MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 582         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 24 august 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 591 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6738 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 616 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 624 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 625 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 627 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 632 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 633 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 654 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 591

din 19 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6738 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6738 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, precum si Gabriel Stan, Gheorghe Dumitru si Ecaterina Iordache, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei si partea Ecaterina Iordache solicită amânarea judecătii pentru ca toate autoritătile prevăzute de lege să comunice punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Celelalte părti prezente se opun amânării judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de autorul exceptiei si de partea Ecaterina Iordache.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul solicită admiterea exceptiei sustinând că art. 6738 din Codul de procedură civilă contravine dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din primul Protocol aditional la conventie, deoarece instanta de judecată se pronuntă printr-o încheiere interlocutorie cu privire la masa bunurilor de împărtit, calitatea de coproprietar si cota-parte ce revine fiecăruia mai înainte ca partea îndreptătită să dovedească în fata instantelor superioare nelegalitatea si netemeinicia acestei încheieri. În acest fel este obligată să îndeplinească toate actele de procedură dispuse si să participe la toate dezbaterile ce urmează până la pronuntarea asupra fondului, fapt care reprezintă o povară atât din punct de vedere al timpului, cât si din punct de vedere al cheltuielilor făcute. De asemenea, sustine că, datorită textului de lege criticat, partea îndreptătită este pusă în imposibilitatea de a participa activ la dezbaterea procedurii privitoare la împărteala propriu-zisă a bunurilor până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii prin care s-au stabilit masa bunurilor de împărtit, calitatea de coproprietar si cota-parte ce revine fiecăruia. Depune note scrise.

Partea Ecaterina Iordache solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive expuse de autorul exceptiei.

Gabriel Stan si Gheorghe Dumitru solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.315/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6738 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Radu R. Stan într-un proces având ca obiect un partaj succesoral.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărtit, calitatea de coproprietar si cota-parte ce revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul. În opinia autorului exceptiei, această încheiere care are caracter interlocutoriu ar trebui supusă controlului de legalitate si temeinicie la instanta superioară, în vederea pronuntării unei hotărâri definitive, si abia după aceea să se procedeze la împărteala judiciară. Îsi motivează această opinie sustinând că cererea de chemare în judecată are ca obiect iesirea din indiviziune, însă motivul principal al cererii îl reprezintă, de fapt, contestarea masei bunurilor de împărtit, calitatea de coproprietar si cota-parte ce-i revine fiecăruia, altfel „nimic nu l-ar fi împiedicat să împartă prin bună învoială si să iasă din indiviziune prin procedură necontencioasă în fata notarului public, fără să apeleze la instanta de judecată”.

În reglementarea actuală a art. 6738 din Codul de procedură civilă, instanta de judecată procedează la împărteala judiciară mai înainte ca părtile să beneficieze de posibilitatea de a se folosi si în fata instantei superioare de toate mijloacele de apărare privitoare la stabilirea masei bunurilor de împărtit, a calitătii de coproprietar si a cotei-părti ce se cuvine fiecăruia. Totodată, sustine acesta, dreptul la apărare este încălcat si datorită imposibilitătii de a se opune vânzării prin licitatie publică a bunului asupra căruia este îndreptătit să creadă că are un drept propriu si că nu trebuia împărtit.

Se mai sustine că textul de lege criticat încalcă si dreptul la judecarea unui proces într-un termen rezonabil, cerintă care nu poate fi realizată, deoarece după vânzarea prin licitatie publică a bunurilor supuse împărtelii judiciare intervin si cumpărătorii care au interesul ca ceea ce s-a stabilit prin acele încheieri să rămână definitiv, astfel că judecarea procesului se va prelungi.

Judecătoria Buftea consideră că prevederile art. 6738 din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la judecarea acestuia într-un termen rezonabil, precum si dreptul la respectarea bunurilor, deoarece hotărârea ce se pronuntă de instantă pe fondul cauzei poate fi atacată cu apel sau recurs.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Se arată că prevederile art. 6738 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă art. 6738 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Încheierile prevăzute la art. 6736 alin. 1 si art. 6737 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse acelorasi căi de atac ca si hotărârea dată asupra fondului procesului”.

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justitie si ale art. 24 alin. (1) potrivit căruia „Dreptul la apărare este garantat”. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si a art. 1 din primul Protocol aditional la conventie, referitor la protectia proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Prevederile de lege criticate fac parte din Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, Cap.VII1, a Codului de procedură civilă, care reglementează întreaga procedură a împărtelii judiciare ce are ca finalitate iesirea din starea de indiviziune, procedură în urma căreia fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv al unei anumite părti concret determinate.

Autorul exceptiei critică acest text pe motiv că încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărtit, calitatea de coproprietar si cota-parte ce îi revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul.

Analizând această critică, Curtea retine că instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului. Această solutie decurge din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.”, precum si din cele ale art. 129, conform cărora „Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

Asa fiind, prevederile de lege criticate reprezintă tocmai expresia aplicării acestor dispozitii constitutionale.

Curtea observă că regula potrivit căreia „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul [...]” este consacrată de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 6738 din Codul de procedură civilă preced hotărârea instantei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare si, în consecintă, este evident că legiuitorul a avut în vedere ca acestea să poată fi supuse căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.

În activitatea sa jurisdictională anterioară, Curtea Constitutională a examinat dacă liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situatii deosebite sau dacă el implică existenta unor proceduri unice chiar si pentru situatii deosebite, inclusiv în ceea ce priveste exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea a statuat că semnificatia art. 21 din Constitutie, potrivit căruia accesul la justitie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale stabilite de către legiuitor. Legiuitorul poate, însă, institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale.

Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu apel sau recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu apel sau recurs odată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăsurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigentă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constitutional, cât si în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale”. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti prin care se solutionează fondul cauzei este asigurat accesul liber la justitie.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronuntată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept.”

Si, în fine, textul criticat nu afectează nici cota-parte ideală din masa bunurilor care formează proprietatea comună a părtilor si, cu atât mai mult, dreptul autorului exceptiei de a i se atribui, în urma împărtelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 6738 din Codul de procedură civilă au ca scop, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, iesirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor 6738 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 616

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă si ale art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Butcaru în Dosarul nr. 2.470/2005 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 432D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cotnari” - S.A. din comuna Cotnari, judetul Iasi, în Dosarul nr. 9.304/99/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 432D/2007 la Dosarul nr. 206D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.470/2005, Tribunalul Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă si ale art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Ion Butcaru cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 8.283 din 27 octombrie 2006, pronuntată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 8.086/2004.

Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.304/99/2006, Tribunalul Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cotnari” - S.A. din comuna Cotnari, judetul Iasi, cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 497 din 28 martie 2006, pronuntată de Judecătoria Pascani în Dosarul nr. 4.787/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi. Astfel, consideră că prin lipsirea de calea de atac a apelului a persoanelor care au litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei se creează o discriminare între acestea si cei care au la dispozitie apelul, întrucât litigiile lor privesc obiecte a căror valoare este mai mare decât suma amintită. De asemenea, autorii exceptiei sustin că dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum si prevederilor art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. În acest sens, arată că procedura prevăzută de textul de lege criticat pentru solutionarea recursului nu permite administrarea unor probe noi, cu exceptia înscrisurilor, asa încât în asemenea litigii s-ar impune parcurgerea tuturor căilor de atac, respectiv apelul si recursul. Totodată, art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispozitiilor art. 129 din Constitutie care se referă la căile de atac si are în vedere cel putin două astfel de căi.

Tribunalul Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili căile de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârilor judecătoresti. De asemenea, arată că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, ci un regim legal al căilor de atac întemeiat pe existenta unui criteriu valoric în functie de care se face distinctie între apel si recurs.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei si nici Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât restrângerea exercitiului dreptului la apel se justifică în toate situatiile prevăzute de art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin interesul redus al litigiului sau prin caracterul provizoriu al unor măsuri.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. De asemenea, arată că textul de lege criticat asigură posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabile. În sprijinul punctului său de vedere, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constitutional. Astfel, arată că diferentierea hotărârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, si, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări de natură să aducă atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi. De asemenea, consideră că regimul juridic diferit instituit cu privire la căile de atac este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor. În sfârsit, arată că, potrivit dispozitiilor constitutionale, căile de atac pot fi exercitate numai în conditiile legii, iar Legea fundamentală s i prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului i a libertătilor fundamentale nu instituie obligativitatea existentei triplului grad de jurisdictie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă si ale art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Curtea observă că, de fapt, textul de lege criticat este art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004. De asemenea, constată că, anterior sesizării Curtii, textul de lege criticat a fost modificat si prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se solutia legislativă supusă controlului de constitutionalitate, astfel că, în prezent, art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă are următoarea redactare: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege.”

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constituionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt înfrânte si dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi critici si cu aceleasi prevederi ale Constitutiei.

Astfel, analizând conformitatea art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 183 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, că „diferentierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, si, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.”

În ceea ce priveste conformitatea textului de lege criticat cu prevederile constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, precum si cu dreptul la un recurs efectiv consacrat de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, a statuat că „instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constitutional, reglementarea prevăzută de art. 2821 din Codul de procedură civilă constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil si într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părtilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a solutionării unui proces.”

Cu acelasi prilej, Curtea a constatat că „reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din aceeasi conventie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdic t ie.” În acelasi sens, a fost invocată si hotărârea pronunată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept.”

Întrucât în cauză nu au intevenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Butcaru în Dosarul nr. 2.470/2005 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă si de Societatea Comercială „Cotnari” - S.A. din comuna Cotnari, judetul Iasi, în Dosarul nr. 9.304/99/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 624

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Stefan Gârlea în Dosarul nr. 3.708/1/2006 al

Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde partea Vasile Gheorghiu, lipsind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul exceptiei a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, învederând totodată lipsa de procedură cu două persoane care apreciază că sunt părti în dosar.

Partea prezentă, Vasile Gheorghiu, solicită respingerea cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită si se opune cererii de amânare.

Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită si respinge cererea de amânare.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Partea prezentă, Vasile Gheorghiu, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând în acest sens copie de pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 79 din 8 februarie 2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.708/1/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă,

ridicată de Stefan Gârlea într-o cauză în care acesta a formulat cerere de strămutare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 si art. 129 din Constitutie. În acest sens, arată că textul de lege criticat limitează accesul liber la justitie si la folosirea căilor de atac, deoarece prevede că hotărârea asupra cererii de strămutare nu se motivează si nu poate fi atacată. Totodată, faptul că în ipoteza admiterii cererii de strămutare anumite acte pot să nu fie păstrate duce la tergiversarea solutionării cauzei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, dreptul de acces la o instantă de judecată garantat de Constitutie si de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale priveste doar acele proceduri în care instantele sunt chemate să transeze asupra drepturilor si obligatiilor ce rezultă din raporturile juridice deduse judecătii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au

comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, având următorul continut: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare si nu este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instantă înainte de strămutare urmează să fie păstrate.”

Autorul exceptiei sustine că acestea contravin art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 129 privitor la folosirea căilor de atac din Constitutie.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a pronuntat prin Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, respingând exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege criticat prin raportare la prevederile art. 21 si 129 din Constitutie.

Pentru a pronunta această solutie, Curtea a retinut, în esentă, următoarele: strămutarea procesului civil nu atrage în mod implicit si neconditionat anularea tuturor actelor de procedură, instanta având posibilitatea de a aprecia cu privire la păstrarea sau, dimpotrivă, refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzătoare prezentate de părti.

Prin urmare, hotărârea pronuntată este rezultatul unui act de administrare a justitiei, iar nu de solutionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate sustine că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate, stirbindu-se în acest fel exercitiul drepturilor constitutionale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Stefan Gârlea în Dosarul nr. 3.708/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 625

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vinexport” - SA. din Foc s ani în Dosarul nr. 3.725/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.725/44/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vinexport” - SA. din Focsani într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unui recurs împotriva unei decizii a Curtii de Apel Galati prin care i s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de autorul exceptiei împotriva unei încheieri a Tribunalului Vrancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin liberului acces la justitie, deoarece acesta implică si accesul liber la exercitarea căilor de atac împotriva oricăror hotărâri judecătoresti, fie că sunt încheieri, sentin t e sau decizii. Totodată, încheierile premergătoare pronunate de instante de judecată contin, de cele mai multe ori, dezlegări ale problemelor de drept sau măsuri procesuale ce premerg judecata fondului, astfel încât între aceste încheieri si hotărârea pe fond există o strânsă legătură de interdependentă.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială

si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece solutia adoptată de legiuitor cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor premergătoare - în considerarea regimului lor juridic si a necesitătii solutionării cauzelor într-un termen rezonabil - nu limitează accesul liber la justitie, care nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile criticate sunt constitutionale, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, dispozitiile criticate nu îngrădesc dreptul părtilor de a se adresa justitiei, iar, pe de altă parte, accesul liber la justitie nu implică în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie.

Presedintii celor două Camere nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 39 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul cuprins: „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 21 din Constitutie - Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 201/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2006, statuând că liberul acces la justitie presupune s i accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiete justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie. Totodată, s-a retinut că semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situa t ii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu exceptia celor prin care s-a întrerupt cursul judecătii - nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele din decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vinexport” - S.A. din Focsani în Dosarul nr. 3.725/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 627

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de George Daniel Subtirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei. Lipseste partea Societatea Comercială „Lucrin Holding” - S.R.L. din Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, sens în care arată că art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă nu limitează, ci,

din contră, asigură accesul liber la justitie. În ceea ce priveste art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că instanta de contencios constitutional s-a pronuntat în numeroase rânduri cu privire la constitutionalitatea acestui text de lege, respingând exceptiile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 32.155/299/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicată de George Daniel Subtirelu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Încheierii din 14 noiembrie 2006, pronuntată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005).

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât limitează posibilitatea părtilor din proces de a îndepărta de la judecarea cauzei un judecător presupus părtinitor. În acest sens, aduce mai multe argumente prin care doreste să evidentieze influenta pe care o are decizia judecătorului părtinitor asupra actului de justitie si faptul că procesul nu poate fi echitabil atât timp cât instanta nu este impartială. De asemenea, făcând trimitere la împrejurări de fapt ce au avut loc în cursul desfăsurării procesului, sustine că înlăturarea posibilitătii de a respinge cererea de recuzare pentru tardivitate ar duce la „mentinerea prezumtiei unui proces echitabil”. În ceea ce priveste art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, autorul exceptiei sustine că acesta încalcă accesul liber la justitie, întrucât nu permite cetătenilor să se adreseze direct Curtii Constitutionale, ci doar prin intermediul instantelor de judecată, care pot respinge exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă. În opinia sa, această competentă a instantei de judecată este contrară rolului de unic garant al Constitutiei ce revine instantei de contencios constitutional.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispozitiilor constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că, prin reglementarea procedurii de solutionare a cererii de recuzare, legiuitorul a urmărit să împiedice tergiversarea cauzelor civile, asigurând solutionarea acestora într-un termen rezonabil, cu respectarea garantiilor care conditionează dreptul la apărare. De asemenea, arată că dispozitiile art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură de competenta exclusivă a legiuitorului. În ceea ce priveste dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că acestea nu fac posibilă admiterea ori respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ci doar pronuntarea asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următoarea redactare: Art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă: „Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte si înainte de începerea oricărei dezbateri.

Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.”;

Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: ”Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale: art. 1 alin. (1) si (5) referitoare la statul român, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei si art. 146 lit. d) privind exceptia de neconstitutionalitate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă reglementează conditiile de formă si termenele în care se poate formula propunerea de recuzare a judecătorilor într-o cauză. În legătură cu afirmatia autorului exceptiei potrivit căreia aceste texte de lege ar încălca liberul acces la justitie si dreptul la apărare, Curtea retine, în acord cu jurisprudenta sa constantă si cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, că accesul liber la justitie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi conditionată prin lege de îndeplinirea unor cerinte prealabile si de respectarea unor termene de prescriptie sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertătile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instantei judecătoresti competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garantiile si mijloacele procedurale prevăzute, care conditionează desfăsurarea unui proces echitabil.

Prin urmare, dispozitiile de lege criticate nu limitează, ci, din contră, reglementează dreptul de a recuza judecătorii în vederea asigurării impartialitătii justitiei. Ca atare, acestea nu aduc nicio atingere drepturilor si garantiilor procesuale prin care se concretizează dreptul la apărare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că invocarea lor nu are relevantă, textul mentionat nefiind incident. Cu referire la alin. (5) al aceluiasi articol constitutional, retine că încălcarea acestuia este subsecventă încălcării unei alte prevederi constitutionale, care, însă, nu a fost evidentiată în cauză.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acest text de lege nu are legătură cu solutionarea cauzei. Astfel, observă că autorul exceptiei invocă în sustinerea admisibilitătii acestei exceptii, sub aspectul existentei legăturii cu cauza dedusă judecătii, Încheierea din 14 noiembrie 2006, pronuntată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005). Prin această încheiere, instanta de judecată a respins, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă în temeiul art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instantelor judecătoresti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, iar nu în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora Curtea Constitutională nu poate decide decât asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea „unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei”, urmează ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de George Daniel Subtirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 632

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Neacsu, Gheorghită Neacsu, Camelia Neacsu si Mihaela Neacsu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 866/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a

dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Nicolae Neacsu, Gheorghită Neacsu, Camelia Neacsu si Mihaela Neacsu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de încuviintare a asigurării dovezilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile criticate reglementează o procedură sumară a materiei asigurării dovezilor, caracterizată prin necitarea părtii împotriva căreia se cere, desi este o procedură contencioasă. Astfel, dispozitiile criticate permit instantei să solutioneze cauza fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului, doar pe baza sustinerilor unei singure părti, ceea ce este neconstitutional.

Judecătoria Cornetu si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile criticate sunt constitutionale, acestea ducând la accelerarea judecării cauzelor.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât scopul procedurii de asigurare a dovezilor este acela de a oferi părtilor din cadrul procesului toate garantiile procesuale pentru apărarea drepturilor si intereselor legitime ale acestora, oferind în acelasi timp instantei de judecată mijloacele necesare pentru o corectă solutionare a cauzei.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 173/2007.

Presedintii celor două Camere nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 236 alin. 4: „În caz de primejdie în întârziere, instanta va putea încuviinta cererea s i fără citarea părtilor.”;

- Art. 239 alin. 2: „Preedintele poate încuviinta facerea constatării fără înstiintarea aceluia împotriva căruia se cere.”

Următoarele articole, până la art. 241 din Codul de procedură civilă, reglementează institutia asigurării dovezilor în procesul civil.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind liberul acces la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 126 privind instantele judecătoresti, ale art. 135 referitoare la economia României si ale art. 6 din

Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor art. 235-241 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 16, 20 si 21 din Constitutie - Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 173/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, statuând că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgentă, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Orice persoană interesată poate recurge la această procedură, conditia fundamentală a unui asemenea demers fiind existenta unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispozitiile criticate să contravină prevederilor art. 16 din Constitutie.

De asemenea, Curtea a retinut că liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situatii deosebite si implică existenta unor proceduri unice pentru situatii deosebite, asa cum este si cea a asigurării dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin această procedură pot fi folosite si de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste conditii neprivând părtile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.

Totodată, ca o garantie a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgentă a unei anumite stări de fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de fată la cercetare.

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele din decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a fost retinută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăti, Curtea constată că prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauza de fată.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile constitutionale ale art. 126 privind instantele judecătoresti si ale art. 135 privind economia, Curtea nu le poate primi, deoarece autorul exceptiei nu a indicat în ce mod dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă ar contraveni acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 alin. 4, art. 239 alin. 2 si următoarele din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Neacsu, Gheorghită Neacsu, Camelia Neacsu si Mihaela Neacsu în Dosarul nr. 866/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 633

din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei si Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Dumitru Macovei si Constantin Macovei, precum si avocatul Vasile Conache pentru părtile David Macovei si Mihai Macovei. Lipseste Gheorghe Macovei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorii exceptiei, Dumitru Macovei si Constantin Macovei, solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul părtilor David Macovei si Mihai Macovei solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care arată că instituirea unei singure căi de atac nu poate fi considerată ca obstructionând accesul liber la justitie.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006), Curtea de Apel Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei si Gheorghe Macovei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat este discriminatoriu pentru acele persoane care au pe rol litigii de o complexitate sporită, cum este cazul partajelor judiciare, care nu pot fi catalogate astfel strict după valoare, dar presupun administrarea unui material probatoriu extrem de vast. Astfel, acele persoane ale căror litigii au un obiect ce nu depăseste un miliard de lei sunt discriminate sub aspectul dreptului de a formula calea de atac a apelului în raport cu cei având litigii al căror obiect depăseste această sumă.

Curtea de Apel Iasi - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferentiat are în vedere valoarea obiectului litigiului dedus judecătii, iar nu averea părtilor din proces. De asemenea, arată că solutia legislativă criticată este justificată de necesitatea solutionării cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instantelor. În sfârsit, consideră că nu există un drept al persoanei de acces la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac, ci un drept la un recurs efectiv care nu a fost afectat prin textul de lege criticat.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că regimul juridic diferit instituit de textul de lege criticat este justificat de situatia obiectiv diferită avută în vedere de legiuitor. De asemenea, arată că nu sunt înfrânte nici dispozitiile art. 21 din Constitutie, întrucât accesul liber la justitie nu impune accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac.

Avocatul Poporului consideră că art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constitutional. În acest sens, arată că diferentierea hotărârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, si, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări de natură să aducă atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi. De asemenea, consideră că regimul juridic diferit instituit cu privire la căile de atac este determinat de deosebirea de situatii care impun solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Curtea constată că, în realitate, atât critica autorilor exceptiei, cât si opinia instantei privesc dispozitiile art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 care modifică art. I pct. 94 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, prin care fusese modificat art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care, în prezent, are următoarea redactare: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege.”

Autorii exceptiei apreciază că acest text de lege contravine art. 16 si art. 21 din Constitutie care consacră principiul egalitătii în drepturi si dreptul de acces liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, Curtea a statuat că „diferentierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, si, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie, de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.”

În ceea ce priveste conformitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 21 din Constitutie, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat că „instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constitutional, reglementarea prevăzută de art. 2821 din Codul de procedură civilă constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil si într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părtilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a solutionării unui proces.”

De asemenea, Curtea a constatat că „reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din aceeasi conventie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronuntată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că: «Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept.»”

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Macovei, Constantin Macovei si Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curtii de Apel Iasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 654

din 28 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Timisoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât art. 62 alin. (2) si art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, precum si art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 încalcă art. 16 din Constitutie, instituind privilegii în favoarea persoanelor care au devenit membre titulare sau corespondente ale Academiei de Stiinte Medicale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile art. 16 din Constitutie nu sunt încălcate, în conditiile în care acestea se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 18 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Timisoara în cauza ce are ca obiect judecarea contestatiei împotriva deciziei de eliberare din functie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate din Codul muncii, prin sanctionarea cu nulitate absolută a neîndeplinirii de către angajatori a unor formalităti prealabile aplicării sanctiunii disciplinare, afectează grav functionarea normală a unitătilor angajatoare, împiedică institutiile statului să-si îndeplinească obliga t ia de ocrotire a sănătătii publice, împiedică îndeplinirea obligaiei statului de a controla modul de exercitare a profesiilor, lipsesc statul, prin autoritătile competente, de posibilitatea efectivă de a performa si îmbunătăţi atât cercetarea stiintifică, cât si cresterea calitătii vietii. Mai sustine că textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 are un profund caracter discriminatoriu, deoarece prevede mentinerea în activitate sau în functii de conducere, până la vârsta de 70 de ani, a membrilor titulari si corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere arată că dispozitiile legale criticate răspund exigentelor constitutionale privind protectia socială a salariatilor, reglementată de art. 42 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că nu este încălcat nici principiul constitutional al egalită t ii în drepturi.

Avocatul Poporului consideră că dispoziiile legale criticate sunt constitutionale. Arată, în acest sens, că dispozitiile Codului muncii stabilesc drepturile si îndatoririle minimale ale părtilor raporturilor juridice de muncă, iar asigurarea stabilitătii acestor raporturi apără interesele legitime atât ale salariatilor, cât si ale angajatorilor. Dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 nu instituie discriminări, ci se aplică în mod egal tuturor

persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei juridice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au

comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului exceptiei si ale procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 605 din 6 iulie 2004, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 62 - „ [...]

(2) Decizia se emite în scris si, sub sanctiunea nulitătii absolute, trebuie să fie motivată în fapt si în drept si să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată si la instanta judecătorească la care se contestă.”;

- Art. 268 - „[...]

(2) Sub sanctiunea nulitătii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sanctiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sanctiunea poate fi contestată;

f) instanta competentă la care sanctiunea poate fi contestată.”

- Art. 10 - „[...]

(2) Membrii titulari si corespondenti ai Academiei de Stiinte Medicale sunt mentinuti în activitate sau în functii de conducere până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă sunt mentinuti în activitate numai cu acordul institutiei în care lucrează, prin prelungiri anuale în baza certificatului de sănătate.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără dicriminări, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătătii, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariatilor la protectia socială a muncii si art. 135 alin. (2) lit. c) si f) referitoare la obligatia statului de a asigura stimularea cercetării stiintifice si crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 62 din Codul muncii este inserat în Capitolul V „Încetarea contractului individual de muncă” Sectiunea a 3-a „Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului”.

Alin. (2) al art. 62 din cod, criticat pentru neconstitutionalitate, prevede, la modul general, că în toate cazurile concedierea se poate dispune numai printr-o decizie emisă în scris, motivată în fapt si în drept si cu arătarea termenului si a instantei judecătore s ti la care poate fi contestată. Aceste cerinte sunt, indiscutabil i în mod firesc, necesare si justificate pentru orice act de dispozitie.

Art. 268 din Codul muncii stabileste termenul în care poate fi emisă în formă scrisă decizia de sanctionare, precum si elementele si mentiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sanctiunea nulitătii. Mentiunile si precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sanctionat să-si poată pregăti, organiza si exercita apărarea, dar si instantei judecătoresti chemate să hotărască în privinta legalitătii si a temeiniciei măsurii contestate. Completarea deciziei cu toate datele prevăzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru angajator, cerându-i doar atentie si responsabilitate.

Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa că raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăsoare într-un cadru legal pentru a fi respectate drepturile si îndatoririle, precum si interesele legitime ale ambelor părti. Cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sanctiunii contribuie la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, în eventualitatea în care acesta ar profita de situatia sa dominantă.

Analizând criticile formulate în această cauză, Curtea constată că principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, invocat în sustinerea exceptiei, nu este aplicabil, având în vedere că angajatorul si salariatul se află în situatii obiectiv diferite. Conditionarea aplicării sanctiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetări prealabile nu diminuează cu nimic răspunderea disciplinară a salariatilor si nu le creează niciun privilegiu. În situatia în care litigiul de muncă declansat de aplicarea sanctiunii disciplinare este supus solutionării de instanta judecătorească, părtile beneficiază de principiul egalitătii armelor, fiecare având la dispozitie aceleasi mijloace si garantii procedurale care conditionează exercitiul deplin al dreptului la apărare si al dreptului la un proces echitabil.

Curtea constată că este neîntemeiată si sustinerea autorului exceptiei conform căreia prevederea obligativitătii respectării unor reguli de procedură în legătură cu sanctionarea disciplinară a salariatilor si chiar sanctionarea cu nulitate absolută a măsurilor dispuse cu încălcarea acelor reguli ar aduce atingere de orice fel dreptului salariatilor la protectia socială a muncii ori că ar împiedica îndeplinirea obligatiilor statului de a asigura stimularea cercetării stiintifice si crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii. Stimularea cercetării stiintifice si tehnologice, cresterea calitătii vietii, obligatii ale statului consacrate de art. 135 alin. (2) lit. c) si f) din Constitutie, nu conferă drepturi si puteri discretionare angajatorului în raporturile sale cu salariatii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în conditiile legii.

Totodată, Curtea retine că cerintele formale, necesare desfăsurării în conditii normale a raporturilor contractuale dintre angajatori si salariati, impuse prin dispozitiile legale criticate, nu au legătură cu dispozitiile art. 34 din Constitutie, potrivit cărora statul este obligat, în conditiile legii, la ocrotirea sănătătii publice.

În sfârsit, Curtea constată că este neîntemeiată sustinerea referitoare la neconstitutionalitatea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004. Textul prevede mentinerea în activitate sau în functii de conducere a membrilor Academiei Române de Stiinte Medicale până la vârsta de 70 de ani, după care pot fi mentinuti numai cu acordul institutiei în care lucrează, fără ca prin aceasta să instituie privilegii sau discriminări. De reglementări similare beneficiază si alti salariati.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Timisoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 iunie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta