MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 342         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 21 mai 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 287 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996

 

Decizia nr. 339 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 361 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor

 

Decizia nr. 369 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Decizia nr. 373 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005

 

Decizia nr. 377 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

 

Decizia nr. 404 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991

 

Decizia nr. 406 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 407 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 408 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Decizia nr. 411 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora

 

Decizia nr. 412 din 3 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 287

din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „LA-RO Impex 2001” - S.R.L. în Dosarul nr. 2.553/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde Consiliul Concurentei, reprezentat de doamna Cristina Butacu, inspector de concurentă, constatându-se lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată se dă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei, sens în care depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si din actele internationale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.553/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „LA-RO Impex 2001” - S.R.L. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin textelor constitutionale si din actele internationale invocate, întrucât creează posibilitatea sanctionării unor acte si fapte care nu au produs niciun fel de consecinte asupra mediului concurential sau asupra consumatorului. De asemenea, sustine că prin atributiile de autoritate de control, cât si ca autoritate care aplică sanctiuni, Consiliul Concurentei desfăsoară o activitate care contravine principiului separatiei puterilor în stat. Si, în fine, arată că stabilirea cuantumului sanctiunii (amendă) În functie de cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior aplicării sanctiunii contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la prezumtia dobândirii licite a averii, precum si celor referitoare la inviolabilitatea proprietătii private în conditiile legii organice.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră exceptia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia referitoare la art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3) si art. 52 din Legea nr. 21/1996 este inadmisibilă, întrucât fată de aceste texte nu au fost formulate motive de neconstitutionalitate, iar în ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 45 lit. a) si art. 51 din aceeasi lege, apreciază că este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că exceptia referitoare la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 este inadmisibilă. În ceea ce priveste celelalte prevederi criticate apreciază că acestea sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art. 45 lit. a), art. 51 si art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.

Aceste prevederi au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. (1): „Dispozitiile prezentei legi se aplică actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei săvârsite de: [....]”;

- Art. 5 alin. (1): „(1) Sunt interzise orice întelegeri exprese sau tacite între agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preturilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricăror alte conditii comerciale;

b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltării tehnologice ori investitiilor;

c) Împărtirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări si achizitii ori pe alte criterii;

d) aplicarea, în privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în pozitia concurentială;

e) conditionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri a unor clauze stipulând prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piată a altor concurenti, limitarea sau împiedicarea accesului pe piată si a libertătii exercitării concurentei de către alti agenti economici, precum si întelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiti agenti economici fără o justificare rezonabilă. “;

- Art. 44 alin. (3): „Documentele, datele si informatiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidentiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obtinere de copii sau extrase decât prin decizie a presedintelui Consiliului Concurentei.

- Art. 45 lit. a): „[...] în cazul unei investigatii, dispusă din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, după caz, să ordone încetarea practicilor anticoncurentiale constatate, să formuleze recomandări, să impună părtilor conditii speciale si alte obligatii, să aplice agentilor economici amenzi în conditiile prevăzute la cap. VI;”;

- Art. 51: „(1) Constituie contraventii si se sanctionează cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sanctiunii următoarele fapte:

a) Încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 12;

b) punerea în practică a unei operatiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. (4) si (5);

c) Începerea unei actiuni de concentrare economică declarată incompatibilă cu prevederile prezentei legi printr-o decizie a Consiliului Concurentei, luată conform prevederilor art. 46 alin. (2) lit. a);

d) neîndeplinirea unei obligapi sau a unei condipi impuse printr-o decizie luată în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), Consiliul Concurentei va stabili, prin instructiuni, conditiile si criteriile de aplicare a unei politici de clementă, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară.”;

- Art. 52: „Individualizarea sanctiunii în cazul săvârsirii vreuneia dintre contraventiile prevăzute la art. 50 si 51 se face tinând seama de gravitatea si durata faptei si a consecintelor sale asupra concurentei. Sanctiunile vor fi gradate pe transe, prin instructiuni adoptate de către Consiliul Concurentei.”

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separatiei puterilor în stat si alin. (5) privind obligativitatea respectării Constitutiei si a legilor, art. 15 alin. (1) si (2) - universalitatea, art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertătii individuale si a sigurantei persoanei si alin. (11) referitor la prezumtia de nevinovătie, art. 44 alin. (8) teza a doua referitor la prezumtia dobândirii licite a averii si ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private în conditiile legii organice. Este invocată si încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum si a art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, potrivit căruia „Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fără discriminare dreptul, la o ocrotire legală din partea legii”.

Exceptia a fost ridicată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ în care autoarea exceptiei a solicitat anularea, în parte, a Deciziei nr. 124/2005 a Plenului Consiliului Concurentei, prin care a fost amendată cu suma de 1.900.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că principala critică de neconstitutionalitate priveste atributiile Consiliului Concurentei, care, în opinia autorului exceptiei, functionează atât ca autoritate administrativă, cât si ca o autoritate care desfăsoară o activitate jurisdictională.

În legătură cu această critică, Curtea Constitutională, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 5 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2006, Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006, si Decizia nr. 465 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 iulie 2006, a retinut că măsurile dispuse de Consiliul Concurentei si sanctiunile aplicate de acesta pe baza dispozitiilor legale atacate sunt de natură administrativă, si nu jurisdictională. Procedura prin care Consiliul Concurentei îsi îndeplineste atributiile stabilite de lege, în principal de a constata si sanctiona practicile anticoncurentiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdictionale, fără a se identifica însă cu acestea.

Astfel, împrejurarea că faptele semnalate sunt supuse cercetării Consiliului, iar rezultatul investigatiei este examinat în plen, aceasta nu presupune caracterizarea activitătii Consiliului ca o activitate jurisdictională, deoarece Consiliul nu solutionează un litigiu privind existenta, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atributii de esenta activitătii jurisdictionale - si nici nu adoptă solutii de competenta instantelor judecătoresti, ci efectuează operatiuni tehnico-juridice de cercetare, deliberare si decizie, specifice initierii si adoptării oricărui act administrativ, cu consecintele care rezultă din emiterea acestuia.

Curtea a mai decis că nu se poate retine nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, atât timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurentei pot fi atacate în fata unei instante judecătoresti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucuresti, împotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti atât Consiliul Concurentei, cât si agentii economici supusi măsurilor dispuse de instantă pot formula recurs la înalta Curte de Casatie si Justitie.

Ca atare, prin sanctionarea cu amendă a societătilor comerciale pentru practici anticoncurentiale, interzise de Legea nr. 21/1996, nu se aduce atingere valorilor apărate de Constitutie, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică si financiară si se asigură mediul concurential loial între societătile comerciale, aceasta constituind expresia concretă a obligatiei statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Aceste considerente retinute de Curte în deciziile sus­mentionate sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei sale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 44 alin. (3), art 45 lit. a), art. 51 si ale art. 52 din Legea concurentei nr. 21/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „LA-RO Impex 2001” - S.R.L. În Dosarul nr. 2.553/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 339

din 3 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Elena David si Florin Dâvid în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, prin avocat Valeriu Stoica, si partea Constantin Octavian Teodor Nemoianu, prin avocat Ioan-Gheorghe Bârsan, cu împuterniciri avocatiale depuse la dosarul cauzei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul reprezentantului autorilor exceptiei, care reiterează motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei si, în final, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. În plus, arată că dispozitiile art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale prin raportare la art. 16 din Constitutie, în măsura în care exceptia de nelegalitate, reglementată de textul criticat, se aplică doar actelor administrative fără caracter jurisdictional. Din acest punct de vedere, solicită ca, prin decizia ce o va pronunta, Curtea Constitutională fie să admită exceptia cu această rezervă de interpretare, fie, în cazul respingerii, să precizeze, în considerente, modalitatea conformă Constitutiei în care trebuie interpretate si aplicate prevederile criticate.

Reprezentantul părtii Constantin Octavian Teodor Nemoianu sustine că motivarea formulată de autorii exceptiei nu relevă o reală exceptie de neconstitutionalitate, ci constituie mai degrabă apărări de fond, pertinente în fata instantei de judecată învestite cu solutionarea litigiului. În plus, sustine că principiul constitutional al egalitătii, pretins a fi încălcat, nu are legătură cu cauza, întrucât actele administrative jurisdictionale, respectiv cele fără caracter jurisdictional, reprezintă două categorii distincte, care au regimuri juridice diferite, în functie de situatiile care le deosebesc în mod obiectiv. În concluzie, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că invocarea acesteia a urmărit doar tergiversarea solutionării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, care vizează în realitate modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 9 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.758/2/2006, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004”. Exceptia a fost ridicată de Elena David si Florin David într-o cauză având ca obiect solutionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinte civile prin care instanta de judecată a admis exceptia de inadmisibilitate si a respins exceptia de nelegalitate a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se

sustine că textul de lege criticat, care reglementează exceptia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, contravine art. 16 din Constitutie în măsura în care acesta permite invocarea exceptiei de nelegalitate doar în legătură cu actele administrative fără caracter jurisdictional, nepermitând tertilor la procedura administrativ-jurisdictională să invoce exceptia de nelegalitate a actelor administrativ-jurisdictionale. Altfel spus, conditionarea beneficiului exceptiei de nelegalitate de calitatea de act administrativ fără caracter jurisdictional încalcă prevederile art. 16 din Constitutie. Diferenta de tratament juridic în ceea ce priveste posibilitatea invocării exceptiei de nelegalitate se justifică, desigur, în cazul părtilor, care, în functie de procedura pe care o parcurg, pot folosi anumite căi de atac, dar în ceea ce priveste tertii nu există o ratiune obiectivă care să justifice tratamentul juridic diferit. Pentru acestia nu există deosebire între un act administrativ jurisdictional si unul fără caracter jurisdictional, atâta vreme cât nu au fost parte a unui proces si nu au putut beneficia ca si părtile de o procedură caracterizată prin contradictorialitate si asigurarea dreptului la apărare. «Tertii trebuie să beneficieze, însă, de toate modalitătile procedurale „de drept comun” reglementate de Legea contenciosului administrativ de contestare a actului administrativ cu caracter jurisdictional, inclusiv de exceptia de nelegalitate. Nu există nici un motiv obiectiv pentru care o persoană beneficiază de avantajele invocării exceptiei de nelegalitate în situatia în care actul care i se opune este un act administrativ fără caracter jurisdictional, dar să îi fie refuzate aceste avantaje în situatia în care actul respectiv are caracter jurisdictional, însă ea nu a fost parte în procedura administrativ-jurisdictională. Pentru acea persoană, cele două situatii sunt identice. Or, identitatea de situatii impune identitatea de tratament juridic.»

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează în sensul respingerii exceptiei, deoarece critica de neconstitutionalitate formulată se referă doar la aspecte privind interpretarea art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 554/2004, si nu la neconstitutionalitatea sa prin încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere se referă la Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, prin care Curtea Constitutională a statuat că „textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu si fără exceptii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil si nu încalcă exercitiul dreptului la apărare, întrucât părtile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garantii procesuale prin care îsi pot dovedi atât pretentiile lor, cât si netemeinicia pretentiilor adversarului procesual”, si a constatat, în consecintă, că nu există nicio încălcare a art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt constitutionale. Textul de lege criticat, care stabileste competenta si procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, se aplică tuturor celor aflati în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Ca atare, nu se poate retine pretinsa contrarietate fată de art. 16 din Constitutie, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006. De altfel, mentionează că invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a fost determinată de modul de interpretare si aplicare a legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale stabilite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având următorul continut:

- Art. 4 alin. (1) teza întâi - Exceptia de nelegalitate: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate.”

În motivarea exceptiei, autorii acesteia sustin încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în esentă, critica de neconstitutionalitate vizează în realitate aspecte referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, se sustine că textul de lege prin care este reglementată exceptia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este neconstitutional în măsura în care această exceptie nu poate fi invocată si de tertii fată de o procedură administrativ-jurisdictională în cadrul căreia a fost emis un act administrativ-jurisdictional ale cărui efecte li se opun. Este discriminatoriu, în opinia autorilor exceptiei, ca un astfel de mijloc procedural de contestare a unui act administrativ unilateral să fie aplicabil doar în ceea ce priveste un act administrativ fără caracter jurisdictional.

Analizând aceste sustineri, Curtea Constitutională constată că nu pot fi retinute.

Ratiunile care au determinat invocarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate privesc în realitate solutia pronuntată de instanta de judecată prin sentinta civilă atacată în fata înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, si anume respingerea ca inadmisibilă a exceptiei de nelegalitate invocată de autorii exceptiei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite, instantele judecătoresti interpretează legea în mod necesar, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.

Ca atare, problemele de interpretare si aplicare a legii, fiind de atributul suveran al instantei de judecată, nu se pot constitui în aspecte de constitutionalitate a textului de lege supus controlului Curtii Constitutionale.

De altfel, chiar cu prilejul dezbaterilor, autorii exceptiei au solicitat, în mod expres, instantei de contencios constitutional să pronunte o decizie prin care aceasta să lămurească întelesul dispozitiilor de lege criticate, în sensul conformitătii lor cu principiul egalitătii în drepturi, în functie de o interpretare proprie a acestora sau a instantei de judecată. O astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, si nu asupra modului de interpretare si aplicare a legii de către instantele judecătoresti.

Competenta Curtii Constitutionale nu poate fi confundată cu cea specifică instantelor de judecată, iar atributia de interpretare în sensul aplicării unitare a prevederilor legale de către instantele judecătoresti apartine exclusiv înaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit art. 126 alin. (3) din Constitutie.

Ca atare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Elena David si Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 361

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor

 

Ioan viaa - preseainie

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună, Ion Antonescu, Viorica Stefania Oprea, Roxana Oprea, Stefan Oprea, Marcel Coandă, Cătălina Coandă si Elena Lupu în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal Ion Antonescu, Stefan Oprea, Marcel Coandă si Cătălina Coandă, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ion Antonescu formulează o cerere prealabilă, în sensul acordării unui nou termen de judecată, deoarece la dosarul Curtii nu există punctele de vedere ale Senatului si Camerei Deputatilor.

Stefan Oprea, Marcel Coandă si Cătălina Coandă sunt de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordam unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Ion Antonescu.

Cauza fiind în stare de judecată, Ion Antonescu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece prin textul de lege criticat se desfiintează dreptul cetătenilor la petitionare reglementat de dispozitiile art. 51 din Constitutie. De asemenea, arată că dispozitiile art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 încalcă prevederile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 11, art. 20 alin. (1) si art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Stefan Oprea, Marcel Coandă si Cătălina Coandă solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 29 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 27/P/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Cpnstitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună, Ion Antonescu, Viorica Stefania Oprea, Roxana Oprea, Stefan Oprea, Marcel Coandă, Cătălina Coandă si Elena Lupu, într-o cauză ce are ca obiect reînregistrarea Partidului Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, încălcând prevederile art. 51 alin. (4) din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat are drept scop îngrădirea exercitării abuzive a dreptului constitutional de a formula o petitie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că texul de lege criticat este în deplină concordantă cu regula constitutională care lasă la nivelul de reglementare al legii stabilirea conditiilor si termenelor în care autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002. Ordonanta a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Textul de lege criticat are următorul continut: „(1) În cazul în care un petitionar adresează aceleiasi autorităti sau institutii publice mai multe petitii, sesizând aceeasi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petitiile primite.

(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeste o nouă petitie de la acelasi petitionar ori de la o autoritate sau institutie publică gresit sesizată, cu acelasi continut, aceasta se clasează, la numărul initial făcându-se mentiune despre faptul că s-a răspuns.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale cuprinse în art. 51 alin. (4) referitoare la dreptul de petitionare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună. În aceste conditii, fată de obiectul cauzei, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu au legătură cu solutionarea acesteia, exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege criticat urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună, Ion Antonescu, Viorica Stefania Oprea, Roxana Oprea, Stefan Oprea, Marcel Coandă, Cătălina Coandă si Elena Lupu în Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Sucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 369

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 204/252/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, exceptie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” - S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect o plângere contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 aduc atingere dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi si art. 16 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) si (2) si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie.

În dezvoltarea motivelor de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că prin textul de lege criticat „legiuitorul a omis să prevadă situatiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situatii răspunde persoana fizică si în care situatii sau după ce criterii răspunde persoana juridică. Procedând în mod vădit lacunar, legiuitorul a lăsat posibilitatea agentului constatator să-si aleagă după bunul plac subiectul răspunderii contraventionale, adică în mod arbitrar”. De asemenea, arată că „faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sanctiuni mai mari”.

Judecătoria Lugoj apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit căruia „Sanctiunile prevăzute la art. 80 se pot aplica si persoanelor juridice, caz în care limitele minime si maxime ale amenzilor se dublează”.

Dispozitiile constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea în mod egal de lege, indiferent de proprietar, a proprietătii private, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) si (2) privind dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se retin următoarele:

În legătură cu sustinerea autorului exceptiei, în sensul că prevederile criticate „omit să prevadă situatiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situatii răspunde persoana fizică si în care situatii sau după ce criterii răspunde persoana juridică” si că sunt „lacunare”, se constată că acestea nu pot fi retinute. Restabilirea concordantei dintre Constitutie si lege, într-o atare situatie, ar presupune înlăturarea lacunei prin completarea reglementării, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitu­tionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

În motivarea exceptiei se mai sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât „faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sanctiuni mai mari”.

Cu privire la această critică, se constată că prevederile art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 reprezintă norme coercitive care constituie sanctiuni pentru comerciantii care nu respectă dispozitiile legale referitoare la comercializarea produselor si serviciilor de piată, iar reglementarea unei sanctiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificată de pericolul social ridicat al faptei săvârsite de aceasta, si nu de posibilitătile financiare, astfel cum sustine autorul exceptiei. Legiuitorul a înteles să recurgă la sanctionarea contraventională mai drastică a comerciantilor persoane juridice în scopul prevenirii si sanctionării faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele contraventii nu pot fi săvârsite decât de agentii economici.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 373

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, exceptie ridicată de Ion Nedelcu în Dosarul nr. 3.670/2006 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin procurator fără studii juridice, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.670/2006, Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, exceptie ridicată de Ion Nedelcu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 22 referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică si ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătătii.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide numai asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 20 ianuarie 2005.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 22 referitor la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică si ale art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătătii.

Potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial''.

În aplicarea acestei prevederi constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prevede că instanta de contencios constitutional „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Asa fiind, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73-75 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, exceptie ridicată de Ion Nedelcu în Dosarul nr. 3.670/2006 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 377

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Adriana Jeni Ispas în Dosarul nr. 2.550/102/2006 (nr. vechi 5.747/2006) al Tribunalului Mures - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.550/102/2006 (nr. vechi 5.747/2006), Tribunalul Mures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Adriana Jeni Ispas cu prilejul solutionării unui litigiu de muncă având ca obiect contestatia formulată împotriva ordinului de stabilire a drepturilor salariate.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 contravin prevederilor art. 21, 44 si art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Tribunalul Mures - Sectia civilă apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată în privinta alin. (1) al art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, dar este întemeiată în privinta alin. (2) al aceluiasi articol. Fără să fi ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, instanta, în cadrul opiniei exprimate, se substituie autorului exceptiei, detaliind motivarea acesteia si extinzând-o si cu privire la încălcarea altor prevederi constitutionale, neinvocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat fiind în acord cu dispozitiile constitutionale invocate.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 21 si ale art. 44 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorui-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, dispozitii potrivit cărora: „{1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonante de urgentă, nemultumit de modul de stabilire a drepturilor salariate, poate face contestatie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justitiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă halta Curte de Casatie si Justitie si ale Directiei Nationale Anticoruptie ori, după caz, la Colegiul de conducere al înaltei Curti de Casatie si Justitie. Contestatiile se solutionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Sectia de contencios administrativ si fiscal a haltei Curti de Casatie si Justitie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al haltei Curti de Casatie si Justitie, sau, după caz, a Curtii de Apel Bucuresti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronuntate sunt irevocabile.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constitutionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justitie ai oricărei persoane si dreptul părtilor la un proces echitabil si art. 44 privind proprietatea.

Constatând că instanta judecătorească nu a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, Curtea nu va lua în considerare motivele suplimentare si celelalte prevederi constitutionale invocate în cadrul opiniei exprimate, nefiind legal sesizată în legătură cu acestea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetăteni care se pot adresa instantei de contencios administrativ în a cărei circumscriptie îsi au domicHiu. Astfel, judecătorii, procurorii si celelalte categorii de personal din sistemul justitiei se află într-o situatie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea si alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariate, precum si cu privire la exercitarea căilor de atac.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta si procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situatii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun.

Aceste reguli speciale nu îngrădesc în niciun fel accesul liber ta justitie, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Sectia de contencios administrativ si fiscal a înaltei Curti de Casatie si Justitie, ori, după caz, a Curtii de Apei Bucuresti. În fata acestor instante partite interesate se pot folosi de toate mijloacele si garantiile procedurale care conditionează desfăsurarea unui proces echitabil.

Nicio dispozitie constitutională nu prevede că accesul liber la justitie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoresti si nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdictie. Exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constitutie, se face în conditiile legii.

În sfârsit, Curtea constată că dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu au nicio legătură cu dreptul de proprietate sau cu conditiile exercitării acestui drept, prevederile art. 44 din Constitutie neavând incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Adriana Jeni Ispas în Dosarul nr. 2.550/102/2006 (nr. vechi 5.747/2006) al Tribunalului Mures - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 378

din 17 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban VTorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Moldopan” - S.A. din Botosani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc partite, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005), Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Moldopan” - S.A. din Botosani în cadrul actiunii având ca obiect cererea formulată de Ministerul Finantelor Publice - A.N.A.F. Bucuresti si Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Botosani pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva autorului exceptiei.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate creează posibilitatea introducerii fără restrictii a unor cereri de deschidere a procedurii insolventei, ceea ce determină instabilitatea economică si eliminarea de pe piată a unor comercianti. De asemenea, în opinia sa, competentele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei instante extraordinare. Consideră si că existenta unei singure căi de atac si interdictia ca instanta de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de fa normete dreptului comun si încalcă accesul liber ia justitie si dreptul părtilor de a fi judecate în mod echitabil de către o instantă independentă si impartială. Textele de lege criticate creează, în acelasi timp, un regim preferential pentru unii creditori în detrimentul altora si al debitorului, iar procedura specială de executare silită aduce atingere dreptului de dispozitie al debitorului si dreptului de proprietate al acestuia. Mai arată că prin restrângerea exercitiului dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile, cât si prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertătii comertului si inviolabilitatea proprietătii private. În sfârsit, consideră că termenele foarte scurte si caracterul urgent al procedurii aduc atingere dreptului la apărare.

Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ - Judecătorul-sindic apreciază că toate dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, arată că aceste texte de lege sunt elaborate în virtutea competentei exclusive a legiuitorului de a stabili procedura în fata instantelor judecătoresti, în vederea realizării scopului specific al procedurii insolventei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că niciuna dintre criticile formulate de autorul exceptiei nu este întemeiată. Astfel, arată că dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate nu contravin principiului egalitătii în fata fegii si a autoritătilor publice. De asemenea, consideră că legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului, iar liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale. În sfârsit, în opinia Avocatului Poporului, continutul si limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, in­dispozitiile legale criticate nu aduc atingere libertătii comertului, concurentei loiale ori cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8, 31, 47 si 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 8: „(1) Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotărârile pronuntate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zHe de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părtilor se face prin Buletinul procedurilor de insolventă. In vederea solutionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care interesează solutionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanta de recurs consideră necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părtilor interesate să le depună în copie certificată.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentinta prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentinta prin care se decide intrarea în faliment, pronuntată în conditiile art. 107;

d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situatia în care dispozitiile a

căror neconstitutionalitate se invocă au făcut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutională.”;

- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul mmkn al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.”;

- Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată si conditia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o sedintă la care vor ff citap administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.

(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăsura doar activitătile ce sunt necesare derulării operatiunilor lichidării.”

- Art. 48: „(1) Prin sentinta sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispozitii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.

(2) Încălcarea dispozitiilor judecătorului-sindic, mentionate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum si o amendă judiciară de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor si a îndatoririlor; art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil; art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea proprietătii private; art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti; art. 126 privind instantele judecătoresti; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protejarea concurentei loiale si crearea conditiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private. De asemenea, autorul exceptiei consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006, pubficată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007 si Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale si a respins, ca fiind neîntemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că judecătorul-sindic nu reprezintă o instantă extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului.

Referindu-se la conditiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolventă, Curtea a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege si că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolventă.

Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice si vor fi respinse de judecătorul-sindic.

De asemenea, Curtea a retinut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în atributiile exclusive ale legiuitorului.

În virtutea acestor prerogative constitutionale, legiuitorul, în considerarea unor situatii deosebite, poate să stabilească si reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

În legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolventei este o procedură specială, caracterizată de celeritate si care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelasi timp, valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor.

Prin aceleasi decizii Curtea a arătat si că debitorul poate face opozitie la cererea de deschidere a procedurii insolventei si poate combate prin toate mijloacele legale de probă sustinerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolventă ori că nu sunt reale creantele pretinse, astfel că atât debitorul, cât si creditorii, se bucură de toate garantiile procesuale care asigură desfăsurarea unui proces echitabil.

Referindu-se la atributiile judecătorului-sindic si reglementarea îndeplinirii acestora, Curtea a arătat că acestea nu oferă niciun temei pentru afirmatia că judecătorul-sindic nu ar fi o instantă independentă si impartială.

De asemenea, a retinut că nicio dispozitie a Constitutiei si nicio reglementare internatională nu stabilesc în câte grade de jurisdictie trebuie solutionate diferite litigii si câte căi de atac trebuie să existe, acestea urmând a fi stabilite prin lege. Posibilitatea oricărei persoane de a se adresa justitiei, de a folosi în cadrul procesului toate mijloacele procesuale prevăzute de lege, deopotrivă pentru toate părtile si posibilitatea exercitării căilor de atac, asigură exercitiul efectiv al dreptului de acces Hber la justitie, care nu este un drept absolut, putând fi supus prin lege unor conditionări de fond si de formă. Potrivit art. 129 din Constitutie, căile de atac se exercită în conditiile legii.

Curtea a apreciat că regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006 se aplică în mod egal tuturor creditorilor si debitorilor aflati în situatie identică si care se încadrează în ipotezele normelor juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări.

Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor si a actiunilor debitorului, ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea si de a-si administra bunurile, ca si vânzarea unor active ale debitorului fără acordul acestuia, Curtea a retinut că acestea constituie, într-adevăr, limitări ale exercitiului dreptului de proprietate, dar a arătat că aceste limitări sunt în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege si dispozitiile art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care prevede că proprietatea privată este inviolabilă numai în conditiile legii.

Astfel, restrângerea exercitiului dreptului debitorului în privinta patrimoniului său este determinată de constatarea administrării nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzătoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolventă. Scopul acestei restrângeri constă în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea si administrarea afacerii mai eficient de către administratori sau lichidatori calificati, care să asigure protejarea si reîntregirea activelor debitorului, în vederea îndestulării creantelor creditorilor, ceea ce intră în sfera obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protejarea concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru conskJerentete expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, ai art 1-3, ai art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 31, art. 47 si art. 48 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Moldopan” - S.A. din Botosani în Dosarul nr. 6.145/40/2005 (nr. vechi 89/F/2005) al Tribunalului Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ - Judecătorul-sindic.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 aprilie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTU CCNSTrTUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 398

din 24 aprilie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Dan Vasile Constantin în Dosarul nr. 2.545/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând cele statuate de Curtea Constitutională în Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.545/2006, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Dan Vasile Constantin într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului prin care Prefectul Judetului Neamt a constatat încetarea mandatului său de presedinte al Consiliului Judetean Neamt.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 120-123 din Constitutie referitoare la administratia publică locală si la principiile care o guvernează. Se arată, în esentă, că, în sensul prevederilor art. 123 alin. (4) din Legea fundamentală, mandatul unui ales local nu poate fi întrerupt printr-un act administrativ emis în mod discretionar de prefectul judetului. Autorul exceptiei sustine că, potrivit principiului simetriei actelor juridice, o asemenea posibilitate nu poate fi recunoscută decât consiliului judetean, care, în calitate de organ colegial, si-a desemnat presedintele. Precizează că sunt nesocotite, pe de o parte, principiul autonomiei locale, întrucât „se legiferează amestecul direct si brutal al reprezentantului statului în activitatea administratiei autonome locale”, iar pe de altă parte, principiul descentralizării, „prin «răpirea» prerogativelor constitutionale care revin consiliilor judetene sau, după caz, locale, cu privire la luarea măsurilor de încetare sau invalidare a mandatului de ales local”.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionaHtate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în sustinerea punctului de vedere considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 631 din 3 octombrie 2006.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 sunt constitutionale. În acest sens, face referire la cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 631/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(4) În situatia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renuntă la una dintre cele două functii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unitătii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unitătii administrativ-teritoriale.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 contravine dispozitiilor din Constitutie referitoare la „Administratia publică locală”, si anume art. 120 - „Principii de bază”, art. 121 - autorităti comunale si orăsenesti”, art. 122 - „Consiliul judetean” si art. 123 - „Prefectul”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege ce formează obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate a mai fost supus controlului exercitat de instanta de contencios constitutional, prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, retinând că prevederile criticate „nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect si autoritătile administratiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, fără a i se atribui prefectului competenta de a aprecia asupra valabilitătii mandatului de ales local. De altfel, ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveste, în mod exclusiv, pe alesul local”.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Dan Vasile Constantin în Dosarul nr. 2.545/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 aprilie 2007.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 404

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 teza a doua si art. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega si Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde Ruslan Deleanu, în nume propriu si ca reprezentant al autorilor exceptiei Ghenadie Brega si Olga Brega.

Având cuvântul, acesta solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată, reiterând pe larg argumentele expuse în motivarea acesteia. Arată totodată că invocă si un interes public în ceea ce priveste admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. I pct. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003, întrucât acest text de lege vizează acei cetăteni români care fie au redobândit cetătenia română începând cu anul 1991 si si-au mentinut domiciliul în străinătate, iar în ultimii patru ani si-au stabilit domiciliul în România, fie redobândesc cetătenia română în prezent si îsi stabilesc domiciliul în România.

Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în cauză, actiunea principală în care a fost invocată aceasta se identifică cu exceptia de neconstitutionalitate, astfel încât sesizarea Curtii a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 8.789/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vlli-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 teza a doua si art. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991. Exceptia a fost ridicată de reclamantii Ruslan Deieanu, Ghenadie Brega si Olga Brega în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Ghenadie Brega si Okja Brega sustin, în esentă, că art. 6 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 încalcă liberul acces la justitie si dreptul la petitionare prin aceea că „au fost constrânsi să astepte patru ani spre a putea depune cererea de redobândire a cetăteniei române la [...] Ministerul Justitiei, în conditiile unei legale sederi în România”. În ceea ce priveste art. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003, Ruslan Deieanu sustine că îngrădeste dreptul la liberă circulatie în Uniunea Europeană pentru o perioadă de 4 ani de la data stabilirii domiciliului în România, în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, arată că acelasi text legal instituie o discriminare între cetătenii români pe criteriul originii etnice.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, normele criticate nefiind în contradictie cu prevederile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate nu încalcă textele constitutionale invocate, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dtspoztttHe constitutionate ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 25 privind libera circulatie. Se mai arată că art. 51 si 53 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate ia prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că acesta îl constituie, potrivit numerotării date de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003, prevederile art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din acest act normativ.

Ca urmare, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 405/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003, având următoarea redactare:

- Art. I pct. 6 «După articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 101 si 10?, cu următorul cuprins:

„[...]

Art. 102

Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau resedinta în România pot depune la Ministerul Justitiei o cerere de redobândire a cetăteniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obtinerii dreptului de sedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România.”»

- Art. I pct. 18 «După articotui 37 se introduce un nou articol, articolul 371, cu următorul cuprins:

Art.371

Persoanele prevăzute la art. 101 care au redobândit cetătenia română cu stabilirea domiciliului în România sau care si-au stabilit ulterior domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la liberă circulatie în baza pasaportului emis de autoritătile române pentru a călători în alte state decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a schimbării domiciliului.

Ministerul de Interne poate acorda dispensă pentru exercitarea dreptului la liberă circulatie, prin derogare de la prevederile alin. 1, în următoarele situati:

a) reîntregirea familiei sau vizitarea sotului ori a unei rude până la gradul II inclusiv;

b) vizitarea unei rude până la gradul IVgrav bolnave;

c) realizarea unei interventii medicale în lipsa căreia sănătatea persoanei ar fi în pericol;

d) efectuarea unui stagiu de perfectionare sau ca urmare a obtinerii unei burse;

e) deplasări determinate de natura ocupatiei exercitate în România.”»

Dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind Accesul liber la justitie, ale art. 25 privind Libera circulatie, ale art. 51 privind Dreptul de petitionare si ale art. 53 referitor la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea acelorasi texte legale criticate ca neconstitutionale, cu motivarea că încalcă prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 privind Egalitatea în drepturi, în art. 21 privind Accesul liber la justitie, în art. 25 privind Libera circulatie, în art. 51 privind Dreptul de petitionare si în art. 53 referitor la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Or, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, instanta de contencios constitutional „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”, iar, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”. Din aceste dispozitii legale rezultă că legile si ordonantele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin actiune introdusă exclusiv în acest scop la instanta de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de exceptie, în vederea valorificării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, sens în care Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006. Tot astfel, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, că, atunci când obiect exclusiv al actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstrtutionalrtătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului, respectiv a unor dispozitii ale unor asemenea acte normative, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii.

Întrucât în cazul de fată actiunea principală, deci fondul cauzei, se identifică practic cu exceptia de neconstitutionalitate, sesizarea Curtii a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 si, ca urmare, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 teza a doua si art. I pct. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea si completarea Legii cetăteniei române nr. 21/1991, exceptie ridicată de Rusian Deleanu, Ghenadie Brega si Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 406

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „C & T Proeuro” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Administratia Financiară a Municipiului Lugoj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 5.497/59/2006, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „C & T Proeuro” - S.R.L. din Lugoj în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat are efecte retroactive, întrucât se aplică si actelor anterioare, „inclusiv cu privire la conditiile în care se poate face estimarea veniturilor si la criteriile de estimare”. Se mai arată că art. 66 din Codul de procedură fiscală instituie o prezumtie de nelegalitate a dobândirii unor venituri pentru care autoritatea fiscală nu este obligată să facă proba existentei acestora, cu consecinta deposedării prezumtivului dobânditor de alte bunuri, licit dobândite, în contradictie cu art. 44 alin. (8) si (9) din Legea fundamentală. Totodată, se apreciază că, prin formularea sa extrem de generală, textul de lege criticat contravine si cetorlaRe dispozitii din Constitutie invocate, întrucât „o estimare făcută pe baza unui text de lege generai, evaziv, fără criterii bine stabilite, nu poate fi decât neconstitutională”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că art. 66 din Codul de procedură fiscală nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate. Arată că „diversitatea situatiilor ce pot apărea în procedura stabilirii mărimii bazei de impunere, când aceasta nu poate fi fără echivoc determinată, exclude posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise”, textul de lege criticat „oferind, totusi, unele jaloane orientative, inclusiv de cuantificare, care nu contin aspecte de retroactivitate. „Organul fiscal, în procesul colectării creantelor bugetare, are îndatorirea legală de a identifica orice bază de impunere si de a stabili nivelul acesteia, în conformitate cu cerintele art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, [...] identificarea nivelului oricărei baze de impunere neputând fi realizată decât în cadrul termenelor de prescriptie în materie si prin raportare la datele si documentele existente.”

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contine nicio dispozitie cu caracter retroactiv, precum si faptul că instituirea unor instrumente de calcul al unor obligatii fiscale încălcate este legitimă si nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 66 din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul cuprins:

- Art. 66: „(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. In acest caz trebuie avute în vedere toate datele si documentele care au relevantă pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.

(2) În situatiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptătite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere pretul de piată al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.”

Autoarea exceptiei sustine că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii, ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă” si alin. (9) potrivit cărora „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditii/e legii”, ale art. 56 alin. (2) si (3) privind asezarea justă a sarcinilor fiscale si interzicerea oricăror prestatii în afara celor stabilite prin lege si ale art. 139 privind impozitele, taxele si alte contributii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează:

Textul de lege criticat, care reglementează obligatia organului fiscal ca, în situatia în care nu poate determina mărimea bazei de impunere, să procedeze la estimarea acesteia, nu contine nicio dispozitie cu caracter retroactiv. Faptul că estimarea se realizează cu luarea în considerare a tuturor datelor si documentelor care prezintă relevantă nu poate fi interpretat ca o aplicare retroactivă a textului de lege. Scopul examinării acestor date si documente îl constituie identificarea de către organul fiscal a acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale a contribuabilului, în vederea stabilirii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat. Ca urmare, chiar dacă, în practică, dispozitiile legale criticate pot viza acte si fapte din trecut, luate în considerare de organul fiscal cu prilejul realizării estimării, efectele lor se produc în viitor, de la data intrării în vigoare a textului de lege, care reglementează pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare, în deplină concordantă cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală.

Autoarea exceptiei mai critică art. 66 din Codul de procedură fiscală si pentru modul de redactare, apreciat ca fiind prea general si, prin urmare, imprecis, ceea ce, în opinia sa, este de natură să instituie o prezumtie de nelegalitate a dobândirii averii, cu consecinta confiscării bunurilor licit dobândite, în contradictie cu prevederile art. 44 alin. (8) si (9) din Legea fundamentală. Aceste critici nu pot fi retinute, deoarece textul de lege ce face obiectul exceptiei contine o serie de elemente pe baza cărora organul fiscal poate proceda la stabilirea corespunzătoare a bazei de impunere, diversitatea situatiilor ce pot apărea în cadrul acestei proceduri excluzând posibilitatea instituirii unor criterii foarte precise si stabile, în virtutea dreptului său de apreciere, precum si a rolului activ, consacrate de art. 7 si 8 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal este îndreptătit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obtină si să utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corectă a situatiei fiscale a contribuabilului, să aprecieze, în limitele atributiilor si competentelor ce îi revin, relevanta stărilor de fapt fiscale si să adopte solutia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Estimarea bazei de impunere realizându-se numai după examinarea tuturor acestor elemente si cu aplicarea criteriilor stabilite chiar de dispozitiile art. 66 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, nu poate fi retinută sustinerea potrivit căreia textul de lege criticat ar institui o prezumtie de nelegalitate a dobândirii averii. În plus, ori de câte ori contribuabilul este nemultumit de constatările organului fiscal, le poate contesta, având asadar deplina posibilitate de a demonstra, în fata unei instante judecătoresti, nelegalitatea acestor constatări, respectiv a actelor astfel întocmite.

Curtea constată totodată că art. 66 din Codul de procedură fiscală nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare si, de asemenea, nu stabileste alte impozite, taxe, contributii sau prestatii decât cele expres prevăzute de lege, astfel încât nu pot fi retinute nici criticHe formulate în raport de prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) si (3) privind asezarea justă a sarcinilor fiscale si interzicerea oricăror prestatii în afara celor stabilite prin lege, precum si ale art. 139 privind impozitele, taxele si alte contributii.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art 1-3, al art 11 aSn. (1) fit A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 din Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comerciala „C & T Proeuro” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.497/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 407

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicotae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Mohammad Mohseni Doost în Dosarul nr. 14.841/302/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 150D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Khalid Hussen în Dosarul nr. 5.440/302/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 150D/2007 la Dosarul nr. 48D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar că solutia legislativă continută de textul criticat a fost preluată de noua reglementare la art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2. Mentionează că, în domeniul reglementat de textul de lege criticat, Curtea Constitutională are o bogată jurisprudentă, a cărei modificare nu se justifică în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 octombrie 2006 si 18 ianuarie 2007, pronuntate în dosarele nr. 14.841/302/2005 si nr. 5.440/302/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptia a fost ridicată de Mohammad Mohseni Doost si, respectiv, Khalid Hussen în cauze civile având ca obiect obtinerea statutului de refugiat.

În motivările exceptiei, având un continut similar, se sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se arată că prevederile criticate permit, pe de o parte, interpretări eronate cu privire la natura si continutul pedepselor inumane ori degradante, iar pe de altă parte, limitarea arbitrară a conditiilor de acordare a protectiei umanitare conditionate numai la situatiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecutie pentru unul din cele 5 motive ale definitiei Conventiei de la Geneva: rasa, religia, nationalitatea, opiniile politice, apartenenta la un anumit grup social.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece argumentele invocate nu relevă un reat conflict între prevederile art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 si norma înscrisă la art. 22 din Constitutie. În acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 244/2005.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul arată că, urmare a abrogării Ordonantei Guvernului nr. 102/2000, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 si că aceasta nu este, în opinia sa, întemeiată.

Avocatul Poporului precizează că Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar solutia legislativă continută în textul criticat a fost preluată, de principiu, de art. 26 din legea amintită. Consideră că stabilirea, prin dispozitiile de lege criticate, a conditiilor în care se poate acorda protectia subsidiară este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004 (devenite, ca urmare a renumerotării si republicării, art. 5 pct. 2).

La data sesizării Curtii Constitutionale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.

Prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esentă, de art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protectie a străinilor si apatrizilor, denumită protectie subsidiară.

În consecintă, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunta cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul continut: „(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 22 afin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare similară si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, si Decizia nr. 116 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo retinute.

Cele statuate prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Mohammad Mohseni Doost si Khalid Hussen în dosarele nr. 14.841/302/2005 si nr. 5.440/302/2006 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANVIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 408

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Gheorghe Prodescu în Dosarul nr. 349/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este tegal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul exceptiei nu a motivat exceptia invocată, astfel cum prevede, imperativ, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 349/85/2006, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Prodescu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionaie, întrucât „au fost îndepărtate în mod nelegal sporul de 6 luni vechime în muncă pentru fiecare an de persecutie politică si indemnizatia de 500.000 lei pentru fiecare an de persecutie politică”. Se mai arată că modificarea art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1997, care nu a fost aprobată prin lege, este neconstitutională.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990, act normativ care, de altfel, a fost aprobat prin Legea nr. 55/1998.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat este în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 108 privind Actele Guvernului si ale art. 115 privind Delegarea legislativă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că autorul acesteia nu a indicat niciun text sau principiu constitutional încălcat de norma criticată, astfel cum prevăd dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 9: „Persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-si exercite profesia sau, după caz, ocupatia pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situatie.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că autorul exceptiei critică prevederile legale mentionate fără să indice textele sau principiile constitutionale pe care acestea le încalcă.

Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstitutionale numai prevederile de lege „care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”. Totodată, în temeiul art. 10 alin. (2) din aceeasi lege, sesizările adresate Curtii trebuie motivate, iar conform art. 146 lit. d) din Legea fundamentală si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunte numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate substitui părtii cât priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate, întrucât acest fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile Legii nr. 47/1992.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Gheorghe Prodescu în Dosarul nr. 349/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 411

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora

 

Ioan Vida - presedinte

Ntcolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Vrorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maneta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. În Dosarul nr. 28.209/2/2004 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea exceptiei, avocat Ciprian Dontu. Partea Autoritatea Natională pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei este reprezentată prin consilier juridic Elena Cretu.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Autoritatea Natională pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalîtate ca neîntemeiată.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, dezvoltând argumentele expuse în motivarea acesteia.

Consilierul juridic Elena Cretu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 28.209/2/20O4, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) fit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. În dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că stabilirea, prin textul legal criticat, a dreptului Autoritătii Nationale de Reglementare în Comunicatii, institutie aflată în subordinea Guvernului, de a aplica sanctiuni operatorilor pentru faptele prevăzute de lege echivalează cu a conferi acesteia dreptul de a înfăptui justitia, în contradictie cu dispozitiile art. 1 alin. (4) si art. 126 alin. (1) din Constitutie. Calificarea actiunilor sau inactiunilor operatorilor drept acte ilicite, precum si aplicarea unei amenzi administrative fără o procedură contradictorie contravin, în opinia autoarei exceptiei, si dispozitiilor art. 24 din Constitutie. În sfârsit, se arată că dreptul conferit unei autorităti administrative de a aplica sanctiuni administrative pentru fapte care nu sunt calificate de lege drept contraventie sau abatere disciplinară încalcă si principiul legalitătii, deoarece agentul puterii executive nu creează legea, ci doar o aplică.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul atacat este constitutional.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că ratiunea reglementării criticate vizează modalitatea de constrângere a operatorilor de retele de comunicatii electronice de a respecta cadrul legislativ în care această autoritate are responsabilîtăti, iar sanctionarea cu amendă a refuzului de a furniza în mod complet si corect informatiile prevăzute de această ordonantă reprezintă o optiune a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 527/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002, având următoarea redactare:

- Art. 19 alin. (1) lit. a): „(1) Autoritatea de reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi

administrative în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:

a) să furnizeze în mod complet si corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a autoritătii de reglementare, informatiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (3) sau ale art. 17 alin. (1), precum si orice alte informatii cerute în mod neechivoc de autoritatea de reglementare în aplicarea prevederilor prezentei ordonante.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separatia si echilibrul puterilor în stat, ale art. 24 privind Dreptul la apărare si ale art. 126 referitor la Instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat în prezenta cauză a mai fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi norme constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, instanta de contencios constitutional a statuat, pentru argumentele acolo retinute, că dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separatia si echilibrul puterilor în stat, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 126 referitoare la instantele judecătoresti.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a modifica jurisprudenta Curtii în materie, solutia si considerentele ce au stat la baza deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si interconectarea acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. În Dosarul nr. 28.209/2/2004 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 412

din 3 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maneta Safta - magistrat-asistent

 

Pe roi se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interguard Serv” - S.R.L. în Dosarul nr. 35.002/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 35.002/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plătii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interguard Serv” - S.R.L. În dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece stabileste o procedură ce determină limitarea mijloacelor de probă, a căilor de atac, restrângerea dreptului fundamental la apărare si instituirea unei discriminări între persoane aflate în situatii identice. Astfel, judecarea actiunii în anulare de către un singur judecător este apreciată ca fiind contrară liberului acces la justitie si de natură a crea „o diferentiere neconstitutională fată de justitiabilii care beneficiază la aceiasi nivel jurisdictional de judecată de un complet format din doi judecători”. Totodată, se sustine că alin. (5) al art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 „permite exercitarea unui eventual abuz de drept” din partea creditorilor si determină o situatie de inegalitate între debitorul din procedura somatiei de plată si pârâtul din procesele comerciale de drept comun.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 afin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legate, constatând că acestea nu încalcă principiul egalitătii în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernutui si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 8: „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

(3) Abrogat.

(4) Dacă instanta învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanta, pronuntând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

Dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cete ate art. 16 aHn. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 44 afin. (1) privind garantarea dreptufui de proprietate si a creantelor asupra statului. Se invocă, totodată, dispozitiile art. 6 par. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată a mai fost supusă controlului de constitutionalitate, atât în ansamblul ei, cât si prin examinarea separată a dispozitiilor sale,, inclusiv a art. 8, prin raportare la aceleasi norme constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, si prin Decizia nr. 522 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo retinute, că dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 16, 20, 21, 24, art. 44 alin. (1) si nici pe cele ale art. 6 par. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, răspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenta Curtii în materie, solutia si considerentele ce au stat la baza deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în această cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Interguard Serv” - S.R.L. În Dosarul nr. 35.002/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 mai 2007.

 

PRESEDINTELE CURTH CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta