MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 802         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 23 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 1.057 din 14 noiembrie 2007 referitoare la constitutionalitatea dispozitiilor art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea camerelor de comert din România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.408. - Hotărâre privind modalitătile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.195. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală privind procedura de solutionare a contestatiilor înregistrate la Directia generală de administrare a marilor contribuabili până la data de 1 octombrie 2007 si nesolutionate

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

905. - Ordin pentru aprobarea Modalitătilor unitare de aplicare în sistemul de asigurări sociale de sănătate a Ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

967. - Decizie privind retragerea autorizatiei de functionare a brokerului de asigurare Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. si interzicerea desfăsurării activitătii de broker de asigurare în România

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.056

din 14 noiembrie 2007

referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din  administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate

 

În temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitu t ionale, Presedintele României, la data de 12 octombrie 2007, a solicitat Curtii Constitutionale să se pronunte asupra constituionalitătii Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 9.653 din 12 octombrie 2007 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.434A/2007.

Motivele sesizării de neconstitutionalitate sunt următoarele:

Legea criticată reglementează cresteri salariale, prin mărirea coeficientilor de multiplicare la calculul salariului cu procente cuprinse între 85% si 186%, cresteri salariale de care ar urma să beneficieze personalul din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate. Aceeasi lege majorează coeficientii de multiplicare pentru functii de executie ce determină cresterea salariului cu procente cuprinse între 186% si 204% si acordă alte sporuri.

Presedintele României consideră că legea ce face obiectul sesizării a fost adoptată cu încălcarea art. 138 alin. (5) din Constitutie, privind bugetul public national, potrivit căruia „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare”. Astfel, legea a fost promovată fără prezentarea surselor de finantare si ea nu face referire nici în cuprinsul expunerii de motive cu privire la măsura în care ar fi afectati indicatorii macroeconomici odată cu intrarea în vigoare a legii.

Autorul sesizării mai arată că aceeasi lege încalc㠄si art. 15 alin. (1) din Legea finantelor publice nr. 500/2002, republicată, care prevede: «În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă si mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor. În acest scop Guvernul, prin ordonatorii principali de credite în domeniul cărora se initiază proiecte de acte normative si Ministerul Finantelor Publice, va elabora fisa financiară, care se atasează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, si care va fi actualizată în concordantă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ».”

În sprijinul sesizării de neconstitutionalitate, autorul acesteia invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 666 din 16 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007, prin care s-au constatat ca fiind neconstitutionale prevederile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, deoarece nu erau prevăzute sursele de finantare pentru acordarea unor sporuri pentru anumite categorii de personal didactic.

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/4.448 din 17 octombrie 2007, punctul său de vedere, în care se arată următoarele:

Cu privire la sustinerea că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea dispozitiilor art. 138 alin.(5) din Constitutie se arată că acestea se corelează cu dispozitiile art. 111 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora, dacă o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, este obligatorie solicitarea informării de la Guvern.

În privinta propunerilor legislative cu impact bugetar, initiatorii acestora au obligatia ca în temeiul art. 138 alin. (5) din Constitutie să prevadă sursele bugetare. Indicarea surselor bugetare este o obligatie procedurală, de ordin formal, asupra căreia Guvernul este chemat să se pronunte, precum si „fiecare Cameră în parte”. Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea privind finantele publice nr. 500/2002, Guvernul include evaluările implicatiilor bugetare în fisa financiară care se atasează la expunerea de motive a proiectului de lege, urmând ca asupra acestora să se pronunte cele două Camere ale Parlamentului.

Or, initiatorii legii criticate au precizat că sursele bugetare necesare finantării cheltuielilor se vor alimenta din taxele consulare si de urgentă încasate de reprezentantele diplomatice. Costurile financiare ce vor fi determinate de cresterile salariale vor putea fi acoperite dat fiind că veniturile realizate din asemenea taxe vor avea un curs ascendent, în contextul integrării României în Uniunea Europeană.

Asa cum rezultă din dosarul legislativ al legii criticate, Biroul permanent al Senatului a solicitat punctul de vedere al Guvernului, în conformitate cu dispozitiile art. 111 alin. (1) din Constitutie. Guvernul nu a sustinut adoptarea legii pentru că aceasta are în vedere cresteri salariale doar pentru o categorie de persoane, dar nu a obiectat asupra surselor de finantare propuse de initiatori.

În punctul său de vedere, presedintele Camerei Deputatilor mai arată că legea criticată a făcut obiectul unei cereri de reexaminare formulate de Presedintele României la data de 19 iulie 2007, care a fost respinsă de cele două Camere ale Parlamentului, având un continut identic cu sesizarea de neconstitutionalitate.

Cu Adresa nr. 51/4.535 din 24 octombrie 2007, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 10.067 din 24 octombrie 2007, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale două anexe la punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, si anume calendarul privind parcursul legislativ de adoptare a legii criticate pentru neconstitutionalitate si punctul de vedere al Ministerului Afacerilor Externe asupra sesizării de neconstitutionalitate.

În acest punct de vedere se sustine că prin Adresa nr. 6.458 din 10 septembrie 2007 a Ministerului Economiei si Finantelor au fost identificate sursele de finantare necesare aplicării propunerii legislative chiar pentru anul 2007, prin realocarea unor surse în bugetul Ministerului Afacerilor Externe, urmând ca pentru anii următori să fie prevăzute în legea bugetară anuală. Fată de acestea, rezultă că punctul de vedere anterior al Guvernului, înregistrat la Biroul permanent al Senatului cu nr. 694 din 26 ianuarie 2007, este lipsit de relevantă, având în vedere si pozitia oficială a reprezentantului Guvernului, exprimată în plenul celor două Camere, cu ocazia exprimării voturilor finale la procedura de reexaminare a legii.

Totodată, se arată că Decizia Curtii Constitutionale nr. 666/2007 nu poate constitui un precedent, întrucât în acea decizie s-a arătat că Guvernul nu identificase sursele de finantare a cheltuielilor preconizate, „situatie diametral opus㔠în cazul legii criticate. Mai mult, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, alocatiile bugetare sunt considerate ca fiind surse de finantare.

Cu privire la critica privind încălcarea unor prevederi ale Legii privind finantele publice nr. 500/2002 se arată că încălcarea unor legi nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate.

La punctul de vedere mentionat este anexată copia Adresei nr. 6.458 din 10 septembrie 2007 a Ministerului Economiei si Finantelor, înregistrată la Biroul permanent al Camerei Deputatilor sub nr. 9.769 din 11 septembrie 2007, în care se precizează că poate fi sustinută promovarea initiativei legislative, deoarece s-a creat posibilitatea realocării unor sume de bani în bugetul Ministerului Afacerilor Externe, pentru că în cursul anului 2007 au fost identificate unele economii la cheltuielile efectuate din bugetul de stat de către ordonatorii principali de credite.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că în cadrul sedintei în care s-a desfăsurat procedura de reexaminare a legii criticate, în prezenta ministrului afacerilor externe, acesta a arătat că a fost identificată sursa de finantare pentru aplicarea legii în cursul anului 2007. Se mai arată că Guvernul si-a schimbat punctul de vedere initial, având ca temei Adresa Ministerului Economiei si Finantelor nr. 6.458 din 10 septembrie 2007.

Guvernul, în punctul său de vedere cu nr. 575.538/C.P.T. din 25 octombrie 2007, consideră că sesizarea este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În expunerea de motive a legii criticate este precizată sursa de finantare, în sensul că ea se poate acoperi din taxele consulare si de urgentă încasate, astfel încât este îndeplinită cerinta constitutională impusă de art. 138 alin. (5), fără să mai fie necesară o altă mentiune în cuprinsul actului normativ. Din Adresa nr. 6.458 din 10 septembrie 2007 a Ministerului Economiei si Finantelor rezultă că pentru anul 2007 au fost identificate surse de finantare. De altfel, dispozitiile art. 7 ale Legii nr. 495/2004 prevăd că salarizarea personalului Ministerului Afacerilor Externe se face în cadrul surselor financiare alocate anual.

Consideră că Decizia nr. 666/2007 a Curtii Constitutionale nu constituie precedent în materie, întrucât obiectul celor două sesizări nu este identic, dar solicită să se tină seama de jurisprudenta Curtii, în care s-a statuat, în esentă, că finantarea cheltuielilor publice se face prin alocatii bugetare care pot fi suplimentate.

Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea privind finantele publice nr. 500/2002 este nefondată, deoarece neconstitutionalitate unei legi se stabileste prin raportare la Constitutie.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale române s ti din străinătate, raportate la prevederile Constitutiei, precum i dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulată de Presedintele României.

Obiectul sesizării de neconstitutionalitate îl constituie Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate.

În opinia autorului sesizării, legea criticată încalcă dispozitiile art. 138 alin. (5) din Constitutie, întrucât aceasta reglementează cresteri salariale ce pot implica mărirea cheltuielilor bugetare, fără să stabilească sursa de finantare. Nici măcar expunerea de motive a legii nu contine referiri la indicatorii macroeconomici ce ar fi afecta t i prin cresterile salariale reglementate.

Dispoziiile art. 138 alin. (5) din Constitutie au următorul cuprins: „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare.”

Examinând sesizarea, Curtea constată că în cadrul procesului parcurs de o propunere legislativă sunt incidente dispozitiile constitutionale ale art. 111, care la alin. (1) prevăd următoarele: „Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitătii lor, sunt obligate să prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.” Prin urmare, Curtea retine că în cadrul raporturilor constitutionale dintre Parlament si Guvern este obligatorie solicitarea unei informări atunci când initiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. Această obligatie a Parlamentului este în consonantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 138 alin. (2) care prevăd că Guvernul are competenta exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat si de a-l supune spre aprobare Parlamentului. În temeiul acestei competente, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens. Dat fiind caracterul imperativ al obligatiei de a cere informarea mentionată, rezultă că nerespectarea acesteia are drept consecintă neconstitutionalitatea legii adoptate.

Curtea constată că Senatul a respectat această obligatie constitutională si, în calitate de primă Cameră sesizată, a solicitat Guvernului să îi comunice punctul de vedere referitor la propunerea legislativă criticată. Astfel, Guvernul a transmis punctul său de vedere, înregistrat la Biroul permanent al Senatului sub nr. 694 din 26 ianuarie 2007, în care s-a arătat că acordarea drepturilor salariale propuse de initiativa legislativ㠄ar genera influente financiare considerabile si ar accentua discrepantele existente în sistemul de salarizare al personalului bugetar, fapt ce ar îngreuna realizarea unor obiective cuprinse în programul legislativ al Guvernului, respectiv elaborarea proiectului de lege privind sistemul unitar de salarizare al functionarilor publici si elaborarea proiectului de lege privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar în functie de calitatea si performanta activitătii. Prin aceste proiecte de acte normative se urmăreste repozitionarea functiilor în vederea realizării unor ierarhii ce vor permite asigurarea unor salarii echitabile si predictibile, care să reflecte diferente majore în privinta responsabilitătilor si competentelor necesare posturilor si care să asigure competitivitatea sectorului administratiei publice fată de sectorul privat în atragerea si retinerea personalului competent în sistemul bugetar.

Prin urmare, nu poate fi sustinut în acest moment un act normativ care are în vedere cresteri salariale doar pentru o anumită categorie de persoane”.

Din analiza cuprinsului informării prezentate de Guvern, Curtea observă că acesta a înteles să nu sustină propunerea legislativă pentru motive ce tin de oportunitate, iar nu pentru motive ce t in de insuficienta resurselor bugetare necesare pentru finanarea cheltuielilor. Or, este de retinut că aprecierea oportunitătii unei măsuri legislative face parte din politica legislativă, ce intră în sfera de activitate a Parlamentului, care, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, „[...] este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”. Asadar, Parlamentul este suveran în domeniul politicii legislative. Altminteri, a recunoaste dreptul Guvernului de a se implica în politica de legiferare ar avea semnificatia unei ingerinte nepermise în sfera de activitate a Parlamentului, ceea ce este contrar principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.

Curtea mai observă că si în expunerea de motive a propunerii legislative se arată c㠄recalibrarea sistemului de salarizare al Ministerului Afacerilor Externe, în contextul României ca tară membră a Uniunii Europene, este impetuos necesară pentru a fi corespunzător cu cerintele, obligatiile si răspunderile care îi revin corpului diplomatic si consular.

Aceste modificări si completări privind acordarea unor astfel de drepturi nu generează influente financiare considerabile si se pot sustine/acoperi financiar din taxele consulare si de urgentă încasate de reprezentantele diplomatice. [...]”.

Faă de toate acestea, Curtea Constitutională constată că legea criticată nu încalcă dispozitiile art. 138 alin. (5) din Constitutie, deoarece Guvernul nu a sustinut că în bugetul de stat nu există surse de finantare a cheltuielilor preconizate de lege. Dacă s-ar retine că lipsa precizării exprese a sursei de finantare presupune implicit inexistenta sursei de finantare, aceasta ar echivala cu o prezumtie fără suport constitutional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că finantarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finantează fie prin suplimentarea alocatiilor bugetare din fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, fie prin rectificare bugetară. De exemplu: Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004.

Din examinarea stenogramei sedintei Senatului din data de 11 septembrie 2007, când s-a desfăsurat procedura de reexaminare a legii criticate, rezultă că Guvernul si-a retractat punctul de vedere. În acea sedintă, ministrul afacerilor externe a declarat că Guvernul a identificat surse de finantare, asa cum rezultă din Adresa Ministerului Economiei si Finantelor nr. 6.458 din 10 septembrie 2007, înregistrată la Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul sub nr. 9.769 din 11 septembrie 2007. În acea adresă se mentionează că pentru anul 2007 au fost identificate economii la cheltuielile efectuate din bugetul de stat, astfel încât sursa de finantare provine din realocarea unor sume în bugetul Ministerului Afacerilor Externe. Având în vedere dispozitiile art. 97 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora la dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său, Curtea retine că ministrul afacerilor externe avea calitatea de reprezentant al Guvernului.

Curtea constată că, în punctul său de vedere exprimat asupra sesizării de neconstitutionalitate, Guvernul confirmă declaratiile ministrului afacerilor externe, în sensul că sursa de finantare a fost identificată de către Ministerul Economiei si Finantelor, asa cum rezultă din adresa mentionată anterior.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 15 alin (1) din Legea privind finantele publice nr. 500/2002, Curtea constată că eventuala necorelare existentă între diferite legi nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate. În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin mai multe decizii, de exemplu: Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.

Având în vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. a) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si ale art. 11 lit. A.a), art. 15 alin. (1) si ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate este constitutională.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 


OPINIE SEPARATĂ

 

Consider că sesizarea de neconstitutionalitate ce are ca obiect prevederile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate este întemeiată si ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive:

Obiectul de reglementare al legii criticate îl constituie acordarea unor cresteri salariale, prin mărirea coeficientilor de multiplicare la calculul salariului cu procente între 85% si 204%, precum si acordarea altor sporuri personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate si personalului care ocupă functii specifice de executie.

Considerăm că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 138 alin. (5) din Constitutie, potrivit căruia „Nicio cheltuială nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare”. Textul constitutional consacră un principiu fundamental pentru asigurarea disciplinei financiare în cheltuirea banului public, în sensul că prin lege nu se pot stabili cheltuieli publice fără asigurarea sursei de finantare. Consecinta initierii unui proiect de lege cu încălcarea acestei prevederi din Legea fundamentală este neconstitutionalitatea acestuia.

În acest sens a decis si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, si Decizia nr. 64/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 decembrie 1993, si anume că art. 138 alin. (5) din Constitutie implică două aspecte: stabilirea sursei de finantare, care este un imperativ prevăzut de Legea fundamentală, si nivelul de finantare, care este o problemă de oportunitate ce priveste relatiile dintre Guvern si Parlament. Sub acest din urmă aspect, potrivit art. 111 din Constitutie, în cazul în care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetare, Parlamentul este obligat să ceară Guvernului o informare. Nesolicitarea informării constituie de asemenea un motiv de neconstitutionalitate, dacă s-a adoptat o reglementare care încalcă prevederile art. 138 alin. (5) din Constitutie.

De asemenea, de principiu, prin Decizia nr. 36/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, si Decizia nr. 666/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007, Curtea Constitutională a retinut că prevederile art. 138 alin. (5) impun cu necesitate stabilirea concomitentă atât a alocatiei bugetare, ce are semnificatia unei cheltuieli, cât si a sursei de finantare, ce are semnificatia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a se evita consecintele negative ale stabilirii unor cheltuieli bugetare fără acoperire.

Mai mult, dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea privind finantele publice nr. 500/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 314/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 iulie 2003, vin să transpună în plan legislativ cerinta constitutională a prevederilor art. 138 alin. (5). Aceste dispozitii reglementează limitele privind micsorarea veniturilor si majorarea cheltuielilor bugetare, stabilind c㠄În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă si mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor. În acest scop Guvernul, prin ordonatorii principali de credite în domeniul cărora se initiază proiecte de acte normative si Ministerul Finantelor Publice, va elabora fisa financiară, care se atasează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului, si care va fi actualizată în concordantă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. [...]” Or, din studiul tuturor actelor depuse de autoritătile competente nu s-a constatat prezenta acestei fise financiare, împrejurare ce dovedeste neîndeplinirea de către autoritătile competente a obligatiei prevăzute de lege si, pe cale de consecintă, a obligatiei constitutionale.

Pe de altă parte, considerăm că prevederile legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 sunt de natură a genera discrepante în cadrul sistemului de salarizare a personalului bugetar, în general, si al celui de salarizare a personalului Ministerului Afacerilor Externe, în special. Sub acest din urmă aspect, majorările salariale instituite prin legea criticată creează discriminări între persoane aflate în situatii sensibil egale, fapt ce determină încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor. În plus, această diferentă de tratament juridic, vădit inechitabilă, anihilează unul dintre obiectivele majore ale Programului legislativ al Guvernului, si anume atragerea, motivarea si retinerea personalului competent în sistemul bugetar.

Toate argumentele prezentate ne îndreptătesc să sustinem că solutia corectă în cauza dedusă controlului de constitutionalitate ar fi constituit-o admiterea sesizării si constatarea neconstitutionalitătii Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea si alte drepturi bănesti ale personalului din administratia centrală a Ministerului Afacerilor Externe si de la misiunile diplomatice, oficiile consulare si institutele culturale românesti din străinătate.

 

Judecător,

Augustin Zegrean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.057

din 14 noiembrie 2007

referitoare la constitutionalitatea dispozitiilor art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea camerelor de comert din România

 

Secretarul general al Camerei Deputatilor, cu Adresa nr. 51/4628 din 30 octombrie 2007, a înaintat Curtii Constitutionale sesizarea formulată de 53 de deputati, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constitutie, privind neconstitutionalitatea unor prevederi din Legea camerelor de comert din România, adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstitutionalitate, cei 53 de deputati sunt următorii: Cristian Rădulescu, Miroseanu Liviu Alexandru, Ionela Bruchental-Pop, Mircea Man, Gheorghe Barbu, Puzdrea Dumitru, Boagiu Anca Daniela, Nicolae Bara, Brânză William-Gabriel, Cosmin Gabriel Popp, Traian Constantin Igas, Valeriu Tabără, Iulian-Gabriel Bârsan, Petru Movilă, Cornel Stefan Bardan, Ghiorghioni Ionisie, Constantin Petrea, Ioan Dumitru Puchianu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Albu, Gratiela Denisa Iordache, Daniel Ionescu, Ioan Oltean, Petre Străchinaru, Anca Constantinescu, Marcel-Laurentiu Romanescu, Petru Lificiu, Costică Canacheu, Cristian Ilie, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Aurel Olarean, Constantin Amarie, Dan Grigore, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mugurel Liviu Sârbu, Laurentiu Mironescu, Constantin Tudor, Dorin Liviu Nistoran, Văsioiu Horia, Radu-Cătălin Drăgus, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Gheorghe Sârb, Dănut Liga, Valentin Adrian Iliescu, Stelian Dutu, Radu Lambrino, Daniel Buda, Cezar-Florin Preda, Dumitru Becsenescu, Ion Gontea, Petru Călian si Marius Rogin.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 10.347 din 30 octombrie 2007 si formează obiectul Dosarului nr. 1.516A/2007.

Prin această sesizare se solicită Curtii Constitutionale să constate că solutiile legislative propuse prin art. 25 si art. 26 ale Legii camerelor de comert din România sunt neconstitutionale pentru următoarele motive:

1) Potrivit prevederilor art. 25 din legea criticată, pot fi membri ai Camerei Nationale: persoanele juridice constituite în temeiul Decretului-lege nr. 139/1990, cele înscrise în Registrul asociatiilor si fundatiilor ori în registrul patronatelor si persoane fizice. Calitatea de membru în primul caz se obtine prin aderare, iar în celelalte două cazuri, în conditiile statutelor proprii. Se precizează că, prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, Curtea Constitutională s-a pronuntat asupra neconformitătii prevederilor cuprinse în art. 25 din legea criticată cu dispozitiile art. 40 din Constitutie, în sensul că prevederile de lege mentionate „nu ar intra sub incidenta modalitătilor înscrise în conceptul de liberă asociere, din acest text nerezultând nici obligatia comerciantilor de a se înscrie într-o asociere sau de a fi membri ai camerelor de comert”. Prin urmare, consideră autorii sesizării, atât prevederile art. 25 din Legea camerelor de comert din România, cât si decizia Curtii Constitutionale se referă numai la dreptul de a se asocia al camerelor de comert teritoriale si al celorlalti membri, ele nu se referă si la dreptul Camerei Nationale de a se asocia ea însăsi, „ceea ce apare ca fiind neconstitutional”. Astfel, Camera Natională este înfiintată prin Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din România, ca organizatie neguvernamentală, de utilitate publică, cu personalitate juridică si caracter autonom, cu sediul în Bucuresti, si este o entitate distinctă, continuatoarea de drept a Camerei de Comert si Industrie a României, ceea ce presupune ca si în raport cu aceasta să se aplice prevederile art. 40 din Constitutie, lucru pe care Curtea Constitutională nu l-a făcut în Decizia sa nr. 609 din 20 iunie 2007.

Pe de altă parte, se arată că, întrucât în componenta Camerei Nationale intră persoane juridice, formate din persoane fizice (cetăteni), si persoane fizice (tot cetăteni), „nu s-ar putea invoca faptul că prevederile art. 40 din Constitutie ar fi aplicabile doar cetătenilor, nu si persoanelor juridice.

2) Prevederile art. 26 din lege sunt contrare dispozitiilor art. 16 din Constitutie, deoarece ele instituie un regim discriminatoriu aplicabil unor persoane juridice sau persoane fizice aflate în situatii analoage, si anume membrilor Camerei Nationale, cărora le conferă drepturi diferite de vot.

Astfel, potrivit art. 26 din lege, statutul Camerei Nationale se adoptă de adunarea generală doar cu votul majoritătii membrilor de drept, desi, în conformitate cu art. 25 din aceeasi lege, alături de membrii de drept din Camera Natională pot face parte si membri asociati si membri onorofici. Legea elimină de la vot ultimele două categorii de membri fără nicio justificare, iar legea nu prevede că membrii de drept au un statut juridic diferit, aflându-se în situatii diferite, fată de celelalte categorii de membri, care să justifice o reglementare diferită, în favoarea membrilor de drept.

În sprijinul sesizării, autorii evocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că principiul egalitătii este încălcat atunci când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă si rezonabilă, sau atunci când există o disproportie între scopul urmărit si mijloacele folosite.

În final, se arată că problematica expusă a mai fost examinată de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, însă cu o altă motivare.

Autorii sustin că în considerentele deciziei s-a retinut „absolut nemotivat” c㠄«în cauza de fată este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Nationale, fiecare având o reglementare juridică», ceea ce este cu totul eronat, întrucât legea nu cuprinde reglementări diferite pentru fiecare categorie de membri, ci doar identificarea acestora în art. 25 din lege”.


În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Reuniunea presedintilor camerelor de comert si industrie teritoriale a trimis Curtii Constitutionale un memoriu înregistrat sub nr. 10.706 din 6 noiembrie 2007, prin care solicită respingerea sesizării de neconstitutionalitate, deoarece Curtea Constitutională, fiind sesizată la data de 11 mai 2007 asupra neconstitutionalitătii Legii camerelor de comert din România, de către aceiasi autori si pentru aceleasi motive, a respins sesizarea si a constatat că legea este constitutională, prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Legea camerelor de comert din România, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor de lege criticate.

Asa cum rezultă din continutul sesizării, critica de neconstitutionalitate vizează prevederile art. 25 si 26 din Legea camerelor de comert din România, care au următorul cuprins:

- Art. 25 alin. (1): „Membrii Camerei Nationale pot fi:

a) membrii de drept, categorie alcătuită din persoane juridice a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâre a Guvernului emisă în baza Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din România, cu completările ulterioare;

b) membrii asociati, categorie alcătuită din persoane juridice înscrise în Registrul asociatiilor si fundatiilor sau în Registrul patronatelor;

c) membrii de onoare, categorie alcătuită din persoane fizice.

(2) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. a) se obtine prin aderare, odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. b) si c) se obtine în conformitate cu prevederile statutului propriu adoptat potrivit dispozitiilor prezentei legi.”

- Art. 26: „Camera Natională este organizată si îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi si cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul majoritătii membrilor de drept.”

Dispozitiile din Constitutie considerate ca fiind încălcate prin textele criticate sunt cele cuprinse la art. 16 si 40, al căror cuprins este următorul:

- Art. 16: „(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetătenia română si domiciliul în tară. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4) În conditiile aderării României la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale.”

- Art. 40: „(1) Cetătenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.”

Înainte de a examina fondul sesizării de neconstitutionalitate, Curtea observă că la data de 11 mai 2007 aceiasi autori au mai sesizat Curtea Constitutională pentru a se constata că prevederile art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea camerelor de comert din România încalcă dispozitiile art. 16 si 40 din Constitutie, iar prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007, instanta de jurisdictie constitutională a constatat că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Prin sesizarea supusă examinării, aceiasi autori solicită pentru a doua oară constatarea neconstitutionalitătii prevederilor art. 25 si 26 din legea criticată, tot prin raportare la dispozitiile art. 40 si, respectiv, ale art. 16 din Constitutie. Curtea mai observă că, desi autorii sesizării vizează neconstitutionalitatea art. 25 din lege, în realitate sunt criticate doar prevederile alin. (1) ale aceluiasi articol, asa cum rezultă si din concluziile sesizării. Asadar, Curtea retine că obiectul prezentei sesizări îl formează dispozitiile art. 25 alin. (1) si cele ale art. 26 din Legea camerelor de comert si industrie din România.

Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că în privinta dispozitiilor art. 26 sunt invocate aceleasi motive de neconstitutionalitate ca si în sesizarea initială, iar în privinta art. 25 alin. (1), retine că sesizarea adaugă motive suplimentare de neconstitutionalitate, si anume:

a) nereglementarea dreptului Camerei Nationale de a se asocia ea însăsi, prevedere contrară dispozitiilor art. 40 din Constitutie;

b) stabilirea componentei Camerei Nationale din persoane fizice, pe de o parte, si din persoane juridice, pe de altă parte, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice, de asemenea este contrară aceluiasi articol din Constitutie.

Cu exceptia celor două motive arătate mai sus, Curtea s-a pronuntat asupra prevederilor de lege criticate prin Decizia nr. 609/2007, care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constitutie, este definitivă si general obligatorie de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea solutiei, considerentele precedentei decizii subzistă si în cauza de fată.

I. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comert din România, Curtea a statuat că dreptul de asociere este un drept fundamental, ce oferă cetătenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate si în alte forme de asociere, în spiritul dispozitiilor art. 40 din Constitutie. Exercitiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea anumitor valori fundamentale. De asemenea, contrar celor sustinute de autorii sesizării, s-a constatat că dispozitiile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comert din România nu intră sub incidenta dreptului de liberă asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Conventie pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire si de asociere.

Curtea Constitutională constată că autorii sesizării sustin, în plus, că spre deosebire de dreptul camerelor teritoriale de a se asocia, legiuitorul nu a reglementat si dreptul Camerei Nationale de a se asocia ea însăsi. Or, legea reglementează posibilitatea camerelor teritoriale de a adera la Camera Natională, acestea fiind persoane juridice recunoscute potrivit Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie din România, asa cum reiese din art. 2 al acestui act normativ. Curtea retine că legiuitorul a reglementat dreptul camerelor teritoriale de a adera, în conditiile legii, la Camera Natională si nu a reglementat dreptul de asociere, consacrat de dispozitiile art. 40 din Constitutie. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere înfiintarea Camerei Nationale în temeiul dreptului de asociere, ar fi precizat în mod expres această modalitate.

Cel de al doilea motiv invocat, fată de prima sesizare, se referă la faptul că din componenta Camerei Nationale fac parte persoane juridice, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice sau/si persoane fizice în calitate de cetăteni, ceea ce ar însemna să beneficieze de aplicarea dispozitiilor art. 40 din Constitutie.

Or, persoanele fizice, indiferent din componenta cărei camere de comert fac parte, au calitatea de comercianti având în vedere dispozitiile art. 24 din legea criticată, care prevăd că scopul înfiintării lor este de a reprezenta, sprijini si apăra interesele comunitătii de afaceri pe plan local, respectiv, pe plan national.

II. Cu privire la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 26 din Legea camerelor de comert din România si dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea, având în vedere jurisprudenta sa constantă, a statuat prin Decizia nr. 609/2007 că drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalitătii cetăteanului, o sansă egală acordată fiecărui individ si, din această cauză, dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie privesc egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii distincte de subiecte colective de drept. Or, în cauza de fată este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Nationale, fiecare având o reglementare juridică distinctă si un statut juridic diferit.

Curtea retine că solutia legislativă reglementată de art. 26 din lege, în sensul că organizarea si desfăsurarea activitătii Camerei Nationale au loc cu votul majoritătii membrilor de drept, este corectă, deoarece acesti membri sunt camerele teritoriale de comert, direct interesate să ia decizii în domeniul activitătii comerciale. Membrii asociati, care reprezintă asociatiile, fundatiile si patronatele, nu desfăsoară acte si fapte de comert si, ca urmare, acestea au doar un drept de vot consultativ, neputând lua astfel decizii într-un alt domeniu de activitate decât al lor. Nici membrii de onoare, persoane fizice, nu participă în calitate de comercianti, dar datorită pregătirii lor profesionale contribuie la promovarea intereselor comunitătii de afaceri.

Curtea constată că este neîntemeiată sustinerea potrivit căreia legea nu reglementează statutul juridic al fiecărei categorii de membri, întrucât acesta se stabileste în cadrul statutelor proprii.

Cât priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului la care se referă autorii, Curtea retine că aceasta nu are relevantă în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. a) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si ale art. 11 lit. A.a), ale art. 15 alin. (1) si ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozitiile art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea camerelor de comert din România sunt constitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modalitătile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 66 alin.(1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre reglementează modalitătile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului, în scopul identificării prejudiciilor aduse acestora si stabilirii responsabilitătilor pentru refacerea mediului geologic.

Art. 2. - În întelesul prezentei hotărâri, expresiile si termenii de mai jos au următoarele semnificatii:

activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbări negative privind caracteristicile naturale ale calitătii mediului geologic;

curătare - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea îndepărtării partiale sau totale a poluantului ori poluantilor si a materialelor contaminate, fără tratare;

detinător de teren - persoana fizică sau juridică care detine în proprietate sau în folosintă un teren în baza unui titlu valabil;

evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea, prognozarea sau estimarea prezentei unui poluant în mediul geologic;

investigare - procesul de identificare a prezentei poluantilor în mediul geologic, delimitarea spatială a acestora, stabilirea concentratiei lor, precum si a relatiei acestora cu matricea minerală si structura mediului geologic;

raport geologic de investigare si evaluare a poluării mediului geologic - documentatie tehnică elaborată de specialisti în domeniul stiintelor geologice si pedologice, persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare si evaluare a poluării;

reconstructie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit, după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală;

refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică;

remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentratiilor poluantilor sub valorile pragului de alertă;

sit abandonat - zonă definită geografic, delimitată în suprafată si în adâncime, poluată cu substante biologice sau chimice si părăsită de poluator;

sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafată si adâncime, poluată cu substante biologice sau chimice;

sit orfan - zonă definită geografic, delimitată în suprafată si adâncime, poluată cu substante biologice sau chimice, al cărei poluator este necunoscut.

Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică în cazul contaminărilor cu organisme modificate genetic sau cu substante radioactive ce sunt supuse altor prevederi legale.

Art. 4. - (1) investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează prin metode specifice geologice si pedologice.

(2) Metodele prevăzute la alin.(1) se stabilesc în functie de caracteristicile geologice ale formatiunilor poluate, de natura poluantului si de distributia acestuia în suprafată si în plan vertical.

(3) Pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică si/sau hidrogeologică, geochimică si geofizică.

Art. 5. - (1) Investigarea si evaluarea poluării solului si subsolului reprezintă obligatia si responsabilitatea operatorului economic sau detinătorului de teren care a desfăsurat ori desfăsoară activităti poluatoare sau potential poluatoare pentru mediul geologic.

(2) Investigarea si evaluarea poluării solului si subsolului se realizează în următoarele cazuri:

a) la constatarea unei poluări potential periculoasă pentru sănătatea oamenilor si pentru mediu;

b) la elaborarea bilantului de mediu;

c) la stabilirea obligatiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al terenurilor pe care s-a desfăsurat o activitate cu impact asupra mediului;

d) la identificarea unei surse potential poluatoare a solului si subsolului;

e) periodic, pentru urmărirea evolutiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;

f) la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică;

g) la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după îndepărtarea sursei si poluantilor deversati în mediul geologic.

Art. 6. - La încetarea activitătii cu impact asupra mediului geologic, la schimbarea activitătii sau a destinatiei terenului, operatorul economic sau detinătorul de teren este obligat să realizeze investigarea si evaluarea poluării mediului geologic.

Art. 7. - (1) Finantarea lucrărilor de investigare si evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul economic sau de detinătorul de teren, în cazul poluărilor actuale si istorice.

(2) Pentru situri contaminate orfane si abandonate apartinând domeniului public al statului, lucrările de investigare si de evaluare a poluării mediului geologic sunt finantate de la bugetul de stat, prin bugetele autoritătilor care le administrează sau din fonduri structurale si de coeziune, prin proiecte aprobate spre finantare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.


Art. 8. - (1) Evaluarea intensitătii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparatie cu fondul natural din zonele adiacente si cu valorile de prag de alertă si prag de interventie.

(2) Valorile de fond natural se stabilesc în functie de zonă si de formatiunea geologică existentă.

(3) Valorile de prag de alertă si de prag de interventie sunt prevăzute în reglementările specifice.

 

CAPITOLUL II

Investigare si evaluare

 

Art. 9. - (1) Operatorul economic sau detinătorul de teren este obligat să completeze si să transmită chestionarele prevăzute în anexele nr. 1 si 2, la solicitarea autoritătii competente pentru protectia mediului, în termen de 3 luni de la primirea acestora.

(2) Identificarea preliminară a siturilor contaminate se realizează de către Agentia Natională pentru Protectia Mediului, prin institutiile în subordine, pe baza chestionarele prevăzute în anexele nr. 1 si 2, a documentatiei existente pentru actul de reglementare emis si a rapoartelor anuale efectuate de Oficiul de Studii Pedologice si Agrochimice, în termen de 5 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 10. - (1) Se aprobă prin ordin comun al conducătorilor autoritătii publice centrale pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, autoritătii publice centrale în domeniile economiei si finantelor si autoritătii publice centrale în domeniul agriculturii si dezvoltării rurale, în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, următoarele:

a) lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate;

b) lista siturilor contaminate actual.

(2) Listele prevăzute la alin.(1) se actualizează anual.

Art. 11. - (1) Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, prin unitătile din subordine si în baza rapoartelor anuale efectuate de oficiile judetene de studii pedologice si agrochimice, analizează siturile contaminate identificate si identifică siturile potential a fi contaminate, precum si sursele de poluare sau potential poluatoare.

(2) Pentru siturile contaminate incluse în lista prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă decide efectuarea investigării si evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate si stabileste conditiile de investigare.

(3) Pentru siturile contaminate incluse în lista prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. b) si pentru siturile potential a fi contaminate, Agentia Natională pentru Protectia Mediului, prin institutiile din subordine, decide si notifică operatorul economic sau detinătorul de teren asupra efectuării investigării si evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate si avizează programele de investigare.

Art. 12. - (1) Lucrările de investigare se execută de persoane fizice sau juridice, posesoare ale unui document de calificare care atestă calitatea si competenta de specialist/firmă specializată în domeniul stiintelor geologice si pedologice.

(2) Răspunderea privind calitatea si corectitudinea informatiilor rezultate în urma lucrărilor de investigare revine executantilor acestora.

Art. 13. - Investigarea si evaluarea poluării mediului geologic pentru amplasament si zonele adiacente parcurg următoarele etape:

a) analiza si interpretarea datelor existente;

b) investigarea si evaluarea preliminară;

c) investigarea si evaluarea detaliată.

Art. 14. - (1) Operatorul economic sau detinătorul de teren care se încadrează în unul dintre cazurile prevăzute la art. 5 alin.(2) este obligat să întocmească, prin compartimente proprii de specialitate ori prin persoane fizice sau juridice atestate conform art. 12, un raport geologic de investigare si evaluare a poluării mediului geologic, care este înaintat autoritătii competente pentru protectia mediului.

(2) Autoritatea competentă pentru protectia mediului analizează raportul geologic de investigare si evaluare a poluării mediului geologic, decide si notifică declararea zonei ca sit contaminat sau potential a fi contaminat ori ca zonă necontaminată si nici potential a fi contaminată, după caz.

Art. 15. - Metodologiile si continutul raportului geologic de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului pe etape, criteriile si indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic se publică sub formă de ghid tehnic, aprobat prin ordin comun al conducătorilor autoritătii publice centrale pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, autoritătii publice centrale în domeniile economiei si finantelor si autoritătii publice centrale în domeniul agriculturii si dezvoltării rurale, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 16. - Autoritatea competentă pentru protectia mediului, în urma analizei informatiilor cuprinse în chestionarele prevăzute în anexele nr. 1 si 2 si a documentatiei pe baza căreia s-a emis actul de reglementare, decide si notifică operatorul economic sau detinătorul de teren asupra trecerii la etapa de investigare si evaluare preliminară, în cazul în care există un risc potential pentru sănătatea oamenilor si mediu.

Art. 17. - Scopul investigării si evaluării preliminare este stabilirea existentei si intensitătii poluării mediului geologic prin prelevări de probe, analize geologice, geochimice si măsurători geofizice.

Art. 18. - Raportul geologic de investigare si evaluare preliminară a poluării mediului geologic se înaintează autoritătii competente pentru protectia mediului care a stabilit necesitatea realizării etapei prevăzute la art. 13 lit. b).

Art. 19. - (1) În cazul în care concentratia unuia sau a mai multor poluanti se situează peste pragul de alertă, dar nu atinge valorile pragului de interventie, operatorul economic si/sau detinătorul de teren sunt obligati să asigure monitorizarea periodică a evolutiei concentratiilor de poluanti în mediul geologic, stabilită de către autoritatea competentă pentru protectia mediului.

(2) În cazul în care concentratia unuia sau a mai multor poluanti depăseste valorile pragului de interventie, operatorul economic sau detinătorul de teren este obligat să realizeze etapa de investigare si evaluare detaliată, la solicitarea si în conditiile stabilite de autoritatea competentă pentru protectia mediului.

Art. 20. - Scopul investigării si evaluării detaliate este delimitarea spatială a zonei poluate, clarificarea naturii si intensitătii poluării identificate, relatia poluantilor cu matricea minerală a rocilor si structura mediului geologic, căile de migrare si transport al poluantilor si evaluarea riscului geologic, date necesare elaborării programelor sau proiectelor de refacere a mediului geologic.

Art. 21. - Rezultatele investigării si evaluării detaliate sunt cuprinse în raportul geologic final de investigare si evaluare a poluării mediului geologic, care se depune la autoritatea competentă pentru protectia mediului.


Art. 22. - În urma analizei raportului geologic final de investigare si evaluare a poluării mediului geologic, autoritatea competentă pentru protectia mediului decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact semnificativ asupra sănătătii oamenilor si mediului si solicită operatorului economic sau detinătorului de teren elaborarea studiului evaluării de risc, conform legislatiei specifice în vigoare.

Art. 23. - (1) Autoritatea competentă pentru protectia mediului negociază cu operatorul economic si/sau cu detinătorul de teren programele de investigare si evaluare a poluării mediului geologic, studiul evaluării de risc si termenele de executie a acestora, pe baza concluziilor si recomandărilor rezultate în urma realizării etapelor prevăzute la art. 13.

(2) Este obligatorie pentru operatorul economic sau detinătorul de teren respectarea termenelor stabilite.

 

CAPITOLUL III

Elaborarea deciziei de refacere a mediului

 

Art. 24. - Raportul geologic final de investigare si evaluare a poluării mediului geologic împreună cu evaluarea de risc se analizează de către autoritatea competentă pentru protectia mediului.

Art. 25. - În urma analizei, autoritatea competentă pentru protectia mediului decide, dacă este cazul, refacerea mediului geologic si notifică operatorul economic sau detinătorul de teren asupra conditiilor generale de realizare a acesteia.

Art. 26. - În baza deciziei prevăzute la art. 25, operatorul economic sau detinătorul de teren elaborează studiul de fezabilitate si proiectul tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică sau de minimizare a riscurilor existente în zona afectată, în termenul stabilit de autoritatea competentă pentru protectia mediului.

 

CAPITOLUL IV

Sanctiuni

 

Art. 27. - (1) Următoarele fapte constituie contraventii si se sanctionează după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin.(1), art. 12 alin.(2) si ale art. 19 alin.(1), cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, si de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoane juridice;

b) nerespectarea prevederilor art. 6, art. 9 alin.(1), art. 14 alin.(1), art. 23 alin.(2) si ale art. 26, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de comisarii Gărzii Nationale de Mediu.

(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând mentiune despre aceasta în procesul verbal.

Art. 28. - Dispozitiile art. 27 referitoare la contraventii se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 29. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Dacian Ciolos

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 1.408.

 

ANEXA Nr. 1

 

CHESTIONAR

pentru operatorii economici privind identificarea siturilor posibil contaminate

 

1. Operator economic, date de identificare si contact

2. Acte de reglementare de mediu detinute (avize, acorduri, autorizatii etc.)

3. Activităti pe amplasament cu impact potential semnificativ asupra mediului geologic: localizare geografică, fluxuri tehnologice, bilant de materii prime, gestiune de substante chimice periculoase si deseuri, activităti/instalatii industriale în mediul geologic (foraje, depozite subterane, transport subteran etc.)

4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentratia, distributia spatială

5. Elemente de contaminare potentială

6. Potential de migrare a poluantilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafată si în adâncime, în exteriorul amplasamentului, pe suprafată si în adâncime

7. Evaluare de risc asupra mediului si sănătătii oamenilor: informatii privind rolul mediului geologic în evaluarea de risc

8. Accidente ecologice produse: efecte asupra mediului geologic (dacă da, specificati anul, tipul poluantului, sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)

9. Surse de pericol potential generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieti sursa)

10. Măsuri care vizează mediul geologic, continute în programele pentru conformare sau planurile de măsuri

11. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol

12. Informatii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigatii geologice si pedologice realizate pe amplasament


 

ANEXA Nr. 2

 

CHESTIONAR

pentru autoritătile administratiei publice locale privind identificarea siturilor posibil contaminate

 

1. Autoritate a administratiei publice locale, date de identificare si contact

2. Amplasamente localizate pe domeniul public s i/sau privat aflate în administrare, posibil contaminate i/sau contaminate

3. Caracterizarea fiecărui amplasament: date de identificare, localizare geografică, activităti anterioare si/sau actuale desfăsurate pe amplasament care au poluat si/sau posibil poluatoare, operatori economici care au desfăsurat activităti poluatoare, starea actuală a amplasamentului etc.

4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentratia, distributia spatială

5. Elemente de contaminare potentială

6. Potential de migrare a poluantilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafată si în adâncime, în exteriorul amplasamentului, pe suprafată si în adâncime

7. Evaluare de risc asupra mediului si sănătătii oamenilor: informatii privind rolul mediului geologic în evaluarea de risc

8. Accidente ecologice produse: efecte asupra comunitătii locale înconjurătoare, mediului geologic (dacă da, specificati anul, tipul poluantului, sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)

9. Surse de pericol potential generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieti sursa)

10. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol

11. Informatii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigatii geologice si pedologice realizate pe fiecare amplasament

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind procedura de solutionare a contestatiilor înregistrate la Directia generală de administrare a marilor contribuabili până la data de 1 octombrie 2007 si nesolutionate

 

În temeiul art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere art. III din Hotărârea Guvernului nr. 1.171/2007 privind modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor si a Hotărârii Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, precum si modificarea Hotărârii Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor si a Hotărârii Guvernului nr. 533/2007 privind organizarea si functionarea Gărzii Financiare, coroborat cu prevederile art. II alin. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale si ale titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Contestatiile înregistrate la Directia generală de administrare a marilor contribuabili până la data de 1 octombrie 2007, aflate în curs de solutionare, se solutionează prin decizie semnată de directorul general al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili sau de înlocuitorul acestuia.

Art. 2. - Aceeasi procedură se aplică si contestatiilor a căror solutionare a fost suspendată prin decizie emisă de Directia generală de administrare a marilor contribuabili si pentru care a încetat motivul suspendării potrivit prevederilor art. 214 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Dispozitiile titlului IX „Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, si ale normelor si instructiunilor date în aplicarea acestuia se aplică în mod corespunzător.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Daniel Chitoiu

 

Bucuresti, 5 noiembrie 2007.

Nr. 2.195.

 


ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru aprobarea Modalitătilor unitare de aplicare în sistemul de asigurări sociale de sănătate a Ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007

 

Având în vedere:

- Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contributie de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, precum si a garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, rămase neutilizate la sfârsitul anului bugetar 2003 în contul de disponibil al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si virate în contul 87.98 „Excedent al bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”;

- Referatul de aprobare al Directiei generale economice din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. DGA III/2.215 din 16 noiembrie 2007, aprobat de presedintele Casei Nationale de asigurări de Sănătate,

în temeiul dispozitiilor:

- art. 281 alin. (2) din titlul VIII al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Modalitătile unitare de aplicare în sistemul de asigurări sociale de sănătate a Ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contributie de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, precum si a garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, rămase neutilizate la sfârsitul anului bugetar 2003 în contul de disponibil al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si virate în contul 87.98 „Excedent al bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Casa Natională de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate, precum si persoanele juridice sau fizice, în calitate de angajator, care solicită restituirea sumelor reprezentând contributiile de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, si/sau sumele reprezentând garantii constituite pentru înlesnirile la plată vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

Bucuresti,19 noiembrie 2007.

Nr. 905.

 

ANEXĂ

 

MODALITĂTI UNITARE

de aplicare în sistemul de asigurări sociale de sănătate a Ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contributie de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, precum si a garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, rămase neutilizate la sfârsitul anului bugetar 2003 în contul de disponibil al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si virate în contul 87.98 „Excedent al bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”

 

I. Prevederi referitoare la restituirea sumelor reprezentând contributiile de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare

1. Pentru restituirea sumelor reprezentând contributiile de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, solicitantii vor depune cerere pentru certificarea dreptului de restituire la casele de asigurări de sănătate aflate în subordinea Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, al cărei model este prevăzut în anexa la prezentele modalităti unitare.

2. Cererea pentru certificarea dreptului de restituire se depune la casa de asigurări de sănătate la care solicitantii au efectuat plătile în cauză. Solicitantii vor anexa la cerere copiile documentelor care să probeze plata sumelor.

3. Cererile depuse la casa de asigurări de sănătate vor fi verificate sub aspectul realitătii si exactitătii celor solicitate, al încadrării în termenul legal de prescriptie a dreptului de a cere compensarea sau restituirea sumelor.

4. După efectuarea verificărilor, casa de asigurări de sănătate va emite dispozitia de restituire a unor sume reprezentând contributie de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, precum si a garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, al cărei model este prevăzut în Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007 pentru aprobarea


Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contributie de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare, precum si a garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, rămase neutilizate la sfârsitul anului bugetar 2003 în contul de disponibil al Casei Nationale de Sănătate si virate în contul 87.98 „Excedent al bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”.

5. Dispozitia de restituire aprobată de conducătorul casei de asigurări de sănătate va confirma sumele plătite în plus fată de obligatia fiscală si natura lor, precum si faptul că acestea nu au făcut obiectul unor operatiuni de compensare ori restituire.

6. După aprobare, dispozitia de restituire se transmite în original solicitantului, în vederea continuării procedurii de restituire potrivit Ordinului ministrului economiei si finantelor nr. 1.645/2007.

7. O copie a cererii de restituire emise de către organul fiscal competent împreună cu copia dispozitiei de restituire emise de casa de asigurări de sănătate competentă vor fi anexate la cele 3 exemplare ale notei de compensare si/sau notei de restituire, după caz, fiind transmise unitătii Trezoreriei Statului care deserveste organul fiscal competent, în scopul efectuării operatiunii de compensare si/sau de restituire.

8. Ulterior efectuării restituirii/compensării, organul fiscal competent va transmite solicitantului un exemplar al notei de compensare si/sau al notei de restituire si va informa în scris casa de asigurări de sănătate care a emis dispozitia de restituire cu privire la efectuarea operatiunilor de compensare/restituire.

9. Casele de asigurări de sănătate vor comunica Casei Nationale de Asigurări de Sănătate informatiile transmise de organul fiscal competent, în vederea monitorizării operatiunilor de compensare/restituire.

II. Prevederi referitoare la restituirea garantiilor constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, rămase neutilizate la sfârsitul anului bugetar 2003 în contul de disponibil al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si virate în contul 87.98 „Excedent al bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”

1. Pentru restituirea sumelor reprezentând garantii constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie, solicitantii vor proceda conform procedurii descrise la pct. I.1-I.5.

2. După aprobare, dispozitia de restituire emisă de conducătorul casei de asigurări de sănătate va fi depusă la Casa Natională de Asigurări de Sănătate, în vederea restituirii sumelor reprezentând garantii constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie.

 

ANEXĂ

(la modalităti unitare)

 

CERERE PENTRU CERTIFICAREA DREPTULUI DE RESTITUIRE

 

UNITATEA

............................................................

Str..........nr. ... bl......, sc......, et......,

ap....., sectorul/judetul.......................

Codul fiscal........................................

Contul.................................................

Trezoreria/Banca...............................

Nr.............../.......................................

 

Către Casa de Asigurări de Sănătate...........................................

 

Unitatea .........................................................., cod fiscal ..................., cu sediul în localitatea ......................................., str. ................................................... nr. ... bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., sectorul/judetul ..................., cont ................, deschis la Trezoreria/Banca ........................., vă rugăm a ne certifica dreptul de restituire pentru suma de ...............(........................) lei,

reprezentând:

 contributiile de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus fată de obligatia fiscală sau din eroare;

 garantii constituite pentru înlesnirile la plată acordate în baza prevederilor legale în materie. La prezenta cerere anexăm următoarele copii ale documentelor care probează plata sumelor:

...................................................................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................................................

 

Director,

(Administrator

.........................

Director economic,

.............................


ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind retragerea autorizatiei de functionare a brokerului de asigurare Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. si interzicerea desfăsurării activitătii de broker de asigurare în România

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, sectorul 1, cod de înregistrare fiscală 14045240/01.07.2001, reprezentată legal de presedinte, în temeiul art. 4 alin. (19), precum si al art. 39 alin. (5) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, adoptată în sedinta din data de 6 noiembrie 2007, conform art. 4 alin. (22)-(241) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentatia aferentă Notei nr. IX.506 din 26 octombrie 2007 privind controlul inopinat efectuat la Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, Aleea Scrovistea nr. 15A, sectorul 1, înmatriculat în registrul comertului cu numărul de ordine J40/13766/15.10.2003, CUI 15814783, reprezentată legal în timpul controlului de domnul George Costin Rusu, în calitate de administrator, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,

avându-se în vedere următoarele motive de drept si de fapt:

1. Prin Adresa înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu nr. 6.946 din 30 aprilie 2007, domnul Adrian Virgil Vasilescu, conducătorul executiv al societătii, a informat autoritatea de supraveghere cu privire la prezentarea demisiei din functia de director general începând cu data de 25 aprilie 2007, iar în data de 13 iulie 2007 a transmis copia demisiei înregistrate la societate sub nr. 4 din 25 aprilie 2007 si copia paginii din registrul de intrări-iesiri al societătii în care aceasta apare înregistrată.

La expirarea celor 30 de zile de preaviz, prin Adresa nr. 8.103 din 9 mai 2007, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a solicitat administratorului societătii să comunice numele persoanei care detine functia de conducător executiv, precum si să prezinte documentele pentru aprobarea acestuia, avându-se în vedere demisia prezentată de domnul Adrian Virgil Vasilescu.

Administratorul societătii, domnul George Costin Rusu, prin Adresa nr. 14 din 31 mai 2007, înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. 11.309 din 20 iunie 2007, informează că societatea nu detine niciun document oficial prin care domnul Adrian Virgil Vasilescu să fi informat actionariatul sau consiliul de administratie despre intentia de prezentare a demisiei.

Ulterior, prin Adresa nr. 148 din 11 septembrie 2007, înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. 18.872 din 14 septembrie 2007, administratorul societătii a informat autoritatea de supraveghere cu privire la măsurile disciplinare pe care le-a luat societatea împotriva directorului general, domnul Adrian Virgil Vasilescu, avându-se în vedere absentele nemotivate de la program, respectiv desfacerea contractului individual de muncă prin Decizia nr. 147 din 11 septembrie 2007.

Din Nota nr. 174 din 19 octombrie 2007, prezentată de domnul George Costin Rusu la solicitarea echipei de control, reiese faptul că societatea a încercat, prin intermediul mass-media, să găseasca o persoană corespunzătoare pentru ocuparea functiei de conducător executiv, însă, până la data finalizării controlului, eforturile au fost zadarnice. Mai mult, începând cu data de 15 octombrie 2007, datorită problemelor financiare ale societă t ii (companiile de asigurare OMNIASIG si ASIBAN reclamă neplata unor sume mari de bani din perioada 2005-2006), toti angajaii si-au dat demisia.

Avându-se în vedere cele de mai sus, se constată că în prezent Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. nu are conducător executiv, fiind încălcate astfel prevederile art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, fapta constituind contraventie conform prevederilor art. 39 alin. (2) lit. m2) din legea specială mentionată.

2. Din analiza balantelor de verificare prezentate, echipa de control a constatat că societatea nu a făcut transpunerea soldurilor conturilor la data de 31 decembrie 2005, conform prevederilor Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.129/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor, astfel că în anul 2006 a fost folosit vechiul plan de conturi, fiind încălcate astfel prevederile cap. IV pct. 2 din ordinul mentionat anterior, fapta constituind contraventie conform prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), f) si m3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

3. Referitor la raportări:

- situatiile financiare anuale si semestriale aferente anilor 2003, 2004, 2005 si 2006 au fost transmise la termenele legale;

- trimestriale aferente trimestrelor II, III si IV din 2006 nu au fost transmise la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar cele aferente trimestrelor I din anul 2006, I si II din anul 2007 au fost transmise cu întârziere;

- lunare privind taxa de functionare: raportările lunare pentru lunile iunie 2004, aprilie 2005, iunie, iulie, august si octombrie 2006, mai si august 2007 nu au fost transmise la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Prin netransmiterea si transmiterea cu întârziere a raportărilor trimestriale, precum si a raportărilor lunare privind taxa de functionare, mentionate mai sus, Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. a încălcat prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. e) din Normele privind forma si continutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viată, precum si informatiile, documentele si certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 13/2001, modificat si completat prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.102/2003, cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) si e), art. 4 alin. (2) din Normele privind forma si continutul raportărilor financiare, precum si informatiile, documentele si certificările necesare pentru întocmirea acestor raportări, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.117/2005, cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. IV si art. 3 alin. (4) din Normele privind forma si continutul raportărilor pe care trebuie să le întocmească brokerii de asigurare si/sau reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.139/2006, faptă ce constituie contraventie conform prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a), f) si m2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

4. De la data autorizării de functionare ca broker de asigurare, societatea a detinut, fără discontinuitate, polite de asigurare de răspundere civilă profesională conform prevederilor legale din domeniul asigurărilor, cu exceptia perioadelor 1 ianuarie 2006 - 31 martie 2006 si 1 ianuarie 2007 - 25 iunie 2007 în care limitele de răspundere nu au fost în conformitate cu prevederile art. 7 din normele puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004.

Fapta sus-mentionată încalcă prevederile art. 35 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 7 lit. a) si b) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2004, cu modificările si completările ulterioare, fapta constituind contraventie, potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) si m2) din legea mentionată anterior.

Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 39 alin. (3) lit. e), coroborate cu prevederile art. 35 alin. (7) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. - Se retrage autorizatia de functionare a brokerului de asigurare Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucuresti, Aleea Scrovistea nr. 15A, sectorul 1, înmatriculat în registrul comertului cu numărul de ordine J40/13766/15.10.2003, CUI 15814783, reprezentată în timpul controlului de domnul George Costin Rusu, în calitate de administrator, persoană semnificativă aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 2. - Societătii Comerciale „PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. i se interzice, de la data primirii prezentei decizii, desfăsurarea activitătii de broker de asigurare în România, conform prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor date în aplicarea acesteia.

Art. 3. - (1) Împotriva prezentei decizii Societatea Comercial㠄PRO ASIGURĂRI BROKER DE ASIGURARE” - S.R.L. poate face plângere la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, conform art. 40 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(2) În conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, plângerea adresată Curtii de Apel Bucuresti nu suspendă pe timpul solutionării acesteia executarea deciziei emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2007.

Nr. 967.