MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 213         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 29 martie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 123 din 15 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (2), art. 273, art. 274 si art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 124 din 15 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 142 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Decizia nr. 161 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 IfL b) si c), art 11 alin. (1) lit. a)- b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

267. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale Agentiei Nucleare

 

275. - Hotărâre privind reorganizarea si functionarea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale

 

278. - Hotărâre pentru modificarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 900/2005 privind înfiintarea Societătii Comerciale „Zirom” - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Zirom”

 

288. - Hotărâre privind reorganizarea Muzeului National „George Enescu”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

213. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine

 

215. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru modificarea anexei nr. 3b) la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 849/2004 privind aprobarea modelelor de cereri de autorizare pentru activitatea de clasificare a carcaselor, a modelelor formularelor-tip pentru atestatul de clasificator si pentru autorizatia de clasificare si a modelelor rapoartelor de clasificare si registrului agentiilor de clasificare

 

326. - Ordin al ministrului mediului si gospodăririi apelor privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă care apartin domeniului public al statului

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 12 octombrie 2006 în Cauza Kaya împotriva României

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 123

din 15 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (2), art. 273, art. 274

si art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (2), art. 273, art. 274 si art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Hyppo Gas” - S.R.L., Societatea Comercială „Eastwood” - S.R.L. si Societatea Comercială „MTB.RO 2001” - S.R.L., toate cu sediul în Focsani, în Dosarul nr. 3.756/2006 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.756/2006, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (2), art. 273, 274 si 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Hyppo Gas” - S.R.L., Societatea Comercială” Eastwood” - S.R.L. si Societatea Comercială „MTB.RO 2001” - S.R.L., toate cu sediul în Focsani, cu prilejul solutionării unei contestatii la executare în domeniul răspunderii salariatilor pentru pagubele cauzate angajatorului.

În motivarea exceptiei autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate creează o discriminare între debitorii salariati ai creditorilor si alte categorii de debitori, întrucât permit executarea silită a obligatiei salariatilor la despăgubire numai în temeiul unor hotărâri judecătoresti rămase definitive si irevocabile, iar nu în baza unor hotărâri care sunt doar definitive, ca în dreptul comun. De asemenea, arată că textele de lege criticate permit urmărirea bunurilor în conditiile procesuale civile numai după ce sumele datorate au fost executate prin retineri lunare din drepturile salariate timp de 3 ani.

Judecătoria Focsani apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că textele de lege criticate sunt dispozitii speciale ale procedurii de executare, adoptate în considerarea situatiei speciale a celor la care se referă, iar situatiile diferite justifică instituirea unor solutii legislative diferite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece se înscriu în cadrul măsurilor de protectie a salariatului în raporturile sale cu angajatorul. Această reglementare nu poate avea semnificatia unei discriminări, salariatii aflându-se în situatii diferite fată de ceilalti debitori, fapt ce justifică aplicarea unui tratament juridic diferit.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 164 alin. (2), ale art. 273, 274 si 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 164 alin. (2); „Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă si exigibilă si a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă. “;

- Art. 273: „(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se retine în rate lunare din drepturile salariate care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăsi, împreună cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv. “;

- Art. 274: „(1) “in cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator si cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua institutie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.

(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în conditiile Codului de procedură civilă.”;

- Art. 275: „In cazul în care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în conditiile Codului de procedură civilă.”

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate reglementează procedura de executare a obligatiei de dezdăunare ce-i revine salariatului pentru daunele cauzate angajatorului din vina si în legătură cu munca sa.

În ceea ce priveste critica autorilor exceptiei, potrivit căreia această procedură ar fi diferită de cea de drept comun, Curtea retine că răspunderea patrimonială a angajatorului si a salariatului este diferită de celelalte forme ale răspunderii civile, diferentiere determinată de specificul si particularitătile raporturilor juridice de muncă si ale contractelor individuale de muncă ce dau nastere acestor raporturi, precum si de nevoia instituirii unor măsuri de protejare a salariatului fată de eventualele actiuni cu caracter abuziv din partea angajatorului care, la modul general, are o pozitie dominantă în raporturile sale cu salariatul. Astfel, derogările stabilite de lege în această materie sub aspect procedural sunt justificate tocmai de specificul acestei forme de răspundere civilă.

Această reglementare se circumscrie perfect dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevăd că regulile de competentă si de procedură în fata instantelor judecătoresti, în care se includ si cele privitoare la executarea silită, se stabilesc prin lege. Acest text constitutional dă libertate legiuitorului să stabilească normele de procedură cu aplicabilitate generală, dar si derogări de la acestea, în măsura existentei unor situatii deosebite ce justifică instituirea unui tratament juridic diferentiat.

De altfel, Curtea constată că aceste aspecte au mai fost retinute si în considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, prin care s-a examinat constitutionalitatea art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, si ale Deciziei nr. 650 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 27 decembrie 2005, prin care au fost analizate art. 274 alin. (1) si art. 275 din aceeasi lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (2), art. 273, art. 274 si art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Hyppo Gas” - S.R.L., Societatea Comercială „Eastwood” - S.R.L. si Societatea Comercială „MTB.RO 2001” - S.R.L., toate cu sediul în Focsani, în Dosarul nr. 3.756/2006 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 124

din 15 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin – procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galati în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 2.451 D/2006, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Elvila” - S.A., Sucursala „Pamex” din Piatra-Neamt, în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe Albu, ale cărui interese sunt reprezentate de Federatia Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, prin jurist Dan Anghel. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.451 D/2006 la Dosarul nr. 2.371 D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege constituie o măsură firească de protectie a salariatilor ce este conformă dispozitiilor constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.477/44/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galati cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 1.146 din 14 august 2006, pronuntată de Tribunalul Galati în Dosarul nr. 1.522/2006.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.300/C/2006, Tribunalul Neamt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Elvila” - S.A., Sucursala „Pamex” din Piatra-Neamt, cu prilejul solutionării contestatiei la decizia de concediere formulate de Gheorghe Albu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor si dispozitiilor art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că liderii sindicali sunt privilegiati în raport cu ceilalti salariati si că nu există niciun motiv pentru care măsurile de protectie a conducătorilor sindicali să dureze o perioadă atât de lungă după ce acestia si-au încheiat mandatul. De asemenea, arată că prevederile internationale invocate nu reglementează interdictia concedierii pentru necorespundere profesională.

Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât prevăd prelungirea măsurii de protectie a liderului sindical pe o perioadă foarte lungă după încetarea mandatului acestuia. În acest sens, arată că dispozitiile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971 asigură protectia acestor persoane numai pe perioada exercitării mandatului, nu si în afara lui.

Tribunalul Neamt - Sectia civilă apreciază că textul de lege criticat este constitutional, fiind edictat de legiuitor tocmai pentru a evita orice discriminare la care ar putea fi supusi liderii sindicali de către angajator.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconsti­tutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 223 alin. (2) din Codul muncii sunt constitutionale, având în vedere că măsura de protectie reglementată nu constituie o discriminare, deoarece liderii sindicali se află într-o situatie diferită de cea a celorlalti salariati. Astfel, protectia lor este nu numai justificată, dar si necesară.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora: „Pe toată durata exercitării mandatului, precum si pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentantii alesi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce tin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.”

În opinia autorilor exceptiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, si dispozitiilor art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protectia reprezentantilor lucrătorilor în cadrul întreprinderii si facilitătile de acordat acestora, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, prevederi conform cărora: „Reprezentantii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protectie eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea si activitatea lor de reprezentanti ai lucrătorilor, afilierea lor sindicală sau participarea lor la activităti sindicale, în măsura în care actionează conform legilor, conventiilor colective sau altor angajamente conventionale în vigoare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 223 alin. (2) din Codul muncii stabileste măsurile de protectie pentru asigurarea conditiilor si climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariatilor alesi în conducerea organizatiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredintat acestuia de ceilalti salariati ori ca represalii pentru activitatea desfăsurată de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum si pentru a intimida alti reprezentanti ai salariatilor.

Organizatiile sindicale, si mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare si apărare a drepturilor si intereselor profesionale si economice ale salariatilor, vin mai des în contact direct cu reprezentantii angajatorului, adesea în stări conflictuale, situatii în care nu ar mai putea actiona eficient dacă ar fi expusi eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.

Aceste circumstante îi plasează pe liderii sindicali într-o situatie obiectiv diferită fată de cea a celorlalti salariati, ceea ce justifică si tratamentul juridic diferentiat, prin reglementarea unor măsuri speciale si mai eficiente de apărare a stabilitătii raporturilor de muncă.

Este evident că reprezentantii salariatilor nu trebuie să fie timorati ori santajati prin măsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare si nici de perspectiva unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protectiei si după încetarea mandatului într-o perioadă de timp limitată.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971, Curtea retine că drepturile si libertătile proclamate prin instrumentele juridice internationale au caracter minimal, obligă statele părti la tratatele respective să le acorde, dar nu împiedică reglementarea unor drepturi sau libertăti mai largi. În acest sens, si art. 20 alin. (2) din Constitutie precizează că reglementările internationale referitoare la drepturile omului au prioritate fată de cele din legislatia internă, cu exceptia situatiei în care acestea din urmă sunt mai favorabile.

Art. 1 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 135/1971 nu concretizează măsurile de protectie, impunând doar ca acestea să fie eficiente contra tuturor actelor ce ar putea aduce prejudicii reprezentantilor salariatilor, inclusiv concedierea. De asemenea, acest text de lege nu prevede nici conditiile în care se poate ori nu se poate dispune concedierea. Astfel, legiuitorul national are libertatea să stabilească măsurile eficiente de protectie, concretizate într-un tratament juridic diferentiat în raport cu situatia diferită a categoriei de salariati vizate, ceea ce nu constituie nici privilegii si nici discriminări.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galati în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale si de Societatea Comercială „Elvila” - S.A. - Sucursala „Pamex” din Piatra-Neamt în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 142

din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin^ (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Laurentiu Tăiatu si Bogdan Stefan Basalic din Bucuresti în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa pârtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii. Exceptia a fost ridicată de Laurentiu Tăiatu si Bogdan Stefan Basalic din Bucuresti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei se sustine că textul de lege criticat, care permite emiterea unei autorizatii de construire pentru (în cauză) un teren aflat în litigiu, contravine prevederilor constitutionale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât „creează un statut preferential uneia din părtile litigiului”; art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată în limitele si conditiile stabilite de lege si art. 136 alin. (5), care consacră inviolabilitatea proprietătii private, deoarece si solicitantul care nu este titularul dreptului de proprietate poate obtine autorizatie de construire, ceea ce provoacă si perpetuează o „stare de incertitudine si nesigurantă în circuitul civil” si o abatere de la scopul general al reglementării. În acest sens, se invocă cauza Vasilescu împotriva României, 1998 prin care s-a statuat că violare a dreptului de proprietate există si atunci când unei persoane nu i se acordă dreptul de a se folosi în mod normal de proprietatea sa; art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, desi restrângerea nu este justificată de niciunul din cazurile expres prevăzute de acesta; art. 52 referitor la vătămarea dreptului persoanei de o autoritate publică, constând în „înlăturarea oricărei forme de răspundere a autoritătii publice” pentru o „autorizatie de constructie care nu poate produce efectele juridice în vederea căreia a fost emisă”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În esentă, în opinia instantei de judecată, textul de lege criticat „este o aplicare a principiului răspunderii civile delictuale”, care instituie „o exonerare de răspundere a autoritătii emitente a autorizatiei de construire sub conditia îndeplinirii cerintelor” principului mentionat. Asa fiind, consideră că nu sunt încălcate prevederile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, sunt constitutionale, nefiind contrare prevederilor din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991, în redactarea cuprinsă în articolul unic pct. 9 din Legea nr. 119/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 122/2004 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005, care prevede: „[...] Autoritatea emitentă a autorizatiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti privind imobilul - teren si/sau constructii - apartinând exclusiv solicitantului.”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi - „Părtile au dreptul la un proces echitabil”, art. 44 alin. (1) teza întâi - „Dreptul la proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate”, art. 136 alin. (5) - „Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice”, art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti” s\ art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În legătură cu sustinerile privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constitutie, referitor la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că textul criticat nu este de natură să îngrădească dreptul pârtilor interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a beneficia de toate drepturile si garantiile menite să le asigure acest drept. Aceasta, deoarece autorizatia de construire emisă de autoritatea administratiei publice, sub rezerva lipsei responsabilitătii pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti, este supusă controlului judecătoresc al instantei de contencios administrativ. Asadar, critica referitoare la contradictia cu prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) nu poate fi retinută.

De asemenea, nu poate fi retinută nici critica privind încălcarea art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, întrucât emiterea autorizatiei de construire după îndeplinirea cumulativă a conditiilor prevăzute de lege nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate, în măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea conditiilor legale, titularul dreptului va suporta sanctiunile stabilite prin lege. Totodată, invocarea în sprijinul acestor sustineri a Cauzei Vasilescu împotriva României, 1998, care are ca obiect nelegalitatea confiscării unor bunuri proprietatea reclamantului, nu are relevantă în prezentul dosar, prin care se solicită „rectificarea cadastrală a proprietătii”, „stabilirea corectă a granitelor terenurilor” si, în mod corespunzător, anularea autorizatiei de construire emise de Primăria Sectorului 1, până la solutionarea definitivă a litigiului.

Cu referire la invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 52, Curtea constată că legea criticată prevede suficiente garantii în vederea asigurării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prin reglementarea, în cuprinsul art. 12 din aceeasi lege, a posibilitătii de anulare de către instantele de contencios administrativ a autorizatiilor de construire emise cu încălcarea prevederilor legale. Asa fiind, si această critică urmează a fi înlăturată.

În sfârsit, Curtea constată că, prin cuprinsul lor, dispozitiile art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 nu restrâng exercitiul unor drepturi sau libertăti fundamentale, astfel că nici raportarea criticii la art. 53 din Constitutie nu poate fi retinută.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Laurentiu Tăiatu si Bogdan Stefan Basalic din Bucuresti în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 161

din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rico Servicom” - S.R.L. din Bucuresti, în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.583/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art 10 lit b) si c), art 11 alin. (1) lit a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rico Servicom” - S.R.L. din Bucuresti, într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine următoarele:

- dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, întrucât legiuitorul avea obligatia de a consacra sanctiunea prin lege, iar nu printr-o ordonantă;

- dispozitiile art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a), b) si d) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (8) si (9), precum si ale an”. 136 alin. (6). În acest sens, apreciază că se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, precum si prezumtiei de dobândire licită a bunurilor, prin instituirea unei prezumtii „absolute de ilegalitate” asupra provenientei unor sume de bani.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, si a celor ale art. 10 lit. b) si c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si ale art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: „Prin legi, ordonante sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii în toate domeniile de activitate. “;

- Art. 10 lit. b) si c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999: „Constituie contraventii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:[...]

b) neîndeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative;

c) emiterea bonului fiscal fără ca acesta să contină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)”;

- Art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999:

„(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică agentilor economici, cu exceptia celor prevăzute la lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) si o) se sanctionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 Ut. a), b), i), j), I) si m) se sanctionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;[...J

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinând agentilor economici prevăzuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, mentionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenientă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitătii agentilor economici, potrivit art. 14.”

Autoarea exceptiei sustine, pe de o parte, că dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie referitoare la impozite, taxe si alte contributii, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 10 lit. b) si c), ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si ale art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (8) si (9) privind dreptul de proprietate privată, precum si celor aleart. 136 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. Prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la cele privind impozite, taxe si alte contributii, invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea Constitutională, respingând o exceptie cu acelasi obiect si întemeiată tot pe invocarea pretinsei încălcări a dispozitiilor art. 139 alin. (1) din Constitutie, a retinut că, „desi, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvârsirea contraventiilor nu are aceeasi semnificatie cu stabilirea impozitelor si taxelor sau a altor contributii ale bugetului de stat, în sensul textului constitutional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu si prestabilit. În cazul amenzilor, baza legală a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, potrivit căreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat», precum si dispozitiile din anexa nr. 1 la Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispozitii care prevăd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi si din alte sanctiuni aplicate, potriyit dispozitiilor legale. Spre deosebire de plata impozitelor si taxelor sau a altor contributii ale bugetului de stat, a cărei obligatie constitutională a cetătenilor este prevăzută de art. 56 din Constitutie, în sensul că acestia contribuie prin impozite si taxe la finantarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constitutie; ea nu este o sursă de venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situatia normală, dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sanctiune al amenzii, de consecintă a încălcării unei norme legale prin săvârsirea unei contraventii. Faptul generator al raportului juridic al obligatiei de plată a amenzii îl constituie comiterea contraventiei”.

Solutia Curtii Constitutionale în cauza respectivă, precum si considerentele care au stat la baza acesteia îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudentă.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, se constată că acestea au mai fost supuse controlului Curtii Constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 7 octombrie 2003, si Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constitutională a statuat că aceste texte de lege sunt constitutionale. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut, în esentă, că stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. De asemenea, Curtea a constatat că dispozitiile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sanctiuni contraventionale pentru agentii economici care nu respectă dispozitiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare apartinând agentilor economici. Consecinta încălcării acestor dispozitii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenientă nu poate fi justificată. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constitutionale în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”, fiind deci în deplină concordantă cu textele constitutionale mentionate în sustinerea exceptiei.

Solutia si considerentele deciziilor sus-mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 lit. b) si c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rico Servicom” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 februarie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale Agentiei Nucleare

 

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) frt. I) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2004,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. II din Legea nr. 57/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv pasnice a energiei nucleare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare al Agentiei Nucleare, prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă structura organizatorică a Agentiei Nucleare, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 4. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2003 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale Agentiei Nucleare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 17 decembrie 2003, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Ion-Mircea Plângu

Presedintele Agentiei Nucleare,

Valică Gorea

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Viădescu

 

Bucuresti, 14 martie 2007.

Nr. 267.

 

ANEXA Nr. 1

 

REGULAMENTUL

de organizare si functionare al Agentiei Nucleare

 

Art. 1. - (1) Agentia Nucleară, denumită în continuare AN, este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului si în coordonarea primului-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru.

(2) AN are ca principal obiect de activitate acordarea de asistentă tehnică de specialitate Guvernului în formularea politicii în domeniul nuclear, promovarea, dezvoltarea si monitorizarea activitătilor nucleare în România, precum si promovarea pe plan national si international a intereselor domeniului nuclear românesc, în ansamblul său.

(3) AN monitorizează ia nivel national activitătile nucleare care se desfăsoară în scopuri exclusiv pasnice.

(4) În domeniul său de competentă, AN este punct national de contact pentru Programul de cooperare tehnică a României cu Agentia Internatională pentru Energie Atomică, denumită în continuare AIEA.

Art. 2. - AN îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 7/2003 privind promovarea, dezvoltarea si monitorizarea activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - AN are sediul în municipiul Bucuresti, str. D.l. Mendeleev nr. 21-25, sectorul 1.

Art. 4. - (1) În realizarea obiectului său de activitate AN îndeplineste următoarele functii:

a) de reprezentare, prin care asigură, în numele statului român, cu aprobarea Guvernului, reprezentarea pe plan national si international a domeniului său de activitate;

b) de strategie, prin care asigură elaborarea si aplicarea Strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear pe termen scurt, mediu si lung si formularea politicii Guvernului în domeniul nuclear;

c) de coordonare, prin care asigură coordonarea la nivel national a actiunilor privind promovarea, dezvoltarea si monitorizarea activitătilor nucleare în România;

d) de promovare, prin care se asigură promovarea si sustinerea pe plan national si international a intereselor domeniului nuclear românesc;

e) de monitorizare, prin care asigură monitorizarea activitătilor nucleare, în acord cu obiectivele Programului nuclear^ national, denumit în continuare PNN.

(2) În exercitarea functiilor sale AN colaborează cu organele de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu celelalte institutii publice si cu agentii economici care au responsabilităti si activează în domeniul nuclear, cu organizatiile neguvernamentale, precum si cu asociatiile profesionale din domeniu.

(3) AN prezintă trimestrial primului-ministru si Guvernului, prin Cancelaria Primului-Ministru, un raport privind activitatea sa, evolutiile internationale în domeniul nuclear, gradul de implementare a Strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear, a PNN, inclusiv a Planului nuclear anual, denumit în continuare PNA, pe baza informărilor prezentate de Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare (CNCAN) si de Agentia Natională pentru Deseuri Radioactive (ANDRAD), inclusiv cu privire la modul de implementare a programelor de asistentă tehnică care se desfăsoară sub egida AIEA, a Uniunii Europene, denumită în continuare UE, sau a altor organisme si organizatii internationale de profil.

(4) AN întocmeste, la solicitarea expresă a primului-ministru si/sau a Guvernului, rapoarte specifice, pe probleme punctuale din domeniul său de activitate.

Art. 5. - (1) Atributiile principale ale AN sunt prevăzute la art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În exercitarea functiilor prevăzute la art. 4, AN îndeplineste si următoarele atributii:

a) elaborarea si monitorizarea implementării Strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear si, respectiv, a PNN, prin PNA;

b) propunerea către Autoritatea Natională pentru Cercetare Stiintifică de directii prioritare si obiective pentru Planul national de cercetare, dezvoltare si inovare, în concordantă cu PNN si PNA;

c) promovarea si sustinerea proiectelor de interes din domeniul nuclear, prin comisiile/comitetele interministeriale constituite prin acte normative;

d) promovarea si sustinerea participării unitătilor de cercetare, dezvoltare si inovare, a centrelor de excelentă si a agentilor economici la activitătile desfăsurate în cadrul PNN, precum si în cadrul parteneriatului international din domeniul nuclear;

e) asigurarea de consultantă de specialitate în domeniul său de activitate structurilor administrative permanente si/sau temporare ale statului;

f) elaborarea si semnarea Programului-cadru de tară cu AIEA si urmărirea implementării acestuia, precum si avizarea si monitorizarea derulării programelor de asistentă tehnică desfăsurate în concordantă cu acest document;

g) asigurarea fondurilor necesare, prin prevederi bugetare anuale, si efectuarea plătilor privind obligatiile financiare ale României către AIEÂ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2005 privind plata obligatiilor financiare pe care România le are fată de Agentia Internatională pentru Energie Atomică (AIEA);

h) organizarea si finantarea, în colaborare cu institutii care desfăsoară activităti în domeniul nuclear, de manifestări stiintifice nationale si internationale privind utilizarea energiei nucleare în scopuri pasnice;

i) initierea si finantarea de sondaje privind gradul de perceptie a publicului fată de evolutia din domeniul nuclear;

j) finantarea unor cheltuieli privind editarea buletinelor informative si a altor publicatii de specialitate din domeniul său de activitate.

(3) Institutiile si autoritătile publice, agentii economici si alti beneficiari ai cooperării tehnice cu AIEA prezintă AN copii de pe documentele doveditoare privind plata contributiei pentru proiectele desfăsurate în cadrul cooperării tehnice cu AIEA, conform legii.

(4) AN este punct focal national pentru institutiile care desfăsoară activităti în domeniul său de competentă în relatiile cu AIEA, cu UE si cu alte organizatii internationale similare.

(5) AN îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.

Art. 6. - (1) În vederea îndeplinirii atributiilor sale, AN poate să solicite informatii de la celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, de la alte institutii si autorităti publice, de la societătile comerciale care desfăsoară activităti în domeniul nuclear.

(2) Informatiile solicitate de AN se pun la dispozitia acesteia în mod gratuit de către entitătile prevăzute la alin. (1) care detin aceste informatii, în conformitate cu prevederile legale.

(3) Personalul AN este obligat să păstreze confidentialitatea, potrivit prevederilor legale, asupra informatiilor obtinute în temeiul prezentei hotărâri.

Art. 7. - (1) AN este condusă de un consiliu de administratie alcătuit din 9 membri, numiti si revocati prin decizie a primului-ministru, la propunerea presedintelui AN.

(2) Presedintele consiliului de administratie este presedintele AN.

(3) Consiliul de administratie functionează potrivit regulamentului propriu de organizare si functionare, aprobat în cadrul primei sedinte, si are următoarele atributii principale:

a) avizarea bugetului de venituri si cheltuieli al AN;

b) avizarea PNN si PNA;

c) avizarea Strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear;

d) avizarea proiectelor nationale de cooperare tehnică cu AIEA.

Art. 8. - (1) Presedintele AN are rang de secretar de stat si este numit si revocat prin decizie a primului-ministru.

(2) Presedintele AN este asimilat din punct de vedere al salarizării si al celorlalte drepturi cu functia de secretar de stat.

(3) Presedintele AN conduce si reprezintă institutia în raporturile cu primul-ministru, cu Guvernul, cu organele de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu alte autorităti publice, institutii si organizatii, cu persoane juridice si fizice, române si străine, cu AIEA si Comisia Europeană, cu alte organizatii internationale, regionale sau nationale de profil.

(4) Presedintele AN avizează componenta delegatiei României la Conferinta generală anuală a AIEA - Viena.

(5) Presedintele Agentiei îndeplineste si alte atributii specifice, stabilite prin acte normative.

(6) Presedintele AN este ordonator tertiar de credite.

(7) Presedintele AN fundamentează si propune necesarul de cheltuieli curente si de capital pentru sustinerea activitătilor AN si îl transmite Cancelariei Primului-Ministru.

(8) Presedintele AN participă, în calitate de invitat, la sedintele Guvernului în care se dezbat probleme din domeniul nuclear.

(9) În cazul în care presedintele AN, din diferite motive, nu îsi poate exercita atributiile, secretarul general exercită atributiile acestuia. Presedintele poate delega dreptul de semnătură, în conditiile legii, secretarului general.

Art. 11. - (1) Personalul AN este format din functionari publici si personal contractual.

(2) Salarizarea personalului se face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din institutiile administratiei publice centrale din sectorul bugetar.

Art. 12. - (1) În subordinea presedintelui AN functionează Compartimentul documente clasificate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificările ulterioare.

(2) În cadrul AN, prin ordin al presedintelui, se pot organiza colective temporare, în conditiile legii.

(3) Regulamentul intern al AN este aprobat prin ordin al presedintelui AN.

Art. 13. - (1) AN are în dotare 3 autoturisme cu un consum normat lunar de 400 litri/autoturism.

(2) Cheltuielile curente si de capital ale AN se finantează de la bugetul de stat, prin bugetul Cancelariei Primului-Ministru, si cuprind categoriile de cheltuieli necesare finantării activitătilor privind functionarea AN pentru îndeplinirea activitătilor ce îi revin.

(3) În scopul realizării atributiilor ce îi revin, AN poate beneficia de consultantă si asistentă din tară sau din străinătate, precum si de programe de formare si perfectionare a pregătirii personalului său, finantate în limita fondurilor bugetare aprobate sau prin alte surse atrase din tară sau din străinătate, potrivit legii.

(4) Bugetul de venituri si cheltuieli al AN se aprobă în conditiile legii.

 

ANEXA Nr. 2

 

Nr. total de posturi = 34, exclusiv presedintele.

 


Cabinetul demnitarului

 

 

CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

PRESEDINTE

 

Compartimentul documente clasificate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SECRETAR GENERAL

 

 

 

 

 

 

Directia politici si strategii nucleare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compartimentul monitorizare si evaluare program nuclear national

 

 

 

Compartimentul consultantă si promovare tehnologii nucleare

 

 

 

 

 

 

 

Compartimentul relatii publice si mass-media

 

 

 

Compartimentul cooperare internatională

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul resurse umane, financiar, juridic

 

 

            (10) În exercitarea atributiilor sale, presedintele AN emite ordine si instructiuni. Ordinele si instructiunile cu caracter normativ emise de presedintele AN se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conditiile legii.

            Art. 9. - (1) Secretarul general al AN este înalt functionar public, numit si salarizat conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si celor ale Ordonantei Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007. Acesta asigură stabilitatea functionării AN, continuitatea conducerii si realizarea legăturilor functionale între compartimentele AN.

            (2) Secretarul general îndeplineste atributiile prevăzute la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare.

            (3) Secretarul general al AN poate îndeplini si alte însărcinări prevăzute de regulamentul de organizare si functionare al acesteia sau încredintate de presedintele AN.

            Art. 10. - AN are un număr maxim de 34 de posturi, exclusiv presedintele, cu încadrarea în prevederile bugetare.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind reorganizarea si functionarea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale

            În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 40 alin. (1) coroborat cu art. 60 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Agentia pentru Strategii Guvernamentale se reorganizează si functionează ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului si în coordonarea ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, finantată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(2) Sediul Agentiei pentru Strategii Guvernamentale este în municipiul Bucuresti, Piata Victoriei nr. 1, sectorul 1.

Art. 2. - Agentia pentru Strategii Guvernamentale asigură asistenta necesară primului-ministru si celorlalte ministere, departamente si agentii guvernamentale în definirea, elaborarea, implementarea, monitorizarea, evaluarea si remodelarea politicilor si strategiilor guvernamentale în domeniul comunicării si al promovării imaginii.

Art. 3. - (1) Agentia pentru Strategii Guvernamentale are următoarele atributii principale:

a) elaborează studii, analize si rapoarte privind evaluarea stării existente în diverse domenii de activitate, în special în cele legate de reforma economică, politici sociale, transparenta mediului de afaceri, integrare europeană, educatie, sănătate, justitie, administratie si ordine publică, comunicarea interinstitutională, relatia cu presa si societatea civilă;

b) realizează analize sau rapoarte de evaluare privind imaginea României în străinătate si propune Guvernului măsurile corespunzătoare pentru o informare corectă privind realitătile românesti;

c) monitorizează aplicarea de către autoritătile si institutiile publice a dispozitiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administratia publică, informând Guvernul despre aplicarea acestora;

d) elaborează si avizează proiecte de acte normative din domeniul său de activitate si le supune Guvernului spre adoptare;

e) sprijină cunoasterea si întelegerea de către public a strategiilor si proiectelor guvernamentale de interes public, prin actiuni de informare publică, difuzarea de materiale de informare si promovare, prin derularea de campanii de comunicare publică, în România sau în străinătate;

f) pune la dispozitia mijloacelor de comunicare în masă informatii destinate opiniei publice, în vederea cunoasterii exacte a activitătii Guvernului, prin informări, difuzare de materiale, organizare de evenimente: mese rotunde, simpozioane si altele asemenea, precum si conferinte de presă organizate săptămânal sau ori de câte ori este nevoie;

g) asigură asistentă de specialitate primului-ministru, altor demnitari si înalti functionari publici din cadrul Guvernului în domeniul comunicării si al promovării imaginii;

h) mentine legături permanente cu ambasadele străine în România si cu organismele internationale reprezentate în tară, în scopul informării acestora, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, asupra aspectelor care privesc activitătile guvernamentale publice si imaginea tării; furnizează acestor institutii, precum si ambasadelor României si altor institutii ale statului român, din străinătate, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, materiale de informare privitoare la activitatea Guvernului, precum si materiale de promovare a imaginii României;

i) asigură participarea personalului propriu la actiuni cu caracter stiintific si cultural, la reuniuni si expozitii internationale, actiuni având ca scop comunicarea institutională, transparenta si promovarea imaginii României;

j) elaborează, tipăreste si difuzează în tară si în străinătate rapoarte si materiale de informare privind derularea strategiilor guvernamentale în diverse domenii, precum si orice tip de materiale de promovare a imaginii României, care pot contribui la alcătuirea unei atitudini favorabile si a unei imagini corecte despre realitătile din România; contribuie semnificativ la informarea internă si externă privind problematica integrării europene a României;

k) organizează sau asigură finantarea de evenimente ori actiuni de comunicare: colocvii, dezbateri, simpozioane, mese rotunde, festivaluri, concerte, expozitii, turnee, vizite si altele asemenea, a căror finalitate vizează promovarea imaginii României în străinătate; sprijină si organizează actiuni socioculturale, evenimente si campanii de informare si promovare a României, i desfăsurate în colaborare cu organisme neguvernamentale si institutii din România sau din Uniunea Europeană;

l) achizitionează servicii de consultantă sau expertiză în comunicare, în vederea optimizării comunicării la nivel guvernamental, gestionării situatiilor de criză sau pregătirii comunicatorilor de la nivelul autoritătilor publice centrale sau locale; asigură sprijinul comunicational în informarea internă si externă pentru structurile responsabile de implementarea politicilor si strategiilor guvernamentale;

m) initiază si organizează colocvii, dezbateri, simpozioane, sesiuni de pregătire, mese rotunde si alte actiuni pe teme privind optimizarea comunicării la nivel guvernamental; sprijină orice fel de asemenea manifestări cu acest tip de obiective, care sunt propuse sau initiate de alte organizatii publice sau neguvernamentale;

n) gestionează componentele de activitate privind brandul România: cercetare, proiectare, implementare, legiferare, evaluare si altele asemenea; gestionează campanii de comunicare si relatii publice în străinătate;

o) efectuează studii, sondaje, cercetări, analize, diagnoze, audit institutional, prognoze, strategii sau proiecte de interes guvernamental în domeniul său de activitate;

p) cooperează cu celelalte structuri guvernamentale, cu autoritătile locale, institutiile de învătământ si cercetare, cu firme private si organizatii neguvernamentale; sustine proiecte propuse de organizatii neguvernamentale, specifice obiectului de activitate al institutiei;

q) organizează vizite de informare si schimburi de experientă cu persoane din tară si din străinătate, în scopul cunoasterii mai profunde a realitătii românesti, pentru comunicarea eficientă a activitătii guvernamentale si a imaginii României;

r) dezvoltă programe de parteneriat cu institutii financiare internationale; achizitionează servicii de consultantă si expertiză în domeniul optimizării activitătilor de cercetare, audit si de comunicare internă si externă derulate sau în vederea definirii strategiilor guvernamentale;

s) pune la dispozitia mass-mediei si a cetătenilor rezultatele studiilor si cercetărilor de interes public;

t) asigură suportul cooperării cu structuri similare din străinătate si cu departamentele de comunicare specializate de la nivelul celorlalte autorităti publice, în vederea realizării obiectivelor ce îi revin.

(2) Agentia pentru Strategii Guvernamentale îndeplineste orice alte atributii stabilite prin lege sau prin alte acte normative.

Art. 4. - Organele administratiei publice centrale, autoritătile administratiei publice locale, alte institutii si autorităti publice, precum si societătile comerciale la care

statul este actionar sau asociat au obligatia de a pune la dispozitia Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, la cererea acesteia, datele si informatiile necesare în vederea realizării atributiilor sale.

Art. 5. - (1) Agentia pentru Strategii Guvernamentale este condusă de un presedinte, cu rang de secretar de stat.

(2) Presedintele reprezintă Agentia pentru Strategii Guvernamentale în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu celelalte autorităti ale administratiei publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, cu alte autorităti si institutii publice centrale si locale, cu persoane juridice si persoane fizice române sau străine, precum si în justitie.

(3) În exercitarea atributiilor sale, presedintele emite ordine si instructiuni.

(4) Presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale este ordonator tertiar de credite.

(5) În cazul în care presedintele, din diferite motive, nu îsi poate exercita atributiile, directorul general exercită atributiile acestuia.

Art. 6. - (1) Structura organizatorică a Agentiei pentru Strategii Guvernamentale este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. În cadrul acesteia, prin ordin al presedintelui, se pot organiza servicii, birouri si alte structuri, cu respectarea dispozitiilor legale.

(2) Numărul maxim de posturi din structura Agentiei pentru Strategii Guvernamentale este de 60, functii publice si contractuale, exclusiv presedintele.

(3) Structura organizatorică a directiilor, atributiile compartimentelor si sarcinile personalului se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare, aprobat prin ordin al presedintelui.

Art. 7. - Agentia pentru Strategii Guvernamentale se reorganizează în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 8. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 406/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 26 martie 2004.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale,

Alfred Bulai

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Radu Stroe

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 21 martie 2007.

Nr. 275.

 

ANEXA

 

HOTĂRÂRE

privind pentru modificarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 900/2005 privind înfiintarea Societătii Comerciale „Zirom” - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Zirom”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 90072005 privind înfiintarea Societătii Comerciale „Zirom” - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Zirom”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2005, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Zirom - S.A. are ca obiect principal de activitate producerea si comercializarea titanului, zirconiului si a aliajelor acestora, potrivit reglementărilor legale privind regimul metalelor strategice, precum si microproductia de metale neferoase si feroase.

(2) Pentru exercitarea atributiilor de pază proprie si înarmarea personalului abilitat să desfăsoare activităti de pază, Zirom - S.A. poate procura, detine si folosi, în conditiile legii, arme si munitii letale.”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Ion-Mircea Plângu

Presedintele Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului,

Teodor Atanasiu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 21 martie 2007.

Nr. 278.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind reorganizarea Muzeului National „George Enescu”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Muzeul National „George Enescu” din municipiul Bucuresti, institutie publică de cultură, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, denumit în continuare Muzeul, se reorganizează prin comasarea cu Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”, care se desfiintează, si prin preluarea obiectului de activitate al Casei Memoriale „George Enescu” din cadrul Centrului European de Cultură Sinaia.

(2) Muzeul are sediul în imobilul situat în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1.

(3) Muzeul se finantează din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor.

Art. 2. - Patrimoniul Centrului de Cultură „Rosetti- Tescanu-George Enescu”, inclusiv bunurile mobile si imobile având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, se transmite Muzeului, conform bilantului contabil încheiat la data de 31 decembrie 2006.

Art. 3. - Imobilul Casa Memorială „George Enescu”, situat în orasul Sinaia, str. Yehudi Menuhin nr. 2, si colectia acesteia, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, împreună cu bunurile mobile si dotările aferente, se transmit din administrarea Centrului Europen de Cultură Sinaia în administrarea Muzeului.

Art. 4. - (1) Muzeul este condus de un director general.

(2) Angajarea directorului general se face pe bază de concurs de proiecte de management organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, în conditiile legii.

(3) Concursul pentru angajarea directorului general al Muzeului se organizează de Ministerul Culturii si Cultelor în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - (1) În cadrul Muzeului se înfiintează sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu - George Enescu”, care va prelua activitatea Centrului de Cultură „Rosetti - Tescanu-George Enescu” si a Casei Memoriale „George Enescu”, ca structură fără personalitate juridică.

(2) Structura organizatorică, statul de functii si Regulamentul de organizare si functionare ale Muzeului, precum si ale sectiei „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu - George Enescu” se aprobă prin ordin al ministrului culturii si cultelor, la propunerea directorului general, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. - (1) Numărul maxim de posturi ale muzeului este de 64 si se asigură în limita numărului maxim de posturi prevăzut la pct. II „Organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat” din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Personalul angajat al Muzeului National „George Enescu”, al Centrului de Cultură „Rosetti-Tescanu - George Enescu” si al Casei Memoriale „George Enescu” este preluat de Muzeu la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Personalul Muzeului va fi încadrat conform structurii organizatorice si statului de functii, în termen de 15 zile de la data aprobării acestora prin ordin al ministrului culturii si cultelor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 7. - (1) Predarea-preluarea patrimoniului Centrului de Cultură „Rosetti-Tescanu-George Enescu”, a imobilului, a bunurilor mobile si a dotărilor aferente prevăzute la art. 3 se face pe bază de protocoale încheiate între părtile interesate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Patrimoniul Muzeului se majorează, în mod corespunzător, cu valoarea rezultată în urma preluării patrimoniului Centrului de Cultură „Rosetti-Tescanu - George Enescu”, a imobilului, a bunurilor mobile si a dotărilor aferente prevăzute la art. 3.

(3) Bugetele de venituri si cheltuieli aprobate pe anul 2007 pentru institutiile implicate în prezenta reorganizare se vor regulariza cu bugetul muzeului la data încheierii protocoalelor prevăzute la alin. (1).

Art. 8. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă nr. crt. 41 de la pct. II „Organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat” din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 15 februarie 2005, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 9. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 21 martie 2007.

Nr. 288.

 

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor mobile si imobile care se transmit de la Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu-George Enescu” la Muzeul National „George Enescu”

 

Nr. crt.

Adresa imobilului

Persoana juridică de la care se transmit bunurile

Persoana juridică la care se transmit bunurile

Denumirea si caracteristicile tehnice ale bunurilor care se transmit

Valoarea de inventar

Numărul de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Cod de clasificare

1.

Localitatea Tescani nr. 126, judetul Bacău

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Terenuri: Arabil 21,67 ha; 0,94 ha fânete; 5,63 ha livadă; ocupat de constructii 0,49 ha; alee cu plopi 1,21 ha; drumuri de acces 0,94 ha

1

37648

8.28._.

2.

Localitatea Tescani nr. 126, judetul Bacău

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Imobil principal: tronsoane si anexa din 1880. Din 1979 functionează ca asezământ si casă memorială (6 încăperi). Din 1990 centru de cultură.

363

37649

8.28._.

3.

Localitatea Tescani nr. 126

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Biserica „Sfântu Gheorghe” - Tescani Capela construită în 1769

34

37650

8.27._.

4.

Judetul Bacău

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Colectie de tablouri - Tescani Tablouri în ulei, grafică, colaj, acuarelă; 278 piese

22,399

37651

8.28._.

5.

Localitatea Tescani nr. 126

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Biblioteca Tescani 2.708 volume - beletristică, albume de artă, dictionare, reviste, critică

0

37652

8.28._.

6.

Localitatea Tescani nr. 126

Centrul de Cultură „Rosetti -Tescanu - George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Colectie discuri - Tescani Muzică clasică

0

37653

8.28._.

7.

Judetul Bacău

Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu- George Enescu”

Muzeul National „George Enescu”

Parcul Tescani

4,5 ha, cu arbori seculari

37654

 

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor mobile si imobile care se transmit din administrarea Centrului European de Cultură Sinaia În administrarea Muzeului National „George Enescu”

 

Nr. crt.

Adresa imobilului

Persoana juridică de la care se transmit bunurile

Persoana juridică la care se transmit bunurile

Denumirea si caracteristicile tehnice ale bunurilor care se transmit

Valoarea de inventar (lei)

Numărul de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice

Cod de clasificare

1.

Localitatea Sinaia, str. Yehudi Menuhin nr. 2, judetul Prahova

Centrul European de Cultură Sinaia

Muzeul National „George Enescu”

Casa Memorială „George Enescu” P+2E Suprafata desfăsurată = 708,40 m2 Suprafata terenului = 1.997,44 m2

936,500

60.493

8.29.06

2.

Localitatea Sinaia, str. Yehudi Menuhin nr. 2, judetul Prahova

Centrul European de Cultură Sinaia

Muzeul National „George Enescu”

Colectia Casei Memoriale „George Enescu”, obiecte ce au apartinut compozitorului, 155 de piese

248

60.483

8.28

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 267/2004 privind instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, cu modificările si completările ulterioare,

văzând propunerea Comisiei de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, transmisă prin Procesul-verbal nr. 14/2007, precum si Referatul Directiei politici de piată în sectorul zootehnic nr. 290.047 din 12 martie 2007,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2005, cu completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- După pozitia 36 se introduce o nouă pozitie, pozitia 37, care va avea următorul cuprins:

„Nr. crt.

Denumirea persoanei juridice

CUI

Sediul social

37.

Societatea Comercială „BARTO COMP” S.R.L

R010429795

Satul Drajna Nouă, comuna Dragalina, judetul Călărasi”

           

            Art. II. - Prezentul ordin se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Dan Stefan Motreanu

 

Bucuresti, 21 martie 2007.

Nr. 213.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR

SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 3b) la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 849/2004 privind aprobarea modelelor de cereri de autorizare pentru activitatea de clasificare a carcaselor, a modelelor formularelor-tip pentru atestatul de clasificator si pentru autorizatia de clasificare si a modelelor rapoartelor de clasificare si registrului agentiilor de clasificare

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (2) si (3), ale art. 8 alin. (2) si (3) si ale art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 267/2004 privind instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, cu modificările si completările ulterioare,

în baza Referatului Directiei politici de piată în sectorul zootehnic nr. 98.268/2007,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 3b) la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 849/2004 privind aprobarea modelelor de cereri de autorizare pentru activitatea de clasificare a carcaselor, a modelelor formularelor-tip pentru atestatul de clasificator si pentru autorizatia de clasificare si a modelelor rapoartelor de clasificare si registrului agentiilor de clasificare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.127 din 30 noiembrie 2004, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Dan Stefan Motreanu

 

Bucuresti, 21 martie 2007.

Nr. 215.

 

anexă

(Anexa nr. 3b)

la Ordinul nr. 849/2004)

 

COMISIA DE CLASIFICARE A CARCASELOR

 

Nr. raport clasificare:

Data sosirii:

Data abatorizării:

Abator:

C.U.I./CNP:

Cod abator ANSVSA:

Producător: C.U.I./CNP:

Cod exploatatie ANSVSA:

Prezentarea carcasei:

Săptămâna nr.:

Conform normelor tehnice de clasificare

a bovinelor adulte, aprobate prin Ordinul

ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 882/2004

Agentia de clasificare:

Numele clasificatorului:

RAPORT DE CLASIFICARE CARCASE BOVINE

data ..............................

Nr. matricol

Nr. sacrif.

Categoria carcasei (A,B,C,D,E)

Greutatea semicarcasei (ka)

Confiscări veterinare (ta)

Greutatea carcasei calde (kg)

-2% (ta)

Greutatea finală (kg)

Clasificare

Rasa

Data nasterii

Pretul (lei/ kg)

Valoarea carcasei

Observati

 

 

 

 

 

 

 

 

Confor­matie

Grăsime

 

 

 

 

 

 

 

 

1

2

+

-

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

îmi asum responsabilitatea clasificării carcaselor cuprinse în prezentul raport de clasificare.

            Carcasele au fost prezentate conform Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de bovine adulte, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 882/2004, iar scăzămintele au fost calculate conform specificatiilor din prezentul raport de clasificare.

 

            Semnătura si stampila

 

MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODĂRIRII APELOR

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă care apartin domeniului public al statului

 

În conformitate cu prevederile art. 67 din Legea cadastrului si publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, coroborate cu cele ale pct. 2 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administratiei publice nr. 534/2001, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. VIII din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si publicitătii imobiliare nr. 7/1996, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 499/2004,

în temeiul art. 34 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul Directiei siguranta barajelor si cadastrul apelor nr. 111.140/AA/5 martie 2007,

ministrul mediului si gospodăririi apelor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă care apartin domeniului public al statului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului agriculturii si industriei alimentare, al presedintelui Comitetului National al Apelor si al ministrului economiei forestiere si materialelor de constructie nr. 107.689/30/12.984/1977, publicat în Buletinul Oficial nr. 59 din 6 iulie 1977, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

 

Bucuresti, 12 martie 2007.

Nr. 326.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă care apartin domeniului public al statului

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - Prezenta metodologie are drept scop adoptarea unor reguli uniforme pentru definirea notiunii de albie minoră, precum si a modalitătilor concrete pentru stabilirea si delimitarea în teren a acesteia.

Art. 2. - Albia minoră a cursului de apă este o categorie ce furnizează date tehnice sistemului informational ce alcătuieste Fondul national de date de gospodărire a apelor.

Art. 3. - În conformitate cu art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare, apartin domeniului public al statului apele de suprafată cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidrografice ce depăsesc suprafata de 10 km2, malurile si cuvetele lacurilor, iar conform alin. (3), insulele care nu sunt în legătură cu terenurile de mal la nivelul mediu al apei apartin proprietarului albiei.

Art. 4. - În sensul prezentei metodologii, prin terenuri apartinând domeniu/ui public al statului se întelege terenurile aflate permanent sub apă si terenurile cu ape stătătoare, terenurile de orice fel, care fac obiectul proprietătii publice.

Art. 5. - Regimul de folosire a albiilor minore, regimul de servitute si de exploatare, protectia albiilor minore, a malurilor si a lucrărilor de gospodărire a apelor, regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele etc. sunt reglementate de Legea nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 6. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare - anexa nr. 1, pct. 5 -, albia minoră este suprafata de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obisnuite, inclusiv insulele create prin curgere naturală.

Art. 7. - Delimitarea, evidenta, tinerea la zi, sinteza si gestionarea datelor tehnice si economice privind terenurile care apartin albiilor minore si care fac parte din domeniul public al statului se asigură si au la bază respectarea prevederilor Legii cadastrului si publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, precum si ale Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administratiei publice nr. 534/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 8. - Obiectul prezentei metodologii îl reprezintă albiile minore ale cursurilor de apă, inventariate si codificate până la ordinul 6, care sunt prezentate în „Atlasul Cadastrului Apelor din România”, editat în anul 1992 de IGFCOT, în partea I „Date morfo-hidrografice asupra retelei hidrografice de suprafată”, ca lungime totală, lungime cu ax de referintă al albiei minore, si suprafata bazinelor hidrografice de ordinul I si figurate în partea a ll-a „Harta hidrografică a României, scara 1:100.000.

Art. 9. - Pentru organizarea actiunii de delimitare a terenurilor cuprinzând albiile minore ale cursurilor de apă care apartin domeniului public, cuvetele lacurilor artificiale, ale lacurilor naturale si ale băltilor amplasate în albiile minore, se vor avea în vedere suprafetele acoperite cu lucii de apă, stabilite prin „Atlasul Cadastrului Apelor din România”, aprobat prin Ordinul ministrului mediului si gospodăririi apelor nr. 1.276/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.180 din 28 decembrie 2005.

 

CAPITOLUL II

Criterii de delimitare a albiilor minore

 

Art. 10. - (1) Albia minoră a cursului de apă este o fâsie continuă ce urmăreste si include în ea toate zonele mai joase ale cursului de apă, ce asigură prin sectiunile ei succesive continuitatea scurgerii debitelor medii si a debitelor de formare a albiei, de la izvoare până la vărsarea în afluentul de grad superior.

(2) La stabilirea formei în plan a albiei minore se va avea în vedere evolutia naturală a acesteia, generată de caracteristicile proprii cursului de apă: debitul solid, dimensiunea particulelor, debitul lichid si panta cursului de apă.

Art. 11. - (1) Prin malurile albiei minore se întelege formele geomorfologice de teren existente la cota corespunzătoare scurgerii apei prin sectiunea respectivă a albiei minore. În cazul în care la cota respectivă se întâlnesc forme geomorfologice cu pante abrupte si înalte, în plan vertical, acestea se vor include până la cota lor maximă în definirea malurilor si vor apartine albiei minore.

(2) Dacă malurile sunt consolidate natural sau prin lucrări, zona consolidată face parte din albia minoră.

Art. 12. - (1) Pentru cursurile de apă ale râurilor, pentru fluviul Dunărea pe sectoarele apartinând României, precum si pentru bratele si canalele de legătură dintre bratele din Delta Dunării, delimitarea suprafetei albiei minore se realizează la nivelul determinat prin calcule de specialitate, corespunzător valorii debitului maxim anual cu probabilitatea de depăsire de 80%.

(2) În cazul unei albii minore instabile, susceptibilă de a-si modifica pozitia si mărimea, inclusiv din zona cursurilor de apă în aval de baraje, se va avea în vedere evolutia naturală a acesteia, generată de caracteristicile proprii cursului de apă, iar suprafata aferentă va fi determinată prin studii de specialitate, pe baza analizei variatiei pozitiei ei în intervalul de timp în care există înregistrări.

(3) Mărimea suprafetei albiei minore ce urmează a fi determinată va fi considerată ca înfăsurătoare a pozitiilor extreme consemnate în perioada de timp analizată.

Art. 13. - Pentru lacurile de acumulare permanente, suprafetele aflate sub nivelul normal de retentie fac parte din domeniul public al statului, se includ în categoria terenurilor acoperite permanent de apă si se asimilează cu notiunea de albie minoră. Pentru cursul de râu din amonte de coada lacului de acumulare permanent, determinarea suprafetei albiei minore se face la nivelul corespunzător debitului maxim anual cu probabilitatea de depăsire de 80%, rezultat pe baza unui calcul de remuu, în ipoteza lacului plin la nivelul normal de retentie.

Art. 14. - Pentru lacurile de acumulare nepermanente, suprafata albiei minore este asimilată cu suprafata ocupată de apă la nivelul corespunzător debitului maxim anual cu probabilitatea de depăsire de 80%, care produce fenomene de depăsire a albiei naturale pe toată lungimea acumulării. Suprafata se extinde până la racordarea acesteia cu suprafata albiei minore corespunzătoare de pe cursul de râu din amonte.

Art. 15. - În cazul lacurilor naturale si al băltilor situate pe albiile minore ale cursurilor de apă (inclusiv cele din Delta Dunării), cuvetele acestora se consideră până la nivelurile medii multianuale ce se înregistrează datorită fluctuatiilor de nivel.

Art. 16. - În conformitate cu prevederile legale, în albia minoră a cursului de apă se includ suprafetele încadrate după folosintă, atât terenurile acoperite permanent de apă, cât si cele acoperite temporar, care, după retragerea apelor, nu pot avea altă folosintă. În albia minoră a cursului de apă se includ următoarele suprafete de teren:

a) suprafata ocupată de luciu de apă în cea mai mare parte a anului, la niveluri mici si mijlocii, respectiv la nivelurile obisnuite ale scurgerii de suprafată în perioadele de ape mari, definite la art. 11;

b) suprafetele ocupate de prundisuri, nisipuri si bolovănisuri care sunt acoperite anual, potrivit precizărilor de la art. 11, de apele care îsi modifică frecvent cursul, inclusiv zonele din care se extrag materiale aluvionare;

c) suprafetele ocupate de insule/ostroave ce sunt acoperite periodic (anual) de apele care divaghează, datorită lipsei unei albii stabile, dar care nu sunt în legătură cu terenurile de pe mal la nivelul mediu al apei, indiferent de faptul că sunt sau nu împădurite;

d) suprafetele ce reprezintă foste albii minore, părăsite în prezent de cursul principal al apei, dar care în timpul apelor mari folosesc la scurgerea debitelor;

e) suprafetele ocupate de lucrări de apărare împotriva efectelor distructive ale apelor, lucrări care nu sunt direct sub influenta apelor, ca baraje, regularizări, diguri, epiuri, apărări si consolidări de maluri, cheiuri, precum si alte lucrări de apărare si de amenajare a albiei minore;

f) suprafetele cuprinse între lucrările de apărare si mal, precum si între lucrările de apărare transversale, atunci când aceste lucrări sunt la o distantă egală sau mai mică de mal decât zona de protectie stabilită pentru lucrările respective;

g) insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei.

Art. 17. - În cazul existentei unor maluri înalte, albia cursului de apă se limitează la aceste maluri, care se includ în albia minoră. Dacă malurile sunt consolidate în mod natural sau prin lucrări, zona consolidată face parte din albia minoră. La stabilirea formei în plan a albiei minore se va avea în vedere evolutia naturală a acesteia, generată de caracteristicile proprii ale cursului de apă.

Art. 18. - În cazul în care pe cursurile de apă s-au realizat lacuri de acumulare, delimitarea albiilor minore din zona amonte si aval se face tinând seama de lucrările de amenajare hidrotehnică executate si de faptul că suprafetele ocupate de apă la nivelul normal de retentie fac parte din albia minoră.

Art. 19. - În cazul în care pe cursurile de apă s-au realizat lacuri de acumulare, delimitarea albiilor din zona amonte se face tinând seama de lucrările de amenajare hidrotehnică executate, în conformitate cu prevederile art. 10 si 13.

Art. 20. - Delimitarea albiei minore a fluviului Dunărea, precum si a Deltei Dunării se stabileste conform legislatiei interne si conventiilor internationale la care România este parte si se marchează pe teren, cu avizul Inspectoratului General al Politiei de Frontieră, al Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor si al autoritătilor de specialitate în domeniul navigatiei din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Art. 21. - Pentru Delta Dunării, întreaga suprafată integrată în Rezervatia Biosferei „Delta Dunării” si zona de protectie aferentă, vor fi respectate prevederile legislatiei existente interne si internationale prin care aceasta a fost înfiintată.

Art. 22. - Suprafetele ocupate de lucrările de apărare împotriva efectelor distructive ale apelor, lucrări care sunt direct sub influenta apelor (epiuri, apărări si consolidări de maluri, cheiuri, precum si alte lucrări de apărare si amenajare a albiei), fac parte din albia minoră a cursului de apă respectiv.

Art. 23. - Suprafetele cuprinse între lucrările de apărare si mal, precum si între lucrările de apărare transversale, atunci când aceste lucrări sunt la o distantă egală sau mai mică de mal decât zona de protectie stabilită pentru lucrările respective, sunt incluse în albia minoră a cursului de apă.

Art. 24. - Pentru baraje si lucrările lor anexe, suprafata ocupată de acestea este asimilată ca făcând parte din albia minoră.

Art. 25. - (1) Delimitarea cuvetelor lacurilor de acumulare permanente se realizează la nivelul normal de retentie.

(2) Pentru lacurile de acumulare nepermanente delimitarea cuvetelor se face la nivelul corespunzător debitului maxim cu probabilitatea de depăsire corespunzătoare debitului de calcul al amenajării.

 

CAPITOLUL III

Procedura pentru delimitarea albiei minore

 

Art. 26. - (1) În sensul dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare, delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă si a celorlalte terenuri apartinând domeniului apelor se realizează de către Administratia Natională „Apele Române”, prin unitătile bazinale de gospodărire a apelor, împreună cu o comisie din care fac parte reprezentanti ai oficiului de cadastru si publicitate imobiliară, ai autoritătilor care răspund de sistemele informationale specifice implicate si detinătorii terenurilor riverane.

(2) Modul de organizare si functionare, componenta si atributiile comisiilor de delimitare constituite vor fi stabilite de Administratia Natională „Apele Române”.

Art. 27. - Documentatia tehnică pentru delimitarea albiei minore si a zonelor de protectie aferente, întocmită după executarea retelelor geodezice de sprijin, îndesire si ridicare, supusă operatiunilor de receptie, va cuprinde:

a) memoriul tehnic cuprinzând descrierea generală a lucrării, metodele de lucru, instrumentele utilizate, prelucrarea datelor (software folosit, metoda de compensare a retelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou-determinat), preciziile obtinute, datele hidrologice folosite si sursa de obtinere a acestora, precum si altele asemenea;

b) schema dispunerii punctelor vechi si noi, inclusiv a bornelor CSA, cu marcarea vizibilitătii (schita vizelor);

c) schema măsurătorilor efectuate (schita vizelor);

d) fisierele ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de teren (denumirea/numărul punctului de statie, denumirea/numerele punctelor vizate, directii măsurate, distante măsurate);

e) descrierile topografice (conform anexei nr. 8 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, cu modificările si completările ulterioare) si schitele de reperaj pentru punctele vechi si noi;

f) inventarul de coordonate pe conturul albiei minore si al zonei de protectie, inclusiv pe suport magnetic (fisier ASCII, conform modelului prezentat în anexa nr. 15 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, cu modificările si completările ulterioare);

g) tabelul din care să reiasă diferentele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I, II, III si IV) si coordonatele noi ale acelorasi puncte rezultate în urma compensării retelei, dacă acestea se prelucrează ca retea liberă;

h) schita retelei geodezice la o scară convenabil aleasă, de regulă 1:5.000, 1:10.000 sau 1:25.000, cu marcarea dispunerii punctelor vechi si noi, precum si a vizibilitătilor dintre puncte;

i) inventarul de coordonate ale tuturor punctelor noi ale retelei si descrierile lor topografice;

j) dosarul de verificare, întocmit de o persoană fizică autorizată cu atestat ANCPI de categoria D sau de o persoană juridică cu atestat ANCPI care să aibă ca angajat o persoană fizică autorizată în categoria D;

k) deciziile de numire a comisiei de delimitare si procesele-verbale de delimitare (conform modelului prezentat în anexa nr. 13 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, cu modificările si completările ulterioare, adaptat corespunzător, în functie de necesităti).

Art. 28. - Realizarea si redactarea planurilor pentru delimitarea albiilor în format analogic si digital trebuie să respecte următoarele prevederi standard:

a) redactarea planului de ansamblu, de regulă la scara 1:5.000, 1:10.000 sau 1:25.000, se realizează pentru fiecare unitate administrativ-teritorială si contine întreaga suprafată a imobilelor si toate elementele care reprezintă si definesc delimitările albiei minore si ale zonelor de protectie;

b) planul de situatie se întocmeste la scara 1:2.000 pentru bunuri imobile si contine delimitarea albiei minore si a zonelor de protectie;

c) redactarea planselor (în format analogic nedeformabil) pentru planul de ansamblu si pentru planul de situatie se face, la alegerea beneficiarului, în format standard A4, A3, A2, A., sau A0 în functie de reprezentarea la scară a suprafetei utile;

d) planurile topografice digitale sunt structurate pe 6 straturi (limita albiei minore, limita constructiilor aferente albiei minore, traversările peste cursuri de apă care nu au legătură cu lucrările hidrotehnice si care apartin diversilor detinători, baza geodezică, inclusiv bornele CSA, zona de protectie aferentă albiei minore si textul cu denumirea punctelor, parcelelor si a suprafetelor);

e) reprezentarea detaliilor de continut se va face, în functie de scară, respectând „Atlasul de semne conventionale pentru planurile topografice la scările 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 si 1:500”, editat în anul 1978, până la elaborarea, aprobarea si publicarea unui nou atlas de semne conventionale.

Art. 29. - Pentru executarea delimitării albiilor minore ale cursurilor de apă si a cuvetelor băltilor, lacurilor naturale si artificiale si ale zonelor umede se realizează următoarele etape de lucru:

a) identificarea datelor de bază topografice, hidrologice si din bazele de date existente, a necesarului de lucrări si de informatii suplimentare pentru eventuale completări si a actelor si faptelor juridice prin care se definesc riveranii si prin care diferite terenuri au intrat în administrarea unitătilor de gospodărire a apelor, precum si evaluarea necesarului de resurse pentru realizarea lucrărilor;

b) stabilirea retelei geodezice de sprijin adecvate asigurării densitătii optime a punctelor geodezice de referintă care să permită executarea lucrărilor de introducere si de întretinere a sistemului informational specific gospodăririi apelor. În cadrul acestei retele se include si sistemul de borne ale axului albiilor minore ale cursului de apă;

c) parcurgerea în teren a traseului albiei minore de către comisia de delimitare, în vederea identificării suprafetelor care se includ în albia minoră, a punerii în temă cu lucrările si informatiile suplimentare care trebuie obtinute, a stabilirii unor eventuale completări ale acestora si a problemelor pe care le ridică concordarea cu celelalte sisteme informationale specifice implicate. De asemenea, comisia va identifica riveranii, folosintele de teren, lucrările de apărare existente, zonele afectate de eroziuni de maluri, va fi informată asupra problemelor în litigiu si a celor care se pot ivi în urma efectuării delimitării albiei minore;

d) executarea lucrărilor de teren si de birou necesare determinării suprafetelor de teren ocupate de albiile minore ale cursurilor de apă si trasarea acestora pe planurile de situatie;

e) după prima trasare a suprafetelor albiilor minore, în scopul concordării cu unele situatii particulare, specifice din teren, comisia stabilită va executa o deplasare în zonele în care au fost realizate studiile, pentru rezolvarea sau corectarea unor posibile incompatibilităti sau situatii ambigue. Corectiile în teren ale pozitiei suprafetei calculate vor fi însotite de procese-verbale semnate de toti membrii comisiei. Aceste înscrisuri vor fi atasate la documentatia finală, care se va prezenta oficiilor de cadastru si publicitate imobiliară. Câte un exemplar din aceste înscrisuri va trebui să revină, pe lângă al executantului lucrării, fiecăruia dintre membrii comisiei;

f) avizarea si receptia lucrării la nivelul bazinelor hidrografice se fac de către Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară sau de oficiile de cadastru si publicitate imobiliară, după caz, cu achitarea taxelor aferente, conform prevederilor Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 128/2007 pentru aprobarea tarifelor pentru activitătile desfăsurate de Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si unitătile sale subordonate.

Art. 30. - (1) Pentru realizarea operatiei de delimitare a albiilor minore sunt necesare materialele topografice, hidrologice si de gospodărire a apelor.

(2) Datele si materialele topografice cuprind:

a) planuri de situatie la scara 1:25.000 sau, după caz, 1:50.000 (ansamblu), pe care vor fi trecute pozitiile posturilor si mirelor hidrometrice existente, amplasamentul bornelor axului albiei minore a cursului de apă, lucrările de apărare existente;

b) zonele în care există sau au existat perimetre de extragere a materialelor din albii, zonele cu eroziuni importante de maluri, zonele în care se manifestă modificări frecvente ale pozitiei albiei minore;

c) profilele transversale prin albia minoră a cursurilor de apă si a lacurilor naturale sau artificiale (permanente) existente pe traseul ce urmează a se analiza vor îndeplini următoarele conditii: vor fi executate perpendicular pe directia de curgere, scara acestora va fi cuprinsă, după

caz, între 1:50/1:50 - 1:200/1:100 pentru cursurile de apă interioare si 1:2.000/1:100 pentru fluviul Dunărea, iar sistemul de referintă va fi corespunzător axului albiei minore a cursului de apă. Profilele se vor realiza prin întreaga albie minoră a cursului de apă, până la limita superioară a cotei malurilor sau a grindurilor acesteia (la limita de la care începe dezvoltarea albiei majore) si până la nivelul coronamentului în cazul lacurilor de acumulare permanente;

d) pentru determinarea mărimii si a pozitiei în spatiu a suprafetei libere a albiei minore printr-un minimum de profile transversale, se va realiza o sectorizare a cursului de apă pe tronsoane caracteristice si se vor stabili sectiuni de amplasare a profilelor transversale în următoarele puncte: în sectiunea amonte si aval ale tronsonului pe care albia minoră are o variatie cvasiliniară, amonte si aval (circa 50-100 m) de releveele existente (poduri, praguri, baraje, prize), amonte si aval de debusările unor canale de desecare, afluenti etc, în dreptul sectiunilor în care capacitatea de transport a râului este minimă (maluri joase), ceea ce ar putea conduce la o inundare prematură a albiei majore. Definitivarea alegerii amplasamentelor profilelor topometrice se va executa în urma unor recunoasteri pe teren, prin:

(i) relevee ale constructiilor din albii: poduri, prize,

praguri, baraje; (ii) profile în lung, pe tronsonul pe care se face delimitarea suprafetei albiei minore, realizate la scara 1:25.000/1:100, în sistem de referintă Marea Neagră 75, care vor cuprinde: pozitia profilelor transversale, pozitiile sectiunilor de mira, cota 0 a acestora, cota talvegului, cotele malurilor, pozitiile afluentilor, ale canalelor de desecare, pozitiile riveranilor si denumirea acestora etc; (iii) profilele de urmărire a evolutiei geomorfologice a albiei minore în sectiunile critice (eroziuni, divagări) etc.

(3) Datele si materialele hidrologice cuprind:

a) chei limnimetrice măsurate (actual) atât la posturile hidrometrice, cât si în alte sectiuni caracteristice ale albiei (baraje, prize etc);

b) valorile debitelor maxime anuale cu probabilitatea de depăsire de 80%;

c) schema segmentării râului pe tronsoane, pe care debitul la care se face determinarea suprafetei albiei minore poate fi considerat, si valorile acestor debite;

d) studii privind prognoza colmatării cuvetelor acumulărilor pe următorii 20 de ani.

(4) Datele si materialele tehnice de specialitate cuprind :

a) coordonatele bornelor axului albiei minore a cursului de apă, precum si ale tuturor celorlalte puncte utilizate pentru determinarea coordonatelor bazei si directiei profilelor în momentul executării acestora, precum si a coordonatelor pozitiilor suprafetelor albiilor minore în momentul determinării acestora;

b) fisele tehnice cu evolutia albiei;

c) planurile de situatie ale zonei pe care se realizează operatia de amplasare finală a suprafetelor determinate pentru albiile minore. Pe aceste planuri, pe lângă pozitiile suprafetelor albiilor minore rezultate din ultimele determinări, vor fi trecute, în cazul în care informatiile sunt disponibile, si pozitiile acestora înregistrate în arhive.

Art. 31. - Principalele lucrări de teren si de birou necesare trasării suprafetei albiei minore constau din:

a) determinarea nivelului corespunzător debitului de calcul, pe baza datelor primare topografice si hidrologice prezentate mai sus, utilizând una dintre metodele clasice de calcul hidraulic al curentilor liberi în regim lent sau rapid de miscare prin albii deschise, si marcarea acestuia pe profilul transversal;

b) trasarea nivelurilor corespunzătoare debitului de calcul pe hărtile la scara 1:25.000 si 1:10.000 în sectiunile stabile si planimetrarea suprafetelor corespunzătoare ocupate de albia minoră;

c) trasarea definitivă pe planurile de situatie ce evidentiază albiile minore, pozitionarea celorlalte imobile detinute de riverani si, după caz, a limitelor unitătilor administrativ-teritoriale (judet, municipiu, oras, comună);

d) informarea oficiilor de cadastru si publicitate imobiliară teritoriale, a comisiilor judetene si locale de apărare împotriva dezastrelor, a celor pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a beneficiarilor de folosinte, a detinătorilor de terenuri asupra rezultatelor operatiunilor pentru delimitarea albiilor minore.

Art. 32. - (1) Delimitarea în teren a albiei minore a cursurilor de apă si a cuvetelor lacurilor artificiale, a lacurilor naturale si a băltilor amplasate în albiile minore se face cu borne tip CSA, cu alte repere existente sau prin borne hectometrice la diguri, prin indicarea distantelor la acestea, lucrările de delimitare fiind legate de axul de referintă al cursului de apă. În zonele în care nu există ax de referintă acesta se va realiza concomitent cu operatia de delimitare a albiei.

(2) Pentru delimitarea în teren se vor utiliza si respecta obligatoriu prevederile Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, cu modificările si completările ulterioare, si prevederile Standardului Român - SR nr. 3.446 - 1/iunie 1996, indice de clasificare G.08 - Măsurări terestre, borne pentru punctele de triangulatie si repere azimutale, precum si ale SR nr. 4.294-73, Forma si dimensiunile mărcilor la sol.

 

CAPITOLUL IV

Contestatii si mod de rezolvare

 

Art. 33. - Detinătorii terenurilor riverane care consideră că prin delimitarea albiei minore Ie-a fost încălcat un drept sau un interes legitim pot depune contestatii la Administratia Natională „Apele Române”, în termen de 30 de zile de la delimitarea fizică în teren a albiei minore.

Art. 34. - (1) Administratia Natională „Apele Române” solutionează contestatiile în termen de 30 de zile de la primirea acestora si comunică decizia, în scris, contestatarului, în termen de 5 zile de la solutionare.

(2) Contestatarul nemultumit de modul de solutionare a contestatiei se poate adresa instantei de judecată competente conform legii, în termen de 30 de zile de la primirea deciziei Administratiei Nationale „Apele Române”.

 

CAPITOLUL V

Înregistrare si evidente

 

Art. 35. - Albiile minore ale cursurilor de apă si cuvetele lacurilor naturale si artificiale, precum si cele ale zonelor umede amplasate în albiile minore delimitate în conformitate cu prevederile prezentei metodologii se înscriu atât în evidentele cadastrului la categoria de folosintă „Ape”, cât si în evidentele Sistemului informational de gospodărire a apelor, la grupa „Cadru natural”.

Art. 36. - În sensul dispozitiilor art. 35 alin. (5) si (6) din Legea nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare, unitătile de gospodărire a apelor realizează tinerea la zi a Fondului national de date de gospodărire a apelor si pun la dispozitie persoanelor fizice si juridice, în conditiile legii, datele înscrise în acesta.

Art. 37. - Albia fluviului Dunărea se stabileste conform prevederilor conventiilor internationale la care România este parte si se materializează pe teren după cum este prevăzut la art. 12 si 20.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 38. - Comisiile de delimitare a albiei minore înfiintate conform prevederilor art. 26 vor efectua, periodic, operatiuni de recunoastere în teren după trecerea unor viituri semnificative, cu debite maxime care depăsesc valoarea corespunzătoare debitului maxim cu probabilitatea de 10%. În cazul unor modificări survenite, acestea se vor opera în documentatiile de delimitare a albiei, cu acordul oficiilor de cadastru si publicitate imobiliară.

 

ANEXĂ

la metodologie

 

DEFINITII UTILIZATE

 

1. Acumulare permanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă pentru obtinerea unei retentii permanente de apă, utilizată pentru satisfacerea cerintelor de apă ale folosintelor.

2. Acumulare nepermanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguita, având rol preponderent de atenuare a viiturilor.

3. Axul de referintă al cursului de apă - sistemul de borne geodezice având coordonatele în sistem de referintă Marea Neagră 75 amplasate în lungul cursurilor de apă, codificate si utilizate pentru reperajul albiilor minore ale cursurilor de apă si al obiectivelor care sunt gestionate prin sistemul informational specific domeniului de gospodărire a apelor.

4. Cadastrul general - sistemul unitar si obligatoriu de evidentă tehnică, economică si juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe teritoriul tării, indiferent de destinatia lor si de proprietar.

5. Sistem informational specific domeniului gospodăririi apelor - activitatea de inventariere, clasificare, evidentă, sistematizare si sinteză a datelor existente si a rezultatelor măsurătorilor întreprinse pentru caracterizarea în detaliu a resurselor de apă, a retelei hidrografice, precum si a lucrărilor de gospodărire a apelor, realizate pentru valorificarea acestor resurse, pentru combaterea efectelor distructive ale apelor si pentru protectia calitătii apelor.

6. Malurile albiei minore - formele geomorfologice de teren existente la cota corespunzătoare scurgerii prin sectiunea respectivă a albiei minore. În cazul în care la cota respectivă se întâlnesc forme geomorfologice cu pante abrupte, în plan vertical, acestea se vor include până la cota lor maximă în definitia malurilor si vor apartine albiei minore. Dacă malurile sunt consolidate natural sau prin lucrări, zona consolidată face parte din albia minoră.

7. Niveluri obisnuite - nivelurile corespunzătoare debitelor maxime anuale cu probabilitatea de depăsire de 80%.

8. Nivel mediu - pozitia curbei suprafetei libere a apei, raportată la un plan de referintă, corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit modul).

9. Perioadele cu ape mari - perioadele de timp în care pe râu se tranzitează debite cu valori care depăsesc valoarea debitului mediu multianual.

10. Plan topografic - reprezentare grafică la o scară adecvată (1:10.000 sau 1:25.000) a cursului de apă pentru care se realizează operatia de delimitare, cu pozitionarea profilelor transversale, pe care vor fi trasate nivelurile corespunzătoare debitului de calcul, în vederea determinării prin planimetrare a suprafetelor ocupate de albia minoră.

11. Profite transversale - reprezentarea grafică a distantelor fată de un reper luat ca bază (cu marcarea tipului de folosintă a terenului) a variatiei altitudinii punctelor unei sectiuni, perpendiculare pe directia de scurgere a apei. Sistemul de referintă utilizat este Marea Neagră 75.

12. Profil în lung - reprezentarea grafică în plan vertical (corespunzător unui plan unitar de referintă) a liniei talvegului, a coastelor si a liniilor suprafetelor libere ale apei pentru diferite valori ale debitelor corespunzătoare unor probabilităti normale de depăsire a valorii acestora.

13. Puncte de hotar - ansamblul punctelor, materializate pe planuri de situatie si în profilele transversale de calcul, corespunzătoare limitelor albiei minore. Punctele sunt determinate planimetric si nivelitic, având ca puncte de sprijin bornele axului albiei minore a cursului de apă, alte repere topogeodezice omologate, existente în teren la momentul realizării operatiei de trasare definitivă a suprafetei albiei minore.

14. STEREO 70 - proiectia cartografică oficială în România.

15. Talveg - linia adâncimilor maxime ale albiei minore din profilele transversale succesive.

16. Unitate de gospodărire a apelor - orice formă organizatorică din structura autoritătilor de gospodărire a apelor (Administratia Natională „Apele Romane” - S.A.).

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

SECTIA a III-a

 

HOTĂRÂREA din 12 octombrie 2006

în Cauza Kaya împotriva României

(Cererea nr. 33.970/05)

 

            În Cauza Kaya împotriva României,

            Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), reunită într-o cameră compusă din: domnii J. Hedigan, presedinte, C. Bîrsan, V. Zagrebelski, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judecători, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

            după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 21 septembrie 2006, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

            PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea (nr. 33.970/05) Îndreptată împotriva României, prin care un cetătean turc, domnul Saban Kaya (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 15 septembrie 2005 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

            2. Reclamantul este reprezentat de domnul avocat A. Irmies, din Cluj-Napoca. Guvernul român (Guvernul) este

reprezentat de agentul său, doamna B. Ramascanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

            3. În 26 octombrie 2005, presedintele Sectiei a III-a a decis să comunice cererea Guvernului român si celui turc.

Întemeindu-se pe dispozitiile art. 29 § 3 din Conventie, presedintele Sectiei a III-a a decis că admisibilitatea si temeinicia cauzei vor fi examinate împreună.

 

            ÎN FAPT

            I. Circumstantele spetei

            4. Reclamantul, cetătean turc de origine kurdă, s-a născut în 1969 si locuieste în prezent în Turcia.

            5. Conform afirmatiilor reclamantului, necontestate de Guvern, la data faptelor el locuia în România de mai mult de 5 ani. În 2003, reclamantul s-a căsătorit cu A.-I.P., cetăteană româncă. O copie a certificatului de căsătorie a fost depusă la dosar.

6. Printr-o ordonantă din 15 aprilie 2005, procurorul P.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti l-a declarat pe reclamant „indezirabil” si i-a interzis sederea pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani, pe motiv că existau „informatii suficiente si serioase conform cărora el desfăsura activităti de natură să pună în pericol securitatea natională”. Ultimul paragraf al ordonantei mentiona că ea trebuia să fie comunicată reclamantului si pusă în executare de Autoritatea pentru străini, în virtutea art. 81 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

7. Conform documentelor depuse la dosar de către reclamant, la 19 aprilie 2005 Ministerul de Interne a informat Serviciul Român de Informatii, Ministerul Afacerilor Externe si politia de frontieră că reclamantului i se interzisese sederea.

8. Printr-o scrisoare din 18 aprilie 2005, Ministerul de Interne a solicitat Autoritătii pentru străini să îndeplinească formalitătile necesare în vederea transferării reclamantului la centrul special pentru străini „Tudor Gociu”. Cu această ocazie, Ministerul de Interne a informat Autoritatea pentru străini că reclamantul detinea un permis de sedere valabil până la data de 8 iunie 2005.

9. La 18 aprilie 2005, reclamantul a fost arestat de către agenti de la politia de frontieră si de la Autoritatea pentru străini. Cu această ocazie a fost întocmit un proces-verbal de către 3 agenti de la politia de frontieră. În aceeasi zi, reclamantul a fost condus de către agentii de politie în fata Autoritătii pentru străini din Bucuresti. A doua zi, reclamantul a fost expulzat în Turcia.

10. La 19 aprilie 2005, avocatul reclamantului a sesizat Curtea de Apel Bucuresti cu o contestatie administrativă împotriva Ordonantei Parchetului din 15 aprilie 2005. El a cerut, de asemenea, suspendarea executării măsurii. Avocatul reclamantului a evidentiat faptul că reclamantul locuia de mult timp în România, că era căsătorit cu o cetăteană româncă si că nu săvârsise nicio infractiune împotriva securitătii statului.

II. Audierea în fata Curtii de Apel Bucuresti a avut loc la 20 aprilie 2005. Printr-o sentintă din aceeasi zi, Curtea de Apel a respins contestatia, cu următoarea motivare:

„Curtea, din analiza ansamblului probator administrat la dosarul cauzei, precum si a sustinerilor si apărărilor formulate, constată:

În sensul dispozitiei art. 83 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, «Declararea ca indezirabil constituie o măsură administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfăsurat, desfăsoară sau există indicii temeinice că intentionează să desfăsoare activităti de natură să pună în pericol siguranta natională sau ordinea publică».

Măsura dispusă de procurorul desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti s-a luat la solicitarea Serviciului Român de Informatii, adresată cu nr. 001382622 din 15 aprilie 2005, care a constatat că fată de dispozitiile art. 83 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt suficiente indicii temeinice că reclamantul desfăsoară activităti de natură să pună în pericol securitatea natională, fapt pentru care s-au făcut aplicabile dispozitiile art. 83 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, modificată si completată prin Legea nr. 482/2004.

Fată de dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, comunicarea datelor si informatiilor care constituie motive ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de sigurantă natională se poate face numai în conditiile stabilite si către destinatarii expres prevăzuti de actele normative care reglementează regimul activitătilor referitoare la siguranta natională si protejarea informatiilor clasificate, astfel că acestea nu pot fi, sub nicio formă, aduse la cunostinta străinului declarat indezirabil.

Se mai constată de către instantă că punerea în executare a ordonantei atacate s-a realizat sub incidenta prevederilor art. 93 alin. (1) si (4) si ale art. 83 alin. (41) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, modificată si completată prin Legea nr. 482/2004, privind introducerea si scoaterea din centrul de cazare «Tudor Gociu» (...), îndepărtarea de pe teritoriul României fiind realizată la data de 19 aprilie 2005.

Având în vedere cele expuse si dată fiind gravitatea abaterilor săvârsite, de natură a pune în pericol siguranta natională (...), Curtea urmează a respinge actiunea formulată de reclamantul Kaya Saban ca nefondată.”

În temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, această hotărâre este irevocabilă.

11. Dreptul si practica interne pertinente

A. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002)

12. Dispozitiile aplicabile sunt următoarele: Articolul 81

„(1) Aducerea la cunostinta străinului a dispozitiei de părăsire a teritoriului României se realizează de către Autoritatea pentru străini ori de formatiunile sale teritoriale.

(2) Dispozitia de părăsire a teritoriului se redactează în două exemplare, în limba română si într-o limbă de circulatie internatională.

(3) Atunci când străinul este prezent, un exemplar al dispozitiei de părăsire a teritoriului se înmânează acestuia, sub semnătură (...)

(4) Dacă străinul nu este prezent, comunicarea se realizează astfel:

a) prin postă, cu confirmare de primire, la adresa la care străinul a declarat că locuieste;

b) prin afisare la sediul Autoritătii pentru străini si al formatiunii teritoriale, în cazul în care nu se cunoaste adresa la care locuieste străinul.”

Articolul 83

„(1) Declararea ca indezirabil constituie o măsură administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfăsurat, desfăsoară ori există indicii temeinice că intentionează să desfăsoare activităti de natură să pună în pericol siguranta natională sau ordinea publică.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucuresti, la propunerea Autoritătii pentru străini sau a altor institutii cu competente în domeniul ordinii publice si sigurantei nationale care detin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1).

(3) Procurorul se pronuntă, prin ordonantă motivată, în termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate în conditiile alin. (2) si, în cazul aprobării acesteia, transmite ordonanta de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru străini pentru a fi pusă în executare. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe ratiuni de sigurantă natională, în continutul ordonantei nu vor fi mentionate motivele care stau la baza acestei decizii.

(4) Dreptul de sedere al străinului încetează de drept de la data emiterii ordonantei de declarare ca indezirabil.

(5) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani (...).”

Articolul 84

„(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil se aduce la cunostintă străinului de către Autoritatea pentru străini, în conditiile prevăzute la art. 81.

(2) Comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de sigurantă natională se poate face numai în conditiile stabilite si către destinatarii în mod expres prevăzuti de actele normative care reglementează regimul activitătilor referitoare la siguranta natională si protejarea informatiilor clasificate. Asemenea date si informatii nu pot fi, sub nicio formă, direct sau indirect, aduse la cunostinta străinului declarat indezirabil.”

Articolul 85

„(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil poate fi atacată de străinul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucuresti. Sentinta instantei este definitivă si irevocabilă.

(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonantei (...).”

Articolul 93

Luarea în custodie publică a străinilor

„(1) Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertătii de miscare dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de prezenta ordonantă de urgentă, precum si împotriva străinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanta a dispus expulzarea.

(4) Luarea în custodie publică a străinilor declarati indezirabili se dispune de către procurorul care a dispus măsura declarării ca indezirabil, prin ordonanta prevăzută la art. 83 alin. (3).

(6) Perioada maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăsi 6 luni.

(7) Străinii împotriva cărora s-a dispus măsura returnării pot depune plângere împotriva măsurii luării în custodie publică, dispusă de procuror în conditiile prevăzute la alin. (2), la Curtea de Apel Bucuresti, care este obligată să o rezolve în termen de 5 zile de la data primirii. Introducerea plângerii nu suspendă executarea măsurii luării în custodie publică.”

B. Decizia nr. 342 din 16 septembrie 2003 a Curtii Constitutionale

13. Într-o cauză similară celei a reclamantului, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra compatibilitătii art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 cu principiile constitutionale de nediscriminare, cele ale dreptului de acces la un tribunal si ale dreptului la un proces echitabil. Exceptia de neconstitutionalitate fusese ridicată de un străin în cadrul contestării ordonantei parchetului prin care fusese declarat indezirabil pe motiv că „existau informatii suficiente si serioase potrivit cărora el desfăsura activităti de natură să pună în pericol securitatea natională”.

14. Curtea Constitutională a considerat că articolul precitat era conform Constitutiei si Conventiei, pentru următoarele motive:

„în cauza de fată situatia străinilor declarati indezirabili în scopul apărării sigurantei nationale si protejării informatiilor clasificate este diferită de cea a celorlalti cetăteni străini, ceea ce poate determina legiuitorul să stabilească drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetăteni străini, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalitătii. Diferenta reală, care rezultă din cele două situatii, justifică existenta unor reguli distincte.

Totodată Curtea constată că interdictia stabilită de legiuitor pentru cetătenii străini declarati indezirabili, de a nu li se aduce la cunostintă datele si informatiile pe baza cărora s-a luat o astfel de decizie, este în concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora «Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze [...] siguranta natională».

Dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcă principiul accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, deoarece, conform art. 85 alin. (1), împotriva măsurii dispuse de procuror de declarare ca indezirabil este deschisă calea actiunii în justitie.

Curtea nu poate retine nici încălcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie referitor la independenta judecătorilor, deoarece acestia trebuie să respecte legea care dă prioritate intereselor privind siguranta natională a României. Instanta urmează să solutioneze contestatia în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 cu privire la regimul străinilor în România, verificând legalitatea si temeinicia ordonantei în conditiile si în limitele acesteia.

Referitor la prevederile cuprinse în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (art. 6 § 1), precum si la cele ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (art. 9 si 10), invocate în motivarea exceptiei, Curtea retine că textul legal criticat nu opreste părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti, de a fi apărate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează într-o societate democratică procesul echitabil. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronuntată în Cauza Maaouia împotriva Frantei) că «deciziile privind intrarea, sederea si expulzarea străinilor nu privesc drepturile si obligatiile civile ale reclamantului si nici acuzatii de natură penală, în sensul art. 6 § 1 din Conventie».”

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 5 § 1 lit. f) din Conventie

15. Reclamantul invocă nelegalitatea detentiei care a precedat expulzarea sa, cu încălcarea art. 5 § 1 lit. f) din Conventie, care prevede următoarele:

„Art. 5.1. Orice persoană are dreptul la libertate si la sigurantă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia următoarelor cazuri si potrivit căilor legale:

(...)

f) dacă este vorba despre arestarea sau detentia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.”

16. Curtea reaminteste că art. 5 § 1 cuprinde lista completă a circumstantelor în care indivizii pot fi privati în mod legal de libertatea lor, luând în considerare faptul că aceste circumstante implică o interpretare restrictivă, fiind vorba despre exceptii de la o garantie fundamentală a libertătii individuale (Ouinn împotriva Frantei, Hotărârea din 22 martie 1995, seria A, nr. 311, p. 17, § 42).

17. În spetă, nimeni nu contestă faptul că reclamantul a fost detinut în asteptarea unei expulzări în sensul art. 5 § 1 lit. f). Această dispozitie impune doar ca „o procedură de expulzare (să fie) În curs”; nu este necesar să se verifice dacă decizia initială de expulzare se justifică sau nu în raport cu legislatia internă sau cu Conventia. Din acest punct de vedere, art. 5 § 1 lit. f) nu prevede aceeasi protectie ca art. 5 § 1 lit. c) (Chahal împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pp. 1862-3, § 112).

18. Revine totusi Curtii responsabilitatea de a verifica dacă detentia reclamantului a fost „legală” în raport cu această dispozitie, tinând în special cont de garantiile pe care le oferă sistemul intern. În privinta „legalitătii” unei detentii, tinând cont de „căile legale”, Conventia trimite în principal la obligatia de respectare a normelor de fond, precum si a celor de procedură din legislatia natională, dar ea impune în plus conformitatea oricărei privări de libertate cu scopul art. 5: protectia individului contra arbitrariului (Dougoz împotriva Greciei, nr. 40.907/98, § 54, CEDO 2001-11).

19. Din acest punct de vedere, Curtea aminteste că, impunând ca orice privare de libertate să fie efectuată „conform căilor legale”, art. 5 § 1 prevede în primul rând ca orice arestare sau detentie să aibă o bază legală în dreptul intern. Totusi, aceste prevederi nu se limitează la a trimite la dreptul intern; ele vizează, de asemenea, calitatea legii; aceasta trebuie să fie compatibilă cu preeminenta dreptului, notiune inerentă ansamblului articolelor Conventiei. Această calitate implică faptul că o lege natională care autorizează o privare de libertate trebuie să fie suficient de accesibilă si precisă pentru a se evita orice pericol de arbitrariu (Amuur împotriva Frantei, Hotărârea din 25 iunie 1996, Culegere de hotărâri si decizii 1996-111, p. 850, § 50).

20. Curtea observă că, în spetă, plasarea reclamantului în centrul special avea o bază în dreptul intern: art. 93 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit căruia o persoană poate fi luată în custodie publică, în asteptarea expulzării sale, dacă a fost declarată indezirabilă sau dacă ea a făcut obiectul unei proceduri de expulzare. Art. 93 prevede, de asemenea, durata si modalitătile detentiei.

Or, în ceea ce priveste detentia reclamantului între 18 si 19 aprilie 2005, Curtea relevă că baza legală a acestei privări de libertate este Ordonanta din 15 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, care se întemeiază pe Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, citată mai sus.

21. Curtea reaminteste că rolul său nu este acela de a examina în abstracta legislatia si practica interne aplicabile în această cauză, ci acela de a aprecia dacă modul în care ele au afectat reclamantul încalcă prevederile Conventiei [a se vedea, mutatis mutandis, Padovani împotriva Italiei, Hotărârea din 26 februarie 1993, seria A, nr. 257-B, p. 20, § 24, si Bellerin Lagares împotriva Spaniei (decizie), nr. 31.548/02, 4 noiembrie 2003]. Or, detentia, în spetă, nu a durat decât o zi, un interval de timp pe care Curtea nu îl consideră nerezonabil.

În plus, conform art. 93 citat mai sus, reclamantul avea posibilitatea contestării măsurii luării sale în custodie publică.

22. În lumina criteriilor degajate din jurisprudentă si tinând cont de ansamblul circumstantelor spetei, Curtea apreciază că durata detentiei, de numai o zi, este rezonabilă.

Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată, în sensul art. 35 § 3 din Conventie, si trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Conventie

23. Reclamantul invocă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil cu ocazia procedurii care s-a derulat în fata Curtii de Apel Bucuresti, care s-a finalizat prin Hotărârea din 20 aprilie 2005.

24. Curtea aminteste că deciziile referitoare la îndepărtarea străinilor, cum a fost cazul în spetă cu privire la Hotărârea din 20 aprilie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti, nu implică contestarea drepturilor si obligatiilor cu caracter civil si nici nu se referă la temeinicia unei acuzatii în materie penală, în sensul art. 6 § 1 din Conventie [Maaouia împotriva Frantei (MC), nr. 39.652/98, § 40, CEDO 2000-X].

Astfel, Curtea apreciază că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozitiile Conventiei si trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 din Conventie si a art. 4 din Protocolul nr. 4

25. Fără a-si sustine afirmatiile, reclamantul invocă o violare a art. 16 din Conventie si a art. 4 din Protocolul nr. 4.

26. Curtea observă că aceste capete de cerere nu sunt sustinute. Prin urmare, ele sunt în mod evident nefondate si trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

IV. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Conventie

27. Reclamantul invocă faptul că măsura de expulzare, precum si interdictia de sedere pe o durată de 15 ani pronuntate împotriva sa aduc atingere dreptului său la viată privată si de familie, garantat de art. 8 din Conventie, astfel redactat:

„Art. 8.1. Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului său si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităti publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege si dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea natională, siguranta publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sănătătii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertătilor altora.”

A. Asupra admisibilitătii

28. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Ea relevă că, de altfel, acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Este necesar deci să fie declarat admisibil.

B. Pe fond

1. Cu privire la existenta unei ingerinte

29. Guvernul nu contestă existenta unei vieti private si familiale a reclamantului în România înainte de expulzarea lui, dar sustine că această măsură, precum si interdictia de sedere nu au constituit o ingerintă în viata sa privată si familială. În această privintă, arată că reclamantul nu avea drept de sedere permanentă în România, ci locuia pe baza unei vize valabile până la 8 iunie 2005, care putea fi reînnoită. Mai mult, subliniază că sotia reclamantului putea să meargă în Turcia pentru a continua viata familială, după expulzare. Guvernul sustine că reclamantul, care se găsea în România de numai 5 ani, nu si-a petrecut „cea mai mare parte a existentei” sale pe teritoriul acestei tări. În sfârsit, consideră că nu a existat nicio ingerintă în viata sa privată si familială.

30. Reclamantul contestă sustinerile Guvernului. El afirmă că sotiei sale i-a fost imposibil să se mute în Turcia, tinând cont de religia sa. El contestă accesibilitatea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, precum si scopul măsurii de expulzare, luată în conformitate cu ordonanta mentionată. În final, el invocă absenta oricărei probe care ar putea indica periculozitatea sa pentru siguranta natională.

31. Curtea constată că realitatea unei vieti private si familiale a reclamantului în România anterior expulzării sale nu este contestată.

32. Într-o cauză similară, Curtea a retinut că integrarea reclamantului în societatea românească si caracterul efectiv al vietii sale de familie erau incontestabile si că interdictia de a se afla pe teritoriul românesc a pus capăt aceiei integrări si a generat o perturbare radicală a vietii sale private si familiale (Lupsa împotriva României, nr. 10.337/04, §§ 24-27, 8 iunie 2006).

33. În spetă, reclamantul a intrat în România în anul 2000, unde a locuit de atunci în mod regulat si si-a întemeiat o familie cu o cetăteană româncă.

34. Astfel, Curtea consideră că a existat o ingerintă în viata sa privată si familială.

2. Cu privire la justificarea ingerintei

35. O astfel de ingerintă încalcă Conventia, dacă nu respectă exigentele § 2 al art. 8. Astfel, trebuie analizat dacă ea era „prevăzută de lege”, dacă avea la bază unul sau mai multe scopuri legitime în raport cu paragraful mentionat si dacă era „necesară într-o societate democratică”.

36. Guvernul invocă faptul că măsura litigioasă este în conformitate cu criteriile § 2 al art. 8. El evidentiază faptul că măsura era prevăzută de lege, mai exact de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, si că se îndeplineste astfel conditia accesibilitătii. În ceea ce priveste conditia previzibilitătii, Guvernul apreciază că este, de asemenea, îndeplinită, din moment ce art. 83 din ordonanta mai sus mentionată prevede că interdictia de a se afla pe teritoriul românesc nu poate fi impusă decât în cazuri strict enumerate, atunci când se cunoaste că un străin desfăsoară, a desfăsurat ori există indicii temeinice că intentionează să desfăsoare activităti de natură să pună în pericol siguranta natională sau ordinea publică.

37. Guvernul afirmă că măsura litigioasă urmărea un scop legitim, si anume apărarea securitătii nationale, că era necesară într-o societate democratică, astfel că se justifica printr-o nevoie socială imperioasă si că era proportională cu scopul legitim urmărit. Pentru a concluziona cu privire la proportionalitatea ingerintei, Guvernul subliniază că trebuie să se tină cont, pe de o parte, de gravitatea faptelor de care reclamantul era suspectat si, pe de altă parte, si de faptul că partenera sa era liberă să îl viziteze si eventual să se mute în Turcia.

38. În Cauza Lupsa împotriva României mentionată anterior, Curtea a statuat că art. 83 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 - text legal care a stat la baza expulzării si a interdictiei de sedere a reclamantului - îndeplineste criteriul accesibilitătii, dar ridică probleme din punctul de vedere al previzibilitătii.

39. În spetă, ca si în Cauza Lupsa împotriva României, mai sus mentionată, printr-o ordonantă a parchetului reclamantul a fost declarat indezirabil pe teritoriul românesc, i s-a interzis sederea pentru o perioadă de 15 ani si a fost expulzat pe motiv că Serviciul Român de Informatii avea „informatii suficiente si serioase conform cărora el desfăsura activităti de natură să pună în pericol securitatea natională”.

40. Curtea constată că nu a fost initiată urmărirea penală împotriva reclamantului pe motiv că ar fi participat la comiterea vreunei infractiuni în România sau în altă tară. Exceptând motivul general mai sus mentionat, autoritătile nu au furnizat reclamantului nicio altă precizare.

41. Curtea aminteste că orice persoană împotriva căreia se ia o măsură care are la bază motive de securitate natională trebuie să beneficieze de garantii împotriva arbitrariului. În special, persoana trebuie să aibă posibilitatea de a declansa un control al măsurii litigioase din partea unui organ independent si impartial, competent să se pronunte cu privire la toate problemele de fapt si de drept relevante, în vederea stabilirii legalitătii măsurii si a sanctionării unui eventual abuz din partea autoritătilor. În fata unui astfel de organ de control persoana în cauză trebuie să beneficieze de o procedură contradictorie pentru a-si putea prezenta punctul de vedere si a combate argumentele autoritătilor (Al-Nashif împotriva Bulgariei, nr. 50.963/99, § § 123 si 124, 20 iunie 2002).

42. La fel ca în Cauza Lupsa împotriva României mentionată anterior (§ 41), Curtea de Apel Bucuresti s-a mărginit la un examen pur formal al ordonantei parchetului, în plus, nicio precizare referitoare la faptele de care era acuzat reclamantul nu a fost furnizată curtii de apel, astfel încât aceasta nu a mers dincolo de afirmatiile parchetului pentru a verifica dacă reclamantul prezenta într-adevăr un pericol pentru securitatea natională sau pentru ordinea publică.

43. Datorită faptului că reclamantul nu a beneficiat nici în fata autoritătilor administrative, nici în fata curtii de apel de un grad minim de protectie împotriva arbitrariului autoritătilor, Curtea a concluzionat că atingerea adusă vietii sale private nu era prevăzută de „o lege” care să răspundă cerintelor Conventiei (a se vedea, mutatis mutandis, Al-Nashif împotriva Bulgariei, citată anterior, § 128).

44. În lumina celor de mai sus, Curtea apreciază că nu mai este necesară examinarea plângerii reclamantului pentru a stabili dacă atingerea a urmărit un „scop legitim” si dacă a fost „necesară într-o societate democratică”.

45. În consecintă, a existat o încălcare a art. 8 din Conventie.

V. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 7

46. Reclamantul a denuntat o atingere adusă garantiilor procedurale în cazul expulzării. El a invocat art. 1 din Protocolul nr. 7, care prevede următoarele:

„1. Un străin care îsi are resedinta în mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii si el trebuie să poată:

a) să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale;

b) să ceară examinarea cazului său; si

c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în fata autoritătilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.

2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate natională.”

A. Cu privire la admisibilitate

47. Curtea constată că plângerea nu este în mod evident nefondată în conformitate cu art. 35 § 3 din Conventie. Ea subliniază, pe de altă parte, că aceasta nu este lovită de niciun alt motiv de inadmisibilitate, fapt pentru care hotărăste să o declare admisibilă.

B. Pe fond

48. Guvernul nu contestă aplicabilitatea în cauză a an”. 1 din Protocolul nr. 7 si admite că reclamantul a fost expulzat înainte de a beneficia de garantiile prevăzute de acest articol. Cu toate acestea, Guvernul consideră că motive de securitate natională reclamă măsuri urgente. Astfel, apreciază că expulzarea reclamantului a fost justificată conform § 2 al art. 1.

49. Guvernul sustine, de asemenea, că reclamantul, desi a fost expulzat, a beneficiat de aceste garantii procedurale în fata unei jurisdictii. Astfel, evidentiază faptul că reclamantul a fost reprezentat de un avocat care a putut expune în fata curtii considerentele care sustineau neexpulzarea sa (a se vedea, mutatis mutandis, Mezghiche împotriva Frantei, nr. 33.438/96, Decizia Comisiei din 9 aprilie 1997).

50. Reclamantul afirmă că nu a fost niciodată informat asupra motivelor expulzării sale si reiterează imposibilitatea avocatului său de a-i asigura apărarea în lipsa oricăror dovezi împotriva sa.

51. Curtea aminteste că în caz de expulzare, dincolo de protectia care le este oferită în special de art. 3 si 8, coroborate cu art. 13 din Conventie, străinii beneficiază de garantii specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (a se vedea, mutatis mutandis, Al-Nashif împotriva Bulgariei, citată anterior, § 132).

52. Pe de altă parte Curtea relevă faptul că garantiile mai sus mentionate nu se aplică decât străinului aflat legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest protocol [Sejdovic si Sulejmanovic împotriva Italiei (decizie), nr. 57.575/00, 14 martie 2002, si Sulejmanovic si Sultanovic împotriva Italiei (decizie), nr. 57.574/00, 14 martie 2002].

53. În spetă, Curtea constată că nu se contestă faptul că reclamantul locuia legal pe teritoriul românesc în momentul expulzării sale. Astfel, desi a fost expulzat de urgentă din motive de securitate natională, fapt permis de § 1 al art. 1, el avea dreptul de a se prevala, după expluzarea sa, de garantiile prevăzute de § 1 (a se vedea raportul explicativ care însoteste Protocolul nr. 7).

54. Curtea relevă faptul că prima garantie acordată persoanelor vizate de acest articol prevede că acestea nu pot fi expulzate decât „în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea”.

55. Cuvântul „lege” se referă la legea natională, trimiterea la aceasta vizând, conform ansamblului dispozitiilor Conventiei, nu numai existenta unei baze în dreptul intern, ci si calitatea legii: impune accesibilitatea si previzibilitatea acesteia, precum si o anumită protectie împotriva atingerilor arbitrare ale drepturilor garantate de Conventie, venind din partea puterii publice.

56. Curtea reiterează constatarea pe care a făcut-o cu ocazia examinării capătului de cerere privind art. 8 din Conventie, si anume că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, care a reprezentat baza legală a expulzării reclamantului, nu i-a oferit acestuia garantii minime împotriva arbitrariului autoritătilor.

57. În consecintă, desi expulzarea reclamantului a avut loc în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea, a existat o violare a art. 1 din Protocolul nr. 7, din moment ce legea nu corespunde cererilor Conventiei.

58. În orice caz, Curtea apreciază că autoritătile interne au încălcat garantiile de care reclamantul trebuia să beneficieze în virtutea § 1 lit. a) si b) al acestui articol.

59. În această privintă, Curtea constată, pe de o parte, că autoritătile nu au furnizat reclamantului nici cel mai mic indiciu privind faptele de care este acuzat si, pe de altă parte, că parchetul nu i-a comunicat ordonanta luată împotriva sa decât în ziua singurei audieri în fata curtii de apel. Pe de altă parte, Curtea observă că curtea de apel a respins orice cerere de amânare, împiedicându-l astfel pe avocatul reclamantului să studieze ordonanta mai sus mentionată si să depună la dosar documente în sprijinul contestatiei îndreptate împotriva sa.

60. Amintind că orice dispozitie a Conventiei sau a protocoalelor sale trebuie interpretată astfel încât să garanteze drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii, Curtea consideră, având în vedere controlul pur formal realizat de curtea de apel în această cauză, că reclamantul nu a putut, cu adevărat, să obtină examinarea cauzei sale din perspectiva motivelor care sustineau neexpulzarea sa.

61. A existat deci o violare a art. 1 din Protocolul nr. 7.

VI. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

62. Conform art. 41 din Conventie, „Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Conventiei si a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

63. Reclamantul solicită 500.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin expulzarea sa.

64. Guvernul contestă aceste pretentii, apreciind că sunt exorbitante si nejustificate. În plus, sustine că nu există nicio legătură directă între încălcările invocate si prejudiciul pretins. Guvernul face trimitere la Cauza Beldjoudi împotriva Frantei (Hotărârea din 26 martie 1992, seria A, nr. 234-A, § 86), în care Curtea a apreciat că simpla constatare a încălcării constituie o reparatie suficientă în această privintă. Guvernul aminteste si de cauzele Al-Nashif împotriva Bulgariei, mai sus citată (§ 148), Slivenko împotriva Letoniei [(MC), nr. 48.321/99, § 167, CEDO 2003-X] si Mokrani împotriva Frantei (nr. 52.206/99, § 43, 15 iulie 2003), în care Curtea a acordat, cu titlu de daune morale, o sumă mai mică decât cea solicitată de reclamant.

65. Curtea apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil din cauza încălcărilor constatate. Având în vedere ansamblul elementelor de care dispune si statuând în echitate, după cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea hotărăste să acorde reclamantului 10.000 EUR cu acest titlu.

B. Cheltuieli de judecată

66. Reclamantul nu solicită restituirea cheltuielilor de judecată.

67. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine restituirea cheltuielilor de judecată decât în conditiile în care le-a cerut. Astfel că, în cauză, Curtea nu acordă reclamantului nicio sumă cu acest titlu.

C. Dobânzi

68. Curtea hotărăste să aplice majorările de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

1. declară cererea admisibilă cu privire la capetele de cerere întemeiate pe art. 8 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 7 si inadmisibilă pentru rest;

2. declară că a existat o încălcare a art. 8 din Conventie;

3. hotărăste că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 7;

4. hotărăste:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă conform art. 44 § 2 din Conventie, 10.000 EUR (zece mii de euro) cu titlu de daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, convertibilă în lei românesti noi la nivelul ratei de schimb aplicabile la data plătii;

b) că, începând de la data expirării termenului amintit până la momentul efectuării plătii, suma va fi majorată cu o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană în această perioadă, la care se vor adăuga 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 12 octombrie 2006, în conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

 

John Hedigan,

presedinte

Vincent Berger,

grefier