MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 770         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 14 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 766 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 770 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 771 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 821 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (i) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 851 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

 

Decizia nr. 888 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Decizia nr. 891 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 pct. 22 si art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Decizia nr. 899 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile public

 

Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.823. - Ordin al ministrului economiei si finantelor pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind operatiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, si a Instructiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spatiul comunitar si tratamentul fiscal al reparatiilor efectuate în perioada de garantie si postgarantie

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 766

din 18 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, arătând că dispozitiile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 îl nedreptătesc, întrucât a avut o contributie la asigurările sociale mai mare decât cea corespunzătoare salariului minim brut pe economie, dar, pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 si 16 septembrie 1957, când nu poate dovedi drepturile salariale obtinute, pensia îi este calculată, potrivit legii, în raport cu salariul minim. Prin urmare, consideră că legea ar trebui să prevadă o valoare de referintă mai mare pentru calculul pensiilor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu este discriminatoriu, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza pe care o reglementează. De asemenea, situatia obiectiv diferită avută în vedere, anume imposibilitatea dovedirii drepturilor salariale obtinute într-o anumită perioadă, justifică tratamentul juridic diferentiat fată de ceilalti pensionari. În sfârsit, arată că art. 41 alin. (4) din Constitutie, invocat în motivarea scrisă de către autorul exceptiei, nu are incidentă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Exceptia a fost ridicată de Niculae Stănescu cu prilejul solutionării contestatiei privind decizia de pensionare.

În motivarea excep t iei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenă, că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (4) din Constitutie. În acest sens,

arată că nu îi poate fi imputat faptul că pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 si 16 septembrie 1957 drepturile salariale nu i-au fost înscrise în carnetul de muncă si nu consideră că este echitabil ca la calculul pensiei legea să prevadă raportarea la salariul minim brut pe economie, desi a avut venituri mai mari decât acest nivel si a contribuit, în consecintă, proportional cu veniturile realizate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal

apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 41 alin. (4) din Constitutie nu se referă la drepturile de asigurări sociale, despre care este vorba în spetă. De asemenea, arată că cel care contestă decizia de pensionare are posibilitatea ca, prin intermediul instantelor de judecată, să utilizeze toate mijloacele pentru a-si dovedi drepturile sale, inclusiv martori si prezumtii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat are în vedere o situatie obiectivă, ce justifică solutia legislativă adoptată, însă nimic nu-l împiedică pe contestator să facă dovada drepturilor sale în fata instantei de judecată. De asemenea, arată că art. 41 alin. (4) din Constitutie nu are incidentă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că nu este întemeiată critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că stabilirea unui anumit tip de salariu ce se ia în calcul la stabilirea pensiei a fost determinată de o situatie obiectivă în care nu se poate cunoaste salariul efectiv obtinut, iar luarea în calcul a salariului minim pe tară a fost optiunea liberă a legiuitorului, conform art. 47 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Potrivit art. III alin. (1) din ordonantă, modificările aduse alin. (2) al art. 161 din Legea nr. 19/2000 s-au aplicat începând cu data de 1 iulie 2007, astfel că, în prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: „În conditiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. în caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe tară, în vigoare în perioada respectivă.”

În acelasi timp însă Curtea observă că, prin modificările ce au fost aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2007, legiuitorul a instituit o reglementare specială pentru acele persoane care, asemenea autorului exceptiei, au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 si care, din motive neimputabile lor, nu pot dovedi drepturile salariale realizate. Aceste dispozitii sunt cuprinse în art. 161 alin. (3) si au următorul continut: „(3) Fac exceptie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:

a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;

b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 si data de 31 decembrie 1962 si pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale si nici nu sunt dovedite;

c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 si data de 31 decembrie 1962, în situatia în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).”

Întrucât dispozitiile art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 păstrează, în esentă, solutia legislativă criticată si sunt aplicabile ipotezei în care se găseste autorul exceptiei, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii acestor dispozitii de lege.

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (4) din Constitutie, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor, respectiv la egalitatea între bărbati si femei în ceea ce priveste remunerarea muncii.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că noua reglementare, instituită prin modificările aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2007, vine în ajutorul persoanelor care au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 prin instituirea unui tratament egal pentru toate persoanele aflate în această ipoteză. Astfel, art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede acordarea unui punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat atât în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite, ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, cât si în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 si data de 31 decembrie 1962 si pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale si nici nu sunt dovedite. Mai mult, venind în sprijinul celor care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, au obtinut un număr de puncte mai mic decât cel al persoanelor care nu au putut dovedi drepturile salariale obtinute, legea acordă de asemenea un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 si data de 31 decembrie 1962. În sfârsit, pentru a proteja drepturile câstigate deja de titularii dreptului de pensie, art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 prevede că „În cazul în care, pentru situatiile prevăzute la alin. (1), din aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgentă rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se păstrează punctajul mediu anual, respectiv cuantumul avantajos.”

Prin urmare, Curtea retine că autorul exceptiei, care nu poate dovedi drepturile salariale realizate în perioada cuprinsă între 2 martie 1955 si 16 septembrie 1957, nu se află, potrivit legii, într-o situatie diferită fată de celelalte persoane care, pentru aceeasi perioadă, nu pot face dovada salariilor obtinute, astfel că nu se poate retine încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste critica adusă solutiei pe care legea a adoptat-o sub aspectul veniturilor salariale ce se iau în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, respectiv al punctajului ce se acordă pentru fiecare lună de cotizare, potrivit noii reglementări instituite de art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acest aspect tine de optiunea liberă a legiuitorului, în baza prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora dreptul la pensie, ca si la alte forme de asigurări si de asistentă socială se exercită în conditiile prevăzute de lege.

În sfârsit, Curtea observă că solutia legislativă criticată, ce reglementează drepturi de asigurări sociale, nu are nicio legătură cu dispozitiile art. 41 alin. (4) din Constitutie, care se referă la egalitatea între bărbati si femei în ceea ce priveste remunerarea muncii si care are în vedere înlăturarea discriminărilor pe criteriul sexului în raporturile specifice dreptului muncii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 770

din 18 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Stefan Ghica în Dosarul nr. 11.622/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Gabriela Păunescu pentru partea Ministerul Apărării, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Apărării solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că în spetă se ridică, de fapt, probleme de aplicare a textului de lege criticat, iar nu aspecte de constitutionalitate. De asemenea, arată că prin noile modificări ce au fost aduse Legii nr. 164/2001 au fost introduse noi dispozitii ce înlătură critica de neconstitutionalitate, eliminând diferentele de tratament juridic invocate de autorul exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că în spetă autorul exceptiei critică modul de aplicare a art. 21 din Legea nr. 164/2001, aspect ce nu este de competenta instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 11.622/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Exceptia a fost ridicată de Stefan Ghica cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că art. 21 din Legea nr. 164/2001 este incomplet si imprecis redactat, astfel că dă loc unor interpretări arbitrare si neunitare, ce creează discriminări între diferitele persoane cărora le este aplicabil. În acest sens, arată că, pentru cadrele militare care au fost trecute în rezervă cu mai mult de 6 luni fată de data pensionării, textul de lege nu precizează cum se face actualizarea soldei lunare brute folosite pentru stabilirea pensiei militare de stat.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat nefiind contrar dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Mai mult, arată că din motivarea exceptiei de neconstitu ­tionalitate rezultă că autorul acesteia este nemultumit de modul de redactare a textului de lege si priveste modul de aplicare a legii, aspecte ce nu pot fi solutionate de instanta de contencios constitutional.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 48 din Legea nr. 164/2001 contin reglementări de natură să asigure protectia drepturilor de pensie ale cadrelor militare trecute în rezervă.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitu t ional, iar în spetă nu se ridică probleme de constituionalitate, ci de aplicare a legii, aspecte ce revin competentei instantei judecătoresti.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 21 din Legea nr. 164/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 29 iunie 2007, textul de lege criticat a fost completat cu două noi alineate, astfel că, în prezent art. 21 din Legea nr. 164/2001 are următoarea redactare:

- „Art. 21. - (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.

(2) În cazul în care au avut loc modificări ale soldelor de functie în ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media soldelor lunare brute din această perioadă, mai putin solda de grad. La media obtinută se adaugă solda de grad prevăzută la alin. (1).

(3) În cazul în care modificările prevăzute la alin. (2) au fost determinate ca urmare a modificărilor actelor normative incidente, se aplică prevederile alin. (1).

(4) Pentru cadrele militare pensionate în conditiile art. 15 si art. 31 alin. (2), baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), actualizată la data deschiderii dreptului la pensie.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie ce se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit de faptul că art. 21 din Legea nr. 164/2001, în redactarea pe care acest text de lege o avea la data sesizării Curtii, nu preciza si pentru situatia cadrelor militare care fuseseră trecute în rezervă cu mai mult de 6 luni fată de data pensionării modul în care urma să se actualizeze solda lunară brută ce constituia baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, astfel că aplicarea acestui text era neunitară si crea inegalităti între persoane aflate în aceeasi situatie.

Curtea constată că, prin completările aduse art. 21 din Legea nr. 164/2001 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 77/2007, a fost reglementată expres situatia cadrelor militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel putin 15 ani pentru bărbati si 10 ani pentru femei, precum si situatia persoanelor care nu mai au calitatea de cadru militar si si-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau unor boli care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar, dar îndeplinesc cel putin jumătate din conditiile de vechime în serviciu, în raport cu vârsta, prevăzute de lege, stabilind că, pentru acestia, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este solda lunară brută, actualizată la data deschiderii dreptului la pensie.

Curtea apreciază că noua redactare a art. 21 din Legea nr. 164/2001 a înlăturat temeiurile pentru care autorul exceptiei a formulat critica de neconstitutionalitate, astfel încât exceptia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, exceptie ridicată de Stefan Ghica în Dosarul nr. 11.622/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 771

din 18 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Dumitru Holban în Dosarul nr. 9.936/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea acesteia, sens în care arată că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât nu prevede ca perioadă asimilată stagiului de cotizare si perioada cursurilor universitare fără frecventă, ceea ce îi situează într-o pozitie defavorizată pe cei care au absolvit astfel de cursuri în raport cu cei care au absolvit cursuri universitare la zi.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că persoanele care au absolvit cursuri universitare la zi se află într-o situatie obiectiv diferită fată de cei care au urmat cursurile fără frecventă, deoarece acestia din urmă au fost, de regulă, încadrati în muncă pe perioada studiilor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.936/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Exceptia a fost ridicată de Dumitru Holban cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, prevăzând asimilarea stagiului de cotizare a perioadei necontributive în care titularul dreptului la pensie a urmat cursurile de zi ale învătământului superior, instituie o discriminare în defavoarea celor care au absolvit învătământul superior la seral sau fără frecventă. Consideră că toti absolventii învătământului superior, indiferent de forma acestuia, se află în aceeasi situatie si ar trebui să beneficieze de aceleasi drepturi.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate nu este întemeiată, deoarece tratamentul juridic diferentiat este justificat de situatiile distincte care îl generează. Mai observă că autorul exceptiei critică textul de lege pentru omisiunile din cuprinsul său, iar Curtea Constitutională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederea supusă controlului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că autorul exceptiei solicită, de fapt, o completare a textului de lege criticat, aspect ce nu poate fi solutionat de Curtea Constitutională.

Avocatul Poporului consideră că art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 este constitutional, iar, în spetă, autorul exceptiei solicită completarea acestui text de lege, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu este de competenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, modificate prin articolul unic pct. 10 din Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 38 alin. (1) lit. b): „(1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare si perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:[...]

b) a urmat cursurile de zi ale învătământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora.”

În opinia autorului exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că legiuitorul a optat pentru asimilarea stagiului de cotizare numai a perioadei studiilor universitare la cursurile de zi, luând în considerare faptul că cei care au absolvit alte forme ale învătământului superior au avut posibilitatea să se încadreze în muncă si să realizeze stagiu de cotizare si în perioada studiilor. Astfel, este evident că cele două categorii de persoane se află în situatii obiectiv diferite, fată de care instituirea tratamentului juridic diferentiat nu reprezintă nici privilegii si nici discriminări.

De altfel, Curtea observă că autorul exceptiei solicită în mod expres modificarea art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 „în sensul includerii tuturor formelor de învătământ sau să se anuleze mentiunea « de zi », pentru ca legea să fie interpretată că toti absolventii de studii superioare beneficiază de perioada asimilată”. Această solicitare, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate fiind inadmisibilă pentru acest motiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Dumitru Holban în Dosarul nr. 9.936/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 821

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Maru” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate necontravenind dispozitiilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Maru” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unui recurs declarat împotriva sentintei prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textele de lege criticate încalcă principiul constitutional al libertătii comertului, întrucât lasă la libera alegere a administratiilor locale stabilirea conditiilor de exercitare a comertului în piete, fără să indice si limitele în care pot fi impuse aceste conditii. Mai arată că, în opinia sa, se încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece conditiile de autorizare sunt impuse de autoritătile locale în mod neunitar, existând posibilitatea ca în anumite unităti administrativ-teritoriale să existe reguli mai permisive, iar în altele mai stricte, ceea ce ar conduce la o discriminare a comerciantilor pe criterii regionale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Precizează că dispozitiile art. 16 din Constitutie sunt aplicabile persoanelor juridice numai dacă tratamentul juridic diferentiat la care acestea sunt supuse s-ar răsfrânge asupra cetătenilor, implicând inegalitatea acestora în fata legii si a autoritătilor publice, în spetă nefiind cazul. Consideră că instituirea unor conditii de exercitare a comertului în zone publice nu este contrară principiilor economiei de piată, ci, dimpotrivă, asigură utilizarea eficientă si protejarea zonelor publice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, „instituirea unor regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui principiu”. În plus, conditia obtinerii acordului autoritătilor administratiei publice locale în vederea desfăsurării activitătilor comerciale în zonele publice corespunde principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu nesocotesc nici principiul constitutional al egalitătii si nici dispozitiile din Legea fundamentală referitoare la economia de piată, ci asigură crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1): „Orice exercitiu comercial se desfăsoară numai de către comercianti autorizati în conditiile legii.”;

- Art. 6 alin. (2): „Exercitarea activitătii de comercializare în zone publice este supusă acordului autoritătilor administratiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora si a planurilor de urbanism.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 - „Egalitatea în drepturi”, în special ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice fără privilegii si fără discriminări, si celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comertului (desi în motivarea scrisă a exceptiei face referire la art. 135 în ansamblul său).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, potrivit căreia „orice exercitiu comercial se desfăsoară numai de către comercianti autorizati în conditiile legii”, nu reprezintă o încălcare a principiului constitutional privind egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului. Necesitatea autorizării se impune tuturor comerciantilor, persoane fizice sau juridice, care desfăsoară activităti în sectorul comercial sau al serviciilor de piată, în conditiile legii, fără niciun fel de discriminare. Conform normelor metodologice de aplicare a ordonantei în discutie (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 333/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003), persoanele juridice, respectiv societătile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste, se autorizează în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităti administrative pentru înregistrarea si autorizarea functionării comerciantilor, iar persoanele fizice si asociatiile familiale se autorizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 507/2002 privind organizarea si desfăsurarea unor activităti economice de către persoane fizice si ale Hotărârii Guvernului nr. 58/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 507/2002 privind organizarea si desfăsurarea unor activităti economice de către persoane fizice.

Obligatia obtinerii unei asemenea autorizatii nu contravine libertătii comertului, ci ea se impune în scopul disciplinării, al ordonării activitătii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurential si protectia consumatorului.

Cea de-a doua critică de neconstitutionalitate vizează o altă conditie care trebuie îndeplinită în vederea exercitării activitătii de comercializare în zone publice, si anume cea cuprinsă în art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000. Aceasta se referă la necesitatea obtinerii acordului autoritătilor administratiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, după caz.

Curtea constată că nu există contrarietate între aceste prevederi de lege si textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate. În jurisprudenta sa constantă, instanta de contencios constitutional a statuat că principiul egalitătii „nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite” (Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipoteză, conditiile de exercitare a activitătilor comerciale variază de la o zonă la alta, în functie de o multitudine de factori diversi ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonantă sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se eliberează. Este vorba despre situatiile în care, prin exercitarea activitătii de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbană si criteriilor generale privind determinarea zonelor si locurilor de vânzare din localităti, despre cazurile în care se aduc prejudicii spatiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum si de situatiile în care exercitiul comercial se face în spatii improvizate.

În plus, Curtea observă că eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonantă se circumscrie principiului constitutional al autonomiei locale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Maru” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 848

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8914/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei personal, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constitutie sau din documentele internationale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 8.914/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Guo Xiaodong într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea dispozitiei de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări).

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat „limitează excesiv si discriminatoriu” dreptul de proprietate al străinilor care se află în România în scop de desfăsurare a unor activităti comerciale. În acest sens, precizează că, prin refuzul de prelungire a dreptului de sedere în România, este expus riscului de a pierde investitia pe care a făcut-o pe teritoriul României. De asemenea, arată că un asemenea amestec al autoritătii în exercitarea dreptului de proprietate intervine numai în cazul străinilor, nu si în cazul propriilor cetăteni, motiv pentru care sustine că se instituie un regim discriminatoriu, contrar prevederilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În plus, critică si lipsa de precizie si claritate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că „exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, neavând legătură cu textul constitutional invocat al art. 44 alin. (2) din Constitutia României care garantează proprietatea privată”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât textul constitutional invocat în sustinerea criticii nu are legătură cu prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, iar situa t ia de fapt prezentată este de competenta exclusivă a instanei de judecată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contine norme contrare principiului egalei garantări si ocrotiri a proprietătii private de către lege, indiferent de titular. Totodată, apreciază că acesta se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii si fără discriminări pe criterii arbitrarii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excetiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solu t ioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care are următorul cuprins: „Străinii aflati temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de sedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de sedere.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la garantarea proprietătii private, precum si celor ale art. 14 din aceeasi conventie, privind interzicerea discriminării, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1, privind interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că dispozitiile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 limitează în timp dreptul acelor străini, care se află în România, temporar si în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român „numai până la data la care încetează dreptul de sedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de sedere”. Această conditie este pe deplin justificată de ratiuni de control al fenomenului migrationist, prin impunerea respectării anumitor obligatii de către străinii care au dobândit dreptul de sedere temporară pe teritoriul României. Aceste dispozitii trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit căruia, „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, text constitutional care se aplică nu numai cetătenilor României, ci si străinilor si apatrizilor. Din această perspectivă, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora „Străinii aflati pe teritoriul României sunt obligati să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat sederea, precum si să depună toate diligentele necesare pentru a iesi din România până la expirarea acestei perioade”.

Curtea constată că autorul exceptiei nu formulează o critică de neconstitutionalitate pertinentă, întemeindu-si motivarea pe dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale lipsite de orice legătură cu obiectul de reglementare al textului de lege supus controlului de constitutionalitate. Astfel, pretinsa încălcare a dispozitiilor din Legea fundamentală si din conventia amintită referitoare la protectia proprietătii private nu poate fi retinută, întrucât invocarea acestora nu are relevantă în solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte constitutionale nefiind incidente în cauză.

Nici critica prin raportare la acele dispozitii privind interzicerea discriminării prevăzute în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si în Protocolul nr. 12 la Conventie nu este întemeiată, întrucât, prin ipoteză, textul se adresează exclusiv străinilor, nicidecum cetătenilor români, astfel încât nu se poate sustine existenta unei discriminări între aceste două categorii de persoane.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8.914/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 851

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1)” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bana-N” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebes.

La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Rutieră Română, prin consilier juridic Daniela Cefalan, cu delegatie depusă la dosar, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu Decizia nr. 191/2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin normelor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006, Judecătoria Caransebes a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1)” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Bana-N” S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea excep t iei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispoziiile legale criticate reglementează răspunderea contraventională a persoanei juridice angajatoare - în spetă, operator de transport - pentru fapta săvârsită de persoanele fizice angajate - conducătorii auto -, fără o cercetare prealabilă pentru stabilirea vinovătiei în acest sens, încălcându-se, astfel, principiul specific materiei penale si contraventionale potrivit căruia răspunderea contraventională este personală. Ca atare, excluderea de către legiuitor din sfera subiectilor răspunderii contraventionale a persoanelor fizice - conducători auto - care nu sunt operatori de transport în sensul legii, ci simpli salariati, contravine principiilor fundamentale ale egalitătii, nediscriminării, dreptului la un proces echitabil si al garantării proprietătii private, indiferent de titular.

Judecătoria Caransebes apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale si conventionale invocate. Astfel, se arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 reprezintă o reglementare derogatorie de la dreptul comun în materie - Codul rutier - si, în mod firesc, se referă în exclusivitate la drepturile si obligatiile operatorilor de transport rutier. Totodată, în urma constatărilor din practică, prin Legea nr. 102/2006 a fost introdusă si răspunderea contraventională a persoanelor fizice conducători auto pentru anumite fapte, fiind eliminată astfel acea discriminare mentionată de autorul exceptiei. Cât priveste obligatia prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. e) din ordonantă, referitoare la documentatia necesară pentru efectuarea transportului rutier de marfă, aceasta revine, în exclusivitate, operatorului de transport rutier, care, în mod firesc, trebuie să se asigure de îndeplinirea acestei cerinte legale înainte de plecarea în cursă.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudenta recentă în materie a Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 191/2007, se arată că solutia normativă reglementată de art. 58 alin. (1) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 se justifică prin raportul de prepusenie existent între operatorul auto si angajatul acestuia, conducătorul auto, astfel că aceasta nu poate fi considerată contrară protectiei constitutionale a dreptului de proprietate, garantat potrivit art. 44 din Legea fundamentală. În plus, mentionează că principiul egalitătii, invocat de autorul exceptiei, nu priveste egalitatea de tratament juridic între întreprinderile/operatorii de transport si persoanele fizice, angajati ai acestora. Ca atare, nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Textele de lege atacate nu contravin nici art. 21 din Legea fundamentală, referitor la accesul liber la justitie, iar critica autorului exceptiei fată de prevederile art. 6 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului nu are incidentă în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile „art. 58 lit. e) si ale art. 59 alin. (1)” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 sunt constitutionale. Textele de lege criticate reflectă dreptul constitutional al legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a conditiilor în care anumite fapte să fie sanctionate contraventional, precum si la stabilirea sanctiunilor aplicabile, fără să instituie discriminări pe considerente arbitrare. Solutia legislativă atacată se justifică prin raportul de prepusenie existent între operatorul auto si angajatul acestuia, conducătorul auto, sanctiunile prevăzute de art. 59 alin. (1) fiind consecinta firească a nerespectării obligatiilor legale specifice activitătii de transport rutier, criticate de autorul exceptiei. Ca atare, nu poate fi retinută încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate, iar celelalte dispozitii din documentele internationale invocate nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solu t ioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1)” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, modificate prin art. I pct. 67 si 68 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. În realitate, asa cum retine si instanta în considerentele încheierii, autorul exceptiei de neconstitutionalitate vizează dispozitiile art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din ordonanta de urgentă mentionată, texte ce au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (1) lit. e): „Constituie contraventii următoarele fapte: (...)

e) efectuarea transportului rutier de mărfuri fără existenta la bordul vehiculului a documentului de transport sau a copiei conforme a licentei de transport ori a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, după caz.”

- Art. 59 alin. (1) lit. a): „(1) Se sanctionează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:

a) de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. a), b), e), f), h) si i).”

În opinia autorului exceptiei, aceste texte legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 21 consacrat accesului liber la justitie i ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea proprietătii private în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, raportat la art. 20 din Constitutie, cu privire la tratatele internationale privind drepturile omului, autorul exceptiei invocă si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, privind interzicerea generală a discriminării, precum si ale art. 7 (si nu ale art. 6, cum eronat indică autorul exceptiei) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecărei persoane la egalitate în fata legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 24, 44 si 45 din Legea fundamentală si cu o motivare ce vizează aceleai aspecte criticate si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 191 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esentă, că, în virtutea raportului de prepusenie dintre operatorul de transport rutier si conducătorul auto, comitentul are posibilitatea si obligatia de a impune conducătorului auto respectarea obligatiilor impuse de reglementările care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea si asigurarea desfăsurării transporturilor rutiere, activitate pentru care a fost autorizat. Ca urmare, sanctiunea contraventională prevăzută de lege apare justificată si nu poate fi considerată a fi de natură să încalce protectia constitutională a dreptului de proprietate si nici libertatea economică, fiind consecinta legală a încălcării dispozitiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstitutionalitate.

Cele statuate de Curte prin decizia amintită îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei în materie a instantei de contencios constitutional.

În plus, în această cauză, autorul exceptiei invocă prevederile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, cu privire la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Or, textele de lege criticate reglementează una dintre faptele care constituie contraventii în materia transportului rutier, respectiv sanctiunea corespunzătoare săvârsirii acestei contraventii, si nu contin prevederi de natură a conduce la încălcarea principiului liberului acces la justitie sau a dreptului la un proces echitabil. Asa fiind, Curtea Constitutională constată că, si sub acest aspect, critica de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bana-N” - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebes.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 888

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie invocată de Ioan Seracin în Dosarul nr. 1.837/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitu t ionalitate ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudena Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.837/271/2007, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie invocată de Ioan Seracin în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege ce face obiectul exceptiei este neconstitutional, deoarece trimite în mod generic la „efectuarea de operatiuni financiare ca acte de comert incompatibile cu functia, atributia sau însărcinarea pe care o îndeplineste o persoană”, fără a individualiza în mod concret „aceste situatii de incompatibilitate, natura lor juridică, morală, socială sau de altă natură, continutul concret sau sediul de reglementare”. De asemenea, în opinia autorului exceptiei, art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu îndeplineste conditiile privind caracterul previzibil si accesibil al legii. Se arată că „atât timp cât latura obiectivă a infractiunii incriminate prin textul arătat [...] trimite absolut generic la situatii de incompatibilitate, în niciun caz el nu îndeplineste cele două cerinte ce sunt de esenta unei legi de incriminare si care pot sustine principiul legalitătii incriminării si al pedepsei.”

Judecătoria Oradea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 stabileste toate elementele constitutive ale infractiunii la care face referire, astfel că nu se poate retine contrarietatea acestuia cu dispozitiile din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- art. 12 alin. (1) lit. a): „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârsite în scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comert, incompatibile cu functia, atributia sau însărcinarea pe care o îndeplineste o persoană ori încheierea de tranzactii financiare, utilizând informatiile obtinute în virtutea functiei, atributiei sau însărcinării sale”.

În sustinerea exceptiei se invocă încălcarea art. 23 alin. (12) din Constitutie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii , si a art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege, coroborat cu art. 11 si art. 20 din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, în raport de aceleasi dispozitii din Legea fundamentală si fată de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a retinut că art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 stabileste toate elementele constitutive ale infractiunii comise, astfel că nu poate retine contrarietatea acestui text de lege fată de dispozitiile din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale mai sus enuntate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte cu acel prilej, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie invocată de Ioan Seracin în Dosarul nr. 1.837/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 891

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 pct. 22 si art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 pct. 22 si art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Metro Cash & Carry” - S.R.L. din Otopeni în dosarele nr. 5.878/118/2006 si nr. 1.025/118/2007 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei prin avocat, cu împuternicire avocatială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.003 D/2007 la Dosarul nr. 681 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Reprezentantul autorului exceptiei nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Având cuvântul, reprezentantul Societătii Comerciale „Metro Cash & Carry” - S.R.L. din Otopeni solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 pct. 22 si ale art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, reiterând argumentele expuse în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excep t iei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 14 martie 2007 si 9 mai 2007, pronuntate în dosarele nr. 5.878/118/2006 si 1.025/118/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 pct. 22 si art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Metro Cash & Carry” - S.R.L. din Otopeni.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 45 si art. 135 din Constitutie. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate sunt în contradictie cu dispozitiile constitutionale mentionate, întrucât contin măsuri excesive „ce duc până la închiderea unor structuri de vânzare gen hypermarket sau magazine cash & carry numai pentru că în aceeasi structură de vânzare s-ar exercita două feluri de comert distincte” (organele de control fiscal, prin aplicarea sanctiunilor contraventionale conform prevederilor criticate, au considerat că în aceeasi structură se exercită comertul de gros si comertul cu amănuntul către persoane fizice mentionate în legitimatiile de acces). Se sustine, totodată, că „în absenta” textelor criticate, „interesele nationale ale României nu ar fi afectate, ci, dimpotrivă, principiul libertătii comertului si-ar găsi o formă de exprimare plenară, iar statul ar încasa în plus taxe la care acum renuntă cu usurintă prin închiderea unor astfel de magazine, împrejurare de natură să îi afecteze în primul rând pe consumatori”.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia nu are un caracter întemeiat, deoarece prevederile criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, asa cum a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 80 pct. 22 si art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 58 si 59 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea ordonantei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.

Ulterior sesizării, Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, textele fiind renumerotate, astfel încât art. 80 pct. 22 a devenit art. 73 pct. 22, iar art. 81 a devenit art. 74, fiind păstrată aceeasi solutie legislativă. Pe cale de consecintă, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii art. 73 pct. 22 si art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată.

Textele de lege criticate prevăd:

- art. 73 pct. 22: „Constituie contraventii, dacă nu au fost săvârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să constituie infractiuni, si se sanctionează după cum urmează: [...]

22. exercitarea de activităti de comert cu ridicata si comert cu amănuntul în aceeasi structură de vânzare, respectiv suprafată de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei si cu interzicerea uneia dintre cele două activităti.”;

- art. 74: „Sanctiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica si persoanelor juridice, caz în care limitele minime si maxime ale amenzilor se dublează”.

Dispozitiile constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 45 privind Libertatea economică si ale art. 135 privind Economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece, potrivit art. 45 din Constitutie, „Accesul liber al persoanei la activitatea economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate”. În deplină concordantă cu aceste dispozitii constitutionale, textul de lege criticat reglementează conditiile de exercitare a unor activităti economice, în considerarea scopului Ordonantei Guvernului nr. 99/2000, asa cum acesta este stabilit de art. 1, si anume: „dezvoltarea retelei de distributie a produselor si serviciilor de piată, cu respectarea principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sănătătii, securitătii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului”. Astfel, definind comertul cu ridicata ca fiind „activitatea desfăsurată de comerciantii care cumpără produse în cantităti mari în scopul revânzării acestora în cantităti mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi”, si comertul cu amănuntul ca fiind „activitatea desfăurată de comerciantii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora”, legiuitorul a prevăzut sanctiuni pentru exercitarea acestor activităti în aceeasi structură de vânzare, respectiv suprafată de vânzare, în scopul asigurării unei concurente loiale.

Asa fiind, contrar sustinerilor autorului exceptiei, prevederile legale criticate dau expresie dispozitiilor constitutionale referitoare la libertatea economică. Stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanta criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comertului si respectarea principiilor liberei concurente. De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, în care a statuat că art. 80 pct. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 este în deplină concordantă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.”

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 pct. 22 si art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Metro Cash & Carry” - S.R.L. din Otopeni în dosarele nr. 5.878/118/2006 si nr. 1.025/118/2007 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 899

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 456/282/2007 al Judecătoriei Pogoanele.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public arată că, urmare a modificării art. 118 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 prin art. I pct. 57 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, solutia legislativă criticată de autorul exceptiei nu

a mai fost preluată. În consecintă, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 456/282/2007, Judecătoria Pogoanele a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice este neconstitutional, deoarece nu prevede ca alternativă si posibilitatea depunerii plângerii la instanta de judecată.

Judecătoria Pogoanele consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, arătând că prevederile legale criticate încalcă liberul acces la justitie. Se face referire si la Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, prin care Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a constatat că prevederile criticate, potrivit cărora „plângerea însotită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească si să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens”, sunt neconstitutionale, întrucât încalcă principiul liberului acces la justitie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, arătând că, prin Decizia nr. 347/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că, având în vedere Decizia nr. 347/2007 a Curtii Constitutionale si în raport de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice este inadmisibilă. Totodată, apreciază că prevederile art. 118 alin. (3) si (4) din aceeasi ordonantă sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei, Curtea constată că, desi a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 118 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, criticile autorului acesteia vizează numai alin. (1) al articolului mentionat. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare, text care avea la data sesizării Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză următorul cuprins: „(1)Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul politiei rutiere în a cărui rază de competentă a fost constatată fapta.”

Se sustine că dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 7 mai 2007, a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, Decizia nr. 347 din 3 aprilie 2007. Prin această decizie Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, constatând că acestea sunt neconstitutionale, întrucât, prin instituirea obligatiei de depunere a plângerii contraventionale la organul constatator, îngrădesc accesul direct la justitie atât timp cât nu prevăd ca alternativă si posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă si la instanta de judecată.

Ulterior pronuntării deciziei mai sus mentionate, prevederile art. 118 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice au fost modificate prin art. I pct. 57 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, astfel încât, în prezent, alin. (1) al acestui articol are următorul cuprins: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta.”

Întrucât, în noua redactare art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 nu mai păstrează solutia legislativă anterioară, criticată de autorul exceptiei, ci stabileste expres faptul că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate depune la judecătorie, criticile de neconstitutionalitate formulate în prezenta cauză au rămas fără obiect.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 456/282/2007 al Judecătoriei Pogoanele.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 900

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, precum si ale art. 89 lit. d) din acelasi act normativ „în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006”. Exceptia a fost invocată de petentul Dorin Hălga în Dosarul nr. 8/294/2007 al Judecătoriei Săliste.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitu t ionalitate ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudena Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 8 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 8/294/2007, Judecătoria Săliste a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu t ionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonana de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, precum si ale art. 89 lit. d) din acelasi act normativ „în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006”. Exceptia a fost invocată de petentul Dorin Hălga în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, prin retinerea permisului de conducere anterior rămânerii definitive a procesului-verbal de contraventie, se restrânge dreptul civil de a conduce autoturisme pe drumul public, înainte ca vinovătia conducătorului auto să fie stabilită. Atât timp cât permisul auto a fost retinut, conducătorul auto nu mai poate beneficia de un proces echitabil, se creează o discriminare fată de alti cetăteni care comit contraventii mult mai grave si se încalcă principiul statului de drept.

Judecătoria Săliste apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, normele criticate fiind în concordantă cu prevederile constitutionale la care face referire autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Forma republicată a ordonantei se aplică de la 1 decembrie 2006, asadar de la o dată anterioară sesizării Curtii Constitutionale prin Încheierea din 8 mai 2007. Solutia legislativă din art. 89 lit. d) al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 „în forma nemodificată până la 1 decembrie 2006” a fost preluată, de principiu, de dispozitiile art. 102 alin. (3) lit. e) din acelasi act normativ, republicat.

De asemenea, ulterior sesizării Curtii Constitutionale prin aceeasi încheierea mentionată, prevederile art. 97 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, păstrându-se însă solutia legislativă criticată de autorul exceptiei.

Asa fiind, prin prezenta decizie, Curtea Constitutională se va pronunta în legătură cu constitutionalitatea dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) si ale art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 49/2006, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanta fiind republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 97 alin. (1) lit. a): „(1) Pe lângă sanctiunile contraventionale, politistul rutier dispune, în cazurile prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă, si una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a)retinerea permisului de conducere si/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...]”

- art. 102 alin. 3 lit. e): „(3)Constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

[...] e) depăsirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.”

Prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi si ale art. 53- Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Se invocă totodată prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Contrar sustinerilor autorului exceptiei, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constitutionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sanctionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranta circulatiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăsurării fluente si în sigurantă a circulatiei pe drumurile publice, precum i ocrotirea vietii, integritătii corporale si a sănătătii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietătii publice si private, cât si a mediului”.

Textele de lege criticate se aplică tuturor celor aflati în ipoteza normei, nefiind instituită nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea părtilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, reglementarea retinerii permisului de conducere nefiind de natură să aducă în vreun fel atingere acestor garantii procesuale.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii art. 97 alin. (1) lit. a) si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, în raport de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, si prin Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007.

Cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii în materie.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie invocată de Dorin Hălga în Dosarul nr. 8/294/2007 al Judecătoriei Săliste.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind operatiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, si a Instructiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri

în spatiul comunitar si tratamentul fiscal al reparatiilor efectuate în perioada de garantie si postgarantie

 

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 128 alin. (10) si ale art. 1301 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si finantelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Instructiunile de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind operatiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul ordin, si Instructiunile de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spatiul comunitar si tratamentul fiscal al reparatiilor efectuate în perioada de garantie si postgarantie, prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. 2. - Măsurile de simplificare prevăzute în anexele nr. 1 si 2 au fost implementate pentru a evita ca operatorii economici să se înregistreze în scopuri de TVA în mai multe state membre pentru transferuri de bunuri sau pentru achizitii intracomunitare de bunuri asimilate, în cazul în care desfăsoară operatiuni pluripartite în cadrul Comunitătii si în cazul retururilor de bunuri în spatiul comunitar.

Art. 3. - (1) Pentru a putea fi aplicate măsurile de simplificare prevăzute în anexa nr. 1, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) contractorul principal:

1. este înregistrat în statul său membru în scopuri de TVA;

2. nu are un cod de înregistrare în scopuri de TVA în statul membru în care sunt realizate efectiv lucrările asupra bunurilor mobile corporale;

3. transmite codul său de înregistrare în scopuri de TVA părtii/părtilor cocontractante;

b) ceilalti operatori economici implicati sunt persoane impozabile din perspectiva TVA;

c) produsele prelucrate se vor întoarce în statul membru al contractorului principal.

(2) În scopul aplicării măsurilor de simplificare, nu se consideră loc de sosire locul unei opriri provizorii în vederea efectuării anumitor lucrări asupra bunurilor, dar se va considera că locul de sosire este întotdeauna statul membru al contractorului principal. În acest sens, în toate situatiile în care prin instructiuni se prevede aplicarea unei scutiri de taxă pentru livrarea intracomunitară de bunuri sau neimpozitarea în România a serviciilor conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, care sunt conditionate de dovada că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, această dovadă a transportului va fi prezentată în cadrul termenului prevăzut în contract.

(3) În sensul prezentului ordin, prin prelucrare se întelege orice expertiză sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale.

Art. 4. - (1) Aplicarea măsurilor de simplificare este optională pentru operatorii economici implicati în operatiuni pluripartite sau în cazul retururilor de bunuri în spatiul comunitar. Instructiunile prevăzute în anexele nr. 1 si 2 stabilesc si tratamentul fiscal aplicabil în situatia în care statele membre implicate nu aplică măsuri de simplificare sau nu acceptă aplicarea măsurilor de simplificare.

(2) Situatiile prezentate în instructiunile prevăzute în anexele nr. 1 si 2 sunt prezentate cu titlu exemplificativ. Măsurile de simplificare prevăzute în anexa nr. 1 se aplică si în cazul în care există mai mult de două părti cocontractante, atât timp cât sunt respectate conditiile generale prevăzute la art. 3 alin.(1). Dacă partea/părtile cocontractantă/cocontractante din România realizează expertize sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale în conformitate cu prevederile art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal, se consideră că orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat reprezintă livrări accesorii serviciilor realizate si nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.

Art. 5. - Referirile la Codul fiscal din cuprinsul instructiunilor prevăzute în anexele nr. 1 si 2 reprezintă trimiteri la titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.221/2006 pentru aprobarea Instructiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate, prevăzute la art. 128 alin. (10) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în ceea ce priveste operatiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.045 din 29 decembrie 2006.

Art. 7. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 29 octombrie 2007.

Nr. 1.823.

 

ANEXA Nr. 1

 

INSTRUCTIUNI

de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată

privind operatiunile pluripartite din Comunitate, legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale

 

Cazuri în care se aplică măsurile de simplificare

 

ARTICOLUL 1

Primul caz: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si denumită în continuare A sau contractorul principal cumpără bunuri de la o altă persoană impozabilă din statul membru 1, denumită în continuare B.

(2) A dispune expedierea bunurilor către altă persoană impozabilă din statul membru 1, denumită în continuare C, în vederea prelucrării. Ambalajele, accesoriile pentru confectii, părtile componente ale unui motor si orice alte bunuri care nu suferă transformări în procesul de prelucrare realizat de C pot fi supuse măsurilor de simplificare dacă sunt livrate de B către A si dacă sunt în legătură directă cu bunurile prelucrate de C.

(3) După prelucrare, bunurile sunt expediate de C din statul membru 1 către A din statul membru 2.

(4) A furnizează lui B si lui C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 2

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Livrarea bunurilor de la B la A: livrare ce are loc în statul membru 1 în care începe transportul, conform art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, iar B, în principiu, trebuie să aplice TVA din statul membru 1, întrucât bunurile nu se transportă direct în statul membru 2.

(2) Executarea lucrărilor asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului său din legislatia altui stat membru.

(3) Atunci când, după prelucrare, produsele prelucrate sunt transportate din statul membru 1 în statul membru 2:

a) A efectuează un transfer în statul membru 1, conform art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru, pentru care A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 1, iar acest transfer este scutit de TVA în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru;

b) A efectuează o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2, conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului său din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 3

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Se consideră că B efectuează o livrare intracomunitară de bunuri în statul membru 1 către A, în conditiile art. 128 alin. (9) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru, care este scutită de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru.

(2) Se consideră că A efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri în statul membru 2, în conditiile art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru.

(3) Executarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului său din legislatia altui stat membru.

(4) Transportul bunurilor prelucrate din statul membru 1 în statul membru 2 se consideră nontransfer în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau conform echivalentului său din legislatia altui stat membru.

(5) Transportul bunurilor prelucrate din statul membru 1 în statul membru 2 nu se consideră o achizitie intracomunitară asimilată realizată de A în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, sau conform echivalentului acestor prevederi din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 4

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 1

 

(1) Se consideră că B efectuează o livrare intracomunitară de bunuri în România, prevăzută la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, scutită de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. Pentru a beneficia de scutire pentru livrarea intracomunitară de bunuri, B trebuie să demonstreze că produsele prelucrate au fost transportate din România în statul membru 2.

(2) Executarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara României, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, C are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Transportul produselor prelucrate, realizat de A din România în statul membru 2, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 5

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 2

 

(1) Se consideră că A efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri în România, în conditiile art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal, la data la care bunurile sunt puse la dispozitia lui A de către B în statul membru 1 si se supune acelorasi reguli si formalităti ca si achizitia intracomunitară obisnuită, dar transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. A trebuie să înregistreze miscarea bunurilor de la B la C în registrul său de nontransferuri în România, precum si primirea bunurilor prelucrate de la C.

(2) Executarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate din statul membru 1 în România, are loc în România conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 6

Cazul doi: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si denumită în continuare A sau contractor principal cumpără bunuri de la o altă persoană impozabilă din statul membru 1, denumită în continuare B.

(2) A dispune expedierea bunurilor către altă persoană impozabilă din statul membru 3, denumită în continuare C, în vederea prelucrării.

(3) După prelucrare, produsele prelucrate sunt expediate de la C din statul membru 3 către A, aflată în statul membru 2.

(4) A furnizează lui B si C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 7

Cazul doi: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Livrarea de bunuri de la B către A are loc în statul membru 1, din care începe transportul, conform art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Această livrare intracomunitară este scutită de taxă, conform art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) A efectuează o achizitie intracomunitară ce are loc în statul membru 3, conform art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, iar pentru aceasta A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 3.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. (4) Atunci când, după prelucrare, produsele prelucrate se transportă din statul membru 3 în statul membru 2:

a) A efectuează un transfer din statul membru 3 în statul membru 2, conform art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, iar pentru acesta A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 3. Acest transfer este scutit de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru;

b) A efectuează o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2, conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 8

Cazul doi: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Se consideră că B efectuează o livrare intracomunitară de bunuri din statul membru 1 către A din statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (9) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Această livrare este scutită de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Se consideră că A efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri în statul membru 2, în conditiile art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, se consideră nontransfer în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(5) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, nu se consideră o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 3 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(6) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2, se consideră nontransfer în statul membru 3, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau conform echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(7) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2, nu se consideră o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, sau conform echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 9

Cazul doi: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 1

 

(1) B efectuează o livrare intracomunitară de bunuri în România, conform art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, scutită de

taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. B, trebuie să demonstreze, printre altele, că bunurile au părăsit România.

(2) Expedierea bunurilor de către A în statul membru 3 se consideră un nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 10

Cazul doi: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 3

 

(1) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate din România în statul membru 2, are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, C are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 1 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(3) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din România în statul membru 2, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 11

Cazul doi: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza în care România este statul membru 2

 

(1) Se consideră că A efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri în România în conditiile art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal. Achizitia intracomunitară efectuată de A are loc la data la care bunurile se transportă în statul membru 3 si se supune acelorasi reguli ca si achizitia intracomunitară obisnuită. A trebuie să înregistreze transportul bunurilor de la B la C în registrul său de nontransferuri în România.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C pentru A, bunurile prelucrate fiind transportate din statul membru 3 în România, reprezintă o prestare de servicii care are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(3) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 12

 

Cazul trei: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si denumită în continuare A sau contractorul principal expediază bunuri unei alte persoane impozabile din statul membru 1, denumită în continuare B, în vederea prelucrării.

(2) B prestează în beneficiul lui A servicii constând în efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale.

(3) După prelucrarea de către B, produsele semiprelucrate sunt expediate lui C din statul membru 1 în vederea prelucrării suplimentare.

(4) După prelucrarea de către C, produsele prelucrate se expediază de la C din statul membru 1 lui A în statul membru 2.

(5) A le comunică lui B si C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 13

Cazul trei: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, reprezintă o livrare intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru si beneficiază de scutire de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, reprezintă o achizitie intracomunitară asimilată, impozabilă în statul membru 1 conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, pentru aceasta A având obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B, bunurile prelucrate nefiind transportate din statul membru 1 în statul membru 2, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 1, în care lucrările sunt efectuate conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(5) Transferul de produse prelucrate, efectuat de A din statul membru 1 în statul membru 2, se consideră livrare intracomunitară asimilată în statul membru 1 în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru si care beneficiază de scutire de taxă conform art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Pentru această operatiune A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(6) Transferul de produse prelucrate, efectuat de A din statul membru 1 în statul membru 2, reprezintă o achizitie intracomunitară asimilată, care este impozabilă în statul membru 2 conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 14

Cazul trei: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, se consideră nontransfer de

bunuri în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, nu se consideră achizitie intracomunitară similată în statul membru 1 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, caz în care bunurile nu sunt transportate în afara statului membru 1, se consideră prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, în conditiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Oprirea temporară la locatia lui C nu împiedică îndeplinirea conditiei ca transportul să fie efectuat către altă tară, cu conditia ca B să poată demonstra că produsele prelucrate sunt transportate în afara statului membru 1.

(4) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, în conditiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(5) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 2, se consideră nontransfer în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(6) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 2, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 15

Cazul trei: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 1

 

(1) Transportul bunurilor, efectuat de către A din statul membru 2 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B din România în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate la sediul lui C din România, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Oprirea temporară la locatia lui C nu împiedică îndeplinirea conditiei ca transportul să fie efectuat către altă tară decât cea în care bunurile sunt prelucrate, cu conditia ca B să poată demonstra că produsele prelucrate sunt transportate în afara României. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, B are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate în afara României, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA al lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Aplicarea măsurilor de simplificare este conditionată în acest caz de tinerea registrului de bunuri primite de către C.

(4) Transportul bunurilor, efectuat de către A din România în statul membru 2, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 16

Cazul trei: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 2

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din România în statul membru 1, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal. A trebuie să tină o evidentă a nontransferurilor, prin tinerea unui registru în care să fie înregistrate toate transporturile de bunuri, inclusiv transportul produselor semiprelucrate de la locatia lui B la locatia lui C.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, bunurile prelucrate nefiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, ci după o prelucrare ulterioară care are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, bunurile prelucrate fiind transportate din statul membru 1 în România, reprezintă o prestare de servicii care are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(4) Transportul bunurilor, efectuat de către A din statul membru 1 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 17

Cazul patru: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si numită în continuare A sau contractor principalfurnizează bunuri altei persoane impozabile din statul membru 1, denumită în continuare B, în vederea prelucrării.

(2) B prestează servicii ce constau în efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale în beneficiul lui A.

(3) După prelucrare de către B, produsele semiprelucrate sunt expediate către C în statul membru 3 pentru prelucrare suplimentară.

(4) După prelucrare de către C, produsele prelucrate sunt expediate de la C din statul membru 3 către A din statul membru 2.

(5) A le comunică lui B si C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 18

Cazul patru: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, se consideră livrare intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune ce beneficiază de scutire de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, se consideră achizitie intracomunitară asimilată, care este impozabilă în statul membru 1 conform art. 1301 alin. (2) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Pentru această operatiune, A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B, produsele semiprelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii care are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, reprezintă un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 1, conform art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Această operatiune este scutită de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, pentru care A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(5) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, reprezintă o achizitie intracomunitară asimilată impozabilă în statul membru 3, conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune pentru care A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 3.

(6) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(7) Transportul produselor prelucrate din statul membru 3 în statul membru 2 reprezintă o livrare intracomunitară asimilată (transfer) în statul membru 3, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune ce beneficiază de scutire de taxă în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, pentru care A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 3.

(8) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2, reprezintă o achizitie intracomunitară asimilată taxabilă în statul membru 2 conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 19

Cazul patru: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, se consideră nontransfer în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, prin care produsele semiprelucrate se transportă în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, în conditiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, se consideră nontransfer în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(5) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 3 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(6) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C, bunurile prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, în conditiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(7) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2, se consideră nontransfer în statul membru 3, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(8) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (12) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 20

Cazul patru: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza în care

România este statul membru 1

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de A din statul membru 2 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele semiprelucrate fiind transportate în afara României, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, B are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din România în statul membru 3, se consideră nontransfer în România în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 21

Cazul patru: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza în care

România este statul membru 3

 

(1) Transportul produselor semiprelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara României, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, C are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din România în statul membru 2 după prelucrare, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 22

Cazul patru: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 2

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din România în statul membru 1, se consideră nontransfer în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal. A trebuie să tină evidenta nontransferurilor într-un registru în care să fie înregistrate toate transporturile de bunuri, inclusiv transportul produselor semiprelucrate de la locatia lui B din statul membru 1 la locatia lui C din statul membru 3.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele semiprelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(4) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 3 în România, nu se consideră achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 23

Cazul cinci: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si denumită în continuare A sau contractor principal expediază bunuri altei persoane impozabile din statul membru 1, denumită în continuare B, în vederea prelucrării.

(2) B subcontractează, integral sau partial, lucrările altei persoane impozabile din statul membru 1, denumită în continuare C.

(3) După prelucrare, produsele prelucrate se expediază lui A în statul membru 2.

(4) A îi comunică lui B codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

(5) B îi comunică lui C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 1.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 24

Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, este nontransfer de bunuri în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, nu este achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1, ulterior prelucrării realizate de C, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Conditia privind transportul produselor prelucrate în afara statului membru 1 este îndeplinită chiar dacă bunurile se opresc temporar la locatia lui C.

(4) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 1, în care serviciile sunt prestate efectiv, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(5) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 2, este nontransfer de bunuri în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(6) Transportul produselor prelucrate, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 2, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 25

Cazul cinci: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 1

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în România, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara României ulterior prelucrării realizate de C, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Conditia privind transportul produselor prelucrate în afara României este îndeplinită chiar dacă bunurile se opresc temporar la locatia lui C. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, B are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, acolo unde serviciile sunt efectiv prestate în conditiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(4) Transportul produselor prelucrate din România în statul membru 2 este nontransfer de bunuri în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal, din perspectiva lui A.

 

ARTICOLUL 26

Cazul cinci: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu

aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza în care România

este statul membru 2

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din România în statul membru 1, este nontransfer de bunuri în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal, operatiune ce trebuie evidentiată în registrul de nontransferuri.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 ulterior prelucrării realizate de C, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Conditia privind transportul produselor prelucrate în afara statului membru 1 este îndeplinită chiar dacă bunurile se opresc temporar la locatia lui C.

(3) Transportul produselor prelucrate de către A în statul membru 1 în România nu este o achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 27

Cazul sase: Prezentare

 

(1) O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în statul membru 2 si denumită în continuare A sau contractor principal expediază bunuri altei persoane impozabile din statul membru 1, denumită în continuare B, în vederea prelucrării.

(2) B subcontractează, integral sau partial, lucrările altei persoane impozabile din statul membru 3, denumită în continuare C. În acest scop, produsele semiprelucrate sau bunurile se expediază din statul membru 1 în statul membru 3, în vederea prelucrării sau prelucrării suplimentare de către C.

(3) După prelucrare, produsele prelucrate se expediază din statul membru 3 lui A din statul membru 2.

(4) A îi comunică lui B codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 2.

(5) B îi comunică lui C codul său de înregistrare în scopuri de TVA din statul membru 1.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 28

Cazul sase: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, este un transfer, respectiv o livrare intracomunitară, asimilat/asimilată în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Această operatiune beneficiază de scutire de taxă, în conditiile art. 143 alin. (2) lit. (d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, este o achizitie intracomunitară asimilată, impozabilă în statul membru 1 conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, pentru aceasta A având obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Chiar dacă A nu stie că produsele semiprelucrate sau bunurile urmează să ajungă în statul membru 3, transportul din statul membru 1 în statul membru 3 ar putea genera un transfer, respectiv o livrare intracomunitară, asimilat/asimilată din perspectiva lui A în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune ce beneficiază de scutire de taxă, în conditiile art. 143 alin. (2) lit. (d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Pentru aceasta A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 1.

(5) Chiar dacă A nu stie că produsele semiprelucrate sau bunurile urmează să ajungă în statul membru 3, transportul din statul membru 1 în statul membru 3 ar putea genera o achizitie intracomunitară asimilată din perspectiva lui A în statul membru 3, conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune pentru care A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 3.

(6) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 3, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 1, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui B, cod pe care B l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(7) Chiar dacă A nu stie că produsele semiprelucrate sau bunurile au fost expediate în statul membru 3 în vederea prelucrării, transportul produselor prelucrate din statul membru 3 în statul membru 2 ar putea genera un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, din perspectiva lui A în statul membru 3, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Această operatiune beneficiază de scutire de taxă, în conditiile art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, iar pentru aceasta A are obligatia de a se înregistra în scopuri de TVA în statul membru 3.

(8) Chiar dacă A nu stie că produsele semiprelucrate sau bunurile au fost expediate în statul membru 3 în vederea prelucrării, transportul produselor prelucrate din statul membru 3 în statul membru 2 ar putea genera o achizitie intracomunitară asimilată, taxabilă în statul membru 2 conform art. 130 1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 29

Cazul sase: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, este nontransfer de bunuri în statul membru 2, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune care va fi înregistrată în registrul de nontransferuri.

(2) Transportul de bunuri, efectuat de către A din statul membru 2 în statul membru 1, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

(3) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(4) Transportul produselor semiprelucrate sau al bunurilor din statul membru 1 în statul membru 3 este nontransfer de bunuri în statul membru 1, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, înregistrarea acestei operatiuni în registrul de nontransferuri tinut de A în statul membru 2 fiind optională.

(5) Transportul produselor semiprelucrate sau al bunurilor, efectuat de către A din statul membru 1 în statul membru 3, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 3 în conditiile art. 128 alin. (12) si art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(6) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 1, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui B, cod pe care B l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(7) Transportul produselor prelucrate efectuat de către A din statul membru 3 în statul membru 2 este nontransfer de bunuri în statul membru 3 în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, operatiune care va fi înregistrată în registrul de nontransferuri tinut de A în statul membru 2.

(8) Transportul produselor prelucrate efectuat, de către A din statul membru 3 în statul membru 2, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal sau echivalentului acestora din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 30

Cazul sase: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA,

cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza în care

România este statul membru 1

 

(1) Transportul bunurilor, efectuat de către A din statul membru 2 în România, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara României după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 2, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal. Pentru aplicarea măsurilor de simplificare, B are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Transportul produselor semiprelucrate sau bunurilor din România în statul membru 3 este nontransfer de bunuri în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal, din perspectiva lui A.

(4) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui B, cod pe care B l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

 

ARTICOLUL 31

Cazul sase: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 3

 

(1) Transportul produselor semiprelucrate sau bunurilor, efectuat de către A din statul membru 1 în România, nu este o achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către C în beneficiul lui B reprezintă o prestare de servicii ce are loc în statul membru 1, care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui B, cod pe care B l-a transmis lui C, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal, C are obligatia de a tine un registru pentru bunurile primite.

(3) Transportul produselor prelucrate din România în statul membru 2 este nontransfer de bunuri în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal, din perspectiva lui A.

 

ARTICOLUL 32

Cazul sase: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare, în ipoteza

în care România este statul membru 2

 

(1) Transportul de bunuri, efectuat de către A din România în statul membru 1, este nontransfer de bunuri în România, în conditiile art. 128 alin. (12) din Codul fiscal, operatiune care va fi înregistrată în registrul de nontransferuri.

(2) Efectuarea de lucrări asupra bunurilor mobile corporale de către B în beneficiul lui A, produsele prelucrate fiind transportate în afara statului membru 1 după prelucrare, reprezintă o prestare de servicii ce are loc în România, statul membru care a acordat codul de înregistrare în scopuri de TVA lui A, cod pe care A l-a transmis lui B, conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal.

(3) Transportul produselor prelucrate din statul membru 3 în România nu este o achizitie intracomunitară asimilată în România în conditiile art. 128 alin. (12), coroborat cu art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. A are obligatia de a tine un registru de nontransferuri, în care trebuie evidentiate expedierea bunurilor în statul membru 1 si receptia bunurilor prelucrate din statul membru 3.

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCTIUNI

de aplicare a măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri

în spatiul comunitar si tratamentul fiscal al reparatiilor efectuate în perioada de garantie si postgarantie

 

CAPITOLUL I

Măsuri de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată privind retururile de bunuri în spatiul comunitar

 

ARTICOLUL 1

Primul caz: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B refuză bunurile, iar acestea sunt returnate furnizorului.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 2

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Atunci când B refuză bunurile cumpărate, de exemplu, pentru că acestea sunt deterioarate sau pentru că bunurile nu corespund cerintelor cumpărătorului, nu are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunuri în calitate de proprietar de către A, iar B nu realizează o achizitie intracomunitară de bunuri.

(2) Întrucât A rămâne proprietarul bunurilor, în principiu se consideră că A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 1 din care începe transportul bunurilor, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, urmată de o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 de sosire a bunurilor, pentru care ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 3

Primul caz: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

Furnizorul A procedează ca si în situatia în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2. De asemenea, poate fi ignorat si returul de bunuri. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 4

Cazul 2: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de către A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 1.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 5

Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează un transfer, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor refuzate de B, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, urmată de o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1 de sosire a bunurilor si de livrarea locală a acelorasi bunuri în statul membru 1.

 

ARTICOLUL 6

Cazul 2: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Furnizorul A procedează ca si în situatia în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2.

(2) Se consideră livrarea de bunuri realizată de A către C ca livrare locală în statul membru 1, chiar dacă bunurile au fost initial transportate în statul membru 2, de unde au fost returnate în statul membru 1.

(3) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 7

Cazul 3: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2. Bunurile se expediază din statul membru 1.

(2) La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate lui C în statul membru 2.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 8

Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare locală a acelorasi bunuri în statul membru 1.

 

ARTICOLUL 9

Cazul 3: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Furnizorul A procedează ca si în situatia în care nu ar fi existat o expediere sau transport de bunuri din statul membru 1 în statul membru 2 în relatia cu primul cumpărător B, dar A procedează ca si în situatia în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 2.

(2) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2, livrarea de la A către C nefiind considerată drept o livrare locală.

(3) C, al doilea cumpărător din statul membru 2, va declara o achizitie intracomunitară a bunurilor livrate intracomunitar de A din statul membru 1.

 

ARTICOLUL 10

Cazul 4: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) Bunurile se expediază din statul membru 1. La sosirea bunurilor în statul membru 2, B le refuză.

(3) Bunurile sunt ridicate de A sau în numele acestuia pentru a fi livrate către C în statul membru 3.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 11

Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 2, A efectuează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3. C, al doilea cumpărător din statul membru 3, realizează o achizitie intracomunitară a bunurilor livrate de A din statul membru 2.

 

ARTICOLUL 12

Cazul 4: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Furnizorul A procedează ca si în situatia în care ar fi realizat o livrare intracomunitară din statul membru 1 direct către C în statul membru 3.

(2) Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2 si nici nu se consideră că a realizat o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3.

 

ARTICOLUL 13

Cazul 5: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare, părtile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare si să returneze bunurile furnizorului în statul membru 1.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 14

Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Atunci când B cumpără bunuri de la A si acceptă bunurile la livrare, are loc un transfer al dreptului de a dispune de bunurile corporale în calitate de proprietar. Vânzătorul A realizează o livrare intracomunitară de bunuri în sensul art. 128 alin. (9) din Codul fiscal sau al echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, iar cumpărătorul B realizează o achizitie intracomunitară de bunuri în sensul 1301 alin. (1) din Codul fiscal sau al echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru.

(2) În cazul în care cumpărătorul B, ulterior acceptării bunurilor, observă că bunurile sunt deteriorate sau că bunurile nu corespund cerintelor cumpărătorului din orice motiv, iar cumpărătorul convine cu vânzătorul asupra anulării contractului de vânzare-cumpărare, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeasi declaratie recapitulativă si în acelasi decont de TVA, achizitia si livrarea intracomunitară nu se mentionează. În caz contrar, trebuie efectuată o corectie în următoarea declaratie recapitulativă si în decontul de TVA.

(3) Furnizorul A devine din nou proprietarul bunurilor, iar returul bunurilor reprezintă un transfer realizat de A, respectiv o livrare intracomunitară asimilată, în statul membru 2 din care începe transportul bunurilor, în conditiile art. 128 alin. (10) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru, urmată de o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1. A trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 15

Cazul 5: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B si achizitia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc, respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeasi declaratie recapitulativă si în acelasi decont de TVA, achizitia si livrarea intracomunitară nu se mentionează. În caz contrar, trebuie efectuată o corectie în următoarea declaratie recapitulativă si în decontul de TVA.

(2) Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicatii din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 16

Cazul 6: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunurile către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părtile convin să anuleze contractul de cumpărare, bunurile se transportă în statul membru 1 la al doilea cumpărător, C, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 17

Cazul 6: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară asimilată din statul membru 2 în care se află bunurile, urmată de o achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 2 si o livrare locală realizată către C în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 18

Cazul 6 : Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B si achizitia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător de către A. Dacă anularea are loc în aceeasi declaratie recapitulativă si în acelasi decont de TVA, achizitia si livrarea nu se mentionează. În caz contrar, trebuie efectuată o corectie în următoarea declaratie recapitulativă si în decontul de TVA.

(2) Transportul sau expedierea de bunuri din statul membru 2 în statul membru 1 nu are implicatii din punctul de vedere al TVA. Furnizorul A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2.

(3) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o vânzare locală în statul membru 1.

 

ARTICOUL 19

Cazul 7: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părtile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, bunurile se transportă sau sunt puse la dispozitia cumpărătorului C în statul membru 2, căruia furnizorul A i-a vândut bunurile între timp.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 20

Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare locală în statul membru 2 către al doilea cumpărător care acceptă bunurile, C.

 

ARTICOLUL 21

Cazul 7: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B si achizitia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, pentru respectiva livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeasi declaratie recapitulativă si în acelasi decont de TVA, achizitia si livrarea nu se mentionează. În caz contrar, trebuie efectuată o corectie în următoarea declaratie recapitulativă si în decontul de TVA.

(2) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară din statul membru 1. A nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 2. Se consideră că C a efectuat o achizitie intracomunitară în statul membru 2.

 

ARTICOLUL 22

Cazul 8: Prezentare

 

(1) Furnizorul A din statul membru 1 vinde bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2) După livrare părtile convin să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, iar bunurile se transportă în statul membru 3 către cumpărătorul C, căruia furnizorul A i-a vândut între timp bunurile.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 23

Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, fără aplicarea măsurilor de simplificare

 

Pe lângă prevederile art. 14, A realizează o livrare intracomunitară din statul membru 2 în statul membru 3, urmată de achizitia intracomunitară realizată de al doilea cumpărător, C, în statul membru 3.

 

ARTICOLUL 24

Cazul 8: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA, cu aplicarea măsurilor de simplificare

 

(1) Din perspectiva TVA se consideră că livrarea intracomunitară efectuată de A către B si achizitia intracomunitară efectuată de B nu au avut loc respectiv, în baza art. 138 lit. b) din Codul fiscal sau a echivalentului acestuia în legislatia altui stat membru, pentru acea livrare de bunuri baza de impozitare trebuie redusă corespunzător. Dacă anularea are loc în aceeasi declaratie recapitulativă si în acelasi decont de TVA, achizitia si livrarea nu se mentionează. În caz contrar, trebuie efectuată o corectie în următoarea declaratie recapitulativă si în decontul de TVA.

(2) Furnizorul A consideră livrarea către C ca fiind o livrare intracomunitară de bunuri din statul membru 1.

(3) C realizează achizitia intracomunitară de bunuri în statul membru 3.

 

CAPITOLUL II

Regimul aferent reparatiilor efectuate în perioada de garantie şi postgarantie

ARTICOLUL 25

Cazul 9: Prezentare

 

(1)  Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2)  În perioada de garantie, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparatii.

(3)  După efectuarea reparatiilor, care poate fi însotită şi de înlocuirea unor părti componente, A îi returnează bunurile lui B fără a percepe vreo plată.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 26

Cazul 9: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

 

(1) Atunci când B transferă bunuri din statul membru 2 în scopul efectuării de reparatii în perioada de garantie în statul membru 1 de sosire al bunurilor expediate sau transportate, operatiunea nu se consideră ca fiind o livrare intracomunitară, ci un nontransfer în sensul art. 128 alin.(12) din Codul fiscal sau echivalentul acestuia din legislatia altui stat membru, cu conditia ca bunurile, după ce au făcut obiectul unor lucrări, să fie reexpediate de către A în statul membru 2, din care au fost initial expediate sau transportate.

(2)  Reparatia în timpul perioadei de garantie, realizată de furnizorul A, nu constituie un serviciu, nefiind realizată cu plată, inclusiv pentru bunurile înlocuite, livrarea acestora fiind considerată o operatiune accesorie serviciului de reparatii şi inclusă în acest serviciu.

 

ARTICOLUL 27

Cazul 10: Prezentare

 

(1)  Furnizorul A din statul membru 1 a livrat bunuri către persoana impozabilă B din statul membru 2.

(2)  După expirarea perioadei de garantie, B îi returnează bunurile furnizorului A pentru reparatii.

(3)  După efectuarea reparatiilor, care pot fi însotite şi de înlocuirea unor părti componente, A îi returnează bunurile lui B.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 28

Cazul 10: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

 

(1)  Pentru reparatiile postgarantie, dacă se percepe plată pentru reparatii şi pentru părtile componente înlocuite, transportul bunurilor din statul membru 2 în statul membru 1 este considerat nontransfer de bunuri în statul membru 2 şi nu este achizitie intracomunitară asimilată în statul membru 1. B are obligatia înregistrării bunurilor trimise spre reparare în registrul de nontransferuri şi A are obligatia înregistrării bunurilor primite spre reparare în registrul bunurilor primite. B nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în statul membru 1, dacă bunurile se reîntorc după reparatii în statul membru 2.

(2) Înlocuirea părtilor componente de către A nu este o livrare intracomunitară de bunuri realizată de A în statul membru 1, fiind considerată o operatiune accesorie serviciului de reparatii şi inclusă în acest serviciu.

(3)  Pentru serviciile de reparatii realizate de A, inclusiv valoarea părtilor componente înlocuite, sunt aplicabile prevederile art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal sau corespondentul acestuia din legislatia altui stat membru.

 

ARTICOLUL 29

Cazul 11: Prezentare

 

(1)  Bunurile ce fac parte din activele firmei B din statul membru 2 sunt defecte.

(2)  B trimite pentru reparatii bunurile sau numai unele părti componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul sau producătorul bunurilor.

(3) A nu repară bunurile sau părtile componente, ci trimite în loc alte bunuri/părti componente şi păstrează bunurile/părtile componente defecte trimise de B. În functie de circumstante, respectiv dacă reparatiile se realizează în perioada de garantie sau nu, A poate percepe sau nu o plată.

 

Schemă:

 

ARTICOLUL 30

Cazul 11: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

 

(1)  Indiferent dacă B ştie sau ar trebui să ştie despre bunurile/părtile componente înlocuite şi indiferent dacă se percepe o plată, respectiv indiferent dacă bunurile sunt sau nu sunt în perioada de garantie, din punctul de vedere al circulatiei bunurilor se consideră că livrarea de către A a bunurilor/părtilor componente în locul celor defecte, în schimbul păstrării bunurilor/părtilor componente defecte trimise de B, este un nontransfer în sensul prevederilor art. 128 alin. (12) din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru. Înlocuirea bunurilor/părtilor componente defecte, efectuată de A în locul reparării acestora, este considerată o prestare de servicii de reparatii al cărei regim fiscal se stabileşte conform art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 prima liniută din Codul fiscal sau echivalentului acestuia din legislatia altui stat membru.

(2) B are obligatia înregistrării bunurilor defecte în registrul de nontransferuri, urmată de o radiere, după primirea bunurilor în locul celor defecte, iar A are obligatia înregistrării bunurilor defecte în registrul bunurilor primite.

 

ARTICOLUL 31

Cazul 12: Prezentare

 

(1) Bunurile ce fac parte din activele firmei B din statul membru 2 sunt defecte.

(2) B nu trimite pentru reparatii bunurile sau părtile componente defecte către A în statul membru 1, care poate fi furnizorul sau producătorul bunurilor, dar îi solicită lui A înlocuirea acestora.

(3) A trimite din statul membru 1 lui B în statul membru 2 alte bunuri/părti componente pentru înlocuirea bunurilor/părtilor componente defecte. În functie de circumstante, respectiv dacă înlocuirea bunurilor/părtilor componente se realizează în perioada de garantie sau nu, A poate percepe sau nu o plată.

 

ARTICOLUL 32

Cazul 12: Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA

 

(1) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părtile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte în perioada de garantie, operatiunea nu este considerată livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal si, în consecintă, nu va fi declarată drept livrare intracomunitară în statul membru 1 si, respectiv, o achizitie intracomunitară în statul membru 2.

(2) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părtile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte după expirarea perioadei de garantie, operatiunea este considerată o livrare intracomunitară în statul membru 1 si, respectiv, o achizitie intracomunitară în statul membru 2.

(3) Dacă A din statul membru 1 trimite bunurile/părtile componente lui B în statul membru 2 în vederea înlocuirii celor defecte, fără a se cunoaste cu exactitate în momentul livrării cantitatea bunurilor/părtilor componente destinate înlocuirii celor defecte în perioada de garantie, operatiunea este considerată o livrare intracomunitară efectuată de A în statul membru 1 si, respectiv, o achizitie intracomunitară efectuată de B în statul membru 2.

(4) Pentru recuperarea de către B a contravalorii bunurilor/părtilor componente provenite din achizitia intracomunitară realizată conform alin. (3), utilizate pentru reparatii în perioada de garantie, prin facturarea acestora către A, nu se datorează taxă pe valoarea adăugată, această operatiune nefiind considerată o livrare de bunuri, ci decontarea contravalorii bunurilor/părtilor componente pe care A trebuie să le pună la dispozitie în mod gratuit în perioada de garantie.