pregătire a Agentilor de Penitenciare Târgu Ocna.”

2. Litera c) se abrogă.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Tudor-Alexandru Chiuariu

Bucuresti, 18 aprilie 2007.

Nr. 362.

ANEXĂ

UNITĂTILE

din subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor

Nr. crt.	Unitatea	Adresa	Localitatea	Judetul
1.	Penitenciarul Aiud	Str. Morii nr. 7-9	Aiud	Alba
2.	Penitenciarul Arad	Calea 6 Vânători FN	Arad	Arad
3.	Penitenciarul Bacău	Str. G-ral Gusă nr. 3	Bacău	Bacău
4.	Penitenciarul Baia Mare	Str. Forestierului nr. 217	Baia Mare	Maramures
5.	Penitenciarul Bârcea Mare	Str. Sîntuhalm nr. 1	Bârcea Mare	Hunedoara
6.	Penitenciarul Bistrita	Str. Tărpiului nr. 22	Bistrita	Bistrita-Năsăud
7.	Penitenciarul Botosani	Str. I. C. Brătianu nr. 118	Botosani	Botosani
8.	Penitenciarul Brăila	Str. Carantina nr. 4	Brăila	Brăila
9.	Penitenciarul Bucuresti-Jilava	Str. Sabarului nr. 1	Jilava	Ilfov
10.	Penitenciarul Bucuresti-Rahova	Sos. Alexandriei nr. 154	Bucuresti
11.	Penitenciarul Codlea	Str. Gării nr. 12	Codlea	Brasov
12.	Penitenciarul Colibasi	Bd. Dacia nr. 1	Mioveni	Arges
13.	Penitenciarul Craiova	Str. Vasile Alecsandri nr. 189	Craiova	Dolj
14.	Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin	Str. Carol Davila nr. 5	Drobeta-Turnu Severin	Mehedinti
15.	Penitenciarul Focsani	Str. Liliacului nr. 41	Focsani	Vrancea
16.	Penitenciarul Galati	Str. Traian nr. 252	Galati	Galati
17.	Penitenciarul Gherla	Str. Andrei Muresanu nr. 4	Gherla	Cluj
18.	Penitenciarul Giurgiu	Str. Bălănoaiei nr. 12A	Giurgiu	Giurgiu
19.	Penitenciarul lasi	Str. Dr. Vicol nr. 10	Iasi	lasi
20.	Penitenciarul Mărgineni	Str. Moreni nr. 1	I. L. Caragiale	Dâmbovita
21.	Penitenciarul Miercurea-Ciuc	Str. Zolt Peter nr. 2	Miercurea-Ciuc	Harghita
22.	Penitenciarul Oradea	Str. Parcul Traian nr. 3	Oradea	Bihor
23.	Penitenciarul Pelendava	Sos. Caracal km. 8	Craiova	Dolj
24.	Penitenciarul Ploiesti	Str. Rudului nr. 49	Ploiesti	Prahova
25.	Penitenciarul Poarta Albă		Poarta Albă	Constanta
26.	Penitenciarul Satu Mare	Str. Mileniului nr. 2	Satu Mare	Satu Mare
27.	Penitenciarul Slobozia	Str. Gării nr. 54	Slobozia	Ialomita
28.	Penitenciarul Târgu Mures	Str. Retezatului nr. 7	Târgu Mures	Mures
29.	Penitenciarul Târgu Jiu	Str. Vasile Alecsandri nr. 23	Târgu Jiu	Gorj
30.	Penitenciarul Timisoara	Str. Popa Sapcă nr. 7	Timisoara	Timis
31.	Penitenciarul Tulcea	Str. Babadag nr. 142	Tulcea	Tulcea
32.	Penitenciarul Vaslui	Str. Avicola nr. 2	Vaslui	Vaslui
33.	Penitenciarul de Femei Târgsor	Str. Principală	Târgsorul Nou	Prahova
34.	Penitenciarul de Minori si Tineri Craiova	Str. Bariera Vâlcii nr. 158	Craiova	Dolj
35.	Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti		Tichilesti	Brăila
36.	Penitenciarul-Spital Bucuresti-Jilava	Str. Sabarului nr. 1	Jilava	Ilfov
37.	Penitenciarul-Spital Bucuresti-Rahova	Sos. Alexandriei nr. 154	Bucuresti
38.	Penitenciarul-Spital Dej	Str. Parcului nr. 18	Dej	Cluj
39.	Penitenciarul-Spital Târgu Ocna	Str. Crizantemelor nr. 9	Târgu Ocna	Bacău
40.	Penitenciarul-Spital Colibasi	Bd. Dacia nr. 1	Mioveni	Arges
41.	Penitenciarul-Spital Poarta Albă		Poarta Albă	Constanta
42.	Centrul de Reeducare Buzias	Str. Florilor nr. 14	Buzias	Timis
43.	Centrul de Reeducare Găesti	Str. Dumbravei nr. 2	Găesti	Dâmbovita
44.	Centrul de Reeducare Târgu Ocna	Str. Tisesti nr. 137	Târgu Ocna	Bacău
45.	Centrul de Formare si Specializare a Ofiterilor din Administratia Penitenciară	Str. Nicolae Grigorescu nr. 8	Arad	Arad
46.	Scoala Natională de Pregătire a Agentilor de Penitenciare Târgu Ocna	Str. Tisesti nr. 137	Târgu Ocna	Bacău
47.	Baza de Aprovizionare, Gospodărire si Reparatii	Str. Sabarului nr. 1	Jilava	Ilfov
48.	Subunitatea de Pază si Escortare Detinuti Transferati	Str. Măria Ghiculeasa nr. 47	Bucuresti

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

ORDIN

privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 896/2006

Având în vedere prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, ale Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.954/2005 pentru aprobarea Clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale buget si credite externe nr. E.N. 2.466 din 7 martie 2007,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii publice nr. 896/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 7 august 2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La litera o) a punctului 2.1, alineatul (2) se elimină.

2. Alineatul (5) al punctului 2.1 va avea următorul cuprins:

„(5) Cheltuielile spitalului se evidentiază în macheta de buget pe structura clasificatiei economice si functionale pe total cheltuieli si, separat, cheltuielile privind activitatea finantată din venituri proprii (exclusiv subventiile), cheltuielile privind activitătile finantate din sume de la bugetul de stat, bugetul local, bugetul constituit din contributiile instituite pentru producerea, importul si publicitatea pentru produse din tutun si alcool, precum si, după caz, din alte surse de venituri a căror utilizare este stabilită prin lege.”

3. La punctul 2.2 alineatul (11), ultima propozitie a literei c) va avea următorul cuprins:

„[...] în cadrul cheltuielilor de capital se evidentiază distinct cheltuielile din Fondul de dezvoltare al spitalului, în conditiile prezentelor norme metodologice.”

4. La punctul 3, partea introductivă a alineatului (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Managerul spitalului definitivează proiectul bugetului pe total si îl înaintează organului ierarhic superior, pentru aprobare. Pentru obtinerea aprobării organului ierarhic superior, spitalul prezintă următoarele documente:”.

5. La punctul 5 alineatul (1), litera e) va avea următorul cuprins:

,,e) cota-parte în procent de până la 5% din amortizarea calculată lunar pentru activele fixe, exclusiv clădirile, si preliminată pe an se cuprinde în Bugetul fondului de dezvoltare al spitalului, potrivit anexei nr. 4a), cu conditia păstrării echilibrului financiar.

Calculul sumei constituite din amortizare se efectuează în baza datelor din Nota de calcul privind modul de constituire a cotei-părti din amortizarea activelor fixe, cuprinsă în Fondul de dezvoltare al spitalului, potrivit anexei nr. 4b).

Suma calculată se retine din excedentul anului precedent.”

6. Alineatul (2) al punctului 5 va avea următorul cuprins:

„(2) Evidenta cheltuielilor din fondul de dezvoltare al spitalului se face pe subdiviziunile titlului 70 «Cheltuieli de capital» al Clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, aprobat prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.954/2005.”

7. Alineatul (3) al punctului 5 se elimină.

8. Alineatul (4) al punctului 5 va avea următorul cuprins:

„(4) Sumele neutilizate la finele anului din fondul de dezvoltare al spitalului se reportează în anul următor, cu aceeasi destinatie.”

9. La punctul 5, după alineatul (4) se introduce un alineat nou, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Soldul contului de disponibil pentru fondul de dezvoltare se virează în contul 5041 deschis la unitătile Trezoreriei Statului.”

10. Anexa nr. 1 la normele metodologice se înlocuieste cu anexa nr. 1*) la prezentul ordin.

11. Anexa nr. 4 la normele metodologice se înlocuieste cu anexele nr. 2a)*) si 2b)*) la prezentul ordin, care devin anexele nr. 4a) si 4b) la normele metodologice.

Art. II. - Directiile din cadrul Ministerului Sănătătii Publice, autoritătile de sănătate publică, precum si unitătile sanitare publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Bucuresti, 7 martie 2007.

Nr. 434.

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la normele metodologice)

INSTITUTIA SANITARĂ PUBLICĂ

SE APROBA,

ORDONATOR DE CREDITE IERARHIC SUPERIOR,

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI

pentru anul........

									mii lei
Nr. crt.	Capitol	Subcap.	Paragraf	Denumirea indicatorilor	Prevederi anuale	Trim l	Trim II	Trim III	Trim IV
A	B	C	D	E	1	2	3	4	5
1				TOTAL VENITURI PROPRII
2				I. VENITURI CURENTE
3				C. VENITURI NEFISCALE
4	30.1			C1 VENITURI DIN PROPRIETATE
5		05		Venituri din concesiuni si închirieri
6		50		Arte venituri din proprietate
7				C2 VÂNZĂRI DE BUNURI Sl SERVICII
8	33.1			VENITURI DIN PRESTĂRI DE SERVICII Sl ALTE ACTIVITĂTI
9		08		Venituri din prestări de servicii
10		16		Venituri din valorificarea produselor obtinute din activitatea proprie sau anexa
11		20		Venituri din cercetare
12		21		Venituri din contractele cu casele de asigurări de sănătate *)
13		50		Alte venituri din prestări de servicii si alte activităti **)
14	37.10			TRANSFERURI VOLUNTARE ALTELE DECÂT SUBVENTIILE
15		01		Donatii si sponsorizări
16		50		Alte transferuri voluntare
17			05	Alte transferuri voluntare
18				II. VENITURI DIN CAPITAL
19	39.1			VENITURI DIN VALORIFICAREA UNOR BUNURI
20		01		Venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice
21		04		Venituri din privatizare
22		50		Alte venituri din valorificarea unor bunuri
23				IV. SUBVENTII
24	42.10			Subventii de la bugetul de stat
25		11		Subventii de la bugetul de stat pentru spitale
26				Programe nationale de sănătate
27				Investitii, în conditiile legii
28				Reparatii capitale
29				Actiuni de sănătate

30				Aparatură medicala si echipamente de comunicatii în urgenta
31				Alte cheltuieli
32	43.10			Subventii de la alte administratii
33		9		Subventii pentru institutii publice - Sume alocate din bugetul constituit din contributiile pentru producerea, importul si publicitatea pentru produse din tutun si alcool
34				Infrastructură sanitară
35				Programe nationale de sănătate
36		10		Subventii de la bugetele locale pentru spitale
37				Infrastructură sanitară
38				Bunuri si servicii
39	Titlu	Articol	Aliniat	Denumirea indicatorilor
40				II. TOTAL CHELTUIELI DIN VENITURI PROPRII (11.1+ II.2 + IU + IU)
41				01. CHELTUIELI CURENTE
42	10			TITLUL 1 CHELTUIELI DE PERSONAL
43		01		Cheltuieli salariate în bani
44			01	Salarii de bază
45			02	Salarii de merit
46			03	Indemnizatii de conducere
47			04	Spor de vechime
48			05	Sporuri pentru conditii de munca
49			06	Alte sporuri
50			07	Ore suplimentare
51			08	Fond de premii
52			09	Prima de vacanta
53			10	Fond pentru posturi ocupate prin cumul
54			11	Fond aferent platii cu ora
55			12	Indemnizatii plătite unor persoane din afara unitătii
56			13	Indemnizatii de delegare
57			14	Indemnizatii de detasare
58			15	Alocatii pentru transportul la si de la locul de muncă
59			16	Alocatii pentru locuinte
60			30	Alte drepturi salariate în bani

61		02		Cheltuieli salariate în natură
62			01	Ttchete de masă
63			02	Norme de hrană
64			03	Uniforme si echipament obligatoriu
65			04	Locuinta de serviciu folosită de salariat si familia sa
66			05	Transportul la si de la locul de munca
67			30	Alte drepturi salariale în natură
68		03		Contributii
69			01	Contributii pentru asigurări sociale de stat
70			02	Contributii pentru asigurările de somaj
71			03	Contributii pentru asigurările sociale de sănătate
72			04	Contributii de asigurări pt accidente de munca si boli profes.
73			05	Prime de asigurare viată plătite de angajator pentru angajati
74			06	Contributii pentru concedii si indemnizatii
75			07	Contributii la Fondul de garantare a creantelor satana le
76	20			TITLUL II BUNURI Sl SERVICII
77		01		Bunuri si servicii
78			01	Furnituri de birou
79			02	Materiale pentru curătenie
80			03	Iluminat, incălzit si fortă motrică
81			04	Apă, canal si salubritate
82			05	Carburanti si lubrifianti
83			06	Piese de schimb
84			07	Transport
85			08	Postă, telecomunicatii, radio, tv, internet
86			09	Materiale si prestări de servicii cu caracter functional
87			30	Alte bunuri si servicii pentru întretinere si functionare
88		02		Reparatii curente
89		03		Hrană
90			01	Hrană pentru oameni
91			02	Hrană pentru animale

92		04		Medicamente si materiale sanitare
93			01	Medicamente
94			02	Materiale sanitare
95			03	Reactivi
96			04	Dezinfectanti
97		05		Bunuri de natura obiectelor de Inventar
98			01	Uniforme si echipament
99			03	Lenjerie si accesorii de pat
100			30	Alte obiecte de inventar
101		06		Deplasări, detasări, transferări
102			01	Deplasări interne, detasări, transferări
103			02	Deplasări în străinătate
104		09		Materiale de laborator
105		10		Cercetare-dezvoltare
106		11		Cârti, publicatii si materiale documentare
107		12		Consultanta si expertiză
108		13		Pregătire profesională
109		14		Protectia muncii
110		25		Cheltuieli judiciare si extrajudiciare pentru interesele statului
111		30		Alte cheltuieli
112			01	Reclamă si publicitate
113			03	Mrime de asigurare non-viata
114			04	Chirii
115			09	Executarea silită a creantelor bugetare
116			30	Alte cheltuieli cu bunuri si servicii
117	30			TITLUL III DOBÂNZI
118		03		Alte dobânzi
119			05	Dobânzi la operatiunile de leasing

120	70			CHELTUIELI DE CAPITAL
121	71			TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE
122		01		Active fixe
123			01	Constructii
124			02	Masini, echipamente si mijloace de transport
125			03	Mobilier, aparatura birotica si alte active corporale