MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 174         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 13 martie 2007

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

43. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind slăbirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora

 

153. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora

 

44. - Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comerciala

 

154. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comercială

 

171. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel în rezervă din Ministerul Apărării

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
 
Decizia nr. 49 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legi fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
 
Decizia nr. 50 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
 
Decizia nr. 86 din 8 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art 7201 din Codul de procedură civilă
 
Decizia nr. 101 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, si ale art. 29 alin. (6) dm Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
 
Decizia nr. 130 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
 
LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 61 din 30 august 2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.24 din Legea nr. 288/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 31 august 2006.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 6 martie 2007.

Nr. 43.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare si a taxelor percepute pentru prestarea acestora si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 martie 2007.

Nr. 153.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comercială

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art I. - Legea nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comercială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 19 mai 2003, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatul (3) al articolului 5 se abrogă.

2. Alineatul (4) al articolului 9 se abrogă.

3. Alineatul (5) al articolului 17 se abrogă.

4. Alineatul (4) al articolului 22 se abrogă.

5. După articolul 33 se introduce un nou capitol, capitolul V1, cuprinzând articolele 331- 334, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL V1

Dispozitii privind asistenta judiciară dintre România si statele membre ale Uniunii Europene

Art. 331. - În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind notificarea asupra documentelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă si comercială în statele membre, procedura de comunicare a actelor judiciare si extrajudiciare se efectuează după cum urmează:

a) instantele române comunică actele judiciare si extrajudiciare direct către autoritătile primitoare ale statelor membre ale Uniunii Europene, cu transmiterea unei copii a cererii de comunicare Ministerului Justitiei, pentru evidentă;

b) notarii, executorii judecătoresti si alte autorităti, în competenta cărora intră comunicarea de acte în străinătate, efectuează transmiterea cererilor prin intermediul judecătoriilor în a căror circumscriptie îsi au sediul profesional, dispozitiile lit. a) fiind aplicabile în mod corespunzător;

c) autoritatea română primitoare a cererii de comunicare de acte judiciare si extrajudiciare din statele membre ale Uniunii Europene este judecătoria în a cărei circumscriptie domiciliază sau îsi are sediul destinatarul. La restituirea actelor, judecătoria informează în copie Ministerul Justitiei, pentru evidentă.

Art. 332. - În aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea dintre organele jurisdictionaie ale statelor membre în vederea obtinerii de probe în materie civilă sau comercială, cererile de obtinere a probelor prin comisie rogatorie internatională se efectuează după cum urmează:

a) instantele române transmit cererile direct către instantele solicitate competente din statele membre ale Uniunii Europene, iar o copie a cererii de obtinere de probe se transmite Ministerului Justitiei, pentru evidentă;

b) de către judecătoria în a cărei circumscriptie urmează a se obtine proba solicitată din statele membre ale Uniunii Europene. La restituirea actelor, judecătoria trimite o copie Ministerului Justitiei, pentru evidentă.

Art. 333. - În aplicarea dispozitiilor art. 331 lit. a) si b) si ale art. 332 lit. a), pentru a obtine informatii privind limba folosită pentru completarea formularelor, precum si limba folosită pentru traducerea actelor anexate acestora, acceptate si notificate Comisiei Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, autoritătile române competente accesează pagina specializată de internet a Comisiei Europene si consultă punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene în materie civilă si comercială.

Art. 334. - (1) Ministerul Justitiei este autoritate centrală română în temeiul art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 si al art. 3 alin. 1 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001.

(2) Ministerul Justitiei efectuează comunicările în legătură cu informatiile care sunt necesare în temeiul art. 23 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1348/2000 din

29 mai 2000, precum si al art. 22 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001.

(3) În temeiul art 3 alin. 3 oln Regulamentul Consiului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001, Ministerul Justitiei îndeplineste atributiile referitoare la luarea unei decizii privind cererile formulate în baza art. 17 din acelasi regulament.”

