MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 49         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 23 ianuarie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 896 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 897 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 899 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 si ale art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 900 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 901 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Decizia nr. 902 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 903 din 5 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 896

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Melania Elena Simion în Dosarul nr. 6.237/39/2005, număr vechi 2.147/C/2005, al Curtii de Apel Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială „M.P. Iris" - S.A., prin administrator judiciar Societatea Comercială „Mira Consulting" - S.R.L. Bucuresti, reprezentată de avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.943D/2006, ce are ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale, invocată de Viorica Nestor în Dosarul nr. 465/39/2006 al Curtii de Apel Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.759D/2006 si nr. 1.943D/2006 este identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul părtii prezente nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.943D/2006 la Dosarul nr. 1.759D/2006, ce a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul părtii Societatea Comercială „M.P. Iris" - S.A. solicită respingerea exceptiei, arătând că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispozitiile invocate din Legea fundamentală. Mai mult, arată că argumentele autoarei exceptiei în sustinerea admiterii acesteia privesc fondul cauzei deduse judecătii instantei, iar nu constitutionalitatea prevederilor legale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, iar, pe de altă parte, regimul juridic al nulitătii absolute asigură ocrotirea dreptului de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 mai 2006 si 29 mai 2006, pronuntate în dosarele nr. 6.237/39/2005, număr vechi 2.147/6/2005, si nr. 465/39/2006, Curtea de Apel Suceava - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat. Exceptia a fost ridicată de Melania Elena Simion si, respectiv, de Viorica Nestor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarele acesteia arată că sunt cumpărătoare de bună-credintă ale unor apartamente, în temeiul Legii nr. 85/1992, contractele de vânzare-cumpărare fiind încheiate cu încălcarea dispozitiilor legale din culpa exclusivă a vânzătorului. Se sustine că sanctiunea nulitătii absolute a unor astfel de contracte, instituită de textul de lege criticat, contravine principiilor constitutionale referitoare la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor constitutionale, egalitatea în drepturi si protectia proprietătii, dat fiind faptul că nulitatea poate fi invocată inclusiv de vânzător, care se prevalează, în acest mod, de propria culpă.

Curtea de Apel Suceava - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că posibilitatea invocării nulitătii absolute de către orice persoană interesată este în deplină concordantă cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi si constituie o garantie privind legalitatea modului de dobândire a proprietătii, în acord cu dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, arătând că acestea nu instituie nici o discriminare pe criterii arbitrare si sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora: „- Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută.

Nulitatea poate fi invocată de orice persoană si pe orice cale."

În opinia autoarelor exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi referitor la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private si art. 57 - „Exercitarea drepturilor si a libertătilor".

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că nu poate fi retinută încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât prevederea legală criticată instituie acelasi regim juridic în privinta nulitătii absolute pentru toate subiectele de drept cărora li se adresează, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Constitutie, Curtea retine că instituirea sanctiunii nulitătii absolute a unui contract încheiat cu încălcarea prevederilor legale constituie prin ea însăsi o protectie a dreptului de proprietate dobândit în mod licit, în deplin acord cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

De altfel, prevederile art. 19 din Legea nr. 85/1992 reprezintă o consacrare legislativă a regimului juridic al nulitătii absolute, potrivit căruia orice persoană interesată, inclusiv părtile acestuia, poate invoca oricând nulitatea absolută a unui contract.

Referitor la dispozitiile art. 57 - „Exercitarea drepturilor si a libertătilor". Curtea constată că acestea nu au relevantă în analiza constitutionalitătii textului de lege criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Melania Elena Simion si de Viorica Nestor în dosarele nr. 6.237/39/2005, număr vechi 2.147/C/2005, si nr. 465/39/2006 ale Curtii de Apel Suceava - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 897

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor ari. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Pan Guanhua în Dosarul nr. 37.655/2/2005 (4.560/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul exceptiei, fiind prezent si traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa părtii Autoritatea pentru străini, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.018D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Fu Songlin în Dosarul nr. 1.402/2/2006 al aceleiasi instante.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul exceptiei, constatându-se lipsa părtii Autoritatea pentru străini. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate si reprezentantul Ministerului Pubiic sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.018D/2006 la Dosarul nr. 1.768D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtilor.

Autorii exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. De asemenea, dezvoltă si situatia de fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în tara de origine.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 443 din 15 mai 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 mai 2006 si 6 iunie 2006, pronuntate în dosarele nr. 37.655/2/2005 (4.560/2005) si nr. 1.402/2/2006, Curtea de Apei Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilorTudorelRomânia. Exceptia a fost ridicată de Pan Guanhua si Fu Songlin în cauze de contencios administrativ, având ca obiect anularea dispozitiilor de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini si obligarea acestei institutii la prelungirea dreptului lor de sedere pe o perioadă de un an în scopul desfăsurării de activităti comerciale.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 contravin prevederilor art. 45 alin. (1) din Constitutie întrucât, prin conditionarea prelungirii dreptului străinilor de sedere în România de prezentarea de documente care să ateste investitia realizată în conformitate cu planul de afaceri, se limitează dreptul acestora de acces liber la o activitate economică, la libera initiativă si exercitarea acestora. De asemenea, se consideră că sunt încălcate si prevederile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la conventie, întrucât restrictia mentionată îi priveste numai pe cetătenii străini. Se mai arată că textul criticat contravine si principiului consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legea trebuie să fie suficient de precisă si accesibilă pentru a înlătura orice risc de arbitrariu.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciază, în esentă, că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Consideră că este dreptul suveran al fiecărui stat de a reglementa sederea străinilor pe teritoriul său, limitarea si conditionarea în această materie neputând fi considerată discriminatorie. Arată că textul criticat este suficient de clar încât să permită destinatarilor să întrevadă conduita de urmat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile art. 45 din Constitutie garantează libertatea economică numai în măsura în care este exercitată cu respectarea conditiilor legii; or, textul de lege criticat stabileste conditiile care trebuie îndeplinite pentru a se putea prelungi dreptul de sedere pe teritoriul României pentru desfăsurarea de activităti comerciale. Precizează că nu poate fi retinută critica legată de nerespectarea cerintelor de claritate si precizie impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate de autorii exceptiilor, fn sprijinul acestei opinii, invocă cele statuate de Curtea Constitutională în Decizia nr. 443 din 30 mai 2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care au următorul cuprins: „(1) Străinului intrat în România în scopul desfăsurării de activităti comerciale i se poate prelungi dreptul de sedere temporară, dacă: a) prezintă documente care atestă investitia realizată în conformitate cu planul de afaceri;".

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 45 din Constitutie - „Libertatea economică", precum si celor ale art. 14 - „Interzicerea discriminării" din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 - „Interzicerea generală a discriminării" din Protocolul nr. 12 la conventie, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare similară si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, Curtea Constitutională a respins exceptia ca neîntemeiată.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează care să justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii în valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi, această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Pan Guanhua si Fu Songlin în dosarele nr. 37.655/2/2005 (4.560/2005) si nr. 1.402/2/2006 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 898

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.874D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) al aceleiasi instante.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.874D/2006 la Dosarul nr. 1.873D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a exceptiilor de neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 iunie 2006, pronuntate de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti în dosarele nr. 6.457/302/2006 si nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005), Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptia a fost ridicată de Sabah Haj Chafik si Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze având ca obiect solutionarea plângerilor formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că textul criticat din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale art. 16 alin. (1) si (2) din Conventia privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva, la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) si (2), art. 18 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, în ipoteza admiterii de către instantă a unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati, solicitantul dreptului de azil nu cunoaste motivele retinute de instantă ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat să declare recurs indiferent de solutia pronuntată de instantă, spre deosebire de Oficiul National pentru Refugiati, care va declara recurs numai atunci când solutia pronuntată de instanta de fond îi este nefavorabilă. Autorii exceptiilor sustin că dispozitiile art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronuntare, nesocotesc dreptul refugiatilor de acces liber si facil la instantele de judecată, statuat prin art. 16 alin. (1) din Conventia de la Geneva. În continuare, compară durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedură civilă, de procedură penală si în contencios administrativ si conchide că se creează o situatie nefavorabilă solicitantilor statutului de refugiat.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât termenul de 5 zile de la pronuntarea hotărârii a fost stipulat tocmai în considerarea procedurii speciale aplicabile solutionării cererilor de acordare a statutului de refugiat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contine norme contrare prevederilor constitutionale si conventionale invocate. Precizează că procedura de acordare a statutului de refugiat a fost adaptată cerintelor de celeritate si eficientă impuse de specificul domeniului de reglementare, precum si de legislatia europeană în domeniu, în sensul simplificării procedurilor pentru rezolvarea de îndată a cererilor privind acordarea unei forme de protectie umanitară, urmărindu-se totodată respectarea minimului de garantii procedurale prevăzute de actele juridice internationale în materie de refugiati.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 sunt constitutionale. În acest sens, arată că accesul liber la justitie si dreptul la apărare - aspecte esentiale ale dreptului la un proces echitabil - sunt asigurate prin respectarea cerintelor procedurale specifice, precum si prin reglementarea căii de atac a recursului, care, însă, conform art. 129 din Constitutie, se exercită în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: „Împotriva hotărârii instantei contestatarul sau Oficiul National pentru Refugiati poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronuntare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispozitiei de părăsire a teritoriului."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil. De asemenea, acestia invocă si nerespectarea art. 16 paragrafele 1 si 2 din Conventia privind statutul refugiatilor, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în fata tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2) - „Dreptul international si dreptul intern", ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil si ale art. 20 alin. (2) - „Tratatele internationale privind drepturile omului".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România a fost abrogată expres prin art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la data de 16 august 2006.

Prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea Constitutională a statuat că în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

Prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu exceptia tezei a doua a textului initial. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul cuprins: „împotriva hotărârii instantei contestatarul sau Oficiul National pentru Refugiati poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronuntare."

Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, întrucât argumentele si solutiile pronuntate în deciziile referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză. Pentru ilustrarea jurisprudentei în materie a Curtii, se pot mentiona Decizia nr. 503 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, si Decizia nr. 359 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 mai 2006.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Sabah Haj Chafik si Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 6.457/302/2006 si nr. 16.963/302/2005 (număr în format vechi 16.285/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 899

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 si ale art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Măria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 si ale art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Augusta Papier" - S.R.L. În Dosarul nr. 12.765/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a lll-a civilă.

La apelul nominal, se prezintă, pentru autorul exceptiei, consilierul juridic Mihai Lahman, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care Ie-a invocat în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei referitoare la prevederile Protocolului publicat în Monitorul Ofical ai României, Partea I, prin Decizia nr. 105/2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si, ca neîntemeiată, a exceptiei referitoare la art. 1071 din Legea nr. 8/1996.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 12.765/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a lll-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „Protocolului anexă la Decizia nr. 105/2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor" si ale art 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, text introdus prin Legea nr. 285/2004.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Augusta Papier" - S.R.L. din Bucuresti într-un proces având ca obiect pretentii privind drepturi de autor si drepturi conexe.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile Protocolului referitor la Metodologia pentru cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 57 din Constitutie, deoarece prin plata unei astfel de remuneratii se creează privilegii pentru beneficiarii drepturilor de autor, plată ce se referă la o prestatie pe care importatorii si fabricantii de suporturi nu au efectuat-o.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1071 din Legea nr. 8/1996, arată că acest text de lege îngrădeste libertatea comertului prin „stabilirea unor taxe ce nu sunt întemeiate si nu respectă concurenta loială prin instituirea obligatiei de a face publice informatii de natură a prejudicia interesele economice".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a lll-a civilă nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că prevederile „Protocolului anexă la Decizia nr. 105/2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor" nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate, astfel că exceptia este inadmisibilă, având în vedere competenta Curtii Constitutionale, potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1071 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, arată că aceasta este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordantă cu art. 135 alin. (2), raportat la art. 45 din Constitutie. În concluzie, consideră că exceptia referitoare la aceste prevederi este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia privind „Protocolul anexă la Decizia nr. 105/2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor" este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la art. 1071 din Legea nr. 8/1996, arată că acest text de lege este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 6 mai 2005, ca urmare a Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 105 din 3 mai 2005, precum si prevederile art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. 1 - „Egalitatea în drepturi", ale art. 57 - „Exercitarea drepturilor si a libertătilor" si ale art. 135 alin. (2) lit a) privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, aceasta „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti

sau de arbitraj comercial; [...]". De asemenea, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prevede că: „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...]."

Curtea constată că, potrivit acestor dispozitii constitutionale si legale, ordinele organelor de specialitate ale administratiei publice centrale exced competentei Curtii Constitutionale, astfel că exceptia referitoare la aceste prevederi urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

II. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, Curtea observă, că ulterior sesizării sale, art. 1071 a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 329/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, textul criticat păstrându-si solutia legislativă.

Art. 1071 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, are următoarea redactare: „Remuneratia compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore si audiovizuale si de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în conditiile prevăzute la art. 133 alin. (6)-(8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atributii de colector unic, sunt desemnate prin obtinerea votului majoritătii organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obtinerea celui mai mare număr de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenti. Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Autorul exceptiei consideră că acest text contravine art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, întrucât îngrădeste libertatea comertului prin „stabilirea unor taxe ce nu sunt întemeiate si nu respectă concurenta loială, prin instituirea obligatiei de a face publice informatii de natură a prejudicia interesele economice".

Cu privire la această critică, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, a statuat că remuneratia compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe. Art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 reglementează o remuneratie echitabilă, sub forma unei taxe, aplicată asupra pretului de vânzare al suporturilor si al aparatelor fabricate în tară, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile si aparatele importate. Caracterul echitabil al remuneratiei compensatorii rezultă din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terti, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori. Pentru aceste considerente, Curtea a decis că aceste prevederi nu contravin dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Protocolului referitor la Metodologia privind cuantumul remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Augusta Papier" - S.R.L. În Dosarul nr. 112.765/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a lll-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1071 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Măria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 900

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mayumi" - S.R.L. În Dosarul nr. 1.999/2006 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că la dosarul cauzei părtile Ludovic Thomas Andrenyi si Katharina Helene Andrenyi au depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată si judecarea cauzei în lipsa acestora.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.999/2006, Tribunalul Arad - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Mayumi" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, în măsura în care se interpretează că se aplică si situatiilor juridice anterioare intrării în vigoare a acestui text de lege.

Tribunalul Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că interpretarea si aplicarea legii nu intră în competenta Curtii Constitutionale, ci a instantelor judecătoresti.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(5) Sub sanctiunea nulitătii absolute, până la solutionarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi."

În opinia autoarei exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că autoarea exceptiei invocă, în fapt, o problemă de interpretare si aplicare a legii de către instantele de judecată, deducând din această interpretare o prezumtivă încălcare a dispozitiilor constitutionale invocate.

Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstitutionale prevederi/e actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei", astfel încât o problemă de interpretare si aplicare a legii pe fondul cauzei dedusă solutionării instantei judecătoresti nu intră în sfera controlului de constitutionalitate.

De altfel, din analiza dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, rezultă că acesta instituie interminis un regim juridic aplicabil pentru viitor, reglementând sanctiunea nulitătii absolute a tuturor actelor juridice de înstrăinare sau grevare cu sarcini a bunurilor imobile notificate potrivit prezentei legi până la solutionarea procedurilor administrative sau judiciare generate de aceeasi lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mayumi" - S.R.L. În Dosarul nr. 1.999/2006 al Tribunalului Arad - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 901

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maia Bratu - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că asupra neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 855/2006, neexistând temeiuri pentru a fi modificată jurisprudenta în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.607/2006, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art 39 alin. (6) si art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de Leontin Moldovan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine următoarele:

Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine prevederilor constitutionale ale art. 17, care consacră protectia de care se bucură cetătenii români aflati în străinătate, ale art. 25, care garantează dreptul la libera circulatie, si ale art. 53, care prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în conditii strict si limitativ enumerate, a exercitiului unor drepturi si libertăti. De asemenea, invocă nerespectarea art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si a art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră libertatea de circulatie si permit restrângerea acesteia numai în situatiile limitativ enumerate.

Textul de lege dispune restrângerea exercitiului dreptului la libera circulatie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat, conditie care nu se regăseste, însă, printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie. Totodată, dispozitia criticată nu are în vedere că ingerinta în dreptul resortisantilor de a părăsi orice tară, inclusiv propria tară, si de a se stabili în orice tară doresc nu poate avea decât caracter de exceptie, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate democratică si să respecte principiul proportionalitătii. În plus, aceasta nu face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura restrângerii, nu conditionează instituirea restrictiei decât de returnarea prin acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la valorile a căror apărare se urmăreste, lăsând loc, prin caracterul lor confuz si imprecis, la diferite interpretări si chiar la abuzuri ori discriminări. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil, previzibil si precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 39 alin. (6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitor la suprematia Constitutiei si a legilor, precum si art. 23 alin. (11) din aceasta si art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele texte instituind prezumtia de nevinovătie. Potrivit textului de lege criticat, măsura restrângerii exercitiului dreptului la libera circulatie se execută înainte de solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii instantei. Totodată, dacă sentinta tribunalului este casată sau desfiintată, poate apărea situatia ca măsura restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării apelului sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumtia de nevinovătie, institutie care, potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu se aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilă unei persoane are o conotatie penală. Mentionează că în literatura de specialitate se sustine teza potrivit căreia prezumtia de nevinovătie se aplică si în cazurile de fraudă fiscală sau în materie de sanctiuni administrative, cum este limitarea dreptului la liberă circulatie în străinătate.

Cu privire la neconstitutionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, se arată că aceste dispozitii permit reclamantului să ceară, iar instantei de judecată să dispună mentinerea restrictiei asupra exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate pe o durată de până la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării administrative, dispuse în baza Ordonantei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, ar trebui să înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate, pentru fapte săvârsite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005.

Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă apreciază că prevederile art. 38 lit. a) si art. 39 alin. (6) sunt constitutionale. În ceea ce priveste art. 55 alin. (1) lit. c) consideră că acestea contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, în măsura în care dispun că măsurile prevăzute de Legea nr. 248/2005 se aplică si unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 25 din Constitutie, conditiile exercitării dreptului la liberă circulatie se stabilesc prin lege, astfel că tine de optiunea legiuitorului stabilirea conditiilor în care cetătenii români pot circula în străinătate. În ceea ce priveste încălcarea principiului prezumtiei de nevinovătie, precizează că, potrivit art. 23 alin. (11) din Constitutie, acest principiu este aplicabil exclusiv în situatia săvârsirii unei infractiuni.

Cu privire la încălcarea principiului neretroactivitătii, arată că posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate priveste măsurile aflate în curs de executare care au fost dispuse deja în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 65/1997.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 38 lit. a) si art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt constitutionale.

În ce priveste art. 55 alin. (1) lit. c) din aceeasi lege, consideră că aceste dispozitii sunt neconstitutionale în raport cu art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece afectează măsurile deja luate în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 165/1997.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având următorul continut:

- Art. 38 lit. a): „Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate a cetătenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în conditii/e si cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost retumată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat";

- Art. 39 alin. (6): „(6) Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) si (5) nu suspendă executarea hotărârii instantei.";

- Art. 55 alin. (1) lit. c): „(1) Măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997, cu modificările si completările ulterioare, si aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare sau, după caz, încetează după cum urmează:

c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) Încetează de drept, cu exceptia celor dispuse cu privire la cetătenii români returnati în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate, în conditiile prevăzute la art. 39 alin. (1) si (3)-(8), precum si, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Politiei de Frontieră sau, după caz, a Directiei Generale de Pasapoarte".

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la suprematia Constitutiei si a legilor, art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivitătii legii civile, art. 17, referitor la protectia de care se bucură cetătenii români aflati în străinătate, art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, art. 25, consacrat dreptului la libera circulatie, si art. 53, referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, invocă nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la prezumtia de nevinovătie, a art. 2 paragrafele 2 si 3 din Protocolul nr. 4 la Conventie, precum si a art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, texte prin care se consacră libertatea de circulatie si conditiile în care restrângerea acesteia este permisă.

Examinând exceptia, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la articolul 38, Curtea retine că măsura dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situatiilor expres si limitativ prevăzute în art. 53 din Constitutie, respectiv apărarea securitătii nationale si a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migratiei ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât si extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constitutionale, cât si a art. 13 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

II. Cât priveste dispozitiile art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului si recursului nu suspendă executarea hotărârii instantei, Curtea constată că acestea nu contravin normelor constitutionale si conventionale referitoare la prezumtia de nevinovătie. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, adoptarea regulilor de procedură, printre care si cele privind termenele de exercitare si solutionare a căilor de atac, precum si posibilitatea suspendării executării unei hotărâri judecătoresti pe perioada exercitării acestora, intră în competenta exclusivă de reglementare a legiuitorului, care, în functie de anumite situatii specifice si fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru motive obiective si rationale, norme de procedură diferite. Ca atare, imposibilitatea suspendării executării hotărârii instantei pe perioada exercitării căilor de atac se justifică prin specificul de reglementare a legii, si anume regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, precum si prin natura sanctiunilor corespunzătoare.

III. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c), în raport de art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine că textul criticat nu instituie o nouă măsură pentru o faptă săvârsită si sanctionată sub regimul legii vechi. Finalitatea măsurilor dispuse de actul normativ abrogat si noul act normativ este aceeasi, deosebirea de reglementare fiind că, în acest din urmă caz, autoritatea care o poate aplica este instanta de judecată, si nu organul cu atributii în domeniul circulatiei cetătenilor români în străinătate, ceea ce îi conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată, posibilul comportament subiectiv în aprecieri din partea autoritătilor administrative.

Totodată, Curtea mai retine că art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede că solicitarea priveste sanctiunile în curs de executare la data intrării în vigoare a legii si care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la cetătenii români returnati în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulatie în străinătate, ceea ce demonstrează fără echivoc caracterul neretroactiv al textului legal.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, exceptie ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Măria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 902

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat îngrădeste accesul liber la justitie, precum si principiul egalitătii în fata legii, deoarece obligatia depunerii unei cautiuni de către debitor,Tudorelvederea judecam unei cereri de suspendare a executării silite, echivalează cu împiedicarea acestuia de a-si sustine cauza pe fond, din motive obiective, ce tin de imposibilitatea depunerii cautiunii.

Judecătoria Brăila consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a" fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (1) si (2), referitoare la accesul liber la justitie si la interdictia îngrădirii prin lege a exercitiului acestui drept, art. 52 alin. (1), referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti'', art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, impartial si egalitar al justitiei.

Examinând exceptia, Curtea constată că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la cele cuprinse în art. 21 si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea a constat că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale, retinând, în esentă, că instituirea obligatiei de plată a cautiunii, ca o conditie a suspendării executării, are o dublă finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor în ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie.

Solutia si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru aceleasi argumente retinute în decizia mentionată, Curtea nu poate retine, în prezenta cauză, nicio contradictie între textul de lege criticat si dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală.

Referitor la sustinerile privind încălcarea principiul constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se regăsesc în ipoteza normei legale în cauză, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Dispozitiile art. 52 alin. (1), referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, si ale art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, impartial si egalitar al justitiei, nu au relevantă în solutionarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 903

din 5 decembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tdorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Predeleanu si Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a lll-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Adrian Predeleanu, personal, precum si partea Beatrice Petrescu, personal si asistată de avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul exceptiei, Adrian Predeleanu, solicită admiterea acesteia, sustinând, în esentă, că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât împiedică părtile din proces de a beneficia de un real control judiciar prin exercitarea unei căi de atac, deoarece hotărârea atacată este examinată de aceeasi instantă ce a pronuntat-o.

Reprezentantul părtii Beatrice Petrescu solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, în esentă, pentru motivele retinute în jurisprudenta anterioară a Curtii Constitutionale în această materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a lll-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Adrian Predeleanu si Anca Denise Predeleanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, în temeiul acestora, recursul este solutionat de aceeasi instantă care a pronuntat hotărârea supusă recursului, astfel încât părtile nu mai pot beneficia de un real control judiciar, exercitat de către o instantă superioară aceleia care a pronuntat hotărârea de fond.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a lll-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de

judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei, potrivit sustinerilor autorului acesteia, îl reprezintă prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora:

„(3) Recursurile aflate pe rolul înaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta curtilor de apel se trimit la curtile de apel."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (3), privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti", art. 129 - „Folosirea căilor de atac" si art. 154 alin. (1), referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea retine că prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53 si art. 129, invocate si în prezenta cauză, si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea, respingând exceptia, a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora: „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii". De asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a retinut că, desi prin efectul aplicării -imediate a noii reglementări referitoare la competenta materială aceeasi instantă urmează să solutioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, solutia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, solutionarea apartine unor complete cu o compunere diferită, iar părtile beneficiază de toate drepturile si garantiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constitutia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Solutia si considerentele pronuntate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză,

neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Curtea constată că invocarea în prezenta cauză a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi nu este relevantă pentru solutionarea exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Predeleanu si Anca Denise Predeleanu în Dosarul nr. 39.149/1/2004 (număr în format vechi 863/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a lll-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie