MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 301         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 7 mai 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 243 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 260 din 20 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 271 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Decizia nr. 273 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 274 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 295 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene

 

Decizia nr. 312 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

294. - Ordin al directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară privind modificarea anexei nr. 1 la Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară nr. 633/2006

 

695/173. - Ordin al ministrului sănătătii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Listei informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate referitoare la furnizarea de servicii medicale, pe domenii de asistentă medicală, contractarea, decontarea si finantarea acestora, pe care Casa Natională de Asigurări de Sănătate le transmite Ministerului Sănătătii Publice

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 243

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ester Gruenberg în Dosarul nr. 2.702/83/2005 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că autoarea exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.702/83/2005, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Ester Gruenberg într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva unei dispozitii a Primăriei Satu Mare prin care s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil-constructie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la mostenire deoarece conditionează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 către mostenitorii legali sau testamentari care au formulat o notificare în vederea restituirii imobilelor ce au apartinut antecesorilor lor, potrivit art. 21 alin. (5) din acelasi act normativ. De asemenea, se sustine că limitarea în timp a dreptului de a solicita restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat contravine protectiei dreptului de proprietate privată, astfel cum este reglementată în prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin raportare la art. 11 si 20 din Constitutie.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la mostenire, deoarece neformularea unei notificări pentru restituirea imobilelor ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001 nu semnifică pierderea calitătii de mostenitor, ci pierderea dreptului de a beneficia de măsurile reparatorii instituite prin actul normativ criticat. În ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 21 alin. (1) din lege, instanta arată că aceste prevederi legale nu contravin protectiei dreptului de proprietate, asa cum este reglementată prin conventiile internationale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că solutia legislativă instituită prin prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu contravine dreptului la mostenire, deoarece notificarea persoanei juridice detinătoare a imobilului a cărui restituire se cere are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit motivării exceptiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) si art. 21 alin. (1), devenit art. 22 alin. (1) după republicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

- Art. 4 alin. (4): „De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalti mostenitori ai persoanei îndreptătite care au depus în termen cererea de restituire.”;

- Art. 22 alin. (1): „Persoana îndreptătită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică detinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si art. 46 - Dreptul la mostenire.

De asemenea, se invocă si dispozitiile art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceeasi conventie si ale art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Analizând exceptia, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conditionează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ de formularea unei cereri de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, de către mostenitorii care au acceptat sau nu succesiunea. Pentru mostenitorii care nu au acceptat initial succesiunea, cererea are valoare de acceptare pentru bunurile a căror restituire se solicită, în temeiul art. 4 alin. (3) din această lege.

Asadar, neformularea unei astfel de cereri nu conduce la pierderea calitătii de mostenitor, ci are drept efect pierderea dreptului de a mai beneficia de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, în favoarea celorlalti mostenitori legali sau testamentari care s-au conformat prevederilor legii, astfel încât sustinerile autoarei exceptiei sunt neîntemeiate.

II. În ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitătii prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceasta a mai fost analizată în jurisprudenta sa recentă, prin raportare la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, la art. 17 din aceeasi conventie si la art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, s-a statuat că legiuitorul a conditionat exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este si termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică detinătoare a imobilului, în exercitarea competentei sale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Mai mult, s-a arătat în decizia mentionată, prevederile legale criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate, în deplină concordantă cu art. 1 alin. 2 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia dispozitiile referitoare la protectia proprietătii private nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru interesul general.

Solutia si considerentele pronuntate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la invocarea prevederilor art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la abuzul de drept, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 260

din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti-tutionalitate a dispozitiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Florin Marinau în Dosarul nr. 1.907/187/2006 al Judecătoriei Beius.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.907/187/2006, Judecătoria Beius a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor ârt. 1085alin. 3 din Codul de procedură civHă, exceptie ridicată de Florin Marinau.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 si 52 din Constitutie, deoarece persoana amendată potrivit art. 1081 din Codul de procedură civilă nu are asigurat accesul liber la justitie si la o judecată obiectivă. De asemenea, se arată că persoana vătămată într-un drept al său prin sanctionarea cu amendă judiciară nu beneficiază de o cale de atac echitabilă prin care să solicite anularea actului prejudiciabil, încălcându-se astfel dispozitiile art. 52 din Constitutie.

Judecătoria Beius arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate gradele de jurisdictie. Acest drept poate fi supus unor conditionări de fond si de formă, iar existenta uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă în toate cazurile.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Cererea se solutionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitor la liberul acces la justitie si ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta solutionându-se de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constitutionale, întrucât instanta nu solutionează fondul litigiului si există astfel posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, împrejurarea că solutionarea cererii de reexaminare este de competenta instantei de judecată sau a presedintelui instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 52 din Constitutie, se constată că acestea nu au incidentă în solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Florin Marinau în Dosarul nr. 1.907/187/2006 al Judecătoriei Beius.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 271

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Kym Group” - S.R.L. din Găesti în Dosarul nr. 4.414/2006 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 august 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.414/2006, Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială din Găesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt „anticonstitutionale”, deoarece „instituie în sarcina societătilor comerciale o anumită obligatie de a întocmi situatii financiare anuale si de a fi publicate”, fără însă a invoca încălcarea niciunui principiu sau drept fundamental prevăzut în Constitutie.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ arată că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, si ale art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei nu invocă încălcarea niciunui principiu sau drept fundamental prevăzut în Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia sustine neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, fără a indica prevederile din Constitutie pretins încălcate prin textul criticat.

Curtea observă că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale pot fi făcute în formă scrisă si motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că esenta controlului de constitutionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate substitui părtii cu privire la invocarea unor motive de neconstitutionalitate. Acest fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile Legii nr. 47/1992.

În consecintă, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991 ca fiind inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită o cerintă imperativă în ceea ce priveste sesizarea instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si art. 34 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Kym Group” - S.R.L în Dosarul nr. 4.414/2006 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 273

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de luliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa pârtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 19.966/299/2006, Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de luliu Eduard Predescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate încalcă

prevederile art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestatia la executare, sunt judecate de aceeasi instantă, fiind vorba astfel despre o „repetare” a judecătii, si nu de un veritabil control din partea unei instante ierarhic superioare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveste dispozitiile art. 400 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni, ci asigură un regim juridic egal pentru exercitarea în fata instantelor judecătoresti a drepturilor si obligatiilor ce revin celor care, potrivit legii, sunt îndreptătiti să introducă contestatie la executare.

De asemenea, se consideră că prevederile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora contestatia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instantă, nu sunt de natură a limita în niciun fel accesul liber la justitie si nici dreptul părtilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, au ca scop asigurarea tuturor garantiilor procesuale pentru părti, precum si a accesului liber la justitie.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Dispozitiile alin. 1 al art. 402 au fost modificate prin art. I pct. 19 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 400 alin. 1: „Contestatia se introduce la instanta de executare. “;

- Art. 402 alin. 1: „Contestatia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instantă, care se aplică în mod corespunzător. Instanta sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispozitiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părtile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestatiei se face de urgentă si cu precădere.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul ia un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 124 alin. (2) care prevăd că justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că hotărârile judecătoresti si celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscriptia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscriptia judecătoriei în care se află acestea. Pe de altă parte, instanta de executare competentă să solutioneze contestatia la executare este judecătoria în circumscriptia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Asa fiind, se constată că nu poate fi retinută critica autorului exceptiei, potrivit căreia „toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestatia la executare, sunt judecate de aceeasi instantă”.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se retine că acestea prevăd judecarea contestatiei la executare cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instantă, care se aplică în mod corespunzător. Curtea constată că acestea sunt norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Solutia legislativă adoptată de legiuitor, potrivit căreia si în cazul contestatiei la executare se aplică procedura pentru judecata în primă instantă, nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, părtile beneficiind de toate drepturile si garantiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apărare.

De asemenea, ca o garantie a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut că instanta sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, părtile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestatiei se va face de urgentă si cu precădere, instanta trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garantiile procesuale fundamentale.

De altfel, Curtea constată că prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a statuat că dispozitiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de luliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 274

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romus Industries” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 27.952/1/2005 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea dm 5 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 27.952/1/2005, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romus Industries” - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine că dispozitiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997, prin instituirea unor taxe de timbru substantiale, raportate la valoarea prejudiciului, în cazul cererilor evaluabile în bani, si a unor taxe simbolice, unice indiferent de valoare, în cazul cererilor în domeniul drepturilor de autor, încalcă principiul constitutional statuat de art. 16 din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, se arată că acestea contravin prevederilor art. 45 din Legea fundamentală. În acest sens, arată că negocierile pentru stabilirea remuneratiei compensatorii prevăzute de textul de lege criticat se desfăsoară între organismul de gestiune colectivă si importator, dar rezultatul acesteia devine opozabil si fată de agentul economic utilizator, încălcându-se astfel liberul acces al persoanei la o activitate economică si la libera initiativă. În continuare, se arată că dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 contravin si prevederilor art.^56 din Constitutie, referitoare la contributiile financiare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, la situatii diferite tratamentul juridic trebuind să fie diferit. Tratamentul diferit instituit prin Legea nr. 146/1997 se întemeiază pe mai multe elemente de diferentiere, cum ar fi izvorul si natura cauzelor, calitatea părtilor sau natura prejudiciilor.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, arată că notiunea de „acces liber” prevăzută de art. 45 din Constitutie, invocat de autorul exceptiei, nu poate avea în vedere utilizarea unor produse protejate de dreptul de proprietate intelectuală în mod gratuit. În continuare, arată că prevederile art. 45 din Constitutie trebuie corelate cu cele ale art. 135 alin. (2) lit. c), care prevăd că statul trebuie să asigure stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor, îndeplinirea acestei obligatii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, se arată că acestea reglementează remuneratia compensatorie, ce reprezintă un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularului dreptului de autor sau al dreptului conex. Caracterul echitabil al acestei remuneratii rezultă din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terti, fără a se încălca prevederile art. 45 din Constitutie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 56 din Constitutie, se arată că acestea nu sunt incidente în cauză, ele referindu-se la obligatia cetătenilor de a contribui prin taxe si impozite la cheltuielile publice.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea îl constituie dispozitiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

Nivelul taxei prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si amenzile aplicabile în anul fiscal 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006.

Art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 a fost modificat prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997: „Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor si de inventator se taxează după cum urmează:

a) cereri pentru recunoasterea dreptului de autor si a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora si repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor si a sumelor cuvenite pentru opere de artă, precum si pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora.”;

- Art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996: „Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum si pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situatia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneratie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 45 referitoare la libertatea economică si ale art. 56 referitoare la contributiile financiare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 reglementează remuneratia compensatorie pentru copia privată, remuneratie ce se plăteste de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor si de către fabricantii si importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Această remuneratie compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu o taxă impusă unei anumite categorii de comercianti si care reprezintă o obligatie fiscală. Caracterul echitabil al remuneratiei compensatorii rezultă din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terti, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori. Asa fiind, se constată că remuneratia compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor si taxelor. Astfel, se constată că nu poate fi retinută exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prin raportare la prevederile art. 56 din Constitutie, referitoare la contributiile financiare. În sensul că remuneratia compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor si taxelor s-a mai pronuntat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia textul de lege mentionat încalcă prevederile art. 45 din Constitutie, referitoare la libertatea economică, exercitarea accesului liber la o activitate economică fiind garantată în conditiile specifice fiecărui domeniu, prevăzute de lege.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitătii în drepturi, fiind aplicabile tuturor persoanelor vizate prin ipoteza normei. Sub aspectul cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecătoresti, Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 422/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, arătând că regula de bază în materia impozitelor si taxelor, prevăzută de legislatia fiscală, care decurge din dispozitiile art. 56 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora „Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, este aceea că pentru anumite activităti desfăsurate de institutiile publice se datorează taxe de timbru, care au rolul de contributie la cheltuielile publice. Stabilirea modalitătii de plată a taxelor de timbru, ca de altfel si a cuantumului lor, este însă o optiune a legiuitorului, ce tine de politica legislativă fiscală.

Astfel, Curtea constată că instituirea diferentiată a cuantumului taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu exceptiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constitutional, fiind la latitudinea legiuitorului stabilirea diferentiată a modalitătii de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. În acest sens, s-a pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 19 februarie 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Romus Industries” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 27.952/1/2005 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 295

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, exceptie ridicată de Ilie Oliver Ghiocel în Dosarul nr. 11.673/3/2006 (nr. vechi 2.913/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că prin textul de lege criticat, ce face parte dintr-o ordonantă de urgentă a Guvernului, se aduc modificări unei legi organice, respectiv Codului penal. Acest fapt aduce atingere dispozitiilor art. 73 alin. (3) lit. h) si art. 115 alin. (1) din Constitutie care interzic Guvernului să emită ordonante în domeniul legii organice.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene. Exceptia a fost ridicată de Ilie Oliver Ghiocel cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei penale nr. 942 din 7 septembrie 2006, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a ll-a penală în Dosarul nr. 11.673/3/2006.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 contravine prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) si ale art. 115 alin. (1) si (6) din Constitutie, întrucât, dispunând prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal, a reglementat într-un domeniu ce face obiectul legii organice. Or, în opinia sa, potrivit dispozitiilor constitutionale pe care le invocă, printr-o ordonantă de urgentă nu se poate reglementa în domeniul legii organice.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a respins initial, prin încheierea din 30 noiembrie 2006, exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, arătând că Legea nr. 301/2004 nu este încă în vigoare. În urma admiterii de înalta Curte de Casatie si Justitie a recursului declarat împotriva încheierii de respingere, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională, dar nu si-a exprimat opinia cu privire la fondul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 115 alin. (4) -(6) din Constitutie, Guvernul poate adopta ordonante de urgentă nu numai în domeniile date în competenta Guvernului prin legea de abilitare, ci si în domeniul legilor organice, în considerarea situatiei exceptionale a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, deoarece nu contravine prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, iar art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală interzice reglementarea în domenii ce fac obiectul legilor organice numai pentru ordonantele emise de Guvern pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu si pentru ordonantele de urgentă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, dispozitii potrivit cărora: „Termenul prevăzut la art. 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, si la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsuri/or dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se prorogă la data de 1 septembrie 2008.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) care prevăd că „prin lege organică se reglementează [...] infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora” si ale art. 115 alin. (1) si (6) care prevăd că ordonantele de Guvern nu pot fi emise în domeniul legii organice si stabilesc domeniile în care nu se poate legifera prin ordonante de urgentă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 512din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, prevedea intrarea în vigoare a legii la data de 29 iunie 2005. Acest articol a fost modificat prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005, în sensul că data intrării în vigoare a legii este 1 septembrie 2006. Prin art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006, acest termen a fost prorogat la data de 1 septembrie 2008.

Nicio prevedere constitutională nu interzice modificarea unui act normativ sau a datei initial prevăzute printr-un nou act normativ si nici prorogarea termenului. Dispozitia privind modificarea datei ori prorogarea termenului intră în vigoare odată cu intrarea în vigoare a actului normativ modificator ori prin care s-a dispus prorogarea termenului.

În ce priveste criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea constată că dispozitia legală supusă controlului de constitutionalitate face parte dintr-o ordonantă emisă de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie, situatie în care nu mai operează interdictia prevăzută de alin. (1) al aceluiasi articol, privind reglementarea în domenii ce fac obiectul legilor organice prin ordonante emise pe baza unei legi speciale de abilitare.

De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă niciuna dintre interdictiile prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constitutie, întrucât nu afectează domeniile în care nu se poate reglementa prin ordonantă de urgentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, exceptie ridicată de Ilie Oliver Ghiocel în Dosarul nr. 11.673/3/2006 (nr. vechi 2.913/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 312

din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine Service” - S.R.L. În Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 6.784/COM/2004, Tribunalul Constanta - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine Service” - S.R.L. Într-o cauză având ca obiect judecarea cererii creditoarei Societatea Comercială „Chimpex” - S.A. de declansare a procedurii insolventei fată de debitoarea Societatea Comercială „Vector Marine Service” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea exceptiei sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate al debitorului asupra propriului patrimoniu, iar, pe de altă parte, că diminuarea la 10.000 lei (RON) a cuantumului minim al creantei ce permite unui creditor să introducă cererea de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitorului „oferă prea usor creditorilor posibilitatea de a interveni în activitatea economică a debitorului, cu scopul exclusiv de a-si îndestula creantele”. Pe de altă parte, se sustine că prevederea art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolventei, „este menită nu neapărat pentru îndestularea creantei, cât pentru lichidarea debitorului”, astfel încât, în opinia autoarei exceptiei, o corectă aplicare a principiilor constitutionale invocate ar trebui să prevadă întâi calea executării silite din dreptul comun si, în subsidiar, recurgerea la procedura insolventei. În ceea ce priveste dispozitiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, se arată că acest text de lege neagă debitorului orice posibilitate de a contesta starea de insolventă si creează o pozitie favorabilă creditorului.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând, în esentă, că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 a fost instituită ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a executat de bunăvoie obligatia de plată, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate al acestuia trebuie exercitat în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora:

- Art. 2: „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă.”;

- Art. 3 pct. 12: „în întelesul prezentei legi, termenii si expresii/e de mai jos au următoarele semnificatii:[...J

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie;”;

- Art. 31 alin. (1): „Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.”

- Art. 33 alin. (2) teza a doua: „(2) [...] Dacă debitorul contestă starea de insolventă, iar contestatia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.”

În opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice si preeminenta legii, art. 21 alin. (1), (2) si (3), referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi, privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), referitoare la caracterul de piată al economiei României si la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, si în art. 136 alin. (5), privind caracterul inviolabil al proprietătii private.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 2 din actul normativ criticat, scopul Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă si, în acelasi timp, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligatiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie si nu este de natură a încălca dreptul de proprietate privată.

Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, cum sunt si cele instituite prin prevederile art. 3 pct. 12 si art. 33 alin. (2) teza a doua din lege, derogatorii de la normele dreptului comun. Curtea retine că stabilirea acestor reguli speciale constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, si nu vine în contradictie cu dispozitiile constitutionale invocate.

Autoarea exceptiei invocă si neconstitutionalitatea prevederilor art. 31 alin. (1) din lege, referitoare la cererea de deschidere a procedurii insolventei, arătând că aceasta „este menită nu neapărat pentru îndestularea creantei, cât pentru lichidarea debitorului”.

Curtea constată că, potrivit acestor prevederi legale, creditorul este îndreptătit să actioneze pe orice cale legală pentru valorificarea creantelor sale, iar dacă debitorul nu este în insolventă, îsi poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri, astfel încât principiul ocrotirii în mod egal a proprietătii private este pe deplin aplicabil atât în privinta proprietătii debitorului, cât si a creantelor creditorilor.

În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, prin care a retinut că prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, deoarece acest drept fundamental are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credintă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalte subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.

Cele statuate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

147 alin. (4) din Constitutie, precum si al

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 pct. 12, art. 31 alin. (1) si art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vector Marine Service” - S.R.L. În Dosarul nr. 6.784/COM/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 1 la Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară nr. 633/2006

 

Având în vedere prevederile ari. 3 alin. (3), ale art. 4 lit. a) si c) si ale art. 63 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată,

în temeiul art. 3 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, republicată, coroborat cu prevederile art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, republicată,

directorul general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 1 la Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 29 decembrie 2006, se înlocuieste cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Celelalte dispozitii ale Ordinului directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 rămân neschimbate.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

 

Directorul general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară,

Mihai Busuioc

 

Bucuresti, 26 aprilie 2007.

Nr. 294.

 

ANEXA

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

 

 

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

Nr. 695 din 24 aprilie 2007

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 173 din 23 aprilie 2007

 

ORDIN

pentru aprobarea Listei informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate referitoare la furnizarea de servicii medicale, pe domenii de asistentă medicală, contractarea, decontarea si finantarea acestora, pe care Casa Natională de Asigurări de Sănătate le

transmite Ministerului Sănătătii Publice

 

În temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, al Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice si al art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale buget si credite externe din Ministerul Sănătătii Publice si al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. E.N. 4.240/2007,

ministrul sănătătii publice si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate referitoare la furnizarea de servicii medicale, pe domenii de asistentă medicală, contractarea, decontarea si finantarea acestora, pe care Casa Natională de Asigurări de Sănătate le transmite Ministerului Sănătătii Publice, trimestrial si anual, în scopul exercitării de către acesta

a controlului asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Casa Natională de Asigurări de Sănătate va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

ANEXĂ

 

LISTA

informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate referitoare la furnizarea de servicii medicale,

pe domenii de asistentă medicală, contractarea, decontarea si finantarea acestora, pe care Casa Natională de

Asigurări de Sănătate le transmite Ministerului Sănătătii Publice

 

A. Lista informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate pe care Casa Natională de Asigurări de Sănătate le transmite Ministerului Sănătătii Publice

1. Asistenta medicală primară (medicină de familie):

- număr de medici de familie aflati în contract cu casele de asigurări de sănătate;

- număr de persoane asigurate înscrise pe listele medicilor de familie;

- număr de cabinete de medicină de familie aflate în contract cu casele de asigurări de sănătate;

- prevederi bugetare aprobate pe anul în curs pentru asistenta medicală primară/case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată/case de asigurări de sănătate, total, din care:

- per serviciu;

- per capita.

2. Asistenta ambulatorie de specialitate pentru specialităti clinice:

- număr de medici de specialitate în ambulatoriu aflati în contract cu casele de asigurări de sănătate, pe specialităti;

- număr de cabinete de specialitate în ambulatoriu aflate în contract cu casele de asigurări de sănătate, pe specialităti;

- număr de ambulatorii de spital aflate în contract cu casele de asigurări de sănătate;

- număr de consultatii (initiale/control) si de servicii de specialitate în ambulatoriu;

- prevederi bugetare aprobate pe anul în curs pentru asistenta medicală de specialitate pentru specialitătile clinice/case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată, total, din care:

- consultatii;

- servicii.

3. Asistenta ambulatorie de specialitate pentru specialităti paraclinice:

- număr de investigatii paraclinice contractate în ambulatoriu, din care:

- analize medicale de laborator;

- radiologie - imagistică medicală;

- număr de laboratoare/case de asigurări de sănătate aflate în contract cu acestea, din care:

- laboratoare de analize medicale de laborator;

- laboratoare de radiologie - imagistică medicală;

- număr de laboratoare de spital/case de asigurări de sănătate aflate în contract cu acestea care furnizează servicii în ambulatoriu, din care:

- laboratoare de analize medicale de laborator;

- laboratoare de radiologie - imagistică medicală;

- număr de servicii - analize medicale de laborator, respectiv radiologie - imagistică medicală, contractate/case de asigurări de sănătate;

- număr de servicii - analize medicale de laborator, respectiv radiologie - imagistică medicală, decontate/case de asigurări de sănătate;

- prevederi bugetare aprobate pe anul în curs pentru servicii medicale paraclinice/case de asigurări de sănătate;

- valoarea contractată pentru servicii medicale paraclinice, pe servicii/case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată, pe servicii/case de asigurări de sănătate.

4. Asistenta cu medicamente în ambulatoriu:

- număr de furnizori de medicamente aflati în contract cu case de asigurări de sănătate, din care:

- în mediul urban;

- în mediul rural;

- valoarea contractată/case de asigurări de sănătate, din care:

- în mediul rural - cu/fără contributie personală;

- în mediul urban - cu/fără contributie personală;

- valoarea decontată/case de asigurări de sănătate, din care:

- în mediul rural - cu/fără contributie personală;

- în mediul urban - cu/fără contributie personală;

- număr de bolnavi în evidentă cu boli cronice care beneficiază de tratament ambulatoriu din bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, pe tip de boală.

5. Servicii medicale de urgentă si transport sanitar:

- număr de contracte încheiate/case de asigurări de sănătate, din care:

- publice;

- private;

- număr de solicitări contractate/case de asigurări de sănătate;

- număr de kilometri contractati/case de asigurări de sănătate;

- valoarea contractată, pe case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată, pe case de asigurări de sănătate;

- diferenta dintre valoarea contractată si valoarea decontată.

6. Asigurarea cu dispozitive medicale:

- număr de contracte încheiate cu furnizorii de dispozitive medicale, pe case de asigurări de sănătate;

- număr de beneficiari de dispozitive medicale, pe tipuri de dispozitive/case de asigurări de sănătate;

- prevederi bugetare aprobate pentru anul în curs pentru dispozitive medicale/case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată/case de asigurări de sănătate;

- număr de asigurati aflati pe liste de asteptare, pe tipuri de dispozitive medicale.

7. Asistenta medicală spitalicească:

- număr de unităti sanitare cu paturi aflate în contract cu case de asigurări de sănătate, din care:

- publice;

- private;

- număr de cazuri externate/case de asigurări de sănătate;

- valoarea contractată, pe tipuri de servicii*)/case de asigurări de sănătate, din care:

- valoarea contractată cu unităti sanitare publice;

- valoarea contractată cu unităti sanitare private;

- valoarea decontată, pe tipuri de servicii*)/case de asigurări de sănătate, din care:

- unităti sanitare publice;

- unităti sanitare private;

- programe de sănătate derulate la nivelul caselor de asigurări de sănătate;

- valoarea contractată, pe fiecare program/case de asigurări de sănătate;

- valoarea decontată, pe fiecare program/case de asigurări de sănătate;

- număr de bolnavi beneficiari ai programelor de sănătate, pe fiecare program/case de asigurări de sănătate.

8. Asistenta medicală de recuperare si reabilitare:

- număr de contracte încheiate/case de asigurări de sănătate, din care cu:

- sanatorii, inclusiv sanatorii balneare;

- preventorii;

- cabinete medicale de recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- ambulatorii de recuperare din structura unitătilor sanitare cu personalitate juridică;

- societăti de turism balnear;

- număr de beneficiari de servicii de recuperare si reabilitare/case de asigurări de sănătate, din care:

- sanatorii, inclusiv sanatorii balneare;

- preventorii;

- cabinete medicale de recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- ambulatorii de recuperare din structura unitătilor sanitare cu personalitate juridică;

- societăti de turism balnear;

- valoarea contractată/case de asigurări de sănătate, din care cu:

- sanatorii, inclusiv sanatorii balneare;

- preventorii;

- cabinete medicale de recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- ambulatorii de recuperare din structura unitătilor sanitare cu personalitate juridică;

- societăti de turism balnear;

- valoarea decontată/case de asigurări de sănătate, din care cu:

- sanatorii, inclusiv sanatorii balneare;

- preventorii;

- cabinete medicale de recuperare organizate conform Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

- ambulatorii de recuperare din structura unitătilor sanitare cu personalitate juridică;

- societăti de turism balnear.

9. Îngrijiri medicale la domiciliu:

- număr de furnizori de îngrijiri medicale la domiciliu/case de asigurări de sănătate aflate în contract cu acestia;

- număr de beneficiari/case de asigurări de sănătate;

- număr de servicii de îngrijiri medicale acordate/case de asigurări de sănătate;

- prevederi bugetare aprobate pe anul în curs/case de asigurări de sănătate;

- suma decontată/case de asigurări de sănătate.

B. Metodologia de raportare a informatiilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate

1. Informatiile prevăzute la lit. A se transmit trimestrial si anual, pe total si pe fiecare casă de asigurări de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, după cum urmează:

- pentru trimestrul expirat, până la finele trimestrului următor;

- pentru anul precedent, până la finele trimestrului I al anului curent.

2. Informatiile prevăzute la lit. A pot fi completate cu date operative, în cazuri speciale, pentru necesităti de analiză si decizii în domeniul sănătătii publice, si la alte date decât cele stabilite pentru raportările trimestriale si anuale.

3. Informatiile prevăzute la lit. A vor fi însotite si de aspecte cu privire la dificultăti si propuneri privind îmbunătătirea accesului la serviicile medicale furnizate de unitătile medicale publice si private din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

4. Informatiile se prezintă în format electronic si pe hârtie, semnate de cei în drept.

5. Primele raportări continând informatiile prevăzute la lit. A, transmise trimestrial, respectiv anual, se vor referi la anul 2007.


*) Conform tipurilor de servicii spitalicesti definite în contractul-cadru.