6. Alineatul (2) al articolului 35 se abrogă.

Art. II. - Legea nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comercială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 19 mai 2003, cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

EUGEN NICOLICEA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂRCMU

 

Bucuresti, 6 martie 2007.

Nr. 44.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională În materie civilă si comercială

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenta judiciară internatională în materie civilă si comercială si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 5 martie 2007.

Nr. 154.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel în rezervă din Ministerul Apărării

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării,

având în vedere propunerea ministrului apărării si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 10 din data de 13 februarie 2007,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel în rezervă Urzică Ion Ion i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2)

din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 7 martie 2007.

Nr. 171.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 49

din 16 ianuarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de persoana fizică „Legumicultorul Gaidanov Petre” si de Societatea Comercială „Legumicultorul” - S.R.L. În Dosarul nr. 611/2006 al Tribunalului Ialomita - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, Societatea Comercială „Legumicultorul” - S.R.L. a depus prin reprezentant un înscris prin care completează motivarea acesteia.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozitiilor art. 16 din Constitutie, întrucât se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Interdictia reconstituirii dreptului de proprietate pe alte suprafete nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantie a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 611/2006, Tribunalul Ialomita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.

Exceptia a fost invocată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinte civile pronuntate în temeiul textelor de lege criticate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate, fără a arăta motivele pe care se întemeiază critica de neconstitutionalitate. Totodată, sustin că art. 38 din Legea nr. 1/2000 încalcă dispozitiile art. 44, 45, 135 si art. 136 din Constitutie, deoarece „obligă comisiile să reconstituie dreptul de proprietate numai pe vechile amplasamente, ceea ce este uneori imposibil”.

Tribunalul Ialomita - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000, fată de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece normele deduse controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Totodată, nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a art. III din Legea nr. 169/1997 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000, fată de art. 44 si 136 din Constitutie, întrucât continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispozitiile art. 45 si ale art. 135 din Constitutie nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională ia fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările aduse prin

Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 350 din 29 iunie 2001:

- Art. III din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare si ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptătite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de productie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de către acestia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrisi în cooperativa agricolă de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcrippuni si inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum si actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire si constituire a dreptului de  proprietate în măsura în care au depăsit limitele de suprafată stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au detinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraselor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitătilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari, cu exceptia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20, în localitătile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condipile art. 20 si în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptătite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea conditiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind constructiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, crese, grădinite, cantine, cămine culturale, sedii si altele asemenea - ce au apartinut cooperativelor agricole de productie, cu încălcarea dispozitiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

(11) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul pubtic sau privat al statului sau al localitătilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îsi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la solutionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu exceptia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.

(2) Nulitatea poate ti invocată de primar, prefect, Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor si de alte persoane care justifică un interes legitim, iar solutionarea cererilor este de competenta instantelor judecătoresti de drept comun.

(21) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată si în litigiile în curs.

(22) Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obtinute de fostii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi si-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedati atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.

(23) Fostii proprietari pot reveni la vechiul amplasament si atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renuntă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.

(24) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită pretul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.

(3) În situatia în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat constructii de orice fel, sunt aplicabile dispozitiile art. 494 din Codul civil”;

- Art. 38 din Legea nr. 1/2000: „Comisiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) le este interzisă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere prin transferul lor de la o unitate administrativ-teritorială la alta.”

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei, art. 135 referitor la economia României si art. 136 privitor la proprietate.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

I. Prevederile art. III din Legea nr: 169/1997 instituie sanctiunea nulitătii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Asemenea acte nu pot să constituie temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice. Asa fiind, nu poate fi retinută critica cu privire la încălcarea art. 44 si 136 din Constitutie.

Pe de altă parte, potrivit art. 57 din Legea fundamentală, cetătenii români trebuie să îsi exercite drepturile si libertătile constitutionale, printre care si dreptul de proprietate, cu bună-credintă, respectându-se astfel dispozitiile imperative ale legii.

Totodată, prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 nu aduc atingere dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece normele deduse controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea nr. 1/2000 în raport de dispozitiile art. 44 si 136 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi retinută, deoarece Legea nr. 1/2000 oferă solutii pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate persoanele îndreptătite.

Obligatia impusă comisiilor de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, fără a avea dreptul de a le transfera de la o unitate administrativ-teritorială la alta, este justificată de existenta împărtirii administrativ-teritoriale a tării, prevăzută prin lege. Dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 45 privind libertatea economică, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei si art. 135 referitor la economia României nu sunt incidente în spetă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de persoana fizică „Legumicultorul Gaidanov Petre” si de Societatea Comercială „Legumicultorul” - S.R.L. În Dosarul nr. 611/2006 al Tribunalului Ialomita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 ianuarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. LOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 50

din 16 ianuarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Katharina Marschi în Dosarul nr. 738/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.733 D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Mariene Marschi în Dosarul nr. 737/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.946 D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Johann Krisch si Elisabeth Krisch în Dosarul nr. 2.650/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 2.009 D/2006, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicată de Salamon Eugenio în Dosarul nr. 1.255/2006 al Tribunalului Maramures - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 2.109 D/2006, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Biro Ladislau în Dosarul nr. 1.927/2006 al Judecătoriei Lugoj.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, având în vedere obiectul partial identic al exceptiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.733 D/2006, nr. 1.946 D/2006, nr. 2.009 D/2006 si nr. 2.109 D/2006 la Dosarul nr. 1.732 D/2006, care este primul înregistrat.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 23 mai 2006, 20 iunie 2006, 14 aprie 2006 si 13 septembrie 2006, pronuntate în dosarele nr. 738/C/2006, nr. 737/C/2006 si nr. 2.650/C/2006 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă, nr. 1.255/2006 ai Tribunalului Maramures - Sectia civilă si nr. 1.927/2006 al Judecătoriei Lugoj, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul Juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 marne 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Katharina Marschi, Mariane Marschl, Johann Krisch, Elisabeth Krisch si Biro Ladislau, si cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (5) din aceeasi lege, exceptie ridicată de Salamon Eugenio, în cauze având ca obiect o actiune în revendicare si cereri de anulare a dispozitiei prin care s-au respins, ca tardiv introduse, notificările formulate de autorii exceptiei în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Salamon Eugenio consideră că notificările pe care le-a depus au ca temei legal art. 2 lit. d)1 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005. Datorită acestui text de lege, nou-introdus, dreptul său de a formula notificare s-a născut si a devenit actual doar la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

În situatia în care Curtea va considera că dreptul său de a formula notificare nu s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, autorul consideră că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstitutionale, aducând atingere dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece se instituie o situatie privilegiată pentru o anumită categorie de persoane, respectiv cele ce nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 si care sunt repuse în termen cu privire la dreptul de a formula o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, instituirea unui termen înăuntrul căruia trebuie formulată notificarea aduce atingere prevederilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece actiunea în revendicare este imprescriptibilă.

Ceilalti autori ai exceptiei sustin că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 aduc atingere dispozitiilor art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2) si ale art. 16, 20 si 44 din Constitutie. Legiuitorul a acordat prin Legea nr. 247/2005 noi termene de formulare a notificărilor numai anumitor categorii de persoane îndreptătite la restituire, ceea ce a creat o gravă discriminare si inegalitate între cetăteni, precum si ocrotirea diferentiată a dreptului de proprietate privată.

Totodată, autorii exceptiei mai arată că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aduc atingere dispozitiilor art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (2) si ale art. 16, 20, 21 si 44 din Constitutie. Textul de lege criticat interzice revendicarea imobilelor de către persoanele care nu au cunoscut termenele instituite prin Legea nr. 10/2001, ceea ce contravine naturii unui stat de drept ce garantează drepturile omului. Prin simpla împlinire a termenului prevăzut în art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se conferă „efecte retroactive unei stări nelegale, actul netegal de preluare a imobilului devine legal”. Textul de lege criticat „interzice revendicarea unor imobile preluate de statul comunist, iar această interdictie înseamnă o gravă discriminare între cetăteni, deoarece actiunea în revendicare a oricărui imobil pe calea dreptului comun nu este supusă unor termene”. Art. 22 alin. (5) din Legea nr. 1072001 „interzice accesul la justitie oricărei persoane care ar dori să revendice, pe calea dreptului comun, un imobil preluat abuziv de către stat”, ocrotind preferential dreptul de proprietate privată al statului si al altor persoane juridice sau fizice asupra imobilelor preluate abuziv.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate reglementează situatia juridică a imobilelor ce intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, în vederea stabilirii unei certitudini cu privire la raporturile juridice viitoare, fără a aduce atingere principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Tribunalul Maramures - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât noua lege reparatorie contine dispozitii discriminatorii, în sensul aplicării ei diferentiat, în functie de persoană, bun si loc de situare a acestuia.

Judecătoria Lugoj apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile sunt constitutionale, asa cum a statuat si Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 22 alin. (1) si (5): „(1) Persoana îndreptătită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică detinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[...]

„(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”

Aceste prevederi sunt considerate de autorii exceptiei a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare a statului român, în art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminării, în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitătii legii, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justitie si în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. Totodată, autorul exceptiei arată că sunt încălcate si dispozitiile art. 1 referitor la obligatia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 1 privind protectia proprietătii din primul Protocol aditional la Conventie.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

Cu privire la sustinerile autorului Salamon Eugenio, Curtea observă că art. 2 lit. d)1 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, a devenit, ca urmare a republicării Legii nr. 1072001, art. 2 alin. (1) lit e) din acest act normativ. Aceste dispozitii nominalizează expres Decretul nr. 111/1951 în sfera actelor normative abuzive, act normativ în temeiul căruia imobilele considerate a fi abandonate treceau în proprietatea statului, în baza unei hotărâri judecătoresti sau a unei dispozitii administrative. În forma initială a legii, imobilele considerate a fi fost abandonate erau incluse în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, fără însă ca dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 să indice actul normativ în temeiul căruia aceste imobile erau trecute în proprietatea statului. Prin urmare, introducerea expresă a acestui act normativ, respectiv Decretul nr. 111/1951, nu aduce niciun element de noutate fată de reglementarea anterioară. În acest sens, s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006.

Cu privire la celelalte sustineri ale autorilor exceptiei, Curtea constată că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Modificările nu privesc însă instituirea unui nou termen în care să poată fi depuse notificările prevăzute la art. 22 din Legea nr. 10/2001. Aceasta deoarece, asa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, făcând referire la practica sa anterioară, recunoasterea sine die a posibilitătii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul nnietătii imobiliare.

În ceea ce priveste sustinerea potrivit căreia art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aduce atingere dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine că aceasta nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat se aplică de la intrarea în vigoare a legii.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 16, Curtea a retinut prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 că acestea se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeasi situatie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Pe lângă cele statuate prin decizia mentionată, Curtea mai observă că cetătenii care pot introduce notificări în temeiul art. 22 din Legea nr. 1072001, solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situatie diferită fată de cultele religioase ori comunitătile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, asa încât si tratamentul juridic instituit de legiuitor cu privire la acestea este diferit, fiind totodată reglementat prin acte normative distincte. Nu se poate retine asadar încălcarea dispozitiilor art. 16 si ale art. 4 alin. (2) din Constitutie.

Tot prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006, Curtea a statuat că art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă nici dispozitiile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), ce prevăd că procedura de judecată este stabilită numai prin lege. Aceeasi concluzie se impune si cu privire la dispozitiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Z si altii contra Regatului Unit (2001), s-a statuat că accesul la un tribunal nu este absolut si poate fi supus unor restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie sau de decădere. Pentru aceste motive nu poate fi retinută nici atingerea adusă prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, trin Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006 s-a statuat, în esentă, că, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este asadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept Pentru aceste considerente, nu poate fi retinută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 privind protectia proprietătii din primul Protocol aditional la Conventie.

În sfârsit, în temeiul celor expuse anterior, Curtea respinge si critica privind atingerea adusă art 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare a statului român si art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului din Legea fundamentală, precum si art. 1 referitor la obligatia de a respecta drepturile omului din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Katharina Marschi, Marlene Marschi, Johann KrisGh, Elisabeth Krisch si de Biro Ladislau în dosarele nr. 738/C/2006, nr. 737/C/2006 si nr. 2.650/C/2006 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă si nr. 1.927/2006 al Judecătoriei Lugoj, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (5) din aceeasi lege, exceptie ridicată de Salamon Eugenio în Dosarul nr. 1.255/2006 al Tribunalului Maramures - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 ianuarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTIJ CONSTITUTIONALE,

praf. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 86

din 8 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Floare Zatic, Szotter Karoly, Lucia Perianu si Stelian Ioan Petrovici în dosarele nr. 5.452/301/2006, nr. 4.582/301/2006, nr. 20.863/301/2005 si nr. 20.873/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde avocatul autorilor exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.268D/2006, nr. 2.269D/2006, nr. 2.356D/2O06 si nr. 2.357D/2006 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul autorilor exceptiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.357D/2006, nr. 2.356D/2006 si nr. 2.269D/2006 la Dosarul nr. 2.268D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor exceptiei solicită admiterea criticii de neconstitutionalitate, întrucât, prin aplicarea dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, se aduce atingere în mod nejustificat dreptului la apărare, respectiv dreptului la asistentă juridică acordată părtilor în faza preprocesuală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale. %

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 25 august 2006, pronuntate în dosarele nr. 5.452/301/2006 si nr. 4.582/301/2006, precum si prin încheierile din 9 septembrie 2006, pronuntate în dosarele nr. 20.863/301/2005 si nr. 20.873/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de proceduri civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Floare Zatic, Szotter Karoly, Lucia Perianu si Stelian ban Petrovici în cauze civile având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textul de lege criticat limitează accesul liber la justitie, deoarece în faza concilierii nu poate fi acordată asistenta judiciară prevăzută de art. 24 alin. (2) din Constitutie, întrucât, nefiind declansat litigiul, instanta nu se poate pronunta cu privire la o asemenea cerere. De asemenea, arată că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, dreptul la apărare si la un proces echitabil, întrucât imprecizia acestuia dă posibilitatea instantei de a-l aplica si în litigiile dintre persoane fizice, necomercianti, si persoane juridice, comercianti. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifică solutionării litigiilor în materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si se îngrădeste dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut:

„Art. 7201 - În procesele si cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca solutionarea litigiului prin concliiere directă cu cealaltă parte.

In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenpitor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei părti.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în fata legii, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privitoare la accesul liber la justitie si în art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate si prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celeritătii solutionării litigiilor dintre părti - mai pregnant în materie comercială - si să degreveze activitatea instantelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părtilor posibilitatea de a se întelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fără implicarea autoritătii judecătoresti competente. Fată de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizării instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justitie, în acceptiunea prohibită de prevederile constitutionale de referintă, atâta vreme cât partea interesată poate sesiză instanta judecătorească cu cererea de chemare în judecată, urmând ca în fazele procesuale ale litigiului să beneficieze de toate garantiile prevăzute de lege, inclusiv de dreptul de a fi asistată de un avocat, potrivit art. 24 alin. (2) din Constitutie.

De altfel, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, sau prin Decizia nr. 361 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare păstrându-si valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Roare Zatic, Szotter Karoly, Lucia Perianu si Stelian Ioan Petrovici în dosarele nr. 5.452/301/2006, nr. 4.582/301/2006, nr. 20.863/301/2005 si nr. 20.873/301/2005 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOANV1DA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 101

din 13 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale si apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 iunie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 17.487/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. S/2001 privind procedura somatiei de plata, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de VGR Investments LLC.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportat la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, deoarece „nu asigură în mod egal ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate al creditorului asupra creantei sale în situatia în care instanta de judecata pronuntă o hotărâre de respingere a cererii de somatie de piată, hotărâre care, potrivit art. 7 din ordonantă, este irevocabilă, iar debitorul se poate prevala de acest text de lege pentru a solicita ridicarea măsurii sechestrului asigurător fată de creditorii care actionează pe calea dreptului comun si împotriva cărora debitorul a obtinut o hotărâre irevocabilă pe fondul dreptului de creantă”.

Totodată, autorul exceptiei apreciază că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie, întrucât .Curtea Constitutională are exclusiv competenta de a solutiona exceptiile ridicate în fata instantelor de judecată, admisibilitatea sau inadmisibilitatea trebuind să fie de competenta instantei constitutionale, după cum inadmisibilitatea unei actiuni de drept comun este de competenta instantelor judecătoresti de drept comun, si nu de competenta contenciosului constitutional”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este nefondată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile art. 44 alin. (2) si ale art. 146 lit. d) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor ceior două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispozitii raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă (modificat de art. I pct. 78 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), precum si prevederile art 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Textele legale mentionate au următorul continut:

- Art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „Ordonanta prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum si în cazul în care prin ordonantă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”;

- Art. 595 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviintată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renuntat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanta care a încuviintat-o. Asupra cererii instanta se pronuntă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părtilor. Dispozitiile art. 593 se aplică în mod corespunzător”.;

- Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: „Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curpi Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Autorul exceptiei sustine, pe de o parte, că prevederile art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, contravin dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie privind dreptul de proprietate privată, iar, pe de altă parte, că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146 lit. d) referitoare la atributiile Curtii Constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că dispozitiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate.

I. Astfel, Curtea a mai fost sesizată cu numeroase exceptii privind neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, dar toate acele critici au fost respinse, constatându-se că atât actul normativ criticat, în ansamblul său, cât si diferite dispozitii ale sale sunt în conformitate cu prevederile constitutionale. În acest sens, Curtea a pronuntat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, si Decizia nr. 200 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 3 iulie 2003.

Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată si accelerată pentru recuperarea creantelor al căror caracter cert, lichid si exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle si explicatiile date de către părti. Hotărârile pronuntate în cadrul acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului.

Mijloacele procedurale puse la îndemâna panilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părti să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată.

În ceea ce priveste critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 317 din 19 noiembrie 2002 s-a retinut că „executarea oricărei obligatii de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. În toate cazurile în care o asemenea obligatie se execută, chiar si în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constitutionale. De altfel, învestirea hotărârii judecătoresti cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părtilor un tratament egal si posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar si după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptătită are dreptul să introducă, în fata instantei de executare, contestatie la executare”.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în raport cu dispozitiile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, si Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată exceptia de neconstitutionalitate.

Cu aceste prilejuri Curtea a retinut, în esentă, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constitutie, deoarece dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 „sunt norme de procedură pe care instanta care a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice în vederea, selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale”.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea hr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, raportate la art. 595 din Codul de procedură civilă, si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de VGR Investments LLC în Dosarul nr. 17.487/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 130

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Romeo Gigi Ispas în Dosarul nr. 24.384/3/2005 (3.607/2005) al Tribunalului Bucuresti -Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal răspunde partea Ilie Conceatu, prin avocat, cu delegatie la dosar. Lipsesc cealaltă parte si autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.157D/2006. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ileana Ruxandra Pescărasu în Dosarul nr. 2.946/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Răspunde autoarea exceptiei, prin avocat, cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că părtile Alexandru Bitineanu si Stelica Bitineanu au depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul autoarei exceptiei se opune admiterii cererii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare.

Având în vedere că exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul dosarelor nr. 2.157D/2006 si nr. 2.079D/2006 are acelasi continut, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părtile prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.157D/2006 la Dosarul nr. 2.079D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul părtii llie Conceatu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că măsurile instituite prin textele de lege reprezintă consacrarea legală a obligatiilor constitutionale ale statului de a asigura un nivel de trai decent si de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii, instituite prin dispozitiile art. 47 alin. (1) si ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală. În acest sens sunt si dispozitiile art. 25 din Declaratia Universală a Depturilor Omului, potrivit cărora dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde si dreptul la locuintă, precum si cele cuprinse în art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale. Se mai arată că legiuitorul este îndreptătit să stabilească continutul si limitele dreptului de proprietate, astfel încât să realizeze un echilibru între interesele proprietarilor si ale chiriasilor, asa cum a procedat si în normele legale supuse controlului.

Reprezentantul autoarei exceptiei Ileana Ruxandra Pescărasu sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. 18 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, arătând, în esentă, că instituirea dreptului de preemtiune al chiriasului la cumpărarea locuintei încalcă dreptul de dispozitie al proprietarului, precum si caracterul constitutional de economie de piată al economiei României. Se mai precizează că prin reglementarea legală criticată proprietarul apartamentului este obligat în mod abuziv să realizeze protectia socială a chiriasului, ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale si internationale privind protectia proprietătii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dreptul de dispozitie al proprietarului, deoarece dreptul de preemtiune al chiriasului este reglementat pentru situatia în care un tert oferă un pret egal sau inferior celui oferit de chirias.

CURTEA

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 ianuarie 2006 si din 13 iunie 2006, pronuntate în dosarele nr 24.384/3/2005 (3.607/2005) si nr. 2.946/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale art. 18 alin. (1), (2) si (3) din acelasi act normativ.

Exceptia a fost ridicată de Romeo Gigi Ispas si de Ileana Ruxandra Pescărasu în cauze având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil-constructie încheiat cu încălcarea dreptului de preemtiune al chiriasului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine că textele de lege criticate, potrivit cărora chiriasul are un drept de preemtiune la cumpărarea locuintei, încalcă dreptul de dispozitie al proprietarului, ca atribut esential al dreptului de proprietate. Se arată că prelungirea contractului de închiriere cu un an, prin simpla manifestare de vointă a chiriasului, în sensul notificării proprietarului a intentiei de a cumpăra locuinta, reprezintă o limitare excesivă a posibilitătii titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul său si este de natură a crea inechităti sociale, prin favorizarea nejustificată a chiriasilor de către legiuitor, pe de o parte, si, pe de altă parte, prin lipsirea proprietarilor de fructele civile ale proprietătii, diminuate prin efectul prevederii legale criticate.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate în Dosarul nr. 24.384/3/2005 (3.607/2005), Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece prin modul de reglementare a dreptului de preemtiune al chiriasului se aduce atingere dreptului de dispozitie al proprietarului.

Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată în Dosarul nr. 2.946/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă opinează că aceasta este neîntemeiată, deoarece prin modul de reglementare a dreptului de preemtiune al chiriasului este ocrotit în mod egal dreptul de proprietate, în conditiile legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea dreptului de preemtiune reprezintă o normă de protectie a chiriasului fată de un eventual comportament abuziv al proprietarului, în sensul vânzării locuintei înainte de expirarea termenului de închiriere, la un pret egal sau cel putin inferior celui oferit de chirias, si nu este de natură a limita dreptul de proprietate privată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată, în esentă, că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată al proprietarului locuintei si nu se referă la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale, deoarece acesta poate să se bucure pe deplin de toate atributele acestui drept, la expirarea contractului de închiriere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 18 si 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Art. 18 alin. (3) a fost modificat de articolul unic punctul 10 din Legea nr. 241/2001, astfel încât, în prezent, textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 18: „(1) În cazul în care contractul de închiriere nu se reînnoieste pentru motivul prevăzut la art. 14 alin. (2) lit. b), chiriasul are drept de preempune la cumpărarea locuintei.

(2) Notificarea prealabilă a refuzului de a reînnoi contractul de închiriere, în temeiul si cu respectarea conditiilor prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă, tine loc de ofertă de vânzare si trebuie să cuprindă pretul vânzării, sub sanctiunea nulitătii absolute. Oferta de vânzare este irevocabilă până la expirarea perioadei de închiriere.

(3) Dacă chiriasul notifică proprietarului intentia de a cumpăra locuinta, sub conditia obtinerii unui împrumut pentru plata pretului, contractul de închiriere se prelungeste cu un an. La expirarea acestui termen, dacă vânzarea nu s-a perfectat, chiriasul pierde dreptul de preempune la cumpărarea locuintei.

(4) Exercitarea cu rea-credintă a dreptului de preemtiune atrage răspunderea civilă a chiriasului pentru daunele cauzate proprietarului.”

- Art. 21: „Dispozitiile art. 18-20 privind dreptul de preemtiune al chiriasului si dreptul de a se subroga cumpărătorului sunt aplicabile si în cazul în care proprietarul vinde locuinta înainte de expirarea perioadei de închiriere. Cumpărătorul este dator să respecte contractul de închiriere încheiat în scris si înregistrat la organul fiscal teritorial, cu exceptia cazului în care încetarea închirierii din cauza vânzării a fost prevăzută în contractul de închiriere.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 44 - Dreptul de ptoprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 57 - Exercitarea drepturilor si a libertătilor si în art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea constată următoarele:

Prevederile legale criticate reglementează dreptul de preemtiune al chiriasului la cumpărarea locuintei, în cazul în care proprietarul îsi manifestă vointa de a o vinde înainte de expirarea termenului închirierii.

În scopul asigurării unei continuităti a raporturilor locative si a protectiei chiriasului, legiuitorul a instituit anumite conditii si termene pentru exercitarea dreptului de preemtiune, si anume irevocabilitatea ofertei de vânzare până la expirarea contractului de închiriere, cu posibilitatea prelungirii acestuia, si implicit a ofertei de vânzare, cu un an, si dreptul chiriasului de a se subroga cumpărătorului în cazul în care locuinta este vândută înainte de expirarea contractului de închiriere, la un pret egal sau inferior celui oferit de chirias.

Autorii exceptiei sustin că în acest mod este încălcat dreptul de dispozitie al proprietarului, pe de o parte, prin termenul lung în care poate fi exercitat dreptul de preemtiune, respectiv cel putin până la expirarea contractului de închiriere sau încă un an după această dată, si, pe de altă parte, printr-o limitare excesivă a posibilitătii titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul său, fiind încălcate în acest fel. Dispozitiile constitutionale cu privire la protectia proprietătii cuprinse în art. 44 si în art. 136 alin. (5).

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate, întrucât prin reglementarea dedusă controlului nu este încălcat dreptul de proprietate, ci sunt instituite anumite conditii pentru exercitarea acestuia, în conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, si anume prin instituirea, în spetă, a obligativitătii respectării dreptului de preemtiune.

De altfel, referitor la sustinerea privind încălcarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, se constată că nu se poate retine o restrângere a prerogativei dispozitiei proprietarului, atât timp cât acesta nu este lipsit de posibilitatea de a negocia pretul vânzării si de a vinde imobilul unui tert care oferă un pret mai mare, deoarece atât dreptul de preemtiune, reglementat în art. 18 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, cât si dreptul de subrogare al cumpărătorului, la care se refera art. 21 din acelasi act normativ, sunt valabile numai la vânzarea locuintei către un tert la pret egal sau inferior ofertei cumpărătorului.

În acest sens s-a pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 398 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 8 noiembrie 2004, solutie si considerente ce sunt valabile si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, aceasta nu este întemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Referitor la dispozitiile art. 57 - Exercitarea drepturilor si a libertătilor, Curtea constată că acestea nu au relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 si art. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilireachiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Romeo Gigi Ispas în Dosarul nr. 24.384/3/2005 (3.607/2005) al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de Ileana Ruxandra Pescărasu în Dosarul nr. 2.946/3/2006 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie