MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 525         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 2 august 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

26. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 43/2006 privind aprobarea tarifelor medii pentru serviciile de transport, de sistem, a tarifului pentru serviciile prestate de operatorul comercial participantilor la piata angro de energie electrică si a tarifelor zonale aferente serviciului de transport, practicate de operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice

 

7.377. - Ordin al vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor

 

8.000. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici pentru prelungirea termenului de aplicare a Ordinului presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nr. 500/2007 privind delegarea competentei de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea unor functii publice de conducere

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

91. - Hotărâre privind aplicarea legislatiei specifice privind combaterea si prevenirea operatiunilor de spălare a banilor si/sau de finantare a actelor de terorism de către auditorii financiari

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

452. - Decizie privind sanctionarea Societătii Comerciale „PETROMSERVICE" - S.A.

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a functionarilor publici

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 660

din 4 iulie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudta-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005).

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 28 iunie 2007 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 4 iulie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 23 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat din oficiu Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ, în cadrul căreia Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de reclamantul Radu Stefan Mazăre si respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios'administrativ si fiscal arată că, prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, Curtea Constitutională a constatat că nu este admisibilă sesizarea sa cu o exceptie care să formeze obiectul unei actiuni principale, o astfel de sesizare fiind contrară dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie. În acea spetă, sesizarea Curtii Constitutionale s-a făcut în conformitate cu dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În aceste conditii, dacă sesizarea Curtii Constitutionale cu o asemenea exceptie nu este conformă cu dispozitiile constitutionale, rezultă, în opinia instantei de judecată, că este pusă sub semnul întrebării constitutionalitatea întregului mecanism reglementat de art. 9 din Legea contenciosului administrativ. Doar alin. 4 al acestui articol ar putea, eventual, să fie considerat conform Constitutiei, întrucât contine norme de procedură privind acordarea de despăgubiri în situatia admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate într-un alt dosar.

Totodată, dispozitiile alin. (3) al art. 9 apar ca neconstitu­tionale si sub aspectul încălcării dreptului la apărare, reglementat de art. 24 din Constitutie. Aceasta, deoarece din textul legal mentionat rezultă că, în cazul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, instanta de contencios administrativ respinge actiunea ca inadmisibilă pe fond, lără a mai repune cauza pe rol si fără a mai cita părtile, deci fără a mai judeca, practic, fondul cauzei.

În ceea ce priveste legătura textului legal criticat cu fondul cauzei, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal precizează că art. 9 constituie însusi temeiul actiunii, astfel încât solutionarea cererii depinde în mod direct de dispozitiile acestui articol.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată. În opinia acestuia, scopul normei criticate este de a asigura posibilitatea sesizării Curtii Constitutionale. În situatia în care instanta de contencios constitutional respinge exceptia de neconstitutionalitate, persoana vătămată are posibilitatea de a formula o actiune în justitie, în conditiile Legii nr. 554/2004, împotriva autoritătii administratiei publice, în cazul în care consideră că aceasta a emis actul administrativ cu încălcarea respectivei ordonante, textul vizând o problemă de contencios administrativ propriu-zisă, precum si o problemă de contencios constitutional referitoare la ordonanta contestată. Mentionează, de asemenea, că, prin Decizia nr. 894/2006, Curtea Constitutională a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, constatând, pentru argumentele acolo arătate, că acestea nu afectează liberul acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constitutionale. Sustine, în acest sens, că textul legal criticat nu contravine art. 24 din Legea fundamentală, consacrat dreptului la apărare, fiind, totodată, în concordantă si cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (6) teza finală, care stabilesc că „Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale". În plus, arată că, prin Decizia nr. 894/2006, Curtea Constitutională a statuat că textul criticat nu reprezintă un obstacol în calea examinării si solutionării efective de către instantă a actiunii în contencios administrativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,. concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul continut:

Art. 9 - Actiunile împotriva ordonantelor Guvernului:

„(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotită de exceptia de neconstitutionalitate.

(2) Instanta de contencios administrativ, dacă apreciază că exceppa îndeplineste conditiile prevăzute de. art 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, sesizează prin încheiere motivată Curtea Constitutională si suspendă solutionarea cauzei pe fond.

(3) Instanta de contencios administrativ, după pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea părtilor, numai dacă ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarată neconstitutională. În caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibilă pe fond.

(4) În situatia în care decizia de declarare a neconstitutionalitătii este unnarea unei exceptii ridicate în altă cauză, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face în conditiile art. 7 alin. (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2), cu precizarea că termenele încep să curgă de la data publicării deciziei Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea /."

În motivarea exceptieL Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal sustine, pe de o parte, că textul legal criticat este contrar prevederilor constitutionale ale art. 146 lit. d), care prevăd atributia Curtii Constitutionale de a hotărî asupra exceptiilor de neconstitutionalitate, iar pe de altă parte, încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Legea fundamentală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prin mai multe decizii, Curtea Constitutională a respins, ca inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în cauze având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ prin care s-a solicitat constatarea neconstitu­tionalitătii unor ordonante sau dispozitii din acestea, în baza art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, retinând că sesizarea Curtii este nelegală, fiind contrară dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992. În acest sens sunt Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al RomânieL Partea l, nr. 114 din 15 februarie 2007, Decizia nr. 174 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007, Decizia nr. 342 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007.

Respingând ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art L pcL 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională

Anticoruptie, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006 - pronuntată în acelasi dosar ai Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal -, că „exceptia de neconstitutionalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constitutională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constitutionalitătii legilor si ordonantelor. (...)

În cadrul procesului judiciar, exceptia de neconstitutionalitate se înscrie în rândul exceptiilor de procedură prin care partea care le ridică, instanta de judecată din oficiu sau procurorul urmăreste împiedicarea unei judecăti care s-ar întemeia pe o dispozitie legală neconstitutională. În aceeasi ordine conceptuală, exceptia de neconstitutionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă solutionarea litigiului cu care este conexă. Asa se si explică prevederea cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, «pe perioada solutionării exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspendă».

Asadar, exceptia de neconstitutionalitate nu poate forma obiectul unei actiuni principale nici în fata instantei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de solutionare, si nici în fata Curtii Constitutionale".

În aceeasi ordine de idei, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constitutie, „Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale". Totodată, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial". Această din urmă dispozitie constitutională a fost dezvoltată în legea organică a Curtii Constitutionale, care, la arL 29,. prevede următoarele:

„(1) Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Exceptia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părti sau, din oficiu, de către instanta de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicată de procuror în fata instantei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale.

(4) (...)

(5) Pe perioada solutionării exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspendă.

(6) Dacă exceppa este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) si (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. (...)"

Din textele mentionate rezultă că solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a unei legi sau a unei ordonante, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial, reprezintă o formă de control al constitutionalitătii care se derulează a posteriori. Atât art. 146 lit. d) din Constitutie, cât si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă la exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în fata „instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial", „în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia". Exceptia trebuie să aibă ca obiect neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare „care are legătură cu solutionarea cauzei".

Se deduce că posibilitatea ridicării exceptiei de neconstitutionalitate presupune existenta unui litigiu pe rolul instantei, iar solutionarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constitutională a unei exceptii care are legătură cu cauza.

Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta mai sus indicată, prin care Curtea Constitutională, respingând ca inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate, a statuat că legile si ordonantele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin actiune introdusă în acest scop la instanta de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de exceptie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Asa fiind, Curtea retine că^ în măsura în care arL 9 se interpretează în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce la instanta de contencios administrativ actiune, al cărei obiect principal îl constituie sesizarea directă a Curtii Constitutionale pentru a declara ca fiind neconstitutionale actele mentionate, textul este neconstitutional, prin raportare la prevederile din Legea fundamentală enuntate mai sus.

Atunci când obiectul actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului ori a unor dispozitii din aceasta, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune directă, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii.

În ceea ce priveste teza a doua a alin. (3) al art. 9 din legea criticată - Jn caz contrar, instanta respinge actiunea ca inadmisibilă pe fond"-, Curtea constată că textul nu prezintă elemente de neconstitutionalitate, însă se impune ca solutia legislativă să fie reexaminată de către legiuitor, cu prilejul punerii de acord a întregului mecanism al art. 9 cu decizia de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al arL 11 alin. (1) liL Axty si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate si constată că dispozitiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale în măsura în care pennit ca actiunea introdusă la instanta de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unei dispozitii dintr-o ordonantă. Exceptia a fost invocată din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005).

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 661

din 4 iulie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Luis Vicentiu Lazarus în Dosarul nr. 2.318/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 28 iunie 2007 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 4 iulie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 13 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.318/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 96, art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Luis Vicentiu Lazarus în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că instituirea unui regim sanctionator contraventional, cu consecinta posibilitătii aplicării, în mod cumulativ, de sanctiuni constând în puncte de amendă, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, puncte de penalizare si măsuri tehnico-administrative, constituie o restrângere excesivă a unor drepturi, în situatii care nu se încadrează în cele anume prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constitutie. În plus, cu ocazia dezbaterilor în sedinta publică, reprezentantul autorului exceptiei a mai arătat că, desi art. 113 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 prevede că permisul de conducere se restituie la sfârsitul perioadei de suspendare, Regulamentul de aplicare a ordonantei impune sustinerea unui test pentru redobândirea acestui permis. În acest fel, în contradictie cu principiile Constitutiei, se instituie o procedură jurisdictională la latitudinea unui organ administrativ, cu consecinta aplicării discretionare a legii de către acesta.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că „este dreptul legitim a\ legiuitorului de a reglementa regimul considerat adecvat pentru sanctionarea contraventiilor care sunt săvârsite în urma încălcării normelor de circulatie rutieră."

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În opinia Guvernului, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constitutionale, ci prevăd sanctionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranta circulatiei rutiere.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 96,97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanta fiind republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 96: „(1) Sanctiunile contraventionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii altor fapte interzise de lege si se aplică prin acelasi proces-verbal prin care se aplică si sanctiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sanctiunile contraventionale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat

c) confiscarea bunurilor destinate săvârsirii contraventiilor prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă ori folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);

f) abrogat.

(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulatiei, pe lângă sanctiunea principală sau, după caz, una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) si f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică si un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.

(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către seful politiei rutiere din judetul sau municipiul Bucuresti care îl are în evidentă pe titularul pemnisului de conducere.

(5) Confiscarea se dispune de către politia rutieră prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, odată cu aplicarea sanctiunii amenzii.

(6) Sunt supuse confiscării:

a) mijloacele speciale de avertizare luminoase si sonore detinute, montate si folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2) si (3);

b) dispozitivele care perturbă functionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;

c) plăcutele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare si care sunt montate pe vehicule;

d) vehiculele cu tractiune animală, când circulă pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritătile publice locale.

(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părtii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, si punerea lui în imposibilitate de miscare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.

(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către politistul rutier, ca urmare a săvârsirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1).";

- Art. 97: „(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă, politistul rutier dispune si una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) retinerea permisului de conducere si/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcutelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

c) anularea pemnisului de conducere;

d) ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar.

(2) Retinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către politistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulatie.

(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozitiilor art. 96 alin. (2) lit. b).

(4) Retragerea permisului de conducere se dispune de către politia rutieră dacă titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de către o unitate de asistentă medicală autorizată.

(5) Anularea permisului de conducere se dispune de către politia rutieră pe a cărei rază de competentă s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114.

(6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabileste prin regulament.";

- ArL 102 aliru (3) lit e): 43) Constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

[...] e) depăsirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic."

Prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 15 - „Universalitatea" si ale art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti".

În motivarea exceptiei, astfel cum a fost ridicată aceasta în fata Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, se sustine, în esentă, că regimul sanctionator instituit prin textele de lege criticate determină „o restrângere excesivă a unor drepturi", în contradictie cu prevederile constitutionale mai sus mentionate.

Examinând textele de lege criticate, în raport de dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei, Curtea constată că, în ceea ce priveste art. 96 alin. (6) lit d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, criticile formulate sunt întemeiate.

Curtea retine în acest sens, în acord cu jurisprudenta sa anterioară îh materie (de exemplu, Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, si Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005), că stabilirea unor reguli referitoare la circulatia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăsurării fluente si în sigurantă a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritătii corporale si a sănătătii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietătii publice si private, cât si a mediului". Asa fiind, reglementarea unor sanctiuni contraventionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit. Ca urmare, Curtea constată că, în ceea ce priveste dispozitiile art. 96 alin. (1 >-(6) lit. a)-c) si alin. (7) si (8), art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, considerentele care au fundamentat jurisprudenta mai sus arătată mentinându-si valabilitatea si în prezenta cauză.

Curtea retine însă că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constitutie, respectarea acesteia este obligatorie, de unde rezultă că Parlamentul nu îsi poate exercita competenta de stabilire a caracterului contraventional al unor fapte contrare ordinii publice, drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor decât cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie. Ca urmare, legiuitorul trebuie să se asigure că prin regulile si sanctiunile astfel instituite nu sunt încălcate drepturile fundamentale ale cetătenilor, de care acestia beneficiază potrivit principiului universalitătii, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, în situatia restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, justificată de imperativul apărării valorilor mai sus mentionate, măsura adoptată trebuie să respecte conditiile expres prevăzute de art. 53 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, respectiv: „să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să Fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii."

Curtea constată că, dintre textele de lege criticate, art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „Sunt supuse confiscării: [...] d) vehiculele cu tractiune animală, când circulă pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritătile publice locale", nu respectă principiile constitutionale mai sus enuntate. Astfel, măsura confiscării vehiculelor cu tractiune animală în cazul încălcării unor reguli privind circulatia pe drumurile publice este excesivă, fiind într-o vădită disproportie cu scopul urmărit de legiuitor la instituirea acesteia. De asemenea, această măsură aduce atingere însesi existentei dreptului de proprietate, întrucât determină o privare a proprietarului de bunul său, legal dobândit, ceea ce este în contradictie si cu dispozitiile art. 44 alin. (8) din Constitutie, potrivit căruia JKverea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă".

Curtea retine în acest sens că scopul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum este acesta circumstantiat încă din primul articol al ordonantei, poate fi atins prin utilizarea altor mijloace, care să nu pună în discutie existenta unor drepturi sau libertăti. De exemplu, sanctiunea contraventională a amenzii poate fi individualizată prin utilizarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, potrivit căruia „sanctiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proportională cu gradul de pericol social al faptei săvârsite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârsită fapta, de modul si mijloacele de săvârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbaf, astfel încât să asigure respectarea regulilor privind circulatia pe drumurile publice si de către proprietarii sau detinătorii de vehicule cu tractiune animală.

În consecintă, Curtea Constitutională constată că art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei, ale art. 44 alin. (8) care interzice confiscarea averii licit dobândite si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, astfel încât, cu privire la acest text de lege, exceptia urmează să fie admisă.

În ceea ce priveste invocarea, direct în fata Curtii, cu ocazia dezbaterilor în sedintă publică, a motivului de neconstitu­tionalitate referitor la existenta unei neconcordante între prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 si dispozitiile cuprinse în Regulamentul de aplicare a acesteia, Curtea constată că nu a fost legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate în fata instantei si nici în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale nu se regăsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronuntă numai „asupra exceptiilor de neconstitutionalitate [...] ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comerciaf. De asemenea, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părtilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotită de dovezile depuse de părti [...]". De altfel, examinarea neconcordantelor existente între diverse reglementări nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul arL 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Luis Vicentiu Lazarus în Dosarul nr. 2.318/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si constată că aceste dispozitii legale sunt neconstitutionaie.

II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1)-(6) lit. a)-c) si alin. (7) si (8), ale art. 97 si ale art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 iulie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 43/2006 privind aprobarea tarifelor medii pentru serviciile de transport, de sistem, a tarifului pentru serviciile prestate de operatorul comercial participantilor la piata angro de energie electrică si a tarifelor zonale aferente serviciului de transport, practicate de operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice

 

În temeiul art. 9 alin. (2), (8) si (9), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. e) si al art. 74 lit. g) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare întocmit de Departamentul preturi si tarife în domeniul energiei electrice si Procesul-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 26 iulie 2007,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Tabelul 1 „Tarife pentru serviciul de transport, serviciul de sistem, serviciile prestate de operatorul comercial participantilor la piata angro de energie electrică", parte integrantă din anexa la Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 43/2006 privind aprobarea tarifelor medii pentru serviciile de transport, de sistem, a tarifului pentru serviciile prestate de operatorul comercial participantilor la piata angro de energie electrică si a tarifelor zonale aferente serviciului de transport, practicate de operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 28 decembrie 2006, modificat prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 7/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2007, se înlocuieste cu tabelul 1 din anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Departamentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei si operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

BucurestL 26 iulie 2007.

Nr. 26.

 

ANEXĂ

 

Tabelul 1 - Tarife pentru serviciul de transport, serviciul de sistem, serviciile prestate de operatorul de piete centralizate Societatea Comercială „Operatorul Pietei de Energie Electrică" - OPCOM - S.A. participantilor la pietele administrate de acesta

 

Agentul economic

Tariful (Iei/MWh)

 

Compania Natională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica" - S.A.

 

Tariful mediu pentru serviciul de transport al energiei electrice

14,85

Tariful pentru serviciul de sistem, din care: pentru servicii functionale de sistem

14,38 0,82

Societatea Comercială „Operatorul Pietei de Energie Electrică" - OPCOM - S.A.

Tariful pentru serviciile prestate de operatorul de piete centralizate participantilor la pietele administrate de acesta

0,22

 

NOTĂ:

Tarifele nu contin taxa pe valoarea adăugată (TVA).

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR

AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ

AUTORITATEA. NATIONALA A VĂMILOR

 

ORDIN

pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor

 

În temeiul prevederilor art. 242 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul nr. 19JÎ52 din 13 iulie 2007, aprobat de vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în temeiul art. 5 alin. (3) si (4) din Hotărârea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor,

vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

ArL 1. - (1) Efectuarea formalitătilor vamale de import aferente produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor supuse accizelor potrivit prevederilor legale se face numai prin directiile judetene pentru accize si operatiuni vamale si birourile vamale de frontieră mentionate în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Prin import se întelege unul dintre regimurile vamale de intrare a mărfurilor în teritoriul vamal al Comunitătii, astfel cum sunt enumerate la art. 4 alin. (16) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar.

Art. 2. - Decizia directorului general al Autoritătii Nationale a Vămilor nr. 217/2004 pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul uleiurilor minerale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 23 martie 2004, se abrogă.

Art 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 3 zile de la data publicării.

 

Vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Gelu Stefan Diaconu

 

Bucuresti, 19 iulie 2007.

Nr. 7.377.

 

ANEXĂ

 

LISTA

directiilor judetene pentru accize si operatiuni vamale si a birourilor vamale de frontieră, prin care se pot efectua formalităti pentru acordarea unui regim vamal pentru produsele energetice de tipul benzinelor si motorinelor, la introducerea acestora în România

 

1. Directia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Brăila

2. Biroul Vamal Calafat, judetul Dolj

3. Directia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Constanta

4. Biroul Vamal Constanta-Sud -Agigea, judetul Constanta

5. Directia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Giurgiu

6. Biroul Vamal Dornesti, judetul Suceava

7. Directia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Mehedinti

8. Directia Judeteană pentru Accize si Operatiuni Vamale Galati

9. Biroul Vamal Halmeu, judetul Satu Mare

10. Biroul Vamal Mihail Kogălniceanu, judetul Constanta

11. Biroul Vamal Naidăs (fluvial), judetul Caras-Severin

12. Biroul Vamal Orsova, judetul Caras-Severin

13. Biroul Vamal Portile de Fier I, judetul Mehedinti

 

MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE

AGENTIA NATIONALĂ A FUNCTIONARILOR PUBLICI

 

ORDIN

pentru prelungirea termenului de aplicare a Ordinului presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nr. 500/2007 privind delegarea competentei de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea unor functii publice de conducere

 

Având în vedere:

- prevederile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată;

- prevederile art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici,

în temeiul art. 21 alin. (2), al art. 22 alin. (1) lit. b) si d) din Legea nr. 188/1999, republicată, si al art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006,

presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici emite prezentul ordin.

 

Art. I. - Termenul de delegare a competentei Agentiei Nationale a Functionarilor Publici de a organiza concursuri de recrutare, prevăzut la art. 1 alin. (1) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici nr. 500/2007 privind delegarea competentei de a organiza concursuri de recrutare pentru ocuparea unor functii publice de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie  2007, se prelungeste cu 5 luni, respectiv până la data de 31 decembrie 2007.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici,

Jozsef Birtalan

 

Bucuresti, 19 iulie 2007.

Nr. 8.000.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aplicarea legislatiei specifice privind combaterea si prevenirea operatiunilor de spălare a banilor si/sau de finantare a actelor de terorism de către auditorii financiari

 

Având în vedere art. 5 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările ulterioare, si art. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 983/2004, cu modificările si completările ulterioare,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în sedinta din data de 26 iunie 2007, hotărăste:

Art. 1. - Auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, vor aplica proceduri de audit care să conducă la luarea în considerare a posibilitătii ca societatea comercială căreia i se prestează servicii în calitate de auditor să aibă contacte de afaceri cu persoane prezente în lista persoanelor fizice si juridice, suspecte de săvârsirea sau finantarea actelor de terorism, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.272/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 2 noiembrie 2005. Procedurile respective nu vor exceda Standardele de audit adoptate de către Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, având în vedere limitările unui audit si respectarea Codului de etică aplicabil auditorilor financiari.

Art. 2. - În cazul în care, prin aplicarea procedurilor de audit care au drept obiectiv realizarea obiectivului angajamentului de audit, auditorul a colectat probe suficiente si adecvate de audit privind existenta unor contacte de afaceri cu persoane prezente în lista persoanelor fizice si juridice, suspecte de săvârsirea sau finantarea actelor de terorism, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.272/2005, acesta va aduce acest fapt la cunostinta organismelor abilitate, conform Legii nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, cu modificările ulterioare, fără ca prin aceasta să se considere o încălcare a Codului etic aplicabil auditorilor financiari, în spetă a confidentialitătii. De asemenea, auditorul va informa în termen de 5 zile lucrătoare Camera Auditorilor Financiari din România asupra faptului că a identificat si a adus la cunostinta organismelor abilitate o asemenea situatie precizând data notificării organismelor abilitate.

Art. 3. - Auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, vor aplica proceduri de audit care să conducă la luarea în considerare a posibilitătii ca prin intermediul societătii comerciale căreia i se prestează servicii în calitate de auditor să aibă loc operatiuni de spălare a banilor si/sau de finantare a actelor de terorism, asa cum sunt acestea definite prin Legea nr. 656/2002 pentru'prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, cu modificările si completările ulterioare. Procedurile respective nu vor exceda Standardele de audit adoptate de către Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, având în vedere limitările unui audit si respectarea Codului de etică aplicabil auditorilor financiari.

Art. 4. - În cazul în care, prin aplicarea procedurilor de audit care au drept obiectiv realizarea obiectivului angajamentului de audit, auditorul a colectat probe suficiente si adecvate de audit privind posibilitatea ca prin intermediul societătii comerciale căreia i se prestează servicii în calitate de auditor să aibă loc operatiuni de spălare a banilor si/sau de finantare a actelor de terorism, acesta va aduce acest fapt la cunostinta organismelor abilitate, conform Legii nr. 656/2002, cu modificările si completările ulterioare, fără ca prin aceasta să se considere o încălcare a Codului etic aplicabil auditorilor financiari, în spetă a confidentialitătii. De asemenea, auditorul va informa în termen de 5 zile lucrătoare Camera Auditorilor Financiari din România asupra faptului că a identificat si a adus la cunostinta organismelor abilitate o asemenea situatie, precizând data notificării organismelor abilitate.

Art. 5. - Auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, au obligatia de a lua în considerare în planificarea procedurilor de audit care au drept scop realizarea obiectivului angajamentului de audit, dacă s-au adoptat norme interne de aplicare a Normelor privind prevenirea si combaterea spălării banilor si a finantării actelor de terorism, standardele de cunoastere a clientelei si control intern pentru entitătile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudentiale a unor autorităti, aprobate prin Decizia Plenului Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 19 iulie 2006, la clientii de audit care sunt entităti reglementate, asa cum sunt acestea definite în normele mentionate în prezentul articol.

Art. 6. - Departamentul de monitorizare si competentă profesională va urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 7. - Prezenta hotărâre se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Ion Mihăilescu

 

Bucuresti, 26 iunie 2007.

Nr. 91.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind sanctionarea Societătii Comerciale „PETROMSERVICE" - S.A.

 

Comisia da Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală nr. 14045240/1.07.2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

În baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor adoptată în sedinta din data de 27 iunie 2007, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Referatului de constatare ruv IV.149 din 12 iunie 2007, întocmit în temeiul art. 381 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ca urmare a încheierii tranzactiei de cumpărare de actiuni din capitalul social al Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - SA, înainte de notificarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de către Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - SA, cu sediul în Bucuresti, str. General Constantin Budisteanu nr. 11 bis, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J40/694/2002, cod unic de înregistrare fiscală nr. 14428660, reprezentată legal de domnul Supeala Gheorghe, în calitate de director general,

avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:

Ca urmare a controlului permanent efectuat de către Directia generală reglementări si autorizări asigurări de viată si administrare fonduri de pensiir la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile arL 381 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, asupra documentatiei aferente adreselor înregistrate la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu nr. 5.993 din 20 aprilie 2007, nr. 8.047 din 8 mai 2007, nr. 7.088 din 30 aprilie 2007, nr. 8.540 din 16 mai 2007, nr. 10.544 din 8 iunie 2007 si nr. 10.067 din 4 iunie 2007, si anume: Hotărârea Adunării generale extraordinare a actionarilor Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - S.A. nr. 3 din 18 aprilie 2007, cu aprobarea modificării structurii actionariatului, privind prima operatiune de tranzactionare; fotocopii ale Registrului actionarilor si Registrului de actiuni ale Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - S.A., în care Societatea Comercială „PETROMSERVICE"'- S.A. este înscrisă, în etape, până la ultima tranzactie; Contract de vânzare-cumpărare nr. 294 din 12 aprilie 2007, reprezentând 30% din capitalul social al Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - S.A., încheiat între Societatea Comercială Tabor Projects Limited (actionar semnificativ al societătii de asigurare) si Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - S.A. (nou actionar semnificativ al societătii de asigurare); Hotărârea Adunării generale extraordinare a actionarilor nr. 4 din 28 mai 2007, cu aprobarea modificării structurii actionariatului privind a doua operatiune de tranzactionare; Hotărârea Adunării generale extraordinare a actionarilor nr. 5 din 1 iunie 2007, cu aprobarea modificării noii structuri a actionariatului, Societatea Comercială Tabor Projects Limited, pierzându-si calitatea de actionar al societătii; Contractul de vânzare-cumpărare nr. 454 din 28 mai 2007, încheiat între Societatea Comercială tabor Projects Limited si Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - SA, reprezentând vânzarea a 62,084615385% din capitalul social al Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - SA, s-a constatat că:

Potrivit documentelor mai sus mentionate, Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - S.A. nu a notificat Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor intentia de a deveni actionar semnificativ si majoritar al Societătii Comerciale „DELTA ASIGURĂRI" - S.A. înainte de efectuarea tranzactiei, conform prevederilor art. 1 alin.'(1) lit. a) si art. 6 alin. (4) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.124/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind dobândirea calitătii sau renuntarea la calitatea de actionar semnificativ la asigurători/reasiguratori persoane juridice române.

Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - SA a încălcat prevederile art. 6 alin. (4) din Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.124/2006 coroborate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. c1) din Legea nr~ 32/200.0, cu modificările si completările ulterioare.

Fată de aceste motive, pentru faptele nelegale retinute în sarcina Societătii Comerciale „PETROMSERVICE" - SA, prin Referatul de constatare nr. IV. 149 din 12 iunie 2007, în scopul apărării drepturilor asiguratilor si al promovării stabilitătii activitătii de asigurare în România, în sedinta din data de 27 iunie 2007, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât sanctionarea Societătii Comerciale „PETROMSERVICE" - SA cu suspendarea temporară a drepturilor de vot, până la aprobarea sa ca nou actionar semnificativ de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform dispozitiilor art. 39 alin. (2) lit. a) si q) si alin. (3) lit. c1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, drept care

SE DECIDE :

Art. 1. - Se sanctionează cu suspendarea temporară a drepturilor de vot, până la aprobarea sa ca nou actionar semnificativ, de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform legislatiei în vigoare, Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - SA, cu sediul în Bucuresti, str. General Constantin Budisteanu nr. 11 bis, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. J40/694/2002, cod unic de înregistrare fiscală nr. 14428660, reprezentată legal de domnul Supeala Gheorghe, în calitate de director general, conform dispozitiilor art. 39 alin. (2) lit. a) si q) si alin. (3) lit. c1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, pentru faptele prevăzute în prezenta decizie.

Art. 2. - (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercială „PETROMSERVICE" - S.A. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă, pe timpul solutionării acesteia, executarea măsurii sanctionatorii dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Artgela Toncescu

 

Bucuresti, 5 iulie 2007.

Nr. 452.

 

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 7/2004

privind Codul de conduită a functionarilor publici*)

 


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 50/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a functionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a functionarilor publici a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 23 februarie 2004.

**) Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.

 

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si principii generale

 

Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Codul de conduită a functionarilor publici, denumit în continuare cod de conduită, reglementează normele de conduită profesională a functionarilor publici.

(2) Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul cod de conduită sunt obligatorii pentru persoanele care ocupă o functie publică în cadrul autoritătilor si institutiilor publice ale administratiei publice centrale si locale, precum si în cadrul autoritătilor administrative autonome, denumite în continuare autorităti si institutii publice.

Obiective

Art. 2. - Obiectivele prezentului cod de conduită urmăresc să asigure cresterea calitătii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum si să contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publică, prin:

a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale si profesionale corespunzătoare creării si mentinerii la nivel înalt a prestigiului institutiei functiei publice si al functionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptătit să se astepte din partea functionarilor publici în exercitarea functiilor publice;

c) crearea unui climat de încredere si respect reciproc între cetăteni si functionarii publici, pe de o parte, si între cetăteni si autoritătile administratiei publice, pe de altă parte.

Principii generale

Art. 3. - Principiile care guvernează conduita profesională a functionarilor publici sunt următoarele:

a) suprematia Constitutiei si a legii, principiu conform căruia functionarii publici au îndatorirea de a respecta Constitutia si legile tării;

b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia functionarii publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea functiei publice;

c) asigurarea egalitătii de tratament a cetătenilor în fata autoritătilor st institutiilor publice, principiu conform căruia functionarii publici au îndatorirea de a aplica acelasi regim juridic în situatii identice sau similare;

d) profesionalismul, principiu conform căruia functionarii publici au obligatia de a îndeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competentă, eficientă, corectitudine si constiinciozitate;

e) impartialitatea si independenta, principiu conform căruia functionarii publici sunt obligati să aibă o atitudine obiectivă, neutră fată de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea functiei publice;

f) integritatea morală, principiu conform căruia functionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea functiei publice pe care o detin, sau să abuzeze în vreun fel de această functie;

g) libertatea gândirii si a exprimării, principiu conform căruia functionarii publici pot să-si exprime si să-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri;

h) cinstea si corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea functiei publice si în îndeplinirea atributiilor de serviciu functionarii publici trebuie să fie de bună-credintă;

i) deschiderea si transparenta, principiu conform căruia activitătile desfăsurate de functionarii publici în exercitarea functiei lor sunt publice si pot fi supuse monitorizării cetătenilor.

Termeni

Art. 4. - În întelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) functionar public-persoana numită într-o functie publică în conditiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată**);

b) functie publică - ansamblul atributiilor si responsabilitătilor stabilite de autoritatea sau institutia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competentelor sale;

c) interes public-acel interes care implică garantarea si respectarea de către institutiile si autoritătile publice a drepturilor, libertătilor si intereselor legitime ale cetătenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia internă si tratatele internationale la care România este parte;

d) interes personal-orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obtinuL în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru altii, de către functionarii publici prin folosirea reputatiei, influentei, facilitătilor, relatiilor, informatiilor la care au acces, ca urmare a exercitării functiei publice;

e) conflict de interese - acea situatie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al functionarului public contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenta si impartialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp si cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea functiei publice detinute;

f) informatie de interes public - orice informatie care priveste activitătile sau care rezultă din activitătile unei autorităti publice ori institutii publice, indiferent de suportul ei;

g) informatie cu privire la date personale - orice informatie privind o persoană identificată sau identificabilă.

 

CAPITOLUL II

Norme generale de conduită profesională a functionarilor publici

 

Asigurarea unui serviciu public de calitate

Art. 5. - (1) Functionarii publici au obligatia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetătenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor si la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competentelor autoritătilor si ale institutiilor publice.

(2) În exercitarea functiei publice, functionarii publici au obligatia de a avea un comportament profesionist, precum si de a asigura, în conditiile legii, transparenta administrativă, pentru a câstiga si a mentine încrederea publicului în integritatea, impartialitatea si eficacitatea autoritătilor si institutiilor publice.

Loialitatea fată de Constitutie si lege

Art. 6. - (1) Functionarii publici au obligatia ca, prin actele si faptele lor, să respecte  Constitutia, legile tării si să actioneze pentru punerea în aplicare a dispozitiilor legale, în conformitate cu atributiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.

(2) Functionarii publici trebuie să se conformeze dispozitiilor legale privind restrângerea exercitiului unor drepturi, datorată naturii functiilor publice detinute.

Loialitatea fată de autoritătile si institutiile publice

Art. 7. - (1) Functionarii publici au obligatia de a apăra în mod loial prestigiul autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea, precum si de a se abtine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

(2) Functionarilor publici le este interzis:

a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea, cu politicile si strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de solutionare si în care autoritatea sau institutia publică în care îsi desfăsoară activitatea are calitatea de parte;

c) să dezvăluie informatii care nu au caracter public, în alte conditii decât cele prevăzute delege;

d) să dezvăluie informatiile la care au acces în exercitarea functiei publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile institutiei ori ale unor functionari publici, precum si ale persoanelor fizice sau juridice;

e) să acorde asistentă si consultantă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de actiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autoritătii ori institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a)-d) se aplică si după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispozitiile din legi speciale nu prevăd alte termene.

(4) Dezvăluirea informatiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care contin asemenea informatii, la solicitarea reprezentantilor unei alte autorităti ori institutii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului autoritătii sau institutiei publice în care functionarul public respectiv îsi desfăsoară activitatea.

(5) Prevederile prezentului cod de conduită nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligatia legală a functionarilor publici de a furniza informatii de interes public celor interesati, în conditiile legii, sau ca o derogare de la dreptul functionarului public de a face sesizări în baza Legii nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritătile publice, institutiile publice si din alte unităti care semnalează încălcări ale legii.

Libertatea opiniilor

Art. 8. - (1) În îndeplinirea atributiilor de serviciu, functionarii publici au obligatia de a respecta demnitatea functiei publice detinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea.

(2) În activitatea lor, functionarii publici au obligatia de a respecta libertatea opiniilor si de a nu se lăsa influentati de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, functionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă si să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

Activitatea publică

Art. 9. - (1) Relatiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către functionarii publici desemnati în acest sens de conducătorul autoritătii sau institutiei publice, în conditiile legii.

(2) Functionarii publici desemnati să participe la activităti sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredintat de conducătorul autoritătii ori institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea.

(3) În cazul în care nu sunt desemnati în acest sens, functionarii publici pot participa la activităti sau dezbateri publice, având obligatia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autoritătii ori institutiei publice în cadrul căreia îsi desfăsoară activitatea.

Activitatea politică

Art. 10. - În exercitarea functiei publice, functionarilor publici le este interzis:

a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;

b) să furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publică;

c) să colaboreze, în afara relatiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donatii ori sponsorizări partidelor politice;

d) să afiseze, în cadrul autoritătilor sau institutiilor publice, însemne ori obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora.

Folosirea imaginii proprii

Art. 11. - În considerarea functiei publice detinute, functionarilor publici le este interzis să permită utilizarea numelui sau imaginii proprii în actiuni publicitare pentru promovarea unei activităti comerciale, precum si în scopuri electorale.

Cadrul relatiilor în exercitarea functiei publice

Art. 12. - (1) În relatiile cu personalul din cadrul autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea, precum si cu persoanele fizice sau juridice, functionarii publici sunt obligati să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credintă, corectitudine si amabilitate.

(2) Functionarii publici au obligatia de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitătii persoanelor din cadrul autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea, precum si persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea functiei publice, prin:

a) întrebuintarea unor expresii jignitoare;

b) dezvăluirea unor aspecte ale vietii private;

c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

(3) Functionarii publici trebuie să adopte o atitudine impartială si justificată pentru rezolvarea clară si eficientă a problemelor cetătenilor. Functionarii publici au obligatia să respecte principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, prin:

a) promovarea unor solutii similare sau identice raportate la aceeasi categorie de situatii de fapt;

b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind nationalitatea, convingerile religioase si politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale si profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficienta activitătii, precum si cresterea calitătii serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-(3) si de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.

Conduita în cadrul relatiilor internationale

Art. 13. - (1) Functionarii publici care reprezintă autoritatea sau institutia publică în  cadrul unor organizatii internationale, institutii de învătământ, conferinte, seminalii si alte activităti cu caracter international au obligatia să promoveze o imagine favorabilă tării si autoritătii sau institutiei publice pe care o reprezintă.

(2) În relatiile cu reprezentantii altor state, functionarilor publici le este interzis să exprime opinii personale privind aspecte nationale sau dispute internationale.

(3) În deplasările externe, functionarii publici sunt obligati să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol si le este interzisă încălcarea legilor si obiceiurilor tării gazdă.

Interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor

Art. 14. - Functionarii publici nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părintilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natură politică, care le pot influenta impartialitatea în exercitarea functiilor publice detinute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste functii.

Participarea la de luare a deciziilor procesul

Art. 15. - (1) În procesul de luare a deciziilor, functionarii publici au obligatia să actioneze conform prevederilor legale si să îsi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat si impartial.

(2) Functionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau institutia publică, de către alti functionari publici, precum si îndeplinirea atributiilor în mod privilegiat.

Obiectivitate în evaluare

Art. 16. - (1) În exercitarea atributiilor specifice functiilor publice de conducere, functionarii publici au obligatia să asigure egalitatea de sanse si tratament cu privire la dezvoltarea carierei în functia publică pentru functionarii publici din subordine.

(2) Functionarii publici de conducere au obligatia să examineze si să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competentei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din functii ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzând orice formă de favoritism ori aHseriminare.

(3) Se interzice functionarilor publici de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în functia publică pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute la art. 3.

Folosirea prerogativelor de putere publică

Art. 17. - (1) Este interzisă folosirea de către functionarii publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor functiei publice detinute.

(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori actiuni de control, functionarilor publici le este interzisă urmărirea obtinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.

(3) Functionarilor publici le este interzis să folosească pozitia oficială pe care o detin sau relatiile pe care le-au stabilit în exercitarea functiei publice, pentru a influenta anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.

(4) Functionarilor publici le este interzis să impună altor functionari publici să se înscrie în organizatii sau asociatii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promitându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.

Utilizarea resurselor publice

Art. 18. - (1) Functionarii publici sunt obligati să asigure ocrotirea proprietătii publice si private a statului si a unitătilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, actionând în orice situatie ca un bun proprietar.

(2) Functionarii publici au obligatia să folosească timpul de lucru, precum sl bunurile apartinând autoritătii sau institutiei publice numai pentru desfăsurarea activitătilor aferente functiei publice detinute.

(3) Functionarii publici trebuie să propună si să asigure, potrivit atributiilor care le revin, folosirea utilă si eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

(4) Functionarilor publici care desfăsoară activităti publicistice în interes personal sau activităti didactice le este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autoritătii sau a institutiei publice pentru realizarea acestora.

Limitarea participării la achizitii, concesionări sau închirieri

Art. 19. - (1) Orice functionar public poate achizitiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în conditiile legii, cu exceptia următoarelor cazuri:

a) când a luat cunostintă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atributiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

b) când a participat, în exercitarea atributiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;

c) când poate influenta operatiunile de vânzare sau când a obtinut informatii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale.

(3) Functionarilor publici le este interzisă furnizarea informatiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unitătilor administrativ-teritoriale, supuse operatiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte conditii decât cele prevăzute de lege.

 

 

Coordonarea, monitorizarea si controlul aplicării normelor de conduită profesională

 

Rolul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici

Art. 20. - (1) Agentia Natională a Functionarilor Publici coordonează, monitorizează si controlează aplicarea normelor prevăzute de prezentul cod de conduită, exercitând următoarele atributii:

a) urmăreste aplicarea si respectarea, în cadrul autoritătilor si institutiilor publice, a prevederilor prezentului cod de conduită;

b) elaborează studii si analize privind respectarea prevederilor prezentului cod de conduită;

c) colaborează cu organizatiile neguvernamentale care au ca scop promovarea si apărarea intereselor legitime ale cetătenilor în relatia cu functionarii publici.

(2) Prin activitatea sa, Agentia Natională a Functionarilor Publici nu poate influenta derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul autoritătilor si institutiilor publice.

Rolul autoritătilor si institutiilor publice

Art. 21. - (1) În scopul aplicării eficiente a dispozitiilor prezentului cod de conduită, conducătorii autoritătilor si institutiilor publice vor desemna un functionar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică si monitorizarea respectării normelor de conduită.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) exercită următoarele atributii:

a) acordarea de consultantă si asistentă functionarilor publici din cadrul autoritătii sau institutiei publice cu privire la respectarea normelor de conduită;

b) monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de conduită în cadrul autoritătii sau institutiei publice;

c) întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită de către functionarii publici din cadrul autoritătii sau institutiei publice.

(3) Atributiile prevăzute la alin. (2) se exercită în temeiul unui act administrativ emis de conducătorul autoritătii sau institutiei publice sau prin completarea fisei postului cu atributia distinctă de consiliere etică si monitorizare a respectării normelor de conduită.

(4) Rapoartele prevăzute la alin. (2) lit. c), aprobate de conducătorul autoritătii sau institutiei publice, se comunică functionarilor publici din cadrul autoritătii sau institutiei publice si se transmit trimestrial, la termenele si în forma standard stabilite prin instructiuni de Agentia Natională a Functionarilor Publici.

(5) Rapoartele autoritătilor si institutiilor publice privind respectarea normelor de conduită vor fi centralizate într-o bază de date necesară pentru:

a) identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor sau amenintărilor exercitate asupra unui functionar public pentru a-l determina să încalce dispozitii legale în vigoare ori să le aplice necorespunzător;

b) identificarea modalitătilor de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională;

c) adoptarea măsurilor privind reducerea si eliminarea cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.

Publicitatea cazurilor de încălcare a normelor de conduită

Art. 22. - (1) Raportul anual cu privire la managementul functiei publice si al functionarilor publici, care se întocmeste de Agentia Natională a Functionarilor Publici, trebuie să cuprindă si următoarele date:

a) numărul si obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;

b) categoriile si numărul de functionari publici care au încălcat normele de conduită morală si profesională;

c) cauzele si consecintele nerespectării prevederilor prezentului cod de conduită;

d) evidentierea cazurilor în care functionarilor publici li s-a cerut să actioneze sub presiunea factorului politic.

(2) Agentia Natională a Functionarilor Publici poate să prezinte în raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri care prezintă un interes deosebit pentru opinia publică.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Răspunderea

Art. 23. - (1) Încălcarea dispozitiilor prezentului cod de conduită atrage răspunderea disciplinară a functionarilor publici, în conditiile legii.

(2) Comisiile de disciplină au competenta de a cerceta încălcarea prevederilor prezentului cod de conduită si de a propune aplicarea sanctiunilor disciplinare, în conditiile legii.

(3) Functionarii publici nu pot fi sanctionati sau prejudiciati în niciun fel pentru sesizarea cu bună-credintă a comisiei de disciplină competente, în conditiile legii, cu privire la cazurile de încălcare a normelor de conduită.

(4) În cazurile în care faptele săvârsite întrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în conditiile legii.

(5) Functionarii publici răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele săvârsite cu încălcarea normelor de conduită profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

Armonizarea regulamentelor interne de si functionare organizare

Art. 24. - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritătile si institutiile publice vor armoniza regulamentele interne de organizare si functionare sau codurile de conduită specifice, potrivit dispozitiilor prezentului cod de conduită, în functie de domeniul lor de activitate;

Asigurarea publicitătii

Art. 25. - Pentru informarea cetătenilor, compartimentele de relatii publice din cadrul autoritătilor si institutiilor publice au obligatia de a asigura publicitatea si de a afisa codul de conduită la sediul autoritătilor sau institutiilor publice, într-un loc vizibil.

 Intrarea în vigoare

Art. 26. - Prezentul cod de conduită intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.