MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 298         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 4 mai 2007

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

112. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

495. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

113. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 112/2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent

 

496. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 112/2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent

 

114. - Lege privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia

 

497. - Decret pentru promulgarea Legii privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia

 

115. - Lege pentru modificarea art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare

 

498. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 288 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 294 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

 

Decizia nr. 310 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 316 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si art. 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Decizia nr. 320 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste

 

Decizia nr. 327 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale

 

Decizia nr. 328 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 344 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 346 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004

 

Decizia nr. 349 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

173. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului pentru stabilirea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Titlul legii va avea următorul cuprins:

„LEGE

privind producerea si valorificarea legumelor”

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Prezenta lege reglementează politica agricolă în domeniul legumiculturii, privind producerea si valorificarea legumelor.”

3. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) În sensul prezentei legi, productia de legume se realizează în următoarele sisteme de cultură:

a) legume de câmp;

b) legume în spatii protejate: solarii, sere reci si sere încălzite;

c) cultura pepenilor;

d) cultura ciupercilor;

e) producerea răsadurilor;

f) producerea semintelor de legume.

(2) După directiile de valorificare, productia de legume are următoarele destinatii:

a) consum în stare proaspătă;

b) prelucrare industrială.

(3) Clasificarea legumelor se face potrivit următoarelor criterii:

a) botanice;

b) durata vietii plantelor;

c) particularitătile părtilor comestibile;

d) cerintele fată de factorii de mediu si tehnologiile aplicate;

e) capacitatea de mentinere a calitătii legumelor proaspete.”

4. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

„Producerea legumelor”

5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) În România, cadrul ecologic oferă conditii climatice naturale favorabile pentru sistemele de cultură a legumelor prevăzute la art. 5 alin. (1), pe baza cărora se stabilesc zonele favorabile de cultivare a legumelor prin operatiunea de zonare.

(2) Zonarea speciilor legumicole reprezintă aprecierea de ansamblu a factorilor climatici, edafici, economici, sociali si de protectie a mediului, care să orienteze delimitarea teritorială si amplasarea speciilor, soiurilor si hibrizilor în zonele de cultivare cele mai favorabile.

(3) Zonele favorabile pentru cultura legumelor sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.”

6. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Terenul cultivat cu legume se încadrează la categoria de folosintă «teren arabil».

(2) Fac parte din categoria de folosintă «teren arabil» si suprafetele ocupate cu solarii-tunel, solarii cu acoperis în pantă, individuale sau bloc, acoperite cu materiale plastice.”

7. La articolul 8, alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Producătorii agricoli pot înfiinta culturi legumicole cu soiurile si hibrizii prevăzuti în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură al României, aprobat anual de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si cu soiurile si hibrizii speciilor legumicole, înscrisi în cataloagele tărilor membre ale Uniunii Europene.

(2) Categoriile biologice de seminte si material săditor folosite în cultura legumelor sunt următoarele:

a) sământa de prebază;

b) sământa de bază;

c) sământa certificată;

d) sământa hibridă;

e) răsaduri provenite din semintele prevăzute la lit. a)-d).”

8. La articolul 8, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Autorizarea producerii de răsaduri se va asigura, în principal, prin control la locul de cultivare, luându-se în considerare toate elementele tehnologice ale culturii.”

9. Titlul capitolului III va avea următorul cuprins: „Siguranta alimentară si calitatea legumelor, pepenilor si ciupercilor cultivate”

10. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Legumele, pepenii si ciupercile cultivate, destinate comercializării în vederea consumului uman în stare proaspătă, se clasifică în conformitate cu standardele de comercializare, care au caracter obligatoriu în toate etapele comercializării pe filiera de produs.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) produsele care:

a) sunt expediate de către producători la centrele de sortare, calibrare, ambalare din zona de productie;

b) sunt vândute de producători în zona de productie, în pietele traditionale, în pietele organizate în anumite zile, în acest scop.

(3) Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale notifică Comisia Europeană cu privire la exceptările prevăzute la alin. (2).

(4) Legumele, pepenii si ciupercile cultivate, comercializate în stare proaspătă, destinate consumului uman, se supun controlului de conformitate cu standardele de comercializare.

(5) Controlul de conformitate se efectuează de către Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea si Valorificarea Legumelor si Fructelor, potrivit atributiilor stabilite.”

11. După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 91 si 92, cu următorul cuprins:

„Art. 91. - (1) Legumele proaspete, pepenii si ciupercile destinate consumului uman se comercializează în spatii special amenajate, însotite de facturi pe care se înscriu de către emitent calitatea si conformitatea cu standardele de comercializare.

(2) Facturile pot fi emise de către comerciant sau de producător, în cazul în care acesta face livrarea directă către beneficiar.

Art. 92. - Micii producători, persoane fizice, care comercializează în conditiile legii legume în pietele stradale sau traditionale se exceptează de la prevederile art. 91 alin. (2), având obligatia dovedirii calitătii de producător si a prezentării produselor în conditii de calitate si igienă.”

12. Articolele 10-13 se abrogă.

13. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) Se interzice comercializarea legumelor, pepenilor si a ciupercilor cultivate în stare proaspătă sau procesată, destinate consumului uman, care contin reziduuri de pesticide si metale grele, azotati, azotiti sau alte produse, care depăsesc nivelurile maxime admise stabilite de legislatia în vigoare.

(2) Legumele, pepenii si ciupercile cultivate, în stare proaspătă sau procesată, care au caracteristicile prevăzute la alin. (1), determinate de laboratoare acreditate, se retrag de pe piată, se confiscă si se distrug.

(3) Analizele privind continutul de reziduuri de pesticide, metale grele, azotati, azotiti sau alte produse se fac de laboratoarele acreditate, în conformitate cu legislatia în vigoare, la cererea producătorilor si/sau a comerciantilor.

(4) Comerciantii pot solicita de la producător buletine de analiză eliberate de laboratoare acreditate, pentru produsele proaspete pe care le pun în vânzare pentru consumul uman.”

14. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Producătorii agricoli care cultivă legume, pepeni si ciuperci au obligatia de a practica metode de cultivare sănătoase, astfel încât să asigure siguranta alimentară a consumatorilor, să respecte normele de mediu, în scopul de a proteja apa si solul si de a tine evidenta tratamentelor fitosanitare si a produselor chimice utilizate în procesul de productie.

(2) Controlul privind respectarea tehnologiilor de productie pentru legume, pepeni si ciuperci de cultură se exercită de personalul de specialitate din cadrul Inspectiei de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea si Valorificarea Legumelor si Fructelor, ale cărei organizare si functionare se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.”

15. Articolele 16-18 si 20-23 se abrogă.

16. Articolul 25 va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 91 alin. (1), art. 92 si art. 15, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;

b) nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

c) refuzul producătorilor agricoli, precum si al comerciantilor de a se supune controlului exercitat de organele abilitate ale statului, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.”

17. Articolul 29 se abrogă.

18. Legea nr. 312/2003 se completează cu anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

19. În tot cuprinsul Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp, sintagma Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor si Mediului se înlocuieste cu sintagma Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. III. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data întării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 469/2003 privind producerea si valorificarea legumelor, florilor si plantelor ornamentale de seră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 19 noiembrie 2003.

Art. IV. - Legea nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2007.

Nr. 112.

 

ANEXA

 

I. Zonarea speciilor legumicole Definirea zonării

Prin zonarea speciilor legumicole se întelege repartizarea teritorială a culturilor de legume pe baza interdependentei unor factori care favorizează sau limitează posibilitătile de valorificare a potentialului biologic, imprimând legumiculturii un caracter zonal.

În România sunt delimitate 3 zone de producere a legumelor:

1. Zona I este cea mai mare - circa 50% din suprafata totală ocupată cu legume - si asigură cele mai bune conditii privind cerintele speciilor, soiurilor si hibrizilor de legume fată de factorii naturali si cuprinde două subzone:

a) subzona I, cu un climat de stepă, caracterizată prin: 400-500 mm precipitatii anuale, temperatura medie anuală de 10-11°C, cu soluri în cea mai mare parte de tip cernoziom si soluri aluvionare cu fertilitate ridicată sau sol brun-deschis de stepă. Această subzonă acoperă partea de sud-est a tării - Câmpia Băilestiului, Boianului, Burnasului si Bărăganului, Lunca Dunării si Dobrogea si cuprinde judetele Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărasi, Ialomita, partea de sud a judetului Buzău, judetele Brăila, Galati, Tulcea, Constanta si partea de sud a judetului Mehedinti. Subzona I asigură conditii climatice cu posibilităti de irigare pentru toate speciile legumicole si îndeosebi pentru cele pretentioase la căldură: ardei, vinete, tomate, castraveti, pepeni, fasole de grădină, bame si altele;

b) subzona a II-a, caracterizată prin precipitatii medii anuale cuprinse între 550 si 650 mm, temperaturi medii anuale de 10,5-11°C, umiditate relativă de 65-75% si soluri de tip cernoziom, brun de pădure, de luncă, lăcovisti si nisipuri solificate. Ocupă Câmpia de Vest a Banatului si Crisanei, incluzând judetele Timis, Arad si Bihor. În această subzonă se pot cultiva majoritatea speciilor legumicole.

2. Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de nord a judetului Mehedinti, judetele Gorj si Vâlcea, Muntenia - judetele Arges, Dâmbovita, Prahova si nordul judetului Buzău, Câmpia Moldovei cu spatiul cuprins între Siret si Prut si luncile aflate la confluenta cu unii afluenti ai Siretului - judetele Vrancea, Bacău, Vaslui, Neamt, lasi, Botosani si Suceava, Lunca Muresului, Ariesului, Somesului, cursul inferior al Târnavelor, Valea Crisurilor, judetele Caras-Severin, Satu Mare si partial Sălaj, Bistrita-Năsăud, Cluj, Alba, Mures si Hunedoara. Din punct de vedere climatic se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9-10°C, precipitatii medii anuale de 450-550 mm, umiditate relativă de 65-80%. Solurile predominante sunt cele brune.

Zona a II-a ocupă circa 30% din suprafata totală cultivată de legume, principalele culturi fiind cele din grupa verzei, rădăcinoasele, bulboasele, mazărea de grădină si tomatele.

3. Zona a III-a ocupă circa 20% din suprafata de legume a României si se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 8-8,7°C, precipitatii medii anuale de 600-650 mm si o umiditate relativă medie a aerului cuprinsă între 57% si 65%.

Zona a III-a acoperă regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a judetelor Alba, Cluj, Sălaj, Bistrita-Năsăud, Mures, Hunedoara si judetele Brasov, Maramures, Sibiu si Covasna. Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pădure slab sau mediu podzolite si aluvionare. În această zonă se cultivă în special legumele rădăcinoase, vărzoase si bulboase, iar în anumite microzone se cultivă si castraveti, fasole de grădină si mazăre de grădină, legume din grupa verzei.

II. Microzonarea este un subsistem al zonării care conturează arealul unor culturi legumicole la scară redusă. Microzonarea este impusă de amplitudinea variatiei factorilor pedoclimatici si social-economici specifici unei zone.

În cadrul oricărei zone există suprafete de teren care sunt avantajoase pentru cultura legumelor dintr-o anumită categorie ca urmare a expozitiei sau protejării naturale.

La stabilirea microzonelor se tine cont, pe lângă conditiile de mediu, si de elementele social-economice, deoarece acestea se manifestă pregnant atât prin gradul de specializare a fortei de muncă, cât si prin puterea economică a fiecărei proprietăti agricole. Lucrările de zonare stau la baza concentrării, profilării si specializării productiei de legume.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea si valorificarea legumelor de câmp si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 26 aprilie 2007.

Nr. 495.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 112/2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii Internationale

pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112 din 21 decembrie 2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.031 din 27 decembrie 2006.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2007.

Nr. 113.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 112/2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 112/2006 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997 pentru aprobarea mentinerii valorii cotei de participare a României la capitalul Băncii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, vărsată în monedă natională si existentă în contul Băncii internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare la Banca Natională a României la data de 30 iunie a fiecărui an precedent si se dispune publicarea acetei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 26 aprilie 2007.

Nr. 496.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Prin prezenta lege se instituie cadrul juridic pentru sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia.

Art. 2. - Anual se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, o sumă în lei, echivalentă cu 250.000 de euro, pentru Schitul românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia.

Art. 3. - Suma alocată potrivit art. 2 se prevede distinct în bugetul Ministerului Culturii si Cultelor si se acordă ca sprijin financiar Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia, cu respectarea dispozitiilor corespunzătoare din legislatia care reglementează sprijinul financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase.

Art. 4. - Sumele alocate de la bugetul de stat sunt destinate acoperirii cheltuielilor de restaurare, reparare si întretinere a clădirilor din incintă si a celor 4 biserici, realizării de materiale cu caracter de promovare, precum si pentru sustinerea activitătilor monahilor acestui schit.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2007.

Nr. 114.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind sprijinul financiar acordat de statul român Schitului românesc „Prodromu”, de la Muntele Athos, Grecia, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 26 aprilie 2007.

Nr. 497.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 19 decembrie 2001, cu completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) Statul răspunde pentru dauna nucleară, dacă aceasta:

a) este rezultatul direct si nemijlocit al unui act de terorism în domeniul nuclear;

b) este rezultatul direct si nemijlocit al unui accident nuclear, în toate situatiile prevăzute la art. 4 în care operatorul unei instalatii nucleare nu este în măsură să obtină acoperire de pe piata natională si/sau internatională a asigurărilor de răspundere civilă pentru daune nucleare sau o altă garantie financiară corespunzătoare.

(2) Operatorul unei instalatii nucleare aflat în situatia prevăzută la alin. (1) lit. b) este obligat să probeze în fata autoritătii nationale competente imposibilitatea de a obtine respectiva acoperire din partea asigurătorilor specializati în acoperirea riscurilor de răspundere civilă pentru daune nucleare.

(3) Despăgubirile pentru daunele nucleare prevăzute la alin. (1). stabilite conform prevederilor legale, sunt suportate de stat, din fonduri publice.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2007.

Nr. 115.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 41 din Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

- interimar -

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 26 aprilie 2007.

Nr. 498.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 288

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Simonis Ludwig, prin mandatar Braune Stephan, în Dosarul nr. 3.240/306/2006 (dosar vechi nr. 5.146/2006) al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.460D/2006. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Pantle Reimar Weit Christian Leonhart în Dosarul nr. 4.165/306/2006 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere că exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul dosarelor nr. 2.460D/2006 si nr. 2.429D/2006 are acelasi continut, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.460D/2006 la Dosarul nr. 2.429D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 noiembrie 2006 si din 29 noiembrie 2006, pronuntate în dosarele nr. 3.240/306/2006 (dosar vechi nr. 5.146/2006) si nr. 4.165/306/2006, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Exceptia a fost ridicată de Simonis Ludwig, prin mandatar Braune Stephan, si de Pantle Reimar Weit Christian Leonhart în cauze având ca obiect judecarea cererii pentru constatarea nulitătii unei încheieri de intabulare, respectiv constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece termenul de prescriptie special al dreptului la actiune pentru constatarea nulitătii absolute începe să curgă de la aparitia Legii nr. 10/2001, iar nu de la data la care fostul proprietar al imobilului preluat în mod abuziv a cunoscut de existenta unui contract de vânzare-cumpărare a imobilului. Solicită Curtii Constitutionale să pronunte o decizie prin care să constate neconstitu-tionalitatea datei de la care începe să curgă termenul de prescriptie specială, aceasta trebuind să fie data întabulării contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere în Cartea funciară.

Judecătoria Sibiu apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este întemeiată, arătând că situatia juridică a fostului proprietar care solicită constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este similară cu cea a unei persoane care solicită constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil în temeiul art. III cuprins în Titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. În primul caz, data de la care începe să curgă termenul special de prescriptie este data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar în al doilea caz, acesta începe să curgă fie de la data întrării în vigoare a actului normativ, fie de la data luării la cunostintă a încheierii contractului, ceea ce contravine principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele;

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, ale art 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si neîngrădirea prin lege a exercitiului acestui drept, precum si la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate si ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea retine următoarele:

Autorii exceptiei solicită Curtii Constitutionale, în esentă, să pronunte o decizie prin care să constate neconstitutionalitatea datei de la care începe să curgă termenul de prescriptie specială, aceasta trebuind să fie data intabulării contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere în Cartea funciară.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că exercitarea controlului de constitutionalitate asupra unui atare obiect, respectiv asupra unor lacune ale textelor de lege criticate, excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât sustinerile autorilor nu pot fi primite.

De altfel, prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitu­tionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în prezenta cauză.

Astfel, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 167 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 martie 2006, Curtea a statuat că aceste prevederi legale sunt constitutionale, pentru considerentele acolo retinute.

Cele statuate în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Simonis Ludwig, prin mandatar Braune Stephan, în Dosarul nr. 3.240/306/2006 (dosar vechi nr. 5.146/2006) al Judecătoriei Sibiu si de Pantle Reimar Weit Christian Leonhart în Dosarul nr. 4.165/306/2006 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 294

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, exceptie ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanta în Dosarul nr. 4.224/36/2006 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Nicolae Goga pentru autorul exceptiei. Lipseste Sindicatul Liber Independent R.A.D.E.T. Constanta, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că textele de lege criticate îngrădesc, fără întrunirea conditiilor prevăzute de art. 53 din Constitutie, dreptul părtilor la contractul de muncă de a negocia liber desfăsurarea activitătii în cadrul unitătii. De asemenea, arată că protejarea unor drepturi nu poate duce la îngrădirea exercitiului altor drepturi.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că dispozitiile de lege criticate sunt justificate de nevoia de protectie a salariatilor, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Exceptia a fost ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanta cu prilejul solutionării recursului civil formulat împotriva Sentintei civile nr. 1.221 din 7 iunie 2006, pronuntată de Tribunalul Constanta - Sectia civilă în Dosarul nr. 1.522/2006.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de a negocia individual modul de desfăsurare a raporturilor de muncă, restrâng, fără respectarea limitelor constitutionale, dreptul de a desfăsura activitatea economică si nu asigură libertatea comertului si crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Argumentând cele sustinute, arată că libera negociere a clauzelor specifice în care se pot desfăsura raporturile de muncă nu poate fi restrânsă pentru considerentul că s-ar apăra drepturile salariatilor, întrucât exercitarea unui drept nu poate duce la negarea altor drepturi, respectiv al acelora de a beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de productie si de a accede la o activitate economică.

Curtea de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că instituirea unor măsuri de protectie socială care, potrivit art. 47 alin. (1) din Constitutie, intră în obligatiile statului, nu poate fi privită ca o atingere adusă libertătii comertului si dreptului de a negocia contractele colective de muncă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (5) din Constitutie. De asemenea, consideră că art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 nu îngrădesc libertatea comertului, libera initiativă sau accesul liber al persoanei la o activitate economică si nici nu aduc atingere concurentei loiale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 8 alin. (2): „Contractele colective de muncă nu pot contine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”;

- Art. 11 alin. (1) lit. c): „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: [...]

c) pentru toti salariatii încadrati în toate unitătile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constitutionale: art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective si a caracterului obligatoriu al conventiilor colective; art. 45 privind libertatea economică; art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti; art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor; art. 135 alin. (1) privind caracterul de piată a economiei României si alin. (2) lit. a) referitor la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că ratiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci si la nivel de ramură si la nivel national constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariatilor din întreaga tară sau din unitătile care apartin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce priveste drepturile minimale.

De altfel, Curtea a statuat si în Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, că „dispozitiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel national sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca si legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale”. Prin aceeasi decizie însă instanta de contencios constitutional a arătat că „părtile, cu respectarea acestor obligatii firesti, au toată libertatea să negocieze si alte clauze, precum si drepturi superioare”.

Prin urmare, apreciind că, în cauză, nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea celor statuate prin decizia mai sus amintită, Curtea urmează să respingă ca fiind neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) si art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, exceptie ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanta în Dosarul nr. 4.224/36/2006 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 310

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 6.964/P/2006, Tribunalul Timis - Sectia penală

a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin. (1) referitoare la îndeplinirea cu bună-credintă de statul român a obligatiilor asumate prin tratate, ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum si ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 10 referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi ascultat în deplină egalitate de către un tribunal independent din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 14 pct. 1 referitoare la egalitatea cetătenilor în fata tribunalelor din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Astfel, autorul exceptiei arată că dispozitiile legale criticate nu sunt suficient de clare si că termenele si conditiile în care justitiabilii îsi pot exercita drepturile procesuale, inclusiv a celor referitoare la folosirea căilor de atac, sunt în contradictie cu cerinta previzibilitătii. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Hotărârea Rotaru împotriva României. Mai sustine că procedura instituită nu oferă părtilor un reper sigur, ceea ce face ca si accesul lor la justitie să fie incert, aleatoriu, adică limitat.

Tribunalul Timis - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure accesul la justitie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 5 zile de la primirea adresei, în cadrul căruia dosarul trebuie transmis judecătorului, dă expresie principiului celeritătii care guvernează procesul penal, fiind asigurate exigentele desfăsurării unui proces echitabil.

De asemenea, prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, ci asigură pe deplin conditiile pentru deplina lui exercitare. Procedura de solutionare a plângerii formulate împotriva solutiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror oferă părtii interesate posibilitatea de a demonstra judecătorului ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul probator existente la dosar, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. În plus, în cadrul acestei proceduri petentul are deplina libertate de a-si angaja un apărător si de a-si apăra drepturile si interesele prin mijloacele prevăzute de lege si cu respectarea tuturor garantiilor procesuale prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au

comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul continut:

„Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]

Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 654 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 noiembrie 2006, si Decizia nr. 322 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 394 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei mai sus amintite, considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 3 si 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în Dosarul nr. 6.964/P/2006 al Tribunalului Timis - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodită Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 316

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si art. 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si art. 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Victoria Tudose, Marin Stângescu, Nicolae Stângescu, Constantin Stângescu, Elena Popescu si Măria Mangă în Dosarul nr. 913/CV/2006 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, Victoria Tudose si Marin Stângescu. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorii exceptiei prezenti solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si 12 din Legea nr. 112/1995, ca neîntemeiată, iar a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 913/CV/2006, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului. Exceptia a fost ridicată de Victoria Tudose, Marin Stângescu, Nicolae Stângescu, Constantin Stângescu, Elena Popescu si Măria Mangă într-o cauză având ca obiect judecarea contestatiei împotriva Deciziei nr. 49/2006, emisă de Primarul municipiului Pitesti, ce priveste restituirea în natură a unui imobil, teren si constructie.

Tribunalul Arges - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, precum si prevederile art. 2 alin. (1), ale art. 5 si 12 din Legea nr. 112/1995 nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, iar exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei prezenti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconsti­tutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), si ale art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, precum si prevederile art. 2 alin. (1), art. 5 si 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995.

Legea nr. 10/2001 a fost modificată si completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textele de lege criticate au în prezent următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „(1) Imobilele expropriate si ale căror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptătite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozitiilor legale. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei în vigoare.”

- Art. 20 alin. (1) si (2): „(1) Persoanele care au primit despăgubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligatia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflatiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) In cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuintă, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piată corespunzătoare a întregului imobil, teren si constructii, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare. Dacă persoanele îndreptătite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzătoare a imobilului.”

- Art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin art. I punctul 59 cuprins în titlul I al Legii nr. 247/2005.

- Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 112/1995: „(1) Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în conditiile art. 12.”

- Art. 5 din Legea nr. 112/1995: „Dacă fostul proprietar sau mostenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriasi în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit, în conditiile prezentei legi.

În cazul în care mai multi mostenitori locuiau la data de 22 decembrie 1989 fiecare într-un apartament trecut în proprietatea statului de la fostul proprietar, ei devin proprietarii apartamentului respectiv.

Fostul proprietar sau mostenitorii acestuia, dacă locuiau la data de 22 decembrie 1989 în acelasi apartament cu alti chiriasi, devin proprietarii întregului apartament, astfel cum acesta este definit în art. 3. Evacuarea chiriasilor si punerea în posesie a proprietarilor se vor face numai după acordarea efectivă a unei locuinte corespunzătoare de către autoritătile publice sau de către proprietar.

Mostenitorii, în sensul prezentei legi, sunt socotiti de drept acceptantii succesiunii de la data depunerii cererii prevăzute la art. 14.

Dacă rudele până la gradul al doilea ale fostului proprietar în viată locuiau la 22 decembrie 1989 cu chirie în apartamentele preluate de către stat de la acesta, apartamentele devin proprietatea lor, cu consimtământul scris al proprietarului, dacă le locuiesc si la data intrării în vigoare a prezentei legi. Consimtământul va fi dat în formă autentică.”

- Art. 12 din Legea nr. 112/1995: „Fostiiproprietari sau, după caz, mostenitorii acestora sunt îndreptătiti să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură si pentru terenurile aferente sau, desi îndeplinesc conditiile pentru restituirea în natură, să opteze pentru acordarea de despăgubiri.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice si preeminenta legii, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private, alin. (3) referitor la expropriere si alin. (4) privind nationalizarea, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi si al unor libertăti si art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.

De asemenea, sunt invocate dispozitiile art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si ale Protocolului nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia, Curtea constată următoarele:

1. În ceea ce priveste dispozitiile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, acestea erau abrogate, la data sesizării, prin art. I punctul 59 cuprins în titlul I al Legii nr. 247/2005, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi legale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Referitor la invocarea neconstitutionalitătii prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea retine că acestea reglementează modalitatea de restituire a imobilelor expropriate si ale căror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate, imobile ce se restituie în natură, cu conditia ca acestea să nu fi fost înstrăinate, cu respectarea dispozitiilor legale.

Pentru a nu se ajunge la îmbogătirea fără justă cauză, textul de lege prevede că, în cazul în care fostul proprietar a primit o despăgubire la data exproprierii, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflatiei.

Curtea constată asadar că solutia legislativă consacră principiul restituirii în natură a imobilelor expropriate, în deplin acord cu protectia constitutională a proprietătii private, astfel cum este reglementată prin dispozitiile art. 44 din Legea fundamentală. Prin urmare, invocarea încălcării dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private, precum si a prevederilor art. 11, 20 si 148 din Constitutie, raportate la dispozitiile art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu este întemeiată.

Autorii exceptiei mai sustin si neconstitutionalitatea prevederilor art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, arătând că acestea contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Analizând aceste prevederi legale, Curtea constată că legiuitorul a reglementat, în mod similar, restituirea în natură a imobilelor în privinta cărora persoanele îndreptătite au primit despăgubiri, în conditiile Legii nr. 112/1995, cu conditia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflatiei.

Aceste dispozitii legale se referă la conditiile si modalitătile restituirii în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, aspecte ce nu contravin protectiei constitutionale a dreptului de proprietate privată sau dispozitiilor constitutionale referitoare la obligatiile ce decurg din tratatele internationale pe care statul român si Ie-a asumat.

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 5 si 12 din Legea nr. 112/1995, Curtea constată că aceste texte de lege nu contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privată, la principiul egalitătii cetătenilor în fata legii sau la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Dispozitiile legale criticate instituie principiul restituirii în natură a imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului, către fostii proprietari care locuiau în calitate de chiriasi în aceste imobile.

De asemenea, art. 12 din Legea nr. 112/1995 precizează că fostii proprietari sau, după caz, mostenitorii acestora sunt îndreptătiti să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură si pentru terenurile aferente.

Asadar, aceste texte de lege protejează, în substanta lor, dreptul de proprietate privată si se aplică în mod unitar pentru persoanele aflate în ipoteza normelor juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 22 alin. (1) si (2) privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 44 alin. (3) referitor la expropriere si alin. (4) privind nationalizarea si art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, se constată că aceste dispozitii nu au relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Victoria Tudose, Marin Stangescu, Nicolae Stangescu, Constantin Stangescu, Elena Popescu si Maria Mangă în Dosarul nr. 913/CV/2006 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) si art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 si art. 12 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie invocată de aceiasi autori în acelasi dosar al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 320

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, exceptie ridicată de Lucian Pasă în Dosarul nr. 4.862/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 13 martie 2007, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 29 martie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.862/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999, exceptie ridicată de Lucian Pasă într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii împotriva unei decizii date de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 30 alin. (1) si (6) din Constitutie, deoarece prin deconspirarea ofiterilor de securitate se aduce atingere interesului si securitătii nationale. Totodată, consideră că Legea nr. 187/1999 se aplică în mod arbitrar, încălcându-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă apreciază că dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 nu contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constitutie. În ceea ce priveste pretinsa contradictie cu dispozitiile art. 30 alin. (6) din Constitutie, instanta apreciază că în cauză nu se pune în discutie aplicarea unei dispozitii legale privitoare la libertatea de exprimare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 27 februarie 2006, cu următorul continut: „Consiliul publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, numele agentilor, inclusiv numele conspirative, functiile, precum si faptele calificate ca fiind activităti de politie politică în sensul prezentei legi. În cazul ofiterilor de informatii care au făcut politie politică în timpul regimului comunist, vor fi sesizate organele de justitie cu privire la încălcarea prevederilor legale.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 30 alin. (1) si (6) referitoare la libertatea de exprimare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederea criticată prin exceptia de neconstitutionalitate, care instituie publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a numelor agentilor, inclusiv numele conspirative, functiile, precum si faptele calificate ca fiind activităti de politie politică, nu încalcă prevederile art. 30 alin. (1) si (6) din Constitutie privind libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor, întrucât deconspirarea numelor agentilor nu presupune încălcarea acestor libertăti. Dimpotrivă, aceste prevederi legale reprezintă o concretizare a dreptului la informatie consacrat prin art. 31 din Constitutie.

Curtea constată, de asemenea, că sustinerile autorului exceptiei privitoare la aplicarea arbitrară a Legii nr. 187/1999 si implicit la încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie nu pot fi retinute, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1992, instanta de contencios constitutional realizează un control de constitutionalitate a legilor si a altor acte normative, în timp ce problemele referitoare la aplicarea legii revin instantei de judecată.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, exceptie ridicată de Lucian Pasă în Dosarul nr. 4.862/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 327

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a unor prevederi ale Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună, prin presedintele său, Ioan Antonescu, si de membrii fondatori: Steluta Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Stefania Oprea si Stefan Oprea în Dosarul nr. 28/P/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde Ioan Antonescu, presedinte al Partidului Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună, precum si Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea si Stefan Oprea. Se constată lipsa celorlati autori, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că dosarul se află la al doilea termen de judecată, precum si faptul că, la dosarul cauzei, autorii exceptiei au depus note scrise prin care îsi precizează critica de neconstitutionalitate.

Ioan Antonescu solicită Curtii Constitutionale amânarea solutionării cauzei până la exprimarea de către Camera Deputatilor si Senat a punctelor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că, în lipsa acestora, autorii exceptiei nu îsi pot organiza o apărare solidă.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale nu impun autoritătilor publice obligatia de a-si exprima opinia asupra exceptiilor de neconstitutionalitate, ci instituie doar o posibilitate, o vocatie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională este independentă fată de orice autoritate publică (...)”, astfel încât Curtea nu este tinută, în solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, de opiniile exprimate de acele autorităti publice. Cu atât mai mult, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedică exercitarea controlului de constitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate. Ioan Antonescu arată, în esentă, că Legea nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale contravine prevederilor Constitutiei României, ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si ale altor instrumente internationale. Ceilalti autori prezenti achiesează la sustinerile presedintelui Partidului Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună, Ioan Antonescu.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitu­tionalitate, arătând, pe de o parte, că textele de lege criticate nu au legătură cu cauza aflată pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, iar, pe de altă parte, exceptia nu a fost motivată în momentul ridicării sale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 28/P/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună, prin presedintele său, Ioan Antonescu, si de membrii fondatori: Steluta Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Stefania Oprea si Stefan Oprea într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de reînregistrare a partidului mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost aceasta ridicată în fata Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, autorii acesteia fac trimitere la motivările pe care le-au formulat, în trecut, pentru a sustine critici de neconstitutionalitate al căror obiect l-au constituit, de-a lungul vremii, diverse prevederi din legi succesive referitoare la partidele politice.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că prevederile criticate din Legea nr. 334/2006 „sunt în concordantă cu prevederile constitutionale si cu tratatele internationale semnate de către statul român, având ca scop tocmai împiedicarea unor grupări nelegitime, nereprezentative, de a accede la putere prin intermediul partidelor politice”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât autorii acesteia „nu au precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstitutionalitate, încălcându-se astfel prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (...)”.

Avocatul Poporului precizează că, în opinia sa, dispozitiile Legii nr. 334/2006 nu contravin niciunui text din Constitutie. Observă că autorii exceptiei nu au indicat nicio prevedere din Legea fundamentală pretins încălcată. Or, „sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie să fie motivate, ceea ce implică, în mod necesar, invocarea unui temei constitutional pentru contestarea legitimitătii constitutionale a prevederii ce face obiectul sesizării”, iar Curtea „nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce priveste invocarea unui anume motiv de neconstitu­tionalitate”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie unele prevederi din Legea nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006. Este vorba despre art. 3 alin. (5) - ultimele 6 cuvinte, art. 5 alin. (7) - ultimele 13 cuvinte, art. 6, art. 7 alin. (2) - primele 9 cuvinte, art. 8 alin. (2) - primele 9 cuvinte, art. 11 alin. (2) - primele 15 cuvinte, art. 11 alin. (2) - ultima frază, art. 11 alin. (4) - primele 11 cuvinte, art. 12 alin. (1) lit. f) - ultimele 9 cuvinte din prima frază, art. 23 alin. (2) - sintagma „pot fi folosite” si art. 36 alin. (3). Textele de lege criticate se referă la unele scutiri de impozite si taxe ale anumitor venituri realizate de partidele politice, ia aspecte legate de donatiile făcute partidelor politice si la regimul sanctionator al faptei constând în afirmarea mincinoasă cu privire la nerespectarea prevederilor legale referitoare la finantarea partidelor politice.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicată în fata Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civilă, autorii acesteia nu au precizat textele din Constitutie la care si-au raportat critica.

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii exceptiei au depus la dosarul cauzei note scrise prin care detaliază criticile de neconstitutionalitate ale prevederilor Legii nr. 334/2006.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile de lege care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei. Acest text de lege trebuie interpretat prin coroborare cu dispozitiile art. 10 alin. (2) din aceeasi lege, potrivit cărora sesizările adresate Curtii trebuie motivate. Prin aceasta se întelege că motivarea trebuie formulată odată cu invocarea exceptiei. Or, în cauza de fată, autorii acesteia nu formulează nicio critică de neconstitutionalitate si nici nu indică vreun text sau principiu constitutional prin raportare la care să încerce să demonstreze neconstitutionalitatea textelor de lege ce formează obiect al exceptiei.

Prin urmare, neindicarea de către autorii exceptiei a normelor constitutionale pe care consideră că le nesocotesc dispozitiile legale atacate constituie un motiv de respingere, întrucât exceptia ridicată nu reprezintă, în sensul constitutional al termenului, o veritabilă exceptie de neconstitutionalitate. Nu poate fi retinută raportarea textelor de lege criticate la anumite prevederi din Constitutie, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si din alte instrumente internationale, printr-un document ulterior încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, depus la dosarul Curtii, precum si în cadrul sustinerilor orale din sedinta publică desfăsurată în fata instantei de contencios constitutional. Aceasta, deoarece, asa cum rezultă din interpretarea art. 146 lit. d) din Legea fundamentală si a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunte numai în limitele sesizării.

În acest sens este jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 360 din 30 septembrie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 13 noiembrie 2003).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a unor prevederi ale Legii nr. 334/2006 privind finantarea activitătii partidelor politice si a campaniilor electorale, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună, prin presedintele său, Ioan Antonescu, si de membrii fondatori: Steluta Safta Lambru, Livia Dima, Elena Lupu, Marcel Coandă, Cătălina Coandă, Roxana Oprea, Viorica Stefania Oprea si Stefan Oprea în Dosarul nr. 28/P/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 328

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Victor Babiuc în Dosarul nr. 12.623/1/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales cu delegatie la dosar. Se constată lipsa celeilalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Domnul avocat depune la dosar concluzii scrise si solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că, în realitate, critica formulată vizează doar alin. 1 al art. 2781 din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 12.623/1/2006, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Victor Babiuc în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi si ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, deoarece art. 2781 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare, nu oferă părtii interesate posibilitatea de a contesta în fata judecătorului, pe lângă solutiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, si alte acte, cum ar fi ordonantele de infirmare. Prin urmare, nu este de acceptat ca o solutie pronuntată exclusiv de procuror să aibă puterea unei hotărâri definitive si să eludeze controlul singurului organism judiciar învestit prin lege să emită asemenea decizii, în spetă, instanta de judecată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece ordonanta de infirmare a solutiei de netrimitere în judecată nu echivalează cu un act de înfăptuire a justitiei, aceasta fiind supusă cenzurii judecătorului si atunci când se finalizează cu emiterea unui rechizitoriu, si atunci când se finalizează cu o nouă solutie de netrimitere în judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflati în ipoteza normelor, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

De asemenea, dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală nu împiedică părtile să beneficieze de toate garantiile procesuale care asigură caracterul impartial si echitabil al procesului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Curtea constată că, desi a fost sesizată, potrivit încheierii instantei de judecată, cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală în integralitatea sa, obiectul exceptiei îl constituie numai alin. 1 al aceluiasi articol, asa cum rezultă atât din notele scrise ale autorului exceptiei, cât si din concluziile orale puse de reprezentantul său.

Prin urmare, dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, asupra cărora urmează să se pronunte Curtea prin prezenta decizie, au următorul continut: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum si prin Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că aceste dispozitii sunt constitutionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia pronuntată în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Victor Babiuc în Dosarul nr. 12.623/1/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 341

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit a) si alin. (3) lit b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Hong Shengdong în Dosarul nr. 4.200/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, personal, însotit de interpretul autorizat de limbă chineză, dl. Ioan Budura, lipsind partea Ministerul Administratiei si Internelor - Autoritatea pentru străini, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 197D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Huang Yushun si Guo Jing în Dosarul nr. 19.057/2/2005 (1904/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, personal, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 236D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Liu AM în Dosarul nr. 6.461/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea partială dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2007 si nr. 197D/2007 la Dosarul nr. 2.421 D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, autorii exceptiei, prin intermediul traducătorului, arată că ordonanta criticată este incompletă si nu respectă dreptul de proprietate al străinilor care au realizat investitii în timpul sederii legale în România si pe care sunt în situatia de a le pierde prin executarea dispozitiilor de părăsire a teritoriului tării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contin dispozitii care să afecteze dreptul de proprietate. Totodată, precizează că sustinerile formulate de autorii exceptiei evocă situatii de fapt specifice spetelor ce urmează a fi solutionate de instanta de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 23 noiembrie 2006 si 31 ianuarie 2007, pronuntate în dosarele nr. 4.200/2/2006 si nr. 6.461/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de Hong Shengdong si Liu Aii în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispozitii de părăsire a teritoriului României, emise de Autoritatea pentru străini. De asemenea, prin încheierea din 12 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 19.057/2/2005, aceeasi instantă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptia fiind invocată de Huang Yushun si Guo Jing într-o actiune având acelasi obiect precum cauzele anterioare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut asemănător, se sustine că dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 contravin art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 14 din conventie si ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi conventie, „precum si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie si garantează dreptul de proprietate privată si dreptul persoanei la nediscriminare”. În acest sens, se arată că „prin refuzul de a li se prelungi dreptul de sedere temporară cetătenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ conditiile generale si cele speciale, în functie de scopul sederii” si „pentru un motiv insuficient probat”, si emiterea, în consecintă, a unei dispozitii de părăsire a teritoriului României, „se limitează excesiv si discriminatoriu dreptul constitutional de proprietate al acestora”. Măsura dispusă încalcă, de asemenea, si principiul proportionalitătii, consacrat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si, întrucât conditiile legale criticate privesc doar pe cetătenii străini, acestea sunt apreciate de autorii exceptiei ca fiind discriminatorii.

Autorii exceptiei apreciază că textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile si precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu. De asemenea, sustin că „nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investitii să corespundă ad litteram unui plan de afaceri initial”, în conditiile în care, din cauze independente de vointa străinului, legate de obtinerea formalitătilor necesare, investitia începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piata afacerilor este într-o continuă transformare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu reglementează un drept de proprietate asupra unui bun, ci recunosc străinilor un drept, sub conditia îndeplinirii unor cerinte specifice.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale. Astfel, acestea nu instituie reguli juridice contrare dreptului de proprietate privată, ci doar conditionează prelungirea dreptului de sedere al străinilor în România de îndeplinirea anumitor cerinte specifice fiecărei categorii de străini, strâns legate de scopul prelungirii acestui drept. Totodată, dispozitiile contestate se adresează numai cetătenilor străini, fiind aplicabile în mod unitar acestora, în functie de situatiile identice în care se află, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale cu solutionarea prezentei exceptii, prin art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele initial criticate au fost partial modificate, astfel încât solutiile legislative continute de acestea se regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002. Dispozitiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de sedere pentru desfăsurarea de activităti comerciale: „(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de sedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineste următoarele conditii: a) activitatea societătii comerciale se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)

(3) Dovada îndeplinirii conditiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)

b) documentele care atestă că activitatea se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri.”

Autorii exceptiei consideră că textele de lege mentionate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, norme referitoare la dreptul de proprietate, precum si ale art. 14 din conventie si ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi conventie, texte prin care se interzice discriminarea.

Examinând dispozitiile legale criticate, raportat la prevederile din Legea fundamentală si din instrumentele juridice internationale invocate, Curtea Constitutională constată că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Astfel, Curtea constată că sustinerile autorilor exceptiei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate si a principiului nediscriminării nu pot fi retinute. Aceasta, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 56/2007, reglementează regimul străinilor în România, respectiv regulile pe care acestia trebuie să le respecte pentru a obtine dreptul legal de sedere pretins. Prin urmare, actul normativ criticat se adresează străinilor, astfel că criticile privind regimul juridic discriminatoriu al acestora fată de cel aplicabil cetătenilor români nu poate fi retinut. În acest sens, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, si prin Decizia nr. 897 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, cu prilejul solutionării exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002.

Cât priveste criticile de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu contin norme privind acest drept si, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu au incidentă în cauză. Dispozitiile de lege criticate nu fac decât să enumere conditiile si actele necesare prelungirii dreptului de sedere temporară a străinilor în România în scopul desfăsurării de activităti comerciale, conditii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de sedere temporară în România si se justifică prin însusi interesul pretins de solicitantul dreptului. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, prelungirea ulterioară a dreptului de sedere temporară se poate acorda dacă activitatea societătii comerciale se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri pe baza căruia a fost acordat dreptul initial de sedere, iar potrivit art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeasi ordonantă, dovada îndeplinirii acestor conditii se face cu documente care atestă că activitatea se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri. Odată ce este vorba de o prelungire a dreptului de sedere temporară, este normal si justificat ca pentru acordarea acesteia să fie necesară îndeplinirea unor conditii asemănătoare celor solicitate la acordarea dreptului initial de sedere temporară, dată fiind mentinerea aceluiasi scop pretins de solicitantul dreptului. Conditiile legale cerute se justifică prin însăsi ratiunea pentru care este acordată prelungirea dreptului de sedere în România, si anume desfăsurarea de activităti comerciale, motiv care trebuie să subziste ori de câte ori se pretinde acordarea acestui drept.

De asemenea, în ceea ce priveste criticile referitoare la lipsa de accesibilitate si precizie a textelor de lege criticate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Prin continutul lor normativ, dispozitiile art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt suficient de clare si precise, astfel încât destinatarul normei juridice să înteleagă atât comportamentul cerut de lege, cât si consecintele nerespectării ei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Hong Shengdong, Huang Yushun si Guo Jing, respectiv de Liu Aii, în dosarele nr. 4.200/2/2006, nr. 19.057/2/2005 (1.904/2005), respectiv nr. 6.461/2/2006, ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ciaudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Isfan si Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr! vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004), Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicata de Gheorghe Isfan si Antonio Alssaid Isfan în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale după casare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum si ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, după abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală, nu s-a mai instituit o altă procedură de refacere ori de completare a urmăririi penale, fapt ce vine în contradictie cu dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, art. 337 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la principiul egalitătii si la dreptul la apărare, deoarece conferă doar procurorului rolul de a solicita extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

Tribunalul Timis - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la art. 337 din Codul de procedură penală si, pe de altă parte, prin abrogarea art. 333 din acelasi cod, legiuitorul, cu scopul de a asigura dreptul la un proces echitabil, a urmărit evitarea situatiilor de tergiversare a cauzelor.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Abrogarea prevederilor referitoare la restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale nu contravine nici dreptului părtilor de a beneficia de solutionarea cauzei într-un termen rezonabil si în mod echitabil a procesului penal.

Cât priveste critica referitoare la art. 337 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că faptul că o persoană nu poate pune în miscare actiunea penală nu contravine egalitătii în drepturi a cetătenilor în fata legii, deoarece drepturile acesteia se exercită în concordantă cu interesele generale ale societătii. În situatia în care procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligată să solutioneze cauza în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare si nu poate dispune, din proprie initiativă, extinderea.

De asemenea, textele criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a beneficia de toate garantiile si drepturile menite să asigure dreptul la apărare. Persoana fată de care s-a dispus extinderea procesului penal beneficiază de toate drepturile recunoscute fiecărei părti, indiferent de momentul în care a intrat în proces.

În sfârsit, atât prevederile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, cât si art. 337 din Codul de procedură penală nu contin norme contrare regulii constitutionale referitoare la Folosirea căilor de atac.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 158 din Legea hr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si art. 337, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: Articolul 333 se abrogă.”;

- Art. 337 din Codul de procedură penală: „In cursul judecătii, când se descoperă date cu privire la participarea si a unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispozitiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.” Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 337 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la critica dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a abrogat posibilitatea instantei de a restitui cauza la procuror, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate, Curtea constată că aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului egalitătii ori a dreptului la apărare, deoarece se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei si, totodată, partea interesată are deplina libertate de a-si exercita cum crede de cuviintă apărarea. De altfel, ratiunea acestei abrogări este justificată de necesitatea eficientizării actului de justitie ce implică dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că inexistenta posibilitătii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversării, instantele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Isfan si Antonio AIssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timis - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 346

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Petru Juravle si Gabriela Grigore în Dosarul nr. 871/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Dumitru Ninoiu, constatându-se lipsa autorilor exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 10D/2007, nr. 11 D/2007, nr. 12D/2007, nr. 15D/2007, nr. 30D/2007, nr. 32D/2007, nr. 33D/2007, nr. 34D/2007 si nr. 35D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Petru Juravle, Gabriela Grigore, Gratian Petlic si Octavian Grigore în dosarele nr. 1.207/30/2006, nr. 5.082/30/2006 (6.624/2006), nr. 870/30/2006, nr. 733/30/2006, nr. 227/30/2006, nr. 1.735/30/2006, nr. 5.365/30/2006 (3.632/C/2006), nr. 5.366/30/2006 (3.630/C/2006) si nr. 5.363/30/2006 (7.096/C/2006) ale Tribunalului Timis -Sectia civilă.

La apelul nominal răspund părtile Ioan Bratu, Dumitru Ninoiu, Virgil Pitaru si Ioan Petrovici, constatându-se lipsa autorilor exceptiei si a celorlalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Părtile prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 10D/2O07, nr. 11 D/2007, nr. 12D/2007, nr. 15D/2007, nr. 30D/2007, nr. 32D/2007, nr. 33D/2007, nr. 34D/2007 si nr. 35D/2007 la Dosarul nr. 9D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pârtilor prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei, considerând că textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile constitutionale la care autorii exceptiei îsi raportează critica.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 noiembrie 2006, 13 noiembrie 2006, 14 noiembrie 2006, 20 noiembrie 2006 si 2 noiembrie 2006, pronuntate de Tribunalul Timis - Sectia civilă în dosarele nr. 871/30/2006, nr. 1.207/30/2006, nr. 5.082/30/2006 (6.624/2006), nr. 870/30/2006, nr. 733/30/2006, nr. 227/30/2006, nr. 1.735/30/2006, nr. 5.365/30/2006 (3.632/C/2006), nr. 5.366/30/2006 (3.630/C/2006) si nr. 5.363/30/2006 (7.096/C/2006), Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004. Exceptia a fost ridicată de Petru Juravle, Gabriela Grigore, Gratian Petlic si Octavian Grigore.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât, prin abrogarea Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, se face, în mod indirect, o aplicare retroactivă a Legii nr. 341/2004 si asupra persoanelor beneficiare ale Legii nr. 42/1990. Se arată că sunt încălcate si dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, deoarece terenurile vizate de norma criticată nu pot fi folosite, fiind scoase din circuitul civil. Prin interdictia de vânzare a acestora pe o perioadă de 10 ani, prevederile art. 5 lit. g) din Legea nr. 341/2004 îngrădesc accesul liber la justitie, întrucât în acest interval de timp nu poate fi introdusă o actiune în justitie în solutionarea căreia să se pronunte o hotărâre care să tină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Se mai sustine că se instituie o discriminare între beneficiarii Legii nr. 42/1990 si cei ai Legii nr. 341/2004, interdictia de înstrăinare a terenului atribuit aplicându-de doar persoanelor care au obtinut titlul de proprietate după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, nu si celor care au reusit să obtină acest titlu în baza Legii nr. 42/1990. În fine, autorii exceptiei sustin că „normei incriminate îi lipseste acea cerintă de previzibilitate care ar trebui să existe în cazul normelor legale”.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată, fiind respectat atât principiul constitutional al neretroactivitătii legii, cât si dispozitiile din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, accesul liber la justitie si protectia dreptului de proprietate privată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale. Precizează că acestea nu au caracter retroactiv si nici nu aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii si discriminări. Apreciază că textul de lege criticat nu îngrădeste accesul liber la justitie si este în deplină concordantă cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate ia prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. i alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1) lit. g): „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum si la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizatia calculată conform prevederilor art. 4, si de următoarele drepturi:[...]

g) atribuirea, în limita posibilitătilor, în proprietate si cu clauză de neînstrâinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 m2 de teren în extravilan si 500 rri2 de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinatia de locuintă, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spatiu locativ”.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 alin. (1), care statuează că cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie si art. 44 alin. (2) fraza întâi, referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 conferă persoanelor care au calitatea de luptător pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 si urmasilor eroilor-martiri dreptul de a obtine în proprietate anumite suprafete de teren. Autorii exceptiei sunt nemultumiti de inserarea în cuprinsul textului de lege a interdictiei de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani a terenurilor atribuite categoriilor de persoane mentionate mai sus.

În motivarea exceptiei se face referire la faptul că o asemenea clauză de neînstrăinare nu exista în reglementarea anterioară, respectiv în Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996), care prevedea, la art. 10 lit. t), că „Urmasii eroilor-martiri ai revolutiei, rănitii, precum si pensionarii de invaliditate care si-au pierdut total sau partial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria revolutiei beneficiază si de următoarele drepturi: [...] t) acordarea unei suprafete de teren în conditiile Legii fondului funciar nr. 18/1991”. Autorii exceptiei sustin că prevederile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 au caracter retroactiv, întemeindu-si această critică pe afirmatia potrivit căreia textul de lege ce formează obiect al exceptiei de neconstitutionalitate se aplică si persoanelor beneficiare ale Legii nr. 42/1990.

Curtea retine că această critică nu este întemeiată, întrucât legea nouă nu afectează drepturile câstigate sub imperiul legii vechi, ci nu face altceva decât să reglementeze situatiile ivite după momentul intrării sale în vigoare.

De fapt, această critică vizează o chestiune concretă de determinare a legii aplicabile în cauză. Or, Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra acestui aspect, instanta de judecată sesizată cu solutionarea litigiului având competenta exclusivă de a solutiona conflictul temporal de legi.

Critica prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie reprezintă, de asemenea, o problemă de aplicare a legii. Textul de lege supus controlului de constitutionalitate nu instituie niciun fel de discriminări între cetătenii aflati în ipoteza normei incriminate. Dobândirea unui drept, în cazul de fată a dreptului de proprietate, este guvernată de principiul tempus regit actum. Acesta are semnificatia aplicării acelor prevederi de lege aflate în vigoare la data la care persoana îndreptătită a dorit să îsi valorifice dreptul conferit prin lege, respectiv acela de a solicita acordarea în proprietate a unei suprafete de teren. De aceea, instanta de judecată are competenta de a stabili, de la caz la caz, care dintre cele două legi succesive se aplică.

În ceea ce priveste critica referitoare la nesocotirea dreptului de proprietate privată, garantat de prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie, Curtea constată că nu poate fi retinută. O problemă similară a fost analizată de instanta de contencios constitutional cu referire la interdictia înstrăinării de către chiriasii care au cumpărat apartamentele ce nu s-au restituit în natură fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, în conditiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului. Prin mai multe decizii, dintre care cea mai recentă este Decizia nr. 547 din 6 iulie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 24 august 2006), Curtea a statuat că „Limitarea este în deplină conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora «Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege». Asa fiind, conform art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, ca «unică autoritate legiuitoare a tării», are dreptul de a decide instituirea unei asemenea interdictii temporare de înstrăinare”.

Nici critica potrivit căreia indisponibilizarea temporară a terenurilor la care se referă prevederile art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 ar îngrădi accesul liber la justitie nu este întemeiată. Însăsi deducerea în fata instantei judecătoresti a actiunii în cursul solutionării căreia a fost ridicată prezenta exceptie de neconstitutionalitate constituie o dovadă în acest sens.

De altfel, prin deciziile nr. 257 din 20 martie 2007 si nr. 309 din 29 martie 2007, nepublicate până la data redactării prezentei decizii, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, critica textului fiind raportată la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în cazul de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Petru Juravle, Gabriela Grigore, Gratian Petlic si Octavian Grigore în dosarele nr. 871/30/2006, nr. 1.207/30/2006, nr. 5.082/30/2006 (6.624/2006), nr. 870/30/2006, nr.733/30/2006, nr. 227/30/2006, nr. 1.735/30/2006, nr. 5.365/30/2006 (3.632/C/2006), nr. 5.366/30/2006 (3.630/C/2006) si nr. 5.363/30/2006 (7.096/C/2006) ale Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 349

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 24 si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Măria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curtii faptul că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin care sustine admiterea exceptiei.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă. Arată, în acest sens, că autorul exceptiei nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate, nu motivează exceptia pe temeiuri de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale atacate si urmăreste, în realitate, completarea acestora, operatiune ce excedează însă competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.396/30/2006, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia a fost ridicată de Măria Man într-o cauză având ca obiect o contestatie la titlu si la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele legale criticate, care privesc executarea hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile prin care s-au admis actiuni formulate în conditiile Legii contenciosului administrativ, „sunt cel putin confuze si permit interpretări arbitrare” si „expun reprezentantul ales unor presiuni nejustificate din partea puterii judecătoresti, întrucât legea nu prevede explicit procedura de solutionare a contestatiilor aduse la cunostinta primarului”, fiind astfel în contradictie cu art. 1 alin. (4) si cu art. 52 din Constitutie, referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, respectiv la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Autorul exceptiei apreciază că „reclamantul ar trebui să aibă dreptul la despăgubirile ce i se cuvin si la reconstituirea în integralitate a drepturilor lezate, însă nu ar trebui ca acesta să poată solicita penalităti în cuantum fix

Împotriva conducătorului autoritătii publice”. In opinia sa, „penalitatea pentru întârzierea în executarea hotărârilor contencioase ar trebui să cadă în obligatia Ministerului Public, iar acesta ar trebui să dispună de mecanisme institutionale arbitrale pentru cercetarea cauză-efect (...)”, întrucât „orice actiune în sistem care se solutionează în favoarea reclamantului înseamnă o perturbare a ordinii de drept în interiorul sistemului administrativ”.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece autorul nu precizează în mod concret textul constitutional pretins a fi încălcat, singura sa apreciere asupra dispozitiilor legale criticate fiind de natură subiectivă.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constitutională nu este competentă ca prin decizia sa să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului, asa cum pretinde autorul exceptiei. În plus, apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiului liberului acces la justitie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza procedurile, în formele si în modalitătile instituite de lege. Pe de altă parte, stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti reprezintă o problemă de competenta exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situatii deosebite, poate reglementa reguli speciale de procedură. Or, dispozitiile art. 24 si ale art. 25 din Legea nr. 554/2004 reglementează măsuri energice, atât de natură civilă, cât si penală, prin care să se asigure realizarea efectivă a dreptului recunoscut si restabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronuntată de instanta de contencios administrativ.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 24 si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constitutionale. Mentionează, pe de o parte, că exceptia de neconstitutionalitate nu este motivată, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, că autorul acesteia urmăreste, în realitate, completarea textelor de lege atacate, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale. În plus, precizează că în spetă se pune în discutie modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor criticate, ceea ce, de asemenea, depăseste sfera atributiilor instantei de contencios constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 24 si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În realitate, autorul exceptiei critică dispozitiile art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din legea mentionată, astfel că asupra acestora Curtea se va pronunta. Textele legale atacate au următorul cuprins:

- Art. 24 - Obligatia executării: „(2) In cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autoritătii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”;

- Art. 25 - Instanta de executare: „(1) Sanctiunea si despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgentă, cu citarea părtilor.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.

(3) Hotărârea pronuntată de instanta de executare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, si pentru punerea în executare a hotărârilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.”

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine contrarietatea textelor legale citate fată de prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie, referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, si ale art. 52 din aceasta, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul acesteia a invocat prezenta exceptie de neconstitutionalitate întrucât nu i se pare „corect să ceară penalizarea primarului (...) pentru întârzierea în punerea în aplicare (a unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile învestite cu titlu executoriu), câtă vreme dispozitiile legale în materie sunt cel putin confuze si permit interpretări arbitrare”. Consideră asadar că penalitătile de întârziere reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar trebui să se aplice conducătorului autoritătii publice parte în litigiu, iar sanctiunea si despăgubirile să nu se acorde în urma cererii exprese a reclamantului, asa cum prevede art. 25 alin. (1) din aceeasi lege, pentru că astfel se perturbă activitatea internă a autoritătii publice si se pot crea conflicte între colegi.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că autorul exceptiei formulează aprecieri de natură subiectivă referitoare la textele de lege pretins neconstitutionale si nu relevă niciun fel de contradictie între acestea si o normă fundamentală. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate este în realitate nemotivată si urmăreste aspecte privind modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe de o parte, indicarea principiului separatiei puterilor în stat, statuat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, nu echivalează cu un argument de drept, sustinut în favoarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, iar, pe de altă parte, acest principiu fundamental nu are incidentă în cauză. Totodată, Curtea observă că autorul exceptiei ar dori ca textele legale criticate să contină alte reglementări, care să nu prevadă sanctionarea conducătorului autoritătii publice cu amendă pentru neexecutarea hotărârii definitive si irevocabile în termenul prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, nu reclamantul să fie cel care să solicite în fata instantei executarea acestei sanctiuni si acordarea despăgubirilor legale. Or, aceste sustineri pretind în realitate completarea textului criticat ca fiind neconstitutional în sensul dorit de autorul exceptiei, ceea ce nu intră în competenta Curtii Constitutionale si nu poate fi retinut. De altfel, Curtea remarcă lipsa legăturii între obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate - contestatie la titlu si la executare - si solutionarea exceptiei, întrucât prevederile legale criticate privesc conducătorul autoritătii publice, si nu autorul exceptiei, care are altă calitate în cadrul unitătii administrativ-teritoriale si care este parte adversă în procesul din fata instantei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Măria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului pentru stabilirea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (2) si ale art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 1 din Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 278/2006 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006,

tinând cont de Referatul nr. SG/814 din 23 aprilie 2007 al Directiei registre, gestiune colectivă si relatii cu publicul,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si ale art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Protocolul pentru stabilirea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale, încheiat între organismul de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, pe de o parte, si Federatia Industriei Hoteliere din România (FIHR) si Societatea Comercială TURISM FELIX - S.A., pe de altă parte, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Se desemnează organismul de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6, intr. B, cam. 50-52, sectorul 1, drept colector al remuneratiilor reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere cinematografice si alte opere audiovizuale, stabilite prin metodologia mentionată la art. 1.

Art. 3. - Prezenta decizie intră în vigoare în 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Eugen Vasiliu

 

Bucuresti, 23 aprilie 2007.

Nr. 173.

 

ANEXĂ

 

PROTOCOL

pentru stabilirea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale

 

Încheiat în data de 12 martie 2007

în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 278/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006, s-a constituit, începând cu data de 9 octombrie 2006, Comisia pentru negocierea Metodologiei privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale, formată din:

- un reprezentant al organismului de gestiune colectivă DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual. Nominalizat: Mircea Muresian, director general;

- un reprezentant al Federatiei Industriei Hoteliere din România (FIHR). Nominalizat: Mihai Râjnită, secretar general;

- un reprezentant al Societătii Comerciale TURISM FELIX - S.A. Nominalizat: Florian Serac, director general, Traian Bogdan, sef al Departamentului juridic;

- un reprezentant al Federatiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).

FPTR nu a dat curs solicitărilor DACIN SARA de nominalizare a unui reprezentant la negocieri până la încheierea termenului legal prevăzut la art. 3 din Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 278/2006 si nici ulterior nu a mai dat vreun răspuns corespondentelor confirmate de primire.

Luându-se act de neprezentarea FPTR, s-a întrunit comisia formată din:

- DACIN SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6, int. B, et. 3, cam. 50-52, sectorul 1, cod fiscal 9068034, Sentinta civilă nr. 263/PJ/27.05.2005, eliberată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, reprezentată legal prin Mircea Muresian, în calitate de director general, pe de o parte,

si:

- Federatia Industriei Hoteliere din România (FIHR), cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Gen. Gheorghe Magheru nr. 7, sectorul 1, cod fiscal 8286669, reprezentată legal prin Mihai Râjnită, în calitate de secretar general;

- Societatea Comercială TURISM FELIX - S.A, cu sediul în statiunea Băile Felix, localitatea Băile Felix, comuna Sânmartin, judetul Bihor, număr de înregistrare în registrul comertului J65/132/1991, reprezentată legal prin Florian Serac, în calitate de director general, si Traian Bogdan, în calitate de sef al Departamentului juridic.

Comisia a desfăsurat negocieri în conformitate cu dispozitiile art. 13 lit. f), art. 1232 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si (3), art. 1311 si art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 1, 3 si 4 din Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 278/2006.

Comisia a luat în discutie propunerile părtilor asupra remuneratiilor cuvenite autorilor mentionati, anume: regizorul sau realizatorul, în calitate de autor principal; autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului; autorul grafic pentru operele de animatie, exceptând autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală.

Comisia întelege că metodologia convenită nu acoperă si utilizarea videogramelor prin comunicare publică, pentru care se aplică metodologii distincte.

Părtile au convenit asupra următoarei metodologii, care face parte integrantă din prezentul protocol:

 

METODOLOGIA

privind comunicarea publică a repertoriului de opere cinematografice si alte opere audiovizuale

 

Baza legală:

- art. 5, art. 7 lit. e), art. 13 lit. f), art. 15, 25, art. 64-66, art. 71 alin. (1) si (2), art. 92, art. 1232 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si (3), art. 130 alin. (1), art. 1311 si art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 11 bis alin. (1) din Conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice din 9 septembrie 1886, în formă revizuită prin Actul de la Paris la 24 iulie 1971 si modificată la 28 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 77/1998.

 

PREAMBUL

 

Prezenta metodologie se referă la dreptul de comunicare publică a repertoriului de opere cinematografice sau alte opere audiovizuale, constituit în baza mandatelor acordate organismului de gestiune colectivă de către titularii de drepturi de autor, respectiv: regizorul sau realizatorul, în calitate de autor principal, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul grafic pentru operele de animatie, exceptând autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală.

1. În sensul prezentei metodologii, prin comunicare publică a operelor cinematografice si a altor opere audiovizuale aflate în repertoriul organismului de gestiune colectivă, constituit în baza mandatelor acordate organismului de gestiune colectivă de către titularii de drepturi de autor, se întelege prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate.

2. Sunt utilizatori, în sensul prezentei metodologii, orice persoane fizice sau juridice care folosesc cu orice titlu (de proprietate, de administrare, de închiriere, de subînchiriere, comodat etc.) spatii în care sunt comunicate public opere cinematografice sau alte opere audiovizuale în modalitatea prevăzută la pct. 1. În cazul comunicării publice a operelor cinematografice sau a altor opere audiovizuale fixate pe videograme, utilizatorii au obligatia de a obtine si licenta neexclusivă de la producătorii de videograme.

3. Utilizatorii au obligatia să obtină din partea organismului de gestiune desemnat colector prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în schimbul unei remuneratii în cuantumul prevăzut în tabelul care face parte integrantă din prezenta metodologie, contracte de licentă neexclusivă pentru utilizarea reglementată de prezenta metodologie, indiferent de durata efectivă a utilizării.

4. Utilizatorii care îsi încep activitatea după intrarea în vigoare a prezentei metodologii au obligatia de a solicita organismului de gestiune desemnat colector acordarea contractelor de licentă neexclusivă înainte de începerea activitătii.

5. Contractele de licentă neexclusivă se eliberează pe o perioadă de până la 12 luni, iar în cazul utilizatorilor care utilizează operele sezonier, licenta se eliberează exclusiv pe perioada utilizării sau pe perioada declarată pe propria răspundere de utilizator.

6. Contractul de licentă neexclusivă poate fi prelungit pe altă perioadă determinată, la cerere.

7. Plata se face de către utilizatorul care detine, indiferent de titlu, spatiul în care are loc comunicarea publică.

8. În situatia transmiterii partiale, cu orice titlu, a folosintei unui spatiu, subdobânditorii vor plăti remuneratii distincte dacă utilizează mijloace proprii pentru comunicarea publică a operelor cinematografice sau a altor opere audiovizuale radiodifuzate.

9. Remuneratiile se calculează în cel mult 3 zile de la data autorizării pentru întreaga perioadă autorizată si se comunică organismului de gestiune desemnat colector. Cuantumul din tabel se recalculează semestrial, în caz de modificare a categoriei de încadrare a utilizatorului în tabelul prevăzut în prezenta metodologie. Plata remuneratiilor se efectuează în termen de 20 de zile de la încheierea unui semestru sau de la încheierea anului fiscal, în functie de conditiile contractuale.

10. Pentru întârzieri la plată, utilizatorii datorează, de la data scadentei, dobânda legală calculată conform ratei de referintă a dobânzii legale stabilite de Banca Natională a României, aferentă sumelor neachitate la termen.

11. Contractul de licentă neexclusivă acordat potrivit prezentei metodologii încetează de drept în cazul întârzierilor de plată mai mari de 10 zile.

12. Organismul de gestiune desemnat colector poate delega reprezentanti ai săi care să monitorizeze utilizarea reglementată de prezenta metodologie. Accesul reprezentantilor organismului de gestiune colector se face pe bază de legitimatii emise de acesta, utilizatorii având obligatia să le permită accesul în spatiile în care se face utilizarea.

13. Remuneratiile prevăzute în tabelul din prezenta metodologie pot fi reactualizate anual, pe baza indicelui de inflatie, în conformitate cu dispozitiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.

14. Prezenta metodologie intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va putea fi renegociată numai după 3 ani de la data publicării, cu exceptia cazului în care dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, avute în vedere la elaborarea prezentei metodologii, vor fi modificate înainte de împlinirea acestui termen.

15. Până la publicarea noilor metodologii rămân valabile vechile metodologii.

 

TABEL

cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale comunicate public, calculate lunar în lei

 

Utilizatori

 

Remuneratii (lei)

Autori de opere audiovizuale

A. Unităti de alimentatie publică (restaurante hoteliere, cafenele, braserii, baruri, fast-fooduri, cofetării sau unităti asimilate), săli de jocuri ori cazinouri

1. În orase sau statiuni turistice:

a) cu suprafata de până la 100 m2 inclusiv

30

b) cu suprafata cuprinsă între 101 m2 si 200 m2 inclusiv

40

c) cu suprafata cuprinsă între 201 m2 si 500 m2 inclusiv

50

d) cu suprafata de peste 500 m2

60

2. În comune si sate:

a) cu suprafata de până la 50 m2 inclusiv

15

b) cu suprafata de peste 50 m2

25

3. Cazinouri

200

B. Turism 1. Hoteluri până la categoria 3 stele inclusiv, situate în statiuni turistice: a) cu capacitate de cazare mică

20

 

 

Utilizatori

 

Remuneratii (lei)

Autori de opere audiovizuale

b) cu capacitate de cazare medie (31 - 100 de camere)

25

c) cu capacitate de cazare mare (peste 100 de camere)

30

2. Hoteluri până la categoria 3 stele inclusiv, altele decât cele mentionate la pct. 1: a) cu capacitate de cazare mică

30

b) cu capacitate de cazare medie (31 - 100 de camere)

50

c) cu capacitate de cazare mare (peste 100 de camere)

100

3. Hoteluri de categoria 4 si 5 stele

150

4. Moteluri, cabane, campinguri si sate de vacantă

30

5. Unităti de cazare agroturistice, popasuri turistice, pensiuni

20

 

Societatea pentru Drepturi de Autor

în Cinematografie si Audiovizual - Societatea

Autorilor Români din Audiovizual

(DACIN SARA)

Mircea Muresian,

director general

Federatia Industriei Hoteliere din România

(FIHR)

Minai Râjnită,

secretar general

Societatea Comercială TURISM FELIX - S.A.

Florian Serac,

director general

Traian Bogdan,

sef Departament juridic