MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 175 (XIX) - Nr. 730         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 29 octombrie 2007

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 702 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 722 din 13 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 730 din 13 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 921 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 732 din 13 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 779 din 20 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 785 din 20 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 786 din 20 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă

 

Decizia nr. 817 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 raportat la art. 1451 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 823 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 831 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal

 

Decizia nr. 833 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 836 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 din Codul penal

 

Decizia nr. 839 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 840 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 842 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.266. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Justitiei în domeniul public al municipiului Târnăveni si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târnăveni, judetul Mures

 

1.272. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile resedinte de judete în administrarea prefecturilor

 

1.273. - Hotărâre pentru înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile, darea în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trecerea acestora din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

1.274. - Hotărâre pentru aprobarea înscrierii în inventarul bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile, dării în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trecerii acestora din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

1.275. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Culturii si Cultelor a unui imobil trecut în proprietatea publică a statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.173. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei pentru modificarea Deciziei presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 660/2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicatii pentru serviciul de amator din România

 

3.174. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei privind modificarea Deciziei presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 699/2005 privind aprobarea Regulamentului personalului operator al statiilor de radiocomunicatii din România

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 702

din 11 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind partea Directia Generală a Finantelor Publice - Administratia finantelor publice Sector 5, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 76 alin. (1). În acest sens, arată că, desi legea cuprindea în continutul său un articol ce prevedea o infractiune, fapt pentru care adoptarea trebuia să aibă loc cu respectarea procedurii necesare legii organice, în realitate procedura s-a efectuat potrivit art. 76 alin. (2) din Constitutie, referitor la legile ordinare. În opinia sa, calificarea unei legi ca ordinară sau organică se face prin mentiunea ce însoteste textul legii la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Dacă instanta de contencios constitutional va considera că această mentiune referitoare la art. 76 alin. (2) din Constitutie este o greseală materială, atunci se va substitui Parlamentului, singurul în măsură să stabilească existenta unei astfel de erori în cuprinsul unui act pe care l-a adoptat. În sfârsit, arată că legile prin care s-au aprobat ordonantele de urgentă de modificare a Codului fiscal au fost legi ordinare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că cerinta constitutională referitoare la cvorumul necesar adoptării legilor organice a fost întrunită cu prilejul adoptării Codului fiscal.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de Mihai Doru Băjan cu prilejul solutionării unei cauze ce are ca obiect cererea prin care se solicită anularea obligatiilor de plată privind impozitul pe venit.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Legea nr. 571/2003 este neconstitutională, întrucât a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor constitutionale privind procedura de legiferare. În acest sens, arată că, potrivit precizării făcute în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003, legea a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutie, referitoare la cvorumul si numărul de voturi necesare adoptării legilor ordinare, desi această lege, reglementând în art. 245 infractiuni si pedepse, este lege organică în sensul art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie si nu poate fi adoptată decât cu majoritatea de voturi prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constitutie. Mai arată că o lege organică nu poate fi modificată sau completată decât prin acte normative de aceeasi fortă juridică. Astfel, dacă Legea nr. 571/2003 este neconstitutională, sunt neconstitutionale si toate celelalte acte normative care au modificat-o ori au completat-o ulterior.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată. Astfel, consideră că mentiunea din Monitorul Oficial în sensul că legea a fost adoptată în conditiile prevăzute de art.76 alin. (2) din Constitutie reprezintă o eroare materială. În acest sens, arată că în realitate, la votul final exprimat pentru adoptarea legii, atât la Senat, cât si la Camera Deputatilor, s-a realizat majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea unei legi organice.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă întrucât reglementarea din Codul fiscal prin care sunt prevăzute infractiuni si se instituie pedepse nu este aplicabilă autorului exceptiei.

Avocatul Poporului consideră că Legea nr. 571/2003 a fost adoptată cu respectarea prevederilor constitutionale, având în vedere că legile în materie fiscală, potrivit art. 73 din Constitutie, nu fac obiectul domeniului legilor organice, iar art. 245, prin care erau reglementate infractiuni, a fost abrogat prin Legea nr. 494/2004, care a introdus în Legea nr. 571/2003 un titlu nou pentru reglementarea infractiunilor la regimul fiscal. Această lege a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

În opinia autorului exceptiei, neconstitutionalitatea extrinsecă a Legii nr. 571/2003 rezultă din încălcarea, la adoptarea acesteia, a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) si ale art. 76 alin. (1) din Constitutie referitoare la domeniile care se reglementează prin legi organice, respectiv la majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor organice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) si nici în temeiul vreunei alte prevederi constitutionale. În acelasi timp, Curtea observă că reglementarea infractiunilor si pedepselor aplicabile faptelor penale apartine domeniului legii organice si poate fi adoptată numai cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constitutie.

Îndeplinirea cerintelor constitutionale referitoare la legiferare trebuie raportată la continutul normativ al legii la data adoptării ei si la numărul de voturi favorabil exprimate.

Analizând în continuare respectarea cerintelor constitu­tionale la data adoptării Legii nr. 571/2003, în raport cu criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea retine, în acord cu solutia pronuntată prin Decizia nr. 26 din 7 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, că pentru calificarea unei legi ca fiind organică sau ordinară nu este determinantă mentiunea făcută în Monitorul Oficial al României, în care se publică legea, cu privire la conditiile în care aceasta a fost adoptată, fiind mai importantă majoritatea de voturi înregistrată la data votului final asupra legii. Într-adevăr, singura cerintă constitutională în ceea ce priveste legalitatea adoptării unei legi organice este aceea de a se adopta „cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere”.

Curtea constată că, la data adoptării Codului fiscal, devenită Legea nr. 571/2003, a fost îndeplinită cerinta prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constitutie, referitoare la majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 33.895/3/CA/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 722

din 13 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Seven Seas” - S.R.L. din

Galati în Dosarul nr. 4.340/121/2006 al Tribunalului Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.340/121/2006, Tribunalul Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Seven Seas” - S.R.L. din Galati într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentintei civile prin care s-a solutionat plângerea împotriva unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitia legală criticată este neconstitutională întrucât, în cauză, recursul fiind cale de atac cu caracter devolutiv, trebuia ca, în vederea respectării dreptului la apărare, să se poată formula si alte probe în afara înscrisurilor.

Tribunalul Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât interdictia de a produce noi probe se aplică deopotrivă recurentului si intimatului, în conditiile legii, fără nicio discriminare între părtile aflate în proces. De asemenea, având în vedere că părtile au putut administra în fata primei instante toate dovezile de care au înteles să se folosească, iar instanta de recurs are posibilitatea, în situatia prevăzută de art. 3041 din Codul de procedură civilă, să le examineze sub toate aspectele, nu se poate sustine că se aduce atingere liberului acces la justitie sau dreptului la apărare al părtilor.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu creează discriminări pe considerente arbitrare si se aplică în mod egal tuturor părtilor procesului civil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „În instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justitie si art. 24 privind dreptul la apărare din Legea fundamentală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 475 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, arătând că reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, si nu încalcă drepturile fundamentale ale justitiabililor.

De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justitie, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în alte tări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părtilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Cu acest prilej Curtea mai observă că nu se poate retine nici încălcarea dispozitiilor art. 24 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Seven Seas” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 4.340/121/2006 al Tribunalului Galati - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 730

din 13 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 921 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 921 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „City Media” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 6.052/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.052/30/2006, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 921 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „City Media” - S.R.L. din Timisoara într-o cauză având ca obiect o contestatie în anulare întemeiată pe motivul neîndeplinirii procedurii de citare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitia legală criticată este neconstitutională, întrucât instituie un tratament juridic discriminatoriu între persoanele fizice si persoanele juridice, cu consecinta limitării exercitării dreptului la apărare al persoanelor juridice.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată în cauză.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că formularea textului de lege este clară si nu creează dubii cu privire la vointa legiuitorului în ce priveste modul de citare a persoanelor juridice, si anume comunicarea citatiei si a altor acte procedurale către persoanele juridice se poate face prin afisare numai atunci când se refuză primirea acestora sau atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul respectivei persoane juridice.

Legiuitorul a avut în vedere că la sediul unei persoane juridice, dacă există un reprezentant, acestuia i se pot comunica citatia si actele de procedură, iar procedura de afisare nu mai este necesară în asemenea situatie.

Procedura de afisare devine necesară numai atunci când la sediul persoanei juridice nu se află nimeni care să primească citatia si actele de procedură sau, dacă există reprezentanti ai persoanei juridice, acestia refuză să primească documentele.

Este firesc, în situatia în care există persoane fizice reprezentând persoana juridică, acestea să primească citatia si actele de procedură si să nu fie necesară procedura afisării, ceea ce nu este de natură să creeze o discriminare în privinta persoanelor juridice în raport cu persoanele fizice, care sunt citate si cărora li se comunică actele de procedură în conditiile reglementate de art. 92 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu la egalitatea în drepturi între cetăteni si persoane juridice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile 921 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Comunicarea citatiei si a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societătilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu exceptia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi si ale art. 24 referitor la dreptul la apărare din Legea fundamentală.

Examinând exceptia, Curtea retine că asupra constitu­tionalitătii textului de lege criticat s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 257 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a retinut, în esentă, că principiul egalitătii de tratament nu-si găseste aplicare în relatia persoană fizică - persoană juridică, fiind vorba de subiecte de drept aflate de plano în situatii juridice diferite si cărora li se aplică regimuri juridice diferite.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.


Cu acest prilej, Curtea mai retine că prevederile art. 921 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere nici dispozitiilor art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, prin textul de lege criticat se consacră două exceptii de la regula care prevede interdictia comunicării citatiei prin afisare. Prima exceptie o constituie situatia când se refuză primirea, iar a doua, situatia în care înmânarea citatiei nu este posibilă ca urmare a lipsei oricărei persoane de la sediul societătii. Prin aceste exceptii se previne posibilitatea tergiversării cauzei datorită unei permanente lipse de procedură.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 921 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „City Media” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 6.052/30/2006 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 732

din 13 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Adrian Horia Miclescu în Dosarul nr. 11.691/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, apărător cu delegatie la dosar, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia, sustinând oral concluziile scrise depuse la instanta care a sesizat Curtea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, apreciind că se cere completarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 28 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 11.691/1/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor.

Exceptia a fost ridicată de Adrian Horia Miclescu într-o cauză având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitia legală criticată este neconstitutională, întrucât includerea în calculul vechimii pentru acordarea pensiei de serviciu numai a vechimii în profesia de avocat reprezintă o discriminare fată de alte categorii de juristi, si anume fată de consilierii juridici.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece, în principiu, legiuitorul poate reglementa diferit în privinta vechimii în anumite profesii, fără ca acest lucru să constituie o discriminare, dacă conditiile exercitării respectivelor profesii sunt diferite.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale si că sustinerile autorului exceptiei au în vedere o omisiune a textului de lege criticat, si anume faptul că la calcularea vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu pentru procurori si judecători se ia în considerare doar perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, si nu si aceea în care acesta a exercitat profesia de consilier juridic. Or, Curtea Constitutională nu este legislator pozitiv si nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispozitii decât cele existente în cuprinsul acesteia.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, care au următorul continut: „Judecătorii, procurorii, precum si judecătorii financiari si procurorii financiari care au exercitat aceste functii la Curtea de Conturi a României sunt pensionati, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege si beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel putin 25 de ani numai în aceste functii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare si perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca acestea să poată fi mai mari de 10 ani.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei au în vedere o omisiune a textului de lege criticat, si anume faptul că cei 10 ani care pot fi luati în calculul vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu anticipate, potrivit celei de-a doua teze a 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, au în vedere doar perioada în care a fost exercitată profesia de avocat, iar nu si alte profesii de specialitate juridică, în spetă de consilier juridic. Or, dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că instanta de contencios constitutional „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Adrian Horia Miclescu în Dosarul nr. 11.691/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 779

din 20 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Maria Mihaela Costache în Dosarul nr. 7.200/104/2006 al Tribunalului Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.200/104/2006, Tribunalul Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de Maria Mihaela Costache, pârâtă într-o cauză având ca obiect actiunea de excludere a asociatului intentată de Dragos Bonea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitia de lege criticată este neconstitutională, întrucât creează un dezavantaj pentru asociatul exclus, în raport cu asociatii rămasi în societatea comercială, încălcând dreptul de proprietate al acestuia si dreptul la un proces echitabil. Totodată, sustine că textul criticat ar trebui să prevadă care sunt drepturile asociatului exclus.

Tribunalul Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că dispozitiile criticate nu încalcă dreptul părtilor la un proces echitabil si nici nu afectează dreptul de proprietate al asociatului exclus, deoarece, potrivit art. 224 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea părtii proportionale din capitalul social.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitia de lege criticată nu aduce atingere principiului inviolabilitătii proprietătii private, limitările pe care le stabileste fiind justificate de necesitatea protejării societătii.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii având următorul cuprins: „Ca urmare a excluderii, instanta judecătorească va dispune, prin aceeasi hotărâre, si cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalti asociati.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (2) si (3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private, precum si la prevederile art. 7 si art. 17 alin. (2) din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitate, respectiv proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul acesteia este nemultumit, în realitate, de o omisiune a textului de lege criticat din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, si anume de faptul că nu sunt reglementate drepturile asociatului exclus dintr-o societate comercială.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.

Ca atare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Maria Mihaela Costache în Dosarul nr. 7.200/104/2006 al Tribunalului Olt - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 785

din 20 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Ioan Măries în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.298/182/2006, Tribunalul Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul de procedură fiscală.

Exceptia a fost ridicată de Ioan Măries într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale în măsura în care se interpretează ca fiind aplicabile raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului de procedură fiscală, sub aspectul momentului în care începe să curgă prescriptia dreptului la executare silită. De asemenea, sustine că prin extinderea termenului de prescriptie i se creează creditorului o situatie juridică mai favorabilă decât cea a debitorului.

Tribunalul Maramure s - Sectia comercială, de contencios administrativ i fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece atât în vechea reglementare, cât si în cea prevăzută de art. 128 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescriptie de 5 ani curge de la data încheierii anului financiar în care a luat nastere dreptul sau de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat nastere respectivul drept, momentul fiind, în esentă, acelasi.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât este consacrat principiul potrivit căruia procedurile pornite sub imperiul unui act normativ urmează să fie desăvârsite conform prevederilor aceluiasi act normativ, avându-se în vedere evitarea perturbării sau reluării procedurilor în cauză, inclusiv efectele produse de actele juridice în cadrul acestei proceduri.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile criticate sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim unitar executărilor silite în functie de succesiunea în timp a legilor, astfel că nu se pune în discutie retroactivitatea legii noi.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 206 din Codul de procedură fiscală.

Ulterior sesizării, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare, dispozitiile art. 206 devenind dispozitiile art. 239, cu următorul cuprins:

- Art. 239: Dispozitii tranzitorii privind executarea silită

„Executările silite, în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispozitiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile criticate reprezintă norme de procedură în materie fiscală, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.

Totodată, dispozitiile criticate din Codul de procedură fiscală reprezintă norme tranzitorii si consacră principiul potrivit căruia, în materia executării silite, legea nouă este de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că executarea silită se va face după legea în vigoare în momentul efectuării ei. Asadar, Curtea constată că această solutie legislativă firească nu contine în sine niciun element de retroactivitate care ar putea conduce la încălcarea principiului neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Cu privire la critica autorului exceptiei, în sensul că dispozitiile art. 239 din Codul de procedură fiscală contravin dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că si aceasta este neîntemeiată, deoarece faptul că executarea silită în curs se continuă după regulile prevăzute de Codul de procedură fiscală nu are semnificatia unei inegalităti între creditor si debitor, acestia aflându-se în situatii juridice diferite.

De asemenea, Curtea retine că celelalte aspecte invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia - cum sunt cele privind momentul de la care curge termenul de prescriptie si cele privind aplicarea si interpretarea textului de lege dedus controlului de constitutionalitate - nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, ci tin de aplicarea legii în cadrul solutionării cauzei cu care a fost învestită instanta de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Ioan Măries în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 786

din 20 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 1.348/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către reprezentantul legal al autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prin care solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta fiind internat în spital.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că reprezentantul autorului exceptiei nu a depus nicio dovadă a internării sale în spital.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, întrucât nu a fost temeinic motivată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.348/225/2007, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agentia de pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât prevăd posibilitatea sanctionării persoanei juridice pentru contraventii comise de angajatii acesteia, care sunt persoane fizice si cărora le revine răspunderea directă pentru încălcarea legii.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei invocă numai aspecte ce tin de interpretarea si aplicarea legii.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare si din notele autorului exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă.

Anterior sesizării Curtii Constitutionale, Legea nr. 130/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, continutul fostului art. 14 regăsindu-se - în noua redactare - în art. 7.

Prin urmare, Curtea constată că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 din Legea nr. 130/1999, potrivit cărora: „Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) si ale art. 5 alin. (2) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.”

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2006, care au următorul cuprins: „Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1)-(4) constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 30 privind libertatea de exprimare, ale art. 51 privind dreptul de petitionare si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile criticate consacră răspunderea juridică a angajatorului pentru nerespectarea anumitor măsuri de protectie a persoanelor angajate în muncă.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei, în sensul că este neconstitutională sanctionarea persoanei juridice pentru contraventiile comise de angajatii săi, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, persoana juridică răspunde prin reprezentantii săi legali - persoane fizice, iar, pe de altă parte, are la dispozitie actiune în regres împotriva prepusilor săi, în cazul stabilirii răspunderii pentru faptele acestora.

Prin urmare, Curtea nu poate retine încălcarea dispozitiilor sau a principiilor constitutionale invocate în spetă.

Curtea mai retine că celelalte aspecte criticate de autorul exceptiei tin de aplicarea legii în cadrul solutionării cauzei cu care a fost învestită instanta de judecată, acestea neintrând în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă si ale art. II alin. (5) din Legea nr. 403/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protectie a persoanelor încadrate în muncă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 1.348/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 817

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 raportat la art. 1451 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 raportat la art. 1451 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Avramescu în Dosarul nr. 2.364/324/2006 al Judecătoriei Tecuci, de Daciana Brainas în Dosarul nr. 58/63/2005 (nr. vechi 2.955/P/2005) al Tribunalului Dolj - Sectia penală si de Alin Bîldea în Dosarul nr. 801/35/P/2007 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 313D/2007, nr. 611D/2007 si nr. 661D/2007 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 661D/2007 si nr. 611D/2007 la Dosarul nr. 313D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 februarie 2007, 23 aprilie 2007 si 24 aprilie 2007, pronuntate în dosarele nr. 2.364/324/2006, nr. 58/63/2005 (nr. vechi 2.955/P/2005) si nr. 801/35/P/2007, Judecătoria Tecuci, Tribunalul Dolj - Sectia penală si Curtea de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 145, în integralitatea sa, art. 145 alin. 2 raportat la art. 1451 si, respectiv, art. 145 alin. 2, toate din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Marian Avramescu, Daciana Brainas si Alin Bîldea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 23 referitoare la libertatea individuală si art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si art. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la libertatea de circulatie, art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil si art. 5 par. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece măsura obligării de a nu părăsi localitatea este aplicabilă, în opinia sa, doar în faza de urmărire penală. Or, instanta de judecată a aplicat textul criticat si în faza de cercetare judecătorească. De asemenea, legiuitorul nu a reglementat în mod clar în ce împrejurări poate fi contestată măsura luată în cea de-a doua fază a procesului penal, situatie care este de natură să afecteze în mod grav exercitarea în conditii de constitutionalitate a dreptului la apărare.

Prin absenta unei reglementări exprese, textul criticat instituie, în cursul judecătii, prelungirea măsurii de a nu părăsi localitatea până la solutionarea în fond a cauzei. Asa fiind, cetătenii fată de care s-a luat o măsură preventivă nu beneficiază în mod egal de acelasi tratament care să contrabalanseze luarea unor măsuri restrictive de libertate, cum ar fi de pildă situatia persoanelor arestate preventiv. De asemenea, o măsură restrictivă de libertate este la fel de gravă atât în cursul urmăririi penale, cât si al judecătii, si, prin urmare, nu ar trebui să existe vreun element de diferentiere în tratamentul procesual al acesteia în functie de fazele procesului penal.

Din cauza faptului că instanta nu este obligată să se pronunte periodic prin încheiere asupra legalitătii si temeiniciei măsurii obligării de a nu părăsi tara sau localitatea, încheiere care în mod normal ar fi supusă cenzurii unei instante de recurs, celui aflat în această situatie i se restrânge practic dreptul la un proces echitabil si liberul acces la justitie.

În sfârsit, în cazul prelungirii măsurii de a nu părăsi tara, textul criticat nu prevede obligativitatea încunostintării inculpatului, respectiv a citării acestuia pentru a se prezenta în fata procurorului în vederea asigurării dreptului la apărare. Pe cale de consecintă, inculpatul este pus în situatia de a nu mai putea solicita revocarea măsurii decât cu ocazia unei eventuale prelungiri, întrucât, potrivit art. 1402 din Codul de procedură penală, poate face plângere împotriva ordonantei procurorului numai în termen de 3 zile de la luarea măsurii.

Judecătoria Tecuci opinează că exceptia de neconstitu­tionalitate este întemeiată numai în ce priveste dispozitiile art. 145 alin. 23 din Codul de procedură penală, deoarece este permisă numai verificarea motivelor care justifică impunerea unor noi obligatii, înlocuirea sau încetarea celor existente, nu si a măsurii preventive reglementate ca atare de art. 145 alin. 1 din cod. Asa fiind, este afectat liberul acces la justitie.

Cât priveste celelalte alineate ale articolului criticat, prin raportare la dispozitiile constitutionale invocate, instanta de judecată apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât, prin natura sa, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea reprezintă o restrângere a exercitiului unor drepturi sau libertăti în deplină concordantă cu art. 53 din Legea fundamentală. Se observă că măsura preventivă se impune pentru buna desfăsurare a instructiei penale, iar legea reglementează cazurile si conditiile în care ea este aplicabilă.

Tribunalul Dolj - Sectia penală si Curtea de Apel Oradea opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul României consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale.

De asemenea, desi reprezintă o restrângere de drepturi, măsurile preventive sunt luate în scopul asigurării bunei desfăsurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, astfel încât această restrângere este justificată atunci când se ia cu respectarea conditiilor legale, având în vedere scopul pentru care ele sunt instituite.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate prin continutul lor nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justitiei si de a se prevala neîngrădit de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenta unui avocat în tot cursul procesului penal. Faptul că legiuitorul a instituit numai pentru faza urmăririi penale o durată maximă de 30 de zile în care învinuitul sau inculpatul este supus măsurii obligării de a nu părăsi localitatea nu poate conduce la concluzia că în acest mod s-ar crea o discriminare nejustificată a persoanelor aflate în faza judecătii. Aceasta este justificată de necesitatea solutionării cu celeritate a procesului penal.

De asemenea, textul legal criticat nu contravine nici dreptului la apărare ori liberului acces la justitie, întrucât lipsa posibilitătii de a ataca cu recurs anumite încheieri pronuntate în cursul judecătii este în concordantă cu art. 5 par.4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În sfârsit, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea reprezintă o restrângere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti în deplină concordantă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 145 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală „Continutul măsurii” de a nu părăsi localitatea, raportat la art. 1451 cu denumirea marginală „Obligarea de a nu părăsi tara”, ambele din Codul de procedură penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 1451 din Codul de procedură penală criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleasi prevederi din Legea fundamentală si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 352 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 14 octombrie 2004, respingând ca neîntemeiată exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 1451 din Codul de procedură penală, Curtea Constitutională a statuat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara reprezintă o restrângere a exercitiului dreptului la liberă circulatie, în deplină concordantă cu prevederile art. 53 din Constitutie. Această măsură se impune pentru desfăsurarea în bune conditii a instructiei penale, iar legea reglementează cazurile si conditiile în care ea este aplicabilă, în acord cu dispozitiile art. 25 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, fără a aduce atingere existentei dreptului. De asemenea, Curtea a retinut că instituirea de către legiuitor, numai pentru faza urmăririi penale, a unei durate maxime de 30 de zile în care învinuitul sau inculpatul este supus măsurii obligării de a nu părăsi tara, nu poate conduce la concluzia că în acest mod s-ar crea o discriminare nejustificată a persoanelor aflate în faza judecătii, fată de care instanta poate dispune luarea măsurii preventive pe întreaga durată a desfăsurării procesului. Această împrejurare este justificată de necesitatea solutionării cu celeritate a procesului penal si pentru evitarea obstructionării cercetării judecătoresti. Câtă vreme situatiile în care se află aceste persoane nu sunt similare, tratamentul juridic nu poate fi decât diferentiat.

Nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia art. 1451 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 23 din Constitutie, restrângerea, în conditiile legii, a exercitiului dreptului la liberă circulatie neavând semnificatia încălcării libertătii individuale a persoanei. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 139 din Codul de procedură penală, există oricând posibilitatea revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai există temei pentru mentinerea acestei măsuri preventive. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 141 din Codul de procedură penală, încheierea dată în primă instantă si în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau mentinerea unei măsuri preventive, cum este si cea a obligării de a nu părăsi tara, poate fi atacată separat cu recurs în situatia în care se apreciază, de către partea interesată, că această măsură a fost dispusă în mod nelegal.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele deciziei mai sus mentionate rămân valabile si în prezenta cauză si în ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 din Codul de procedură penală, deoarece sunt, potrivit prevederilor art. 1451 alin. 2 din acelasi cod, indisolubil legate de acestea din urmă, diferenta dintre cele două măsuri preventive fiind făcută doar de întinderea îndatoririi opozabile învinuitului sau inculpatului referitoare la libertatea de miscare restrânsă până la limita teritorială a tării sau a localitătii.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145 raportat la art. 1451 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Avramescu în Dosarul nr. 2.364/324/2006 al Judecătoriei Tecuci, de Daciana Brainas în Dosarul nr. 58/63/2005 (nr. vechi 2.955/P/2005) al Tribunalului Dolj - Sectia penală si de Alin Bîldea în Dosarul nr. 801/35/P/2007 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penală si pentru cauze cu minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 823

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. dj din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr. 7.536/109/2006 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, se doreste modificarea textului dedus controlului de constitutionalitate, ceea ce nu este de competenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.536/109/2006, Tribunalul Arges - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bejinaru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia limitează critica de neconstitutionalitate doar la dispozitia finală din art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, respectiv ”orice alt incident ivit în cursul executării”. Critica acestuia fată de textul de lege vizează faptul că legiuitorul nu limitează (nominalizează) motivele ce pot fi invocate si luate în seamă de către instanta de judecată pentru reducerea pedepsei în cazul condamnărilor definitive, respectiv în cazul condamnatilor definitivi aflati în cursul executării pedepsei închisorii. În opinia autorului exceptiei, formularea ”orice alt incident” trebuie să cuprindă si „orice incident de natură medicală rezultat ca urmare a unor boli cronice grave, boli incurabile sau handicapuri fizice sau psihice, afectiuni grave cu grad ridicat de pericol, cu atât mai mult cu cât sunt influentate direct proportional de factorii de mediu specifici detentiei si locurilor de retinere si care-i fac pe condamnatii respectivi inapti de o muncă utilă”, impunându-se să fie prevăzută în cadrul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală reglementarea „orice incident, chiar de natură medicală”. Inexistenta acestei prevederi permite instantelor de judecată ca atunci când sunt sesizate, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, cu incidente medicale ivite în cursul executării pedepsei să respingă contestatiile la executare pe considerentele că reglementarea cererilor respective se găseste în art. 453 si 455 din Codul de procedură penală. Această situatie, sustine autorul exceptiei, duce la încălcarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor garantate si consfintite de Constitutie în art. 21, 22, 34, 50 si 16.

Tribunalul Arges - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece critica art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală se referă la necesitatea unei noi reglementări si nu rezultă că textul invocat ar fi neconstitutional.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Contestatia la executare”, care au următorul continut: „Contestatia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: [...] d) când se invocă amnistia, prescriptia, gratierea sau orice altă cauză de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit în cursul executării.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 22 privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătătii si art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 461 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de contencios constitutional prin raportare la prevederile art. 16 si 21 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea.

Dispozitiile art. 22 privind dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătătii si ale art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap nu au incidentă în cauză.

De altfel, autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică reglementarea art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, întrucât formularea ”orice alt incident” nu cuprinde si „orice incident de natură medicală rezultat ca urmare a unor boli cronice grave, boli incurabile sau handicapuri fizice sau psihice, afectiuni grave cu grad ridicat de pericol, cu atât mai mult cu cât sunt influentate direct proportional de factorii de mediu specifici detentiei si locurilor de retinere si care-i fac pe condamnatii respectivi inapti de o muncă utilă”, impunându-se modificarea acesteia.

Curtea retine că prin critica de neconstitutionalitate se are în vedere completarea textului art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, solutia legislativă în cauză nemultumindu-l pe autorul exceptiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenta Curtii Constitutionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul exceptiei.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr. 7.536/109/2006 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 831

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Nicolae Doba în Dosarul nr. 291/306/2005 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului exceptiei, prin care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării exceptiei si până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător.


Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 291/306/2005, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Nicolae Doba.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal încalcă prevederile art. 21 din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie.

Judecătoria Sibiu consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, care au următorul cuprins: ”Învinuirea mincinoasă făcută prin denunt sau plângere, cu privire la săvârsirea unei infractiuni de către o anume persoană, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt contrare art. 21 din Constitutie, privitor la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 259 alin. 1 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constitutionalitate sub aspectele criticate si în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 270 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece o dispozitie legală care incriminează si sanctionează învinuirea mincinoasă a unei persoane cu privire la săvârsirea unei infractiuni nu poate fi considerată contrară prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie. Învinuirea mincinoasă presupune un denuntător care stie de la început că învinuirea se referă la o faptă care nu există sau care nu este săvârsită de persoana învinuită. Prin urmare, cunoscând acest adevăr, denuntătorul calomnios numai cu rea-credintă poate invoca în sustinerea exceptiei textele constitutionale privitoare la dreptul la acces liber la justitie sau la libertatea de opinie. Existenta infractiunii de denuntare calomnioasă presupune cunoasterea de către denuntător a caracterului mincinos al denuntării, prin care se aduce atingere înfăptuirii justitiei si demnitătii persoanei învinuite pe nedrept. Dacă făptuitorul a fost într-o eroare evidentă asupra situatiei de fapt, denuntul său, chiar dacă ar cuprinde afirmatii vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală în baza art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, ca drept fundamental, trebuie exercitat „cu bună-credintă”, potrivit art. 54 din Legea fundamentală, „fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti”. Or, această bună-credintă este exclusă în cazul persoanei care învinuieste în mod mincinos pe o altă persoană de săvârsirea unei infractiuni, situatie care face imposibilă încălcarea, prin art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Nicolae Doba în Dosarul nr. 291/306/2005 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 832

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, exceptie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că asupra dispozitiilor criticate Curtea s-a mai pronuntat, în sensul că acestea sunt constitutionale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudentă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.608/91/2006, Tribunalul Vrancea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, exceptie ridicată de Radu Albu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele criticate contravin dispozitiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie. În esentă, se arată că prevederile art. 248 din Codul penal sunt neconstitutionale, deoarece incriminarea prin texte de lege diferite a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv a abuzului în serviciu contra intereselor publice, contravine dispozitiilor constitutionale potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar. Art. 248 din Codul penal instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în functie de natura proprietătii, publică sau privată, fără a face distinctie între proprietatea publică si proprietatea privată a statului. Autorul exceptiei consideră că sintagma „unităti din cele la care se referă art. 145” extinde aplicabilitatea textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale ocrotite prin acesta. Cât priveste dispozitiile art. 2481 din Codul penal, acestea sunt criticate pe cale de consecintă, deoarece devin incidente în cazul consecintelor deosebit de grave ale faptei prevăzute de art. 248 din Codul penal.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că nu poate fi primită critica formulată în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în sensul că, prin continutul său, art. 248 din Codul penal contravine principiului constitutional al ocrotirii egale a proprietătii private, indiferent de titular, deoarece infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infractiune de serviciu, si nu o infractiune contra patrimoniului.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 248 si art. 2481 din Codul penal, care au următorul continut:

- Art. 248: „Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unităti din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”;

- Art. 2481: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale contravin art. 44 alin. (2) teza întâi din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietătii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activitătii subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei institutii, din cele mentionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la notiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal, este o infractiune de serviciu, si nu o infractiune contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este, în principal, bunul mers al activitătii unitătilor indicate în art. 145 din Codul penal.

De asemenea, această infractiune reprezintă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui functionar public si lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activitătii acesteia, fie o pagubă adusă patrimoniului ei. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei autorităti publice, institutii publice ori a altei persoane juridice de interes public sau producerea unei pagube patrimoniului acestora are, de regulă, consecinte sociale negative mai mari, fapt care justifică un regim sanctionator mai sever.

Existenta infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este conditionată de producerea de către functionarul public fie a unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unităti la care se referă art. 145 din Codul penal, fie a unei pagube aduse persoanei juridice de drept public, respectiv persoanei juridice de drept privat.

Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sanctiune diferită pentru faptele prin care se produc pagube cu caracter patrimonial, fără a face distinctie după cum bunurile în legătură cu care s-au produs pagubele apartin statului sau altor subiecte.

Sanctionarea mai severă a abuzului în serviciu contra intereselor publice reprezintă o optiune de politică penală, de competenta exclusivă a legiuitorului.

De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale în acest sens este constantă. Curtea a respins exceptiile de neconstitu-tionalitate privind prevederile art. 248 si art. 2481 din Codul penal printr-o serie de decizii, si anume Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Decizia nr. 255 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, si Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, ale căror considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, exceptie ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 833

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Lică în Dosarul nr. 7.244/231/2006 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului exceptiei, prin care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării exceptiei si până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.244/231/2006, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Lică.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstitutionale, deoarece permit judecarea unui inculpat pentru o faptă în legătură cu care nu s-a realizat urmărirea penală, eliminându-se această fază. În acest fel inculpatul nu ar putea beneficia de posibilitatea de a contesta pe parcursul urmăririi penale actele de urmărire penală, de a formula probatorii si apărări si, de asemenea, s-ar nesocoti principiul contradictorialitătii. În consecintă, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 24 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Focsani consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si au următorul cuprins: „Când în cursul judecătii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârsirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infractiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal si în ce priveste această faptă, iar instanta, după caz: a) dacă procurorul declară că pune în miscare actiunea penală, instanta, atunci când găseste cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperită.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii sunt contrare art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 24 privind dreptul la apărare din Constitutie.

Examinând excepia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu pot fi retinute criticile formulate, având în vedere următoarele considerente:

Dispozitiile art. 336 din Codul de procedură penală, care se referă la extinderea procesului penal pentru alte fapte, privesc cauzele în care actiunea penală se pune în miscare din oficiu. Această prerogativă încredintată procurorului în procesul penal este în concordantă cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora, „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor”. Asadar, este firesc si în conformitate cu prevederile constitutionale mentionate ca procurorul, care are initiativa procesului în cazurile în care actiunea penală este pornită din oficiu, să poată solicita si extinderea procesului penal, în conditiile prevăzute la art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Dispozitiile procesuale mentionate nu încalcă niciuna dintre prevederile constitutionale invocate în încheierea de sesizare. Astfel, prevederile art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părtilor de a formula apărări, de a propune probe si de a recurge la căile de atac stabilite de lege, asadar de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil, în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie si cu reglementările internationale în materie, asadar implicit si cu art. 24 din Constitutie, invocat, de asemenea, în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, nu au nicio incidentă în cauză, deoarece extinderea procesului penal nu poate fi solicitată, în cazurile prevăzute la art. 336 din Codul de procedură penală, decât de către procuror, si nu de către alte părti din proces (inculpat, parte responsabilă civilmente) si, prin urmare, nu se pune problema unor privilegii sau discriminări.

În acelasi sens sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 256 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, si nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, ale căror considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Lică în Dosarul nr. 7.244/231/2006 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 836

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 din Codul penal, exceptie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 209/44/2007, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 72 din Codul penal, exceptie ridicată de Panaite Gologan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 72 din Codul penal sunt neconstitutionale în raport cu art. 21 din Constitutie, deoarece „legiuitorul ar fi trebuit să precizeze că, la individualizarea pedepsei, se tine cont de persoana, conduita si atitudinea inculpatului”.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 72 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 278/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, care au următorul continut: „La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile părtii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârsite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Când pentru infractiunea săvârsită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.

La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se tine seama de dispozitiile părtii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârsite si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciază că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că individualizarea judiciară a pedepsei este realizată de instanta de judecată si constă în stabilirea si aplicarea pedepsei stabilite de lege pentru infractiunea săvârsită în functie de gradul de pericol social concret al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s„a comis infractiunea. Aplicarea pedepsei concrete realizată de instanta judecătorească are loc cu respectarea criteriilor de individualizare legală.

Prin însusi mecanismul de individualizare se garantează dreptul la un proces echitabil în sensul că se aplică o pedeapsă echitabilă în raport cu criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 din Codul penal, fără a se încălca dispozitiile art. 21 din Constitutie.

În acelasi sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 260 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, ale cărei considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 din Codul penal, exceptie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 839

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecătoriei Buzău.

La apelul nominal se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.407/2006, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gabriel Emilian Constantin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală intră în contradictie cu prevederile art. 11 alin. (2) si ale art. 20 alin. (2) din Constitutie si ale art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în sensul că nu include si existenta unui „viciu fundament de procedură”, respectiv că a existat un caz de incompatibilitate. Astfel, autorul exceptiei a făcut trimitere la faptul că unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul care a pronuntat Decizia penală nr. 356 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Buzău, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentintei penale nr. 1.409/2005 a Judecătoriei Buzău, a făcut parte si din completul care a pronuntat Decizia penală nr. 306/1999 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentintei penale nr. 2.028/1998 a Judecătoriei Buzău, ambele hotărâri ale Judecătoriei Buzău având ca obiect revizuirea Sentintei penale nr. 926/1996 a Judecătoriei Buzău.

Judecătoria Buzău consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, având următorul continut:


„Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instantă la solutionarea cauzei”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie si ale art. 4 par.2 din Protocolul nr. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la alte prevederi din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, si Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 394 din Codul de procedură penală.

În prezenta cauză, instanta constitutională constată că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată în conditiile în care cazul de incompatibilitate invocat de autorul excepiei este prevăzut în mod expres de art. 3859 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură penală, printre cazurile în care se poate face recurs.

În consecintă, nu se poate sustine că prin art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală se încalcă dispozitiile art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din Constitutie, cu trimitere la art. 4 par.2 din Protocolul nr. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Dispozitiile privind revizuirea hotărârilor judecătoresti definitive (deci deschiderea procesului conform legii si procedurii penale) sunt reglementate în mod expres în Codul de procedură penală, astfel că sunt respectate atât prevederile cuprinse în Legea fundamentală, cât si cele cuprinse în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În plus, Curtea constată că autorul exceptiei critică prevederile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În acest sens, prin Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, Curtea Constitutională a statuat că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite si nici nu-si poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 9.407/2006 al Judecătoriei Buzău.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 840

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 593/32/2007 al Curtii de Apel Bacău - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei solicită admiterea criticii de neconstitutionalitate, reiterând argumentele expuse în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 593/32/2007, Curtea de Apel Bacău - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Florin Efstatiade.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 278 din Codul de procedură penală intră în contradictie cu prevederile art. 21 si art. 129 din Constitutie, precum si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât „procurorul ierarhic care a solutionat plângerea, anterior, i-a comunicat rezolutia procurorului ce a dispus neînceperea urmăririi penale si prin semnarea adresei si-a însusit implicit solutia dată de subalternul său, astfel încât procurorul ierarhic superior a devenit incompatibil a mai solutiona plângerea si cu toate acestea art. 49 din Codul de procedură penală nu reglementează această situatie”.

Curtea de Apel Bacău - Sectia penală consideră că „redactarea art. 278 din Codul de procedură penală este deficitară, neasigurând garantia impartialitătii si obiectivitătii procurorului ierarhic superior, din moment ce acesta se implică în comunicarea solutiei procurorului de caz”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece „autorul exceptiei solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra reglementării existente în sensul completării ei, ceea ce contravine dispozitiilor Legii nr. 47/1992”.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de

judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 278 din Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la plângerea contra actelor procurorului.

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie si în art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile art. 278 din Codul de procedură penală, privind plângerea împotriva actelor procurorului, constituie norme de procedură prin care legiuitorul, în temeiul competentei sale constitutionale, stabilită de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, si dând expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, în conformitate cu art. 132 alin. (1) din Constitutie, a creat posibilitatea ca eventualele măsuri eronate luate de procuror să fie îndreptate de către procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat. Contrar sustinerilor autorului exceptiei, nu se aduce astfel atingere liberului acces la justitie si nici dreptului la folosirea căilor de atac, câtă vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instantele judecătoresti. În acest sens, art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează plângerea la instanta de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul solutionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fata instantei, respectiv împotriva „rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror”. Asa fiind, nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală, în raport de prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 si 129, respectiv fată de prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 593/32/2007 al Curtii de Apel Bacău - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 842

din 2 octombrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.657/4/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată din oficiu de instanta de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate contravin principiului constitutional consacrat în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum si dispozitiilor art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării. Astfel, consideră că art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală produce discriminări între făptuitorii care sunt trimisi în judecată prin rechizitoriu si făptuitorii care ajung în fata instantei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezolutiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. În acest sens, arată că, spre deosebire de situatia făptuitorilor care sunt trimisi în judecată prin rechizitoriu si fată de care s-a dispus o solutie de achitare în temeiul art. 10 lit. a)-e) din Codul de procedură penală, prilej cu care se solutionează si latura civilă a cauzei, cu toate că nu este angajată răspunderea penală a vreunei persoane, în cazul făptuitorilor al căror dosar este studiat de către instantă cu prilejul formulării unei plângeri împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, instanta nu poate examina latura civilă. În consecintă, autorul exceptiei apreciază că art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală este „neconstitutional în măsura în care se interpretează că nu permite solutionarea laturii civile în cazul în care solutia de netrimitere în judecată este corectă sub aspectul modului de solutionare a laturii penale”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, atunci când instanta penală respinge plângerea, prin sentintă, si mentine solutia din rezolutia sau ordonanta atacată, se confirmă doar legalitatea actului procurorului, iar aspectele legate de latura civilă pot face obiectul unui proces în fata instantei civile, în care să se analizeze pe fond toate sustinerile si probele propuse de părti, sub acest ultim aspect instanta care solutionează plângerea potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală fiind limitată la materialul din dosarul cauzei si la înscrisurile noi prezentate. În acest caz, ne aflăm în situatii diferite, cu reguli de procedură diferite, stabilite de legiuitor în virtutea atributelor sale constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea solutiei legislative initiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al


României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si au următorul cuprins: „Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii: a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată”.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum si a dispozitiilor art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării.

În acest sens, sustine că textul de lege criticat generează un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care sunt trimise în judecată prin rechizitoriu si cele care ajung în fata instantei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezolutiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Astfel, în cazul persoanelor care au formulat o plângere conform art. 2781 din Codul de procedură penală, instanta nu poate solutiona latura civilă a cauzei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că cele două categorii de persoane la care se referă autorul exceptiei nu se află în aceeasi situatie juridică, fiind supuse unor institutii juridice diferite. Astfel, spre deosebire de situatia solutionării plângerii formulate împotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere în judecată, care are în vedere persoane fată de care nu s-au desfăsurat decât acte de urmărire penală, în situatia persoanelor care au fost trimise în judecată prin rechizitoriu s-a pornit actiunea penală, iar acestea au dobândit calitatea de inculpat. Asa fiind, odată pornită actiunea penală, instanta procedează la judecata în fond a cauzei, dând, după caz, o solutie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, pronuntându-se si cu privire la latura civilă, în timp ce în cazul solutionării plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, instanta nu judecă infractiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor dosarului, a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În consecintă, Curtea apreciază că aceste aspecte justifică aplicarea, si în speta de fată, a solutiei consacrate în jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit căreia instituirea unui tratament juridic diferentiat nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, atâta vreme cât situatiile avute în vedere sunt diferite. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 si 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării.

Curtea constată că s-a pronuntat, în jurisprudenta sa, prin numeroase decizii, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi si dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garantii constitutionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, si Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale căror considerente îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.

De altfel, ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea exceptiei, este completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementării posibilitătii ca instanta de judecată, atunci când pronuntă o solutie de respingere a plângerii, formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, să solutioneze si latura civilă. O asemenea solicitare excedează competentei Curtii Constitutionale, care, în conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „[...] se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 octombrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Justitiei în domeniul public al municipiului Târnăveni si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târnăveni, judetul Mures

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unui imobil, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Justitiei în domeniul public al municipiului Târnăveni si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târnăveni, judetul Mures.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se va face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Tudor-Alexandru Chiuariu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 octombrie 2007.

Nr. 1.266.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Justitiei în domeniul public al municipiului Târnăveni si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Târnăveni, judetul Mures

 

Locul unde este situat

imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care

se transmite imobilul

Persoana juridică la care

se transmite imobilul

Codul de clasificare si

numărul de identificare

atribuit de Ministerul

Finantelor Publice

Caracteristicile tehnice ale imobilului

 

 

Municipiul Târnăveni,

Str. Republicii nr. 61,

judetul Mures

Ministerul Justitiei - Tribunalul Mures

Consiliul Local al Municipiului

Târnăveni,

judetul Mures

- cod 8.29.07

- Nr. M.F. 36990

- Clădire cu D+P+I cu 15 camere

- Suprafata construită = 181 m2

- Suprafata construită desfăsurată = 540,6 m2

- Fundatii din cărămidă, plansee din profile metalice, acoperis din tiglă


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile resedinte de judete în administrarea prefecturilor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile resedinte de judete în administrarea prefecturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 11 noiembrie 1994, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. În titlul si în cuprinsul hotărârii, denumirea „prefectura” se înlocuieste cu denumirea „institutia prefectului”.

2. Pozitia nr. 18 din anexă se modifică si va avea următorul cuprins:

 

„18. GALATI

Str. Domnească nr. 56,

Galati

2 corpuri: A si B

- Corpul A: subsol, parter si două etaje

- Corpul B: subsol, parter, mezanin si 3 etaje

- Garaj si atelier de întretinere, Str. Universitătii nr. 23

- suprafata construită totală: 2.452 m2

- terenul aferent total: 4.806 m2

- Nr. M.E.F. 112.297”

 

Art. II. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 octombrie 2007.

Nr. 1.272.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile, darea în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trecerea acestora din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2), al art. 12 alin. (1) si (2) si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului si darea în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative a imobilelor situate în municipiul Iasi, judetul Iasi, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Internelor si Reformei Administrative operează modificările corespunzătoare în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Art. 3. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul privat al statului si în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative a imobilelor prevăzute la art. 1.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 octombrie 2007.

Nr. 1.273.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se înscriu în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, se dau în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trec din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul privat al statului si în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative

 

Datele de identificare ale imobilului

Codul fiscal al

ordonatorului de credite

care detine imobilul

Baza legală de preluare

Valoarea imobilului

- lei -

Ministerul Economiei si Finantelor va atribui nr. în inventarul domeniului public

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 2, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57095

45.919

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 6, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57087

45.919

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 9, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57096

37.756

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 10, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57088

45.919

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 11, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57089

18.878

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 17, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57090

37.756

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 18, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57091

45.919

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 19, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57092

18.878

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina

nr. 76, bl. 991 B, ap. 22, judetul Iasi

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57094

45.919

 

Municipiul Iasi, sos. Nicolina nr. 76, bl. 991 B, ap. 30

5051447

Protocol nr. 96/1.09.1993, CL Iasi, CF nr. 57093

45.919

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea înscrierii în inventarul bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile, dării în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trecerii acestora din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2), al art. 12 alin. (1) si (2) si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul bunurilor din domeniul public al statului si darea în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative a imobilelor situate în municipiul Rădăuti, judetul Suceava, în orasul Tăsnad, judetul Satu Mare, si în municipiul Tulcea, judetul Tulcea, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Internelor si Reformei Administrative operează modificările corespunzătoare în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Art. 3. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul privat al statului si în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative a imobilelor prevăzute la art. 1.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 octombrie 2007.

Nr. 1.274.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care se înscriu în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, se dau în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv trec din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative în domeniul privat al statului si în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative

 

Datele de identificare a imobilului

Codul fiscal al ordonatorului de credite care detine imobilul

Baza legală de preluare

Valoare imobil - lei -

Ministerul Economiei

si Finantelor

va atribui nr.

în inventarul

domeniului public

Orasul Rădăuti,

Piata Unirii bl. 33, ap. 19,

judetul Suceava

4244482

Protocol nr. 9.839/3.580 din 20 noiem­brie 1998, Proces-verbal de receptie nr. 15.500/3.951 din 27 mai 2003 CF nr. 17.169 Rădăuti

188.190,89

 

Orasul Tăsnad,

cartierul Zorilor, bl. 41, parter, ap. 1,

judetul Satu Mare

4247403

Hotărârea Consiliului Local al Orasului Tăsnad nr. 18 din 25 noiembrie 1993, Protocol nr. 2.826/29.842 din 29 noiem­brie 2003 CF nr. 4.042 Tăsnad

22.594,86

 

Orasul Tăsnad,

cartierul Zorilor, bl. 41, parter, ap. 2,

judetul Satu Mare

4247403

Hotărârea Consiliului Local al Orasului Tăsnad nr. 18 din 25 noiembrie 1993, Protocol nr. 2.826/29.842 din 29 noiem­brie 2003 CF nr. 4.042 Tăsnad

28.296,79

 

Orasul Tăsnad,

cartierul Zorilor, bl. 41, et. 1, ap. 3,

judetul Satu Mare

4247403

Hotărârea Consiliului Local al Orasului Tăsnad nr. 18 din 25 noiembrie 1993, Protocol nr. 2.826/29.842 din 29 noiem­brie 2003 CF nr. 4.042 Tăsnad

22.594,86

 

Municipiul Tulcea,

Str. Podgoriilor bl. 32, sc. C, ap. 10, et. 3,

judetul Tulcea

4321666

Protocol nr. 155.688 din 9 decembrie

1994

CF nr. 13.246/N Tulcea

90.105,00

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Culturii si Cultelor a unui imobil trecut în proprietatea publică a statului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă darea în administrarea Ministerului Culturii si Cultelor pentru Mănăstirea Răchitoasa din cadrul Episcopiei Romanului a unui imobil, situat în comuna Răchitoasa, judetul Bacău, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în proprietatea publică a statului prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Răchitoasa nr. 14 din 17 august 2006, modificată prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Răchitoasa nr. 15 din 16 iulie 2007.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit prevederilor art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 17 octombrie 2007.

Nr. 1.275.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului proprietate publică a statului care se dă în administrarea Ministerului Culturii si Cultelor pentru Mănăstirea Răchitoasa din cadrul Episcopiei Romanului

 

Locul

unde este situat

imobilul

Persoana juridică

de la care se transmite imobilul

Persoana juridică

la care se transmite imobilul

Caracteristicile imobilului

Comuna Răchitoasa,

judetul Bacău

Comuna Răchitoasa,

din administrarea Consiliului

Local al Comunei Răchitoasa

Domeniul public al statului si în administrarea Ministe­rului Culturii si Cultelor pentru Mănăstirea Răchitoasa din cadrul Episcopiei Romanului

Imobil situat în incinta mănăstirii din satul Răchitoasa, compus din

4 pavilioane

Regim înăltime - parter

Suprafată aferentă (curti constructii) = 7.500 m2


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

 

DECIZIE

pentru modificarea Deciziei presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 660/2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicatii pentru serviciul de amator din România

 

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (1), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2006 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei, ale art. 132 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 alin. (1) si ale art. 30 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei emite prezenta decizie.

Art. I. - Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 660/2005 privind aprobarea Regulamentului de radiocomunicatii pentru serviciul de amator din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 si 1.137 bis din 15 decembrie 2005, se modifică după cum urmează:

1. Articolul nr. 5 se abrogă.

2. În anexa nr. 1 la decizie, la articolul 31, alineatele (2) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Candidatii care au obtinut calificativul «nesatisfăcător» la una sau la mai multe probe sau materii pot solicita înscrierea pentru a repeta examenul la aceste probe sau materii în sesiunea imediat următoare.

(3) Candidatii care nu se prezintă la examen sau nu reusesc să obtină si în această sesiune calificativul «satisfăcător» la materiile respective vor repeta examenul integral.”

3. Dispozitiile art. 30 alin. (1) lit. c), ale art. 34 alin. (3) lit. d), ale art. 40 lit. e), ale art. 41 alin. (3) lit. e), ale art. 48 alin. (1) lit. c) si ale art. 48 alin. (3) lit. e) din anexa nr. 1 la decizie se abrogă.

4. Anexa nr. 4 la decizie se abrogă.

Art. II. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei,

Alexandrina-Luminita Hîrtan

 

Bucuresti, 10 octombrie 2007.

Nr. 3.173.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

 

DECIZIE

privind modificarea Deciziei presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 699/2005 privind aprobarea Regulamentului personalului operator al statiilor de radiocomunicatii din România

 

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (1), (3) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2006 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei, ale art. 131 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 alin. (1) si ale art. 30 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei emite prezenta decizie.

Art. I. - Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 699/2005 privind aprobarea Regulamentului personalului operator al statiilor de radiocomunicatii din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 19 ianuarie 2006, se modifică după cum urmează:

1. Articolul nr. 4 se abrogă.

2. În anexa nr. 1 la decizie, la articolul 9 alineatul (6), litera d) se abrogă.

3. În anexa nr. 1 la decizie, la articolul 19 alineatul (5), litera f) se abrogă.

4. Anexa nr. 3 la decizie se abrogă. Art. II. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.

 

p. Presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei,

Alexandrina-Luminita Hîrtan

 

Bucuresti, 10 octombrie 2007.

Nr. 3.174.