MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul
175 (XIX) - Nr. 279 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE
Joi, 26 aprilie 2007
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 241 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781
alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală
Decizia nr. 244 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin.
(i), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (A), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si
(2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 111 din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată
Decizia nr. 245 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
Decizia nr. 255 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
335/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea
si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor
de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor
vehiculelor care efectuează transporturi rutiere
Decizia nr. 259 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art.
26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Decizia nr. 299 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 si
art. 248 din Codul penal
Decizia nr. 307 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin.
(4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind
reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
362. - Hotărâre pentru
modificarea unor acte normative referitoare la organizarea, functionarea si
atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
434. - Ordin al ministrului
sănătătii publice privind modificarea si completarea Normelor
metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al
spitalului public, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii
publice nr. 896/2006
545. - Ordin al ministrului
finantelor publice pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I,
a amendamentului nr. 1 la
Memorandumul de finantare ISPA „Îmbunătătirea sistemelor de
alimentare cu apă potabilă, de canalizare si de epurare a apelor
uzate în judetul Caras-Severin, România”
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781
alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Károly - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul
nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a ll-a penală.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenta Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 13 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a ll-a penală a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură
penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea într-un litigiu având
ca obiect solutionarea unei plângeri împotriva ordonantei de confirmare a
neînceperii urmăririi penale.
În motivarea exceptiei autorul acesteia apreciază, în esentă, că
textul legal criticat limitează posibilitatea judecătorului de a
judeca aspecte privind legalitatea solutiei date de procuror, analiza acestuia
fiind redusă numai la motivele de temeinicie. Se mai arată că
activitatea judecătorului este limitată doar la aspectele ce se pot
dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflată pe rolul
său, ceea ce nu îi permite să analizeze si alte probe, eventual
administrate în cauze disjunse nelegal. Mai mult, rezolutiile de disjungere nu
pot fi verificate din punct de vedere al legalitătii lor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a ll-a penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
ridicată este neîntemeiată, în sustinerea acestei opinii sunt
invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale
nr. 228 din 7 martie 2006.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în
acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate
ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele
care au stat la baza Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Mai mult, se arată că partea fată de care s-a dispus scoaterea
de sub urmărire penală si care contestă ordonanta emisă de
procuror are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al
urmăririi penale, cât si aprecierea eronată a probelor pe care s-a
întemeiat solutia emisă de procuror.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a
fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. b)
din Codul de procedură penală, asa cum au fost modificate, dar cu
păstrarea solutiei legislative initiale, prin Legea nr. 356/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 677 din 7 august 2006.
În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din
motivarea exceptiei, autorul acesteia critică numai teza a doua a art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, text asupra
căruia Curtea urmează a se pronunta si care are următorul
cuprins:
„Judecătorul pronuntă una dintre
următoarele solutii: [...]
b) admite plângerea, prin sentintă,
desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,
după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care
a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si
împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace
de probă;”.
Textul constitutional invocat în sustinerea exceptiei
este cel al art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces
echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate
ridicată, Curtea retine următoarele:
Textul legal criticat a mai fost supus controlului de
constitutionalitate, iar Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea acestuia cu
Constitutia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 332 din 13 aprilie
2006, Curtea a statuat că prin plângerea formulată împotriva
rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată nu
se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor
pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale si a eventualelor probe scrise înfătisate instantei de părtile
în proces. Asadar, prin încheierea pronuntată în temeiul art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală, instanta nu dezleagă
fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului
atacat.
Cu acelasi prilej Curtea a stabilit că nu poate fi
caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici
reglementarea solutiei pe care o pronuntă instanta în temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de admitere
a plângerii, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea
cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi
penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronuntate persoana
nemultumită are posibilitatea exercitării căilor de atac
prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea
acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un
proces echitabil.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudentei Curtii, cele stabilite prin decizia mentionată
îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de
procedură penală, exceptie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul
nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a il-a penală.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 20
martie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Károly
din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1
alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (î), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si
(2), art. 10 alin. (1) si (2) si art. 111 din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 1-111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea
Comercială „Energy Distribution” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr.
13.641/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată,
făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
retine următoarele:
Prin încheierea din 19 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 13.641/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1-11^ din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de
plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Energy
Distribution” - S.R.L. din Bucuresti.
În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine următoarele:
- dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) si ale
art. 6 alin. (1) si (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din
Constitutie, întrucât posibilitatea solutionării
cererii creditorului numai pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de
părti împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea
dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma
unui proces sumar si executarea acestuia încalcă reglementarea
constitutională a dreptului de proprietate;
- dispozitiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor
art. 24 alin. (1) din Constitutie, având în vedere că înmânarea de
îndată a ordonantei echivalează cu pronuntarea judecătorului
înainte de a se administra orice probe;
- dispozitiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor
art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât se face trimitere la exercitarea
unei căi de atac sau a unei actiuni în justitie de sine
stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de
procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste numai
competenta, iar nu si continutul cererii în anulare, precum si limitele în care
poate fi atacată ordonanta emisă de judecător;
- dispozitiile art. 10 alin. (1) si (2) contravin
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, întrucât nu exclud
posibilitatea formulării contestatiei la executare alternativ, simultan
sau ulterior cererii în anulare;
- dispozitiile art. 111, care prevăd
că hotărârile date în baza ordonantei nu au autoritate de lucru
judecat între părti, nu sunt corelate cu reglementările din Codul de
procedură civilă si din Codul civil. Debitorul nu îsi poate exercita
dreptul la apărare până la începerea executării silite, când,
pentru a putea cere suspendarea executării pe calea contestatiei la
executare va trebui să depună, pe lângă plata taxei de timbru,
si o importantă cautiune, fapt ce îngrădeste accesul la justitie.
Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată,
deoarece dispozitiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală
si cu reglementările internationale invocate de autorul exceptiei.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină
concordantă cu dispozitiile constitutionale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curtii, obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1-111 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată. Din
examinarea sustinerilor autoarei exceptiei se constată însă că,
în realitate, această critică priveste numai prevederile art. 1 alin.
(1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2),
art. 10 alin. (1) si (2) si art. 111 din Ordonanta Guvernului nr.
5/2001. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si
art. 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somatiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie
2001), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 380 din 5 iunie 2002),
modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 804 din 5 noiembrie
2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De asemenea, la art. 6
alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, cu modificările si
completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 492 din 23 august 2001:
«în loc de „... somatia de plată către creditor...” se va
citi: „... somatia de plată către debitor...”.» Având în
vedere aceste modificări, dispozitiile criticate au în prezent
următorul continut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura somatiei de plată
se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de
bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si
exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani,
asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin
semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi
si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte
prestatii.”;
- Art.
4 alin. (2): „În toate cazurile, pentru solutionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului
de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru
explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea
plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor
asupra modalitătilor de plată.”;
- Art.
6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5,
judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a
explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate
potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin.
(1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate,
judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată
către debitor, precum si termenul de plată. [...]
(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va
comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire. “;
- Art. 8: „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la
art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10
zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se solutionează de către
instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă
instantă.
- Art. 10: „(1) Cel interesat poate face contestatie
la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.
(2) Prin contestatia la executare debitorul poate invoca
apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului în
care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonantei de
admitere a cererii creditorului.”;
- Art. 111: „(1) Ordonanta privind somatia
de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul
raporturilor juridice dintre părti.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător.”
Autoarea exceptiei sustine că dispozitiile legale
criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24
privind dreptul la apărare si art. 20 raportat la art. 6 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate
ridicată, Curtea retine următoarele:
Dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6
alin. (1), (2) si (4),'art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si
art. 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 au mai făcut
obiect al controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi
prevederi din Constitutie, în esentă, cu o motivare asemănătoare
celei din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 847 din 27 noiembrie
2003, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate, a retinut că
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială si
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura
recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor. Acest caracter special al
procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în
prima fază la înscrisuri, completate cu explicatiile si lămuririle
date de părti. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonantă, această
procedură se aplică doar în cazul „creantelor certe, lichide,
exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani,
asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris însusit de părti prin
semnătură ori în alt mod admis de lege [...]”. Întrucât ordonanta
cu somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se
va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din
înscrisuri însusite de părti, este justificată cerinta ca dovada
acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale
raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform
reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă
valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru
exercitarea dreptului la apărare.
Art. 8 din ordonantă nu prevede nicio limitare a
probelor si a conditiilor de administrare a acestora în cadrul judecării
actiunii în anulare, neîngrădind exercitiul dreptului la apărare.
Modul în care instantele judecătoresti admit sau resping cererile de
probatiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de
constitutionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere
a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă conform
normelor dreptului comun.
Învestirea cu formulă executorie a ordonantei cu
somatia de plată nu încalcă nicio prevedere constitutională,
aplicându-se regula potrivit căreia numai hotărârile
judecătoresti definitive si irevocabile se învestesc cu formulă
executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonantă, este irevocabilă
ordonanta împotriva căreia nu s-a introdus cerere în anulare, iar alin.
(2) al aceluiasi articol prevede situatia în care cererea în anulare a fost
respinsă prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.
Curtea constată că este justificată
limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul
contestatiei la executare, dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la
a cărei judecată se puteau valorifica apărările de fond. De
altfel, dispozitiile art. 10 din ordonantă nu sunt determinante în
solutionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este contestatie la
executare.
Ordonanta cu somatia de plată, emisă de
judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă, are
autoritatea lucrului judecat în privinta obligatiilor de plată
prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001. Art. 111
din ordonantă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire la
fondul raporturilor juridice dintre părti”, tocmai în scopul de a da
posibilitatea pârtilor ca ulterior să îsi valorifice, conform normelor din
dreptul comun, eventualele pretentii de altă natură, izvorâte din
aceleasi raporturi juridice.
Pe de altă parte, în jurisprudenta sa
constantă, Curtea Constitutională a constatat că Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001, cu modificările si completările ulterioare,
este constitutională atât în ansamblu, cât si examinându-se separat
dispozitiile sale. În cauza de fată, neînvederându-se elemente noi, de
natură a duce la reconsiderarea acestei jurisprudente, solutia si
considerentele anterioare se impun si în prezenta cauză.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4),
art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si al art. 111 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată,
exceptie ridicată de Societatea Comercială „Energy Distribution” -
S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecătoriei
Sectorului 3 Bucuresti.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 20
martie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gâbor - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997, exceptie ridicată de instanta de judecată din oficiu în
Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.
La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de
citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 19 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 1.710/2006, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. Exceptia a
fost ridicată de instanta de judecată din oficiu într-o cauză
având ca obiect judecarea plângerii formulate de petenta Ana Ceobâcă
împotriva Hotărârii nr. 4.901/2006, pronuntată de Comisia
judeteană Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor, prin care aceasta a invalidat propunerea Comisiei locale
Hangu de reconstituire a dreptului de proprietate a petentei asupra unui teren
cu vegetatie forestieră.
În motivarea exceptiei instanta de judecată arată că prevederile
art. 36 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constitutional al
egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice,
deoarece instituie diferente de tratament juridic pentru persoane aflate în
situatii egale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt
constitutionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu
contine nicio discriminare în raport cu criteriile egalitătii în drepturi
si se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie art. 36 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I
pct. 39 cuprins în titlul VI
din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele
măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005,
potrivit cărora: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit
dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării
Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu
li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora
atribuirea Ie-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în
limita suprafetelor disponibile sau despăgubiri.”
Instanta de judecată, din oficiu, invocă
încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor
publice.
Analizând exceptia, Curtea constată următoarele:
În sustinerea neconstitutionalitătii textului de lege
criticat, instanta de judecată invocă o diferentă de tratament
juridic rezultată în urma modificării actului normativ în cauză,
în sensul instituirii unei discriminări între persoane cărora li s-a
constituit dreptul de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000,
până la modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, si cei care au depus
cereri de constituire a dreptului de proprietate ulterior modificării
legii si care erau înscrisi doar pe tabele nominale, fără a avea un
titlu de proprietate.
Curtea constată că aceste sustineri nu sunt
întemeiate. Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 324 din 11 aprilie
2006, o eventuală diferentă de tratament juridic rezultată în
urma modificării legii nu reprezintă o problemă de
constitutionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică
numai pentru viitor.
Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică
dispozitiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate
efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a
acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare
rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată
tuturor situatiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge
după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de
raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare
critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei
modificări a legislatiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena o
modificare a regimului juridic si deci un tratament juridic diferit pentru
persoane aflate în situatii identice, dar pentru care reglementarea legală
în timp este diferită.
Cele statuate în decizia mentionată sunt valabile si
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997, exceptie ridicată de instanta de judecată din oficiu în
Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 20
martie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
CURTEA CONSTITUTIONALA
din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
335/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea
si completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor
de conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor
vehiculelor care efectuează transporturi rutiere
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială
„Geotur” - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamt
- Sectia comercială si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
retine următoarele:
Prin încheierea din 13 noiembrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 3.836/RCA/2006, Tribunalul Neamt - Sectia comercială si de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335/2005, exceptie
ridicată de Societatea Comercială „Geotur” - S.R.L. din lasi.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Legii nr.
335/2005 intră în conflict cu Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, deoarece se
instituie o sanctiune în sarcina societătii comerciale, în conditiile în
care fapta contraventională nu-i este imputabilă, deoarece a fost
săvârsită de o altă persoană, si anume conducătorul
auto.
Tribunalul Neamt - Sectia comercială si de
contencios administrativ apreciază
că dispozitiile Legii nr. 335/2005 sunt constitutionale, nefiind de
natură să îngrădească drepturi sau libertăti
fundamentale.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că exceptia este inadmisibilă, deoarece „autorul exceptiei nu face o
veritabilă critică de neconstitutionalitate - problemele pe care le
ridică fiind de aplicare si interpretare a legii, chestiune ce tine
exclusiv de competenta instantelor de judecată”.
Avocatul Poporului arată că autorul exceptiei nu a indicat niciun
text din Legea fundamentală pretins încălcat, situatie în care
instanta de control constitutional nu se poate pronunta asupra exceptiei
ridicate, deoarece s-ar substitui părtii în ceea ce priveste invocarea
motivului de neconstitutionalitate, exercitând astfel, din oficiu, controlul de
constitutionalitate a textului de lege criticat. În acest sens se invocă
jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonantei
Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului
nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de
odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.101 din 7 decembrie
2005.
Analizând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a
fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a indicat
vreun text constitutional considerat a fi fost încălcat, limitându-se
să arate că dispozitia criticată încalcă prevederile
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.
În consecintă, în cauză, Curtea nu poate retine
ca reprezentând motivări în drept ale exceptiei de neconstitutionalitate
referirile autorului exceptiei făcute cu privire la încălcarea
Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. În jurisprudenta sa, Curtea
Constitutională a stabilit de principiu că, potrivit dispozitiilor
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii
Constitutionale trebuie motivate, ceea ce implică, în mod necesar,
invocarea unui temei constitutional pentru contestarea legitimitătii
constitutionale a prevederii ce face obiectul sesizării. De asemenea,
Curtea a stabilit că nu se poate substitui autorului sesizării în
ceea ce priveste invocarea unui anume motiv de neconstitutionalitate,
altminteri, în cadrul procedurii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate,
controlul Curtii Constitutionale ar însemna să se exercite nu la sesizare,
ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, care se referă în mod expres la exceptiile ridicate în fata
instantelor judecătoresti. În acest sens, mentionăm, de exemplu,
Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 3 februarie 1998, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere si
la deciziile Curtii nr. 338 din 18 iulie 1997 si nr. 392 din 15 octombrie 1997,
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 163 din 21 iulie 1997
si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
Totodată, invocarea de către autorul exceptiei
a încălcării dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 nu are
relevantă cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege
criticate, întrucât această încălcare, chiar dacă ar fi
reală, nu ar putea constitui un temei de neconstitutionalitate, ci, cel
mult, eventual ar avea semnificatia existentei unor necorelări din
legislatie, a căror înlăturare nu este de resortul justitiei
constitutionale, ci este de competenta exclusivă a autoritătii
legiuitoare.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005
privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea si
completarea Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de
conducere si a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor
care efectuează transporturi rutiere, exceptie ridicată de Societatea
Comercială „Geotur” - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al
Tribunalului Neamt - Sectia comercială si de contencios administrativ.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 20
martie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16
alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si
(3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin! (1),
art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin.
(1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul
nr.' 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
retine următoarele:
Prin încheierea din 25 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006), Judecătoria
Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art'. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului „contravenient”, si
ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia „necesare în vederea
verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal” din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Exceptia
de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ioan Leon Rus într-o
cauză civilă având ca obiect solutionarea plângerii împotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii, emis de
Inspectoratul de Politie al Judetului Cluj.
In motivarea exceptiei autorul acesteia are în vedere următoarele aspecte:
„1. stabilirea nejudiciară a vinovătiei contraventionale si sarcina
probei în procedura judiciară contraventională de drept comun; 2.
aplicabilitatea normelor constitutionale si contraventionale consacrând dreptul
la respectarea prezumtiei de nevinovătie; 3. violarea dreptului la
respectarea prezumtiei de nevinovătie de normele juridice privind
procedura contraventională de drept comun; 4. contrarietatea dintre
normele juridice privind procedura contraventională judiciară de
drept comun si principiul constitutional si conventional al statului de drept
si democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului”.
I.
Prima critică de
neconstitutionalitate are în vedere două probleme distincte: stabilirea
nejudiciară a vinovătiei contraventionale si sarcina probei în
procedura judiciara contraventională de drept comun.
Cu referire la stabilirea nejudiciară a
vinovătiei contraventionale, se consideră că utilizarea, în
cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 180/2002, si în special în art. 18, art. 16
alin. (1), (5) si (7), art. 17, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24
alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27,
art. 38 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 28 si 29, art. 31 alin. (2), art. 33
alin. (1), art. 14 alin. (3) si art. 39 alin. (2), a denumirii de
„contravenient” pentru persoana despre care se afirmă că a
săvârsit o contraventie are „semnificatia de persoană vinovată
de săvârsirea unei contraventii, iar nu de persoană cercetată
sau acuzată de săvârsirea unei contraventii, înainte ca actul de
aplicare a sanctiunii contraventionale să rămână irevocabil si
executoriu”. De asemenea, toate aceste elemente „semnifică evident
stabilirea, direct prin lege, a faptului că ne aflăm în prezenta unei
fapte prevăzute si sanctionate de acte normative contraventionale, că
acestea prezintă pericol social si că ea a fost săvârsită
cu vinovătie de persoana în cauză”.
În legătură cu sarcina probei în procedura
contraventională de drept comun, se arată că, în ipoteza în care
sanctiunea contraventională „a fost aplicată anterior de agentul
administrativ, «contravenientul» care formulează plângerea se află în
situatia de a fi partea care a sesizat instanta judecătorească”. Ca
atare, el are pozitia procesuală de contestator, în timp ce organul care a
aplicat sanctiunea este intimat, acestuia revenindu-i si sarcina de a
răsturna prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Pe
această cale, contestatorul „contravenient” trebuie să îsi
dovedească nevinovătia în fata judecătorului, fără ca agentul
administrativ să fie obligat să dovedească vinovătia
persoanei căreia i-a aplicat sanctiunea.
II.
A doua critică de
neconstitutionalitate are în vedere aplicarea în materia contraventiilor a
prezumtiei de nevinovătie, consacrată de art. 23 alin. (11) din
Constitutia României si de art. 6 al Conventiei pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si de
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Sub acest aspect,
principala problemă pe care o ridică autorul exceptiei de
neconstitutionalitate are în vedere faptul că materia contraventiilor
intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu 6
consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica
Curtii Europene a Drepturilor Omului, care tin de natura faptei si de
gravitatea sanctiunii.
III. Potrivit celei de-a treia critici de
neconstitutionalitate, normele legale privind procedura judiciară
contraventională de drept comun violează dreptul la respectarea
prezumtiei de nevinovătie. În acest sens, se arată că prezumtia
de nevinovătie trebuie respectată atât de instanta
judecătorească, cât si de legiuitor, ca si de structurile
administrative în activitatea de aplicare a legii. Totodată, prezumtia de
nevinovătie „comandă ca sarcina probei să revină
acuzării” si ca orice dubiu să profite „acuzatului”, asa cum s-ar fi
pronuntat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Barberâ, Messegue si
Jabardo împotriva Spaniei, 1988. În concluzie, consideră că
„procedura contraventională română de drept comun violează
evident dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovătie, consacrat de
art. 6 paragraful 2 din Conventia europeană a drepturilor omului si
interpretat în lumina instantei de contencios european”.
IV.
În sfârsit, o ultimă
critică de neconstitutionalitate constă în aceea că principiul
statului de drept si democratic, bazat pe respectarea drepturilor omului, ar fi
încălcat de normele juridice privind procedura contraventională
judiciară de drept comun, prin faptul că „politistul este liber să
constate contraventiile si să aplice sanctiunile potrivit unei competente
de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei
«acuzatiilor» si sanctiunilor sale îndreptate împotriva «contravenientilor»
automat vinovati, acestia fiind obligati să adune si să prezinte
probe pentru a anula măsura politistului, pentru a înlătura
sanctiunea care Ie-a fost aplicată de acesta, pentru a-si dovedi
nevinovătia”. Ca atare, consideră că prevederile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 180/2002, sunt contrare si art. 1 alin. (3) din Constitutie,
interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din aceasta, „în lumina preambulului
Conventiei europene a drepturilor omului, interpretat, la rândul său,
potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, în lumina jurisprudentei Curtii
Europene a Drepturilor Omului”.
Judecătoria Cluj-Napoca, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie,
apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenta Curtii Constitutionale, consideră că exceptia este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt
constitutionale. În acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale hr.
183/2003.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 alin. (1) si
(7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26
alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1), toate sub aspectul termenului
„contravenient”, si ale art. 34 alin. (1) referitoare la expresia „necesare în
vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal” din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
hr. 410 din 25 iulie 2001,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 268 din 22 aprilie
2002, ordonantă modificată si completată prin Legea nr.
526/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.149 din 6 decembrie
2004, prin Legea nr. 352/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.
640 din 25 iulie 2006, si prin Ordonanta Guvernului nr. 8/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 27 ianuarie 2006. Textele de lege criticate au
următorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (7): „(1) Procesul-verbal de
constatare a contraventiei vă cuprinde în mod obligatoriu: data si locul
unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face
parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv
codul numeric personal, ocupatia si locul de muncă ale contravenientului;
descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care
a fost săvârsită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor
ce pot servi la aprecierea gravitătii faptei si la evaluarea eventualelor
pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se
sanctionează contraventia; indicarea societătii de asigurări, în
situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie;
posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul
amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea
posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se
depune plângerea. [...]
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunostintă
contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului
de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la
rubrica «Alte mentiuni», sub sanctiunea nulitătii procesului-verbal.”;
- Art.
17: „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului
constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei
juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a
datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage
nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu. “;
- Art.
18: „Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la
cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac
mentiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru
legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si
subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.”;
- Art. 19 alin. (1): „Procesul-verbal se semnează
pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient. In cazul în
care contravenientul nu se află de fată, refuză sau nu poate
să semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste
împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel putin un martor.
In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de
identitate al martorului si semnătura acestuia.”;
- Art.
25 alin. (1) si (3): „(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz,
se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul,
părtii vătămate si proprietarului bunurilor confiscate. [...]
(3) În situatia în care contravenientul a fost sanctionat
cu amendă, precum si dacă a fost obligat la despăgubiri,
odată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si înstiintarea de
plată. In înstiintarea de plată se va face mentiunea cu privire la
obligativitatea achitării amenzii la institutiile abilitate să o încaseze,
potrivit legislatiei în vigoare si, după caz, a despăgubirii, în
termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze
la executarea silită.”;
- Art.
26 alin. (3): „In cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi
prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia,
precum si a înstiintării de plată se face de către agentul
constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. “;
- Art.
27: „Comunicarea procesului-verbal si a înstiintării de plată se
face prin postă, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Operatiunea de afisare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel
putin un martor.”;
- Art. 28: „(1) Contravenientul poate achita, pe loc
sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din
minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator
făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal. In
actul normativ de stabilire a contraventiilor această posibilitate trebuie
mentionată în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep să
curgă de la miezul noptii zilei următoare, iar termenul care se
sfârseste într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este
suspendat se va prelungi până la sfârsitul primei zile de lucru
următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi
achitate la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitătile
Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la
Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile
autoritătilor administratiei publice locale ori ale altor institutii
publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent
de localitatea pe a cărei rază acestea functionează, de
cetătenia, domiciliul sau de resedinta contravenientului ori de locul
săvârsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de
trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitantă se predă
de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin
postă organului din care acesta face parte, potrivit dispozitiilor alin.
(1).
(3) Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin
intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghiseului
virtual de plăti, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului
Electronic National. În acest caz:
a) achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste
prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de
plată emise de Ghiseul virtual de plăti, aceasta specificând data si
ora efectuării plătii;
b) se elimină obligativitatea pentru
plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de
plată emisă de Ghiseul virtual de plăti către agentul
constatator sau organul din care acesta face parte.”;
- Art.
33 alin. (1): „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va
depăsi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, după
caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat
sanctiunea, a martorilor indicati în procesul-verbal sau în plângere, precum si
a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la
rezolvarea temeinică a cauzei. “;
- Art.
34 alin. (1): „Instanta competentă să solutioneze plângerea,
după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen,
ascultă pe cel care a făcut-o si pe celelalte persoane citate,
dacă acestia s-au prezentat, administrează orice alte probe
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii
si temeiniciei procesului-verbal, si hotărăste asupra sanctiunii,
despăgubirii stabilite, precum si asupra măsurii confiscării.”
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
dispozitiile de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor,
prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) care consacră
prezumtia de nevinovătie si ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile
care definesc România ca stat de drept, democratic si social, precum si
preambulului si art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Examinând exceptia ridicată, Curtea constată
că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de
constitutionalitate, cu o motivare identică si prin raportare la aceleasi
prevederi constitutionale si conventionale ca si în cauza de fată. Prin
Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată,
retinând, în esentă, că „utilizarea de către legiuitor a
notiunii de contravenient nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de
nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie”. De
asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de solutionare a plângerii împotriva
procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezultă
răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului
la apărare”. Nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art.
1 alin. (3) din Legea fundamentală nu a fost retinută, constatându-se
că legiuitorul îi atribuie agentului constatator competente în
concordantă cu principiile si normele constitutionale.
Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin
valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi de natură
să determine reconsiderarea solutiei pronuntate cu acel prilej.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1),
art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin.
(1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Ioan Leon Rus în Dosarul
nr. 10.311/2006 (nr. unic 3.990/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 20
martie 2007.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246
si art. 248 din Codul penal
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 246 si art. 248 din Codul penal,
exceptie ridicată de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al
Judecătoriei Gherla.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin încheierea din 9 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 1.299/2006, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
246 si 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Paul Cizmas în
dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 246 din
Codul penal încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare
la Dreptul la apărare, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la
un proces echitabil, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale
privind drepturile omului, precum si cele ale art. 11 pct. 1 din Declaratia
Universală a Drepturilor Omului si ale art. 14 pct. 2 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, ambele referitoare
la prezumtia de nevinovătie. De asemenea, prevederile art. 248 din Codul
penal sunt considerate de autor neconstitutionale, deoarece contravin art. 16
din Legea fundamentală referitoare la Egalitatea în drepturi.
Astfel, art. 246 din Codul penal contravine prevederilor
constitutionale si conventionale invocate, deoarece inculpatul nu îsi poate
face o apărare eficientă în cadrul unui proces echitabil, de vreme ce
textul este redactat într-o manieră generală care nu permite
individului să îsi corecteze conduita. În opinia sa, deoarece textul nu
defineste clar ce se întelege prin vătămare a intereselor legale ale
unei persoane si interes legal, nu există niciun fel de diferentă
între această infractiune si cea de gestiune frauduloasă.
Prevederile art. 248 din Codul penal încalcă
principiul egalitătii în drepturi, deoarece aplică un tratament
juridic diferit functionarului public în functie de locul de muncă.
Judecătoria Gherla opinează că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor invocate de autor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. De altfel,
interpretarea textelor legale, definirea notiunilor de functionar public si
functionar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a
subiectului activ, nu reprezintă o problemă de domeniul justitiei
constitutionale, astfel că sustinerile cu privire la neclaritatea unor
texte nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu sunt de
natură să îngrădească dreptul părtilor interesate de a
apela la instantele judecătoresti si de a beneficia de toate drepturile si
garantiile menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un
proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Art. 248 din Codul penal nu instituie niciun fel de
discriminări sau privilegii, fiind aplicabile în mod egal oricărei
persoane care are calitatea de functionar public sau de functionar. De asemenea,
circumstantierea subiectului activ în cazul anumitor infractiuni intră în
atributiile exclusive ale legiuitorului.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost
legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 246 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra
intereselor persoanelor si ale art. 248 cu denumirea marginală Abuzul
în serviciu contra intereselor publice, ambele din Codul penal, care au
următorul continut:
Art. 246: „Fapta functionarului public, care, în
exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un
act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o
vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
Art. 248: „Fapta functionarului public, care, în
exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un
actori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de
stat ori al unei alte unităti din cele la care se referă art. 145 sau
o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispozitiile legale criticate incriminează
infractiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, stabilind
împrejurările care pot intra în continutul constitutiv al acestora.
Întrucât Constitutia României nu defineste notiunile vătămare
a intereselor legale ale unei persoane si interes legal, rămâne
în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea
ce face Codul penal, ca lege organică [art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constitutie]. Tot de competenta exclusivă a legiuitorului tine si
stabilirea infractiunilor săvârsite de functionari publici si functionari,
asa cum este cazul infractiunilor de serviciu.
De altfel, este greu de crezut că textul legal
criticat nu a oferit inculpatului posibilitatea de a-si corecta conduita,
deoarece cele două infractiuni nu se referă la fapta de „însusire a
unui bun”. Împrejurările în care se comite o faptă antisocială
si încadrarea juridică a acesteia într-o infractiune ori alta nu este
atributul instantei de contencios constitutional, fiind de competenta
exclusivă a judecătorului de drept comun să interpreteze si
să aplice legea.
Referitor la previzibilitatea legii, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a sustinut în cauza Hertel contra
Elvetiei că legea nu trebuie neapărat să fie însotită
de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este
dublată uneori de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să
stie să se adapteze schimbărilor de situatie. Există multe legi
care se servesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi,
a căror interpretare depinde de practică, asa cum se întâmplă si
în cazul judecătorului român.
Si în cauza Wingrove contra Marii Britanii Curtea
a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât
dreptul scris, cât si pe cel nescris trebuie să fie formulat cu o precizie
suficientă pentru a permite persoanelor interesate care pot apela, la
nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o
măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, consecintele care
pot rezulta dintr-un act determinat. Asa fiind, o lege care atribuie o putere
de apreciere (cum este, în spetă, cazul judecătorului român) nu
contravine, în principiu, acestei exigente.
De altfel, dispozitiile art. 246 nu contin niciun fel de
norme de natură să afecteze drepturile constitutionale invocate,
întrucât inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garantiile
procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi
asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. De asemenea, infractiunea de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu stabileste aprioric
vinovătia vreunei persoane, inculpatul nefiind obligat să-si
dovedească nevinovătia, sarcina probei revenind organului de
urmărire penală sau instantei de judecată. În plus, în situatia
în care există probe de vinovătie, inculpatul are dreptul de a proba
lipsa de temeinicie a acestora.
Nu poate fi primită nici sustinerea autorului
exceptiei referitoare la încălcarea, prin art. 248 din Codul penal, a
principiului egalitătii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu
instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal
oricărei persoane care se încadrează în ipoteza normei, iar
stabilirea sferei acestor notiuni, precum si a infractiunilor care presupun
această calitate a subiectului activ nu este, după cum s-a
arătat mai sus, de competenta jurisdictiei constitutionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 246 si ale art. 248 din Codul penal, exceptie ridicată
de Paul Cizmas în Dosarul nr. 1.299/2006 al Judecătoriei Gherla.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 29
martie 2007.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
CURTEA CONSTITUTIONALA
din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6
alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind
reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tuică - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din Ordonanta Guvernului
nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor,
exceptie ridicată de Costin Tugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei
Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor,
fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât
autorul acesteia, prin critica sa, solicită de fapt interpretarea si
aplicarea legii, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronuntată în
Dosarul nr. 24.563/2/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de
contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si
15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii
de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Costin Tugui într-o
cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva Sentintei
civile nr. 1.916 din 22 noiembrie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a
VIII-a contencios administrativ si fiscal.
În
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile
art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 31 alin. (1) si (2), art. 51
alin. (1) si (4), art. 52 alin. (1) si art. 107 alin. (1) teza întâi din
Constitutie, întrucât „nu prevăd cine rezolvă petitiile îndreptate
împotriva unei autorităti publice sau aspectele legate de
conducătorul acesteia, ce sanctiuni se pot lua împotriva celor care
rezolvă sau îndrumă gresit petitiile si nici cine verifică
ierarhic o autoritate publică reclamată printr-o petitie sau pe
conducătorul acestei autorităti”. De asemenea, autorul exceptiei
arată că textele de lege criticate sunt în neconcordantă cu
prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes
public si cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată,
critică prevederile art. 6 alin. (4), art. 11 si 15 din Ordonanta
Guvernului nr. 27/2002 pe motiv că nu cuprind sanctiuni penale în cazul
unor verificări superficiale.
Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios
administrativ si fiscal opinează
că textele de lege criticate sunt constitutionale.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se mai
arată că aspectele invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate constituie probleme care vizează interpretarea si
aplicarea legii si, în consecintă, solutionarea acestora excedează
competentei Curtii Constitutionale.
Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate
este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină
concordantă cu dispozitiile art. 51 alin. (1) si (4) din Constitutie. Cât
priveste celelalte prevederi constitutionale invocate în motivarea exceptiei,
consideră că acestea nu sunt incidente în cauză.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si
este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 6 alin. (4) si ale art. 11 si 15 din Ordonanta Guvernului nr.
27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări si
completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
296 din 30 aprilie 2002.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 6 alin. (4): „Expedierea răspunsului
către petitionar se face numai de către compartimentul pentru relatii
cu publicul, care se îngrijeste si de clasarea si arhivarea petitiilor. “;
- Art.
11: „în cazul în care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din
activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi solutionată de persoana în
cauză sau de către un subordonat al acesteia.”;
- Art. 15: „Constituie abatere disciplinară si se
sanctionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici sau, după caz, potrivit legislatiei muncii
următoarele fapte:
a) nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor,
prevăzute în prezenta ordonantă;
b) interventiile sau stăruintele pentru rezolvarea
unor petitii în afara cadrului legal;
c) primirea direct de la petitionar a unei petitii, în
vederea rezolvării, fără să fie înregistrată si
fără să fie repartizată de seful compartimentului de specialitate.”
În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind
universalitatea drepturilor fundamentale, art. 16 alin. (1) si (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) si (2) privind dreptul la informatie,
art. 51 alin. (1) si (4) privind dreptul de petitionare, art. 52 alin. (1)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si
ale art. 107 alin. (1) teza întâi privind atributiile primului-ministru.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect
reglementarea modului de exercitare de către cetăteni a dreptului de
a adresa autoritătilor si institutiilor publice petitii formulate în nume
propriu, precum si modul de solutionare a acestora, ca expresie a dreptului de
petitionare prevăzut de art. 51 din Constitutie, stabilind
responsabilitătile ce revin autoritătilor si institutiilor publice
cărora le sunt adresate petitii, precum si termenele în care acestea sunt
obligate să solutioneze petitiile, astfel cum se prevede în alin. (4) al
aceluiasi articol.
De asemenea, Curtea constată că autorul
exceptiei nu aduce niciun argument juridic în sustinerea
neconstitu-tionalitătii dispozitiilor art. 6 alin. (4) si ale art. 11 si
15 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, critica sa, făcută în
termeni generici, referindu-se de fapt la lipsa reglementării unor aspecte
pe care le consideră esentiale pentru solutionarea cauzei aflate pe rolul
instantei si care vizează modul de interpretare si de aplicare a
prevederilor din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002. Or, sub acest aspect,
potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile legilor,
tratatelor internationale, regulamentelor Parlamentului si ale ordonantelor
Guvernului „[...] care încalcă dispozitiile sau principiile
Constitutiei”. Ca atare, exercitând controlul de constitutionalitate asupra
unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunta doar cu privire la întelesul
lor contrar Constitutiei.
Pe de altă parte, asa cum a statuat Curtea
Constitutională, în mod constant, în jurisprudenta sa, de exemplu prin
Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
110 din 17 martie 1999, „interpretarea legii este atributul suveran al instantei
de judecată în opera de înfăptuire a justitiei, iar controlul acestei
interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac”.
Cu privire la raportarea de către autorul exceptiei
a dispozitiilor atacate la prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces
la informatiile de interes public, precum si la cele ale Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că examinarea
constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea
acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins încălcate, eventuala
necorelare existentă între dispozitiile unor legi diferite neintrând sub
incidenta controlului de constitutionalitate.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (4), art. 11 si art. 15 din
Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de
solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Costin Tugui în Dosarul nr.
24.563/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios
administrativ si fiscal.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 29
martie 2007.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru modificarea unor acte normative referitoare la
organizarea, functionarea si atributiile Administratiei Nationale a
Penitenciarelor
În temeiul art. 108 din Constitutia României,
republicată, si al art. 11 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. I.
- Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, functionarea si
atributiile Administratiei Nationale a Penitenciarelor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 16 noiembrie 2004, se modifică după cum
urmează:
1. Alineatele
(1) si (2) ale articolului 10 vor avea următorul cuprins:
„Art. 10. - (1) Pentru îndeplinirea atributiilor, în
subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se înfiintează, se
organizează si functionează penitenciare, penitenciare-spital,
penitenciare pentru minori si tineri, penitenciare pentru femei, centre de
reeducare, Scoala Natională de Pregătire a Agentilor de Penitenciare
Târgu Ocna, Centrul de Formare si Specializare a Ofiterilor din Administratia
Penitenciară, Baza de Aprovizionare, Gospodărire si Reparatii si
Subunitatea de Pază si Escortare Detinuti Transferati.
(2) Prin decizie a directorului general al Administratiei
Nationale a Penitenciarelor, penitenciarele se clasifică în functie de
regimurile de executare a pedepselor, numărul si categoria persoanelor
private de libertate, precum si numărul si gradul instantelor
judecătoresti deservite.”
2. Anexa
se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.
Art. II. - Anexa nr. 3, punctul I, litera B din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005
privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005, cu modificările si
completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Literele a), b) si f) vor avea următorul
cuprins:
,,a) 32 de penitenciare;
b) 1 penitenciar pentru femei;
.....................................................
f) Scoala Natională de Pregătire a Agentilor de
Penitenciare Târgu Ocna.”
2. Litera c) se abrogă.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul justitiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu
Bucuresti, 18 aprilie 2007.
Nr. 362.
ANEXĂ
din subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor
Nr. crt. |
Unitatea |
Adresa |
Localitatea |
Judetul |
1. |
Penitenciarul Aiud |
Str. Morii nr. 7-9 |
Aiud |
Alba |
2. |
Penitenciarul Arad |
Calea 6 Vânători FN |
Arad |
Arad |
3. |
Penitenciarul Bacău |
Str. G-ral Gusă nr. 3 |
Bacău |
Bacău |
4. |
Penitenciarul Baia Mare |
Str. Forestierului nr. 217 |
Baia Mare |
Maramures |
5. |
Penitenciarul Bârcea Mare |
Str. Sîntuhalm nr. 1 |
Bârcea Mare |
Hunedoara |
6. |
Penitenciarul Bistrita |
Str. Tărpiului nr. 22 |
Bistrita |
Bistrita-Năsăud |
7. |
Penitenciarul Botosani |
Str. I. C. Brătianu nr. 118 |
Botosani |
Botosani |
8. |
Penitenciarul Brăila |
Str. Carantina nr. 4 |
Brăila |
Brăila |
9. |
Penitenciarul Bucuresti-Jilava |
Str. Sabarului nr. 1 |
Jilava |
Ilfov |
10. |
Penitenciarul Bucuresti-Rahova |
Sos. Alexandriei nr. 154 |
Bucuresti |
|
11. |
Penitenciarul Codlea |
Str. Gării nr. 12 |
Codlea |
Brasov |
12. |
Penitenciarul Colibasi |
Bd. Dacia nr. 1 |
Mioveni |
Arges |
13. |
Penitenciarul Craiova |
Str. Vasile Alecsandri nr. 189 |
Craiova |
Dolj |
14. |
Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin |
Str. Carol Davila nr. 5 |
Drobeta-Turnu Severin |
Mehedinti |
15. |
Penitenciarul Focsani |
Str. Liliacului nr. 41 |
Focsani |
Vrancea |
16. |
Penitenciarul Galati |
Str. Traian nr. 252 |
Galati |
Galati |
17. |
Penitenciarul Gherla |
Str. Andrei Muresanu nr. 4 |
Gherla |
Cluj |
18. |
Penitenciarul Giurgiu |
Str. Bălănoaiei nr. 12A |
Giurgiu |
Giurgiu |
19. |
Penitenciarul lasi |
Str. Dr. Vicol nr. 10 |
Iasi |
lasi |
20. |
Penitenciarul Mărgineni |
Str. Moreni nr. 1 |
I.
L. Caragiale |
Dâmbovita |
21. |
Penitenciarul Miercurea-Ciuc |
Str. Zolt Peter nr. 2 |
Miercurea-Ciuc |
Harghita |
22. |
Penitenciarul Oradea |
Str. Parcul Traian nr. 3 |
Oradea |
Bihor |
23. |
Penitenciarul Pelendava |
Sos. Caracal km. 8 |
Craiova |
Dolj |
24. |
Penitenciarul Ploiesti |
Str. Rudului nr. 49 |
Ploiesti |
Prahova |
25. |
Penitenciarul Poarta Albă |
|
Poarta Albă |
Constanta |
26. |
Penitenciarul Satu Mare |
Str. Mileniului nr. 2 |
Satu Mare |
Satu Mare |
27. |
Penitenciarul Slobozia |
Str. Gării nr. 54 |
Slobozia |
Ialomita |
28. |
Penitenciarul Târgu Mures |
Str. Retezatului nr. 7 |
Târgu Mures |
Mures |
29. |
Penitenciarul Târgu Jiu |
Str. Vasile Alecsandri nr. 23 |
Târgu Jiu |
Gorj |
30. |
Penitenciarul Timisoara |
Str. Popa Sapcă nr. 7 |
Timisoara |
Timis |
31. |
Penitenciarul Tulcea |
Str. Babadag nr. 142 |
Tulcea |
Tulcea |
32. |
Penitenciarul Vaslui |
Str. Avicola nr. 2 |
Vaslui |
Vaslui |
33. |
Penitenciarul de Femei Târgsor |
Str. Principală |
Târgsorul Nou |
Prahova |
34. |
Penitenciarul de Minori si Tineri Craiova |
Str. Bariera Vâlcii nr. 158 |
Craiova |
Dolj |
35. |
Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti |
|
Tichilesti |
Brăila |
36. |
Penitenciarul-Spital Bucuresti-Jilava |
Str. Sabarului nr. 1 |
Jilava |
Ilfov |
37. |
Penitenciarul-Spital Bucuresti-Rahova |
Sos. Alexandriei nr. 154 |
Bucuresti |
|
38. |
Penitenciarul-Spital Dej |
Str. Parcului nr. 18 |
Dej |
Cluj |
39. |
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna |
Str. Crizantemelor nr. 9 |
Târgu Ocna |
Bacău |
40. |
Penitenciarul-Spital Colibasi |
Bd. Dacia nr. 1 |
Mioveni |
Arges |
41. |
Penitenciarul-Spital
Poarta Albă |
|
Poarta Albă |
Constanta |
42. |
Centrul de
Reeducare Buzias |
Str. Florilor nr.
14 |
Buzias |
Timis |
43. |
Centrul de
Reeducare Găesti |
Str. Dumbravei nr.
2 |
Găesti |
Dâmbovita |
44. |
Centrul de
Reeducare Târgu Ocna |
Str. Tisesti nr.
137 |
Târgu Ocna |
Bacău |
45. |
Centrul de Formare
si Specializare a Ofiterilor din Administratia Penitenciară |
Str. Nicolae Grigorescu nr. 8 |
Arad |
Arad |
46. |
Scoala
Natională de Pregătire a Agentilor de Penitenciare Târgu Ocna |
Str. Tisesti nr.
137 |
Târgu Ocna |
Bacău |
47. |
Baza de
Aprovizionare, Gospodărire si Reparatii |
Str. Sabarului nr.
1 |
Jilava |
Ilfov |
48. |
Subunitatea de
Pază si Escortare Detinuti Transferati |
Str. Măria
Ghiculeasa nr. 47 |
Bucuresti |
|
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE
privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru elaborarea
bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, aprobate prin Ordinul
ministrului sănătătii publice nr. 896/2006
Având în vedere prevederile Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si
completările ulterioare, ale art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, ale
Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.954/2005 pentru aprobarea
Clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, cu modificările si
completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006
privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii
Publice,
văzând Referatul de aprobare al Directiei generale
buget si credite externe nr. E.N. 2.466 din 7 martie 2007,
ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:
Art. I.
- Normele metodologice
pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public,
aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii publice nr.
896/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 676 din 7 august 2006,
se modifică si se completează după cum urmează:
1. La
litera o) a punctului 2.1, alineatul (2) se elimină.
2. Alineatul (5) al punctului 2.1 va avea următorul
cuprins:
„(5) Cheltuielile spitalului se evidentiază în
macheta de buget pe structura clasificatiei economice si functionale pe total
cheltuieli si, separat, cheltuielile privind activitatea finantată din
venituri proprii (exclusiv subventiile), cheltuielile privind activitătile
finantate din sume de la bugetul de stat, bugetul local, bugetul constituit din
contributiile instituite pentru producerea, importul si publicitatea pentru
produse din tutun si alcool, precum si, după caz, din alte surse de
venituri a căror utilizare este stabilită prin lege.”
3. La
punctul 2.2 alineatul (11), ultima propozitie a literei c) va avea
următorul cuprins:
„[...] în cadrul cheltuielilor de capital se
evidentiază distinct cheltuielile din Fondul de dezvoltare al spitalului,
în conditiile prezentelor norme metodologice.”
4. La
punctul 3, partea introductivă a alineatului (6) va avea următorul
cuprins:
„(6) Managerul spitalului definitivează proiectul
bugetului pe total si îl înaintează organului ierarhic superior, pentru
aprobare. Pentru obtinerea aprobării organului ierarhic superior, spitalul
prezintă următoarele documente:”.
5. La
punctul 5 alineatul (1), litera e) va avea următorul cuprins:
,,e) cota-parte în procent de până la 5% din
amortizarea calculată lunar pentru activele fixe, exclusiv clădirile,
si preliminată pe an se cuprinde în Bugetul fondului de dezvoltare al
spitalului, potrivit anexei nr. 4a), cu conditia păstrării
echilibrului financiar.
Calculul sumei constituite din amortizare se
efectuează în baza datelor din Nota de calcul privind modul de constituire
a cotei-părti din amortizarea activelor fixe, cuprinsă în Fondul de
dezvoltare al spitalului, potrivit anexei nr. 4b).
Suma calculată se retine din excedentul anului
precedent.”
6. Alineatul
(2) al punctului 5 va avea următorul cuprins:
„(2) Evidenta cheltuielilor din fondul de dezvoltare al
spitalului se face pe subdiviziunile titlului 70 «Cheltuieli de capital» al
Clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, aprobat prin Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 1.954/2005.”
7. Alineatul
(3) al punctului 5 se elimină.
8. Alineatul (4) al punctului 5 va avea următorul
cuprins:
„(4) Sumele neutilizate la finele anului din fondul de
dezvoltare al spitalului se reportează în anul următor, cu aceeasi
destinatie.”
9. La
punctul 5, după alineatul (4) se introduce un alineat nou, alineatul (5),
cu următorul cuprins:
„(5) Soldul contului de disponibil pentru fondul de
dezvoltare se virează în contul 5041 deschis la unitătile Trezoreriei
Statului.”
10.
Anexa nr. 1 la normele metodologice se înlocuieste cu anexa nr. 1*) la
prezentul ordin.
11. Anexa nr. 4 la normele metodologice se înlocuieste cu
anexele nr. 2a)*) si 2b)*) la prezentul ordin, care devin anexele nr. 4a) si
4b) la normele metodologice.
Art. II. - Directiile din cadrul Ministerului
Sănătătii Publice, autoritătile de sănătate
publică, precum si unitătile sanitare publice vor duce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Art. III. -
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătătii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Bucuresti, 7 martie 2007.
Nr. 434.
(Anexa nr. 1 la normele metodologice)
INSTITUTIA SANITARĂ PUBLICĂ
|
SE APROBA, ORDONATOR DE CREDITE IERARHIC SUPERIOR, |
BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI
pentru anul........
|
|
|
|
|
|
|
|
|
mii lei |
Nr. crt. |
Capitol |
Subcap. |
Paragraf |
Denumirea indicatorilor |
Prevederi anuale |
Trim l |
Trim II |
Trim III |
Trim IV |
A |
B |
C |
D |
E |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
1 |
|
|
|
TOTAL VENITURI PROPRII |
|
|
|
|
|
2 |
|
|
|
I.
VENITURI CURENTE |
|
|
|
|
|
3 |
|
|
|
C. VENITURI NEFISCALE |
|
|
|
|
|
4 |
30.1 |
|
|
C1 VENITURI DIN PROPRIETATE |
|
|
|
|
|
5 |
|
05 |
|
Venituri din concesiuni si închirieri |
|
|
|
|
|
6 |
|
50 |
|
Arte venituri din proprietate |
|
|
|
|
|
7 |
|
|
|
C2 VÂNZĂRI DE BUNURI Sl SERVICII |
|
|
|
|
|
8 |
33.1 |
|
|
VENITURI DIN PRESTĂRI DE SERVICII Sl ALTE
ACTIVITĂTI |
|
|
|
|
|
9 |
|
08 |
|
Venituri din prestări de servicii |
|
|
|
|
|
10 |
|
16 |
|
Venituri din valorificarea produselor obtinute din
activitatea proprie sau anexa |
|
|
|
|
|
11 |
|
20 |
|
Venituri din cercetare |
|
|
|
|
|
12 |
|
21 |
|
Venituri din contractele cu casele de asigurări de
sănătate *) |
|
|
|
|
|
13 |
|
50 |
|
Alte venituri din prestări de servicii si alte
activităti **) |
|
|
|
|
|
14 |
37.10 |
|
|
TRANSFERURI VOLUNTARE ALTELE DECÂT SUBVENTIILE |
|
|
|
|
|
15 |
|
01 |
|
Donatii si sponsorizări |
|
|
|
|
|
16 |
|
50 |
|
Alte transferuri voluntare |
|
|
|
|
|
17 |
|
|
05 |
Alte transferuri voluntare |
|
|
|
|
|
18 |
|
|
|
II.
VENITURI DIN CAPITAL |
|
|
|
|
|
19 |
39.1 |
|
|
VENITURI DIN VALORIFICAREA UNOR BUNURI |
|
|
|
|
|
20 |
|
01 |
|
Venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor
publice |
|
|
|
|
|
21 |
|
04 |
|
Venituri din privatizare |
|
|
|
|
|
22 |
|
50 |
|
Alte venituri din valorificarea unor bunuri |
|
|
|
|
|
23 |
|
|
|
IV.
SUBVENTII |
|
|
|
|
|
24 |
42.10 |
|
|
Subventii de la bugetul de stat |
|
|
|
|
|
25 |
|
11 |
|
Subventii de la bugetul de stat pentru spitale |
|
|
|
|
|
26 |
|
|
|
Programe nationale de sănătate |
|
|
|
|
|
27 |
|
|
|
Investitii, în conditiile legii |
|
|
|
|
|
28 |
|
|
|
Reparatii capitale |
|
|
|
|
|
29 |
|
|
|
Actiuni de sănătate |
|
|
|
|
|
30 |
|
|
|
Aparatură medicala si echipamente de comunicatii
în urgenta |
|
|
|
|
|
31 |
|
|
|
Alte cheltuieli |
|
|
|
|
|
32 |
43.10 |
|
|
Subventii de la alte administratii |
|
|
|
|
|
33 |
|
9 |
|
Subventii pentru institutii publice - Sume alocate din
bugetul constituit din contributiile pentru producerea, importul si
publicitatea pentru produse din tutun si alcool |
|
|
|
|
|
34 |
|
|
|
Infrastructură sanitară |
|
|
|
|
|
35 |
|
|
|
Programe nationale de sănătate |
|
|
|
|
|
36 |
|
10 |
|
Subventii de la bugetele locale pentru spitale |
|
|
|
|
|
37 |
|
|
|
Infrastructură sanitară |
|
|
|
|
|
38 |
|
|
|
Bunuri si servicii |
|
|
|
|
|
39 |
Titlu |
Articol |
Aliniat |
Denumirea indicatorilor |
|
|
|
|
|
40 |
|
|
|
II.
TOTAL CHELTUIELI DIN
VENITURI PROPRII (11.1+ II.2 + IU + IU) |
|
|
|
|
|
41 |
|
|
|
01. CHELTUIELI CURENTE |
|
|
|
|
|
42 |
10 |
|
|
TITLUL 1 CHELTUIELI DE PERSONAL |
|
|
|
|
|
43 |
|
01 |
|
Cheltuieli salariate în bani |
|
|
|
|
|
44 |
|
|
01 |
Salarii de bază |
|
|
|
|
|
45 |
|
|
02 |
Salarii de merit |
|
|
|
|
|
46 |
|
|
03 |
Indemnizatii de conducere |
|
|
|
|
|
47 |
|
|
04 |
Spor de vechime |
|
|
|
|
|
48 |
|
|
05 |
Sporuri pentru conditii de munca |
|
|
|
|
|
49 |
|
|
06 |
Alte sporuri |
|
|
|
|
|
50 |
|
|
07 |
Ore suplimentare |
|
|
|
|
|
51 |
|
|
08 |
Fond de premii |
|
|
|
|
|
52 |
|
|
09 |
Prima de vacanta |
|
|
|
|
|
53 |
|
|
10 |
Fond pentru posturi ocupate prin cumul |
|
|
|
|
|
54 |
|
|
11 |
Fond aferent platii cu ora |
|
|
|
|
|
55 |
|
|
12 |
Indemnizatii plătite unor persoane din afara
unitătii |
|
|
|
|
|
56 |
|
|
13 |
Indemnizatii de delegare |
|
|
|
|
|
57 |
|
|
14 |
Indemnizatii de detasare |
|
|
|
|
|
58 |
|
|
15 |
Alocatii pentru transportul la si de la locul de
muncă |
|
|
|
|
|
59 |
|
|
16 |
Alocatii pentru locuinte |
|
|
|
|
|
60 |
|
|
30 |
Alte drepturi salariate în bani |
|
|
|
|
|
61 |
|
02 |
|
Cheltuieli salariate în natură |
|
|
|
|
|
62 |
|
|
01 |
Ttchete de masă |
|
|
|
|
|
63 |
|
|
02 |
Norme de hrană |
|
|
|
|
|
64 |
|
|
03 |
Uniforme si echipament obligatoriu |
|
|
|
|
|
65 |
|
|
04 |
Locuinta de serviciu folosită de salariat si
familia sa |
|
|
|
|
|
66 |
|
|
05 |
Transportul la si de la locul de munca |
|
|
|
|
|
67 |
|
|
30 |
Alte drepturi salariale în natură |
|
|
|
|
|
68 |
|
03 |
|
Contributii |
|
|
|
|
|
69 |
|
|
01 |
Contributii pentru asigurări sociale de stat |
|
|
|
|
|
70 |
|
|
02 |
Contributii pentru asigurările de somaj |
|
|
|
|
|
71 |
|
|
03 |
Contributii pentru asigurările sociale de
sănătate |
|
|
|
|
|
72 |
|
|
04 |
Contributii de asigurări pt accidente de munca si
boli profes. |
|
|
|
|
|
73 |
|
|
05 |
Prime de asigurare viată plătite de angajator
pentru angajati |
|
|
|
|
|
74 |
|
|
06 |
Contributii pentru concedii si indemnizatii |
|
|
|
|
|
75 |
|
|
07 |
Contributii la Fondul de garantare a creantelor satana
le |
|
|
|
|
|
76 |
20 |
|
|
TITLUL II BUNURI Sl SERVICII |
|
|
|
|
|
77 |
|
01 |
|
Bunuri si servicii |
|
|
|
|
|
78 |
|
|
01 |
Furnituri de birou |
|
|
|
|
|
79 |
|
|
02 |
Materiale pentru curătenie |
|
|
|
|
|
80 |
|
|
03 |
Iluminat, incălzit si fortă motrică |
|
|
|
|
|
81 |
|
|
04 |
Apă, canal si salubritate |
|
|
|
|
|
82 |
|
|
05 |
Carburanti si lubrifianti |
|
|
|
|
|
83 |
|
|
06 |
Piese de schimb |
|
|
|
|
|
84 |
|
|
07 |
Transport |
|
|
|
|
|
85 |
|
|
08 |
Postă, telecomunicatii, radio, tv, internet |
|
|
|
|
|
86 |
|
|
09 |
Materiale si prestări de servicii cu caracter
functional |
|
|
|
|
|
87 |
|
|
30 |
Alte bunuri si servicii pentru întretinere si
functionare |
|
|
|
|
|
88 |
|
02 |
|
Reparatii curente |
|
|
|
|
|
89 |
|
03 |
|
Hrană |
|
|
|
|
|
90 |
|
|
01 |
Hrană pentru oameni |
|
|
|
|
|
91 |
|
|
02 |
Hrană pentru animale |
|
|
|
|
|
92 |
|
04 |
|
Medicamente si materiale sanitare |
|
|
|
|
|
93 |
|
|
01 |
Medicamente |
|
|
|
|
|
94 |
|
|
02 |
Materiale sanitare |
|
|
|
|
|
95 |
|
|
03 |
Reactivi |
|
|
|
|
|
96 |
|
|
04 |
Dezinfectanti |
|
|
|
|
|
97 |
|
05 |
|
Bunuri de natura obiectelor de Inventar |
|
|
|
|
|
98 |
|
|
01 |
Uniforme si echipament |
|
|
|
|
|
99 |
|
|
03 |
Lenjerie si accesorii de pat |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
30 |
Alte obiecte de inventar |
|
|
|
|
|
101 |
|
06 |
|
Deplasări, detasări, transferări |
|
|
|
|
|
102 |
|
|
01 |
Deplasări interne, detasări, transferări |
|
|
|
|
|
103 |
|
|
02 |
Deplasări în străinătate |
|
|
|
|
|
104 |
|
09 |
|
Materiale de laborator |
|
|
|
|
|
105 |
|
10 |
|
Cercetare-dezvoltare |
|
|
|
|
|
106 |
|
11 |
|
Cârti, publicatii si materiale documentare |
|
|
|
|
|
107 |
|
12 |
|
Consultanta si expertiză |
|
|
|
|
|
108 |
|
13 |
|
Pregătire profesională |
|
|
|
|
|
109 |
|
14 |
|
Protectia muncii |
|
|
|
|
|
110 |
|
25 |
|
Cheltuieli judiciare si extrajudiciare pentru
interesele statului |
|
|
|
|
|
111 |
|
30 |
|
Alte cheltuieli |
|
|
|
|
|
112 |
|
|
01 |
Reclamă si publicitate |
|
|
|
|
|
113 |
|
|
03 |
Mrime de asigurare non-viata |
|
|
|
|
|
114 |
|
|
04 |
Chirii |
|
|
|
|
|
115 |
|
|
09 |
Executarea silită a creantelor bugetare |
|
|
|
|
|
116 |
|
|
30 |
Alte cheltuieli cu bunuri si servicii |
|
|
|
|
|
117 |
30 |
|
|
TITLUL III DOBÂNZI |
|
|
|
|
|
118 |
|
03 |
|
Alte dobânzi |
|
|
|
|
|
119 |
|
|
05 |
Dobânzi la operatiunile de leasing |
|
|
|
|
|
120 |
70 |
|
|
CHELTUIELI DE CAPITAL |
|
|
|
|
|
121 |
71 |
|
|
TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE |
|
|
|
|
|
122 |
|
01 |
|
Active fixe |
|
|
|
|
|
123 |
|
|
01 |
Constructii |
|
|
|
|
|
124 |
|
|
02 |
Masini, echipamente si mijloace de transport |
|
|
|
|
|
125 |
|
|
03 |
Mobilier, aparatura birotica si alte active corporale |
|
|
|