MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 804         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 26 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 875 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonana Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale si ale art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unităilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Decizia nr. 919 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 933 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă.

 

Decizia nr. 943 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 964 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 967 din 30 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Decizia nr. 976 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România

 

Decizia nr. 978 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 1.005 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 1.006 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.395. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional si a anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză

 

1.403. - Hotărâre privind refacerea zonelor în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate

 

1.405. - Hotărâre privind trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Serviciului Român de Informatii în domeniul privat al statului, în scopul punerii unor cote-părti din imobil la dispozitia Serviciului Român de Informatii, pentru a fi restituite către persoanele îndreptătite

 

1.412. - Hotărâre privind unele măsuri referitoare la organizarea la Bucuresti, în perioada 2-4 aprilie 2008, a Summitului NATO

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

187. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare

 

1.186. - Ordin al ministrului transporturilor privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.230/2005

 

2.014. - Ordin al ministrului economiei si finantelor privind rectificarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive

 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURĂRI

 

111. - Hotărâre privind aprobarea Normei pentru analiza si avizarea solicitărilor de emitere de garantii de stat sau de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (Cod ISO NI-CST-10-I/0)

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 875

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale si ale art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale si ale art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cărand, judetul Arad, în Dosarul nr. 9.244/108/2006 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998, si ca inadmisibilă a prevederilor de lege criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, întrucât această ordonantă a fost declarată neconstitutională prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2007 pronuntată în Dosarul nr. 9.244/108/2006, Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale si ale art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cărand, judetul Arad, în Dosarul nr. 9.244/108/2006 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lispesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998, si ca inadmisbilă a prevederilor de lege criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, întrucât această ordonantă a fost declarată neconstitutională prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.244/108/2000, Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale si ale art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cărand, judetul Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate creează o discriminare între proprietarii spatiilor medicale aflate în sediile consiliilor locale si judetene, ale regiilor si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat, scolilor si altor institutii publice si ceilalti proprietari care au spatiile în afara zonelor nominalizate mai sus, deoarece numai aceste spatii pot fi vândute cu acordul proprietarului, nu si celelalte spatii. Pe de altă parte, autorul exceptiei sustine că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care contravin principiului autonomiei locale.

Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998, consideră că este inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei enuntă numai încălcarea art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, fără a motiva în ce constă această încălcare.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, consideră că este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constitutionale, invocând, de asemenea, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu modificările si completările ulterioare, si a prevederilor art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Textele criticate au următoarea redactare:

- Art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998: „(3) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, utilizate în prezent pentru activităti medicale, vor fi trecute în domeniul privat al statului, respectiv al unitătilor administrativ-teritoriale, potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.”

Art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005:

„Art. 1. - (1) Prezenta ordonantă de urgentă stabileste cadrul juridic pentru vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale în care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, functionează unităti medicale înfiintate si organizate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea si functionarea cabinetelor de liberă practică pentru serviciile publice conexe actului medical, aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2001, a spatiilor organizate ca centre de diagnostic si tratament sau centre medicale cu personalitate juridică, precum si a spatiilor cu destinatie pentru activităti medicale sau activităti conexe actului medical, neutilizate.

(2) În sensul prezentei ordonante de urgentă, prin spatiu medical se întelege spatiul în care se desfăsoară efectiv activitate medicală si activitate medicală conexă, precum si cota indiviză corespunzătoare din spatiul comun.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si spatiilor medicale ale ministerelor cu retea sanitară proprie, cu acordul ministerelor de resort.”;

„Art. 3. - (1) Au dreptul de a cumpăra spatiile ce fac obiectul prezentei ordonante de urgentă medicii, medicii dentisti, dentistii, biologii, biochimistii, fizicienii, tehnicienii dentari si celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfăsoară activităti conexe actului medical si care detin în mod legal spatiul respectiv, precum si persoanele juridice/institutiile de învătământ superior medical, care, detinând în mod legal spatiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale sau desfăsoară activităti de învătământ superior medical.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), care doresc cumpărarea spatiului în care au organizat cabinetul medical, vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, în termen de 45 de zile de la publicarea/afisarea listelor aprobate potrivit art. 4 sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (4).

(3) Spatiile medicale care se află în sediile consiliilor locale si judetene, regiilor si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat, scolilor si altor institutii publice pot fi vândute numai cu acordul expres al proprietarului.

(4) Spatiile medicale concesionate în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 884/2004 privind concesionarea unor spatii cu destinatia de cabinete medicale, pentru care concesionarii nu si-au exprimat intentia de cumpărare în termenul prevăzut la alin. (2), vor fi folosite în continuare de acestia până la expirarea duratei pentru care s-a încheiat contractul.”

„Art. 4. - (1) În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentă, consiliile judetene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre lista spatiilor din proprietatea privată a acestora ori din proprietatea privată a statului si care se află în administrarea lor, ce urmează să fie vândute potrivit dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă. Listele astfel aprobate vor fi afisate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/judetean si publicate pe site-ul consiliului judetean.

(2) Institutiile proprietare ale spatiilor medicale au obligatia de a comunica actualilor utilizatori, prin scrisoare cu confirmare de primire, faptul că spatiul respectiv face obiectul prezentei ordonante de urgentă.”;

„Art. 11. - (1) Pretul de vânzare al spatiilor se va plăti de cumpărător la încheierea contractului sau, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, în rate.

(2) Spatiile medicale cumpărate în conditiile prezentei ordonante de urgentă nu pot fi folosite decât pentru activităti medicale si/sau pentru activităti conexe actului medical.

(3) Spatiile dobândite în conditiile prezentei ordonante de urgentă nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activităti decât în scopul desfăsurării activitătii medicale, activitătii de învătământ superior medical si/sau activitătilor conexe actului medical.

(4) La cererea noului proprietar, destinatia spatiului medical poate fi schimbată numai cu acordul conform al directiei de sănătate publică, al Colegiului Medicilor din România sau al


Colegiului Medicilor Dentisti din România, după caz, al consiliului judetean sau al consiliului local si al casei de asigurări de sănătate (în cazul în care cabinetul se află în relatie contractuală cu casa judeteană de asigurări de sănătate).

(5) Spatiul dobândit în conditiile prezentei ordonante de urgentă poate fi înstrăinat, cu schimbarea destinatiei, numai dacă consiliul judetean sau consiliul local, după caz, nu a optat în scris pentru a redeveni proprietarul spatiului. În cazul în care consiliul judetean sau consiliul local optează pentru redobândirea spatiului, vânzarea se face la pretul initial, actualizat cu indicele mediu al inflatiei, la care se adaugă contravaloarea îmbunătătirilor aduse spatiului, pentru care există documente fiscale.

(6) Contractele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2), (3) si (5) sunt lovite de nulitate absolută. Aceasta se constată de instanta competentă, la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate. Actiunea este scutită de taxa de timbru.”;

„Art. 27. - (1) Spatiile medicale si terenurile aferente în care functionează unităti medicale înfiintate si organizate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu completările ulterioare, si Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2001, care apartin domeniului public al statului, trec în domeniul privat al statului si în administrarea consiliilor judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliilor locale, după caz, prin hotărâre a Guvernului.

(2) Inventarierea spatiilor prevăzute la alin. (1) se face conform prevederilor legale în vigoare.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice din unitătile administrativ-teritoriale, art. 121 alin. (2) privind autoritătile comunale si orăsenesti si ale art. 136 alin. (1), (4) si (5) referitoare la proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, Curtea, cu majoritate de voturi, a constatat că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, sunt neconstitutionale.

Desi în cauza ce face obiectul prezentei decizii, Curtea este legal sesizată de instanta de judecată, stabilirea neconstitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, printr-o decizie a Curtii Constitutionale pronuntată ulterior sesizării, determină ca, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceste dispozitii legale să nu mai poată face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, intervenind una dintre cauzele de inadmisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (6) din legea mentionată.

Asadar, exceptia de neconstitutionalitate privind prevederile art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998, autorul exceptiei sustine că acestea contravin dispozitiilor art. 136 alin. (4) din Constitutie.

Analizând aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Textul de lege criticat face trimitere la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, potrivit căruia trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dacă prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel. Or, Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 107 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 392 din 4 mai 2004, că Legea nr. 213/1998 reprezintă o concretizare a dispozitiilor art. 136 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică”.

Mai mult, din aceste dispozitii constitutionale rezultă că societătile comerciale nu pot detine în proprietate bunuri ce apartin proprietătii publice a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, ci doar în regim de concesionare sau de închiriere.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, 3, 4, 11 si 27 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cărand, judetul Arad, în Dosarul nr. 9.244/108/2006 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 919

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecătoriei Medgidia.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 21 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 606/256/2007, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Manole.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate, prin faptul că prevăd în sarcina părtilor obligatia acestora de a îndeplini actele de procedură în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, de a-si exercita drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum si de a-si proba pretentiile si apărările, contravin prevederilor art. 21 din Constitutie. Impunerea anumitor termene în care partea să-si prezinte probele, sub sanctiunea decăderii din dreptul de a mai administra acele probe, conduce la un formalism excesiv al procesului civil, anulându-se posibilitatea aflării adevărului.

Judecătoria Medgidia arată că instituirea unor conditii, a unor termene legale sau judecătoresti, precum si a sanctiunilor corespunzătoare nerespectării acestora nu constituie o atingere a dreptului constitutional al accesului liber la justitie si nici al dreptului la apărare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că textul de lege criticat trasează principalele drepturi si obligatii ale părtilor si ale instantei judecătoresti în desfăsurarea unui proces civil, fără a se încălca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Departe de a îngrădi drepturile consacrate constitutional, stabilirea unor conditii, termene legale sau judecătoresti ori instituirea unor sanctiuni pentru nerespectarea acestora constituie tocmai o garantie privind judecarea unei cauze în mod echitabil si într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părtilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a solutionării unui proces.

Avocatul Poporului arată că instituirea unor conditii, a unor termene legale sau judecătoresti, precum si a sanctiunilor corespunzătoare nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza regulile speciale de procedură, în formele si în modalitătile instituite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Părtile au îndatorirea ca, în conditiile legii, să urmărească desfăsurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia să îndeplinească actele de procedură în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, să-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si să-si probeze pretentiile si apărările.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de diligentă sau relei-credinte a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecinta îngrădirii liberului acces la justitie al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului.

Stabilirea unor conditii sau a unor termene în raport de care părtile au obligatia să îndeplinească actele de procedură nu poate fi considerată de natură să îngrădească accesul liber la justitie, finalitatea fiind, dimpotrivă, de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile.

De asemenea, instanta de contencios constitutional retine că, în Cauza „Unión Alimentaria Sanders SA contra Spaniei”, 1989, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „partea interesată este, la rândul ei, tinută să aducă la îndeplinire cu diligentă actele procesuale care-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii si să folosească posibilitătile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop.”


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Manole în Dosarul nr. 606/256/2007 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 933

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 13.733/54/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de renuntare la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate depuse de autorul acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii depuse de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea autorului exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 6 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 13.733/54/2005, Curtea de Apel Craiova - Sectia

comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile legale criticate, prin eliminarea posibilitătii de a se recuza toti judecătorii unei instante, încalcă prevederile art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 si 126 din Constitutie.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Stabilirea conditiilor pentru exercitarea dreptului la recuzare nu constituie o limitare a accesului liber la justitie, legiuitorul fiind îndreptătit, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a asigura desfăsurarea proceselor si pentru a împiedica abuzul de drept.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că prin reglementările contestate, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instante sau ai unei sectii a acesteia, nu se limitează accesul liber la justitie, ci se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării, în conditii optime, a acestui drept constitutional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii. Legiuitorul este îndreptătit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăsurarea proceselor si pentru a împiedica abuzul de drept.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textul criticat nu contine norme contrare dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, institutia recuzării în procesele judiciare se justifică prin necesitatea asigurării unei judecăti impartiale, în care părtile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Pe cale de consecintă, în sistemul nostru juridic, recuzarea nu poate fi decât individuală, iar nu colectivă, neputând conduce la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instante de a judeca procesele cu care au fost învestiti, în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

„Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutionează litigiul sunt inadmisibile.

Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiasi judecător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, art. 51 referitoare la dreptul de petitionare, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 126 referitoare la instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, si prin Decizia nr. 53 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, a statuat că, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a le utiliza, în formele si în modalitătile instituite de lege.

În consecintă, prin reglementările cuprinse în art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instante sau ai unei sectii a acesteia, legiuitorul nu a înteles să limiteze accesul liber la justitie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a acestui drept constitutional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii.

De altfel, în situatia în care există legături de rudenie sau afinitate între una dintre părtile implicate în litigiu si magistratii instantei sau există motive de suspiciune legitimă privind impartialitatea acestora sau motive de sigurantă publică, partea interesată poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instantă, de acelasi grad.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare si ale art. 51 referitoare la dreptul de petitionare, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 13.733/54/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 943 din 30 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena D. Popovici, în nume propriu si în calitate de mandatar al apelantilor Cristina Liliana I. Simion, Ioan Radu Popovici, Ana Constantina Enache, Elena R. Popovici, Irina Topor si Dan Mircea, în Dosarul nr. 1.303/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstitutionalitate vizează modificarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.303/2006, Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena D. Popovici, în nume propriu si în calitate de mandatar al apelantilor Cristina Liliana I. Simion, Ioan Radu Popovici, Ana Constantina Enache, Elena R. Popovici, Irina Topor si Dan Mircea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constituionale, întrucât „legiuitorul nu a înteles să solutioneze în mod expres situatia imobilelor construite fără autorizatie anterior anului 1991, creând astfel, prin interpretarea si aplicarea strictă a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, un regim discriminator prin nesanctionarea încălcării unor norme de ordine publică precum cele care guvernează edificarea constructiilor”. În acest fel, sustin autorii exceptiei, „se limitează domeniul de aplicare a restituirilor în natură în detrimentul dreptului de proprietate al persoanei îndreptătite”.

Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale, întrucât legiuitorul a avut în vedere protejarea dreptului de proprietate. Se arată că pentru beneficiarii Legii nr. 10/2001 legiuitorul a prevăzut posibilitatea acordării de despăgubiri în situatia în care imobilul nu poate fi restituit în natură.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile Legii nr. 10/2001 au ca scop asigurarea unei reparatii integrale, iar atunci când reparatia nu poate fi realizată în natură, aceasta se realizează prin acordarea unor despăgubiri juste si echitabile.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Solutia de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparatie a abuzurilor din legislatia trecută cu privire la proprietatea privată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul continut: „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi si art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii în mod egal, indiferent de titular.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăteni aflate în situatii identice, ci are în vedere situatia concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispozitie constitutională, că pot fi restituite în natură doar terenurile pe care au fost edificate constructii neautorizate în conditiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile. Această reglementare reprezintă, de altfel, o concretizare a regulei potrivit căreia edificarea cu rea-credintă a constructiilor este sanctionată cu demolarea acestora.

Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, „Solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia trecută.”

Asa fiind, este de competenta legiuitorului să stabilească modul de reparatie pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Elena D. Popovici, în nume propriu si în calitate de mandatar al apelantilor Cristina Liliana I. Simion, Ioan Radu Popovici, Ana Constantina Enache, Elena R. Popovici, Irina Topor si Dan Mircea în Dosarul nr. 1.303/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 964

din 30 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de S.C.I.M. - S.A. Constanta în Dosarul nr. 1.882/118/2007 al Tribunalului Constana - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 22 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.882/118/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 15 lit. p) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de S.C.I.M. - S.A. Constanta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate, care scutesc de plata taxei de timbru administratorii sau lichidatorii societătilor comerciale aflate în procedura insolventei, sunt neconstitutionale, deoarece instituie un regim discriminatoriu între categoriile mentionate si ceilalti justitiabili.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul are competenta exclusivă în stabilirea taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecătoresti, putând reglementa si exceptii în considerarea unor situatii speciale, derogatorii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 852 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, si Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 9 mai 2003.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, si dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 77 din Legea nr. 85/2006: „Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru.”;

- Art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

[...] p) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 510 din 6 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.057 din 26 noiembrie 2005, răspunzând unei critici asemănătoare, a statuat că dispozitiile art. 15 lit. p) nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie.

De asemenea, în ceea ce priveste dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, prin Decizia nr. 651 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 19 ianuarie 2006, Curtea a statuat că, în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar are o pozitie si o situatie deosebită fată de toate părtile si fată de toti ceilalti participanti la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol si atributii determinate de lege. Acesta nu actionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăsurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât si în interesul creditorilor, pentru ca acestia să îsi poată valorifica creantele în cât mai mare măsură si cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situatiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de-o parte, si părtile din cadrul procedurii, pe de altă parte.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de S.C.I.M. - S.A. Constanta în Dosarul nr. 1.882/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 967

din 30 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Claudiu Vasile Apostol si de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor


Bucuresti în dosarele nr. 8.542/300/2006 si nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă Claudiu Vasile Apostol personal si asistat de avocat Loredana Radu, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.130D/2007 si nr. 1.131D/2007, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul autorului exceptiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2007 la Dosarul nr. 1.130D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Arată că textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece dreptul la actiune nu poate fi considerat prescris dacă partea a recurs la procedura somatiei de plată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 8.542/300/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Claudiu Vasile Apostol.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 24.012/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate, care prevăd situatiile în care nu operează întreruperea prescriptiei, desi creditorul a efectuat un act începător de executare, si anume introducerea unei cereri pe calea somatiei de plată, aduc atingere liberului acces la justitie, precum si dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă arată că institutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justitie sau dreptul la apărare, întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigente. Solutia exceptării de la efectul întreruptiv al prescriptiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renuntarea la actiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescriptia nu recunoaste dreptul subiectiv prescriptibil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, institutia prescriptiei, în general, si termenele în raport cu care îsi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justitie, dimpotrivă, prin stabilirea lor asigurându-se un climat de ordine, indispensabil exercitării în conditii optime a unui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitându-se efectele negative asupra stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile. Solutia exceptării de la efectul întreruptiv al prescriptiei a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renuntarea la actiune este firească, dat fiind faptul că, în această situatie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescriptia nu recunoaste dreptul subiectiv prescriptibil.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare dreptului părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil si de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Desi prin încheierea de sesizare din Dosarul nr. 24.012/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, din motivarea exceptiei, precum si din opinia exprimată de instanta de judecată rezultă că obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 16 alin. 2.

Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispozitii care au următorul continut: „Prescriptia nu este întreruptă, dacă s-a pronuntat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renuntat la ea.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a statuat că solutia exceptării de la efectul întreruptiv al prescriptiei a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renuntarea la actiune este firească, dat fiind faptul că, în această situatie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescriptia nu recunoaste dreptul subiectiv prescriptibil.

Institutia prescriptiei extinctive si a conditiilor în care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justitie si al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea si certitudinea necesare în raporturile juridice, precum si mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităti mai mari de probare a drepturilor subiective, precum si cu consecinte pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justitiei. Pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercitiului unui anume drept având consecintă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este tinut să le acorde ocrotire în egală măsură.

În conditiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoasterea legii („nemo ignorare legem censetur”), titularul unui drept este prezumat că a avut cunostintă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen si anumitor conditii, fără a întelege să le respecte, acesta nu are decât a-si imputa propriei lipse de diligentă consecintele negative pe care este tinut să le suporte si câtusi de putin textului de lege criticat.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Claudiu Vasile Apostol si de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor Bucuresti în dosarele nr. 8.542/300/2006 si nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 976

din 6 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a  Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de cetăteanul chinez Zhang Guixin în Dosarul nr. 7.677/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 528D/2007 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl. Ioan Budura.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 532D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de cetăteanul chinez Zhan Aimei în Dosarul nr. 8.124/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 532D/2007 la Dosarul nr. 528D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtilor prezente. Prin traducător, acestea formulează sustineri asemănătoare, arătând, în esentă, că actul normativ criticat nu oferă străinilor care au realizat investitii în perioada sederii legale în România suficientă protectie, în sensul protejării dreptului de proprietate. Mentionează, de asemenea, că prin executarea dispozitiilor de părăsire a teritoriului tării le este pusă în pericol si viata de familie, autorii exceptiilor având copii născuti în România si care în China nu s-ar bucura de recunoastere si statut legal.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând în acest sens că sustinerile autorilor au caracterul unor aspecte de fapt asupra cărora Curtea Constitutională nu se poate pronunta, acestea fiind relevante pentru solutionarea cauzei în fond de către instanta de judecată competentă. Mai mult, jurisprudenta în materie a instantei de contencios constitutional, de exemplu Decizia nr. 642/2007, statuează în sensul constitutionalitătii textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 30 ianuarie 2007 s i 15 martie 2007 pronuntate în dosarele nr. 7.677/2/2006 i nr. 8.124/2/2006,

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu prevederile art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de cetătenii chinezi Zhang Guixin si Zhan Aimei în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispozitii de părăsire a teritoriului României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, se sustine, în esentă, că „prin refuzul de a li se prelungi dreptul de sedere temporară cetătenilor străini pentru că ar fi introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alti străini, se limitează excesiv si discriminatoriu dreptul constitutional de proprietate al acestora, în conditiile în care fapta nu a fost îndeajuns dovedită si nu s-a stabilit săvârsirea unei infractiuni cu privire la introducerea ilegală a unor străini, printr-o hotărâre definitivă si irevocabilă”. Totodată, textul de lege criticat, prin lipsa de precizie si claritate, nu îndeplineste criteriul de calitate în întelesul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene, iar pe de altă parte, este discriminatoriu întrucât se aplică numai în cazul străinilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, nu încalcă art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventie. De asemenea, textele legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie si art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contin norme privind dreptul de proprietate si, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, nu au incidentă în cauză. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează acestora, iar criticile pe motivul discriminării pe criterii de origine natională sunt nefondate. Întregul act normativ criticat nu se adresează cetătenilor români, ci străinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în functie de situatiile identice în care se află.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, sunt constitutionale. Textele legale criticate au ca obiect de reglementare conditiile de prelungire a dreptului de sedere temporară în România, dacă în perioada sederii nu a intervenit unul din motivele de nepermitere a intrării în România, referitor la interdictia introducerii sau încercării de introducere ilegală în România de către un străin a altor străini.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. După republicarea ordonantei, cele două texte au fost modificate prin pct. 5 si 21 ale articolului unic din Legea nr. 482/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

- Art. 8 alin. (2) lit. b):

„(2) Organele politiei de frontieră pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român si în următoarele situatii:[...]

b) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alti străini.”;

- Art. 50 alin. (2) lit. b):

„(2) Dreptul de sedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [...]

b) nu a intervenit, pe perioada sederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) si alin. (2).”

În opinia autorilor exceptiei, textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (2) din Constitutie si art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Convenia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si contravin totodată principiului nediscriminării, consacrat de art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, coroborat cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeasi Conventie. Se mai invocă, de asemenea, jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând prezenta cauză, Curtea Constitutională retine că dispozitiile art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, astfel cum au fost modificate prin pct. 5 si 21 ale articolului unic din Legea nr. 482/2004, au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare similară si prin raportare la aceleasi norme constitutionale si internationale ca si în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 642 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea, pentru argumentele acolo retinute, a statuat că aceste dispozitii legale sunt constitutionale.

Cele statuate în decizia indicată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

În plus, Curtea arată că anumite elemente de fapt, care tin de situatia personală a autorilor exceptiei si care au fost invocate în fata instantei de contencios constitutional, nu pot fi retinute ca motive de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate, acestea putând fi însă sustinute în fata instantei de contencios administrativ sesizate cu solutionarea cauzei pe fond.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b), coroborate cu cele ale art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Zhang Guixin si Zhan Aimei în Dosarele nr. 7.677/2/2006 si nr. 8.124/2/2006 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 978

din 6 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de cetăteanul chinez Zheng Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, în Dosarul nr. 914/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 544D/2007 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde reprezentantul legal al autorului exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl Ioan Budura.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 819D/2007 si nr. 820D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de cetătenii chinezi Liu Qiumei si Guo Donghua în dosarele nr. 3.035/302/2007 si nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspund personal autorii exceptiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 819D/2007 si nr. 820D/2007 la Dosarul nr. 544D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii Constitutionale acordă cuvântul părtilor prezente. Prin traducător, acestea sustin că legea criticată nu oferă destinatarilor săi suficientă protectie, în sensul ocrotirii vietii de familie a străinilor care se află de o perioadă îndelungată de timp în România, si-au întemeiat o familie si duc o viată normală, iar acum sunt obligati să se întoarcă în China, tara de origine.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textele de lege criticate sunt suficient de clare si precise, astfel încât organele competente să aprecieze în mod obiectiv situatia concretă a fiecărui solicitant de azil si să le aplice în consecintă. De altfel, prin jurisprudenta sa în materie, Curtea Constitutională s-a pronuntat constant în sensul conformitătii dispozitiilor legale atacate fată de prevederile din Constitutie si din reglementările internationale invocate si în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:


Prin încheierile din 5 aprilie 2007, 25 mai 2007 si 14 mai 2007, pronuntate în dosarele nr. 914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 s i nr. 2.791/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Exceptia a fost ridicată de cetătenii chinezi Li Qiaoxiu, Liu Qiumei si Guo Donghua în cauze având ca obiect solutionarea unor plângeri împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, se arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse si tratamente inumane care permit acordarea protectiei subsidiare. Astfel, acestea limitează sfera de aplicabilitate a interdictiei cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din Constitutie si art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale doar la riscul de tortură si tratamente inumane si degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecutie prevăzute de Conventia din 1951 privind Statutul refugiatilor (rasa, religia, nationalitatea, opinia politică si apartenenta la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constitutionale si conventionale invocate si având în vedere practica jurisprudentială în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că spectrul motivelor de pedepse si tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul National pentru Refugiati.

Se precizează, totodată, că dispozitiile legale criticate trebuie interpretate în conformitate cu prevederile art. 3 din Conventie, dar si cu jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, caracterul imprecis al acestor reglementări favorizează interpretări eronate cu privire la natura si continutul pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de Curtea de la Strasbourg în cauza B. contra Frantei, 1992.

În plus, sunt mentionate aspecte de fapt specifice cauzelor supuse judecătii, referitoare la situatia familială a fiecăruia dintre autorii exceptiei.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudenta bogată a Curtii Constitutionale în această materie, de exemplu, Decizia nr. 64/2007.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu, deciziile: nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, si nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constitutionale. Protectia subsidiară reprezintă un beneficiu acordat de statul român cetătenilor străini sau apatrizilor care îndeplinesc cerintele legale specifice, conditii care, însă, nu sunt de natură a încălca reglementările internationale referitoare la statutul si regimul refugiatilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

Art. 26 - Protectia subsidiară: „(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.”

În opinia autorilor exceptiei, textele de lege criticate contravin art. 22 alin. (2) din Constitutie si, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) si art. 148 din aceasta, încalcă si art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, reglementări care instituie dreptul absolut al persoanei la protectie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante. De asemenea, se invocă jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Examinând prezenta cauză, Curtea Constitutională retine că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleasi norme constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. În jurisprudenta sa în materie, de exemplu deciziile: nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, nr. 162 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2007, nr. 383 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2007, si nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a retinut în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, reglementând conditiile în care se poate acorda protectia umanitară conditionată, sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale prin care se interzice tortura, respectiv prin care se consfinteste dreptul la viată si la integritate fizică si psihică.

Întrucât în cauza de fată sunt criticate aceleasi aspecte ca si cele deja examinate de Curte în jurisprudenta sa anterioară si fată de aceleasi temeiuri constitutionale si conventionale, solutia pronuntată prin deciziile mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta Curtii.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Zheng Jiaying, prin reprezentant legal Li Qiaoxiu, de Liu Qiumei si Guo Donghua în dosarele nr. 914/302/2007, nr. 3.035/302/2007 si nr. 2.791/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.005

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de Viorel Cucu în Dosarul nr. 15.587/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 961 D/2007 si nr. 1.017 D/2007, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006, respectiv a dispozitiilor art. 74 alin. (7) din acelasi act normativ, ridicată de acelasi autor, Viorel Cucu, în dosarele nr. 15.590/4/2006 si, respectiv, nr. 4.665/4/2007 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde, de asemenea, autorul exceptiei.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 846 D/2007, nr. 961 D/2007 si nr. 1.017 D/2007, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul exceptiei si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 961 D/2007 si nr. 1.017 D/2007 la Dosarul nr. 846 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei.

Viorel Cucu solicită admiterea exceptiei de neconstitu ­tionalitate asa cum a fost formulată, reiterând argumentele expuse în concluziile scrise depuse la dosare.

Ministerul Public, referindu-se la jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în materie, cu privire la care arată că îsi mentine valabilitatea si în prezenta cauză, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 11 mai 2007, 28 mai 2007 si 30 mai 2007, pronuntate în dosarele nr. 15.587/4/2006, nr. 15.590/4/2006 si, respectiv, nr. 4.665/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si, respectiv, a dispozitiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, invocată de Viorel Cucu în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asemănătoare în cele trei dosare conexate, se sustine, în esentă, că art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006 este neconstitutional, întrucât îngrădeste dreptul petentului de a ataca hotărârea pronuntată de judecătorie. În ceea ce priveste art. 74 alin. (7) din acelasi act normativ, se sustine că încalcă prezumtia de nevinovătie, întrucât sanctiunile disciplinare prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006 sunt puse în executare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de sanctionare.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.


Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate. Se referă s i la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Preedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 38 alin. (9): „Hotărârea judecătoriei este definitivă.”;

- Art. 74 alin. (7): „Plângerea formulată conform alin. (1) si contestatia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sanctiunilor disciplinare, cu exceptia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).”

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie, raportate la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală.

Examinând excepia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 38 si 74 din Legea nr. 275/2006 în raport de aceleasi dispozitii constitutionale si fată de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile: nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, si nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, prin care Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 si 74 din Legea nr. 275/2006, în integralitatea acestora.

Cu acele prilejuri, răspunzând criticii privind încălcarea prezumtiei de nevinovătie, Curtea a retinut, în esentă, că „prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, si anume fazei de executare [...]. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenta vinovătiei în materie penală. Asa fiind, aspectele criticate de autorul exceptiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală si de judecată, deoarece situatia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului”.

În plus, în prezenta cauză se invocă încălcarea, prin art. 38 alin. (9) din Legea nr. 275/2006, a dispozitiilor art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală. Întrucât aceste dispozitii, la care îsi raportează autorul exceptiei critica de neconstitutionalitate, nu vizează faza de executare a procesului penal, considerentele care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate pronuntată de Curte prin deciziile mai sus mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (9) si art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie invocată de Viorel Cucu n dosarele nr. 15.587/4/2006, nr. 15.590/4/2006 si nr. 4.665/4/2007 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.006

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Vasile Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.


La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea exceptiei, este completarea textului de lege criticat. Or, această solicitare excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.869/325/2007, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Vasile Flavius Ranga în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional în măsura în care nu prevede si obligativitatea mentionării în procesul-verbal de constatare a contraventiei a sediului persoanei juridice din care face parte agentul constatator. Este îngrădit accesul liber la justitie, deoarece cel ce face o cerere în fata instantei trebuie să-l identifice pe pârât, în cerere, nu numai sub aspectul numelui, ci si al adresei unde locuieste sau îsi are activitatea, pentru a fi citat.

Judecătoria Timisoara apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În opinia instantei, faptul că legiuitorul nu a înteles să includă printre mentiunile procesului-verbal de contraventie si sediul organului din care face parte agentul constatator nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece contravenientul nu este împiedicat să se adreseze instantei pentru exercitarea unui control asupra legalitătii si temeiniciei procesului-verbal de contraventie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, arătând că nu intră în competenta Curtii Constitutionale modificarea textului de lege criticat, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările si completările ulterioare, privitoare la mentiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare a contraventiei.

În sustinerea exceptiei se invocă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se reglementa obligativitatea mentionării, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contraventiei, a sediului persoanei juridice din care face parte agentul constatator. Asemenea critici nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie invocată de Vasile Flavius Ranga în Dosarul nr. 4.869/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional si a anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:

 

Art. I. - Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 23 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 1.

Art. II. - Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 2.

Art. III. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. IV. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 decembrie 2007.

*

Prezenta hotărâre transpune în totalitate prevederile Directivei Comisiei 2007/32/CE de modificare a anexei VI la Directiva Consiliului 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză si a anexei VI la Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean conventional, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 141 din 2 iunie 2007.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Barna Tánczos,

secretar de stat Departamentul pentru Afaceri Europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 1.395.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 850/2003)

 

PROCEDURA

de verificare a subsistemelor

 

Sistemul feroviar conventional

1. Introducere Verificarea „CE” reprezintă procedura prin care un organism

notificat verifică si certifică faptul că un subsistem:

- respectă prevederile prezentei hotărâri;

- respectă celelalte reglementări care derivă din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană si pot fi puse în aplicare.

2. Etapele Subsistemul este verificat la fiecare dintre următoarele etape:

- proiectare globală;

- productie: constructii de subsisteme, inclusiv, de exemplu, activităti de constructii civile, fabricatie, asamblare de componente, ajustare generală;

- testarea finală a subsistemului. Pentru faza de proiectare, inclusiv testele de tip, si pentru faza de productie principalul contractant sau producător ori reprezentantul autorizat al acestuia, cu sediul în Comunitate, poate solicita o evaluare ca prim pas.

În acest caz, o astfel de evaluare conduce la elaborarea unor declaratii intermediare de verificare (DIV) eliberate de organismul notificat ales de contractantul principal sau de producător. La rândul său, acesta întocmeste o declaratie „CE” de conformitate intermediară a subsistemului pentru fazele respective.

3. Certificatul

Organismul notificat responsabil cu verificarea „CE” întocmeste certificatul de verificare destinat entitătii contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia, cu sediul în Comunitate, care la rândul său întocmeste declaratia „CE” de verificare destinată autoritătii de supraveghere din statul membru în care se află si/sau functionează subsistemul.

Organismul notificat responsabil cu verificarea „CE” evaluează proiectarea si productia subsistemului.

Dacă este cazul, organismul notificat ia în considerare DIV-urile si, pentru a elibera certificatul „CE” de verificare, acesta trebuie să verifice dacă subsistemul:


- face obiectul DIV-urilor privind proiectarea si productia eliberate contractantului principal sau producătorului, dacă acesta a solicitat organismului notificat aceste două etape;

- sau respectă, din punct de vedere al productiei, toate aspectele incluse în DIV a proiectării eliberată contractantului principal sau producătorului, dacă acesta a solicitat organismului notificat doar etapa de proiectare;

- să verifice dacă acestea includ corect cerinta STI si să evalueze elementele de proiectare si productie care nu sunt incluse în DIV a proiectării si/sau a productiei, eliberată contractantului principal sau producătorului.

4. Dosarul tehnic

Dosarul tehnic care însoteste declaratia de verificare trebuie să contină:

- pentru infrastructură: planuri ale lucrărilor, aprobări pentru excavări si consolidări, rapoarte de testare si inspectie pentru beton etc;

- pentru alte subsisteme: scheme generale si detaliate conform executiei, scheme electrice si hidraulice, scheme ale circuitelor de comandă, descrierea sistemelor automate si de procesare a datelor, manuale de utilizare si de întretinere etc;

- lista componentelor de interoperabilitate, mentionate la art. 3 din prezenta hotărâre, incluse în subsistem;

- copii ale declaratiilor „CE” de conformitate sau de aptitudine pentru utilizare care trebuie să însotească componentele de interoperabilitate incluse în sistem, în conformitate cu art. 13 din prezenta hotărâre, la care se anexează, acolo unde este cazul, note de calcul corespunzătoare si o copie a înregistrărilor testelor si a examinărilor efectuate de organismele notificate în baza specificatiilor tehnice comune;

- dacă este cazul, DIV si, în acest caz, declaratia/ declaratiile „CE” de conformitate intermediară a subsistemului, care însotesc certificatul de verificare „CE”, inclusiv rezultatul verificării efectuate de organismul notificat cu privire la valabilitatea acestora;

- certificatul eliberat de organismul notificat responsabil cu verificarea „CE”, însotit de notele de calcul corespunzătoare contrasemnate de acesta, care atestă că proiectul respectă prezenta hotărâre si care mentionează orice retineri înregistrate în timpul executării activitătilor si care nu au fost retrase; certificatul trebuie să fie însotit, de asemenea, de rapoartele de inspectie si de audit întocmite de acelasi organism în legătură cu obiectivul acestuia, asa cum se specifică la pct. 5.3 si 5.4.

5. Monitorizarea

5.1. Obiectivul monitorizării „CE” este acela de a se asigura că obligatiile ce derivă din dosarul tehnic au fost îndeplinite pe durata productiei subsistemului.

5.2. Organismul notificat responsabil cu verificarea productiei trebuie să aibă acces permanent la santiere, la atelierele de productie, la zonele de depozitare si, dacă este cazul, la unitătile de prefabricare sau de testare, precum si, în general, la toate locurile considerate necesare îndeplinirii misiunii sale. Autoritatea contractantă sau reprezentantii autorizati ai acesteia din Comunitate trebuie să îi trimită sau să facă să îi parvină acestuia toate documentele necesare în acest scop si, în special, planurile de punere în aplicare si documentatia tehnică referitoare la subsistem.

5.3. Organismul notificat responsabil cu verificarea punerii în aplicare trebuie să efectueze periodic audituri pentru a confirma respectarea hotărârii. Acesta trebuie să prezinte persoanelor responsabile cu punerea în aplicare un raport de audit. Organismul notificat poate solicita să fie convocat la anumite etape ale operatiunilor de constructie.

5.4. În plus, organismul notificat poate efectua vizite neanuntate pe santier sau în atelierele de productie. În timpul acestor vizite, organismul notificat poate efectua audituri complete sau partiale. Acesta trebuie să prezinte persoanelor responsabile cu punerea în aplicare un raport de inspectie si, dacă este necesar, un raport de audit.

6. Depunerea

Dosarul complet, prevăzut la pct. 4, trebuie înaintat autoritătii contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia, cu sediul în Comunitate, în sprijinul certificatului de verificare eliberat de organismul notificat responsabil cu verificarea subsistemului în stare de functionare.

Dosarul trebuie anexat unei declaratii „CE” de verificare pe care autoritatea contractantă o trimite autoritătii de supraveghere din statul membru în cauză.

Entitatea contractantă trebuie să păstreze o copie a dosarului pe toată durata de functionare a subsistemului. Acesta trebuie trimis statelor membre care îl solicită.

7. Publicarea

Fiecare organism notificat trebuie să publice periodic informatii relevante cu privire la:

- cererile de verificare „CE” primite;

- DIV eliberate sau refuzate;

- certificatele de verificare eliberate sau refuzate.

8. Limba

Dosarul si corespondenta privind procedurile „CE” de verificare trebuie întocmite într-una din limbile oficiale ale statului membru în care îsi are sediul entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din Comunitate sau într-o limbă acceptată de entitatea contractantă.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003)

 

PROCEDURA

de verificare a subsistemelor

 

Sistemul feroviar de mare viteză

1. Introducere

Verificarea „CE” reprezintă procedura prin care un organism notificat verifică si certifică faptul că un subsistem: - respectă prevederile prezentei hotărâri;

- respectă celelalte reglementări care derivă din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană si pot fi puse în aplicare.

2. Etapele

Subsistemul este verificat la fiecare dintre următoarele etape:


- proiectare globală;

- productie: constructii de subsisteme, inclusiv, de exemplu, activităti de constructii civile, fabricatie, asamblare de componente, ajustare generală;

- testarea finală a subsistemului.

Pentru faza de proiectare, inclusiv testele de tip, si pentru faza de productie principalul contractant sau producător ori reprezentantul autorizat al acestuia, cu sediul în Comunitate, poate solicita o evaluare ca prim pas.

În acest caz, o astfel de evaluare conduce la elaborarea unor declaratii intermediare de verificare (DIV) eliberate de organismul notificat ales de contractantul principal sau de producător. La rândul său, acesta întocmeste o declaratie „CE” de conformitate intermediară a subsistemului pentru fazele respective.

3. Certificatul

Organismul notificat responsabil cu verificarea „CE” întocmeste certificatul de verificare destinat entitătii contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia, cu sediul în Comunitate, care, la rândul său, întocmeste declaratia „CE” de verificare destinată autoritătii de supraveghere din statul membru în care se află si/sau functionează subsistemul.

Organismul notificat responsabil cu verificarea „CE” evaluează proiectarea si productia subsistemului.

Dacă este cazul, organismul notificat ia în considerare DIV-urile si, pentru a elibera certificatul „CE” de verificare, acesta trebuie să verifice dacă subsistemul:

- face obiectul DIV-urilor privind proiectarea si productia eliberate contractantului principal sau producătorului, dacă acesta a solicitat organismului notificat aceste două etape;

- sau respectă, din punct de vedere al productiei, toate aspectele incluse în DIV a proiectării, eliberată contractantului principal sau producătorului, dacă acesta a solicitat organismului notificat doar etapa de proiectare;

- să verifice dacă acestea includ corect cerinta STI si să evalueze elementele de proiectare si productie care nu sunt incluse în DIV a proiectării si/sau a productiei, eliberată contractantului principal sau producătorului.

4. Dosarul tehnic

Dosarul tehnic care însoteste declaratia de verificare trebuie să contină:

- pentru infrastructură: planuri ale lucrărilor, aprobări pentru excavări si consolidări, rapoarte de testare si inspectie pentru beton etc.;

- pentru alte subsisteme: scheme generale si detaliate conform executiei, scheme electrice si hidraulice, scheme ale circuitelor de comandă, descrierea sistemelor automate si de procesare a datelor, manuale de utilizare si de întretinere etc.;

- lista componentelor de interoperabilitate, mentionate la art. 3 din prezenta hotărâre, incluse în subsistem;

- copii ale declaratiilor „CE” de conformitate sau de aptitudine pentru utilizare care trebuie să însotească componentele de interoperabilitate incluse în sistem, în conformitate cu art. 13 din prezenta hotărâre, la care se anexează, acolo unde este cazul, note de calcul corespunzătoare si o copie a înregistrărilor testelor si a examinărilor efectuate de organismele notificate în baza specificatiilor tehnice comune;

- dacă este cazul, DIV si, în acest caz, declaratia/declaratiile „CE” de conformitate intermediară a subsistemului, care însotesc certificatul de verificare „CE”, inclusiv rezultatul verificării efectuate de organismul notificat cu privire la valabilitatea acestora;

- certificatul eliberat de organismul notificat responsabil cu verificarea „CE”, însotit de notele de calcul corespunzătoare contrasemnate de acesta, care atestă că proiectul respectă prezenta hotărâre si care mentionează orice retineri înregistrate în timpul executării activitătilor si care nu au fost retrase; certificatul trebuie să fie însotit, de asemenea, de rapoartele de inspectie si de audit întocmite de acelasi organism în legătură cu obiectivul acestuia, asa cum se specifică la pct. 5.3 si 5.4.

5. Monitorizarea

5.1. Obiectivul monitorizării „CE” este acela de a se asigura că obligatiile ce derivă din dosarul tehnic au fost îndeplinite pe durata productiei subsistemului.

5.2. Organismul notificat responsabil cu verificarea productiei trebuie să aibă acces permanent la santiere, la atelierele de productie, la zonele de depozitare si, dacă este cazul, la unitătile de prefabricare sau de testare, precum si, în general, la toate locurile considerate necesare îndeplinirii misiunii sale. Autoritatea contractantă sau reprezentantii autorizati ai acesteia din Comunitate trebuie să îi trimită sau să facă să îi parvină acestuia toate documentele necesare în acest scop si, în special, planurile de punere în aplicare si documentatia tehnică referitoare la subsistem.

5.3. Organismul notificat responsabil cu verificarea punerii în aplicare trebuie să efectueze periodic audituri pentru a confirma respectarea hotărârii. Acesta trebuie să prezinte persoanelor responsabile cu punerea în aplicare un raport de audit. Organismul notificat poate solicita să fie convocat la anumite etape ale operatiunilor de constructie.

5.4. În plus, organismul notificat poate efectua vizite neanuntate pe santier sau în atelierele de productie. În timpul acestor vizite, organismul notificat poate efectua audituri complete sau partiale. Acesta trebuie să prezinte persoanelor responsabile cu punerea în aplicare un raport de inspectie si, dacă este necesar, un raport de audit.

6. Depunerea

Dosarul complet, prevăzut la pct. 4, trebuie înaintat autoritătii contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia, cu sediul în Comunitate, în sprijinul certificatului de verificare eliberat de organismul notificat responsabil cu verificarea subsistemului în stare de functionare.

Dosarul trebuie anexat unei declaratii „CE” de verificare pe care autoritatea contractantă o trimite autoritătii de supraveghere din statul membru în cauză.

Entitatea contractantă trebuie să păstreze o copie a dosarului pe toată durata de functionare a subsistemului. Acesta trebuie trimis statelor membre care îl solicită.

7. Publicarea

Fiecare organism notificat trebuie să publice periodic informatii relevante cu privire la:

- cererile de verificare „CE” primite;

- DIV eliberate sau refuzate;

- certificatele de verificare eliberate sau refuzate.

8. Limba

Dosarul si corespondenta privind procedurile „CE” de verificare trebuie întocmite într-una din limbile oficiale ale statului membru în care îsi are sediul entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din Comunitate sau într-o limbă acceptată de entitatea contractantă.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind refacerea zonelor în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 66 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre stabileste cadrul legal pentru desfăsurarea activitătilor de curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică a zonelor în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate.

Art. 2. - În întelesul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

- atenuare naturală - concept care include un ansamblu de conditii si fenomene geologice, fizice si chimice ce produc în timp neutralizare sau scăderi ale concentratiilor de poluanti în mediul geologic;

- autoritate competentă pentru protectia mediului - agentiile regionale pentru protectia mediului si agentiile judetene pentru protectia mediului;

- detinător de teren - persoană fizică sau juridică care detine în proprietate sau în folosintă un teren în baza unui titlu valabil;

- ecosistem terestru - ecosistem dezvoltat în mediul geologic.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se aplică:

a) poluării mediului geologic, produsă de activităti cu impact semnificativ, care prezintă un risc real sau potential pentru sănătatea oamenilor si a mediului;

b) terenurilor în care ecosistemele terestre au fost afectate. Art. 4. - Siturile contaminate radioactiv si cele contaminate

cu organisme modificate genetic nu constituie obiectul prezentei hotărâri.

Art. 5. - (1) Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, prin unitătile din subordine, stabileste necesitatea măsurilor de refacere a zonelor în care mediul geologic si ecosistemele terestre au fost afectate.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, prin unitătile din subordine, monitorizează si controlează aplicarea măsurilor cuprinse în proiectul tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă elaborează ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al conducătorului autoritătii publice centrale pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(4) Autoritatea competentă pentru protectia mediului decide prioritizarea zonelor afectate care necesită refacerea mediului geologic, conform criteriilor stabilite prin ghidul tehnic prevăzut la alin. (3).

(5) Autoritatea competentă pentru protectia mediului aprobă proiectul tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică.

Art. 6. - Orice persoană, fizică sau juridică, afectată sau susceptibil a fi afectată de o poluare a mediului geologic are dreptul să fie informată si să se adreseze autoritătii competente pentru protectia mediului pentru luarea măsurilor de prevenire sau refacere a mediului geologic.

 

CAPITOLUL II

Refacerea mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre

 

Art. 7. - Refacerea mediului geologic si a ecosistemelor terestre afectate constă în aducerea acestora cât mai aproape de starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică, complementare si compensatorii, si prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de folosintă a terenului.

Art. 8. - Procesul de refacere a mediului geologic constă în îndepărtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în izolarea si decontaminarea ariilor contaminate, limitarea si eliminarea posibilitătilor de răspândire a poluantilor în mediul geologic si în atingerea valorilor limită admise pentru concentratiile de poluanti.

Art. 9. - Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competentă pentru protectia mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare si evaluare a poluării mediului geologic si, după caz, a studiului evaluării de risc, luând în considerare următoarele:

a) caracteristicile si functiile solului, ale formatiunilor geologice si ale apelor subterane;

b) tipul si concentratia, gradul de risc pe care îl prezintă poluantii, organismele sau microorganismele nocive;

c) distributia poluantilor în mediul geologic;

d) volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea, adâncimea si accesibilitatea acestuia;

e) obiectivele refacerii mediului geologic si intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;

f) raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;

g) destinatia terenului după refacerea mediului geologic si posibilitatea utilizării acestuia, având în vedere potentialul de dezvoltare al zonei sau folosinta terenului preconizată pentru viitor.

Art. 10. - Autoritatea competentă pentru protectia mediului decide asupra optiunii aplicării conceptului de atenuare naturală a poluării solului si subsolului.


Art. 11. - Operatorul economic sau detinătorul de teren este obligat să execute măsurile cuprinse în proiectul pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică la încheierea activitătii si/sau la schimbarea destinatiei terenului.

Art. 12. - Măsurile de refacere pot fi realizate concomitent sau separat cu alte activităti care se desfăsoară în mediul geologic.

Art. 13. - În cazul în care, ca urmare a refacerii mediului geologic, pe un amplasament sunt identificate noi situri contaminate, care nu au fost inventariate initial, pentru acestea se aplică prevederile legale privind modalitătile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului.

Art. 14. - (1) Restrictia de utilizare a terenului pe care este localizat situl contaminat, stabilită de către autoritatea competentă pentru protectia mediului, se înregistrează în documentele cadastrale de către autoritătile administratiei publice locale.

(2) Autoritătile administratiei publice locale sunt obligate să realizeze sisteme de bariere fizice si de avertizare pentru aplicarea regimului de restrictie.

(3) La finalizarea proiectului tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică, autoritatea competentă pentru protectia mediului notifică autoritatea administratiei publice locale asupra ridicării restrictiei, în vederea reutilizării terenului.

Art. 15. - În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Agentia Natională pentru Protectia Mediului organizează, prin instituiile subordonate, baza de date pentru gestionarea siturilor contaminate, sub coordonarea autoritătii publice centrale pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă.

Art. 16. - La solicitarea autoritătii competente pentru protectia mediului, operatorul economic sau detinătorul de teren este obligat să furnizeze datele privind situatia siturilor contaminate necesare bazei de date prevăzute la art. 15.

Art. 17. - (1) Monitorizarea siturilor după încheierea proiectului tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică este asigurată prin mijloace specifice de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului.

(2) Perioada de monitorizare se stabileste prin ghidul tehnic prevăzut la art. 5 alin. (3), în functie de categoria de folosintă a terenului.

(3) Rezultatele monitorizării sunt stocate în baza de date prevăzută la art. 15.

 

CAPITOLUL III

Refacerea mediului geologic al siturilor contaminate localizate în zona de frontieră

 

Art. 18. - În cazul în care o sursă de contaminare aflată pe teritoriul României afectează mediul geologic de pe teritoriul unui stat vecin, precum si în cazul în care sursa de contaminare se află pe teritoriul unui stat vecin si afectează teritoriul României, autoritatea publică centrală pentru protectia mediului si dezvoltare durabilă actionează pe bază de reciprocitate si în conditii de echivalentă, în conformitate cu acordurile si conventiile la care România este parte si cu legislatia natională specifică în domeniu.

 

CAPITOLUL IV

Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre

 

Art. 19. - (1) Poluatorul are obligatia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate si al unui proiect tehnic, elaborate după realizarea investigării si evaluării poluării solului si subsolului.

(2) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitătilor industriale sau agricole de stat aflate în functiune, precum si pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeste că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre se asigură din surse proprii ale acestor unităti.

(3) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitătilor industriale sau agricole de stat aflate în procedură de faliment, închise sau abandonate, precum si pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeste că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul autoritătii publice centrale în a cărei subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de stat din domeniul agricol sau industrial, sau din fonduri structurale si de coeziune, prin proiecte aprobate spre finantare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(4) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitătilor industriale sau agricole de stat aflate în conservare, în cazul reînceperii activitătii, costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii ale acestor unităti.

(5) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrarea institutiilor publice, cu exceptia situatiilor de vecinătate prevăzute la alin. (6) si (7), costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre se asigură din veniturile proprii ale acestora si/sau de la bugetul de stat, în functie de modul de finantare, prin bugetul autoritătii publice centrale în subordinea/coordonarea căreia functionează acestea, sau din fonduri structurale si de coeziune, prin proiecte aprobate spre finantare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(6) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitătilor industriale sau agricole private care au fost privatizate cu obligatii de mediu, precum si pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeste că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale detinătorului unitătilor industriale sau agricole, conform principiului „poluatorul plăteste”.

(7) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unitătilor industriale sau agricole private care au fost privatizate fără obligatii de mediu, precum si pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeste că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale detinătorului unitătilor industriale sau agricole care a produs poluarea, conform principiului „poluatorul plăteste”, sau din fonduri structurale si de coeziune, prin proiecte aprobate spre finantare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(8) Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre includ si costurile monitorizării prevăzute la art. 17 alin. (1), care se suportă de administratorul terenului.

Art. 20. - În cazul în care poluarea mediului geologic este cauzată de mai multi operatori economici, ponderile de participare la costul total al refacerii se stabilesc în cadrul studiului de fezabilitate si/sau al proiectului tehnic pentru curătare, remediere si/sau reconstructie ecologică.

Art. 21. - (1) În cazul poluării cu substante si preparate periculoase, datorată nerespectării regimului acestora, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate si a ecosistemelor terestre sunt suportate, după caz, de producătorul, transportatorul sau utilizatorul substantelor si preparatelor periculoase.

(2) Litigiile generate de poluarea solului si subsolului vor fi solutionate de instantele judecătoresti competente potrivit legii.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 22. - (1) Constituie contraventie nerespectarea prevederilor art. 11, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 19 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1) si se sanctionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către comisarii Gărzii Nationale de Mediu.

(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând mentiune despre aceasta în procesul-verbal.

Art. 23. - Dispozitiile art. 22 referitoare la contraventii se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Attila Korodi

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Dacian Ciolos

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 1.403.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Serviciului Român de Informatii în domeniul privat al statului, în scopul punerii unor cote-părti din imobil la dispozitia Serviciului Român de Informatii, pentru a fi restituite către persoanele îndreptătite

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea imobilului având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 din domeniul public al statului si din administrarea Serviciului Român de Informatii în domeniul privat al statului.

Art. 2. - (1) Cotele-părti din imobilul mentionat la art. 1 prevăzute în anexa nr. 2 se pun la dispozitia Serviciului Român de Informatii, în scopul restituirii către persoanele îndreptătite.

(2) Cotele-părti din imobilul mentionat la art. 1 prevăzute în anexa nr. 3 rămân în domeniul privat al statului si în administrarea Serviciului Român de Informatii.

Art. 3. - Predarea-preluarea cotelor-părti din imobil prevăzute la art. 2 alin. (1) se face pe bază de proces-verbal încheiat între părtile interesate.

Art. 4. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Directorul Serviciului Român de Informatii,

Florian Coldea

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 1.405.

 


ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care trece din domeniul public al statului si din administrarea Serviciului Român de Informatii în domeniul privat al statului

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică care administrează imobilul

Număr de identificare atribuit de către Ministerul Economiei

si Finantelor

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Comuna Ciolpani,

satul Izvorani,

judetul Ilfov

Serviciul Român de Informatii

105.981

(partial)

Suprafata construită = 92 m2

Suprafata desfăsurată = 160 m2

Suprafaa terenului = 5.000 m2

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale cotelor-părti din imobil care trec din domeniul public al statului si din administrarea Serviciului Român de Informatii în domeniul privat al statului si se pun la dispozitia Serviciului Român de Informatii

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică care administrează

cotele-părti din imobil

Persoana juridică căreia i se pun

la dispozitie cotele-părti din imobil

Număr de identificare

atribuit de către

Ministerul Economiei

si Finantelor

Caracteristicile tehnice ale cotelor-părti din imobil

Comuna Ciolpani,

satul Izvorani,

judetul Ilfov

Serviciul Român de Informatii

Serviciul Român de Informatii

105.981

(partial)

Constructia:

Cota-parte indiviză de 4/5, reprezentând 56,66 m2

Partea aflată în proprietatea exclusivă a actualilor proprietari, reprezentând 36,57 m2

Terenul:

Cota-parte indiviză de 4/5, reprezentând 1.592 m2

Partea aflată în proprietatea exclusivă a actualilor proprietari, reprezentând 2.410 m2

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale cotelor-părti din imobil care rămân în domeniul privat al statului si în administrarea Serviciului Român de Informatii

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică care administrează

cotele-părti din imobil

Număr de identificare atribuit de către Ministerul Economiei si Finantelor

Caracteristicile tehnice ale cotelor-părti din imobil

Comuna Ciolpani,

satul Izvorani,

judetul Ilfov

Serviciul Român de Informatii

105.981

(partial)

Constructia:

Cota-parte indiviză de 1/5, reprezentând 14,17 m2

Partea aflată în proprietatea exclusivă a statului român, reprezentând 10,37 m2

Terenul:

Cota-parte indiviză de 1/5, reprezentând 398 m2

Partea aflată în proprietatea exclusivă a statului român, reprezentând 600 m2


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri referitoare la organizarea la Bucuresti, în perioada 2-4 aprilie 2008, a Summitului NATO

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007 si al art. 5 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Cheltuielile aferente organizării Summitului NATO 2008, denumit în continuare Summit, se suportă de la bugetul de stat.

(2) Pentru asigurarea finantării cheltuielilor aferente organizării Summitului se pot atrage fonduri provenite din donatii si sponsorizări ale persoanelor fizice si ale persoanelor juridice, din tară si din străinătate, precum si din alte surse, în conditiile legii.

(3) Ordonatorii principali de credite mentionati în anexa nr. 1 răspund de utilizarea fondurilor aferente organizării Summitului, potrivit prevederilor legale.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite, precum si limitele în care acestia pot angaja cheltuieli în anul 2007, cu termene de plată în anul 2008, pentru achizitii de bunuri, servicii sau lucrări necesare organizării Summitului, sunt prevăzuti în anexa nr. 1.

Art. 3. - (1) Ordonatorii principali de credite mentionati în anexa nr. 1 sunt autorizati să angajeze si să efectueze cheltuielile necesare desfăsurării în conditii optime a Summitului, precum si a evenimentelor conexe acestuia, incluzând, fără a se limita la, cheltuieli pentru actiuni de diplomatie publică, evenimente media si actiuni de promovare, catering si cazare pentru participantii la Summit, închirieri mijloace de transport, materiale personalizate, telecomunicatii, măsuri de asigurare a securitătii.

(2) În sensul prezentei hotărâri, prin participanti la Summit sau la evenimentele conexe acestuia se întelege persoanele acreditate în această calitate (delegati oficiali, reprezentanti media, organizatori).

Art. 4. - Documentatiile de atribuire a contractelor de achizitii publice pentru bunuri, servicii sau lucrări necesare organizării Summitului vor fi avizate, în mod obligatoriu, din punct de vedere al oportunitătii achizitiei, de Departamentul pentru organizarea Summitului NATO 2008, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 5. - Din bugetul Ministerului Afacerilor Externe, pentru organizarea Summitului, se plătesc si eventualele costuri aferente anulării rezervărilor hoteliere pentru delegati, ale căror costuri de cazare sunt suportate de partea română prin Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 6. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.136/2001 privind normarea parcului auto si a consumului de carburanti la Ministerul Afacerilor Externe, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

Art. 7. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Adrian Cosmin Vierita,

secretar de stat p. Ministrul apărării,

Corneliu Dobritoiu,

secretar de stat Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2007.

Nr. 1.412.

 


ANEXA Nr. 1

 

ORDONATORII PRINCIPALI DE CREDITE, PRECUM SI LIMITELE

în care acestia pot angaja cheltuieli în anul 2007, cu termene de plată în anul 2008, pentru achizitii de bunuri, servicii sau lucrări necesare organizării Summitului NATO 2008

 

- mii lei -

 

 

 

Institutia

Capitol bugetar

Titluri de cheltuieli

TOTAL

Bunuri si servicii

Active nefinanciare

Administratia Prezidentială

51.01

377

1.423

1.800

Senatul

51.01

572

3.423

3.995

Camera Deputatilor

51.01

12.260

13.200

25.460

Cancelaria Primului-Ministru pentru - Agentia pentru Strategii Guvernamentale

51.01

5.577

0

5.577

Secretariatul General al Guvernului

51.00

0

65

65

Ministerul Afacerilor Externe

51.01

23.096

340

23.436

Ministerul Apărării

61.01

3.262

105

3.367

Serviciul de Protectie si Pază

61.01

1.450

7.080

8.530

Serviciul de Telecomunicatii Speciale

61.01

735

8.510

9.245

Societatea Română de Televiziune

67.01

0

5.220

5.220

Societatea Română de Radio

67.01

40

230

270

Primăria Municipiului Bucuresti

 

2.922

0

2.922

Primăria Otopeni

 

965

0

965

TOTAL:

 

51.256

39.596

90.852

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.136/2001)

 

NORMATIVE DE DOTARE

cu autoturisme si alte mijloace de transport pentru activitătile specifice desfăsurate de Ministerul Afacerilor Externe

 

Nr. crt.

Baza de calcul

Normative

1.

Emisarul special pe lângă coordonatorul special al Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est

1 autoturism

2.

Reprezentantul special al presedintelui în exercitiu al OSCE

1 autoturism

3.

Activităti de protocol - prezentarea la Presedintele României a scrisorilor de acreditare de către sefii misiunilor diplomatice străine, vizitele oficiale, însotirea demnitarilor străini pe timpul prezentei în România

6 autoturisme

1 microbuz

4.

Activităti consulare (vize pentru personalul propriu si delegatii oficiale care se deplasează în străinătate)

2 autoturisme

5.

Activităti de distribuire si preluare a corespondentei destinate Ministerului Afacerilor Externe, misiunilor diplomatice române din străinătate si altor institutii române

2 autoturisme

6.

Activităti de expeditii speciale si vamă, aprovizionarea misiunilor diplomatice române din străinătate, servicii administrative si logistice

2 autoturisme break

2 autoturisme de teren

2 autoutilitare

7.

Autoturisme de serviciu pentru preluarea tipăriturilor materialelor de propagandă, cultură, articolelor promotionale, destinate misiunilor diplomatice române, oficiilor consulare, altor reprezentante din străinătate, precum si pentru asigurarea necesitătilor logistice aferente organizării unor evenimente

2 autoturisme break 5 autoturisme

8.

Activităti de transport special s i alte activităti specifice Ministerului Afacerilor Externe (curieri diplomatici, predare i preluare curier al Societătii Comerciale „Compania Natională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A. etc.)

1 microbuz

1 autoturism de oras

1 autoturism de teren


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 71.406 din 13 august 2007, întocmit de Directia de control si coordonare a activitătii farmaceutice veterinare din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 69/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 22 septembrie 2005, si anexele nr. 3 si 4 la Norma veterinară privind producerea, prelucrarea, depozitarea, transportul, comercializarea si utilizarea produselor medicinale veterinare si a altor produse de uz veterinar, aprobată prin Ordinul presedintelui Agentiei Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 4/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 21 mai 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Prezentul ordin transpune Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2001/82/CE privind Codul comunitar pentru produsele medicinale veterinare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 311 din 28 noiembrie 2001, p. 1, asa cum a fost modificată prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2004/28/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 136 din 30 aprilie 2004, p. 58-84.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Radu Roatis Chetan

 

Bucuresti, 31 octombrie 2007.

Nr. 187.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru vânzări si relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.230/2005

 

În temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 367/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 1.230/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 4 august 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (51) si (52), cu următorul cuprins:


„(51) Modelul de rovinietă-ecuson prevăzut în anexa nr. 1b) se va completa corespunzător anului pentru care se eliberează.

(52) Elementele de sigurantă ale rovinietei-ecuson, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1b), se stabilesc de Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. prin caietul de sarcini la care ofertantul declarat câstigător poate adăuga elemente de sigurantă suplimentare.”

2. Anexa nr. 1b) la normele metodologice se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzasu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2007.

Nr. 1.186.

 

ANEXĂ

[Anexa nr. 1b) la normele metodologice]

 

ROVINIETĂ-ECUSON

- model –

 

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

 

ORDIN

privind rectificarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive

 

În baza art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2007 privind aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitătilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si a autoritătilor publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 176/2007, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.601/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive,

în temeiul art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si finantelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă rectificarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2007 al Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli al Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive reprezintă limite maxime si nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea ministrului economiei si finantelor.

(2) În cazul în care în cursul executiei bugetare se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Agentia Natională pentru Deseuri Radioactive poate efectua cheltuieli proportional cu gradul de realizare a veniturilor.

 

p. Ministrul economiei si finantelor,

Viorel Palască,

secretar de stat

 

Bucuresti, 13 noiembrie 2007.

Nr. 2.014.

 

 

ANEXĂ*)

 


BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI RECTIFICAT

pe anul 2007 al Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive

 

 

 

 

 

MII LEI

Cap./Titlu

Subcap./ Articol

Paragraf/ Alineat

Denumirea indicatorilor

Program 2007

C

 

 

Venituri nefiscale - TOTAL

4046

C1

31.10

 

Venituri din dobânzi

156

 

 

31.10.03

Alte venituri din dobânzi

156

C2

36.10

 

Vânzări de bunuri si servicii

3890

 

 

36.10.50

Alte venituri

3890

 

 

 

CHELTUIELI TOTAL

4046

 

 

 

01. CHELTUIELI CURENTE( 10+20+55 )

3333

10

 

 

TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL

2330

 

10.01

 

Cheltuieli salariale in bani

1673

 

10.02

 

Cheltuieli salariale in natura

96

 

10.03

 

Contributii

561

 

 

10.03.01

Contributii pentru asigurări sociale de stat

380

 

 

10.03.02

Contributii de asigurări de şomaj

34

 

 

10.03.03

Contributii de asigurări sociale de sănătate

110

 

 

10.03.04

Contributii pentru asig. de accid.de munca si boli profesionale

10

 

 

10.03.05

Prime de asigurări de viata plătite de angajator pentru angajati

20

 

 

10.03.06

Contributii pentru concedii si indemnizatii

2

 

 

10.03.07

Contributii la fondul de garantare a creantelor salariale

5

20

 

 

Titlul II BUNURI SI SERVICII

978

 

20.01

 

Bunuri si servicii

317

 

20.02

 

Reparatii curente

30

 

20.05

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

50

 

20.06

 

Deplasări, detaşări, transferări

98

 

20.11

 

Cârti si publicatii

25

 

20.12

 

Consultanta si expertiza

30

 

20.13

 

Pregătire profesionala

35

 

20.14

 

Protectia muncii

10

 

20.16

 

Studii si cercetări

60

 

20.25

 

Cheltuieli judiciare si extrajudiciare derivate din actiuni in reprezentarea intereselor statului,potrivit dispozitiilor legale

5

 

20.30

 

Alte cheltuieli

318

55

 

 

TITLUL VII ALTE TRANSFERURI

25

 

55.02.01

 

Contributii si cotizatii la organisme internationale

25

 

 

 

70. CHELTUIELI DE CAPITALI 71+72)

713

71

 

 

Titlul X Active nefinanciare

713

 

71.01

 

Active fixe(inclusiv reparatii capitale)

713

90

 

 

REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT

0


ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURĂRI

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURĂRI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Normei pentru analiza si avizarea solicitărilor de emitere de garantii de stat sau de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (cod ISO NI-CST-10-I/0)

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înfiintarea, atributiile, competentele si modul de functionare ale Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări si reglementarea operatiunilor de finantare, garantare si asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. în numele si în contul statului, luând în analiză propunerea privind Norma pentru analiza si avizarea solicitărilor de emitere de garantii de stat sau de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (cod ISO NI-CST-10-I/0) si tinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., republicată;

- Nota nr. 7.237 din 23 octombrie 2007 întocmită de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A.;

- discutiile si propunerile formulate în sedinta din data de 1 noiembrie 2007 de către membrii Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări,

Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări, întrunit în plenul sedintei din ziua de 1 noiembrie 2007, hotărăste:

Articol unic. - Se aprobă Norma pentru analiza si avizarea solicitărilor de emitere de garantii de stat sau de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (cod ISO NI-CST-10-1/0), prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

p. Presedintele Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări,

Carmen Radu

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2007.

Nr. 111.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ

pentru analiza si avizarea solicitărilor de emitere de garantii de stat sau de acordare de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (cod ISO NI-CST-10-1/0)

 

CAPITOLUL I

Aspecte generale

 

ARTICOLUL 1

Context

 

Prezenta normă este elaborată în conformitate cu Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică si are ca scop stabilirea cadrului de analiză a solicitărilor de emitere de garantii de stat si acordarea de subîmprumuturi de către Ministerul Economiei si Finantelor (M.E.F.), care se referă la finantarea, pe bază de lege, a unor programe/proiecte sau a altor necesităti prioritare pentru economia românească.

 

ARTICOLUL 2

Obiective

 

(1) Stabilirea medologiei de lucru si a sarcinilor specifice aferente activitătii de analiză pentru acest tip de solicitări.

(2) Analiza, sistematizarea si corelarea de informatii pe baza cărora Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări (C.I.F.G.A.) să poată aviza solicitările privind emiterea de garantii de stat, precum si acordarea de subîmprumuturi de către M.E.F

 

ARTICOLUL 3

Precizări

 

(1) Avizul C.I.F.G.A. se solicită în baza unei cereri depuse la Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., denumită în continuare EXIMBANK, împreună cu documentatia necesară efectuării analizei.

(2) Atât finantările garantate de stat, cât si subîmprumuturile acordate de către Ministerul Economiei si Finantelor se rambursează din veniturile proprii ale operatorilor economici, fără a afecta bugetul de stat, respectiv din bugetele locale ale unitătilor administrativ-teritoriale beneficiare.

(3) Beneficiarii garantiilor de stat si subîmprumutatii se stabilesc prin lege, pentru fiecare caz în parte, după obtinerea avizului C.I.F.G.A.

(4) În cazul unitătilor administrativ-teritoriale, emiterea avizului C.I.F.G.A. este conditionată de obtinerea în prealabil a autorizării de contractare din partea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

 

ARTICOLUL 4

Solicitanti ai avizului C.I.F.G.A.

 

(1) Operatori economici, unităti administrativ-teritoriale, care pot fi beneficiari ai creditelor garantate de stat sau ai subîmprumuturilor acordate de M.E.F, destinate finantării, pe bază de lege, a unor programe/proiecte sau a altor necesităti prioritare pentru economia românească.


(2) EXIMBANK va analiza si va supune spre examinarea si avizarea C.I.F.G.A. numai solicitările care au obtinut avizul prealabil al Ministerului Economiei si Finantelor, iar în cazul unitătilor administrativ-teritoriale solicitante de garantii de stat sau subîmprumuturi se va prezenta si autorizatia de contractare din partea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

 

CAPITOLUL II

Analiza solicitărilor de obtinere a avizului C.I.F.G.A.

 

ARTICOLUL 5

Documentatia de analiză

 

(1) Dosarul proiectului va contine documente1) specifice pentru:

a) dosarul juridic;

b) avize;

c) documentatia financiară;

d) documentatia comercială;

e) alte documente (de exemplu, studiul de fezabilitate etc.).

(2) Solicitantul avizului C.I.F.G.A. privind emiterea de garantii/acordarea de subîmprumuturi de către M.E.F. întocmeste dosarul proiectului, pe care îl depune la EXIMBANK.

(3) EXIMBANK poate solicita, după caz, clarificări/completări la documentatie, inclusiv la studiul de fezabilitate, solicitantul fiind obligat să le prezinte în vederea finalizării analizei.

 

ARTICOLUL 6

Documentele ce rezultă în urma analizei

 

(1) Rezultatele analizei se concretizează în nota de analiză ce va fi supusă examinării si avizării de către C.I.F.G.A.

(2) După obtinerea avizului, hotărârea C.I.F.G.A. se transmite astfel:

- o copie însotită de un exemplar al notei de analiză, Ministerului Economiei si Finantelor;

- o copie, solicitantului avizului C.I.F.G.A.

 

CAPITOLUL III

Determinarea gradului de risc al solicitantului

 

ARTICOLUL 7

Gradul de risc al solicitantului

 

Determinarea gradului de risc al solicitantului se va face pe baza punctajului rezultat în urma însumării punctajelor aferente:

a) categoriei de performantă financiară, determinată conform reglementărilor interne ale EXIMBANK;

b) istoricului de rambursare a creditelor;

c) duratei de creditare;

d) ponderii capitalurilor proprii în pasive totale, în cazul operatorilor economici;

e) comportamentului solicitantului în ceea ce priveste plata datoriilor la bugetul de stat, în cazul operatorilor economici;

f) istoricului litigiilor cu statul, în cazul operatorilor economici;

g) gradului de realizare a veniturilor proprii conform ultimei situatii financiare anuale încheiate, înregistrate la unitătile teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor, pentru unitătile administrativ-teritoriale, conform matricei de determinare a gradului de risc aferentă solicitantului.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

ARTICOLUL 8

Prevederi finale

 

(1) În aplicarea prezentei norme, EXIMBANK va elabora proceduri de lucru, care vor fi aprobate de C.I.F.G.A.

(2) Prezenta normă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


1) Toate documentele vor fi datate, semnate si stampilate.