MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 559         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 15 august 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 494 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

 

Decizia nr. 498 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 513 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 518 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Decizia nr. 519 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996

 

Decizia nr. 521 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 523 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 526 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 allin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 527 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedură civilă

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 494

din 29 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, exceptie ridicată de Mihai Dumitru în Dosarul nr. 4.009/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.009/44/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.

Exceptia a fost ridicată într-un recurs împotriva sentintei civile prin care a fost respinsă cererea autorului exceptiei de a fi obligată Casa Judeteană de Pensii Galati, în temeiul Legii nr. 544/2001, să-i răspundă la mai multe petitii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat este neconstitutional deoarece aduce atingere art. 1 alin. (3), art. 16 si art. 31 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, asa cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că atât art. 53 din Constitutie, cât si Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale reglementează în mod expres posibilitatea de a restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti pentru ratiuni de securitate natională, în conditiile legii. Ratiunea exceptării de la comunicarea informatiilor cu privire la datele personale de la accesul liber al cetătenilor este justificată de garantarea dreptului la viată intimă, familială si privată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, care au următorul continut: „Se exceptează de la accesul liber al cetătenilor, prevăzut la art. 1 si, respectiv, la art. 111, următoarele informatii: [...]

d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii[...];”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului român, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi si art. 31 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul neîngrădit al persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public si la obligatia autoritătilor publice de a asigura informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice si a problemelor de interes personal din Legea fundamentală.

Examinând exceptia ridicată, Curtea Constitutională retine următoarele:

Textul de lege criticat stabileste că informatiile cu privire la datele personale sunt exceptate de la accesul liber al cetătenilor.

Curtea constată că, în cauză, autorul exceptiei nu formulează motivele pentru care prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 contravin dispozitiilor constitutionale mentionate, ci doar invocă încălcarea acestora.

În schimb, din actele dosarului rezultă că, în realitate, acesta este nemultumit de sentinta civilă prin care i s-a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea Casei Judetene de Pensii Galati să răspundă la petitiile pe care le-a formulat, aspecte care nu pot face însă obiectul controlului de constitutionalitate.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, exceptie ridicată de Mihai Dumitru în Dosarul nr. 4.009/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 498

din 29 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocati „Prof. Iorgovan si Asociatii” în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 9.972/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocati „Prof. Iorgovan si Asociatii” într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire a unei sentinte civile prin care s-a respins o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5), ale art. 21 alin. (3) si ale art. 135. În acest sens, arată că stabilirea prin art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă a posibilitătii de desfiintare a unei hotărâri judecătoresti, în conditiile în care si-a produs efectele prin executare, echivalează cu eludarea obligatiei respectării hotărârilor judecătoresti si implicit a legii, încălcându-se principiile constitutionale mentionate anterior.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, de la principiul obligativitătii hotărârilor judecătoresti definitive există exceptii stabilite prin lege, ca de exemplu căile extraordinare de atac în procesul civil, printre care si revizuirea.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unor motive expres si limitativ prevăzute de lege pentru care se poate exercita o cale de atac, precum si limitarea admisibilitătii ei numai la anumite hotărâri judecătoresti nu îngrădeste accesul liber la justitie, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. Mai mult, posibilitatea exercitării revizuirii este o garantie în plus a respectării reglementărilor internationale la care România este parte.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, conditiile de exercitare a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instantă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:

5. [...] dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept si alin. (5) referitor la obligatia respectării suprematiei Constitutiei si a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 135 privitor la economia României din Legea fundamentală.

Examinând exceptia ridicată, Curtea Constitutională retine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, justificată de necesitatea retractării unei hotărâri judecătoresti definitive care, în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, rămâne fără temei ori al cărei temei se modifică.

Totodată, textul de lege criticat reprezintă o transpunere în dreptul procesual civil a principiului de drept civil accesorium sequitur principale.

Asa fiind, Curtea observă că art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă nu aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind principiile de organizare ale statului de drept si alin. (5) referitor la obligatia respectării suprematiei Constitutiei si a legilor si celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantie a acestora.

Cu privire la prevederile art. 135 din Constitutie referitoare la economia României, Curtea constată că acestea nu au incidentă în spetă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Civilă Profesională de Avocati „Prof. Iorgovan si Asociatii” în Dosarul nr. 9.972/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 513

din 29 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie invocată de Silvia Munteanu în Dosarul nr. 981/103/2006, (nr. vechi 3.022/RC/2006) al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 981/103/2006 (nr. vechi 3.022/RC/2006), Tribunalul Neamt -Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată de Silvia Munteanu într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat de prefectul judetului Neamt împotriva Sentintei civile nr. 836/30.08.2006, prin care Judecătoria Bicaz a admis plângerea formulată de petenta Silvia Munteanu împotriva hotărârii Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia asupra unui teren cu vegetatie forestieră.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 instituiau posibilitatea constituirii dreptului de proprietate si pentru persoanele îndreptătite la împroprietărire în temeiul Legii nr. 187/1945 si înscrise ca atare în tabelele nominale. Art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 a modificat dispozitiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, în sensul că sunt îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate numai acele persoane cărora li s-a stabilit efectiv dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, dar nu li s-a atribuit efectiv terenul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Autoarea exceptiei sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, fiind încălcate principiile constitutionale ale egalitătii în fata legii si ale caracterului unitar, impartial si egalitar al justitiei.

Tribunalul Neamt - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece aceasta vizează o problemă de interpretare si aplicare a legii de către instantele de judecată, ceea ce nu intră în sfera controlului de constitutionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei critică o omisiune de reglementare, iar potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie completarea legilor este de competenta Parlamentului.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că aplicarea textului de lege criticat vizează doar persoanele aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit motivării exceptiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, ce au următorul cuprins:

«39. Articolul 36 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 36. - Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafetelor disponibile sau despăgubiri.”»

Autoarea exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si în art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unitar, impartial si egalitar al justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin dispozitiile art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 245 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea a respins exceptia, statuând că o eventuală diferentă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci una de succesiune în timp a legii.

Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispozitiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situatiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislatiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situatii identice, dar pentru care reglementarea legală este diferită în timp.

Cele statuate în decizia mentionată sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

În prezenta cauză, se invocă si încălcarea dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „(2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”, dedusă din diferenta de tratament juridic aplicabil unor categorii de cetăteni, datorate succesiunii în timp a legilor.

În legătură cu această sustinere, Curtea constată că modificarea unei dispozitii legale nu este de natură să afecteze caracterul unic sau impartial al justitiei din România, ce se realizează de sistemul instantelor judecătoresti, si nici egalitatea juridică a părtilor în proces, cărora li se aplică aceleasi reguli procedurale.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie invocată de Silvia Munteanu în Dosarul nr. 981/103/2006, (nr. vechi 3.022/RC/2006) al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 518

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autoarea exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine admiterea acesteia, arătând că sintagma „instantă de judecată” asociată Consiliului Superior al Magistraturii, precum si caracterul irevocabil al hotărârilor pronuntate de acesta încalcă în mod nepermis accesul liber la justitie al magistratului nemultumit de solutia adoptată cu privire la cariera sa. Procedura desfăsurată în fata Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de organ cu atributii administrativ-jurisdictionale, ar trebui să fie una prealabilă si facultativă, care să nu impieteze asupra dreptului magistratului de a contesta la instanta de drept comun hotărârea pronuntată de o astfel de autoritate. Asa fiind, dispozitiile legale criticate îngrădesc accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile criticate îsi au fundamentul în dispozitiile constitutionale ale art. 133 alin. (7).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.961/44/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicată de Rodica Arhip.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile criticate prevăd că acelasi organ, Consiliul Superior al Magistraturii - Sectia pentru judecători, care s-a pronuntat cu privire la contestatia formulată împotriva calificativului anual acordat prin raportul de evaluare a activitătii profesionale a judecătorului, face parte din Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, organ competent să solutioneze contestatiile formulate de judecători si procurori împotriva hotărârilor pronuntate de sectiile Consiliului. Or, în această situatie, contestatorul suferă o îngrădire a dreptului de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor sale, fiind privat de garantia unui proces echitabil oferită de un tribunal impartial si independent. Mai mult, întrucât textele de lege criticate exclud competenta instantelor judecătoresti de a solutiona contestatiile formulate împotriva hotărârilor pronuntate de sectiile Consiliului, autorul exceptiei apreciază că este încălcat, pe această cale, si principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor. Astfel, se creează o diferentă de tratament nejustificată între magistratii care contestă calificativele anuale si cei care contestă hotărârile privind sanctiunile aplicate în materie disciplinară, care se pot adresa instantei judecătoresti de drept comun, desi în ambele cazuri este în discutie aceeasi problemă, cariera profesională a magistratului.

Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, ale art. 9 din Legea nr. 304/2004, precum si ale art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor art. 16, 21 si 125 din Legea fundamentală, întrucât împiedică contestarea în fata instantelor de drept comun a unor hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera judecătorilor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, legea stabilind expres că sunt definitive si irevocabile numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instantă de judecată, celelalte hotărâri putând fi atacate la instanta de judecată. Această interpretare a fost retinută si în Decizia Curtii Constitutionale nr. 433/2004.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora „Hotărârile sectiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instantă de judecată, sunt definitive si irevocabile”, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevede că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii functionează ca instantă de judecată pentru solutionarea contestatiilor formulate de judecători si procurori împotriva hotărârilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu exceptia celor date în materie disciplinară”, precum si dispozitiile art. 36 alin. (2) din

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, conform cărora „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii solutionează contestatiile formulate de judecători si procurori împotriva hotărârilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu exceptia celor date în materie disciplinară.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 125 referitoare la statutul judecătorilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, asa cum a statuat prin Decizia nr. 433/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, prin calificarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind definitive si irevocabile, art. 133 alin. (7) din Constitutie „are în vedere hotărârile cu caracter jurisdictional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, însusirea de a fi «definitive si irevocabile», iar nu si alte hotărâri, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al Magistraturii”. Asemenea hotărâri sunt cele pronuntate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, „ca instantă de judecată, având în competentă solutionarea contestatiilor formulate de magistrati împotriva hotărârilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii”.

Alte hotărâri, cum sunt cele prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsuri privind cariera magistratilor, nu intră sub incidenta prevederilor art. 133 alin. (7) din Constitutia României, întrucât, nefiind hotărâri cu caracter jurisdictional, nu pot fi „definitive si irevocabile”. Aceste hotărâri sunt prin natura lor acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc.

În ceea ce priveste accesul liber la justitie si, implicit, dreptul la un proces echitabil, Curtea admite, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, că dreptul la un tribunal nu este absolut si este compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând, în această materie, de o anumită marjă de apreciere (cauza „Le Compte, Van Leuven si DeMeyere contra Belgiei”, 1981 sau cauza „Garcia Manibardo contra Spaniei”, 2000). Însă garantarea unui proces echitabil, asa cum prevede art. 6 paragraful 1 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, implică în mod necesar ca: tribunalul să fie stabilit de lege, independent si impartial. Cât priveste prima cerintă, si anume ca organul de jurisdictie să fie organizat în conformitate cu vointa legiuitorului, Curtea constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii functionează ca instantă de judecată în temeiul legii, dispozitiile legale criticate respectând exigenta mentionată nu numai sub aspectul existentei însesi a tribunalului, ci si sub aspectul compozitiei formatiunii învestite cu judecarea litigiului. A doua si a treia conditie impuse tribunalului în vederea garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independenta si impartialitatea organului de jurisdictie. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei”, în realizarea acestei competente consacrate prin Legea fundamentală, el îndeplinind atributiile stabilite prin lege. Factorii ce asigură independenta si impartialitatea acestui organ de jurisdictie îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului si inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum si existenta unei protectii adecvate împotriva presiunilor exterioare.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum si a dispozitiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 519

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Pitesti.

La apelul nominal este prezentă Asociatia de proprietari „Dacia 43” din Bucuresti, prin avocat Carmen Agache, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca inadmisibilă, întrucât Curtea Constitutională s-a mai pronuntat cu privire la aspectele criticate de autorul exceptiei. Solicită cheltuieli de judecată pentru care prezintă chitanta privind achitarea onorariului de avocat.

Cu privire la solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu poate fi primită, întrucât aceasta urmează a fi solutionată de instanta care judecă procesul în fond, singura în măsură să aprecieze cuantumul integral al acestora si repartizarea lor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.558/280/2005, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Viorica Mavhima într-un proces civil având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât asociatiile de proprietari care administrează condominiile aflate în proprietate fortată si perpetuă sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, „creându-se astfel un dezechilibru între mijloacele juridice puse la îndemâna părtilor din cadrul unui litigiu având ca obiect litigii locative”. Or, „apărarea intereselor proprietarilor constituiti în astfel de structuri asociative nu poate fi considerată drept o justificare obiectivă si ratională a instituirii prin textul de lege criticat a unui tratament juridic diferentiat, în beneficiul asociatiilor de proprietari.”

În ceea ce priveste încălcarea art. 21 alin. (3) din Constitutie, arată că norma continută de art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996 constituie o abatere de la regula potrivit căreia atât obligatia de plată a taxelor judiciare, cât si exceptiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetătenilor aflati în situatii identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natură.

Referitor la contrarietatea textului de lege criticat cu dispozitiile art. 53 alin. (1) si (2) din Constitutie, sustine că aceasta rezultă din lipsa proportionalitătii dintre restrângerea unor drepturi si situatia care a determinat această restrângere.

Judecătoria Pitesti apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei nu indică niciun text ori principiu constitutional pretins a fi încălcat, ceea ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Este invocată în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, prevederi care au următorul continut: „Actiunea este scutită de taxă de timbru.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Decizia nr. 191 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005, si Decizia nr. 193 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 16 aprilie 2007, Curtea a respins exceptiile având acelasi obiect, statuând că instituirea unor exceptii de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constitutional al egalitătii în drepturi.

De asemenea, Curtea a retinut că textul criticat impune un tratament juridic diferit pentru situatii de fapt diferite, având o justificare obiectivă si ratională, si anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întretinere cu mai multă usurintă, tinând cont de consecintele grave ale neachitării acestora.

Potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.”, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care „Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.” În acest sens s-a pronuntat Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.

Considerentele care au stat la baza deciziilor mentionate ale Curtii Constitutionale îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudentei Curtii.

Analizând criticile de neconstitutionalitate în raport cu art. 21 alin. (3) din Constitutie, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine acestor dispozitii, deoarece prin stabilirea unor categorii de persoane si a unor actiuni scutite de plata taxei judiciare de timbru nu se poate sustine că se încalcă dreptul persoanei la judecarea unui proces în mod echitabil si într-un termen rezonabil. Obligatia părtilor de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere dreptului acestora la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări si functionări a serviciului public de realizare a justitiei.

În ce priveste sustinerea că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 53 din Constitutie, Curtea constată că aceste dispozitii nu sunt incidente în cauză, ele referindu-se la restrângerea exercitiului drepturilor si libertătilor fundamentale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. 3 din Anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, exceptie ridicată de Elena Viorica Mavhima în Dosarul nr. 7.558/280/2005 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 521

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra  terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 pct. 5, 6, 7, 8 si 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, exceptie ridicată de Petru Dubă si Gheorghe Dubă, precum si de Valeriu Dubă, Ionel Dubă si Florica Dubă, reprezentati de Gheorghe Dubă, în Dosarul nr. 1.226/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.226/252/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 pct. 5, 6, 7, 8 si 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată.

Exceptia a fost ridicată de Petru Dubă si Gheorghe Dubă, precum si de Valeriu Dubă, Ionel Dubă si Florica Dubă, reprezentati de Dubă Gheorghe, într-un proces civil având ca obiect anularea unui titlu de proprietate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că „dreptul de proprietate este pus în pericol prin actiunea formulată de reprezentantii composesoratului”, considerând că art. 28 pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, care prevede că în cazul dizolvării formelor asociative suprafetele de teren revin în proprietatea statului, este neconstitutional si încalcă art. 44 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală.

În ceeea ce priveste punctele 5 si 8 ale textului criticat, acestia arată că „sunt neconstitutionale, înfrângându-se si dispozitiile Codului civil si ale celorlalte legi privind protectia proprietătii private”.

În fine, mai sustin că prevederile de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 20 din Constitutie.

Judecătoria Lugoj precizează că prevederile de lege criticate de autorii exceptiei au fost modificate prin art. I pct. 31 al Titlului VI din Legea nr. 247/2005, astfel că textul de lege criticat este cel al art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2000. De aceeea, având în vedere că autorii exceptiei au invocat neconstitutionalitatea art. 28 pct. 5, 6, 7, 8 si 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, instanta apreciază exceptia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, invocând, de asemenea, jurisprudenta Curtii cu privire la prevederile de lege criticate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Analizând prevederile de lege criticate, Curtea retine că, desi a fost sesizată atât de instanta de judecată, prin încheiere, cât si de autorul exceptiei, prin notele scrise depuse la dosar, cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 pct. 5, 6, 7, 8 si 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, în realitate prevederile de lege criticate sunt cele ale art. 28 alin. (5), (6), (7), (8) si (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.

Acest text de lege a fost modificat prin art. I pct. 31 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Asadar, Curtea va retine spre examinare prevederile art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2000, asa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005.

Aceste prevederi au următorul continut:

- Art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8):

„(5) Suprafetele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existentei lor.

(6) Membrii formelor asociative aflati în devălmăsie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părti unor persoane din afara acestora.

(7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, în întregime sau în parte.

(8) În cazul dizolvării formei asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si cele ale art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Asupra constitutionalitătii art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2001, prin raportare la art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, si Decizia nr. 210 din

7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006.

Respingând exceptia privind aceste prevederi, Curtea a retinut că în conceptia legiuitorului reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafetelor forestiere aflate în proprietatea comună a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea si prerogativele avute în perioada respectivă. În aceste conditii, regimul juridic al proprietătii privind terenurile forestiere restituite fostilor proprietari în cadrul acestor forme asociative este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularitătilor economice si sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităti cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând din statutul juridic al formelor asociative (în spetă, composesorate).

De altfel, fostii proprietari urmează să fie despăgubiti ca în toate celelalte situatii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.

De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul reglementează în mod deosebit această categorie de bunuri ce face obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub conditia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative si cu respectarea regimului silvic actual. Un astfel de drept a fost stabilit în acord cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora „Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

Atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Cât priveste invocarea încălcării art. 20 din Constitutie, Curtea observă că nu sunt formulate critici de neconstitutionalitate, astfel că, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, nu poate exercita controlul de constitutionalitate.

Si, în fine, criticile privind încălcarea unor dispozitii din Codul civil si „a celorlalte legi privind protectia proprietătii private” nu pot fi primite, deoarece, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: „(2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei.”

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Petru Dubă si Gheorghe Dubă, precum si de Valeriu Dubă, Ionel Dubă si Florica Dubă, reprezentati de Gheorghe Dubă, în Dosarul nr. 1.226/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 523

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Taga în Dosarul nr. 5.555/117/2006 al Tribunalului Cluj – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.555/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Taga.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile criticate creează un regim juridic discriminatoriu între persoanele cărora li s-a reconstituit sau constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere în conditiile legii în vigoare la data emiterii actelor de proprietate si persoanele care au dobândit ulterior vocatia legală de a formula actiuni pentru constatarea nulitătii absolute a titlurilor de proprietate astfel emise.

Tribunalul Cluj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate având ca finalitate restituirea terenurilor către fostii proprietari pe vechile amplasamente.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora „continutul si limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III alin. (1) lit. a) pct. ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:

„(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, si ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptătite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: [...]

(ii) actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de către acestia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;[...]

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitătilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari, cu exceptia celor atribuite conform art. 23 din lege;”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate consacră sanctiunea nulitătii absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea prevederilor


Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere. Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozitiilor legislatiei civile în vigoare la data încheierii actului juridic, printre altele, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptătite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri - art. III alin. (1) lit. a) din lege, precum si actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitătilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari - art. III alin. (1) lit. c) din lege.

Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, în forma anterioară modificării acestora prin Legea nr. 247/2005, s-a pronuntat prin Decizia nr. 296 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002, respingând critica de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej s-a retinut, în esentă, că „dispozitiile legale criticate nu aduc nicio noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât să precizeze încă o dată sanctiunea nulitătii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, el fiind desfiintat retroactiv, asemenea acte nu au putut să constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate.”

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste dispozitiile art. III alin. (1) lit. c) din lege, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. ii) si lit. c) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Taga în Dosarul nr. 5.555/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 526

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protec t ia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Luminia Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 11.671/303/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Luminita Ion.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate, care statuează calitatea procesuală activă exclusivă a autoritătii tutelare de a solicita decăderea, totală sau partială, a părintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor părintesti, contravin art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie al oricărei persoane pentru apărarea intereselor sale legitime.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


Guvernul apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale si reglementează competenta, concretizată într-o obligatie, a unei autorităti administrative, Directia generală de asistentă socială si protectia copilului, de a sesiza instanta judecătorească în situatia în care consideră că sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru decăderea părintilor din exercitiul drepturilor părintesti.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 reprezintă expresia principiului protejării interesului superior al copilului, intentia legiuitorului fiind aceea de a atribui competenta supravegherii si controlului modului în care acesta este îngrijit, sănătătii si dezvoltării lui fizice, educării, învătăturii si pregătirii sale profesionale unei institutii care, prin personalul său calificat, verifică în mod impartial situatia minorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul cuprins: „Directia generală de asistentă socială si protectia copilului este obligată să sesizeze instanta judecătorească în situatia în care consideră că sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau partială, a părintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor părintesti.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate consacră sanctiunea decăderii din drepturile părintesti, sanctiune civilă care se dispune în cazurile în care părintii, prin felul de exercitare a drepturilor părintesti sau prin purtarea lor abuzivă ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în primejdie viata si securitatea copilului în familie.

Pe de altă parte, din economia reglementării, precum si din coroborarea acesteia cu dispozitiile art. 109 din Codul familiei, autoritatea tutelară apare a fi concepută ca un factor de echilibru în acele situatii în care între părinti există o stare conflictuală exacerbată, care a dus la desfacerea căsătoriei, si pe al cărei fond acestia au tendinta să recurgă la orice mijloace pe care legea le oferă pentru a se sicana reciproc, ajungând până la dispute cu privire la situatia copiilor, care dau expresie interesului acestora din urmă doar aparent.

În considerarea unor asemenea ratiuni, legiuitorul a înteles să recunoască calitatea procesuală activă exclusiv autoritătii tutelare, într-o actiune cu consecinte deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicită decăderea unui părinte din drepturile părintesti.

Faptul că o asemenea calitate nu îi este recunoscută si părintelui nu constituie o încălcare a liberului acces la justitie, care, în această materie, nu este negat, ci se realizează doar mediat, pe calea sesizării autoritătii tutelare, singura care are posibilitatea să verifice cu obiectivitate si simt de răspundere măsura în care exigentele de fond pentru promovarea unei actiuni în decădere din drepturile părintesti sunt satisfăcute, actionând astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevând totodată instantele judecătoresti de procese cu un atare obiect, fără suport real.

De altfel, reglementarea instituită prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului nu face decât să dea expresie specificului acestui domeniu, constând în aceea că drepturile părintesti se exercită, asa cum prevede art. 97 alin. 2 din Codul familiei, numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, recte al părintelui, era normal ca valorificarea dreptului său, în situatia extremă în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt părinte, să fie supusă unui regim restrictiv, cu implicarea autoritătii de stat, în deplină concordantă cu cele prevăzute de art. 48 alin. (1) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Luminita Ion în Dosarul nr. 11.671/303/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 527

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedură civilă

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 89/1.748/2006, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Utraco Holland B.V.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece oferă debitorului, pe lângă calea contestatiei la executare, cadrul general reglementat de Codul de procedură civilă, o posibilitate în plus de a contesta procedura executării silite. O astfel de împrejurare este de natură a restrânge în mod nepermis accesul liber la justitie al creditorului, care nu se poate prevala de căile de atac împotriva hotărârii instantei de suspendare a urmăririi silite imobiliare.

Judecătoria Cornetu consideră exceptia de neconstitu ­tionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege nu aduce atingere principiului egalitătii în drepturi sau liberului acces la justitie, întrucât art. 499 din Codul de procedură civilă oferă posibilitatea cetătenilor de a se adresa instantelor judecătoresti pentru realizarea drepturilor lor si asigură suficiente garantii procedurale în vederea materializării drepturilor părtilor implicate în litigii. Astfel, dispozitiile alin. 3 al articolului criticat garantează accesul liber al creditorului la justitie, instituind posibilitatea acestuia de a solicita instantei, pentru motive temeinice, reluarea urmăririi silite înainte de expirarea termenului de 6 luni.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu ­tionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 499 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „După primirea somatiei debitorul poate cere instantei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviinteze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare, să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.

Instanta sesizată potrivit alin. 1 va cita părtile în camera de consiliu si se va pronunta de îndată prin încheiere irevocabilă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanta va dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare.

Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instantei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispozitiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 care prevede accesul liber la justitie si în art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

De asemenea, sunt invocate si prevederile internationale cuprinse în art. 6 par.1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile art. 499 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează o înlesnire pe care instanta de executare o poate acorda debitorului, la solicitarea acestuia, încuviintându-i ca plata integrală a datoriei sale către creditor, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare, să se realizeze din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale debitorului pe timp de 6 luni. Suspendarea urmării silite a imobilului se poate acorda pentru un termen limitat de 6 luni si doar dacă debitorul învederează împrejurări din care să rezulte că veniturile pe care acesta le-ar putea obtine în această perioadă sunt suficient de mari pentru a determina stingerea creantei. Astfel, înlesnirea se acordă pe baza unor situatii de fapt lăsate la aprecierea suverană a instantei, iar dacă împrejurările invocate nu pot fi dovedite, suspendarea executării nu se justifică, întrucât ar fi de natură să-l prejudicieze pe creditor.

Pe de altă parte, potrivit art. 499 alin. 3 din Codul de procedură civilă, creditorul poate solicita instantei reluarea urmăririi silite a imobilului, după ce aceasta fusese suspendată în temeiul alin. 1, înainte de expirarea termenului de 6 luni, dacă există motive temeinice care să evidentieze lipsa posibilitătilor debitorului de a satisface creanta înăuntrul termenului acordat.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situatiile prevăzute de ipoteza normei, si anume debitorilor somati să efectueze plata creantei, sub conditia valorificării imobilului urmărit silit prin modalitătile admise de lege, precum si creditorilor detinători ai titlului executoriu a cărui executare a fost suspendată.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea principiului constitutional al accesului liber la justitie, Curtea retine că o atare critică nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat prevede expres posibilitatea atât a debitorului, cât si a creditorului de a solicita instantei, în functie de interesele proprii, acordarea înlesnirii la plata creantei, respectiv înlăturarea acesteia, în cadrul unei proceduri desfăsurate în camera de consiliu, cu citarea părtilor, finalizate prin pronuntarea unei încheieri irevocabile. Referitor la sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia împotriva unei astfel de încheieri nu pot fi exercitate căi de atac, ceea ce este de natură a-i îngrădi dreptul la un proces echitabil, Curtea retine că scopul acestei reglementări a fost, pe de o parte, acela de a facilita executarea cu bună-credintă si în conditii mai usor de îndeplinit a creantelor de către debitori – art. 499 alin. 1 din Codul de procedură civilă – si, pe de altă parte, prevenirea unor eventuale abuzuri din partea acelor debitori rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă – art. 499 alin. 3. În ambele cazuri, finalitatea declarată a dispozitiilor criticate ar fi fost anihilată prin instituirea unor căi de atac, care ar fi presupus o procedură mai anevoioasă.

Fată de cele arătate, Curtea constată că dispozitiile art. 499 din Codul de procedură civilă sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 499 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu