MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 809         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 27 noiembrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 876 din 16 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Decizia nr. 908 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) si ale art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 913 din 18 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 981 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 1.010 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.011 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Decizia nr. 1.012 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Decizia nr. 1.013 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.016 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 876

din 16 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Primăria Comunei Bolotesti, jud. Vrancea, în Dosarul nr. 58/91/2007 (nr. vechi 25/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 a fost declarată neconstitutională prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 58/91/2007 (nr. vechi 25/C+C/2007), Tribunalul Vrancea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Primăria Comunei Bolotesti, jud. Vrancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că, potrivit art. 136 alin. (2) din Constitutie, proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale, astfel încât prevederile ordonantei criticate ar trebui să se aplice numai în ce priveste vânzarea spatiilor proprietate publică si privată a statului, nu si unitătilor administrativ-teritoriale care îsi gestionează bunurile aflate în proprietatea lor conform art. 10 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Tribunalul Vrancea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile Ordonantei de urgentă nr. 110/2005 nu contravin dispozitiilor constitutionale privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si nici celor privind autonomia unitătilor administrative teritoriale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. În acest sens, arată că autorul exceptiei, în argumentarea criticii sale, pleacă de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcând abstractie chiar de prevederile constitutionale ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, care consacră caracterul inviolabil al proprietătii în conditiile legii organice, cât si cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora „Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constitutionale, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 121 alin. (1) referitoare la principiile descentralizării autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice din unitătile administrativ-teritoriale si ale art. 136 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:


Prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, Curtea, cu majoritate de voturi, a constatat că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, sunt neconstitutionale.

Desi în cauza ce face obiectul prezentei decizii Curtea este legal sesizată de instanta de judecată, stabilirea neconstitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, printr-o decizie a Curtii Constitutionale pronuntată ulterior sesizării, determină ca, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceste dispozitii legale să nu mai poată face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, intervenind una dintre cauzele de inadmisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (6) din legea mentionată.

Asadar, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Primăria Comunei Bolotesti, jud. Vrancea, în Dosarul nr. 58/91/2007 (nr. vechi 25/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 908

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) si ale art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 si 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” - S.R.L., Societatea Comercială „Ripekady Com” - S.R.L., Societatea Comercială „Gedora Com” - S.R.L. si Societatea Comercială „Serproduct” - S.R.L. în Dosarul nr. 4.006/118/2006 (nr. vechi 1.109/2006) al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă Mihaela Popa, în calitate de procurator al părtilor Natalia Drăgoi, Vasilica Stoicea si Victor Tescu, lipsind autorii exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Mihaela Popa depune concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.006/118/2006 (nr. vechi 1.109/2006), Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu excepia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 si 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” - S.R.L., Societatea Comercială „Ripekady Com” - S.R.L., Societatea Comercială „Gedora Com” - S.R.L. si Societatea Comercială „Serproduct” - S.R.L. într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui titlu de proprietate.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile art. 37 alin. (1) din Legea fondului funciar contravin libertătii de asociere si libertătii economice deoarece „obligă atât persoanele ale căror terenuri au fost trecute în proprietate de stat, cât si persoanele care erau deja actionari ai unor societăti constituite în baza Legii nr. 15/1990 si ulterior privatizate, să devină asociati” la societătile comerciale înfiintate, în baza acestei legi, din fostele unităti agricole de stat. De asemenea, se arată că prevederile art. 52 alin. (1) din acelasi act normativ, stabilind atributii administrativ-jurisdictionale în sarcina comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în temeiul Legii nr. 18/1991, încalcă dreptul la liberă asociere si principiul constitutional al garantării si ocrotirii proprietătii private, deoarece comisia judeteană poate constitui unele drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, „în alte conditii decât libertatea de asociere”, iar, pe de altă parte, posibilitatea unei institutii administrative de a interveni în raporturi juridice civile încalcă libertatea economică.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă apreciază că sunt îndeplinite conditiile legale pentru sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate ridicată în cauză.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, asa cum reiese din motivarea acesteia, prevederile art. 37 alin. (1) si ale art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, modificată si completată prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:

- Art. 37 alin. (1): „(1) Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi

speciale, altele decât cele de expropriere, si care se află în administrarea unitătilor agricole de stat devin, la cerere, actionari la societătile comerciale înfiintate, în baza Legii nr. 15/1990, din actualele unităti agricole de stat. De aceleasi prevederi beneficiază si mostenitorii acestor persoane.”;

- Art. 52 alin. (1): „(1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeteană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdictională.”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 40 alin. (1) referitoare la libertatea de asociere în sindicate, patronate si alte forme de asociere, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea proprietătii private si art. 45 - Libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 37 alin. (1) si ale art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate într-o cauză cu o motivare identică invocată de aceiasi autori ai exceptiei.

Astfel, prin Decizia nr. 649 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 8 august 2007, Curtea a decis că aceste prevederi legale sunt constitutionale.

Curtea a retinut că dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 40 alin. (1) referitoare la libertatea de asociere în sindicate, patronate si alte forme de asociere nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la asociatii înfiintate pentru exercitarea libertătii de opinie, de gândire sau de exprimare a credintelor politice, sociale sau religioase, iar nu la asociatii de drept privat, în spetă societăti comerciale, al căror temei juridic este contractul sau legea.

Prevederile art. 37 alin. (1) instituie posibilitatea persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, de a-si exprima optiunea pentru a deveni actionari la societătile comerciale înfiintate în baza Legii nr. 15/1990, prin formularea unei cereri, astfel încât sustinerile autorilor exceptiei referitoare la încălcarea principiului libertătii economice, prin instituirea unei obligativităti în acest sens, sunt neîntemeiate.

De asemenea, Curtea a mai retinut că atributiile pe care legea le dă în competenta comisiei judetene de fond funciar se referă strict la măsuri de aplicare a Legii fondului funciar si nu sunt de natură a îngrădi dreptul de proprietate privată, libertatea de asociere sau libertatea economică a persoanelor fizice sau persoanelor juridice. Mai mult, hotărârile acestui organ administrativ-jurisdictional pot fi supuse cenzurii instantei de judecată prin formularea unei plângeri la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (2) din acelasi act normativ.

Atât considerentele, cât si solutia acestei decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) si ale art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ilser Oltenia” - S.R.L., Societatea Comercială „Ripekady Com” - S.R.L., Societatea Comercială „Gedora Com” - S.R.L. si Societatea Comercială „Serproduct” - S.R.L. în Dosarul nr. 4.006/118/2006 (nr. vechi 1.109/2006) al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 913

din 18 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Popa si Lenuta Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.172/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Popa si Lenuta Popa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textele de lege criticate îndreptătesc reclamantul să introducă o actiune în chemare în garantie în orice moment al procesului până la închiderea dezbaterilor, în vreme ce pârâtului i se impune să se conformeze unui termen limitativ, cel mai târziu la prima zi de înfătisare. Asa fiind, dispozitiile art. 61 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt de natură a crea un privilegiu reclamantului, oferindu-i o pozitie procesuală mai avantajoasă decât cea a părtii adverse, cu încălcarea prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1) si (3).

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că reglementarea diferită a termenului până la care poate fi introdusă cererea de chemare în garantie este justificată, în ceea ce îl priveste pe reclamant, de împrejurarea că necesitatea chemării unei terte persoane în garantie poate să rezulte din sustinerile pârâtului făcute prin întâmpinare, cerere reconventională sau chiar în cursul judecătii, deci într-un moment ulterior primei zile de înfătisare. Sub acest aspect, art. 61 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu instituie privilegii sau discriminări între părtile cu interese procesuale contrare.

Referitor la dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd posibilitatea disjungerii cererii principale de cererea privind chemarea în garantie, instanta apreciază că acestea sunt în concordantă cu prevederile constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.


Guvernul apreciază că instituirea unor prevederi legale diferite cu privire la drepturile unor categorii de cetăteni care se află în situatii diferite nu constituie o încălcare a dispozitiilor art. 16 constitutionale ale alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii. Pe de altă parte, stabilirea competentei si a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut însă ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli si modalităti diferite de exercitare a drepturilor procesuale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 61: „Cererea va fi făcută în conditiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfătisare.

Cererea de chemare în garantie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instante.”;

- Art. 63 alin. 2: „Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garantie, instanta poate dispune despărtirea ei spre a fi judecate deosebit.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si ale art. 21 alin. (1) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând critica de neconstitutionalitate, Curtea constată că exceptia formulată este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a le utiliza, în formele si în modalitătile instituite de lege.

În consecintă, prin reglementările cuprinse în art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garantie, legiuitorul nu a înteles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite. În aceste conditii, părtilor interesate nu li se încalcă nici accesul liber la justitie atâta vreme cât pot sesiza instantele judecătoresti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garantie.

Mai mult, obligatia părtilor de a-si exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil si într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justitiei, precum si necesitătii aplicării si respectării drepturilor si garantiilor procesuale ale părtilor.

În ceea ce priveste critica referitoare la dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea retine că acestea au în vedere solutionarea procesului cu celeritate, în absenta lor cererea de chemare în garantie putând întârzia în mod nejustificat judecarea cererii principale, împrejurare care ar fi fost de natură a contraveni prevederilor art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 teza a doua si alin. 2 si art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vasile Popa si Lenuta Popa în Dosarul nr. 9.172/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 981

din 6 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Vasile Baciu si Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.219/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 125 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Vasile Baciu si Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin aplicarea dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, dobândite prin vânzare-cumpărare directă de la consiliul local, suferă o deposedare arbitrară, de natură a contraveni principiului constitutional al garantării dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietătii private si nici dispozitiilor art. 17 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, critica art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu ­tionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile criticate nu contin norme contrare principiului egalei garantări si ocrotiri a proprietătii private, indiferent de titular.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 125 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, devenit art. 123 alin. (2) în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Dispozitiile au următorul continut: „Vânzarea, concesionarea si închirierea [bunurilor ce apartin domeniului public sau privat, de interes local sau judetean, după caz] se fac prin licitatie publică, organizată în conditiile legii.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietătii private, precum si prevederile art. 17 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor art. 119 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, „Constituie patrimoniu al unitătii administrativ-teritoriale bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public al unitătii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial”.

În ceea ce priveste bunurile care apartin domeniului public de interes local sau judetean, acestea sunt supuse unui regim juridic special reglementat prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, justificat de natura si destinatia specială a acestor bunuri. Sub acest aspect, dispozitiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 nu vin decât să reitereze una dintre cerintele impuse prin legea privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, respectiv aceea că închirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publică se face prin licitatie publică, în conditiile legii.

Referitor la domeniul privat al unitătilor administrativ-teritoriale, acesta este alcătuit din bunuri mobile si imobile, altele decât cele prevăzute în domeniul public, si, potrivit dispozitiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este supus dispozitiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Or, prin textul de lege criticat, legiuitorul tocmai în acest sens reglementează, stabilind o derogare de la dreptul comun în materia înstrăinării si închirierii bunurilor. Curtea constată că obligatia de a vinde sau închiria bunurile ce apartin domeniului privat, de interes local sau judetean, după caz, cu respectarea anumitor proceduri prevăzute de lege, respectiv prin licitatie publică, nu vine în contradictie cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea proprietătii private. Astfel, derogarea de la dreptul comun în acest domeniu este instituită în considerarea titularului dreptului de proprietate, si anume unitatea administrativ-teritorială, si operează numai cu privire la procedura prin care se realizează vânzarea sau închirierea bunului, iar nu sub aspectul exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate.

Consiliile locale sau judetene, în virtutea principiului autonomiei locale, au dreptul si, implicit, obligatia de a solutiona si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitătilor pe care le reprezintă, treburile publice locale, una dintre atributii fiind aceea de a gestiona resursele care, potrivit legii, apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului. O atare gestionare nu poate opera decât în conditii de totală transparentă si egalitate pentru toti cetătenii din comunitate. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea licitatiei publice ca unică procedură de urmat în cazul înstrăinării sau închirierii bunurilor din domeniul privat al unitătilor administrativ-teritoriale garantează protectia interesului public al comunitătii si înlătură posibilitatea săvârsirii de abuzuri din partea autoritătilor publice locale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Vasile Baciu si Nicoleta Baciu, prin procuratorul Mihai Ciornei, în Dosarul nr. 2.219/32/2006 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.010

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curii de Apel Oradea - Sectia comercială si de Călina Domilescu, în nume propriu si în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc autorii exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.172D/2007 si nr. 1.245D/2007, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.245D/2007 la Dosarul nr. 1.172D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin Încheierea din 11 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Ioan Micula într-o cauză având ca obiect suspendarea provizorie a executării unei ordonante presedintiale.

Prin Încheierea din 30 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.532/115/2007, Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Călina Domilescu, în nume propriu si în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textele de lege criticate încalcă principiul constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodată, apreciază că, „raportat la dispozitiile art. 581 din Codul de procedură civilă, dispozitiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât o normă specială referitoare la procedura contestatiei la executare nu poate fi extinsă si la alte dispozitii procedurale”. De asemenea, autorii exceptiei consideră că dispozitiile de lege criticate, întrucât prevăd că în cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac, încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3), care consacră accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24, referitoare la dreptul la apărare, precum si ale art. 129, privitoare la folosirea căilor de atac.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială apreciază că prevederile art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, respectiv la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice. De asemenea, apreciază că „dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentală”.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) si ale art. 24, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice. De asemenea, apreciază că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozitiile art. 129 din Constitutie, întrucât acestea din urmă nu garantează folosirea tuturor căilor de atac, iar textul de lege criticat instituie o măsură cu caracter vremelnic, care se poate lua numai „în cazuri urgente”, care justifică această procedură specială.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că o asemenea reglementare se justifică prin urgenta măsurii solicitate, care are caracter vremelnic si poate fi dispusă numai până la solutionarea cererii de suspendare a executării silite, formulată în cadrul contestatiei la executare. În acest sens, se referă la Decizia Curtii Constitutionale nr. 324 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005.

De asemenea, Guvernul apreciază că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalitătii în fata legii si a autoritătilor publice, astfel cum este consacrat în art. 16 din Constitutie. „Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale cu privire la art. 16 din Constitutie, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetătenilor numai în măsura în care acestia se găsesc în situatii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferentiat. Or, nu se poate sustine că, în cadrul procedurii de executare silită, creditorul se află pe pozitie de egalitate cu debitorul, legiuitorul punând însă la dispozitia ambelor părti mijloace procesuale în scopul asigurării echilibrului procesual si egalitătii de arme dintre acestea”. Invocă, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 128 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub niciun aspect prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 24. Astfel, arată că măsura instituită prin textul de lege criticat se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fata legii. În continuare, arată că suspendarea provizorie a executării de către presedintele instantei, în cazuri urgente, printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă, nu restrânge sub niciun aspect accesul liber la justitie, ci are în vedere respectarea principiului constitutional privind judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, reglementarea normelor de procedură este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părtilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat. În sensul celor de mai sus, invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 363/2007, nr. 365/2007 si nr. 456/2007.

În fine, consideră că, în concordantă cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, este în competenta exclusivă a legiuitorului stabilirea căilor de atac si a conditiilor în care acestea pot fi exercitate. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 800 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006, si la Decizia nr. 363 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

„Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice - art. 16 alin. (1), accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil - art. 21, dreptul la apărare - art. 24, folosirea căilor de atac - art. 129.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile cuprinse în art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care tin de optiunea legiuitorului, stabilite în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.


Alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea părtilor interesate de a ataca încheierea pronuntată cu privire la cererea de suspendare a executării silite, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede posibilitatea ca presedintele instantei să dispună, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Încheierea dată în acest caz de presedintele instantei nu este supusă niciunei căi de atac. Singura conditie impusă de către legiuitor, potrivit alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, este plata unei cautiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane de lei pentru cererile neevaluabile în bani.

În analizarea constitutionalitătii acestui text de lege, trebuie avută în vedere, pe de o parte, urgenta care se impune în cazul suspendării provizorii a executării silite, urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii date de presedintele instantei, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale. Creditorul beneficiază de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea cautiunii menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

În ceea ce priveste prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie pretins încălcate, critica cu un atare obiect nu este întemeiată, deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar măsura instituită prin aceasta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fata legii.

Împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus suspendarea provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea căilor de atac si la dreptul la apărare, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În fine, Curtea observă că dispozitiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Constituie si cu motivări asemănătoare, solutia adoptată fiind de fiecare dată aceeasi, si anume că acestea sunt constitutionale. În acest sens este Decizia Curtii Constitutionale nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 622 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 1.053/35/C/2007 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si de Călina Domilescu, în nume propriu si în reprezentarea minorei Mariana Domilescu, în Dosarul nr. 2.532/115/2007 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.011

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ion Fane Boros în Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.


La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsă fiind Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.511/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Exceptia a fost ridicată de recurentul reclamant Ion Fane Boros, detinut în penitenciarul R.M.S. Giurgiu, cu ocazia solutionării recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 2.930 din 15 noiembrie 2006, pronuntată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile actului normativ criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (4) si ale art. 51 alin. (1).

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile de lege vizate de exceptie sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere, arată că prevederile criticate nu îngrădesc în niciun fel liberul acces la justitie, ci asigură realizarea acestui drept în acord cu prevederile art. 21 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constitutie, arată că practica constantă a Curtii Constitutionale a statuat principiul conform căruia egalitatea în drepturi a cetătenilor nu înseamnă uniformitate, având în vedere numărul si complexitatea situatiilor care pot apărea în practică.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a prevederilor actului normativ criticat fată de principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, atâta vreme cât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, apreciază că dispozitiile prevăzute de art. 21 alin. (4) si art. 51 alin. (1) din Constitutie nu sunt incidente în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”, si alin. (2) - „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 21 alin. (4) - „Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite” si ale art. 51 alin. (1) - „Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare este o reglementare specială care stabileste comportamentele considerate discriminatorii în viziunea legiuitorului si creează mecanismele prin care orice tip de discriminare poate fi sanctionat si eliminat.

Prin actul normativ mentionat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate si nediscriminare stabilite de către Constitutia României, precum si de către documentele internationale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispozitie prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii si repararea prejudiciului cauzat.

Actul normativ criticat sanctionează contraventional orice deosebire, excludere, restrictie sau preferintă care are ca scop ori efect restrângerea sau înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în domeniul politic, economic, social si cultural ori în orice alte domenii ale vietii publice, dacă deosebirea, excluderea, restrictia sau preferinta se datorează apartenentei la o rasă, nationalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv convingerilor, sexului sau orientării sexuale ori apartenentei la o categorie defavorizată.

Actul normativ criticat nu contravine principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, prevăzut de art. 16 din Constitutie, si nici principiului accesului liber la justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie, întrucât, pe de o parte, se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, iar pe de altă parte, nu îngrădeste dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor lor legitime.

De altfel, actul normativ criticat stabileste în cap. I „Principii si definitii”, în art. 1 alin. (3), că „Exercitarea drepturilor enuntate în cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate în situatii comparabile”, iar art. 3, că „Dispozitiile prezentei ordonante se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum si institutiilor publice[...]”.

Actul normativ criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni si nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetătenii aflati în situatii identice.

Pe de altă parte, actul normativ criticat nu îngrădeste în vreun fel accesul liber la justitie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justitie prin posibilitatea „persoanei care se consideră discriminată” de a formula, „în fata instantei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminării sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru si nu este conditionată de sesizarea Consiliului.”(cap. III „Dispozitii procedurale si sanctiuni”, art. 27).

Actul normativ criticat nu contravine nici dreptului la petitionare consacrat de art. 51 din Constitutie, atât timp cât stabileste în mod expres faptul că „persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvâr s irii faptei sau de la data la care putea să ia cunostintă de săvârirea ei”. [cap. II „Dispozitii speciale”, sectiunea a VI-a: „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării”, art. 20 alin. (1)]. În sesizarea adresată Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, „persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecintelor faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminării”, în temeiul art. 20 alin. (3), iar potrivit art. 20 alin. (9), „hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanta de contencios administrativ, potrivit legii.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Ion Fane Boros în Dosarul nr. 4.511/2/2006 al Înaltei Curti de Casaie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.012

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Sorina David în Dosarul nr. 2.964/118/2006 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.964/118/2006, Curtea de Apel Constanta - Sectia civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului.

Exceptia a fost ridicată de Sorina David, recurentă-reclamantă într-o cauză civilă având ca obiect obligatia de a face.

Autorul exceptiei a invocat si neconstitutionalitatea art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 pentru stabilirea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie respinsă ca fiind inadmisibilă de către instanta de judecată, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 si art. 9 din Legea nr. 112/1995 sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 11, 16, 20, 21, 47, 52 si 53, prevederilor art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind termenul rezonabil, demnitatea persoanei si proprietatea, precum si altor dispozitii specifice din legislatia internatională. În acest sens, autorul exceptiei sustine, în esentă, că prin textele de lege criticate se creează discriminare între persoanele care au dobândit statutul de chiriasi în aceste imobile după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 si persoanele care aveau acest statut anterior aparitiei acesteia. Legiuitorul nu a acordat posibilitatea tuturor acestor persoane care au calitate de chiriasi să cumpere, la un pret preferential, locuintele în care locuiesc, astfel că statul nu îsi respectă obligatia fundamentală de protectie socială si de asigurare a unui nivel de trai decent pentru toti cetătenii săi.

Instanta de judecată, considerând că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, apreciază că aceste dispozitii legale sunt constitutionale, sens în care invocă jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu ­tionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Desi, prin Încheierea instantei de judecată, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizează doar alin. 1 al art. 9 din lege, cu următorul continut: „Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a pretului.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si cel intern, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 47 privind nivelul de trai, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt invocate prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind termenul rezonabil, demnitatea persoanei si proprietatea, precum si alte dispozitii specifice din legislatia internatională, fără însă să se precizeze care sunt acestea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că motivele invocate în sustinerea acesteia demonstrează că autorul solicită modificarea sau completarea textului de lege criticat, în sensul extinderii sferei persoanelor care au dreptul să dobândească proprietatea asupra locuintei detinute cu chirie si asupra acelora care nu aveau calitatea de chiriasi ai imobilelor la data aparitiei legii.

De altfel, în realitate, problema este una de drept civil a cărei solutionare intră în competenta instantei judecătoresti chemată să aplice legea.

Din aceste perspective, solutia care se impune în spetă este cea de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepiei de neconstitutionalitate a art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, Curtea Constitutională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunte numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

În fine, dispozitiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea, constatând, prin numeroase decizii, că acestea sunt constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Sorina David în Dosarul nr. 2.964/118/2006 al Curtii de Apel Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.013

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxicom” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 19.816/245/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 19.816/245/2006, Tribunalul Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Taxicom” - S.A. din Iasi cu ocazia solutionării unui recurs comercial în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21. În acest sens, autorul exceptiei sustine că „art. 11 din Legea nr. 146/1997 - pentru a fi constitutional - trebuie să reglementeze, în mod corelativ, o scutire de taxă de timbru si pentru calea de atac a apelului si a recursului, deoarece nu este echitabil ca la fond reclamantul să fie scutit de plata taxei de timbru, iar pârâtul - dacă nu se regăseste între persoanele indicate de art. 17 din Legea nr. 146/1997 - să plătească - în recurs sau apel - jumătate din taxa datorată la fond”. Astfel, în lipsa unei corelatii între art. 11 si art. 17 din Legea nr. 146/1997, se creează „o inegalitate în fata legii” si „este îngrădit accesul la justitie”.

Instanta de judecată apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invocă jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitu ­tionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Desi, prin Încheierea instantei de judecată, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitu ­tionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizează doar alin. (1) al art. 11 din lege, cu următorul continut: „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoresti se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau actiunea neevaluabilă în bani, solutionată de prima instantă;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în bani.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 si 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 284 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine normelor constitutionale ale art. 16 si 21.

În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însăsi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

Cât priveste constitutionalitatea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 în raport cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu aduce atingere acestui principiu, deoarece nu face niciun fel de diferentiere între contribuabili.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxicom” - S.A. din Iasi în Dosarul nr. 19.816/245/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.016

din 8 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Asigurare Reasigurare Astra” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 38.258/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de către Societatea Comercială „Asigurare Reasigurare Astra” - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 prin faptul că oferă posibilitatea instantei învestite cu solutionarea pricinii (a cererii de sechestru judiciar) de a stabili sau nu cautiune în mod arbitrar, astfel încât să creeze un regim juridic mai favorabil societătii comerciale reclamante fată de orice altă societate comercială.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că articolul în raport de care pârâta a înteles să invoce exceptia de neconstitutionalitate nu contravine dispozitiilor constitutionale inserate la art. 16 alin. (1) si (2) din Constituţia României, „întrucât, chiar dacă oferă posibilitatea pentru instanta învestită în solutionarea cererii de stabilire sau nu a cautiunii, această posibilitate nu este arbitrară si nu creează un regim juridic mai favorabil pentru cealaltă parte”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, fată de prevederile art. 16 din Constitutie, apreciază că dispozitiile criticate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „În caz de admitere, instanta va putea să oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”, cât si ale alin. (2), „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate fac parte din sectiunea a III-a „Sechestrul judiciar” a capitolului IV „Măsurile asigurătorii” din Cartea a VI-a „Proceduri speciale” a Codului de procedură civilă, art. 600 din Codul de procedură civilă reglementând procedura de solutionare a cererii de sechestru judiciar.

Curtea constată că cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părtilor, această procedură având caracter contencios. Astfel, părtile pot învedera instantei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garantiile procesuale prevăzute de lege.

De asemenea, Curtea constată că numai în caz de admitere a cererii de sechestru judiciar „instanta va putea să oblige pe reclamant la darea unei cautiuni”, în cazul bunurilor imobile procedându-se la înscrierea sechestrului judiciar în cartea funciară.

Prevederile cuprinse în textul de lege criticat au caracter de normă dispozitivă, astfel încât judecătorii fondului sunt suverani să ordone un asemenea sechestru cu sau fără cautiune, în ipoteza admiterii cererii de sechestru judiciar.

În legătură cu invocarea dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere acestui principiu constitutional, întrucât se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea ia în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Asigurare Reasigurare Astra” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din 8 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman