MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 461         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 9 iulie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 504 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 505 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 522 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 542 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 561 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 562 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 504

din 29 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/3072006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părtii Silviu Gheorghe Terescu, avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul părtii prezente solicită admiterea exceptiei, arătând, în esentă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie posibilitatea acordării unei reparatii triple a prejudiciului cauzat titularului dreptului de autor, ca urmare a folosirii fără drept a operei sale. Se sustine că prevederile legale criticate derogă de la principiul constitutional al ocrotirii în mod egal a proprietătii private si de la dreptul comun în materie, ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic si social al României, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii si aplicării pedepselor în conditiile si în temeiul legii si art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă tocmai consacrarea legală a principiului răspunderii civile delictuale, unde functionează regula reparatiei integrale a prejudiciului cauzat, spre deosebire de situatia unui debitor contractual, tinut să răspundă doar pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Se mai arată că nu poate fi retinută invocarea încălcării dispozitiilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, având în vedere faptul că textul de lege criticat nu reglementează o pedeapsă, ci o sanctiune de drept civil.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006), Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Exceptia a fost ridicată de Marcel Plămadă Ursache într-o cauză având ca obiect judecarea actiunii penale privind pe inculpatii Silviu Gheorghe Terescu, Marcel Plămadă Ursache si Alexandru lonut Netoiu, trimisi în judecată pentru săvârsirea infractiunilor de reproducere si comunicare publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, reproducerea si difuzarea de opere si înregistrări sonore ale unui producător, infractiuni regtementate de Legea nr. 8/1996.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine, în esentă, că textul de lege criticat, instituind posibilitatea instantei de judecată de a acorda despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, derogă de la regula reparatiei integrale a prejudiciului cauzat. Se arată că în acest mod este încălcat principiul constitutional al ocrotirii în mod egal a proprietătii private, titularii drepturilor de autor fiind privilegiati, printr-o „reparatie triplă” a prejudiciului cauzat.

Tribunalul Timis - Sectia penală apreciază că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, deoarece derogă de la dreptul comun în materie, respectiv de la regula reparatiei integrale a prejudiciului cauzat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că invocarea încălcării dispozitiilor art. 1 alin. (3) si ale art. 23 alin. (12) din Constitutie este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei nu relevă niciun motiv de neconstitutionalitate în acest sens. Referitor la principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, se arată că acesta nu presupune identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. De asemenea, este neîntemeiată si invocarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie, deoarece textul de lege criticat instituie o garantie pentru victima prejudiciului, în conditiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, deoarece posibilitatea obligării autorului faptei ilicite la restituirea atât a foloaselor nerealizate, cât si a beneficiilor realizate pe nedrept are în vedere câstigurile foarte mari obtinute prin comercializarea sau folosirea fără drept a unor creatii intelectuale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Art. 139 din Legea nr. 8/1996 a fost modificat prin art. I pct. 62 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, si are următorul continut:

„(2)La stabilirea despăgubirilor instanta de judecată ia în considerare: (...) b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile mentionate la lit. a).”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic si social al României, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii si aplicării pedepselor în conditiile si în temeiul legii si art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 sunt cuprinse în Capitolul III - Măsuri de protectie, proceduri si sanctiuni si se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor si ai drepturilor conexe de a solicita instantelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege si repararea prejudiciului cauzat.

Textul de lege criticat instituie o sanctiune civilă, si anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină concordantă cu principiul constitutional al garantării si ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce include si proprietatea intelectuală.

Contrar sustinerilor autorului exceptiei, posibilitatea acordării de către instanta de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât si pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situatia unui debitor contractual, tinut să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat.

De altfel, optiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanta de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din acelasi act normativ, respectiv consecintele economice negative, în special câstigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.

În legătură cu invocarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că în cauză nu se poate retine încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la caracterul de stat de drept, democratic si social al României.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 23 alin. (12) privitoare la obligativitatea stabilirii si aplicării pedepselor în conditiile si în temeiul legii, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, având în vedere că textul de lege criticat nu instituie o pedeapsă sau o amendă penală, ci o sanctiune civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timis - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 505

din 29 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de procedură civilă

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.1107302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde partea Ion Tudor, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, partea Ion Tudor solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.110/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4,5 si 6 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Paraschiva Tudor în cadrul solutionării unei cereri de evacuare formulate de Ion Tudor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate instituie un privilegiu în favoarea celor cu posibilităti financiare, îngrădesc dreptul la apărare, care poate fi exercitat atât în mod personal, cât si prin reprezentant avocat. Atât Constitutia, cât si art. 67 din Codul de procedură civilă recunosc posibilitatea reprezentării prin mandatar, însă aceasta este golită de continut prin dispozitiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată, alin. 5 si 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă consacră o inegalitate socială, deoarece creează un privilegiu în favoarea unor persoane care, fără a avea nici măcar studii juridice, au dreptul de a pune concluzii pentru sot si rude.

Judecătoria Sectorului 5 si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, iar dispozitiile legale criticate nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât, potrivit Codului de procedură civilă, părtile au posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea conditiilor de exercitare a mandatului de reprezentare a părtilor în procesul civil si limitele în care acesta poate fi exercitat dau expresie optiunii legiuitorului în cadrul competentei prevăzute de art. 126 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât restrictia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instantă nu constituie o împiedicare a dreptului la apărare, deoarece partea însăsi poate participa la dezbateri si poate pune concluzii înaintea instantei, mandatarul având posibilitatea să formuleze cereri si să propună probe în tot cursul procesului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de procedură civilă. Alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Astfel, dispozitiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins:

„[...] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricini/e sotului sau rude/or până la al patrulea grad inclusiv.

De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin sot sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 privind principiul egalitătii în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că asupra dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 20, 24 si 53 din Constitutie -, s-a pronuntat prin Decizia nr. 582 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, statuând că restrictia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instantă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justitie, întrucât partea însăsi poate participa la dezbateri si poate pune concluzii înaintea instantei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri si să propună probe în tot cursul procesului, precum si dreptul de a depune concluzii scrise. Posibilitatea reprezentării părtii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 si 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc conditiile de exercitare a acestui mandat, iar aceste conditii, precum si limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instantă în numele părtii, reprezintă optiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabileste regulile privind procedura de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitu­tionale în materie, atât solutia, cât si considerentele din decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Cu privire la dispozitiile alin. 5 si 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în fata legii, deoarece stabilesc - în considerarea unor situatii deosebite - exceptii de la regula instituită prin alin. 4 al aceluiasi articol. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrare principiului egalitătii instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite si, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4, 5 si 6 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Paraschiva Tudorîn Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 522

din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

exceptie ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecătoriei Chisineu Cris.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecătii în vederea angajării unui apărător, formulată de partea Zsolt Czaran.

Partea prezentă lasă la aprecierea Curtii Constitutionale amânarea judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de partea Zsolt Czaran.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care Ie-a invocat în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât neconstitu-tionalitatea textului de lege criticat este dedusă din interpretarea si aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.004/210/2006, Judecătoria Chisineu Cris a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mihai Pârv într-un proces civil având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 14 din Legea nr. 10/2001 contravine principiului constitutional al neretroactivitătii legii, întrucât contractul prin care Consiliul popular al comunei Sepreus i-a concesionat un teren a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar la data încheierii acestui contract fostul proprietar nu revendicase terenul. În opinia autorului exceptiei, prin reglementarea cuprinsă în textul criticat, legiuitorul a avut în vedere doar acele situatii în care contractele de concesiune au fost încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/20001, precum si acele contracte în care pretul concesiunii nu s-a achitat integral, renegocierea urmând a se face doar pentru transele rămase neachitate.

Judecătoria Chisineu Cris apreciază că ultima teză a textului de lege criticat, care prevede „[...] cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii”, este neconstitutională, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. În acest sens arată că art. 14 din Legea nr. 10/2001 ar urma să se aplice si contractelor de concesiune încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, dând astfel posibilitatea noului proprietar să renegocieze clauzele contractului si să modifice astfel raportul juridic încheiat anterior restituirii în natură a imobilului, care în momentul încheierii contractului de concesiune era în proprietatea altuia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la principiul neretroactivitătii legii.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, invocând, de asemenea, jurisprudenta Curtii cu privire la prevederile de lege criticate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: „Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de gestiune sau asociere în participatiune, noul proprietar se va subroga în drepturi/e statului sau ale persoanei juridice detinătoare, cu renegocierea celor/alte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.”

Textul constitutional considerat a fi încălcat este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit textului de lege criticat, în cazul în care un imobil restituit prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de gestiune sau asociere în participatiune, noul proprietar se subrogă în drepturile statului sau ale persoanei juridice detinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Autorul exceptiei, în calitate de concesionar, consideră că acest text contravine dispozitiilor art. 15 alin (2) din Constitutie, referitor la principiul neretroactivitătii legii, întrucât prevederile criticate sunt aplicabile si contractului de concesiune pe care l-a încheiat cu Consiliul local al comunei Sepreus înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Or, la această dată, el îsi îndeplinise obligatiile asumate prin contractul de concesiune, respectiv edificarea unei constructii si plata pretului concesiunii.

Cu privire la principiul neretroactivitătii legii, Curtea, prin Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, a statuat că, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, respectându-se suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispozitiile sale legea nouă ar putea desfiinta sau modifica situatii juridice anterioare, existente ca o consecintă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constitutional al neretroactivitătii legii civile. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Raportând cele arătate cu titlu principial la norma dedusă controlului, Curtea constată că textul de lege criticat nu contine nicio reglementare care ar putea duce la concluzia că ar fi aplicabil si situatiilor juridice anterioare intrării în vigoare a acestei legi. Determinarea situatiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci de succesiune în timp a legilor (tempus regit actum).

Curtea Constitutională, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant că aspectele privind aplicarea si interpretarea legii sunt de competenta instantelor judecătoresti. Asadar, neconstitutionalitatea textului de lege criticat este dedusă din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „(2) Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei.”

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecătoriei Chisineu Cris.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 mai 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Măria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 542

din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin avocat G.G. Florescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părtii prezente solicită admiterea exceptiei, pentru aceleasi motive pe care Ie-a invocat în fata instantei de judecată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.687/299/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Margot Munteanu într^un proces civil de evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât stabilesc două categorii de cetăteni, pe de o parte, cetăteni cu drepturi depline al căror drept de proprietate se bazează pe dispozitiile art. 480 din Codul civil, iar pe de altă parte, se situează cetătenii al căror drept de proprietate este limitat prin dispozitia de restituire în natură a imobilului, emisă de primar, dispozitie care este un act administrativ unilateral. Autorul exceptiei mai sustine că dreptul de proprietate si dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o lege organică, în timp ce Legea nr. 10/2001, ce reglementează numai restituirea imobilelor preluate abuziv, este o lege ordinară.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale. In acest sens, arată că Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială, acordă deciziei sau dispozitiei de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, valoarea juridică a unui titlu de proprietate ce poate fi cenzurat în justitie pe calea unei contestatii. De aceea, persoana care beneficiază de o decizie de restituire în natură a unui imobil, emisă de primar, nu este privilegiată fată de persoana care la rândul său detine un alt titlu de proprietate prevăzut de legea civilă.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveste situatia juridică a imobilelor preluate abuziv.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: „Decizia sau, după caz, dispozitia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietătii persoanei îndreptătite asupra acestuia, are forta probantă a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalitătilor de publicitate imobiliară.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, coroborat cu art. 13 privind limba oficială, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 73 referitor la categoriile de legi. Este invocată, de asemenea, încălcarea prevederilor primului Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, s-a mai pronuntat într-o altă cauză cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveste situatia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Solutia de restituire a acestor imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată. De aceea, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie pentru obtinerea reparatiilor în natură sau prin echivalent si care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri.

Considerentele si solutia acestei decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste invocarea încălcării art. 13 din Constitutie, referitor la limba oficială, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 561

din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Aurel Olteanu în Dosarul nr. 114/107/2006 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 114/107/2006, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Aurel Olteanu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală contravin dispozitiilor constitutionale privind accesul liber la justitie, deoarece cererea de revizuire se adresează parchetului, iar nu instantei de judecată.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia penală apreciază că dispozitiile legale invocate nu aduc atingere principiului liberului acces la justitie, deoarece întreaga activitate desfăsurată de procuror si de organele de urmărire penală, precum si întregul probatoriu administrat sunt supuse controlului instantei judecătoresti.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 397: „Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanta care a judecat cauza în primă instantă.

Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază si a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Dacă cererea nu îndeplineste conditiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia. *

- Art. 399: „După introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. In cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonantă.

Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.

Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.

Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.

După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instantei competente.”

- Art. 402: „La primirea lucrărilor trimise de procuror, presedintele instantei fixează termen de judecată pentru examinarea cererii de revizuire, în vederea admiterii în principiu, dispunând citarea părtilor interesate.

Când persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de detinere, chiar într-o altă cauză, presedintele dispune încunostintarea acestei persoane despre termen si ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

Persoana arestată este adusă la judecată.”

Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că dispozitiile art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală, instituind reguli privind modul de solutionare a cererii de revizuire, nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de un proces echitabil. Legislatia procesual penală prevede suficiente garantii pentru asigurarea accesului liber la justitie, astfel, după efectuarea cercetărilor pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instantei competente. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură penală, instanta, ascultând concluziile procurorului si ale părtilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în conditiile prevăzute de lege si dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

În concluzie, din dispozitiile art. 397-406 din Codul de procedură penală rezultă faptul că este obligatorie sesizarea instantei de judecată, care, după verificarea probelor existente sau după administrarea de probe noi, se va pronunta cu privire la temeinicia cererii de revizuire.

Justificarea prezentei organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, al cărui scop îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătoresti definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă solutionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca si în această situatie fazele procesului penal să fie respectate.

Pe cale de consecintă, contrar sustinerilor autorului exceptiei, prevederile art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală nu aduc atingere principiului liberului acces la justitie, întreaga activitate desfăsurată de procuror si de organele de urmărire penală, precum si probatoriu administrat fiind supuse controlului instantei judecătoresti.

În sensul celor arătate, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 155 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2007.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 402 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Aurel Olteanu în Dosarul nr. 114/107/2006 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 562

din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ- teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor

proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie invocată de Consiliul Local al Orasului Sălistea de Sus si Consiliul Local al Comunei Fărcasa, judetul Maramures în Dosarul nr. 136/100/2007 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 136/100/2007, Tribunalul Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical.

Exceptia a fost ridicată de instanta de judecată din oficiu, precum si de pârâtii Consiliul local al orasului Sălistea de Sus si Consiliul local al comunei Fărcasa, judetul Maramures, într-o cauză având ca obiect judecarea actiunii în contencios administrativ si fiscal, formulată de Institutia Prefectului judetului Maramures, prin care se solicita obligarea pârâtului Consiliul local al comunei Sălistea de Sus la aprobarea listei spatiilor medicale ce urmează să fie vândute în conditiile art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Tribunalul Maramures-Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că actul normativ criticat este neconstitutional, deoarece instituirea obligativitătii vânzării spatiilor proprietate a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în care functionează unităti medicale contravine dispozitiilor art. 44 si art. 120 alin. (1) din Constitutie, precum si prevederilor art. 36 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, privind atributiile consiliului local, în conditiile în care vânzarea nu a fost aprobată prin hotărâre a Consiliului.

De asemenea, în sustinerea neconstitutionalitătii textului de lege criticat, pârâtii Consiliul local al orasului Sălistea de Sus si Consiliul local al comunei Fărcasa arată că actul normativ criticat contravine principiului constitutional al autonomiei locale, descentralizării si deconcentrării serviciilor publice, deoarece permite prefectului „să intervină în actul de administrare realizat de Consiliul local”. Se mai sustine si încălcarea dreptului de proprietate privată prin obligatia vânzării spatiilor proprietate a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în care functionează unităti medicale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Se arată că există deja o jurisprudenta constantă a Curtii Constitu­tionale în materie. De asemenea, se precizează că refuzul consiliilor locale sau judetene de a aproba listele cu spatiile ce urmează a fi vândute, precum si modul în care prefectul trebuie să actioneze pentru respectarea dispozitiilor legale sunt probleme de interpretare si aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de

judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private si în art. 120 alin. (1) referitoare la principiile descentralizării autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice din unitătile administrativ-teritoriale.

Examinând exceptia, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, modificată, actul normativ criticat stabileste cadrul juridic pentru vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în care functionează unităti medicale, precum si a spatiilor cu destinatie pentru activităti medicale sau activităti conexe actului medical, neutilizate.

Potrivit art. 4, consiliile judetene sau cele locale aprobă prin hotărâre lista spatiilor cu destinatia de cabinete medicale sau în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aflate în proprietatea acestora ori în proprietatea privată a statului, si care se află în administrarea lor.

Asadar, stabilirea listei cu spatiile având destinatia de cabinete medicale sau în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, ce urmează a fi vândute, este dată prin lege în competenta consiliilor judetene sau a celor locale, aspect ce nu contravine dispozitiilor constitutionale privind protectia dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, este în conformitate cu principiul constitutional stabilit prin art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căruia, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice din unitătile administrativ-teritoriale, Curtea constată că exercitarea autonomiei locale se circumscrie principiului constitutional al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

Asupra semnificatiei principiului statuat prin art. 120 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutională a retinut, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, că acest text constitutional se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Asa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude, ci impune obligatia autoritătilor administratiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul tării, în interesul comunitătilor locale, interese care, în acest domeniu, al sănătătii, nu trebuie să fie în contradictie cu interesele nationale.

De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, si ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, „Prin autonomie locală se întelege dreptul si capacitatea efectivă ale autoritătilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu si în interesul populatiei locale, o parte importantă a treburilor publice”.

Cele statuate în decizia mentionată sunt valabile si în prezenta cauză, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, sustinerea potrivit căreia actul normativ criticat este neconstitutional, deoarece permite prefectului „să intervină în actul de administrare realizat de Consiliul local”, este neîntemeiată, având în vedere dispozitiile art. 123 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora prefectul poate ataca în fata instantei de contencios administrativ un act al consiliului judetean sau local, pe care îl consideră ilegal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie invocată de Consiliul local al orasului Sălistea de Sus si Consiliul local al comunei Fărcasa, judetul Maramures în Dosarul nr. 136/100/2007 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 564

din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie invocată de Societatea Comercială „Compania Industrială pentru Transporturi” - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 20.089/C/2006, (număr vechi 4.425/215/2006) al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 20.089/C/2006, (număr vechi 4.425/215/2006), Judecătoria Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat. Exceptia a fost ridicata de Societatea comercială „Compania Industrială pentru Transporturi” - S.A. din Craiova într-o cauză având ca obiect actiunea civilă având ca obiect obligarea sa la vânzarea unui

apartament în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.

            În motivarea exceptiei de neconstotutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private în mod egal, indiferent de titular, si alin. (3) privind exproprierea, precum si prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, deoarece aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate privată al unei persoane juridice de drept privat asupra locuintelor construite din fondurile fostelor unităti economice sau bugetare de stat, prin instituirea obligatiei vânzării acestora către chiriasi.

            Judecătoria Craiova - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată.

            Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

            Guvernul considera că exceptia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

            Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat instituie o normă de „justitie socială”, acordând posibilitate chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit în vechiul sistem statal-juridic, si nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

            Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

            examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

            Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

            Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora: „(1) Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.”

            În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private în mod egal, indiferent de titular, si alin. (3) privind exproprierea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 par.1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 525 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta sa anterioară asupra acestui text de lege.

Pentru a pronunta această solutie, s-a retinut, în decizia mentionată, că, în cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri au fost construite locuinte ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Lecjii nr. 85/1992, este o obligatie în rem (locuinta construita din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării. Chiar dacă dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 instituie o limitare legala a exercitiului dreptului de proprietate al unitătilor economice sau al societătilor comerciale asupra acestor locuinte, o atare limitare este conformă prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Justificarea se impune atât din punct de vedere juridic, cât si social si moral, întrucât chiriasii au contribuit direct sau indirect la construirea acestor locuinte, fapt ce a impus instituirea unei norme de protectie socială ce a consacrat dreptul chiriasilor de a le cumpăra în conditii speciale, solutie legislativă care dă expresie obligatiei constitutionale a statului de a asigura cetătenilor conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii si pentru un trai decent.

            Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitu­tionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie invocată de Societatea Comercială „Compania Industrială pentru Transporturi” - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 20.089/C/2006 (număr vechi 4.425/215/2006) al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă.

            Definitivă si general obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 567

din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei, personal si asistată de avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că partea Societatea Comercială „Mecanică Fină” - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea exceptiei.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 20 din Constitutie referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, deoarece se referă la imobile preluate de stat fără titlu, aflate în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate integral, ceea ce este în contradictie cu existenta unui interes general, în sensul art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se mai arată că este încălcat si dreptul constitutional la protectia proprietătii private, deoarece despăgubirile acordate sub formă de actiuni la Fondul „Proprietatea” nu sunt efective, dat fiind faptul că acest organism de plasare de valori mobiliare nu functionează în prezent. Se invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, deoarece în cauză există autoritatea de lucru judecat, constând în faptul că autoarea exceptiei a mai invocat neconstitutionalitatea acelorasi prevederi legale în aceeasi cauză aflată pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de

proprietate intelectuală, între aceleasi părti si cu invocarea acelorasi motive de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Dorina Gândilă într-o cauză având ca obiect actiunea civilă privind restituirea în natură a unui teren.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat contravine jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispozitiile art. 20 din Constitutie. În acest sens, arată că persoana îndreptătită la restituirea unui imobil evidentiat în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate integral are dreptul la restituirea în echivalent, constând în despăgubiri corespunzătoare valorii de piată a imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea că imobilul a fost preluat de stat cu titlu sau fără titlu, spre deosebire de fostii proprietari ai imobilelor preluate de stat, afectate unor activităti publice, si pentru care legea prevede restituirea în natură.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, retinând si evidentul caracter dilatoriu al invocării acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu vine în contradictie cu reglementările internationale ce ocrotesc dreptul de proprietate sau cu principiile exprimate în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât însăsi instanta de contencios european al drepturilor omului a apreciat că legislatia română aplică principiile exprimate în jurisprudenta internatională referitoare la despăgubirile datorate de către stat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

„(1) Pentru imobilele evidentiate în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptătite au dreptul la despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piată a imobilelor solicitate.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3) În situatia imobilelor prevăzute la alin. (1) si (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către institutia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) În situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana îndreptătită va notifica organele de conducere ale acesteia. In acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală, prin încheierea din 7 februarie 2006, a mai sesizat Curtea Constitutională cu aceleasi dispozitii legale, invocate de Dorina Gândilă în acelasi dosar, exceptie respinsă prin Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006.

După restituirea dosarului către instanta de judecată si repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 23 ianuarie 2007, partea Dorina Gândilă a invocat din nou exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că textul de lege criticat contravine jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispozitiile art. 20 din Constitutie.

Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, cu examinarea pretinsei contrarietăti cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în aceeasi Hotărâre Radu împotriva României, din 2006, exceptia de neconstitu­tionalitate fiind respinsă.

Pentru a pronunta această solutie, Curtea a retinut că legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, în vederea asigurării stabilitătii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Optiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piată a imobilelor solicitate nu vine în contradictie cu spiritul Legii nr. 10/2001, si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordantă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit căreia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Mai mult, prin aceeasi decizie, Curtea s-a referit la jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocată si în prezenta cauză, si a retinut că instanta de contencios european a apreciat asupra cadrului normativ existent în materia legilor reparatorii privind proprietatea, arătând că „aplică principiile exprimate în jurisprudenta internatională, judiciară sau arbitrală referitoare la despăgubirile datorate în caz de acte ilicite si confirmate în mod constant în jurisprudenta Curtii europene referitoare la privatiunile ilegale sau de facto (...)”

Curtea constată că Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza si părtile fiind aceleasi atât în cazul exceptiei anterior solutionate, cât si în prezenta exceptie. În concluzie, partea care a invocat exceptia nu o mai poate reitera, pentru aceleasi considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curtii Constitutionale, pronuntată în aceeasi cauză, este obligatorie potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleasi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iunie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie