MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 324       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 24 aprilie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 154 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, a prevederilor art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară

 

Decizia nr. 281 din 11 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 308 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

399. - Hotărâre privind recunoasterea Statutului de organizare si functionare al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din data de 11 octombrie 2007 în Cauza Dragos împotriva României

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 154

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, a prevederilor art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, a prevederilor art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, exceptie ridicată de Simona Chiotan în Dosarul nr. 13.674/54/2006 (nr. în format vechi 2.755/CAF/2006) al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile de neconstitutionalitate vizează o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 13.674/54/2006 (nr. în format vechi 2.755/CAF/2006), Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, a prevederilor art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, exceptie ridicată de Simona Chiotan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât nu reglementează dacă, în ipoteza încetării raporturilor de serviciu prin consimtământul părtilor, cauzele de încetare a acestor raporturi sunt imputabile sau nu angajatului.

Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 41 din Constitutie, deoarece, potrivit prevederilor de lege criticate, angajatul are dreptul de a opta între calitatea de functionar public si cea de personal contractual.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 este inadmisibilă. Referitor la celelalte texte de lege criticate, consideră că exceptia este neîntemeiată. În acest sens, sustine că aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constitutie, deoarece este optiunea angajatului de a alege între calitatea de functionar public si cea de personal contractual.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 este inadmisibilă. Cu privire la celelalte textele de lege criticate. consideră că acestea sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Ulterior sesizării Curtii, prin Încheierea din 15 martie 2007, Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. În urma republicării, textele de lege au fost renumerotate. Astfel, art. 84 alin. (1) lit. b) a devenit art. 97 lit. b) cu un continut identic în ceea ce priveste lit. b).

Asadar, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele prevederi:

- Art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 499/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.069 din 17 noiembrie 2004;

- Art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007;

- Art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 5 mai 2006.

Prevederile de lege criticate au următoarele redactări:

- Art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004: „(1) Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară si unitătile sale subordonate vor prelua personalul de specialitate din cadrul Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, al oficiilor judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti, al Institutului de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie si Cartografie si al birourilor de carte funciară.

(2) Personalul preluat poate opta între mentinerea calitătii avute anterior reorganizării sau cea de personal contractual în cadrul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară.”;

- Art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999: „Încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legală de numire în functia publică si are loc în următoarele conditii:

[…]

b) prin acordul părtilor, consemnat în scris;”.

Textul constitutional considerat a fi încălcat este cel al art. 41 privind munca si protectia socială a muncii. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004, Curtea constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al contenciosului constitutional, astfel că exceptia referitoare la aceste prevederi urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

II. Analizând criticile de neconstitutionalitate referitoare la art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 si art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999, Curtea observă că, în realitate, acestea privesc redactarea textelor de lege. Astfel, se apreciază de către autorul exceptiei că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu reglementează dacă, în ipoteza încetării raporturilor de serviciu prin consimtământul părtilor, cauzele de încetare a acestor raporturi sunt imputabile sau nu angajatului. Asadar, pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, art. 61 din Constitutie dispune că „Parlamentul este [... ] unica autoritate legiuitoare a tării”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie o atributie exclusivă a acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, exceptia de neconstitutionalitate referitoare la aceste prevederi de lege, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, a prevederilor art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si a prevederilor art. 17 alin. (1) din              Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară, exceptie ridicată de Simona Chiotan în Dosarul nr. 13.674/54/2006 (nr. în format vechi 2.755/CAF/2006) al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 281

din 11 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Compania Natională de Administrare a Fondului Piscicol din Bucuresti în Dosarul nr. 1.447/118/2006 al Tribunalului Constanta – Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.447/118/2006, Tribunalul Constanta – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Compania Natională de Administrare a Fondului Piscicol din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece creează o discriminare între părtile aflate în proces - două societăti comerciale, sub aspectul obligatiei la plata taxei de timbru, în măsura în care numai societatea aflată în stare de insolventă beneficiază de scutire de la plata acestei taxe pentru actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că dispozitiile care stabilesc scutirea de la plata taxei de timbru vin în sprijinul rolului special al administratorului judiciar sau al lichidatorului, acela de a reîntregi patrimoniul debitorului atât în interesul falitului, cât si al creditorilor ce urmăresc recuperarea creantelor lor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul sustine netemeinicia criticii de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul continut: „Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 677 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007, precum si prin alte decizii, răspunzând unor critici asemănătoare. Astfel, Curtea a statuat că, în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar are o pozitie si o situatie deosebite fată de toate părtile si fată de toti ceilalti participanti la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol si atributii determinate de lege. Acesta nu actionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăsurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum si în interesul creditorilor, pentru ca acestia să îsi poată valorifica creantele în cât mai mare măsură si cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situatiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de o parte, si părtile din cadrul procedurii, pe de altă parte.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Compania Natională de Administrare a Fondului Piscicol din Bucuresti în Dosarul nr. 1.447/118/2006 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 308

din 13 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Dimitrie Muscă în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 17.141/299/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Dimitrie Muscă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în sensul principiului constitutional consacrat de art. 21, se înscrie si posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instantelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

Or, în conditiile în care art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 prevede obligativitatea comunicării cererii de chemare în judecată persoanei împotriva căreia va fi pornită ulterior actiunea civilă si depunerea cererii în instantă numai însotită de dovada comunicării ei prin scrisoare recomandată, reglementarea criticată restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justitie, contravenind prevederilor constitutionale invocate. Spre exemplu, autorul exceptiei arată că, în cazul contestatiei la executare, conditiile impuse de lege au semnificatia drastică a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestă actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Or, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat că instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justitie implică în mod necesar asigurarea posibilitătii de a o utiliza pentru toti cei care au un drept sau interes legitim.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 nu relevă prin ele însele vicii de neconstitutionalitate, însă oferă premisele existentei unor asemenea vicii, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) si art. 53 din Constitutie. Cu toate că posibilitatea instituirii unor conditii administrative minime pentru a accede la justitie este de necontestat, situatia în care poate ajunge reclamantul care nu are dovada comunicării actelor de procedură către partea adversă, nu respectă exigentele normelor constitutionale. Astfel, respingerea cererii de chemare în judecată, pe motiv că dreptul subiectiv civil trebuia exercitat într-un anumit termen, calificat ca fiind de decădere, pune reclamantul în imposibilitatea de a-si apăra acest drept din cauza faptului că a fost obligat de lege să îndeplinească, în prealabil, o formalitate administrativă. Obligatia reglementată prin lege limitează accesul liber la justitie, nerespectând conditia prevăzută de dispozitiile art. 53 alin. (2) din Constitutie referitoare la necesitatea ca măsura restrictivă să fie proportională cu situatia care a determinat-o si să nu aducă atingere dreptului însusi.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale criticate instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, a cărei reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, texte de lege care au următorul continut: „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instantă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligatiei de comunicare.

Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu exceptia cererilor formulate în timpul judecătii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) care consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si cele ale art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că dispozitiile art. 46 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, în acest sens fiind deciziile nr. 128/2007, 85/2006 si 323/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 14 martie 2007, nr. 236 din 16 martie 2006 si, respectiv, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut că dispozitiile de lege criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt în deplină conformitate cu dispozitiile art. 21 din Constitutie.

În esentă, Curtea a retinut că dispozitiile criticate reglementează o procedură specială de solutionare a litigiilor privind creantele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creante si strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului si ocrotirea interesului public.

Întrucât ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea, aceasta se impune a fi mentinută.

În plus, analizând criticile autorului exceptiei, Curtea constată că, potrivit art. 46 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, prevederile referitoare la obligatia comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instantă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu exceptia cererilor formulate în timpul judecătii sau a celor prin care se exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, si anume Codul de procedură civilă. Or, această dispozitie anihilează critica de neconstitutionalitate, conform căreia, în cazul contestatiei la executare, conditiile impuse de lege au semnificatia drastică a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestă actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Astfel, în conditiile în care contestatia la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice executării silite, prin care se declansează controlul instantei cu privire la actele de urmărire silită, comunicarea acesteia intimatului, potrivit dispozitiilor de lege sus-mentionate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu este necesară înainte de depunerea în instantă.

De altfel, Curtea retine că exceptarea, prevăzută de teza a doua a textului de lege criticat, de la regula comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instantă, reglementată în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecătii sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile procesuale ale părtilor si constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a principiilor constitutionale care consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, exceptie ridicată de Dimitrie Muscă în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind recunoasterea Statutului de organizare si functionare al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România

 

În temeiul art. 29 alin. (3) si al art. 108 din Constitutia României, republicată, precum si al art. 49 alin. (2) si (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se recunoaste Statutul de organizare si functionare al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul Culturii si Cultelor,

Adrian Iorgulescu

 

Bucuresti, 9 aprilie 2008.

Nr. 399.

 

ANEXĂ

 

STATUTUL DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România

 

PREAMBUL

 

Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea este o biserică crestină, evanghelică, protestantă, care Îl mărturiseste pe Isus Hristos ca Domn si Mântuitor. Ea recunoaste Sfânta Scriptură ca fiind singura normă de credintă si practică. Biserica îsi îndeplineste misiunea în asteptarea iminentei reveniri a Domnului Isus Hristos.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Denumirea

Art. 1. - (1) Credinciosii adventisti de ziua a saptea din România, fără deosebire de nationalitate, limbă sau cultură, constituie o biserică crestină sub denumirea de Biserica Adventistă de Ziua a Saptea din România.

(2) Denumirea Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea se referă la două aspecte majore ale adevărului biblic: credinta în revenirea iminentă a Domnului Isus Hristos si respectarea zilei de Sabat ca memorial al creatiunii si semn al răscumpărării.

Simboluri si semne de identificare

Art. 2. - Sigla Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea, redată mai jos, cuprinde Biblia deschisă din care se înaltă crucea si o flacără întreită reprezentând Duhul Sfânt. Acestea ilustrează atât crezul fundamentat pe Sfintele Scripturi, centrat în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos, cât si călăuzirea permanentă a Duhului Sfânt.

Teritoriul

Art. 3. - Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea din România îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României.

Conducerea centrală

Art. 4. - Organul central de conducere si reprezentare al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea este Uniunea de Conferinte a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea. Denumirea prescurtată este Uniunea de Conferinte AZS sau UCAZS.

Misiunea

Art. 5. - (1) Misiunea Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România este să acorde asistentă religioasă si spirituală credinciosilor si să predice Evanghelia vesnică a Domnului Isus Hristos, în conformitate cu mesajul celor trei îngeri mentionati în cap. 14 din Apocalipsă, pentru a-i conduce pe oameni, în spiritul dragostei crestine, să devină ucenici ai lui Isus Hristos si membri ai Bisericii Sale, convinsi de răspunderea ce le revine fată de Dumnezeu si fată de societate.

(2)Biserica organizează si coordonează activităti de păstorire, învătare, instruire, educare, cultivare spirituală si vestire a Evangheliei, conform mandatului Domnului Isus din Matei 28: 19-20, prin toate mijloacele specifice ei.

(3) Membrii Bisericii sunt chemati:

a) să se închine lui Dumnezeu în particular si în public, individual si colectiv;

b) să cultive relatii strânse cu ceilalti credinciosi prin studierea Bibliei în biserică si în afara ei;

c) să promoveze răspândirea Bibliei, revelatia lui Dumnezeu prin vestirea Evangheliei si a făgăduintei celei de-a Doua Veniri a lui Isus Hristos, prin predicare în public si în particular, prin literatură, prin mijloace de comunicare în masă si mărturie personală;

d) să proclame principiile morale ale Legii lui Dumnezeu, standardul cel mai înalt privind modul de viată si relatiile umane;

e) să promoveze educatia crestină si un stil de viată sănătos;

f) să promoveze programe sociale pentru alinarea suferintelor si durerilor omenesti, prin practicarea dragostei crestine, prin organizarea de servicii si institutii umanitare si de binefacere, prin cursuri de educatie sanitară, de combatere a folosirii drogurilor, de consiliere familială etc. si prin acordarea de asistentă în orfelinate, aziluri, unităti de învătământ, spitale, unităti militare, penitenciare si altele;

g) să desfăsoare actiuni culturale menite să păstreze si să transmită valorile crestine în cadrul Bisericii si în societate.

Forma de conducere

Art. 6. - Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea are o formă de conducere preponderent reprezentativă, aleasă în mod liber. Forma de conducere reprezentativă a Bisericii recunoaste că autoritatea apartine credinciosilor Bisericii, iar responsabilitatea executivă pentru administrarea Bisericii este delegată unor organisme reprezentative si unor slujbasi reprezentativi.

Raportul cu Biserica Adventistă Mondială

Art. 7. - (1) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea din România este parte integrantă a Organizatiei Mondiale a Bisericii Adventiste „Conferinta Generală a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea”, cu sediul la Washington DC, SUA, si a organizatiei teritoriale „Diviziunea Euro-Africa”, cu sediul la Berna, Elvetia.

(2) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea din România se călăuzeste după principiile, statutele si regulamentele Bisericii Adventiste Mondiale.

 

CAPITOLUL II

Definirea Bisericii si mărturisirea de credintă

 

Art. 8. - Biserica Adventistă de Ziua a Saptea este comunitatea celor care aderă la valorile, principiile si standardele biblice definite în Mărturisirea de credintă a Bisericii si în normele Bisericii aflate în vigoare.

 

CAPITOLUL III

Relatia cu statul

 

Art. 9. - Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea sustine principiul separatiei bisericii de stat, iar în raporturile sale cu statul român este autonomă si se conduce după statutul propriu.

Art. 10. - (1) Conform Sfintelor Scripturi, ordinea civilă este rânduită de Dumnezeu. Adventistii de ziua a saptea recunosc autoritatea statului în chestiunile civile si recomandă supunere fată de cerintele sale, atât timp cât acesta actionează în sfera sa legitimă.

(2) În acelasi timp, credem că statul nu are competenta să se pronunte în materie de credintă religioasă si în aspecte legate de relatia dintre fiinta umană si Divinitate.

Art. 11. - Conform poruncii a patra a Decalogului, credinciosii adventisti de ziua a saptea respectă sâmbăta, începând de vineri de la apusul soarelui până sâmbătă la apusul soarelui, ca zi de repaus si sărbătoare religioasă, rânduită de Dumnezeu pentru închinare, cultivare spirituală si servicii de cult, si nu desfăsoară în această zi nicio lucrare în scopuri materiale sau de interes vremelnic, nici atunci când este vorba despre serviciu, scoală sau serviciul militar.

Art. 12. - (1) Crestinii adventisti de ziua a saptea respectă principiile si legile sănătătii descoperite în Sfintele Scripturi, promovează un stil de viată cumpătat si se abtin de la orice lucru care dăunează dezvoltării armonioase si depline a fiintei umane.

(2) Din acest motiv, credinciosii adventisti de ziua a saptea asteaptă ca nicio persoană fizică sau juridică, de drept privat sau public, să nu le impună o dietă contrară preceptelor credintei lor.

Art. 13. - Porunca a sasea din Decalog interzice uciderea omului. De aceea, adventistii de ziua a saptea se situează pe pozitia de necombatantă în cadrul serviciului militar.

 

CAPITOLUL IV

Membrii Bisericii

 

Art. 14. - Calitatea de membru al Bisericii poate fi dobândită de orice persoană care aderă de bunăvoie si din convingere la valorile, principiile si standardele biblice reflectate în Mărturisirea de credintă si în normele Bisericii, trăieste în armonie cu aceste principii si primeste botezul biblic.

Art. 15. - Fiecare membru al Bisericii poate să apartină unei singure biserici locale. Membrii se pot transfera într-o altă biserică locală în conformitate cu prevederile normelor Bisericii.

Art. 16. - Membrii Bisericii au dreptul să participe la serviciile religioase si adunările bisericii locale, să beneficieze de sprijin moral si asistentă spirituală, să aleagă si să fie alesi în diferite slujbe sau în comitetele de conducere ale Bisericii. De asemenea, pot fi alesi ca delegati pentru a reprezenta biserica locală la adunări generale ale unui nivel superior din structura Bisericii.

Art. 17. - Copiii nebotezati ai credinciosilor adventisti si persoanele care împărtăsesc principiile Bisericii si nu au calitatea de membru fac parte din corpul credinciosilor Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea.

Art. 18. - Părintii sau tutorii legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.

Art. 19. - Membrii Bisericii au datoria să trăiască în armonie cu principiile de credintă si organizare ale Bisericii, să contribuie la sustinerea ei prin slujire, comportament exemplar si prin mijloace materiale, în acord cu standardele biblice.

Art. 20. - (1) Biserica locală are dreptul si obligatia de a-I pune sub disciplină, până la retragerea calitătii de membru din rândurile ei, pe membrii care încalcă principiile biblice si normele Bisericii.

(2) Situatiile si conditiile în care membrilor li se poate administra disciplina Bisericii sunt înscrise în normele Bisericii.

(3) În cazul în care un membru al Bisericii se socoteste nedreptătit poate face apel la forul bisericesc superior, care poate dispune reanalizarea cazului.

Art. 21. - Dreptul de primire sau de retragere a calitătii de membru al Bisericii, precum si dreptul de a acorda scrisori de transfer apartin numai bisericii locale si se exercită la propunerea comitetului acesteia.

 

CAPITOLUL V

Structura organizatorică

 

Art. 22. - Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea din România cuprinde 3 niveluri organizatorice: biserica locală, conferinta si Uniunea de conferinte.

Art. 23. - (1) Biserica locală este nivelul de bază al organizatiei Bisericii.

(2) Bisericile locale de pe un anumit teritoriu formează o conferintă. Ansamblul conferintelor de pe întregul teritoriu al României formează Uniunea de Conferinte a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România.

Art. 24. - (1) Conferintele si Uniunea de conferinte sunt persoane juridice de utilitate publică. În prezent, în cadrul Uniunii române functionează 6 conferinte.

(2) La data adoptării prezentului statut, în cadrul Uniunii de Conferinte a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea functionează următoarele conferinte:

a) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Banat, respectiv Biserica AZS - Conferinta Banat, cu sediul în municipiul Arad, str. Stefan cel Mare nr. 3, judetul Arad, având jurisdictie în judetele Arad, Bihor, Caras-Severin, Hunedoara si Timis;

b) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Moldova, respectiv Biserica AZS – Conferinta Moldova, cu sediul în municipiul Bacău, str. Oituz nr. 53, judetul Bacău, având jurisdictie în judetele Bacău, Botosani, Galati, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui si Vrancea;

c) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Muntenia, respectiv Biserica AZS – Conferinta Muntenia, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Negustori nr. 15, sectorul 2, având jurisdictie în municipiul Bucuresti si în judetele Brăila, Buzău, Călărasi, Constanta, Dâmbovita, Giurgiu, Ialomita, Ilfov, Prahova si Tulcea;

d) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Oltenia, respectiv Biserica AZS - Conferinta Oltenia, cu sediul în municipiul Craiova, Str. 24 Ianuarie nr. 1, judetul Dolj, având jurisdictie în judetele Arges, Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Teleorman si Vâlcea;

e) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Transilvania de Nord, respectiv Biserica AZS - Conferinta Transilvania de Nord, cu sediul în municipiul Cluj- Napoca, str. Ghe. Bilascu nr. 101, judetul Cluj, având jurisdictie în judetele Alba, Bistrita-Năsăud, Cluj, Maramures, Sălaj si Satu Mare;

f) Biserica Crestină Adventistă de Ziua a Saptea - Conferinta Transilvania de Sud, respectiv Biserica AZS - Conferinta Transilvania de Sud, cu sediul în municipiul Târgu Mures, str. Predeal nr. 120, judetul Mures, având jurisdictie în judetele Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu.

Art. 25. - (1) Bisericile locale nou-constituite pe teritoriul unei conferinte sunt primite ca membre în rândul celorlalte biserici ale conferintei respective de către Adunarea generală a acesteia, aflată în sesiune.

(2) Conferintele nou-constituite pe teritoriul Uniunii de conferinte sunt primite în Uniune de către Adunarea generală a acesteia, aflată în sesiune.

Art. 26. - (1) În cadrul Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea pot functiona: edituri, tipografii, institutii de învătământ de diferite grade si profiluri, Institutul Teologic, institutii sanitare, posturi de radio si TV, Casa de pensii, cămine de bătrâni, orfelinate si alte institutii de caritate si de interes social.

(2) Institutiile Bisericii pot functiona pe baza statutului propriu, adoptat de forurile abilitate. Aceste institutii pot functiona fără statut juridic sau pot avea statut juridic.

(3) Reprezentantii institutiilor prevăzute la alin. (1), la aprecierea Adunării generale, pot fi alesi în comitetele executive ale conferintelor sau în Comitetul Uniunii, în functie de organizatia fată de care sunt subordonate.

Art. 27. - Casa de pensii functionează după statutul propriu, stabilit de Comitetul executiv al Uniunii de conferinte.

 

CAPITOLUL VI

Biserica locală

 

Art. 28. - Biserica locală este o organizatie formată dintr-un număr suficient de credinciosi, înfiintată de membri ai Bisericii, cu aprobarea comitetului executiv al conferintei pe al cărei teritoriu se află.

Art. 29. - Biserica locală nu are personalitate juridică, fiind parte integrantă a conferintei. Ea functionează pe baza unei autorizatii eliberate de Uniunea de conferinte, valabilă în fata oricărei autorităti. Biserica locală se poate angaja în proiecte sau în parteneriate si cooperări numai în baza unei autorizări din partea conferintei.

Art. 30. - Dintr-o biserică locală pot face parte si grupe de credinciosi din localitătile învecinate sau credinciosi izolati.

Grupele functionează pe baza unei autorizatii eliberate de Uniunea de conferinte si sunt subunităti ale bisericii locale de care apartin. În aceste grupe se pot oficia servicii de cult si de învătare a Sfintelor Scripturi.

Art. 31. - Biserica locală desfăsoară activităti religioase atât în ziua de Sabat, cât si în celelalte zile ale săptămânii, în locasul de cult, dar si în spatii publice, în case particulare si în aer liber, cum ar fi: predicarea si învătarea Sfintelor Scripturi, servicii de cult, activităti de instruire si vestire a Evangheliei, botezuri, cununii religioase, înmormântări si orice alte activităti compatibile cu doctrina si misiunea Bisericii.

Art. 32. - Serviciile de închinare ale Bisericii sunt publice si nimeni nu poate fi împiedicat sau obligat să participe. Nimeni nu are voie să tulbure activitatea Bisericii.

Art. 33. - (1) Organul de conducere al bisericii locale este comitetul acesteia si este format din unul sau mai multi prezbiteri, primul diacon, casierul si un număr de slujbasi hotărât de adunarea generală, în functie de mărimea bisericii. Comitetul si adunarea administrativă sunt conduse de pastorul delegat de conferintă, iar în lipsa acestuia, de către prezbiter, cu acordul pastorului sau al conferintei.

(2) Cele mai importante atributii ale comitetului bisericii locale sunt: hrănirea spirituală a membrilor, păstrarea puritătii doctrinale, sustinerea standardelor crestine, coordonarea lucrării de evanghelizare, administrarea finantelor si a bunurilor bisericii si coordonarea departamentelor. Comitetul analizează si recomandă adunării administrative modificările în privinta calitătii de membru.

Art. 34. - (1) Alegerea comitetului bisericii locale si a slujbasilor ei se fac, de regulă, din 2 în 2 ani, dintre membrii bisericii respective, de către adunarea generală a acesteia, conform prevederilor normelor Bisericii.

(2) Delegatii pentru Adunarea generală a conferintei pot fi alesi odată cu slujbasii bisericii locale sau la o adunare administrativă special convocată în scopul acesta.

Art. 35. - Dizolvarea sau excluderea unei biserici locale se face în conformitate cu normele Bisericii, atunci când aceasta rămâne cu un număr atât de mic de credinciosi încât functionarea devine imposibilă sau când persistă în apostazie.

Art. 36. - Activitătile din biserica locală se desfăsoară pe departamente, conform prevederilor normelor Bisericii. Între acestea sunt: Administrarea crestină a vietii, Asociatia pastorală, Comunicare, Copiii, Diaconia, Educatia, Misiunea femeii, Publicatii, Relatii publice si libertate religioasă, Sănătate, Spiritul profetic, Scoala de Sabat si Lucrarea personală, Tineretul, Viata de familie si altele.

Art. 37. - Slujbasii bisericii locale slujesc în mod voluntar si îsi exercită atributiile în teritoriul bisericii locale care i-a ales.

 

CAPITOLUL VII

Conferinta

 

Art. 38. - (1) Conferinta este o organizatie a Bisericii, cu personalitate juridică, având rol spiritual, administrativ si de reprezentare. Ea este alcătuită din totalitatea bisericilor locale de pe un anumit teritoriu, având drept de jurisdictie asupra acestora.

(2) Conferintele de pe teritoriul României apartin Uniunii de Conferinte a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din România si au aceleasi scopuri, principii si reguli de organizare cu aceasta.

Art. 39. - (1) Adunarea generală a Conferintei este organul deliberativ si se compune din delegatii de drept si delegatii alesi.

(2) Delegatii de drept sunt:

a) toti membrii Comitetului executiv al conferintei;

b) membrii Comitetului executiv al Uniunii de conferinte, prezenti în Adunarea generală a conferintei;

c) membrii prezenti ai Comitetului Diviziunii;

d) membrii prezenti ai Comitetului Conferintei generale;

e) pastorii, pastorii asistenti si pastorii stagiari.

(3) Delegatii alesi sunt: câte un delegat ales pentru fiecare biserică locală cu un număr mai mic de 250 de membri si câte un delegat pentru fiecare 250 de membri sau fractiune de 250 de membri pentru bisericile locale cu un număr mai mare de 250 de membri.

(4) Numărul delegatilor mentionati la alin. (2) lit. b), c) si d) nu va depăsi, împreună, 10% din numărul total al delegatilor.

(5) La Adunarea generală a conferintei pot participa cu drept de vot si reprezentanti ai institutiilor conferintei si alti invitati propusi de Comitetul executiv si aprobati de Adunarea generală, dar nu mai mult de 10% din numărul delegatilor alesi.

Art. 40. - (1) Sesiunile Adunării generale a conferintei pot fi ordinare si extraordinare. Adunarea generală ordinară a conferintei se convoacă din 4 în 4 ani de către comitetul executiv al acesteia. Data si locul stabilite pentru sesiune se anuntă în publicatia oficială a Bisericii, cu cel putin două luni înainte de începerea sesiunii. Exceptiile vor fi votate de Adunarea generală a conferintei.

(2) Adunările generale extraordinare se convoacă de către Comitetul executiv al conferintei în următoarele cazuri:

a) din initiativa Comitetului executiv al conferintei;

b) prin votul majoritătii delegatilor aflati în sesiune;

c) la cererea unui procent de 40% din numărul bisericilor, exprimat prin comitetele lor;

d) la cererea Comitetului Uniunii, al Diviziunii sau al Conferintei generale.

(3) Data si locul stabilite pentru sesiunea extraordinară se anuntă în publicatia oficială a Bisericii, cu cel putin o lună înainte.

Art. 41. - (1) Adunarea generală a conferintei are autoritatea:

a) să aleagă administratorii conferintei, directorii departamentelor si membrii Comitetului executiv al conferintei, precum si alti slujbasi care nu fac parte din acest comitet;

b) să acrediteze personalul conferintei;

c) să ratifice înfiintarea si dizolvarea de biserici locale;

d) să hotărască asupra tuturor chestiunilor legate de bunul mers al conferintei.

e) să adopte directiile strategice ale conferintei.

(2) Adunarea generală poate transfera Comitetului executiv responsabilitatea numirii unor directori de departamente, directori asociati si administratori asociati.

(3) Modul de desfăsurare a Adunării generale se stabileste prin instructiuni emise de Comitetul executiv al Uniunii de conferinte.

Art. 42. - Toti delegatii cu drept de vot, la o sesiune a Adunării generale a Conferintei, trebuie să fie membri cu o bună reputatie, care nu sunt sub disciplina bisericii.

Art. 43. - Fiecare delegat de drept sau ales are dreptul la un singur vot. Votul este direct.

Art. 44. - (1) Organul de conducere al conferintei, între sesiuni, este Comitetul executiv. Numărul membrilor acestuia nu poate depăsi 25 de persoane. Presedintele, secretarul si trezorierul conferintei sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv. Functia de secretar si trezorier poate fi detinută de aceeasi persoană. Ceilalti membri ai Comitetului executiv sunt alesi dintre directorii de departamente, pastori si pastori asistenti, directori de institutii si membri laici.

(2) Administratorii Uniunii Române, ai Diviziunii si ai Conferintei generale sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv al conferintei. Numărul lor se adaugă celor mentionati mai sus, dar numărul celor care au drept de vot nu va depăsi 10% din numărul total al membrilor prezenti ai comitetului.

Art. 45. - Presedintele conferintei, care trebuie să fie pastor hirotonit, cu experientă, este primul administrator si se raportează la Comitetul executiv al conferintei în consultare cu secretarul si trezorierul. El actionează ca presedinte al Adunării generale si al Comitetului executiv si va sluji în interesul general al conferintei, după cum hotărăsc Adunarea generală si Comitetul executiv. El reprezintă organizatia în cadrul Bisericii si în relatiile cu institutiile statului sau cu alte persoane fizice si juridice. În activitatea sa de conducere aderă la reglementările Uniunii de conferinte, Diviziunii si Conferintei generale, lucrând în armonie cu Comitetul Uniunii de conferinte si în strânsă consultare cu administratorii Uniunii. El este membru din oficiu al Comitetului executiv al Uniunii de conferinte.

Art. 46. - Secretarul conferintei, asociat cu presedintele, în calitate de administrator, slujeste sub conducerea Comitetului executiv si actionează ca vicepresedinte al Comitetului executiv.

Secretarul se raportează la Comitetul executiv al conferintei după consultarea cu presedintele. Este de datoria secretarului să păstreze procesele-verbale ale adunărilor generale si ale sedintelor Comitetului executiv; el pune la dispozitie copii ale acestor procese-verbale tuturor membrilor Comitetului executiv si administratorilor Uniunii de conferinte. De asemenea,

secretarul pune la dispozitie informatiile cerute de către presedinte sau de Comitetul executiv si îndeplineste orice alte îndatoriri care apartin slujbei sale.

Art. 47. - (1) Trezorierul conferintei, asociat cu presedintele, în calitate de administrator, slujeste sub conducerea Comitetului executiv.

(2) Trezorierul se va raporta la Comitetul executiv al conferintei după consultare cu presedintele.

(3) Trezorierul este răspunzător de asigurarea conducerii financiare în cadrul organizatiei, ceea ce va include, dar nu se va limita la, primirea, păstrarea si cheltuirea de fonduri în armonie cu hotărârile Comitetului executiv, si de trimiterea fondurilor curente către Uniunea de Conferinte/Diviziune/ Conferinta generală, în armonie cu regulamentele Diviziunii Euro-Africa, denumită în continuare EUD; va asigura totodată informatii de natură financiară presedintelui si Comitetului executiv. De asemenea, trezorierul pune la dispozitia administratorilor Uniunii de conferinte copii ale documentelor financiare.

Art. 48. - Directorii de departamente ai conferintei vor lucra sub îndrumarea Comitetului executiv al conferintei si a presedintelui si vor sluji în calitate de sfătuitori ai Bisericii.

Art. 49. - Comitetul executiv al conferintei este organul de conducere între sesiunile Adunării generale si are deplina autoritate să actioneze în numele acesteia, având următoarele atributii:

a) elaborează strategia conferintei, pe baza liniilor directoare stabilite de Adunarea generală, si promovează planurile Uniunii;

b) răspunde de bunul mers al vietii religioase si morale în cuprinsul conferintei;

c) veghează la păstrarea unitătii de doctrină, organizatie si practică religioasă;

d) hotărăste asupra administrării bunurilor si valorilor conferintei;

e) completează locurile vacante produse în timpul mandatului său. În cazul în care trebuie ales un nou presedinte, Comitetul executiv va fi condus de către presedintele Uniunii sau de către delegatul acestuia;

f) angajează dintre membrii Bisericii personalul necesar desfăsurării activitătii în conferintă, conform schemei de personal aprobate de Comitetul executiv al conferintei, si emite deciziile corespunzătoare;

g) hotărăste asupra definitivărilor, concedierilor si demisiilor privitoare la toti angajatii conferintei;

h) în intervalul dintre sesiuni, acreditează personalul si retrage acreditarea persoanelor nedemne. Retragerea acreditării unei persoane din Comitetul executiv al conferintei se poate face numai cu aprobarea a două treimi din numărul membrilor săi;

i) aprobă bugetul conferintei si veghează la executarea lui; aprobă bilantul contabil;

j) face propuneri Uniunii pentru hirotonirea pastorilor sau pentru retragerea calitătii de pastor;

k) hotărăste asupra mutării pastorilor în cuprinsul conferintei;

l) stabileste sfera de activitate a personalului pastoral si administrativ;

m)stabileste atributiile directorilor de departamente;

n) exercită dreptul de disciplină asupra tuturor angajatilor conferintei, judecând în primă instantă abaterile săvârsite;

o) acceptă daruri, donatii, testamente, mosteniri, subventii, legate si altele;

p) sustine si apără interesele de orice natură ale conferintei;

r) hotărăste înfiintarea de institutii subordonate conferintei;

s) avizează cererile de reprimire a persoanelor căsătorite/recăsătorite fără să fi avut acest drept;

s) hotărăste mutarea sediului;

t) numeste delegatii pentru Adunarea generală a Uniunii de conferinte;

t) convoacă Adunarea generală a conferintei;

u) aprobă înfiintarea bisericilor locale;

v) hotărăste destinatia caselor de rugăciune, a caselor parohiale si a celorlalte imobile;

x) solutionează plângerile.

Art. 50. - (1) Personalul pastoral al Conferintei este alcătuit din: pastori hirotoniti, pastori asistenti si pastori stagiari.

Lucrătorii biblici sunt angajati pe termen, pentru scopuri misionare si evanghelice. Ei nu participă din oficiu la adunările generale ale conferintei.

(2) Angajatii conferintelor si ai institutiilor lor sunt transferati în functie de interesele Bisericii.

Art. 51. - (1) Pastorii sunt angajati dintre absolventii unei institutii de învătământ teologic AZS care si-au dovedit chemarea în timpul unei practici corespunzătoare.

(2) În lucrarea pastorală si evanghelică pot fi angajate si femei. Angajarea în lucrarea pastorală si evanghelică a femeilor nu implică actul de hirotonire a acestora.

Art. 52. - Personalul clerical si cel asimilat, dar si membrii comitetului de conducere al bisericii locale nu pot fi obligati să dezvăluie faptele încredintate sau de care au luat cunostintă în exercitarea statutului lor.

Art. 53. - Motivele pentru care un pastor sau alt angajat al uneia dintre organizatiile si institutiile Bisericii poate fi concediat sunt următoarele: neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, încălcarea legislatiei muncii, lipsa de vocatie, restructurarea organizatiei, motive bugetare, purtare imorală, abatere de la doctrinele Bisericii AZS, abateri grave de la normele si regulamentele Bisericii si pierderea calitătii de membru al Bisericii.

 

CAPITOLUL VIII

Uniunea de conferinte

 

Art. 54. - Uniunea de conferinte este organul central de conducere - centrul de cult - al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România, cu functie spirituală, administrativă si de reprezentare a acesteia, având personalitate juridică.

Art. 55. - (1) Adunarea generală a Uniunii de conferinte este organul deliberativ suprem al Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din România si se compune din:

a) delegatii de drept, si anume:

- membrii Comitetului executiv al Uniunii;

- membrii prezenti ai Comitetului executiv al Diviziunii;

- membrii prezenti ai Comitetului executiv al Conferintei generale.

b) delegatii alesi, si anume: câte un delegat pentru fiecare conferintă, indiferent de numărul membrilor ei, si câte un delegat pentru fiecare 350 de membri sau fractiune de 350 de membri, în proportie de jumătate laici si jumătate pastori.

c) alte persoane din conducerea institutiilor denominationale detinute si conduse de Uniune si de la conferinte pot fi recomandate de către Comitetul executiv al Uniunii de Conferinte si acceptate de către delegatii aflati în sesiune.

Numărul acestor delegati nu va depăsi 10% din numărul total al delegatilor alesi.

(2) Delegatii prevăzuti la alin. (1) lit. b) sunt alesi de către Adunarea generală a conferintelor sau de către Comitetul executiv al acestora.

(3) Delegatii prevăzuti la alin. (1) lit. b) si c) nu pot depăsi 10% din totalul delegatilor.

Art. 56. - (1) Sesiunile Adunării generale a Uniunii de conferinte pot fi ordinare si extraordinare. Adunarea generală ordinară se convoacă o dată la 5 ani de către Comitetul executiv al Uniunii. Data si locul stabilite pentru sesiune se anuntă în publicatia oficială a Bisericii, cu cel putin 3 luni înainte.

(2) Adunarea generală extraordinară este convocată de Comitetul executiv al Uniunii în următoarele cazuri:

a) la hotărârea Comitetului executiv al Uniunii;

b) la cererea Comitetului executiv al Diviziunii sau al Conferintei generale;

c) la cererea majoritătii delegatilor adunati în sesiune;

d) la cererea unui procent de 50% din Comitetele executive ale conferintelor din cadrul Uniunii de conferinte.

(3) Data si locul stabilite pentru sesiunea extraordinară se anuntă în publicatia oficială a Bisericii, cu cel putin o lună înainte. În cazuri de urgentă, comunicarea se face pe căile cele mai eficiente. În anuntul dat spre publicare este inclusă si agenda Adunării generale.

Art. 57. - (1) Adunarea generală a Uniunii are autoritatea:

a) să îi aleagă pe administratorii Uniunii, pe directorii departamentelor si pe membrii Comitetului executiv al Uniunii, precum si pe alti slujbasi care nu fac parte din acest comitet;

b) să acrediteze personalul Uniunii si pastorii pensionari;

c) să ratifice înfiintarea si dizolvarea de conferinte;

d) să hotărască asupra tuturor chestiunilor legate de bunul mers al Uniunii;

e) să examineze rapoartele de activitate ale slujbasilor la încheierea mandatului;

f) să adopte directiile strategice ale Uniunii.

(2) Adunarea generală poate transfera responsabilitatea numirii unor directori de departamente, directori asociati si administratori asociati Comitetului executiv.

(3) Modul de desfăsurare a Adunării generale se stabileste prin instructiuni emise de Comitetul executiv al Uniunii de conferinte.

Art. 58. - Toti delegatii cu drept de vot, la o sesiune a Adunării generale a Uniunii de conferinte, trebuie să fie membri cu o bună reputatie, care nu sunt sub disciplina bisericii.

Art. 59. - Fiecare delegat de drept sau ales are drept la un singur vot. Votul este direct.

Art. 60. - Toti administratorii, directorii de departamente si asociatii lor, secretarii asociati si trezorierii asociati, precum si membrii Comitetului executiv alesi de către Adunarea generală ordinară a Uniunii detin slujba până la următoarea Adunare generală ordinară, dacă nu au demisionat sau nu au fost demisi de către Comitetul executiv sau de către o Adunare generală extraordinară.

Art. 61. - (1) Conducerea centrală a Uniunii de conferinte între sesiuni este Comitetul executiv. Numărul membrilor acestuia nu va depăsi 35 de persoane.

(2) În Comitetul executiv al Uniunii, următoarele persoane sunt membri din oficiu: presedintele, secretarul si trezorierul Uniunii, presedintii conferintelor, presedintele Institutului Teologic, directorul Casei de editură si directorul Centrului media. Ceilalti membri sunt alesi dintre directorii de departamente, directorii altor institutii, pastori si membri laici.

(3) Administratorii Diviziunii si ai Conferintei generale sunt membri din oficiu ai Comitetului executiv al Uniunii de Conferinte. Acestia se adaugă celor mentionati mai sus, dar numărul celor care au drept de vot nu va depăsi 10% din numărul total al membrilor prezenti ai comitetului.

Art. 62. - Presedintele Uniunii, care trebuie să fie pastor hirotonit, cu experientă, este primul administrator si se raportează la Comitetul executiv al Uniunii de conferinte în consultare cu secretarul si trezorierul. El actionează ca presedinte al Adunării generale si al Comitetului executiv si slujeste în interesul general al Uniunii de conferinte, după cum hotărăsc Adunarea generală si Comitetul executiv. El reprezintă organizatia în cadrul Bisericii si în relatiile cu institutiile statului sau cu alte persoane fizice si juridice. În activitatea sa de conducere aderă la reglementările Diviziunii si ale Conferintei generale, lucrând în armonie cu Comitetul executiv al Diviziunii si în strânsă consultare cu administratorii Diviziunii.

Art. 63. - Secretarul Uniunii de conferinte, asociat cu presedintele, în calitate de administrator, slujeste sub conducerea Comitetului executiv si va actiona ca vicepresedinte al Comitetului executiv. Secretarul se va raporta la Comitetul executiv al Uniunii de conferinte după consultarea cu presedintele. Este de datoria secretarului să păstreze proceseleverbale ale adunărilor generale si ale sedintelor Comitetului executiv; el pune la dispozitie copii ale proceselor-verbale tuturor membrilor Comitetului executiv al Uniunii si administratorilor Diviziunii. De asemenea, secretarul pune la dispozitie informatiile cerute de către presedinte sau de Comitetul executiv si îndeplineste orice alte îndatoriri care apartin slujbei sale.

Art. 64. - Trezorierul Uniunii de conferinte, asociat cu presedintele, în calitate de administrator, slujeste sub conducerea Comitetului executiv. Trezorierul se raportează la Comitetul Executiv al Uniunii de conferinte după consultare cu presedintele. Trezorierul asigură conducerea financiară în cadrul organizatiei, ceea ce include, dar nu se limitează la, primirea, păstrarea si cheltuirea de fonduri în armonie cu hotărârile Comitetului executiv. De asemenea, răspunde de trimiterea fondurilor destinate Diviziunii/Conferintei generale în armonie cu regulamentele Diviziunii/EUD si asigură informatii de natură financiară presedintelui si Comitetului executiv. Trezorierul pune la dispozitie copii ale documentelor financiare  administratorilor Diviziunii.

Art. 65. - Directorii departamentelor Uniunii de conferinte lucrează sub îndrumarea Comitetului executiv al Uniunii de conferinte si a presedintelui, având rol consultativ pentru domeniul lor de activitate.

Art. 66. - Între sesiunile Adunării generale, Comitetul executiv al Uniunii de conferinte are deplina autoritate să actioneze în numele acesteia, având următoarele atributii:

a) elaborează strategia Uniunii, pe baza liniilor directoare

stabilite de Adunarea generală;

b) răspunde de bunul mers al vietii religioase si morale în cuprinsul Uniunii;

c) reglementează si conduce activitătile patrimoniale ale Bisericii si hotărăste asupra administrării bunurilor Uniunii;

d) veghează la păstrarea unitătii de doctrină, organizatie si practică religioasă;

e) răspunde de buna functionare a învătământului pentru pregătirea cadrelor pastorale;

f) fixează data si convoacă Adunarea generală a Uniunii;

g) aprobă bugetul Uniunii, verifică si aprobă gestiunea financiară a Uniunii;

h) hotărăste, în colaborare cu Diviziunea si cu conferintele, asupra înfiintării si desfiintării de conferinte, precum si asupra întinderii lor teritoriale;

i) hotărăste angajarea, concedierea, transferarea si promovarea personalului Uniunii, precum si completarea vacantelor produse între sesiuni. Angajarea se efectuează dintre membrii Bisericii. În cazul în care trebuie ales un nou presedinte, Comitetul executiv va fi condus de presedintele Diviziunii sau de către delegatul acestuia;

j) hotărăste asupra hirotonirii personalului pastoral si retragerii calitătii de pastor hirotonit;

k) stabileste atributiile directorilor de departamente si ale celorlalti angajati ai Uniunii, precum si ale presedintilor, secretarilor si trezorierilor conferintelor;

l) judecă abaterile săvârsite de angajatii Uniunii si de angajatii institutiilor subordonate Uniunii care au fost numiti de Uniune si se pronuntă ca instantă de apel asupra hotărârilor date de către comitetele conferintelor si institutiile subordonate Uniunii;

m) acceptă daruri, donatii, testamente, mosteniri, subventii, legate si altele;

n) sustine interesele de orice natură ale Bisericii;

o) înfiintează, coordonează, controlează si desfiintează institutii;

p) numeste si revocă conducătorii institutiilor subordonate;

r) hotărăste mutarea sediului;

s) numeste delegatii la Adunarea generală a Conferintei generale;

s) stabileste regulamentul pentru adunările generale elective la nivel de Uniune, conferintă si biserică locală;

t) stabileste regulamentul de ordine interioară al Bisericii;

t) stabileste statutul si regulamentul de functionare al Casei de pensii;

u) stabileste destinatia imobilelor din patrimoniul propriu;

v) emite autorizatiile de functionare pentru biserici locale si grupe.

 

CAPITOLUL IX

Patrimoniu si mijloace financiare

 

Art. 67. - Patrimoniul Bisericii este compus din bunurile mobile si imobile ale acesteia si ale institutiilor ei. Bunurile imobile de cult cuprind lăcasurile de cult, sediile, locuintele parohiale, cimitirele si altele. Biserica este preocupată de întretinerea si dezvoltarea patrimoniului.

Art. 68. - Fondurile si bunurile de orice fel ale Bisericii, administrate de Uniunea de conferinte, provin, conform regulamentului, din contributii benevole de orice natură, primite de la conferinte sau în mod direct, de la persoane fizice sau juridice, incluzând diferite daruri, succesiuni, legate, donatii, subventii, activităti comerciale desfăsurate în nume propriu ori prin institutii si altele.

Art. 69. - Fondurile si bunurile de orice fel ale Bisericii, administrate de conferinte, provin, conform regulamentului, din contributii benevole de orice natură din teritoriul acesteia, primite de la bisericile locale sau în mod direct, de la persoane fizice si juridice, incluzând diferite daruri, succesiuni, legate, donatii, subventii, activităti comerciale desfăsurate în nume propriu ori prin institutii si altele.

Art. 70. - Orice fel de daruri, contributii, subventii, succesiuni, legate, donatii, precum si orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul bisericii nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare din partea donatorilor sau a mostenitorilor  acestora.

Art. 71. - Fondurile care, potrivit regulamentului, sunt destinate Uniunii de Conferinte si conferintelor vor fi folosite în armonie cu regulamentele financiare ale Diviziunii si ale Conferintei generale a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea. În cazul donatiilor, întrebuintarea lor se va face conform intentiilor donatorului si în armonie cu principiile Bisericii.

Art. 72. - Fondurile Bisericii vor fi păstrate în conturi curente sau în depozite, în bănci sau case de economii, conform hotărârilor comitetelor executive ale Uniunii, respectiv ale conferintelor, si vor fi retrase numai de persoanele autorizate de către acestea.

Art. 73. - Serviciile financiare ale Uniunii, conferintelor si ale institutiilor acestora vor pregăti în mod regulat rapoarte financiare de venituri si balante financiare si vor prezenta anual copii ale rapoartelor financiare forurilor prevăzute în regulamentul financiar.

Art. 74. - Uniunea de Conferinte, conferintele si institutiile acestora vor pregăti bugete anuale în armonie cu regulamentele Diviziunii si ale Conferintei Generale a Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea.

Art. 75. - Rapoartele financiare ale Uniunii de conferinte, ale conferintelor si ale institutiilor Bisericii vor fi supuse annual reviziei din partea organelor de control ale forurilor superioare ale Bisericii.

Art. 76. - Biserica si institutiile ei produc materiale cultice cum ar fi: literatură, materiale audio, video, tipărituri, în functie de nevoile Bisericii.

Art. 77. - În localitătile în care Biserica nu are cimitir propriu, iar comunele nu au cimitire comunale, înmormântarea membrilor decedati se poate efectua în oricare dintre cimitirele existente, conform prevederilor legale.

Art. 78. - Bisericile si cimitirele sunt afectate în mod direct si exclusiv cultului si nu pot fi înstrăinate. Bunurile afectate exclusiv serviciului de cult pot fi dezafectate prin decizia organizatiei care le detine, cu aprobarea forului superior. Bunurile dezafectate pot fi înstrăinate numai cu aprobarea forului superior.

 

CAPITOLUL X

Dispozitii finale

 

Art. 79. - În cazul dizolvării unei biserici locale, patrimoniul acesteia rămâne în proprietatea conferintei de care apartine.

Comitetul executiv al conferintei are competenta asupra patrimoniului acesteia.

Art. 80. - (1) În caz de dizolvare a unei Conferinte sau a Uniunii de conferinte este necesară o majoritate de două treimi din voturile delegatilor prezenti si care votează.

(2) În cazul dizolvării unei conferinte, Comitetul executiv al Uniunii de conferinte dispune asupra patrimoniului acesteia în acord cu legislatia românească.

(3) În cazul dizolvării Uniunii de conferinte, Diviziunea si Conferinta generală dispun asupra patrimoniului acesteia în acord cu legislatia românească.

Art. 81. - (1) Modificarea prezentului statut este de competenta Adunării generale a Uniunii, cu votul majoritătii delegatilor prezenti si care votează.

(2) În situatii exceptionale, între sesiuni se pot aduce modificări prezentului statut de către Comitetul executiv al Uniunii cu votul a cel putin a două treimi din numărul membrilor comitetului, cu respectarea modelului de statut stabilit de Conferinta generală.

(3) Schimbările efectuate de Comitetul executiv al Uniunii de conferinte vor produce efecte de la data publicării lor, urmând să fie supuse aprobării următoarei Adunări generale a Uniunii.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 11 octombrie 2007

în Cauza Dragos împotriva României

(Cererea nr. 32.743/05)

Strasbourg

 

În Cauza Dragos împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupančič, presedinte, C. Bîrsan, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefčvre, judecători, si din domnul S. Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 20 septembrie 2007, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 32.743/05) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Anca Ruxandra Dragos (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 3 septembrie 2005 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta este reprezentată de doamna Liliana Poenaru, avocat în Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 2 iunie 2006, Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Conventie, ea a hotărât să analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a născut în anul 1940 si locuieste în Bucuresti.

5. În anul 1950 a fost nationalizat imobilul situat în Bucuresti, str. Lt. Paul Ionescu nr. 4, si compus dintr-un teren de 268,8 m2 si o constructie împărtită în mai multe apartamente, care a apartinut unchiului si mătusii reclamantei.

6. Prin Sentinta din 12 decembrie 1997, rămasă definitivă prin neexercitarea căilor de recurs, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis o actiune în revendicare imobiliară formulată de reclamantă, a constatat ilegalitatea nationalizării si a dispus ca autoritătile să îi restituie, în calitate de mostenitoare, apartamentul nr. 1 si terenul aferent de 87,49 m2.

7. În pofida recunoasterii definitive a dreptului său de proprietate, reclamanta se vede în imposibilitatea de a-si recupera bunul, deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995, statul a vândut între timp apartamentul în discutie chiriasilor care îl ocupau.

8. În anul 1998, reclamanta a solicitat instantei să constate nulitatea vânzării bunului. Ea a arătat că nationalizarea a fost abuzivă si ilegală, că statul nu era proprietarul legitim al apartamentului si, prin urmare, nu putea să îl vândă legal.

9. La finalul procedurii, prin Decizia din 11 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucuresti, desi i-a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate, i-a respins actiunea pe motivul că chiriasii erau cumpărători de bună-credintă. Curtea de Apel nu i-a acordat reclamantei nicio despăgubire.

10. În anul 2002, reclamanta a introdus împotriva chiriasilor o actiune în revendicare a bunului ce îi apartinea. Ea a arătat că dreptul său de proprietate asupra apartamentului în discutie fusese recunoscut prin Sentinta definitivă din 12 decembrie 1997 si că chiriasii cumpăraseră pe riscul lor un bun care făcea obiectul unui litigiu.

11. Prin Decizia definitivă din 4 martie 2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins actiunea reclamantei. Înalta Curte a retinut că fosii chiriasi aveau dreptul de a păstra bunul  cumpărat, având în vedere buna lor credintă ce fusese stabilită prin Decizia definitivă din 11 decembrie 2000, învestită cu autoritate de lucru judecat.

12. După adoptarea Legii nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a solicitat să i se restituie apartamentul. Nici până în prezent reclamanta nu a reusit să reintre în posesia bunului său si nici nu a fost despăgubită pentru pierderea lui.

II. Dreptul si practica internă pertinente

13. Prevederile relevante din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si jurisprudenta internă pertinentă sunt descrise în hotărârile Străin si altii împotriva României (nr. 57.001/00, §§ 19-26, 21 iulie 2005), Păduraru împotriva României (nr. 63.252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005), Porteanu împotriva României (nr. 4.596/03, §§ 21-24, 16 februarie 2006) si Radu împotriva României (nr. 13.309/03, §§ 18-20, 20 iulie 2006).

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie

14. Reclamanta sustine că vânzarea bunului către chiriasi, validată prin deciziile din 11 decembrie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti si din 4 martie 2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”

A. Asupra admisibilitătii

15. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, ea observă că nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate.

Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Asupra fondului

16. Guvernul subliniază dificultătile legate de reglementarea problemei imobilelor nationalizate si face o prezentare a legilor adoptate succesiv de către stat în materie după anul 1989. El apreciază că ultima reformă în materie, si anume Legea nr. 247/2005, prevede că, în cazul în care restituirea imobilului nu este posibilă, despăgubirea se va face prin emiterea de titluri de participare într-un organism colectiv de valori mobiliare (Fondul Proprietatea), la valoarea bunului stabilită prin expertiză. Guvernul concluzionează că despăgubirea prevăzută de legislatia română răspunde cerintelor art. 1 din Protocolul nr. 1 si că întârzierea înregistrată în acordarea despăgubirilor către reclamantă nu afectează justul echilibru ce trebuie păstrat între interesele din cauză.

17. Reclamanta contestă argumentele Guvernului. Punând în evidentă abuzurile autoritătilor, care i-au vândut bunul nationalizat ilegal în ciuda legislatiei nationale care interzicea vânzarea acestor tipuri de bunuri, ea consideră că despăgubirile propuse de autorităti, în special sub forma unor actiuni la bursă, nu sunt efective, având în vedere caracterul incert al valorii acestor actiuni.

18. Curtea a tratat în mai multe rânduri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale spetei de fată si a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (vezi Porteanu, citată mai sus, §§ 32-35).

19. După ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care să poată duce la o concluzie diferită în cazul de fată. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ român, ce reglementează actiunile în revendicare imobiliară si restituirea bunurilor nationalizate de regimul comunist, vânzarea de către stat unor terti de bună-credintă a unui bun ce apartine altei persoane, chiar si atunci când este anterioară confirmării în justitie în mod definitiv a dreptului de proprietate al acesteia, reprezintă o privare de bunul respectiv. O astfel de privare, combinată cu lipsa totală de despăgubire, este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 (Străin, citată mai sus, §§ 39, 43 si 59).

20. Tinând cont de jurisprudenta sa în materie, Curtea apreciază că, în spetă, zădărnicirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului său, combinată cu lipsa totală de despăgubire timp de aproape 10 ani, i-a impus o sarcină disproportională si excesivă, incompatibilă cu dreptul de a i se respecta bunurile, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, în spetă a avut loc încălcarea acestei prevederi.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

21. Reclamanta sustine că vânzarea bunului către chiriasi, validată de Curtea de Apel Bucuresti la data de 11 decembrie 2000 si de Înalta Curte de Casatie si Justitie la data de 4 martie 2005, a dus la imposibilitatea de a asigura executarea Sentintei definitive din 12 decembrie 1997, pronuntată de Tribunalul Municipiului Bucuresti, care dispusese ca statul să i-l restituie, ceea ce a încălcat art. 6 din Conventie, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) a cauzei sale, de către o instantă (…), care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (…)”.

A. Asupra admisibilitătii

22. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, ea observă că nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate.

Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Asupra fondului cauzei

23. Curtea consideră, tinând cont de concluziile sale din paragrafele 18-20 de mai sus, că nu se impune să statueze asupra fondului acestui capăt de cerere (vezi, mutatis mutandis si, printre altele, Laino împotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96 § 25, CEDO 1999-I, Zanghě împotriva Italiei, Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, § 23, si Biserica Catolică de la Canee împotriva Greciei, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, § 50).

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

24. Conform art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă”.

A. Prejudiciu

25. Reclamanta solicită restituirea apartamentului al cărui drept de proprietate i-a fost recunoscut prin Sentinta definitivă din 12 decembrie 1997 sau, în caz contrar, cu titlu de daune materiale, acordarea unei sume reprezentând valoarea actuală a acestuia. În acest sens, ea furnizează un raport de expertiză tehnică imobiliară, conform căruia valoarea actuală a bunului se ridică la 141.684 euro. Ea nu solicită repararea prejudiciului moral.

26. Guvernul consideră că valoarea de piată a bunului aflat în litigiu este de 36.124 euro si prezintă un raport de expertiză în acest sens.

27. Curtea reaminteste că a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vânzării de către stat a bunului reclamantei către terti de bună-credintă, înainte de confirmarea definitivă în justitie a dreptului său de proprietate, combinată cu lipsa totală de despăgubire.

28. În circumstantele spetei, Curtea apreciază că restituirea bunului litigios, asa cum a fost dispusă prin Sentinta din 12 decembrie 1997, ar pune-o pe reclamantă pe cât posibil într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate.

29. Dacă statul pârât nu procedează la această restituire într-un termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea decide ca el să îi plătească reclamantei, cu titlu de daune materiale, o sumă care să corespundă valorii actuale a bunului.

30. Curtea observă diferenta semnificativă dintre valoarea imobilului stabilită de cele două expertize prezentate de părti, diferentă datorată în special estimărilor diferite în ceea ce priveste valoarea terenului si, în egală măsură, luării în considerare a unor suprafete diferite. Tinând cont de informatiile de care dispune referitoare la preturile de pe piata imobiliară locală si de elementele furnizate de părti, Curtea apreciază că valoarea actuală de piată a bunului este de 70.000 euro.

B. Cheltuieli de judecată

31. Reclamanta nu solicită rambursarea cheltuielilor de judecată suportate.

32. Curtea constată că nu se impune acordarea unei sume cu acest titlu.

C. Dobânzi moratorii

33. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE,

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotărăste că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Conventie;

4. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi restituie reclamantei apartamentul nr. 1, situat la parter, din str. Lt. Paul Ionescu nr. 4 din Bucuresti, precum si terenul aferent, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Conventie;

b) ca, în lipsa acestei restituiri, statul pârât să îi plătească reclamantei, în acelasi termen de 3 luni, 70.000 euro (saptezeci mii euro), cu titlu de daune materiale, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

5. hotărăste ca suma respectivă să fie convertită în lei noi românesti (RON), la rata de schimb valabilă la data plătii;

6. hotărăste ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă, având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

7. respinge cererea de reparatie echitabilă pentru rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 11 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2  si 3 dinRegulament.

 

Boštjan M. Zupančič,

Presedinte

Santiago Quesada,

grefier