MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 779         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 16 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 715 din 13 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 801 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, art. 90, art. 91, art. 93, art. 107, art. 308, art. 309 si art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 865 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 867 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 877 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 887 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 912 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 945 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 715 din 13 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Bratu Maria - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena-Iuliana Serban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde avocata Ioana Ionescu pentru partea Aurica Caramete, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la dispozitiile legale criticate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 octombrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 15.875/1/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena-Iuliana Serban într-o cauză având ca obiect „revendicare”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât prin efectul său retroactiv „a schimbat trăsăturile definitorii ale principiului bunei-credinte si în special limitele de aplicare a acestuia.”

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază exceptia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, invocând, de asemenea, jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul continut: „(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 11 alin. (2) privind dreptul interna t ional si dreptul intern si ale art. 20 cu privire la tratatele internaionale privind drepturile omului. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul persoanei la judecarea unui proces în mod echitabil si într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, si Decizia nr. 235 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constitutionale.

În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinte s i pe cel al aparentei în drept, nu consacră o solutie novatoare i, prin urmare, nu pot fi socotite retroactive. De altfel, textul de lege consacră un principiu din dreptul civil, si anume sanctionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, cu exceptia acelora încheiate de dobânditorii de bună-credintă.

Curtea a constatat, de asemenea, că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credintă a fost determinată de ratiuni care vizează si asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile.

Atât solutiile, cât si considerentele acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena-Iuliana Serban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 801

din 27 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, art. 90, art. 91, art. 93, art. 107,

art. 308, art. 309 si art. 317 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, 90, 91, 93, 107, 308, 309 si 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mariana Victoria Mihai Ceausescu si Elena Ceausescu în Dosarul nr. 198/46/2007 al Curtii de Apel Pite s ti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă i asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 198/46/2007, Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, 90, 91, 93, 107, 308, 309 si 317 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată într-o contestatie în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii critică modul defectuos în care s-a îndeplinit procedura de citare în recurs, fără a mentiona prevederile din Constitutie încălcate prin dispozitiile legale criticate si fără a indica vreun motiv în sustinerea acesteia.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile art. 21 din Constitutie si la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În opinia instantei, dispozitiile legale criticate aduc atingere prevederilor constitutionale si conventionale invocate în situatia în care agentul procedural poate să afiseze citatia si să întocmească procesul-verbal de comunicare, fără a exista vreun control asupra modului în care si-a îndeplinit atributiile.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constitutiei. Pe de altă parte, se arată că motivarea exceptiei de neconstitutionalitate vizează în realitate aspecte de aplicare a legii, criticându-se, de fapt, nerespectarea procedurii de citare.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitu ­tionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin normelor constitutionale privind liberul acces la justitie, dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 86, 90, 91, si 93 referitoare la comunicarea actelor de procedură, respectiv a citatiilor, art. 108 privind nulitatea actelor de procedură, art. 308 si art. 309 ce instituie reguli aplicabile în recurs si art. 317 care reglementează motivele pentru care se poate introduce contestatie în anulare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că în motivarea acesteia nu se indică textele din Constitutie la care se raportează si nici nu se argumentează în ce constă încălcarea. În realitate, autorii exceptiei critică modul în care au fost citati în fata instantei de recurs. Exceptia este nemotivată, ceea ce contravine prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”.

Având în vedere că instanta de contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea unor texte constitutionale pretins încălcate si a motivelor de neconstitutionalitate, urmează ca exceptia să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, art. 90, art. 91, art. 93, art. 107, art. 308, art. 309 si art. 317 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Mariana Victoria Mihai Ceausescu si Elena Ceausescu în Dosarul nr. 198/46/2007 al Curtii de Apel Pitesti - Secia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 865

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si alin. 42

din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată si face trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 441 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, când a fost respinsă exceptia ce viza dispozitiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, prevederi care se regăsesc, ca solutie legislativă, în cele criticate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 733/221/2006, Tribunalul Hunedoara - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) referitoare la România ca stat de drept si la obligativitatea respectării Constitutiei si legilor, art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenta la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 15 alin. (1) referitoare la consacrarea prin Constitutie si legi a drepturilor si libertătilor de care beneficiază cetătenii, precum si la obligatiile colaterale, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Astfel, consideră că în cadrul Ministerului Public unde repartizarea dosarelor pe calculator nu operează, textul legal criticat permite o injonctiune a principiului controlului ierarhic, deoarece procurorul superior poate în mod discretionar să preia dosare. O astfel de competentă are valentele unui control administrativ, care presupune substituirea organului ierarhic superior organului ierarhic inferior prin emiterea unui act propriu. Or, asa fiind, prin reglementarea legală criticată textul capătă semnificatia unei subordonări ierarhice depăsind cu mult sfera controlului ierarhic.

De asemenea, textul instituie o diferentă de tratament între cetăteni pe considerente arbitrare, care permite ca o persoană să se bucure de „atentia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, iar vecinul său să-si caute dreptatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară”. În plus, este afectat si dreptul la un proces echitabil.

În motivarea sa, autorul exceptiei a făcut trimitere si la alte texte legale care nu constituie obiectul prezentei exceptii si nu a arătat în concret în ce constă contrarietatea prevederilor art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală cu celelalte dispozitii constitutionale invocate.

Tribunalul Hunedoara - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se aduce atingere ordinii constitutionale, ci, dimpotrivă, se creează un cadru legal prin care se permite preluarea de către procurorul ierarhic a anumitor cauze, pe baza unor criterii clare si obiective, tocmai în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a urmăririi penale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin posibilitatea procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare s-a urmărit evitarea unor împrejurări ce ar fi putut îngreuna desfăsurarea normală a urmăririi penale. De asemenea, dispozitiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, nefiind instituit vreun criteriu pe considerente arbitrare. Nu se aduce atingere nici ordinii constitutionale, întrucât procurorul ierarhic superior preia anumite cauze pe baza unor criterii clare si obiective.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare principiului egalitătii în drepturi, aplicându-se tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii si fără discriminări arbitrare. Nu este înfrânt nici dreptul la un proces echitabil, părtile putând beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instantă independentă si impartială, stabilită de lege si într-un termen rezonabil.

Art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală stabileste situatiile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua efectuarea urmăririi penale în cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare si întinderea competentelor în aceste situatii. Or, aceasta nu este de natură a afecta dispozitiile art. 131 si 132 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală referitoare la Competenta procurorului în faza urmăririi penale, introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, care au următorul continut:

„Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducătorului parchetului ierarhic superior, când:

a) impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbită datorită împrejurărilor cauzei, dusmăniilor locale sau calitătii părtilor;

b) una dintre părti are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistentii judiciari ori grefierii instantei;

c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexitătii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauzele preluate în conditiile prevăzute la alin. 41, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele si măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, dacă sunt contrare legii, si pot îndeplini oricare dintre atributiile acestora.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor legale criticate, procurorul din cadrul parchetelor ierarhic superioare poate prelua, în anumite situatii determinate, cauze de competenta procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare. De asemenea, poate infirma actele si măsurile dispuse de cei din urmă, dacă sunt contrare legii, si poate îndeplini oricare dintre atributiile acestora.

După cum se poate observa, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 131 si 132 din Constitutie, dar le si garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutia României, „procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic”.

Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul impartialitătii, aplicabil si judecătorilor prin natura activitătii de jurisdictie exercitate de acestia, decurge din apartenenta procurorilor la autoritatea judecătorească si din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constitutie, de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societătii.

Principiul legalitătii este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activitătii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligatia de a-si îndeplini atributiile numai în conformitate cu dispozitiile legii, fără posibilitatea de a actiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor.

Ca o garantie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constitutia a consacrat si principiul unitătii de actiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.

Asa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constitutie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor si lucrărilor de către însusi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispozitia legală ce formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu contravine art. 131 alin. (1) din Constitutie si nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constitutional invocat, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garantie a respectării dispozitiilor constitutionale.

De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare si precise cu privire la incidenta textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât stabilesc o procedură specială în situatiile în care urmărirea penală ar fi îngreunată, când planează suspiciuni asupra impartialitătii procurorului desemnat, când există relatii de rudenie până la gradul patru inclusiv între anumite persoane ce servesc din punct de vedere decizional sau administrativ la înfăptuirea justitiei ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice.

Curtea mai constată că celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au incidentă în cauză si, de altfel, autorul exceptiei nu a motivat în ce constă contrarietatea textului criticat cu acestea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 41 si alin. 42 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Almăsan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penală. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 867

din 9 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.211/121/2007, Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 199 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la liberul acces la justitie, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justitiei, ale art. 126 alin. (1) si (6) referitoare la realizarea justitiei si la controlul judecătoresc al actelor administrative, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece persoana amendată judiciar nu poate avea parte de un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată împotriva ordonantei procurorului prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva abaterii disciplinare aplicate. În opinia autorului, amenda judiciară este un act administrativ emis de parchet si, cu toate acestea, nu se poate adresa justitiei pentru a verifica legalitatea lui. De asemenea, de vreme ce acelasi procuror solutionează plângerea formulată împotriva amenzii judiciare, se încalcă principiul impartialitătii si controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor.

Tribunalul Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât Codul de procedură penală, prin art. 199 alin. 2 si art. 198 alin. 3, instituie posibilitatea persoanei interesate de a face cerere de scutire sau reducere a amenzii, asigurând liberul acces la justitie, precum si exercitarea drepturilor constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Această solutie rezultă atât din dispozitiile art. 126, cât si din cele ale art. 129 din Constitutie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unei situa t ii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele si modalitătile prevăzute de lege.

În sfârsit, dispozitiile art. 199 din Codul de procedură penală nu sunt neconstitutionale nici în raport cu art. 124 din Legea fundamentală, întrucât atât unicitatea, impartialitatea, cât si procedura de judecată sunt realizate după aceleasi legi, cu aplicarea unui regim identic.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 199 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, care au următorul continut:

„Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonantă, iar de instanta de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligatia sa, organul de urmărire penală sau instanta de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor legale criticate, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată, iar persoana amendată pentru săvârsirea unei abateri judiciare poate cere emitentului reducerea sau scutirea de amendă.

Critica autorului exceptiei este fundamentată pe ideea încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât aceeasi autoritate care a aplicat sanctiunea este chemată să hotărască si cu privire la reducerea sau scutirea amenzii judiciare, partea interesată neavând posibilitatea de a contesta în fata judecătorului ordonanta procurorului prin care i s-a respins plângerea.

Astfel, autorul exceptiei, pornind de la principii general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, le extinde, în mod eronat, si la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul solutionării litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalitătii între cele două situatii. De altfel, cu privire la decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul si, când contestatia vizează ordonanta procurorului, are la îndemână procedura prevăzută de art. 275 - art. 278 din Codul de procedură penală, iar ulterior va putea contesta în fata judecătorului de fond în situatia în care cauza este finalizată cu emiterea unui rechizitoriu sau va putea uza de dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală în situatia în care cauza este finalizată cu o solutie de netrimitere în judecată, care, în mod evident, poate fi contestată si în ce priveste stabilirea cheltuielilor judiciare. Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esentă dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o instantă impartială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie, criteriul impartialitătii personale a magistratului vizat. Astfel, chiar în Cauza Kyprianou contra Cipru, Curtea a constatat existenta unei suspiciuni de impartialitate nu din cauza faptului că aceiasi judecători se pronuntaseră anterior asupra cauzei, ci datorită faptului că acestia s-au grăbit să îl judece pe reclamant pentru comportamentul său recalcitrant din fata instantei, fără a-i adresa mai întâi un avertisment si fără a-i da posibilitatea de a-si retrage afirmatiile făcute la adresa completului. Iată de ce instanta de la Strasbourg a evitat să solutioneze în mod transant o astfel de problemă, mentinând un statu quo tocmai pentru că s-a apreciat că circumstantele fiecărei spete în parte sunt edificatoare pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu afectată impartialitatea judecătorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galati - Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 877

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Florin Marcel Toderas în Dosarul nr. 4.510/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.510/30/2007, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Florin Marcel Toderas într-o cauză privind solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, înscris atât în art. 15 alin. (2) din Constitutie, cât si în art. 13 din Codul penal. Potrivit acestui principiu, beneficiul legii penale sau contraventionale mai favorabile se aplică tuturor faptelor săvârsite, indiferent în ce stadiu procesual intervine acea lege. Or, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 conditionează aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă la jumătate sau înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda administrativă de momentul procesual în care se află învinuitul sau inculpatul, limitându-se la categoria celor care au achitat integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată. O astfel de conditie este de asemenea discriminatorie, creând situatii juridice diferite pentru fapte identice, în conditii ce depind de cauze aleatorii, cum ar fi celeritatea desfăsurării unui proces penal fată de altul.

Tribunalul Timis - Sectia penală apreciază că dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstitutionale, fiind contrare art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, textul legal criticat exclude în mod discriminatoriu aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpatul care a fost trimis în judecată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 si, desi se află în stare de judecată, nu poate beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de lege, deoarece primul termen de judecată a trecut.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie. Dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie aplicarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Pe cale de consecintă, legiuitorul a stabilit, prin textul legal examinat, un regim sanctionator în functie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infractiune, din ratiuni de politică penală, ce se justifică prin specificul infractiunilor de evaziune fiscală si necesitatea recuperării sumelor datorate la bugetul de stat. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie este constantă în sensul respingerii ca neîntemeiate a exceptiei de neconstitutionalitate, exemplu fiind deciziile nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006 si nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstitutionale fată de prevederile art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Astfel, referirea la „primul termen de judecată” din cuprinsul textului legal criticat creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârsit infractiuni sub imperiul legii vechi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, si au avut un prim termen de înfătisare si cei care au fost trimisi în judecată după intrarea în vigoare a noii legi, desi au săvârsit infractiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. Prin urmare, se aplică un regim juridic diferentiat persoanelor care au săvârsit în aceleasi timp infractiuni de evaziune fiscală. Or, situatia inculpatului nu trebuie agravată de existenta unui impediment intervenit la nivelul activitătii organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea unei situatii discriminatorii între persoane aflate în aceeasi situatie. În plus, dispozitiile legale criticate instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul cuprins: „(1) În cazul săvârsirii unei infractiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplică o sanctiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia invocă textele constitutionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”, si ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format în numeroase rânduri obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare asemănătoare si prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, si prin Decizia nr. 276 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo retinute, că textul de lege criticat nu nesocoteste dispozitiile art. 15 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Întrucât fată de cele retinute de Curte prin deciziile mentionate nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta sa în materie, argumentele ce au stat la baza solutiilor anterior pronuntate, la care s-a făcut referire, îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Florin Marcel Toderas în Dosarul nr. 4.510/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 887

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie si T.B.C. Osteoarticular „Foisor” din Bucuresti în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comercială „Mecdru” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal este prezent apărătorul Societătii Comerciale „Zyrcon Medical” - S.R.L., avocatul Adrian Nica, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Partea prezentă si reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.155D/2007 la Dosarul nr. 673D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societătii Comerciale „Zyrcon Medical” - S.R.L. solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că solutionarea contestatiilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii se realizează de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, în calitate de instantă administrativă cu atributii speciale, care, potrivit Constitutiei, îndeplineste o activitate jurisdictională facultativă si gratuită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 569/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266-291 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie si T.B.C. Osteoarticular „Foisor” din Bucuresti.

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 482/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX Solutionarea contestatiilor” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mecdru” - S.A. din Cluj-Napoca.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate instituie o procedură jurisdictională destinată a servi exercitării dreptului persoanei vătămate de a ataca actele unei autorităti publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constitutie, conditiile si limitele exercitării acestui drept, deci implicit procedura de solutionare a contestatiei împotriva actului administrativ vătămător, se stabilesc prin lege organică. Însă nici Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 si nici Legea sa de aprobare nr. 337/2006 nu au respectat conditiile constitutionale prevăzute pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.

Mai mult, în conditiile în care Constitutia a consfintit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înfiina instante specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete apare ca fiind în evidentă contradictie si cu prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiintării de instante extraordinare.

Pe de altă parte, dispozitiile art. 266-291 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 permit Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor să emită opinii în timpul judecătii, fapt ce impietează asupra impartialitătii actului de justitie.

Pe de altă parte, autorii mai arată că dispozitiile cap. IX „Solutionarea contestatiilor” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 reprezintă o majoră imixtiune a puterii executive în domeniul puterii judecătoresti, fapt ce determină încălcarea principiilor constitutionale ale statului de drept si separatiei puterilor. Întreaga procedură de solutionare a contestatiilor împotriva procedurilor de atribuire a contractului de achizitie publică si a contractului de concesiune de lucrări publice si de servicii reglementată de ordonanta criticată limitează accesul liber la justitie, la o instantă independentă si impartială, si nesocoteste dreptul părtilor la un proces echitabil. Mai mult, atribuirea unor competente jurisdictionale unui organ administrativ - Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, fără a respecta principiile si garantiile specifice instantelor judecătoresti, este de natură a înfrânge prevederile constitutionale cuprinse în art. 125 alin. (1) si (2) si art. 126 alin. (1), (2) si (5).

Pe de altă parte, desi ordonanta prevede dreptul persoanei vătămate de a face plângere împotriva deciziei pronuntate de Consiliu la instanta judecătorească competentă, această plângere este calificată drept recurs si constituie unicul grad de jurisdictie reglementat. Or, în conditiile în care Constitutia prevede dreptul de a exercita cel putin o cale de atac împotriva hotărârii judecătoresti pronuntate de instantă, rezultă că dispozitiile cap. IX din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 încalcă dreptul la un recurs efectiv si, implicit, dreptul la apărare al părtilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, fiind adoptată în temeiul si cu respectarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, poate dispune într-un domeniu rezervat legii organice. Nu poate fi retinută critica potrivit căreia prevederile legale care reglementează procedura de solutionare a contestatiilor în fata Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor ar încălca dispozitiile art. 126 alin. (5) din Constitutie, întrucât completele de judecată din cadrul Consiliului nu constituie instante judecătoresti, în sensul determinat de Legea fundamentală, ci realizează o jurisdictie specială administrativă facultativă.

În ceea ce priveste posibilitatea instantei de contencios administrativ de a solicita Consiliului opinia asupra existentei unei încălcări a legislatiei în materie de achizitii publice, aceasta operează doar în situatia solutionării unui litigiu având ca obiect acordarea de despăgubiri, fără ca, în prealabil, Consiliul să fi pronun t at o decizie în îndeplinirea atributiilor sale administrativ-jurisdicionale.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că procedura administrativă prevăzută în ordonanta criticată detaliază activitatea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor în vederea realizării scopului declarat al Ordonantei de urgen t ă a Guvernului nr. 34/2006, si anume asigurarea transparenei în cadrul procedurilor de achizitii publice.

Pe de altă parte, procedura administrativă prevăzută în ordonanta criticată este facultativă si gratuită, astfel că persoanele care se consideră vătămate în drepturile si interesele lor legitime se pot adresa si direct justi t iei, respectându-se în acest mod dispozitiile art. 21 din Constituie.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt în deplină concordantă cu regula garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, consfintită de art. 126 alin. (6) teza întâi din Constitutie, si cu principiul caracterului facultativ si gratuit al jurisdictiilor speciale administrative, consacrat de art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile cap. IX „Solutionarea contestatiilor” din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, art. 21 care consacră liberul acces la justitie, art. 52 alin. (1) si (2) privitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 121 care stabilesc autoritătile comunale si orăsenesti, art. 124 alin. (3) privitor la independenta judecătorilor, art. 125 alin. (1) si (2) care prevăd statutul judecătorilor, art. 126 alin. (1), (2) si (5) referitoare la instantele judecătoresti, art. 127 privitor la publicitatea sedintelor de judecată, precum si ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti.

De asemenea, sunt invocate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat recent prin Decizia nr. 690/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007. Cu acest prilej s-a retinut că dispozitiile criticate reglementează „o procedură administrativ-jurisdictională de solutionare a contestatiilor privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii. Pentru solutionarea contestatiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor”.

Referitor la legitimitatea constituională a procedurilor administrativ-jurisdictionale, Curtea Constitutională a statuat, de principiu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu contravine dispozitiilor constitutionale, atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacată în fata unei instante judecătoresti, iar „existenta unor organe administrative de jurisdictie nu poate să ducă la înlăturarea interventiei instanţelor judecătoresti, în conditiile stabilite de lege. În atare situatie este exclusă posibilitatea ca un organ al administra t iei publice, chiar cu caracter jurisdictional, să se substituie instanei judecătoresti”, astfel încât părtilor nu li se poate limita exercitarea unui drept consfintit de Constitutie. Sub acest aspect, dispozitiile art. 283 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 stabilesc dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, instanta competentă să o solutioneze fiind curtea de apel - sectia de contencios administrativ si fiscal pe raza căreia se află sediul autoritătii contractante.

Curtea Constitutională retine că existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdictionale este acceptată si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudentă prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, s-a statuat că „ratiuni de flexibilitate si eficientă, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei” (cazul Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981).

Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutională retine că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este, eo ipso, neconstitutională.

Mai mult, ordonanta prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) că „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autoritătii contractante, cu încălcarea dispozitiilor legale în materia achizitiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdictională, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, sau în justitie, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”. Or, într-o atare situatie, dispozitiile criticate satisfac pe deplin cerinta constitutională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia „jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”, persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdictională si formularea unei actiuni direct în fata instantei judecătoresti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. IX din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie si T.B.C. Osteoarticular „Foisor” din Bucuresti în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comercială „Mecdru” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 912

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor

în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Săcuieni, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.776/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, de Consiliul Local al Comunei Ciucea, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.793/117/2006 al Curtii de Apel Cluj – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, precum si de această instantă, din oficiu, în Dosarul nr. 9.881/117/2006.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor 3 dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 759D/2007 si nr. 1.199D/2007 la Dosarul nr. 586D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea Constitutională a admis prin Decizia nr. 871/2007 critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a

Guvernului nr. 110/2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.776/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Săcuieni, judetul Cluj.

Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.793/117/2006, si prin Încheierea din 6 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.881/117/2006, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Ciucea, judetul Cluj, respectiv de instanta judecătorească, din oficiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 expropriază unitătile administrativ-teritoriale de bunurile imobile care fac parte din domeniul public al localitătilor, fără a respecta procedura legală privind exproprierea, cu încălcarea principiilor autonomiei locale si a normelor constitutionale referitoare la proprietate. Se mai sustine că, în virtutea caracterul exclusiv al dreptului de proprietate, numai titularul dreptului poate exercita prerogativele acestuia, orice interventie a vreunui tert, în spetă Prefectul sau Guvernul României, constituind o gravă încălcare a dispozitiilor constitutionale referitoare la protectia si regimul juridic al proprietătii.

Astfel, prevederile art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 care stabilesc atributia prefectului la întocmirea listelor cu spatiile cu destinatia de cabinete medicale care urmează să fie vândute potrivit dispozitiilor ordonantei reprezintă o încălcare a principiului autonomiei locale, precum si a dispozitiilor constitutionale ale art. 123 alin. (4), potrivit cărora „Între prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primar, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare”. De asemenea, pretul de vânzare stabilit prin ordonanta criticată este derizoriu si contravine prevederilor legii administratiei publice locale cu privire la valorificarea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale.

Pe de altă parte, ordonanta în ansamblul său nu respectă dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie referitoare la conditiile de adoptare a ordonanţelor de urgentă, întrucât din nota de fundamentare a ordonantei nu rezultă nici situatia extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată si nici motivele care să justifice urgenta adoptării unui asemenea act normativ.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată sub aspectul criticilor referitoare la art. 73 alin. (3) lit. m), art. 120, 121 si art. 123 alin. (4) din Constitutie. Însă instanta apreciază că dispozitiile ordonantei încalcă prevederile constitutionale care consacră protectia dreptului de proprietate, întrucât aduc atingere dreptului unitătilor administrativ-teritoriale de a dispune de proprietatea publică ce le apartine, fără a justifica restrângerea exercitiului acestui drept prin invocarea altor drepturi constitutionale fundamentale, precum dreptul la viată si sănătate. Instanta consideră că serviciile medicale pot fi prestate cu acelasi grad de eficientă dacă sunt desfăsurate în spatiile proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, iar nu doar dacă aceste bunuri se află în proprietatea medicului care prestează serviciul medical respectiv.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal sustine că, în măsura în care textul de lege criticat instituie obligatia, iar nu facultatea de a vinde spatiile cu destinatia de cabinete medicale, impunerea acestei obligatii în sarcina organelor administratiei publice locale reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată a administratiei locale, mai exact a atributului de dispozitie din cuprinsul acestui drept. Reglementarea consacră implicit o obligatie de vânzare silită a bunurilor apartinând comunitătilor locale, pentru un pret mult inferior celui de piată, procedura stabilită prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 nerespectând dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor constitutionale care consacră dreptul de proprietate, se arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept, în conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora „continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege”, precum si cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private „în conditiile legii organice”. La adoptarea ordonantei criticate, legiuitorul a avut în vedere atât aspectele privind competenta autoritătilor din unitătile administrativ-teritoriale, cât si pe cele referitoare la dreptul de proprietate, întrucât dispozitiile art. 3 alin. (3) din actul normativ precizează în mod expres că aceste spatii pot fi vândute numai cu acordul proprietarului.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 nu contravine nici prevederilor art. 120 si 121 din Constitutie sau ale art. 3 si 4 din Carta europeană a autonomiei locale, stabilirea listelor cu spatiile care urmează să fie vândute potrivit dispozitiilor ordonantei fiind de competenta autoritătilor ce reprezintă unitătile administrativ-teritoriale. Asa fiind, ordonanta este în deplin acord cu principiul autonomiei locale care vizează cadrul organizării administratiei publice din unitătile administrativ-teritoriale, iar nu o autonomie de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu pe întreg teritoriul tării.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constitutie, Guvernul apreciază că atât timp cât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 a fost aprobată prin Legea nr. 236/2006, adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutie, ca lege organică, o atare sustinere este lipsită de temei. Mai mult, din analiza ordonantei criticate rezultă că, în preambulul său, a fost motivată urgenta adoptării, astfel că nici sub acest aspect nu se poate retine critica autorului.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin legea organică a regimului juridic general al proprietătii si al mostenirii, art. 115 alin. (4) referitoare la ordonantele de urgente, art. 120 care reglementează principiile de bază ale administratiei publice locale, art. 121 privitoare la autoritătile comunale si orăsenesti, precum si ale art. 136 referitoare la proprietate. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 3 si 4 din Carta europeană a autonomiei locale, referitoare la conceptul si întinderea autonomiei legale. Autorul exceptiei mai invocă în sustinerea criticii sale si o serie de dispozitii din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Cu acel prilej s-a retinut că „prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea constată totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat”.

Curtea a mai constatat că „actul normativ criticat încalcă si dispoziţiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sănătătii. Garantând acest drept complex, textul constitutional mentionat stabileste obligatia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice, ceea ce implică si crearea conditiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spatiilor care au destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activită t i conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinaiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligatiei constitutionale mentionate si, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetătenilor la ocrotirea sănătătii”.

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitu­tionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că, în spetă, această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Săcuieni, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.776/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale, de Consiliul Local al Comunei Ciucea, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.793/117/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, precum si de această instantă, din oficiu, în Dosarul nr. 9.881/117/2006.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 945

din 30 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de cetăteanul chinez Chen Liwei în Dosarul nr. 9.280/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 524D/2007 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 525D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozi t iilor art. 55 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgenă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, ridicată de Hu Xueliang în Dosarul nr. 10.542/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea partială dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus­mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 525D/2007 la Dosarul nr. 524D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtilor prezente. Acestea formulează, prin traducător, sustineri asemănătoare, referitoare la situatia financiară si investitiile realizate în România pe timpul sederii în tară si care sunt grav puse în pericol prin refuzul autoritătilor de a prelungi dreptul de sedere si prin executarea dispozitiilor de părăsire a teritoriului tării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 341/2007, care, pentru motive de identitate cu privire la obiect si motivare ale exceptiei, îsi păstrează solutia si în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 22 martie 2007 s i 27 martie 2007, pronuntate în dosarele nr. 9.280/2/2006 i nr. 10.542/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de Chen Liwei si Hu Xueliang în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispozitii de părăsire a teritoriului României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate, care enumeră conditiile de prelungire a dreptului de sedere pentru desfăsurarea de activităti comerciale, limitează excesiv si discriminatoriu dreptul constitutional la proprietate al străinilor care au realizat investitii în timpul sederii legale în România. În opinia autorilor exceptiei, textul criticat instituie o stare de discriminare, întrucât condiiile legale impuse se referă numai la categoria cetătenilor străini. Totodată, acesta este lipsit de precizie si claritate si nu îndeplineste criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în întelesul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene, în sensul de a fi „suficient de accesibil si precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu.”

Se mai sustine, de asemenea, că „nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investitii să corespundă ad litteram unui plan de afaceri initial”, în conditiile în care, din cauze independente de vointa străinului, legate de obtinerea formalitătilor necesare, investitia începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piata afacerilor este într-o continuă transformare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, dispozitiile de lege criticate fiind constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu creează nicio stare de discriminare între străinii destinatari ai normei si nici nu afectează dreptul de proprietate al acestora, drept care, potrivit Constitutiei, este garantat numai cu respectarea conditiilor legale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale examinate nu instituie nicio discriminare, fiind aplicabile în mod unitar străinilor, în functie de situatiile identice în care se află, si nu contin norme contrare dreptului de proprietate privată. Conditiile cerute de norma criticată se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de sedere temporară în România si se justifică prin însusi interesul pretins de solicitantul dreptului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 55 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 525D/2007 al Curtii Constitutionale, se constată că, în realitate, autorul acesteia vizează, pe lângă dispozitiile art. 55 alin. (2) lit. a) din ordonantă, numai pe cele ale art. 55 alin. (1) lit. a) din aceasta, si nu întregul alineat (1) al aceluiasi articol. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale cu solutionarea prezentei exceptii, textele legale criticate au fost partial modificate si completate prin dispozitiile art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, astfel încât solutiile legislative initial criticate se regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din ordonanta mentionată, acestea având următorul cuprins:

Art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de sedere pentru desfăsurarea de activităti comerciale: „(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de sedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineste următoarele conditii: a) activitatea societătii comerciale se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)

(3) Dovada îndeplinirii conditiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...) b) documentele care atestă că activitatea se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie si de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si contravin, totodată, principiului nediscriminării, consacrat de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi Conventie.

Examinând prezenta cauză, Curtea Constitutională retine că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, cu o motivare similară si prin raportare la aceleasi norme constitutionale si internationale invocate si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, statuând, pentru motivele acolo retinute, că aceste dispozitii de lege nu contin norme contrare dreptului de proprietate privată sau principiului nediscriminării.

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei în materie a Curtii, atât argumentele, cât si solutia pronuntată prin decizia indicată îsi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Chen Liwei si Hu Xueliang în dosarele nr. 9.280/2/2006 si nr. 10.542/2/2006 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi