MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 850         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 11 decembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.092 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 1.094 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.095 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. c) si art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Decizia nr. 1.096 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 1.098 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.100 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.124 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 1.125 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.466. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 763/2007 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru judetul Tulcea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

688. - Ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor pentru modificarea si completarea Reglementării tehnice „Cod de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P 100-1/2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.711/2006

 

1.026. - Ordin al ministrului muncii, familiei si egalitătii de sanse pentru modificarea Ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.092

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instantei de contencios constitutional, respectiv 31 mai 2007, si până în prezent, autorul exceptiei a avut la dispozitie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.958/44/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertătii de exprimare, deoarece a fost trimis în judecată si condamnat pentru săvârsirea de acte si gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu este absolută, sens în care chiar Constitutia a instituit anumite limite în art. 30 alin. (7), potrivit căruia sunt interzise „manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispozitiile legale criticate care protejează relatiile sociale referitoare la bunele moravuri si ordinea publică sunt în consens cu limitările impuse de Legea fundamentală în art. 30 alin. (7).

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se înfrânge libertatea de exprimare, ci se sanctionează exercitarea ei fără respectarea limitelor prevăzute de Constitutie. De altfel, Curtea Constitutională a statuat că este de principiu că unei obligatii legale privind limitarea libertătii de exprimare, si cu atât mai mult unei obligatii de ordin constitutional, trebuie să îi corespundă o sanctiune legală, în cazul nerespectării sale. În caz contrar, obligatiile juridice ar fi reduse la semnificatia unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în cadrul relatiilor sociale (Decizia nr. 51/1999).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solu t ioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 321 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, care au următorul continut: „Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce un scandal public ori se tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Autorul exceptiei consideră că incriminarea unor acte si gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri contravine libertătii de exprimare, care este inviolabilă. O asemenea sustinere nu poate fi primită, deoarece libertatea de exprimare, ca si celelalte drepturi fundamentale, nu este absolută, ea fiind supusă unor limitări menite să protejeze atât drepturile si libertătile celorlalti cetăteni, cât si celelalte valori sociale ocrotite. Aceasta presupune că exercitarea libertătii de exprimare este inviolabilă numai în măsura în care, potrivit art. 30 alin. (7) din Constitutie, nu aduce atingere bunelor moravuri. Or, textul legal criticat nu face decât să dea expresie acestei cerinte constitutionale.


De asemenea, prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal impun, în sarcina fiecărui cetătean, obligatia de a adopta un anumit comportament, stabilind s i caracteristicile acestuia, si anume să se abtină de la săvârirea în public a unor acte sau gesturi menite să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public sau să tulbure, în alt mod, linistea si ordinea publică. Această exigentă este în spiritul legilor tării si al normelor de convietuire socială si se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertă t ilor constitutionale, cu respectarea drepturilor si a libertăilor celorlalti. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze acestor cerinte constitutionale. În acest context, prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal sunt în deplin acord cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.094

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Paulina Bosman si Constantin Bosman în Dosarul nr. 3.862/212/2007 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorii exceptiei au depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, deoarece termenul scurt de când au primit citatia nu le-a permis să-si angajeze un avocat.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instantei de contencios constitutional, respectiv 7 iunie 2007, si până în prezent, autorii exceptiei au avut la dispozitie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.862/212/2007, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Paulina Bosman si Constantin Bosman în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justi t ie si ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece la soluionarea cererii de recuzare părtile sunt ascultate doar dacă instanta consideră necesar acest lucru.

Judecătoria Constanta opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura de solutionare a declaratiilor de abtinere si a cererilor de recuzare este o procedură specială, simplificată, prin care se rezolvă un incident procedural si nu fondul cauzei. Or, prevederile legale criticate nu fac altceva decât să evite tergiversarea solutionării litigiului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, solutie care a fost consacrată si prin deciziile anterioare ale Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: „Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 290 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, Curtea Constitutională a statuat că prevederile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constitutionale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Paulina Bosman si Constantin Bosman în Dosarul nr. 3.862/212/2007 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.095

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. c) si art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 si art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, exceptie ridicată de Gheorghe Stanciu în Dosarul nr. 6.966/1/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce priveste dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, autorul exceptiei nu face o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci critică modul în care instan t a de judecată a aplicat dispozitiile de lege criticate, excepia de neconstitutionalitate fiind inadmisibilă. În ceea ce priveste dispozitiile art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.966/1/2003, Înalta Curte de Casa t ie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constituională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. c) si ale art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, exceptie ridicată de Gheorghe Stanciu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că se află în situatia prevăzută de dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, dar că acestea au fost aplicate gresit, AVAS îndreptându-se, pentru stingerea datoriei, direct împotriva sa, iar nu împotriva persoanelor care au contractat creditul. Pentru aceste motive, textul de lege respectiv contravine art. 21, 44 si 124 din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, se arată că acestea sunt neconstitutionale, contravenind art. 21, 44 si 124 din Constitutie, deoarece executarea silită începută de AVAS continuă si pe parcursul solutionării contestatiilor formulate de debitori, acestia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială apreciază că reglementarea unei proceduri speciale de urmărire silită a creantelor si de solutionare a cererilor în legătură cu activele bancare neperformante preluate de AVAS nu îngrădesc dreptul la apărare, debitorii urmăriti având posibilitatea să atace în justitie măsurile luate cu ocazia urmăririi silite, putând uza de toate mijloacele procedurale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 reglementează o procedură specială de recuperare a creantelor detinute de AVAS. Aceasta este justificată prin rolul important în recuperarea creantelor neperformante care se află în strânsă legătură cu datoria publică, bugetul statului si ocrotirea interesului public. Privilegiul acordat de lege AVAS-ului este în strânsă legătură cu datoria publică internă si cu obligatia statului, prin institutiile sale, de a asigura protejarea interesului national în activitatea economico-financiară.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile de lege criticate reglementează o procedură specială de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante preluate de AVAS, în considerarea naturii deosebite a acestor creante si a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului si ocrotirea interesului public, neputându-se retine o ocrotire diferită a proprietătii private în raport de calitatea titularilor. De asemenea, nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 24 si 124 din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Desi, prin încheierea de sesizare, Curtea Constitutională a fost sesizată cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 si ale art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001, din motivarea exceptiei rezultă că aceasta se referă la dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. c) si ale art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998.

Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. c) si ale art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 38 alin. (1) lit. c): „Stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la AVAS constituie o obligatie ce revine următoarelor categorii de debitori:[...]

c) persoanele fizice sau juridice care au constituit garantii pentru restituirea creditului;”;

- Art. 82 alin. (2): „Executarea silită începută de AVAS prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoresti continuă si pe parcursul solutionării contestatiilor formulate de debitori, acestia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei.

I. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că autorul acesteia critică modul în care instanta de judecată a aplicat dispozitiile de lege criticate, si nu textul de lege pentru ceea ce cuprinde. În acest context, Curtea retine că motivul invocat nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci o problemă de aplicare a textului de către instanta de judecată, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitu t ional. Având în vedere cele de mai sus, exceptia de neconstituionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste dispozitiile art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea constată că prin Decizia nr. 686 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 24 ianuarie 2006, a statuat următoarele: „faptul că executarea silită începută de AVAS continuă si pe parcursul solutionării contestatiilor formulate de debitori este justificat prin aceea că poprirea, în general, si mai ales în cazul procedurii speciale de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante, reglementată de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperării creditului, finalitatea acestei proceduri fiind tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării


executării obligatiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres că debitorii au dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.”

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozi t iilor art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepie ridicată de Gheorghe Stanciu în Dosarul nr. 6.966/1/2003 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.096

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Uniunii Nationale a Barourilor din România, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul exceptiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Uniunii Nationale a Barourilor din România lasă la aprecierea instantei acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate de autorul exceptiei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Uniunii Nationale a Barourilor din România solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 16.130/54/2006, Curtea de Apel de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Marin Iovan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticat, contravin prevederilor art. 41 din Constitutie, ale art. 8, 10 si 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale, fără a arăta în ce mod.


Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitu -tionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dreptul la muncă, prevăzut de textul constitutional invocat, nu are legătură cu întocmirea si publicarea tabloului anual al avocatilor si nici cu măsura suspendării din functie a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligatii prevăzute de lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „profesia de avocat este liberă si independentă, cu organizare si functionare autonome, în conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei”. Instituirea, prin textele de lege criticate, a unor conditii în exercitarea profesiei de avocat este justificată de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor si intereselor legitime. De altfel, avocatul nemultumit de decizia Consiliului Baroului, de suspendare din exercitarea profesiei în cazul neplătii taxelor, are dreptul de a se adresa Consiliului Uniunii Avocatilor din România, iar în conformitate cu art. 21 din Legea fundamentală, instantei de judecată competente.

Avocatul Poporului arată că solutia legislativă instituită prin dispozitiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garantie legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor si intereselor legitime. Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor conditii de exercitare a acestei profesii. Instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligatii pentru cei în cauză, precum si a unor măsuri sanctionatorii fată de cei ce încalcă regulile prevăzute nu încalcă sub niciun aspect accesul liber la justitie ori dreptul la apărare al avocatului suspendat, întrucât prin exercitarea căilor legale de atac împotriva deciziei Consiliului Baroului se oferă acestuia suficiente garantii pentru a formula pretentii si apărări.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, dispozitii modificate prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textul de lege criticat are următorul continut: „Consiliul baroului are următoarele atributii:[...]

c) întocmeste, modifică si dă publicitătii tabloul anual al avocatilor, membri ai baroului, si îl comunică celor în drept;[...]

m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplătii taxelor, avocatul care nu achită taxele si contributiile prevăzute de lege si de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenta acestora, dacă a fost avertizat despre neplată si nu s-a conformat obligatiei;”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 41 referitoare la munca si protectia socială a muncii. De asemenea, se invocă prevederile art. 8, 10 si 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale.

Examinând sesizarea, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995 a mai fost invocată de acelasi autor în acelasi dosar, cu o motivare asemănătoare.

Astfel, prin Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligatii pentru cei în cauză, precum si a unor măsuri sanctionatorii fată de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Referitor la invocarea art. 41 din Constitutie, Curtea a constatat că dreptul la muncă prevăzut de textul constitutional nu are legătură cu măsura suspendării din functie a unui avocat, în cazul neîndeplinirii unor obligatii prevăzute de lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „Profesia de avocat este liberă si independentă, cu organizare si functionare autonome, în conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei”,

Tot cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Cauza H. contra Belgiei, 1987, si Cauza Albert si Le Compte contra Belgiei, 1983, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 53 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, Curtea constată că acestea prevăd în sarcina consiliul baroului obligatia de a întocmi, de a modifica si de a da publicitătii tabloul anual al avocatilor, membri ai baroului, si de a-l comunica celor în drept, fără ca în acest mod să se încalce prevederile art. 41 din Constitutie si cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cât priveste dispozitiile art. 8, 10 si 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si cele ale art. 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza dedusă judecătii.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.098

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Art Bau International” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.521/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat, precum si partea Societatea Comercială „Albrau” - S.A. din Onesti, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstitutionalitate invocate în fata instantei de fond.

Reprezentantul Societătii Comerciale „Albrau” - S.A din Onesti solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată si depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.521/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Art Bau International” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 si 24, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece „actiunea în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motive de anulare, în marea majoritate de ordin procedural, care nu permit un control temeinic al considerentelor retinute de instanta arbitrală, neputând fi reiterate apărări sau exceptii invocate cu ocazia judecării actiunii arbitrale decât în limitele prevăzute de art. 364 din Codul de procedură civilă, dispozitii care nu permit judecătorului analizarea fondului raportului juridic dedus judecătii numai ulterior solutionării actiunii în anulare, fiind astfel limitată posibilitatea de a fi administrate probe în combaterea sentintei arbitrale pe fondul cererii deduse judecătii”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.


Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, consideră că dispozitiile art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 364: „Hotărârea arbitrală poate fi desfiintată numai prin actiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fără să existe o conventie arbitrală sau în temeiul unei conventii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu conventia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronuntată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arată data si locul pronuntării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.” ;

- Art. 366 alin. 1: „Instanta judecătorească, admitând actiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în

stare de judecată, se va pronunta si în fond, în limitele conventiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanta judecătorească se va pronunta în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât o dată cu hotărârea asupra fondului.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24 privitoare la dreptul la apărare, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor Constitutiei si ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, actiunea arbitrală constituind o optiune a părtilor, iar nu o obligatie, prin care acestea decid asupra modalitătii de solutionare a litigiului, în cadrul căruia pot fi propuse si administrate probele apreciate utile si concludente, arbitrajul fiind organizat si desfăsurându-se cu respectarea conventiei arbitrale încheiate în baza principiului libertătii de vointă.

Incidenta dispozitiilor procedurale criticate este subsecventă acordului de vointă intervenit între părti si care au optat prin clauza compromisorie înscrisă în contract pentru solutionarea litigiilor de către o instantă arbitrală, părtile trebuind a recunoaste consecintele juridice ale aplicării prevederilor legale privind desemnarea unei asemenea institutii, inclusiv dispozitiile procedurale care reglementează conditiile care permit desfiintarea hotărârii arbitrale pe calea actiunii în anulare, scopul unei asemenea modalităti de solutionare a litigiilor fiind menit să asigure o judecată impartială, mai rapidă, în care părtile pot fi apărate si pot solicita toate dovezile apreciate necesare, judecata finalizându-se cu adoptarea unei hotărâri susceptibile de executare silită.

În sensul celor arătate, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, precum si prin Decizia nr. 533 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 21 iunie 2007, ale căror considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 si art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Art Bau International” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.521/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.100

din 22 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstitutionalitate invocate în fata instantei de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât în realitate se doreste modificarea textului dedus controlului de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 2.941 din 31 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.129/1/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petrică Hogea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale „în măsura în care este obligatorie ascultarea inculpatului în recurs, dacă anterior acesta a fost achitat de ambele instante, în loc să se prevadă solutia casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării, fără a se tine seama de natura juridică a recursului, care este o cale de atac de casare, ceea ce este de natură să înfrângă art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil, precum si art. 11 si 19 din Legea fundamentală raportat la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei solicită modificarea textelor de lege criticate, ceea ce nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constitu t ionale. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. De asemenea, mentionează că dispozitiile art. 19 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38514 alin. 11, cu denumirea marginală Verificarea hotărârii, si ale art. 38516 alin. 1, cu denumirea marginală Solutii si chestiuni complementare din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:

- art. 38514 alin. 11: „Cu ocazia judecării recursului, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”;

- art. 38516 alin. 1: „Când instanta de recurs casează hotărârea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronuntă prin decizie si asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 19 referitoare la extrădare si expulzare si ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită în realitate modificarea solutiei legislative consacrate de textele de lege criticate, în sensul reglementării solutiei casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării inculpatului, spre deosebire de prevederile actuale care dau dreptul instantei de recurs să asculte inculpatul. O asemenea critică nu intră în competenta de solutionare a Curtii, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din


Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenta Curtii Constitutionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul exceptiei.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38514 alin. 11 si art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.124

din 27 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.056/118/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” - S.A. din Neptun.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici, arată că, prin „prevederea posibilitătii ca instantele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale actionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cautiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale actionarilor în mod sicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majoritătii actionarilor este lipsit de eficienta sa firească”. De asemenea, autorul exceptiei apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cautiunii, actionarii majoritari pot fi sicanati după bunul plac al actionarilor minoritari, fără ca acestia să poată fi tinuti răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează”.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că „suspendarea executării unei hotărâri a actionarilor, care, la o primă examinare în procedura specială a ordonantei presedintiale, contravine legii sau actului constitutiv, are menirea de a restabili ordinea de drept, protejate fiind, astfel, atât interesele actionarilor minoritari, cât si cele ale actionarilor majoritari”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 107/2006, 663/2006, 715/2006 si nr. 449/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Cu toate că autorul exceptiei se referă la art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, din motivare reiese că această critică, în fapt, se referă numai la alin. (1) si (2) ale acestui articol.

Asadar, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii potrivit cărora: „(1) O dată cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonantă presedintială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins: „(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta autoritătii legiuitoare.

De asemenea, Curtea retine că dispozitiile art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 permit instantei de judecată ca, tinând seama de circumstantele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a actionarilor contestate si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale.

Curtea mai retine că depunerea cautiunii constituie o garantie, în sensul că, în urma respingerii actiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a actionarilor, partea interesată va putea cere si obtine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.

În consecintă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi.

De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 715 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, când a respins exceptia ca fiind neîntemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în decizia mentionată mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.125

din 27 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Isac Constantin în Dosarul nr. 409/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 409/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Isac Constantin din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor constitutionale ale art. 21. În argumentarea acestei critici, arată că „aceste dispozitii, care permit anularea actiunii sau a cererii pentru care nu s-a îndeplinit obligatia de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit, încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21, îngrădind exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime.”

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este în mod vădit neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, art. 21 din Legea fundamentală nu consacră accesul gratuit la justitie. Mai arată faptul că regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare, dispozitii potrivit cărora „Neîndeplinirea obligatiei de plată până la termenul stabilit se sanctionează cu anularea actiunii sau a cererii”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit cărora: „(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”

În prezenta cauză, exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în fata Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială, care, prin încheiere, a respins ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Împotriva acestei încheieri, autorul exceptiei a formulat recurs la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială, instantă care, prin Decizia comercială nr. 1.073 din 14 iunie 2007, a admis calea de atac si a casat încheierea Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială în sensul sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate.

Într-o atare situatie, Curtea constată că decizia pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială nu a solutionat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constitutionalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate.

În continuare, examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra obligativitătii plătii anticipate a taxelor judiciare de timbru si a conformitătii acesteia cu art. 21 din Constitutie, care prevede liberul acces la justitie, s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, statuând că prevederile legale mentionate sunt conforme Legii fundamentale.

În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, cât si Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004.

În aceste decizii Curtea a retinut că accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o conditie legală pentru începerea proceselor civile, obligatia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanta judecătorească) este justificată, ca si sanctiunea anulării actiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretentii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestatiile efectuate, în conditiile legii, de organele de justitie.

Solutia adoptată si considerentele deciziilor citate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Isac Constantin în Dosarul nr. 409/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 763/2007 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru judetul Tulcea

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Punctul 2 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 763/2007 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru judetul Tulcea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007, se modifică si va avea următorul cuprins: „Modernizare DC-2 oras Sulina, tronsoanele I, II, III, IV si V.”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 6 decembrie 2007.

1.466.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE SI LOCUINTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Reglementării tehnice „Cod de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P 100-1/2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.711/2006

 

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare, având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 3 din 19 iunie 2007 al Comitetului tehnic de specialitate CT-S4 – Risc seismic, actiuni si siguranta constructiilor,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor emite următorul ordin:

Art. I. - Reglementarea tehnică „Cod de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri”, indicativ P 100-1/2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.711/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 si 803 bis din 25 septembrie 2006, se modifică si se completează după cum urmează:

- La capitolul 1 „Generalităti” punctul 1.1.5, alineatul al treilea se modifică si va avea următorul cuprins:

„Anexele au următorul cuprins:

• Anexa A (normativă) - Actiunea seismică. Definitii si prevederi suplimentare

• Anexa B (normativă) - Metode simplificate de determinare a perioadelor si formelor proprii de vibratie

• Anexa C (normativă) - Calculul modal cu considerarea comportării spatiale a structurilor

• Anexa D (normativă) - Procedeu de calcul static neliniar (biografic) al structurilor

• Anexa E (normativă) - Procedee de verificare a deplasării laterale a structurilor

• Anexa F (normativă) - Aspecte specifice ale alcătuirii elementelor din otel

• Anexa G (normativă) - Proiectarea plăcii grinzilor la rezemarea pe stâlpii cadrelor compozite

• Anexa H (informativă) - Comentarii referitoare la prevederile P 100-1/2006

• Anexa I (informativă) - Exemple de proiectare si calcul

• Anexa bibliografică (informativă)”.

Art. II. - După anexa G la reglementarea tehnică se introduc două noi anexe, anexele H si I, al căror continut este prevăzut în anexele nr. 1 si 2*) la prezentul ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

 

Bucuresti, 10 august 2007.

Nr. 688.

 

*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru vânzări si relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 


MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI EGALITĂTII DE SANSE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar

 

Având în vedere:

- Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr.13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu modificările ulterioare,

în baza art.14 din Hotărârea Guvernului nr. 381/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse,

ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse emite următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 3 din Ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 9 august 2004, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Persoanele care se regăsesc în situatia prevăzută la art. 2 au obligatia ca până la data de 1 ianuarie 2009 să prezinte casei teritoriale de pensii documentul original care atestă îndeplinirea conditiilor privind forma de învătământ si durata studiilor.“

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Paul Păcuraru

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2007.

Nr. 1026.