MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 6         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 4 ianuarie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 772 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 780 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 249 si art. 289 din Codul penal

 

Decizia nr. 781 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

Decizia nr. 791 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 803 din 9 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 811 din 9 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 838 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.855/2006. - Hotărâre privind garantarea de către Ministerul Finantelor Publice, în proportie de 80%, a unui împrumut intern contractat de Societatea Comercială „Electrocentrale Deva” - S.A. În vederea asigurării partiale a resurselor financiare necesare pentru realizarea proiectului de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva

 

1.869/2006. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulatie pasapoartele electronice, precum si a formei si continutului acestora, si pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2003 privind stabilirea formei si continutului permiselor de sedere si ale documentelor de călătorie care se eliberează străinilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

978/2006. - Ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei pentru modificarea Ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar

 

1.698/2006. - Ordin al ministrului sănătătii publice privind desemnarea presedintelui Comitetului interministerial stiintific consultativ pentru evaluarea toxicitătii si ecotoxicitătii substantelor chimice periculoase

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE SUPRAVEGHERE Â PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL

 

167/2006. - Decizie privind aprobarea Clauzelor contractuale standard în cazul transferurilor de date cu caracter personal către un împuternicit stabilit într-un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea română

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE

 

Decizia nr. XIV din 22 mai 2006

 

Decizia nr. XVIII din 12 iunie 2006

 

Decizia nr. XIX din 12 iunie 2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 772

din 7 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cargus International” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.502/C/2005 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.502/C/2005, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2811 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cargus International” - S.R.L. din Bucuresti în cadrul solutionării unui cereri pentru lămurirea si întinderea dispozitivului unei sentinte civile a Tribunalului Vrancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, după modificarea adusă prin Legea nr. 219/2005, se permite părtilor să ceară lămurirea cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii oricând, eliminându-se din cuprinsul prevederii legale termenul existent anterior modificării. În felul acesta se poate ajunge la modificarea dispozitivului unei hotărâri irevocabile, sub aparenta unei simple „lămuriri”.

Tribunalul Vrancea - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, iar eliminarea termenul de introducere a cererii de lămurire a avut ca scop asigurarea simetriei institutiilor juridice de drept procesual civil.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prin lămurirea întelesului hotărârii dispozitivul nu poate fi modificat, ci se interpretează doar măsurile dispuse de instantă si numai până la începerea executării.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât instanta învestită cu solutionarea cererii de lămurire a dispozitivului nu rejudecă si nu se pronuntă pe fond, astfel încât persoanele interesate beneficiază de toate garantiile dreptului la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstrtutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2811 din Codul de procedură civilă.

Alin. 1 al acestui articol de lege a fost modificat prin art. I pct. 38 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, iar alin. 2 si 3 au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Dispozitiile art. 2811 din Codul de procedură civilă au, în prezent, următorul cuprins: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părtile pot cere instantei care a pronuntat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozitiile potrivnice.

Instanta va rezolva cererea de urgentă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părtilor.

Încheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât si în dosarul de hotărâri al instantei.”

Anterior modificării aduse prin Legea nr. 219/2005, alineatul 1 al textului de lege criticat cuprindea si conditia formulării cererii „în termenul prevăzut de lege pentru declararea, după caz, a apelului sau recursului împotriva acelei hotărâri”.

Autorul exceptiei consideră că eliminarea dispozitiei privind termenul de introducere a cererii prevăzute de art. 2811 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constitutionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si celor ale art. 6 inadmisibilă, întrucât are ca finalitate reintroducerea din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea Constitutională constată că exceptia de termenului eliminat prin Legea nr. 219/2005. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, este prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2811 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cargus International” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.502/C/2005 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 780

din 7 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 si art. 289 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 249 si 289 din Codul penal, exceptie ridicată de Gheorghe Pop în Dosarul nr. 505/P/F/2004 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Marin Bîlc a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de autorul exceptiei.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea acesteia.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 505/P/F/2004, Curtea de Apel Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 249 si 289 din Codul penal, exceptie ridicată de Gheorghe Pop în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 249 si 289 din Codul penal, prin trimitere la art. 145 si 147 din aceIasi cod, sunt neconstitutionale, deoarece asimilarea notarului public cu functia de functionar public aduce atingere principiului egalitătii în fata legii. Notarul public tine de esenta unei profesii independente, neavând îndatoriri, sarcini si atributii specifice reglementate de dispozitiile referitoare la statutul functionarilor publici.

Curtea de Apel Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin circumstantierea subiectului activ al infractiunilor prevăzute si pedepsite de art. 249 si 289 din Codul penal nu se aduce atingere principiului egalitătii în fata legii si a autoritătilor. Apreciază că dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate, prin care sunt stabilite conditiile în care un functionar sau un functionar public poate răspunde penal pentru unele dintre faptele pe care le-ar putea săvârsi în cadrul exercitării atributiilor de serviciu, nu contravin principiului egalitătii în drepturi, fiind deopotrivă aplicabile tuturor cetătenilor aflati în aceeasi situatie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de functionar sau functionar public si nu contin în sine o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială. Definirea notiunilor de functionar public si de functionar este atributul legiuitorului. Or, potrivit art. 3 si 4 din Legea nr. 36/1995, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, actul întocmit de acesta purtând sigiliu si semnătură fiind asimilat actului ce emană de la o autoritate publică. În sfârsit, dispozitiile legale criticate nu contravin, în opinia Avocatului Poporului, nici prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 249 si 289 din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 249 - Neglijenta în serviciu: „încălcarea din culpă, de către un functionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unităti din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.”;

- Art. 289 - Faisul intelectual: „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un functionar aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu stiintă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Tentativa se pedepseste.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului functionarilor publici, ale art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 289 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, ca si în prezenta cauză, sub aspectul determinării continutului si a întelesului notiunii de functionar public, si eventuala contrarietate a acestora cu prevederile din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 si art. 289 din Codul penal, exceptie ridicată de Gheorghe Pop în Dosarul nr. 505/P/F/2004 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

 

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 781

din 7 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă  - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Constanta în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curtii de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Sindicatul Salariatilor din Teatrul de Revistă „Fantasio” din Constanta, domnul avocat Aurel Glăvan, apărător ales cu delegatie la dosar. Se constată lipsa autorului exceptiei si a părtilor Sindicatul Salariatilor din Teatrul Dramatic „Ovidius” si Sindicatul Salariatilor din Teatrul de Balet „Oleg Danovschi”, ambele din Constanta. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că autorul exceptiei a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Sindicatului Salariatilor din Teatrul de Revistă „Fantasio” si reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Salariatilor din Teatrul de Revistă „Fantasio”. Acesta solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitu­tionalitate.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.691/2006, Curtea de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale

art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Consiliul Judetean Constanta într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva sentintei prin care Tribunalul Iasi - Sectia de contencios administrativ a anulat două hotărâri emise de autorul exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt neconstitutionale, întrucât constituie o completare a art. 9 din Constitutie, care nu prevede în mod expres dreptul sindicatelor de a introduce actiuni în fata instantelor judecătoresti. Consideră că textul de lege criticat este contrar si art. 21 din Constitutie, care, în interpretarea sa, consacră dreptul persoanelor fizice sau juridice, inclusiv organizatiilor sindicale, de a se adresa justitiei, dar numai pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor legitime proprii, nu si ale altora.

În continuare, sustine că formularea din finalul art. 78 din Legea nr. 24/2000 reprezintă o încălcare a art. 120 alin. (1) si art. 122 din Constitutie, întrucât restrânge aplicarea principiului autonomiei locale doar la domeniile stabilite de legiuitorul ordinar, or, prevederile constitutionale conferă autoritătilor administratiei locale competentă materială generală.

Curtea de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal arată că, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Curtea Constitutională s-a pronuntat în repetate rânduri în sensul respingerii acesteia. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, apreciază că este neîntemeiată, întrucât consacrarea constitutională a principiului descentralizării, autonomiei locale si al deconcentrării serviciilor publice nu semnifică o libertate absolută a unitătilor administrativ-teritoriale în exercitarea atributiilor conferite prin lege.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este neîntemeiată. Precizează că textul criticat reprezintă o aplicare a art. 9 din Constitutie, acesta fiind chiar temeiul constitutional al reglementării conditiilor si mijloacelor prin care organizatiile sindicale contribuie la apărarea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor. Consideră că textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 din Constitutie. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, arată că reglementarea la nivel legal a limitelor în care autoritătile administratiei publice locale pot elabora acte normative nu contravine principiului constitutional al autonomiei locale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt constitutionale si constituie o concretizare a dreptului de acces liber la justitie, sindicatele contribuind la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor. Precizează că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000, întrucât prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, potrivit cărora „În exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. (...)”, si cele ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au următorul cuprins: „Actele normative ale autoritătilor administratiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităti de interes local, în limitele stabilite prin Constitutie si prin lege si numai în domeniile în care acestea au atributii legale.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 9 - „Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale” si ale art. 21 - „Accesul liber la justitie”. În ceea ce priveste art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, autorul exceptiei sustine că este contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) care stabileste principiile de bază pe care se întemeiază administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale si celor ale art. 122 referitor la consiliul judetean.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Dispozitiile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, iar Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a constatat că „nu există nicio interdictie constitutională pentru ca legea si statutele organizatiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce actiuni în justitie în numele membrilor lor si de a-i reprezenta pe acestia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor lor”. În aceeasi decizie, Curtea a retinut că, „potrivit tezei finale a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, actiunea în justitie nu va putea fi introdusă sau continuată de organizatia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renuntă la judecată, ceea ce constituie o garantie a realizării scopului sindicatelor, si anume apărarea drepturilor si intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor săi”. Prin urmare, dreptul de liber acces la justitie, garantat constitutional prin art. 21, nu este nesocotit. De asemenea, Curtea a statuat că temeiul constitutional în virtutea căruia sindicatele au dreptul de a întreprinde orice actiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, îl constituie prevederile art. 9, pe care autorul exceptiei le invocă în motivarea acesteia.

II. În ceeea ce priveste dispozitiile art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că acestea circumscriu posibilitatea autoritătilor administratiei publice locale de a adopta sau de a emite acte normative numai în domeniile în care acestea au competente atribuite în mod legal. Asupra semnificatiei principiului statuat de art. 120 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutională a retinut, în Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, că „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”. Prin Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a retinut că însăsi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, făcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, defineste conceptul de autonomie locală ca „dreptul si capacitatea efectivă ale autoritătilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu si în interesul populatiei locale, o parte importantă a treburilor publice”. În plus, Curtea Constitutională a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune „absolvirea autoritătilor administratiei publice locale de la obligatia respectării legilor cu caracter general si valabilitate pe întreg teritoriul tării”. Prin urmare, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000, prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 120 alin. (1) si ale art. 122, este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Constanta în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curtii de Apel Iasi - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 791

din 7 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă  - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Anton Neculai în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei. Lipseste partea Ministerul Administratiei si Internelor - Casa de Pensii, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 creează o discriminare între cadrele militare aflate în rezervă si cele active, desi acestea se află într-o situatie juridică identică. De asemenea, consideră că textul de lege criticat are efecte retroactive, întrucât se aplică si persoanelor trecute în rezervă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că situatia cadrelor militare active nu este identică cu cea a cadrelor aflate în rezervă, precum si faptul că textul de lege criticat se aplică de la intrarea sa în vigoare, pentru viitor, fără a avea efecte retroactive.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005), Curtea da Apei

Bucuresti - Sectia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 teza finali din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Anton Neculai cu prilejul solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 2.484 din 7 iunie 2005, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 2.424/AS/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 sunt neconstitutionale, contravenind dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, în opinia sa, textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât aplică un tratament juridic diferentiat cadrelor militare în rezervă în raport cu cele active, sub aspectul conditiilor ce trebuie îndeplinite pentru a obtine pensia militară de serviciu. De asemenea, arată că, desi textul de lege criticat reglementează un domeniu specific, respectiv pensia militară, „induce în mod nepermis reglementări în  alte domenii, total diferite, respectiv din sistemul public de pensii”. În sfârsit, consideră că este încălcat si principiul constitutional al neretroactivitătii legii civile, întrucât art. 15 din Legea nr. 164/2001 se aplică si cadrelor militare trecute în rezervă înainte de data intrării în vigoare a legii.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale consideră că exceptia ridicată nu este întemeiată, deoarece nu instituie discriminări între persoane aflate în situatii identice, ci prevede un tratament juridic diferentiat pentru situatii diferite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea-nr, 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că persoanele care se pensionează ca militari activi se află într-o situatie obiectiv diferită fată de cele care au fost trecute în rezervă la o dată la care nu îndeplineau conditiile de pensionare ori pentru că nu aveau împlinită vârsta sau vechimea totală necesară, ceea ce justifică optiunea legiuitorului de a adopta reglementări diferite pentru persoanele care rămân în activitatea militară până la pensionare. De asemenea, consideră că textul de lege criticat produce efecte pentru viitor, respectiv pentru cadrele militare trecute în rezervă care se pensionează începând de la data intrării în vigoare a acestor dispozitii legale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2001 sunt constitutionale în raport cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări între cetătenii aflati în situatii identice. Persoanele care urmează să beneficieze de pensie militară de stat, în conditiile prevăzute de dispozitiile legale indicate, se află într-o situatie diferită fată de cea a altor categorii de cadre militare, ceea ce justifică si tratamentul juridic diferentiat. De asemenea, textul de lege criticat nu contine în sine nicio dispozitie cu caracter retroactiv sau care ar putea produce efecte retroactive.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002.

Acest articol de lege are următoarea redactare:

- Art. 15: „Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel putin 15 ani pentru bărbati si 10 ani pentru femei, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în Legea nr. 19/2000, proportional cu numărul anilor de serviciu militar.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, si ale aft. 16 alin. (1), care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că esenta criticii formulate de autorul exceptiei constă în faptul că textul de lege atacat ca fiind neconstitutional ar crea o situatie mai dezavantajoasă cadrelor militare în rezervă în raport cu cadrele militare active, sub aspectul conditiilor ce trebuie îndeplinite pentru a obtine pensia militară de stat. În acest sens, este invocat faptul că teza finală a art. 15 din Legea nr. 164/2001 face trimitere la conditiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Fată de aceste critici, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, cetătenii au dreptul la pensie si la alte forme de asigurări ori de asistentă socială în conditiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conditiile si criteriile de acordare a pensiei, precum si modul de calcul al acesteia. De asemenea, legiuitorul, în considerarea unor situatii deosebite, poate stabili conditii, criterii si un mod de calcul al drepturilor de pensie diferite pentru anumite categorii socioprofesionale. În această categorie se încadrează si pensia de serviciu pentru militari reglementată de Legea nr. 164/2001. Aceasta, fiind mai avantajoasă decât alte categorii de pensii, conform optiunii legiuitorului, se acordă persoanelor care rămân în activitatea militară până la pensionare, fără a fi excluse nici fostele cadre militare, asa cum reiese din dispozitiile art. 15 din Legea nr. 164/2001. Cu toate acestea, situatia obiectiv diferită în care se află cadrele militare în activitate în raport cu cele aflate în rezervă la data pensionării a determinat optiunea legiuitorului pentru un tratament juridic diferentiat, în deplin acord cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, potrivit căruia situatii de fapt obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

Curtea constată că nu pot fi retinute nici criticile referitoare la retroactivitatea dispozitiilor de lege criticate, având în vedere că acestea se aplică pentru viitor, respectiv acelor cadre militare trecute în rezervă care se vor pensiona începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001.

De altfel, asupra conformitătii textului de lege criticat cu dispozitiile constitutionale invocate, Curtea s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 404 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 teza finală din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Anton Neculai în Dosarul nr. 33.572/2/2005 (nr. vechi 4.004/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 803

din 9 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă  - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Marna” - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 606/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistertt referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instantei acordarea unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 606/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Marna” - S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3) si art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece prevederile art. 7208 din Codul de procedură civilă intră în contradictie cu cele ale art. 7209, impunându-se interpretarea lor per a contrario pentru a se statua că numai hotărârile comerciale ce nu sunt susceptibile de executare silită sunt executorii.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că instituirea unor reguli procedurale privind hotărârile judecătoresti date în materie comercială nu îngrădeste sub niciun aspect dreptul părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de toate garantiile care conditionează procesul echitabil. De asemenea, arată că nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia textele de lege criticate contravin art. 16 si 44 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art I pct. 80 si pct. 81 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 7208: „Hotărârile date în primă instantă privind procesele si cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.”;

- Art. 7209: „Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, hotărârea, purtând mentiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea a/tor formalităti.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esentă, contrarietatea între cele două texte de lege criticate, solicitând, de asemenea, si interpretarea acestora.

Astfel, Curtea observă că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutională, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele.

Curtea constată că această critică nu poate fi primită, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, eventuala contradictie existentă între dispozitiile unor legi în vigoare neintrând sub incidenta controlului de constitutionalitate, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7208 si art. 7209 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Marna” - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 606/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 811

din 9 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Suzeanu în Dosarul nr. 2.203/2006 al Judecătoriei Bistrita.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si judecata în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.203/2006, Judecătoria Bistrita a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Suzeanu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece sunt incomplete în sensul că art. 394 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu se referă si la judecarea cauzelor din recurs, iar art. 417 din aceIasi cod nu sanctionează deciziile pronuntate de tribunal, care, desi false, pot rămâne definitive, fiind astfel puse în executare.

Judecătoria Bistrita opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală, care instituie reguli procedurale privind cazurile de revizuire si rămânerea definitivă a hotărârii instantei de recurs, se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare.

De asemenea, prevederile legale criticate nu contin norme contrare dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului mai arată că autorul exceptiei critică textele din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Cazurile de revizuire si, respectiv, Rămânerea definitivă a hotărârii instantei de recurs, care au următorul continut:

- Art. 394 alin. 1 lit. d): „Revizuirea poate fi cerută când:[...J

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infractiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,-”

- Art. 417: „Hotărârea instantei de recurs rămâne definitivă la data pronuntării acesteia când:

a) recursul a fost admis si procesul a luat sfârsit în fata instantei de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost rejudecată de către instanta de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare în cazul respingerii recursului.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia nu a invocat niciun temei constitutional.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional. Astfel, prin Decizia nr. 324 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, a fost respinsă ca neîntemeiată o exceptie similară pentru considerentele acolo arătate, care sunt opozabile si criticii referitoare la art. 417 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. d) si art. 417 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Suzeanu în Dosarul nr. 2.203/2006 al Judecătoriei Bistrita. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 838

din 16 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ion Predescu – presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radu George Oprea în Dosarul nr. 5.397/2006 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, dispozitiile legale criticate fiind în concordantă cu prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iulie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.397/2006, Tribunalul Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radu George Oprea în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cereri de întrerupere a executării pedepsei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin folosirea sintagmei „care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa” se încalcă dreptul la integritate fizică si psihică, neacordându-i-se sanse egale privitoare la sănătate.

Tribunalul Arad - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Consideră că, dimpotrivă, dispozitiile legale criticate confirmă faptul că petentului nu i se încalcă în niciun fel dreptul la viată, integritate fizică si psihică, precum si dreptul la ocrotirea sănătătii.

De asemenea, apreciază că încălcarea principiului egalitătii în drepturi există doar atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri identice, fără o motivare obiectivă si rezonabilă. Or, petentului i se aplică un tratament diferentiat doar fată de persoanele aflate în stare de libertate, situatie care justifică pe deplin diferenta reclamată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, dispozitiile legale criticate care consacră o exceptie de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor penale, respectiv amânarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată, vin în confirmarea faptului că petentului nu i se încalcă în niciun fel dreptul la viată si la integritate fizică sau psihică ci, dimpotrivă, legea prevede garantii pentru realizarea în concret a dreptului la viată si la integritatea fizică si psihică.

De asemenea, prevederile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin principiului egalitătii în drepturi si al nediscriminării, fiind deopotrivă aplicabile tuturor cetătenilor aflati în aceeasi situatie juridică.

În sfârsit, textul de lege criticat este în concordantă cu dispozitiile art. 34 din Constitutie, care consacră dreptul la ocrotirea sănătătii.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice.

În plus, prevederile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură.

De asemenea, dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 22 alin. (1) si (2) si art. 34 din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală, Cazurile de amânare, care, la data sesizării instantei de contencios constitutional aveau următorul cuprins:

“Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situatia de a putea executa pedeapsa;”.

Ulterior, prin art. I pct. 22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, s-a modificat art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în prezent având următorul cuprins:

„Executarea pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viată poate fi amânată în următoarele cazuri:

a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanta apreciază că amânarea executării si lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare;”.

În consecintă, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală în redactarea actuală.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 22 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea dreptului la viată si integritate fizică si psihică, precum si la interzicerea torturii ori a tratamentelor inumane si degradante, ale art. 34 referitoare la Dreptul la ocrotirea sănătătii si ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare lajil egalitatea cetătenilor în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în situatia prevăzută de acestea.

Art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală consacră o exceptie, de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor penale, atunci când cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei. Această exceptie a fost instituită, în acord cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2), de legiuitor tocmai în vederea garantării dreptului la ocrotirea sănătătii si la integritatea fizică si psihică. Ca urmare, contrar sustinerilor autorului exceptiei, textul de lege criticat este în concordantă cu prevederile art. 34 si art. 22 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Radu George Oprea în Dosarul nr. 5.397/2006 al Tribunalului Arad - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 16 noiembrie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind garantarea de către Ministerul Finantelor Publice, în proportie de 80%, a unui împrumut intern contractat de Societatea Comercială „Electrocentrale Deva” - S.A. în vederea asigurării partiale a resurselor financiare necesare pentru realizarea proiectului de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 3 alin. (2) si al art. 10 alin. (1) din Legea datoriei publice nr. 313/2004, cu modificările ulterioare, precum si al art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/2000 privind unele măsuri pentru executia lucrărilor de reabilitare a Grupului nr. 1 din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva, aprobată cu modificări prin Legea nr. 449/2001, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă contractarea de către Societatea Comercială „Electrocentrale Deva” - S.A. a unui împrumut intern în valoare de 67,9 milioane euro în echivalent lei la data semnării contractului de împrumut, în vederea asigurării partiale a resurselor financiare necesare pentru realizarea proiectului de reabilitare a Grupului nr. 1 de 210 MW din Centrala Termoelectrică Mintia-Deva.

(2) Rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a primelor de asigurare si a altor costuri aferente se efectuează din resursele financiare proprii ale Societătii Comerciale „Electrocentrale Deva” - S.A., corespunzător termenelor si conditiilor specifice contractului de împrumut.

Art. 2. - (1) Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să garanteze în proportie de 80% împrumutul prevăzut la art. 1. Dobânzile, comisioanele, primele de asigurare si alte costuri aferente sunt garantate în  aceeasi proportie. Suma dintre valoarea garantiei acordate pentru împrumut si valoarea totală a garantiei acordate pentru accesoriile acestuia nu poate depăsi suma prevazută la art. 1 alin. 1

(2) Garantia de stat se acordă numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior.

Art. 3. - Parametrii referitori la tipul împrumutului, scadenta si perioada de gratie a împrumutului se stabilesc numai cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice.

Art. 4. - (1) Măsura de ajutor de stat prevăzută de prezenta hotărâre se acordă numai după notificarea autoritătii competente de către Ministerul Economiei si Comertului - în calitate de minister initiator si coordonator al activitătii Societătii Comerciale „Termoelectrica” - S.A.

(2) În cazul actelor administrative emise si al contractelor administrative încheiate fără respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul ajutorului de stat, autoritatea competentă solicită instantelor de judecată competente anularea acestora, precum si recuperarea/rambursarea ajutoarelor de stat ilegale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Varujan Vosganian

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 21 decembrie 2006.

Nr. 1.855.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun În circulatie pasapoartele electronice, precum si a formei si continutului acestora, si pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2003 privind stabilirea formei si continutului permiselor de sedere si ale documentelor de călătorie care se eliberează străinilor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 7 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 20 alin. (1) lit. a) si alin. (6) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulatie pasapoartele electronice, precum si a formei si continutului acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 2 mai 2006, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) va avea următorul cuprins: „(2) Punerea în circulatie a pasapoartelor electronice se face începând cu data de 1 septembrie 2007.”

2. La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins: „Art. 4. - (1) Pentru confectionarea pasapoartelor electronice pentru cetătenii români si a documentelor de călătorie electronice pentru străinii care au obtinut o formă de protectie în România, se abilitează Secretariatul General al Guvernului, prin Regia Autonomă «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat», în calitate de producător, să organizeze, în colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Afacerilor Externe, procedura de licitatie, în conformitate cu prevederile legale privind achizitiile publice. Forma si continutul pasapoartelor electronice pentru străinii care au obtinut o formă de protectie în România vor fi cele stabilite potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România.”

Art. II. - Alineatul (3) al articolului 21 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2003 privind stabilirea formei si continutului permiselor de sedere si ale documentelor de călătorie care se eliberează străinilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 8 septembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Punerea în circulatie a pasapoartelor electronice se face începând cu data de 1 septembrie 2007.”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului,

Radu Stroe

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu toader,

secretar de stat

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 21 decembrie 2006.

Nr. 1.869.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE Sl FAMILIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar

 

Având în vedere:

- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 276/2004 pentru completarea art. 169 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale,

în baza art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei emite următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 3 din Ordinul ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei nr. 407/2004 privind dovedirea, în vederea recalculării pensiei, a absolvirii cursurilor de zi ale învătământului universitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 9 august 2004, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Persoanele care se regăsesc în situatia prevăzută la art. 2 au obligatia ca până la data de 1 ianuarie 2008 să prezinte casei teritoriale de pensii documentul original care atestă îndeplinirea conditiilor privind forma de învătământ si durata studiilor.”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

 

Bucuresti, 18 decembrie 2006.

Nr. 978.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

 

ORDIN

privind desemnarea presedintelui Comitetului interministerial stiintific consultativ pentru evaluarea toxicitătii si ecotoxicitătii substantelor chimice periculoase

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului interministerial stiintific consultativ pentru evaluarea toxicitătii si ecotoxicitătii substantelor chimice periculoase,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice,

văzând Referatul de aprobare al Autoritătii de Sănătate Publică nr. E.N. 8.012/2006,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează ca presedinte al Comitetului interministerial stiintific consultativ pentru evaluarea toxicitătii si ecotoxicitătii substantelor chimice periculoase domnul Vlad lliescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătătii Publice.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 15 decembrie 2006.

Nr. 1.698.

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE SUPRAVEGHERE

A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL

 

DECIZIE

privind aprobarea Clauzelor contractuale standard în cazul transferurilor de date cu caracter personal către un împuternicit stabilit într-un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie

cel putin egal cu cel oferit de legea română

 

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (5) si (6) si ale art. 10 lit. b), c) si d) din Legea nr. 102/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Nationale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, aprobat prin Hotărârea Biroului Permanent al Senatului nr. 16/2005,

în aplicarea dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în calitate de autoritate de supraveghere, poate autoriza transferul de date cu caracter personal către un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea română, atunci când operatorul oferă garantii suficiente cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor, garantii care trebuie să fie stabilite prin contracte încheiate între operatori si persoanele fizice sau juridice din dispozitia cărora se efectuează transferul,

având în vedere exigenta elaborării unor clauze contractuale standard care să ofere garantii suficiente cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor, în cazul transferurilor de date cu caracter personal de la un operator stabilit în România către un împuternicit stabilit într-un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea romană,

pentru implementarea prevederilor Directivei Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene 95/46/CE privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor personale si la libera circulatie a acestor date si ale Deciziei Comisiei Europene 2002/16/CE privind clauzele contractuale standard pentru transferul datelor personale către împuterniciti stabiliti în state terte, conform Directivei 95/46/CE,

Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal emite prezenta decizie.

Art. 1. - (1) Se aprobă Clauzele contractuale standard în cazul transferurilor de date cu caracter personal către un împuternicit stabilit într-un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea română, prevăzute în anexă.

(2) Clauzele contractuale standard prevăzute la alin. (1) oferă garantii suficiente cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor.

Art. 2. - (1) Prevederile prezentei decizii nu afectează aplicarea altor prevederi legale care privesc prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2) Prezenta decizie se aplică transferurilor de date cu caracter personal, realizate de către operatorii stabiliti în România către destinatarii stabiliti în state din afara Uniunii Europene, care actionează numai ca împuterniciti.

Art. 3. - (1) În întelesul prezentei decizii, următorii termeni se definesc după cum urmează:

a) categorii speciale de date sunt categoriile de date mentionate în cap. III din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare;

b) autoritatea de supraveghere este Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

c) exportator de date este operatorul stabilit în România, care transferă date cu caracter personal;

d) importator de date este împuternicitul stabilit într-un stat din afara Uniunii Europene, care este de acord să primească date de la exportatorul de date, pentru a fi prelucrate după transfer pe seama acestuia, în conformitate cu instructiunile primite de la exportatorul de date si cu obligatiile prevăzute în clauzele contractuale standard, si care nu este supus unui sistem de protectie a datelor personale adecvat în statul de destinatie;

e) legislatia de protectie a datelor aplicabilă este Legea nr. 677/2001, cu modificările si completările ulterioare, care protejează drepturile si libertătile fundamentale ale persoanelor fizice si, în particular, dreptul acestora la intimitate cu privire la prelucrarea datelor, aplicabilă în România;

f) măsuri de securitate tehnice si organizatorice sunt acele măsuri care au ca obiect protectia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale, alterării, divulgării sau accesului neautorizat, în special în cazul în care prelucrarea implică transmiterea datelor prin intermediul unei retele, precum si împotriva oricăror alte forme de prelucrare ilegală.

(2) Definitiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 677/2001, cu modificările si completările ulterioare, rămân aplicabile.

Art. 4. - (1) Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal poate dispune interzicerea sau suspendarea transferului datelor cu caracter personal de către exportatorul de date către un stat din afara Uniunii Europene, pentru a proteja drepturile fundamentale ale persoanelor în legătură cu prelucrarea datelor lor cu caracter personal, în următoarele cazuri:

a) legea natională a importatorului de date îl obligă să nu respecte clauzele contractuale standard, iar acest fapt nu este motivat de cauze care tin de apărarea natională, siguranta natională, ordinea publică, prevenirea, cercetarea si reprimarea infractiunilor, interesele economice sau financiare importante ale statului, activitătile efectuate în îndeplinirea unor atributii de autoritate publică legate de domeniile sus-mentionate, de apărarea persoanei vizate sau a drepturilor si libertătilor celorlalte persoane;

b) există posibilitatea de nerespectare a clauzelor contractuale standard, iar desfăsurarea transferului prezintă riscul prejudicierii persoanelor vizate;

c) o autoritate competentă a stabilit că importatorul de date nu a respectat clauzele contractuale standard.

(2) Interdictia sau suspendarea aplicată conform alin. (1) va fi ridicată de îndată ce au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri.

(3) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, măsurile adoptate potrivit alin. (1) si (2) vor fi aduse la cunostinta Comisiei Europene.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 6. - Anexa face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 7. - Prezenta decizie transpune Decizia Comisiei Europene 2002/16/CE privind clauzele contractuale standard pentru transferul datelor personale către împuterniciti stabiliti în state terte, conform Directivei 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal,

Georgeta Basarabescu

 

Bucuresti, 27 noiembrie 2006.

Nr. 167.

 

ANEXĂ

 

CLAUZE CONTRACTUALE STANDARD

în cazul transferurilor de date cu caracter personal către un împuternicit stabilit

într-un stat a cărui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea română

 

În conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, modificată si completată,

 

Numele sau denumirea persoanei care exportă datele..............................

Adresa ....................................................

Telefon ...................., fax ................., e-mail ...............

Alte informatii necesare pentru identificarea persoanei: .............................

(exportatorul de date)

 

si

 

Numele sau denumirea persoanei care importă datele...........................

Adresa ....................................................

Telefon ......................, fax .................., e-mail ................

Alte informatii necesare pentru identificarea persoanei: .............................

(importatorul de date),

 

AU CONVENIT asupra următoarelor clauze contractuale (clauze), pentru a oferi garantii adecvate protectiei drepturilor si libertătilor fundamentale ale persoanelor, în special a dreptului la viată intimă, familială si privată, în legătură cu transferul datelor cu caracter personal de la exportatorul de date către împuternicitul care importă datele prevăzute în Anexa nr. 1:

 

Clauza 1: Definitii

În sensul acestor clauze:

a) „date cu caracter personal” înseamnă orice informatii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau mai multi factori specifici identitătii sale fizice, fiziologice, psihice, economice sau culturale;

b) „categorii speciale de date” înseamnă categoriile de date mentionate la cap. III din Legea nr. 677/2001, modificata si completată;

c) „prelucrarea datelor cu caracter personal” înseamnă orice operatiune sau set de operatiuni care se efectuează asupra datelor, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terti prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea;

d) „persoana vizată” înseamnă persoana fizică ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate;

e) „exportator de date “ înseamnă operatorul care transferă datele cu caracter personal;

f) “importator de date “ înseamnă împuternicitul stabilit într-un stat din afara Uniunii Europene, care este de acord să primească date de la exportatorul de date, pentru a fi prelucrate după transfer pe seama acestuia, în conformitate cu instructiunile primite de la exportatorul de date si cu obligatiile prevăzute în prezentele clauze si care nu este supus unui sistem de protectie a datelor personale adecvat, în statul de destinatie;

g) „autoritate de supraveghere” înseamnă Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

h) „legislatia de protectie a datelor aplicabilă” înseamnă Legea nr. 677/2001, modificată si completată, care protejează drepturile si libertătile fundamentale ale persoanelor fizice si, în particular, dreptul acestora la intimitate cu privire la prelucrarea datelor, aplicabilă în România;

i) „măsuri de securitate tehnice si organizatorice” înseamnă acele măsuri care au ca obiect protectia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale, alterării, divulgării sau accesului neautorizat, în special în cazul în care prelucrarea implică transmiterea datelor prin intermediul unei retele, precum si împotriva oricăror ahe forme de prelucrare ilegală.

 

Clauza 2: Informatii privind transferul

Informatiile privind transferul, în particular, categoriile speciale de date cu caracter personal, dacă este cazul, sunt mentionate în Anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele clauze contractuale.

 

Clauza 3: Clauza tertului beneficiar

Persoanele vizate pot invoca împotriva exportatorului de date prezenta clauză, clauza 4 lit. b)-h), clauza 5 lit a)-e) si g), clauza 6 alin. (1) si (2), clauza 8 alin. (2) si clauzele 9, 10 si 11, ca terti beneficiari.

Persoanele vizate pot invoca împotriva importatorului de date prezenta clauză, clauza 5 lit. a)-e) si g), clauza 6 alin. (1) si (2), clauza 7, clauza 8 alin. (2) si clauzele 9, 10 si 11, în cazul în care exportatorul de date a dispărut sau a încetat să existe.

Părtile nu se opun ca persoanele vizate să fie reprezentate, la cerere, de o asociatie sau de alte persoane, dacă legea permite.

 

Clauza 4: Obligatiile exportatorului de date

Exportatorul de date garantează că:

a) prelucrarea, inclusiv transferul datelor cu caracter personal, au fost si vor fi efectuate în continuare potrivit prevederilor legale privind protectia datelor personale si că acestea au fost notificate autoritătii de supraveghere, dacă este cazul;

b) importatorul de date a fost si va fi instruit pe parcursul prelucrării datelor personale transferate, pentru a prelucra datele numai pe seama exportatorului de date si în conformitate cu prevederile legale si cu prezentele clauze contractuale;

c) importatorul de date prezintă suficiente garantii pentru respectarea măsurilor de securitate tehnice si organizatorice mentionate în Anexa nr. 2 la aceste clauze contractuale;

d) măsurile de securitate adoptate sunt corespunzătoare pentru protejarea datelor personale împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei retele, precum si împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală si că aceste măsuri asigură un nivel de securitate corespunzător riscurilor prezentate de prelucrare si de natura datelor care trebuie protejate, tinând cont de progresul tehnic si de costurile de implementare;

e) va asigura respectarea măsurilor de securitate;

f) În cazul în care transferul implică categorii speciale de date, persoana vizată a fost informată sau va fi informată anterior transferului că date pot fi transmise către un stat care nu asigură un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea română;

g) va înainta notificarea primită de la importatorul de date conform clauzei 5 Ht. b) autoritătii de supraveghere, în cazul în care decide să continue transferul sau să revoce suspendarea;

h) va pune la dispozitie persoanelor vizate, la cerere, o copie a prezentelor clauze, cu exceptia Anexei nr. 2 care va fi înlocuită cu o descriere sumară a măsurilor de securitate.

 

Clauza 5: Obligatii ale importatorului de date

Importatorul de date garantează că:

a) va prelucra datele personale numai pe seama exportatorului de date si în conformitate cu instructiunile primite si cu prezentele clauze contractuale; în cazul în care nu poate îndeplini această obligatie, din orice motiv, va informa de îndată pe exportatorul de date, caz în care acesta are dreptul să suspende transferul si/sau să înceteze contractul;

b) legislatia ce îi este aplicabilă nu îl împiedică să se conformeze instructiunilor exportatorului de date si să îsi îndeplinească obligatiile decurgând din prezentele clauze contractuale si că, în cazul unor modificări legislative care ar fi posibil să aibă un efect negativ asupra garantiilor si obligatiilor prevăzute de prezentele clauze contractuale, le va notifica de îndată exportatorului de date, caz în care exportatorul de date are dreptul să suspende transferul de date si/sau să înceteze contractul;

c) a implementat măsurile de securitate tehnice si organizatorice mentionate în Anexa nr. 2, înainte de a începe prelucrarea datelor transferate;

d) va informa de îndată exportatorul de date în legătură cu:

1. orice solicitare de dezvăluire obligatorie a datelor personale, adresată de o autoritate publică, cu exceptia cazului în care se interzice informarea, cum ar fi în cazul activitătilor de cercetare si urmărire penală supuse obligatiei de confidentialitate;

2. orice acces accidental sau neautorizat;

3. orice solicitare primită direct de la persoanele vizate cărora nu li s-a răspuns, cu exceptia cazului în care a fost autorizat în acest sens;

e) va solutiona de îndată si în mod corespunzător toate cererile exportatorului de date referitoare la prelucrarea datelor personale transferate si va respecta dispozitiile date de autoritatea de supraveghere în privinta prelucrării datelor personale transferate;

f) la cererea exportatorului de date, va supune mijloacele sale de prelucrare controlului acestuia sau al unui organ de control compus din membri independenti, cu calificările profesionale necesare, supusi obligatiei de confidentialitate, alesi de exportatorul de date cu acordul autoritătii de supraveghere, dacă este cazul;

g) va pune la dispozitia persoanelor vizate, la cererea acestora, o copie a prezentelor clauzelor contractuale, cu exceptia Anexei nr. 2 care va fi înlocuită de o descriere sumară a măsurilor de securitate în acele cazuri în care persoanele vizate nu au posibilitatea obtinerii unei copii de la exportatorul de date.

 

Clauza 6: Răspunderea părtilor

(1) Persoana vizată care a suferit un prejudiciu ca urmare.a oricărei încălcări a prevederilor mentionate în clauza 3 are dreptul să primească de la exportatorul de date compensatii pentru prejudiciul suferit

(2) Dacă persoana vizată nu poate trage la răspundere exportatorul de date, conform alin. (1), ca urmare a încălcării obligatiilor importatorului de date prevăzute în clauza 3, întrucât exportatorul de date a dispărut, a încetat să existe sau a devenit insolvabil, persoana vizată se poate îndrepta împotriva importatorului de date.

(3) Dacă o parte este trasă la răspundere, pentru încălcarea unei prevederi de către cealaltă parte, prima parte va fi compensată de aceasta din urmă pentru orice cheltuieli, pagube, costuri sau pierderi, în limita prejudiciului produs.

Compensarea se acordă cu îndeplinirea următoarelor conditii cumulative:

a) exportatorul de date a notificat de îndată importatorul de date în legătură cu plângerea adresată;

b) s-a recunoscut dreptul importatorului de date de a coopera cu exportatorul de date, în vederea solutionării plângerii.*

 

* Alineatul (3) este optional.

 

Clauza 7: Medierea si jurisdictia

(1) În cazul în care persoana vizată invocă prevederea tertului beneficiar împotriva importatorului de date si/sau solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, conform prezentelor clauze, importatorul de date va accepta optiunea persoanei vizate:

a) să supună litigiul medierii unei persoane independente sau autoritătii de supraveghere, dacă este cazul;

b) să supună litigiul instantelor din România.

(2) Prin acordul dintre persoana vizată si importatorul de date litigiul poate fi supus unui organ de arbitraj, dacă importatorul de date are sediul într-un stat care a ratificat Conventia de la New York privind executarea hotărârilor arbitrale.

(3) Aplicarea alin. (1) si (2) nu aduce atingere dreptului persoanelor vizate de a fi despăgubite, potrivit altor prevederi legale nationale sau internationale.

 

Clauza 8: Cooperarea cu autoritătile de supraveghere

(1) Exportatorul de date va depune la autoritatea de supraveghere o copie a prezentelor clauze contractuale, dacă legea prevede astfel sau la solicitarea autoritătii de supraveghere.

(2) Autoritatea de supraveghere are dreptul de a efectua un control al importatorului de date, în aceleasi conditii aplicabile, potrivit legii, exportatorului de date.

 

Clauza 9: Legea contractului

Clauzelor contractuale li se aplică legea română, respectiv

 

Clauza 10: Modificarea contractului

Părtile se obligă să nu modifice prezentele clauze contractuale.

 

Clauza 11: Obligatiile importatorului de date după încetarea prelucrării datelor personale

(1) La încetarea prelucrării datelor personale, importatorul de date va returna exportatorului de date, conform optiunii acestuia, toate datele personale transferate si copiile acestora sau le va distruge, operatiuni care vor fi certificate exportatorului de date, cu exceptia cazului în care legislatia importatorului de date nu îi pennite retumarea sau distrugerea partială sau integrală a datelor personale transferate.

În acest caz, importatorul de date va garanta respectarea obligatiei de confidentialitate a datelor personale transferate si faptul că nu va prelucra în continuare aceste date.

(2) Importatorul de date garantează că, la cererea exportatorului de date si/sau a autoritătii de supraveghere, va permite efectuarea unui control al mijloacele sale de prelucrare, pentru verificarea îndeplinirii obligatiilor prevăzute la alin. (1).

 

În numele exportatorului de date:

 

Numele (scris integral):...........................................................................................

Functia.....................................................................................................................

Adresa.....................................................................................................................

Alte informatii necesare pentru a impune obligativitatea contractului

(dacă este cazul):.....................................................................................................

 

Semnătura..............................................

 

(stampila)

 

În numele importatorului de date:

 

Numele (scris integral):...........................................................................................

Functia..................................................................................................................-

Adresa......................................................................................................................

Alte informatii necesare pentru a impune obligativitatea contractului

(dacă este cazul):.....................................................................................................

Semnătura.............................................

 

(stampila)

 

ANEXA Nr.1

la clauzele contractuale standard

 

INFORMATII

privind transferul datelor cu caracter personal

 

Date de identificare:

Exportatorul de date: Exportatorul de date efectuează (se mentionează pe scurt activitătile relevante pentru transfer):

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Importatorul de date: Importatorul de date efectuează (se mentionează pe scurt activitătile relevante pentru transfer):

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Persoanele vizate:

Datele cu caracter personal transferate se referă la următoarele categorii de persoane vizate:

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Scopurile transferului:

Transferul este necesar în următoarele scopuri:

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Operatiuni de prelucrare:

Datele cu caracter personal transferate vor fi prelucrate prin următoarele operatiuni principale:

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Categorii de date:

Datele cu caracter personal transferate fac parte dîn următoarele categorii de date:

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

Categorii speciale de date {dacă este cazul).

Datele cu caracter personal transferate fac parte din următoarele categorii de date cu caracter special:

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Durata stocării:

Datele cu caracter personal transferate pot fi stocate doar până la:

......................................................................................................................................................................................

(luni/ani)

 

EXPORTATORUL DEDATE

(numele)................................

 

(semnătura autorizată)

IMPORTATORUL DE DATE

(numele).................................

 

(semnătura autorizată)

 

 

Notă: Prezentul apendix este parte integrantă a clauzelor contractuale si trebuie completat si semnat de părti.

 

ANEXA Nr. 2

la clauzele contractuale standard

 

MASURILE DE SECURITATE TEHNICE SI ORGANIZATORICE, IMPLEMENTATE DE IMPORTATORUL DE DATE

 

Descrierea măsurilor de securitate tehnice si organizatorice, implementate de importatorul de date în conformitate cu clauzele 4 lit. d) si 5 lit. c) (se poate anexa un alt document sau prevederile legale aplicabile):

 

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................

 

Notă: Prezentul apendix este parte integrantă a clauzelor contractuale si trebuie completat si semnat de părti.

 

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr.XIV

din 22 mai 2006

 

Dosar nr. 3/2006

Sub presedintia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, presedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la stabilirea caracterului de „consecinte deosebit de grave” la care se referă art. 146 din Codul penal, în cazul infractiunii continuate.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fiind prezenti 73 de judecători din totalul de 105 în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul infractiunii continuate, caracterul de „consecinte deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate actiunile sau inactiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infractiunii.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor art. 146 din Codul penal, modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedură penală, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 456/2001, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la determinarea caracterului de „consecinte deosebit de grave” în cazul infractiunii continuate.

Astfel, unele instante au considerat că, în cazul infractiunii patrimoniale continuate, cuantumul prejudiciilor produse prin actele intrând în compunerea aceleiasi infractiuni continuate nu pot fi totalizate decât în măsura în care privesc patrimoniul aceleiasi persoane fizice sau juridice, iar nu si atunci când se referă la persoane vătămate diferite.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că pagubele materiale produse prin acte săvârsite la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, chiar dacă sunt îndreptate împotriva patrimoniilor mai multor persoane, trebuie totalizate într-un prejudiciu unic, însumat, în măsura în care actele respective intră în continutul aceleiasi infractiuni continuate, având ca urmare retinerea caracterului deosebit de grav al consecintelor faptei în cazul întrunirii cerintelor prevăzute în art. 146 din Codul penal.

Aceste din urmă instante au intrerpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit art. 41 alin. 2 din Codul penal, infractiunea este continuată când o persoană săvârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care reprezintă, fiecare, continutul aceleiasi infractiuni.

Din economia textului sus-mentionat rezultă că, în structura continutului constitutiv al infractiunii continuate, se identifică elementele laturii obiective si subiective ale oricărei infractiuni, dar si acele particularităti specifice care definesc si caracterizează infractiunea ca formă a unitătii legale de infractiune.

Recursul în interesul legii se referă punctual la urmarea imediată ca element al laturii obiective a infractiunii continuate, si anume la situatii în care urmarea imediată a actiunilor sau inactiunilor săvârsite de aceeasi persoană, în realizarea aceleiasi unice rezolutii infractionale, se concretizează într-un rezultat constând într-un prejudiciu produs prin totalitatea actiunilor si inactiunilor ce alcătuiesc continutul laturii obiective a infractiunii continuate.

Într-o asemenea situatie, ca aceea invocată în recursul în interesul legii, dacă prin actiunile sau inactiunile autorului, săvârsite în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, prejudiciul total depăseste suma de 2 miliarde lei, ne găsim în prezenta unei infractiuni continuate cu consecinte deosebit de grave.

Astfel fiind, în cazul infractiunii continuate, caracterul de consecinte deosebit de grave se determină întotdeauna prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice prin toate actiunile sau inactiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infractiunii.

Asadar, în cazul infractiunii continuate, agravanta „consecinte deosebit de grave”, în sensul prevederilor art. 146 din Codul penal, va fi retinută independent de numărul părtilor vătămate prin săvârsirea unei atari infractiuni, impunându-se ca toate pagubele materiale produse să fie însumate, asa cum obligă interpretarea corectă a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul penal.

Pentru identitate de ratiune, încadrarea juridică într-o infractiune continuată unică se impune si atunci când fapta priveste patrimoniul unor persoane având proprietate comună, asupra bunurilor, determinată pe cote-părti, precum si în cazul în care bunurile vizate sunt proprietate comună, în devălmăsie, fără a fi cunoscute cotele-părti ce revin codevălmasilor.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că, în cazul infractiunii continuate, caracterul de „consecinte deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate actiunile sau inactiunile ce realizează elementul material al laturii obiective a infractiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

În aplicarea dispozitiilor art. 146 din Codul penal, stabilesc:

În cazul infractiunii continuate, caracterul de „consecinte deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate actiunile sau inactiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infractiunii.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 22 mai 2006.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Mafiei

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XVIII

din 12 iunie 2006

 

Dosar nr. 6/2006

Sub presedintia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepresedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, în legătură cu problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile instantei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 84 de judecători din totalul de 113 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că deciziile pronuntate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în conditiile prevăzute de art. 141 raportat la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, instantele judecătoresti nu au punct de vedere unitar în problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile pronuntate în apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.

Astfel, unele instante, invocând prevederile art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit cărora nu sunt supuse recursului deciziile instantelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronuntat în sensul că aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la măsurile preventive, cu motivarea că atributia examinării lor ar reveni numai instantei învestite cu rejudecarea cauzei.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că, desi hotărârea pronuntată în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, dispozitia dintr-o astfel de hotărâre referitoare la măsurile preventive este supusă totusi recursului în conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.

Aceste din urmă instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

În raport cu prevederile art. 23 din Constitutia României si cu cele ale art. 136 din Codul de procedură penală, măsurile preventive au caracter de exceptie, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispozitii speciale, cuprinse în titlul IV al Părtii generale din Codul de procedură penală. Aceste dispozitii derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori a încetării măsurilor preventive, indiferent dacă obiectul judecătii se referă în exclusivitate la ele sau doar incidental.

De aceea, în această materie sunt incidente dispozitiile art. 141 si ale art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit căreia nu pot fi atacate cu recurs deciziile instantelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Sub acest aspect, este de observat că dispozitia cu caracter general prevăzută la art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală rezolvă doar problema principală, ce se referă la efectele solutiei prin

care instanta de apel dispune rejudecarea cauzei, iar nu si chestiunile conexe, cum ar fi cele privind măsurile preventive.

Este adevărat că, în lipsa unei alte reglementări, solutia pentru chestiunea conexă, privind măsurile preventive, ar fi aceea impusă de reglementarea de ansamblu dată prin art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală.

Dar, în conditiile în care regimul măsurilor preventive a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu caracter special, cuprinse în titlul IV al Părtii generale din Codul de procedură penală, între care si cele ale art. 141 si art. 1605 alin. 4 din aceIasi cod, se impune concluzia că normele cu caracter general cuprinse în art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în măsura în care nu sunt în contradictie cu aceste norme speciale.

Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, „încheierea dată în primă instantă si în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, încetarea sau mentinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat”.

În aceIasi sens, prin art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care se referă la verificările ce trebuie făcute în cursul judecătii cu privire la starea de arest a inculpatului, se prevede că încheierea pronuntată în exercitarea acestei atributii, prin care se revocă ori este mentinută arestarea preventivă, în cursul judecării cauzei în fond si în apel, poate fi atacată cu recurs.

Ca urmare, atunci când hotărârea pronuntată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, priveste si o dispozitie referitoare la măsuri preventive, această dispozitie este supusă recursului potrivit prevederilor art. 141 din Codul de procedură penală.

Asa fiind, se impune concluzia că decizia pronuntată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusă recursului numai cu privire la măsurile preventive la care se referă.

 

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că deciziile pronuntate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în conditiile art. 141 raportat la art. 1605 alin. 4 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

În aplicarea dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, stabilesc:

Deciziile pronuntate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în conditiile art. 141 din Codul de procedură penală raportat la art. 160” alin. 4 din aceIasi cod.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 12 iunie 2006.

 

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE Sl JUSTITIE,

LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei

 

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr.XIX

din 12 iunie 2006

 

Dosar nr. 7/2006

Sub presedintia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepresedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie,

Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la încadrarea juridică a faptei de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate cu scopul înmatriculării acestuia.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fiind prezenti 84 de judecători din totalul de 113 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că fapta de folosire, cu vinovătie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infractiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica judiciară a instantelor s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică ce trebuie dată faptei de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării în scopul înmatriculării unui autoturism adus din străinătate.

Astfel, unele instante, considerând că folosirea de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării, ar constitui o formă specială a evaziunii fiscale, au încadrat o atare faptă în infractiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

Alte instante, dimpotrivă, au încadrat fapta de folosire a actelor false la Registrul Auto Român în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, în infractiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal, apreciind că o atare încadrare juridică se impune atunci când actele vamale false sunt folosite pentru producerea unor consecinte juridice ce constau în înmatricularea unui autoturism adus din străinătate.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Prin art. 178 din Legea nr. 141/1997, în vigoare până la data de 19 iunie 2006, se prevede că „folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi”.

Din această prevedere, care a fost preluată integral în art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, rezultă deci că, pentru existenta laturii obiective a infractiunii mentionate, este necesar să fie întrunite, cumulativ, următoarele conditii: să fie comisă o actiune de folosire a unor documente de transport sau comerciale

falsificate, iar această faptă să aibă loc la autoritatea vamală.

Or, în art. 3 din sectiunea a ll-a, intitulată „Definitii de bază”, a Legii nr. 141/1997 era prevăzut că prin autoritate vamală se întelege „autoritate învestită pentru aplicarea reglementărilor vamale”, iar la lit. e) din cadrul aceluiasi articol erau date explicatii în sensul că birou vamal si punct vamal sunt „unităti ale autoritătii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitătile prevăzute de reglementările vamale”.

În aceIasi sens, prin art. 4 din noul Cod vamal (Legea nr. 86/2006) se precizează, la pct. 3, că semnificatia termenului autoritate vamală este aceea de „autoritate învestită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale”, iar la pct. 4 că semnificatia termenului birou vamal este aceea de „unitate a autoritătii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitătile prevăzute în reglementările vamale”.

Cum, în raport cu prevederile mentionate, Registrul Auto Român nu poate fi considerat autoritate vamală sau unitate a acesteia, este evident că fapta de folosire a actelor false la Registrul Auto Român în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate nu este susceptibilă de a fi încadrată în infractiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută în art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ce intră în vigoare la 19 iunie 2006, respectiv în art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Ca urmare, o atare faptă, de folosire de acte false la Registrul Auto Român, în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, se impune a fi examinată prin prisma altor dispozitii cu caracter penal.

Sub acest aspect, este de observat că prin art. 291 din Codul penal se prevede că „folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice” constituie infractiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

Din moment ce folosirea la Registrul Auto Român de acte vamale false în vederea verificării, în scopul înmatriculării, a unui autoturism adus din străinătate, prezintă prin trăsăturile sale specifice similitudine vădită cu continutul-tip al infractiunii de uz de fals, reglementată în cuprinsul art. 291 din Codul penal, o atare faptă nu poate fi încadrată decât în această infractiune, în măsura în care caracterul fals al actelor vamale prezentate a fost cunoscut în acceptiunea prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul penal. Asa fiind, fapta de folosire de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals prevăzute în art. 291 din Codul penal, iar nu pe cele ale infractiunii de folosire de acte falsificate prevăzute în art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României (corespunzând art. 178 din Legea nr. 141/1997).

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că fapta de folosire, cu vinovătie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate cu scopul înmatriculării acestuia, constituie infractiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

Stabilesc că fapta de folosire, cu vinovătie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infractiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 12 iunie 2006.

 

VICEPRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftel