MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 771         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 14 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 868 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”

 

Decizia nr. 869 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004

 

Decizia nr. 878 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. b) si ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 889 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor si art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism

 

Decizia nr. 895 din 16 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 902 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal

 

Decizia nr. 904 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 911 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 868

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”, exceptie ridicată de Regia Autonomă „Aeroportul Bacău” în Dosarul nr. 3.482/110/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 1 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.482/110/2006, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”, exceptie ridicată de Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) si g) din Constitutie.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti”, prin urmare nu pot face obiect al controlului de constitutionalitate hotărârile Guvernului. De asemenea, art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că instanta de contencios constitutional „decide asupra exceptiilor (...) privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, (...).”Asa fiind, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 este inadmisibilă.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 este inadmisibilă. Potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si  ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial, precum si direct de Avocatul Poporului. Hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2004.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si g) - „Economia”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”.

În aplicarea acestei prevederi constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanta de contencios constitutional „(...) decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

Asa fiind, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.725/2004 privind transmiterea suprafetelor rutiere aeronautice si a terenurilor aferente zonelor de sigurantă ale Aeroportului Bacău din domeniul public al statului si din administrarea Consiliului Judetean Bacău, respectiv a Ministerului Apărării Nationale, în domeniul public al judetului Bacău si în administrarea Consiliului Judetean Bacău, pentru Regia Autonomă „Aeroportul Bacău”, exceptie ridicată de Regia Autonomă „Aeroportul Bacău” în Dosarul nr. 3.482/110/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 869

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Angela Tăut, Mădălina Cleopatra Tăut si Dacian Teodor Tăut în Dosarul nr. 4.337/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 20 septembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 2 octombrie 2007 si apoi la data de 9 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.337/59/2006, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Angela Tăut, Mădălina Cleopatra Tăut si Dacian Teodor Tăut.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), ale art. 21, ale art. 22, ale art. 46 si ale art. 47 din Constitutie. Nemultumirile autorilor exceptiei vizează în principal Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, iar nu textele criticate ca fiind neconstitutionale ale acestei legi.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile de lege criticate nu încalcă sub nici un aspect principiul neretroactivitătii legii câtă vreme acestea stabilesc reguli care se aplică pentru perioada în care Legea nr. 341/2004 îsi produce efectele, respectiv de la momentul intrării în vigoare si până la încetarea aplicării acesteia într-una dintre modalitătile legale. De asemenea, accesul liber la justitie nu este afectat de dispozitiile de lege criticate. Reglementarea posibilitătii de a contesta preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor la Comisia parlamentară a revolutionarilor din Decembrie 1989 nu exclude de la exercitiul drepturilor procesuale persoanele îndreptătite.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 412 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 1 iunie 2006, si Decizia nr. 496 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iunie 2006, prin care Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autoarei exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004. Prin art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 132/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 se prorogă până la data de 31 martie 2008 inclusiv.

Art. 2 lit. f) se referă la principiile ce se vor avea în vedere în aplicarea prevederilor Legi nr. 341/2004.

Art. 3 se referă la titlurile ce se acordă pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata si în semn de gratitudine fată de cei care au luptat pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989.

Art. 5 se referă la drepturile de care beneficiază persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum si la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Art. 9 alin. (1) si (5) se referă la modalitatea de preschimbare a certificatelor doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 si de Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din decembrie 1989.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la principiul neretroactivităii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 22 referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 46 referitoare la dreptul la mostenire si ale art. 47 referitoare la nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 591 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006, a statuat că dispozitiile art. 3 alin. (5), art. 5 alin. (1) si ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 sunt constitutionale.

Asupra dispozitiilor art. 5 si ale art. 9 din Legea nr. 341/2004 Curtea s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 335 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 7 septembrie 2005, prin Decizia nr. 309 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, si prin Decizia nr. 412 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 1 iunie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f), art. 3, art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (1) si (5) din Legea recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, exceptie ridicată de Angela Tăut, Mădălina Cleopatra Tăut si Dacian Teodor Tăut în Dosarul nr. 4.337/59/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 878

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. b) si ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 1361 lit. b) si c) si ale art. 1451 din Codul de procedură penală”, exceptie ridicată de Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 1.712/1/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspund autorul exceptiei, prin avocat Cristian Iordănescu, cu delegatie depusă la dosarul de fond, precum si interpretul de limba engleză, d-na Elena Andrei, desemnată în cauză spre a asigura traducerea.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care precizează mai întâi că exceptia de neconstitutionalitate invocată vizează si prevederile art. 159 din Codul penal, referitoare la infractiunea de spionaj. În continuare, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând, în esentă, argumentele expuse pe larg în notele scrise depuse pentru motivarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public mentionează mai întâi că cererea formulată de autorul exceptiei prin avocat, referitoare la extinderea obiectului exceptiei de neconstitutionalitate si asupra prevederilor art. 159 din Codul penal, este inadmisibilă, deoarece acestea nu sunt cuprinse în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale. În ceea ce priveste sustinerile de neconstitutionalitate formulate, apreciază că acestea nu au caracterul unor veritabile critici, pertinente în fata Curtii Constitutionale, întrucât, pe de o parte, vizează diferite variante de interpretare a unor notiuni juridice aplicabile în spetă, iar pe de altă parte, privesc însăsi natura fondului dedus solutionării instantei de judecată si asupra cărora instanta de contencios constitutional nu are competenta să se pronunte. Ca atare, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.712/1/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 1361 lit. b) si c) si ale art. 1451 din Codul de procedură penală”, exceptie ridicată de Vadim Don Benyatov, cetătean american cu domiciliul în Marea Britanie, într-o cauză privind solutionarea unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin textele legale criticate „este încălcată egalitatea în drepturi a cetătenilor străini fată de cetătenii români, în ceea ce priveste obligarea de a nu părăsi localitatea unde locuiesc”. Aceasta deoarece, în lipsa unei definitii oferite de legea procesual penală asupra notiunii de „localitate”, rezultă, în opinia autorului exceptiei, că aceasta urmează a se aplica în sensul legii civile, acela de localitate de domiciliu sau de resedintă, ca atribut de identificare a persoanei fizice. Doar într-o asemenea interpretare măsura obligării de a nu părăsi localitatea satisface scopul prevăzut de legea procesual penală, cu referire la asigurarea bunei desfăsurări a procesului penal si, drept urmare, este legală exclusiv în situatia în care afectarea dreptului la libera circulatie a persoanei este dispusă în raport cu localitatea de domiciliu.

Or, stabilirea arbitrară a localitătii cu privire la care se dispune obligarea inculpatului de a nu o părăsi, alta decât localitatea de domiciliu, este de natură a impune un „domiciliu fortat”, ducând la încălcarea drepturilor privind libera circulatie si dreptul cetătenilor străini de a se bucura de protectia generală a persoanei. Totodată, se admite că restrângerea dreptului la libera circulatie este permisă în conditiile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 53 din Constitutie, una dintre cauze fiind si buna desfăsurare a instructiei penale, însă acest scop nu este atins prin obligarea inculpatului de a nu părăsi o localitate aleasă de organul judiciar si cu privire la care nu pot fi identificate consecintele juridice de stabilitate si sigurantă, pe care legea le atribuie domiciliului. Astfel, stabilirea arbitrară a localitătii, alta decât cea de domiciliu, înscrisă în documentele oficiale, transformă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea într-o pedeapsă, în sensul arestului la domiciliu sau domiciliului fortat, neprevăzută de lege si contrară prevederilor art. 23 din Constitutie, privind libertatea individuală.

De asemenea, autorul exceptiei sustine că măsura constând în obligarea de a nu părăsi localitatea Bucuresti are grave consecinte asupra stării sale de sănătate, acesta fiind, totodată, lipsit de locuintă si de mijloace de existentă.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia sa, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, ca si cea de a nu părăsi tara reprezintă restrângeri ale dreptului la liberă circulatie, în deplină concordantă cu prevederile art. 53 din Constitutie. De asemenea, tratamentul juridic este diferentiat în functie de situatiile în care el se aplică, fără a se crea o stare de discriminare nejustificată între cei împotriva cărora s-au instituit măsurile preventive.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1451 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 352/2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 1361 lit. b) si c) si ale art. 1451 din Codul de procedură penală sunt constitutionale. Criticile de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 20 din Constitutie, raportate la art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu pot fi retinute, întrucât normele legale criticate se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeasi situatie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, prevederile legale care stabilesc categoriile de măsuri preventive, inclusiv obligatia de a nu părăsi localitatea, sunt în deplin acord cu dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Nu este întemeiată nici critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 25 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispozitiile art. 18 alin. (1) si ale art. 34 din aceasta, precum si ale art. 1 si art. 2 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile „art. 1361 lit. b) si c) si ale art. 1451 din Codul de procedură penală”, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, modificat si completat prin Legea nr. 281/2003, respectiv prin Legea nr. 356/2006. În realitate, obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 136 alin. 1 lit. b) si ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel că asupra acestora se va pronunta Curtea Constitutională.

Art. 136, intitulat „Scopul si categoriile măsurilor preventive”, este inclus în Sectiunea I „Dispozitii generale” a Capitolului I „Măsurile preventive” din Titlul IV „Măsurile preventive si alte măsuri procesuale”, iar dispozitiile alin. 1 lit. b) din acesta au următoarea redactare: „În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viată sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăsurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua fată de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: (...) b) obligarea de a nu părăsi localitatea.”

Art. 145 alin. 1, inclus în Sectiunea III „Obligarea de a nu părăsi localitatea” a aceluiasi capitol I mentionat mai sus, se intitulează „Continutul măsurii”si prevede următoarele: „Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanta de judecată, în cursul judecătii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără încuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 alin. 1.”

În motivarea exceptiei, autorul acesteia invocă prevederile art. 16 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 20, art. 23, art. 25 alin. (2) si art. 34 alin. (1) din Constitutie, art. 1, art. 2 paragraful 1 si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 13 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Dispozitiile art. 136 alin. 1 lit. b) si ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv continutul acestei măsuri, sunt criticate ca fiind neconstitutionale deoarece se apreciază că, prin interdictia de a nu părăsi localitatea pe timpul desfăsurării procesului penal, sunt încălcate principiul nediscriminării si drepturi fundamentale ale omului, cum sunt dreptul la liberă circulatie si dreptul la libertate individuală ale persoanei împotriva căreia a fost dispusă o atare măsură, în conditiile în care aceasta este cetătean străin, cu domiciliul în străinătate. Argumentul de bază al autorului exceptiei constă în aceea că, neavând în mod oficial domiciliul sau resedinta stabilite în localitatea pe care are obligatia să nu o părăsească, măsura instituită se transformă într-o pedeapsă în sensul arestului la domiciliu sau domiciliului fortat, acest fapt având urmări grave asupra nivelului său de trai, vietii de familie si stării de sănătate.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate cu privire la încălcarea principiului egalitătii în drepturi si al nediscriminării, statuate de art. 16 alin. (1) din Constitutie si art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Aceasta, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală sunt aplicabile exclusiv cetătenilor români. Totodată, având în vedere prevederile constitutionale ale art. 18 alin. (1) care garantează cetătenilor străini si apatrizilor care locuiesc în România protectia generală a persoanelor si a averilor, nu se poate sustine în mod temeinic existenta unei discriminări în ceea ce priveste aplicarea si executarea măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât aceasta se aplică în egală măsură tuturor celor împotriva cărora este instituită, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Cât priveste invocarea dreptului la liberă circulatie, garantat de art. 25 din Constitutie, Curtea observă, pe de o parte, că, potrivit alin. (1) al aceleiasi norme fundamentale, conditiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveste dreptul de stabilire a domiciliului sau a resedintei în orice localitate din tară, acesta este un drept asigurat, potrivit alin. (2) din art. 25, fiecărui cetătean.

Totodată, restrictionarea temporară a exercitării dreptului la liberă circulatie, ca si consecintă firească a instituirii măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea, este o măsură apreciată de legiuitor ca fiind pe deplin ratională si necesară pentru buna desfăsurare a procesului penal, fiind astfel în acord cu prevederile art. 53 din Constitutie si ale art. 13 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

În sfârsit, Curtea observă că prevederile art. 23 „Libertatea individuală” si ale art. 34 alin. (1) din Constitutie, care garantează dreptul la ocrotirea sănătătii, precum si ale art. 1 „Obligatia de a respecta drepturile omului” si ale art. 2 paragraful 1 „Dreptul la viată”din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt incidente în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. b) si ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 1.712/1/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 889

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor si art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării

actelor de terorism

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor si a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, exceptie invocată de Alexandru Fărcas în Dosarul nr. 1.822/117/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.822/117/2006, Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor si a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, exceptie invocată de Alexandru Fărcas în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile din Legea nr. 21/1999 criticate sunt neconstitutionale, deoarece creează o discriminare negativă în ceea ce-l priveste pe inculpat, întrucât „acesta a transferat valorile obtinute dintr-o pretinsă infractiune de înselăciune, în timp ce făptuitorii care transferă valorile obtinute din alte infractiuni în scopurile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 nu sunt pedepsiti de textul acestei legi”. Se arată, totodată, că Legea nr. 21/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 656/2002, care sanctionează în mod nediscriminatoriu faptele de spălare a banilor, „iar acest fapt nu poate duce la sanctionarea faptelor ce s-au săvârsit anterior aparitiei Legii nr. 656/2002”. În plus, se sustine că textele de lege ce fac obiectul exceptiei nu îndeplinesc conditiile privind caracterul accesibil si previzibil al legii câtă vreme Legea nr. 656/2002 nu mai foloseste termenul de înselăciune, „ci se mentionează generic - infractiune”.

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.


În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin normelor constitutionale invocate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism este neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, apreciază că este inadmisibilă, întrucât, la data invocării acesteia, textul criticat era abrogat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, si art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (act normativ care, la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, era abrogat prin Legea nr. 656/2002) avea următorul cuprins:

„(1) Constituie infractiunea de spălare a banilor si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani:

[...] c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârsirea uneia dintre infractiunile prevăzute la lit. a).”

Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 are următorul cuprins:

„Constituie infractiunea de spălare a banilor si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani:

[...] c) dobândirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârsirea de infractiuni.”

În sustinerea exceptiei se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fata legii, ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii”, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum si dispozitiile art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale „Nicio pedeapsă fără lege”, coroborate cu art. 11 si 20 din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999, se constată că, la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate, era abrogat prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, potrivit căruia „Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă.”

Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a acestui text de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”.

II. Art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 este criticat întrucât, în opinia autorului exceptiei, nu întruneste cerintele de accesibilitate si previzibilitate a legii, impuse de art. 23 alin. (12) din Constitutie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii”, precum si de art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale „Nicio pedeapsă fără lege”, coroborat cu art. 11 si 20 din Constitutie. Se constată că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii acelorasi dispozitii legale, în raport de aceleasi prevederi din Legea fundamentală si fată de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a retinut că sustinerile potrivit cărora art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 ar contraveni art. 23 alin. (12) din Constitutie si art. 7 din Conventie, coroborat cu art. 11 si 20 din Constitutie, nu pot fi primite, deoarece termenul de „infractiune” este folosit de legiuitor generic pentru a acoperi multitudinea de „infractiuni bază” din care pot proveni bunurile. Aceste considerente care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Referitor la critica privind încălcarea prin acelasi text de lege a art. 44 din Constitutie, se constată că nu a fost motivată de autorul exceptiei. Întrucât Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în motivarea ei, nici această sustinere nu poate fi retinută.

Cât priveste sustinerile formulate în prezenta cauză în sensul că, urmare abrogării Legii nr. 21/1999 prin Legea nr. 656/2002, faptele săvârsite sub imperiul legii vechi nu ar mai trebui sanctionate, acestea vizează aspecte de interpretare si aplicare a legii, de competenta instantei de judecată, iar nu a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca fiind inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, exceptie invocată de Alexandru Fărcas în Dosarul nr. 1.822/117/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, invocată de acelasi autor în acelasi dosar al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 895

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Daco Construct Intl” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 3.706/101/2007 al Tribunalului Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ si de Societatea Comercială „Danubiana” - S.A. din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 856/94/2006 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.035 D/2007 la Dosarul nr. 702 D/2007, care a fost primul înregistrat, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată,

făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 4 mai 2007 si 9 august 2006, pronuntate în dosarele nr. 3.706/101/2007 si nr. 856/94/2006, Tribunalul Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ, precum si Judecătoria Buftea au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Daco Construct Intl” - S.R.L. din Pitesti si de Societatea Comercială „Danubiana” - S.A. din Popesti-Leordeni.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 1 alin. (1) si cele ale art. 6 sunt neconstitutionale, deoarece permit instantei să solutioneze cauza fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului, doar pe baza sustinerilor creditoarei si pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără ca pârâta să poată solicita si folosi în favoarea sa toate probele pe care le prevede Codul de procedură civilă, contravenindu-se astfel dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, accesul liber la justitie si la un proces echitabil. Se arată că dispozitiile legale criticate încalcă si prevederile art. 16, 20, 21, 24, 53 si 126 din Constitutie, precum si pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece prevăd norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, se încalcă dispozitiile constitutionale si prin aceea că ordonanta care va contine somatia de plată poate fi atacată numai cu o actiune în anulare, iar nu prin recurs.


Tribunalul Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Buftea consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si este menită doar a tergiversa judecarea cauzei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, asa cum a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificările si completările ulterioare.

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24, 53 si 126. De asemenea, apreciază că dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că procedura somatiei de plată, reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată si accelerată în materia executării creantelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor certe, lichide si exigibile.

Astfel, în ceea ce priveste critica potrivit căreia dispozitiile art. 1 alin. (1) si cele ale art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstitutionale, deoarece permit instantei să solutioneze cauza doar pe baza sustinerilor creditoarei si pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constată că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate cu explicatii si lămuriri date de părti a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar „creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege (...)”. Întrucât ordonanta privind somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însusite de părti, este justificată cerinta ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justitie si la un proces echitabil.

În acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, si prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.

De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, si prin Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonantei cu somatia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum si în tot cursul solutionării cererii în anulare, debitorul are posibilitatea de a-si exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părtile conditii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată si prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, a posibilitătii de a formula cerere în anulare împotriva ordonantei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia dispozitiile art. 8 alin. (1), (2), (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstitutionale, deoarece ordonanta care va contine somatia de plată poate fi atacată numai cu o actiune în anulare, iar nu prin recurs, Curtea constată că si această critică este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă, evident, o cale de atac împotriva ordonantei. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstitutionalitate, fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 129 din Constitutie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptătit ca, în considerarea anumitor particularităti, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, si din redactarea adoptată de legiuitorul constitutional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenta exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atributiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, stabileste competenta si procedura de judecată, evident, cu conditia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispozitii constitutionale.

De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul său, cât si asupra dispozitiilor art. 1 alin. (1), al art. 6 si 8, statuând că acestea sunt constitutionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau prin Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003.


Atât considerentele, cât si solutiile pronuntate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Daco Construct Intl” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 3.706/101/2007 al Tribunalului Mehedinti - Sectia comercială si de contencios administrativ si de Societatea Comercială „Danubiana” - S.A. din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 856/94/2006 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 902

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, exceptie ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.154D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că, în acest dosar, autorul exceptiei a depus o cerere de amânare pentru a-si angaja un apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea respinge cererea de amânare, considerând că nu sunt întrunite conditiile art. 156 din Codul de procedură civilă.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.154D/2007 la Dosarul nr. 1.140D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 iunie 2007 si 25 iunie 2007, pronuntate în dosarele nr. 52/324/2007 si nr. 5.103/121/2005, Judecătoria Tecuci si Curtea de Apel Galati - Sectia penală au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal si, respectiv, art. 215 alin. 3 din acelasi cod. Exceptia a fost ridicată de Andrei Costel Viorel si, respectiv, Gheorghe Drăgănescu în cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 215 din Codul penal aduc atingere liberei initiative si accesului liber al persoanei la o activitate economică, prin incriminarea într-un obiect cu formulare generică, interpretativă, a unor aspecte incidente unor relatii comerciale, care prin natura lor se nasc sau se sting, ori au o evoluţie dependentă de vointa părtilor. Arată că dreptul la libera initiativă si la o activitate economică este restrâns în alte conditii decât cele prevăzute în art. 53 din Constitutie, ceea ce, pe cale de consecintă, atrage si încălcarea celorlalte texte invocate în exceptia de neconstitutionalitate. În ceea ce priveste art. 215 alin. 3 din Codul penal, se arată, în plus, că stabileste o sanctiune penală în conditiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligatii contractuale nu pot fi sanctionate decât prin aplicarea de sanctiuni civile. Or, si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale statuează imposibilitatea aplicării unor sanctiuni penale privative de libertate în materia obligatiilor contractuale.


Judecătoria Tecuci consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, iar Curtea de Apel Galati - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptie, limitându-se la a arăta că autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu se află în situatia prezentată de acesta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că persoana care încalcă dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal nu este pedepsită pentru neexecutarea unei obligatii contractuale, ci pentru încălcarea legii penale în vigoare. Apreciază că prevederile legale analizate nu sunt de natură a afecta libertatea economică, libertatea comertului si concurenta loială, scopul lor fiind tocmai acela de a proteja aceste valori, prin crearea unui climat de încredere în desfăsurarea activitătii economice. Invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu consacră niciun privilegiu sau discriminare si nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să se prevaleze de toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 215 din Codul penal, care au următorul cuprins:

„Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu

închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.

Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

Înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

În opinia autorilor exceptiei, textele de lege criticate încalcă următoarele dispozitii din Legea fundamentală: art. 11 privind dreptul international si intern, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul persoanelor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertătii individuale si a sigurantei persoanei, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 124 alin. (1) si (2) referitor la înfăptuirea justitiei si art. 135 alin. (2) lit. a) care priveste economia. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, respectiv limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, precum si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 215 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte din Constitutie si din documentele internationale invocate si în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, pentru motivele acolo arătate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, exceptie ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci si de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 904

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanta si de Nicolae Cătălin Tenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penală.

La apelul nominal răspund reprezentantii autorului exceptiei Nicolae Cătălin Tenea, domnii avocati Neli Păduraru si Cristian Gâdea. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.180 D/2007 si nr. 1.211D/2007 au acelasi obiect, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Domnii avocati Neli Păduraru si Cristian Gâdea sunt de acord cu conexarea, precizând însă faptul că, în Dosarul nr. 1.211 D/2007, criticile de neconstitutionalitate sunt raportate si la prevederile art. 51 alin. (4) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a celor două dosare.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.211D/2007 la Dosarul nr. 1.180 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantii lui Nicolae Cătălin Tenea solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată, dezvoltând motivele de neconstitutionalitate formulate în fata instantei de judecată. Depun concluzii scrise la dosarul cauzei.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în materie, cu privire la care arată că îsi mentine valabilitatea si în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.400/212/2007, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Costel Puiu Maftei în dosarul mentionat.

Prin Încheierea din 11 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 24.672/301/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Nicolae Cătălin Tenea în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece permite reprezentantului competent al autoritătii publice să nu solutioneze plângerea părtii care a formulat-o în temeiul legii în termenul prevăzut de lege si, pe cale de consecintă, nici să o comunice. Prin această modalitate de legiferare, dreptul persoanelor de a se adresa instantei este îngrădit „atâta vreme cât se recunoaste, practic, numai dreptul formal de a accede la justitie, fără posibilitatea ca partea să poată actiona, în continuare, în cunostintă asupra fondului chestiunii în litigiu si fără posibilitatea de a aduce argumente în sustinerea drepturilor, libertătilor sau intereselor sale legitime”. Se încalcă, în opinia autorilor exceptiei, si dreptul la petitionare, deoarece acestui drept „îi corespunde obligatia constitutională a autoritătii de a răspunde la petitii în termenele si conditiile legii”. De asemenea, se sustine că textul de lege criticat nu stabileste cu claritate momentul de la care curge termenul de 20 de zile înăuntrul căruia poate fi sesizată instanta de judecată, consecinta fiind că acest termen „nu poate să înceapă să curgă”. Se mai arată că principiul celeritătii nu poate fi adus ca argument în sprijinul constitutionalitătii prevederilor criticate deoarece „celeritate înseamnă a solutiona în timp util, si nu un comportament de inactiune din partea Ministerului Public”.

Judecătoria Constanta apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă de fapt o concretizare a normelor constitutionale ce consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituit tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât nu este de acceptat „ca prin anumite prevederi procedurale să se îngrădească liberul acces la justitie”. Se arată că este inechitabilă sanctionarea persoanei ale cărei interese au fost vătămate printr-o solutie a procurorului pentru lipsa de eficientă a organului judiciar, respectiv a prim-procurorului care nu solutionează plângerea în termenul expres prevăzut de lege. În sfârsit, se învederează faptul că, în practică, pot apărea si situatii paradoxale în care, după promovarea unei plângeri la instantă în conditiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, asadar fără a se cunoaste dispozitia prim-procurorului, acesta să se pronunte în sensul admiterii plângerii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că însăsi Legea fundamentală oferă legiuitorului posibilitatea să stabilească procedurile si termenele în care se exercită acestea, astfel încât instituirea unui termen în care poate fi uzitată o anumită cale procesuală nu poate fi privită ca o îngrădire a exercitării unui drept.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile”.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 51 privind dreptul de petitionare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie, invocate si în prezenta cauză, si cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, si nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constitutionale ce consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea.

Curtea mai constată că art. 51 din Legea fundamentală nu are incidentă în cauză, întrucât dispozitiile legale criticate reglementează norme de procedură, iar nu aspecte vizând dreptul de petitionare.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în solutionarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea exceptiei, si care constituie, în realitate, cauza nemultumirii autorilor exceptiei, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textului de lege criticat si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Costel Puiu Maftei în Dosarul nr. 3.400/212/2007 al Judecătoriei Constanta si de Nicolae Cătălin Tenea în Dosarul nr. 24.672/301/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 911

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 44 alin. (1), (3) si (4) din Constitutie si nici art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 258/32/2007, Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România.

Exceptia a fost ridicată de instanta de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea contestatiei formulate de Mitropolia Moldovei si Bucovinei împotriva deciziei Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România.

În motivarea exceptiei Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ sustine că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 44 alin. (1)-(4) din Constitutie si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin aceea că nu asigură o reparatie echitabilă a prejudiciului suferit de cultele religioase ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor ce le-au apartinut si care au fost demolate. Consideră că astfel nu este mentinut un just echilibru între interesul general al comunitătii si apărarea drepturilor fundamentale, în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât ceea ce se critică este o omisiune de reglementare si, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta nu are competenta să modifice sau să completeze prevederea legală supusă controlului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu dispozitiile constitutionale potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, potrivit cărora: „(3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonante de urgentă, constructiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localitătilor, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluării în mod abuziv, precum si terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localitătilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse constructiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăsesc 50% din aria desfăsurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparatii curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării initiale, îmbunătătiri functionale si altele asemenea.”

Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ sustine că aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private, alin. (3) referitor la expropriere si alin. (4) privind nationalizarea. De asemenea, consideră că se încalcă si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind „Protectia proprietătii”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că, în realitate, critica formulată priveste redactarea actuală a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000. Astfel, se apreciază de către autor că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu instituie o reparatie echitabilă a prejudiciului suferit ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor apartinând cultelor religioase, ce au fost demolate, în sensul că persoana juridică - organizatie religioasă nu beneficiază de acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate si ulterior demolate.

Asadar, pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constitutie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutională si prin Decizia nr. 596 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, care a avut ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale si cu o motivare similară.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri care au apartinut cultelor religioase din România, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu