MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 580         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 1 august 2008

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

145. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor

 

751. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 543 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 559 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 569 si art. 570 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 560 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 561 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 565 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Decizia nr. 566 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11, art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 572 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 318 alin. 1 si art. 320 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 574 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 585 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 690 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Decizia nr. 691 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 749 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 775 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 776 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei

 

Decizia nr. 785 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 802 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 826 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si art. 616 din Codul civil

 

Decizia nr. 829 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 833 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 834 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 837 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 842 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Decizia nr. 873 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni

si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 10 iulie 2008.

Nr. 145.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor

 

Guvernul României si Guvernul Islandei, denumite în continuare părti contractante,

în dorinta de a continua dezvoltarea cooperării dintre statele lor, în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozitiilor privind circulatia persoanelor,

constiente de necesitatea combaterii migratiei ilegale si în vederea facilitării, pe bază de reciprocitate, a readmisiei persoanelor care intră sau se află ilegal pe teritoriul statului oricăreia dintre părtile contractante,

în conformitate cu tratatele si conventiile la care statele lor sunt parte,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

Pentru scopurile prezentului acord, termenii enumerati mai jos au următoarele întelesuri:

a) străin - persoana care nu are cetătenia statului uneia dintre părtile contractante;

b) viză - un permis valabil, eliberat de autoritătile competente ale statului unei părti contractante, care dă dreptul unei persoane să intre si să rămână pe teritoriul statului acesteia, fără întrerupere, pentru o perioadă determinată, în conformitate cu legislatia aplicabilă în acel stat;

c) permis de sedere - un permis valabil, eliberat de autoritătile competente ale statului unei părti contractante, care dă dreptul persoanei titulare să intre în mod repetat si să locuiască pe teritoriul statului acesteia. Permisul de sedere nu reprezintă o viză si nu poate fi asimilat cu permisiunea temporară acordată unei persoane pentru rămânerea sa pe teritoriul statului unei părti contractante în legătură cu examinarea unei cereri de azil sau pe durata unei proceduri de expulzare.

 

ARTICOLUL 2

Readmisia cetătenilor statelor părtilor contractante

 

1. Fiecare parte contractantă va readmite fără alte formalităti, la cererea celeilalte părti contractante, orice persoană care nu îndeplineste ori nu mai îndeplineste conditiile legale pentru sederea sa pe teritoriul statului părtii contractante solicitante, cu conditia să se facă dovada sau să existe motive temeinice pentru a se prezuma că aceasta are cetătenia statului părtii contractante solicitate.

2. Aceeasi procedură se aplică si persoanei care a pierdut cetătenia statului părtii contractante solicitate după intrarea sa pe teritoriul statului părtii contractante solicitante, fără ca autoritătile competente ale acesteia din urmă să fi dat garantii în privinta acordării cetăteniei acelui stat persoanei respective.

3. Partea contractantă solicitantă va readmite în aceleasi conditii astfel de persoane, dacă verificările ulterioare au dovedit că cei în cauză nu îndeplineau conditiile prevăzute în paragraful 1 sau 2.

4. La cererea părtii contractante solicitante, partea contractantă solicitată va trebui să elibereze fără întârziere persoanei care face obiectul readmisiei, în temeiul prevederilor paragrafului 1, documentele de călătorie necesare întoarcerii acesteia.

5. Dacă investigatiile ulterioare dovedesc că persoana readmisă nu era cetătean al statului părtii contractante solicitate în momentul plecării de pe teritoriul statului părtii contractante solicitante si nu îndeplineste conditiile prevăzute la paragraful 1 sau la art. 4, partea contractantă solicitantă îsi asumă obligatia de a reprimi imediat acea persoană prin procedură de readmisie.

 


ARTICOLUL 3

Dovada ori prezumarea cetăteniei

 

1. Cetătenia este considerată dovedită de următoarele documente, cu conditia ca acestea să poată fi atribuite cu certitudine unei persoane distincte:

a) certificate de cetătenie;

b) pasapoarte de orice fel (nationale, colective, diplomatice, de serviciu si titluri de călătorie);

c) cărti de identitate, inclusiv cele temporare si provizorii;

d) documente oficiale care indică cetătenia persoanei în cauză;

e) registrele de marinari si carnetele de comandant de navă;

f) informatii certe oferite de autoritătile competente ale fiecărei părti contractante.

2. Dovezile prima facie referitoare la cetătenie pot fi furnizate, în particular, prin:

a) fotocopii ale oricăror documente enumerate la paragraful 1;

b) carnete de conducere;

c) legitimatii de serviciu, livrete si legitimatii militare;

d) certificate de nastere;

e) fotocopii ale documentelor mentionate;

f) declaratii scrise ale martorilor;

g) declaratie scrisă a persoanei în cauză;

h) limba vorbită de persoana în cauză, numai corelată cu unul dintre elementele enumerate la lit. a)—f) si i);

i) orice alt document care poate ajuta la stabilirea cetăteniei persoanei în cauză.

3. În cazul în care se aduc dovezi prima facie privind cetătenia părtile contractante vor considera reciproc că cetătenia persoanei în cauză este stabilită, cu exceptia situatiilor în care partea contractantă solicitată a contestat acest lucru.

4. Documentele prevăzute în paragrafele 1 si 2 vor fi considerate suficiente ca dovezi prima facie referitoare la cetătenie, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat.

5. În cazul în care dovada sau dovezile prima facie la care se face referire în paragrafele 1 si 2 nu este/sunt suficiente pentru dovedirea sau prezumarea întemeiată a cetăteniei, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al părtii contractante solicitate va audia fără întârziere persoana în cauză pentru a stabili cetătenia acesteia.

 

ARTICOLUL 4

Readmisia străinilor

 

1. Oricare dintre părtile contractante va readmite, la cererea celeilalte părti contractante, un străin care a intrat pe teritoriul statului părtii contractante solicitante direct de pe teritoriul statului părtii contractante solicitate si care nu îndeplineste conditiile legale de intrare sau de sedere pe acel teritoriu.

2. Fiecare parte contractantă va readmite, la cererea celeilalte părti contractante, un străin cu sedere ilegală pe teritoriul statului părtii contractante solicitante si care are un permis de sedere valabil, o viză valabilă, emis/emisă de autoritătile părtii contractante solicitate, sau un alt document valabil, eliberat de autoritătile competente ale statului părtii contractante solicitate, dând dreptul persoanei respective să intre si să locuiască pe teritoriul acelui stat.

 

ARTICOLUL 5

Exceptii de la obligatia de readmisie a străinilor

 

1. Obligatia de readmisie prevăzută la art. 4 nu va exista în cazul străinilor care, la plecarea de pe teritoriul statului părtii contractante solicitate sau la intrarea pe teritoriul statului părtii contractante solicitante, au primit o viză valabilă ori un permis de sedere de la autoritătile părtii contractante solicitante.

Obligatia de readmisie prevăzută la art. 4 nu există nici pentru străinii cărora partea contractantă solicitantă le-a recunoscut calitatea de refugiat potrivit Conventiei privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul privind statutul refugiatilor, încheiat la New York la 31 ianuarie 1967.

2. Dacă ambele părti contractante au eliberat unui străin care face obiectul cererii de readmisie o viză de intrare sau un permis de sedere, partea contractantă a cărei viză de intrare sau permis de sedere expiră cel mai târziu va readmite persoana respectivă.

 

ARTICOLUL 6

Tranzitul

 

1. La cererea motivată a uneia dintre părtile contractante, cealaltă parte contractantă va permite străinilor ce fac obiectul unei proceduri de readmisie către un stat tert să intre pe si să tranziteze teritoriul statului său. Partea contractantă solicitată poate conditiona această permisiune de prezenta unui reprezentant al autoritătii competente a părtii contractante solicitante care să asigure escorta pe timpul tranzitării teritoriului statului său si de prezentarea, odată cu cererea de tranzit, a garantiilor că persoana respectivă îsi poate continua călătoria si poate intra pe teritoriul statului de destinatie.

2. Partea contractantă solicitată va acorda în conditiile legii viză de tranzit gratuită persoanei escortate si celor care asigură escorta.

3. Dacă străinului aflat în procedură de readmisie nu i se permite intrarea pe teritoriul unui stat tert sau dacă, indiferent de motiv, continuarea călătoriei nu mai este posibilă, partea contractantă solicitantă îsi asumă întreaga responsabilitate pentru preluarea fără întârziere si întoarcerea acestuia pe teritoriul statului său.

4. În situatia în care există elemente evidente din care să rezulte, pentru persoana care face obiectul cererii de tranzit, riscul potential de a fi pasibilă, în statul de destinatie, de pedeapsa cu moartea sau de a fi supusă torturii, pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante, precum si dacă garantiile furnizate în temeiul paragrafului 1 nu sunt considerate satisfăcătoare, partea contractantă solicitată îsi rezervă dreptul de a refuza o astfel de cerere.

 

ARTICOLUL 7

Termene

 

1. Partea contractantă va răspunde în scris, fără întârziere, cererii de readmisie care i-a fost adresată si, în orice caz, în cel mult 20 de zile de la primirea cererii. Cererea de readmisie poate fi înaintată autoritătilor competente ale părtii contractante solicitate prin postă, prin înmânare directă sau prin orice alte mijloace de comunicare, inclusiv prin depunerea acesteia la misiunea diplomatică sau la oficiul consular competent al părtii contractante solicitate. Orice respingere a unei astfel de cereri va fi motivată.

2. Imediat după comunicarea aprobării cererii de readmisie dar, în orice caz, după cel mult 3 luni de la data acestei aprobări, partea contractantă solicitată va prelua persoana care face obiectul procedurii de readmisie. Acest termen-limită va putea fi extins cu intervalul de timp necesar pentru clarificarea impedimentelor legale sau practice care se pot ivi, în baza notificării făcute în acest scop de către partea contractantă solicitată.

 

ARTICOLUL 8

Încetarea obligatiei de readmisie

 

O cerere de readmisie formulată în temeiul art. 4 trebuie să fie adresată părtii contractante solicitate în termen de un an după ce partea contractantă solicitantă a constatat intrarea sau sederea ilegală a străinului pe teritoriul statului său. Cererea formulată după scurgerea acestui termen nu mai este admisibilă.

 

ARTICOLUL 9

Schimbul si protectia informatiilor

 

1. Informatiile asupra cazurilor individuale, furnizate celeilalte părti contractante pentru aplicarea prezentului acord, se vor referi numai la:

a) datele personale ale persoanei care face obiectul unei cereri de readmisie si, atunci când este necesar, si cele ale membrilor familiei acesteia (nume, prenume, orice nume anterior, porecla, pseudonime, aliasuri, data si locul nasterii, sexul, nationalitatea, cetătenia actuală si cele anterioare);

b) pasaport, act de identitate sau alt document de călătorie (număr, data eliberării, autoritatea emitentă, locul eliberării, perioada de valabilitate, teritoriul în care este valabil);

c) alte date necesare identificării persoanei;

d) permisul de sedere si/sau viza eliberate de autoritătile părtilor contractante sau ale unor state terte, itinerare, locuri de oprire, bilete de călătorie sau alte posibile aranjamente de călătorie;

e) orice informatie care poate dovedi că persoana a stat pe teritoriul statului uneia dintre părtile contractante;

f) nevoia de îngrijire specială, pentru persoanele în vârstă sau bolnave, dacă este necesar.

2. Transmiterea informatiilor prevăzute la paragraful 1 va fi făcută cu respectarea legislatiei aplicabile în statul părtii contractante care le furnizează.

3. Datele personale pot fi comunicate doar autoritătilor competente ale fiecărei părti contractante. Autoritătile competente ale fiecărei părti contractante vor asigura protectia tuturor informatiilor primite în baza prezentului acord, în conformitate cu legislatia aplicabilă în statul lor. Fiecare parte contractantă se angajează:

a) să utilizeze orice informatie primită în baza prezentului acord numai în scopul pentru care aceasta a fost solicitată;

b) să păstreze confidentialitatea informatiilor trimise părtii contractante solicitate si să nu le transmită unei terte părti decât dacă această transmitere este autorizată de partea contractantă solicitantă;

c) să protejeze aceste informatii împotriva oricărei pierderi accidentale, acces neautorizat, alterări sau dezvăluiri;

d) să distrugă aceste informatii în conformitate cu orice conditii stipulate de partea contractantă solicitantă, iar în cazul în care nu sunt prevăzute asemenea conditii, de îndată ce informatiile nu mai sunt necesare pentru scopul în care au fost furnizate.

 

ARTICOLUL 10

Cheltuieli

 

1. Partea contractantă solicitantă va suporta toate cheltuielile aferente transportului persoanelor care fac obiectul readmisiei, în temeiul prevederilor prezentului acord, precum si al escortei, până la frontiera statului părtii contractante solicitate, numai dacă aceste cheltuieli nu sunt suportate de o companie de transport.

2. Aceeasi parte contractantă va suporta, de asemenea, toate cheltuielile de transport decurgând din executarea obligatiei de a reprimi persoanele prevăzute la art. 2 paragraful 2.

3. Partea contractantă solicitantă va suporta toate cheltuielile aferente transportului persoanelor care vor fi readmise în tranzit în baza prezentului acord, inclusiv al escortei, până în statul de destinatie, iar dacă, indiferent de motiv, continuarea călătoriei nu mai este posibilă, va suporta si cheltuielile de reîntoarcere a acestora în statul său, numai dacă aceste cheltuieli nu sunt suportate de o companie de transport.

 

ARTICOLUL 11

Transportul bunurilor personale legal dobândite

 

1. Partea contractantă solicitantă va permite persoanei care face obiectul unei proceduri de readmisie să îsi transporte în statul de destinatie toate bunurile sale, legal dobândite în conformitate cu legislatia aplicabilă părtii contractante solicitante.

2. Partea contractantă solicitantă nu este obligată să suporte costurile pentru transportul acestor bunuri.

 

ARTICOLUL 12

Prevederi privind aplicarea

 

1. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, părtile contractante se vor informa reciproc, pe cale diplomatică, cu privire la autoritătile competente desemnate pentru punerea în aplicare a acestuia, precum si în ceea ce priveste adresele acestora ori alte informatii necesare pentru înlesnirea comunicării. Părtile contractante vor trebui, de asemenea, să se informeze reciproc despre schimbările ce survin în legătură cu aceste autorităti.

2. Reprezentantii autoritătilor competente se vor întâlni ori de câte ori este necesar pentru a analiza modul de punere în aplicare a prezentului acord si pentru a conveni asupra aranjamentelor practice pentru aplicarea acestuia.

3. Autoritătile competente vor conveni si asupra altor aranjamente necesare pentru aplicarea prezentului acord, cum ar fi:

- detalii, acte doveditoare si măsurile necesare pentru transfer si executarea tranzitului;

- determinarea punctelor de trecere a frontierei si stabilirea datei în vederea readmisiei;

- conditiile pentru transportul în tranzit al unui cetătean al unui stat tert sub escorta autoritătilor competente;

- dovezi sau prezumtii în baza cărora este posibil a proba sau a arăta că străinul a sosit direct de pe teritoriul statului uneia dintre părtile contractante pe teritoriul statului celeilalte părti contractante;

- forma si continutul cererii de readmisie, formatul fisei individuale cu datele personale, evidenta persoanelor supuse procedurii de readmisie, limba de lucru etc.

 

ARTICOLUL 13

Legătura cu alte acorduri internationale

 

1. Nicio prevedere a prezentului acord nu va aduce atingere în vreun fel drepturilor dobândite si obligatiilor asumate de oricare dintre părtile contractante, decurgând din alte acorduri internationale, la care statele lor sunt parte.


2. Prezentul acord nu se aplică în cazul persoanelor care fac obiectul procedurilor de extrădare, tranzit în caz de extrădare sau de transfer al persoanelor condamnate, convenite între statele părtilor contractante sau între acestea si state terte.

 

ARTICOLUL 14

Dispozitii finale

 

1. Prezentul acord se încheie pe o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte părti contractante, în scris, pe cale diplomatică, îndeplinirea procedurilor legale necesare în statul său pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare după 30 de zile de la data primirii ultimei dintre cele două notificări.

3. Fiecare parte contractantă poate suspenda aplicarea prezentului acord, în întregime sau în parte, din motive de protectei a securitătii nationale, ordinii publice sau a sănătătii publice, printr-o notificare adresată în scris celeilalte părti contractante. Suspendarea va fi notificată neîntârziat celeilalte părti contractante pe cale diplomatică si va deveni efectivă la data indicată în notificare.

4. Fiecare parte contractantă, în conformitate cu prevederile legale cuprinse în legislatia sa natională, poate propune oricând amendamente sau completări la prezentul acord. După convenirea de către părtile contractante asupra unei asemenea propuneri si după semnarea documentelor, aceste amendamente sau completări vor intra în vigoare potrivit paragrafului 2.

5. Fiecare parte contractantă poate denunta prezentul acord prin notificarea, în scris, a celeilalte părti contractante. Denuntarea va deveni efectivă în prima zi a lunii următoare celei în care a fost primită notificarea scrisă de către cealaltă parte contractantă.

Semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, islandeză si engleză, toate textele fiind în mod egal autentice. în cazul divergentelor de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României,

Lazăr Comănescu,

reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană

Pentru Guvernul Islandei,

Stefan Haukur Johannesson,

reprezentant permanent al Republicii Islanda la Uniunea Europeană

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Islandei

privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăteni si a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 9 iulie 2008.

Nr. 751.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 543

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si (2)

din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr.7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Practic” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.347/303/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă apărătorul părtii Societatea Comercială „Plevnei” - S.A din Bucuresti, lipsind autorul exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul părtii Societatea Comercială „Plevnei” - S.A din Bucuresti solicită respingerea exceptiei, arătând, în esentă, că prevederile legale criticate sunt în acord cu sistemul publicitătii imobiliare asa cum a fost reglementat prin lege si că nu se putea prevedea o altă conditie de comunicare a încheierii decât existenta unui drept sau interes legitim.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se solicită completarea textului de lege supus controlului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 16 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.347/303/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că „întelesul pe care instanta îl dă celor două teze ale art. 50, si anume că plângerea împotriva încheierii privind admiterea cererii de înscriere în cartea funciară a unui drept real poate apartine numai celui care a făcut cererea sau persoanelor interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie”. Se arată, de asemenea, că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a formula plângere împotriva încheierii prin care s-a admis cererea privind înscrierea în cartea funciară.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă opinează că textul de lege criticat este constitutional, fiecare cerere formulată în justitie trebuind să justifice un interes născut, real si actual al părtii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este întemeiată deoarece prevederile legale criticate înlătură posibilitatea cetăteanului de a se adresa direct justitiei, de a solicita încuviintarea de probe si de a se prevala neîngrădit de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil. Cu privire la prevederile art. 50 alin. (1) din aceeasi lege se apreciază că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, care au următorul continut:

- Art.50: „(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronuntarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial si se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competentă teritorială se află imobilul, însotită de dosarul încheierii si copia cărtii funciare.”

Exceptia este raportată la prevederile constitutionale ale art. 21 alin.(1)-(3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale 124 alin. (1) si (2) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia, Curtea constată că autorul acesteia este nemultumit de modul în care instantele de judecată au interpretat si aplicat prevederile legale supuse controlului, solicitând Curtii modificarea textului de lege criticat, în sensul ca orice persoană să poată ataca cu plângere încheierea de înscriere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară.


Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, asa încât exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si alin. (2) teza întâi si teza a treia din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996 va fi respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveste dispozitiile art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996, Curtea observă că prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 5 iunie 2008, a admis exceptia si a constatat că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului si la instanta de judecată competentă.

Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr.7/1996 va fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr.7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Practic” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.347/303/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 559

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 569 si art. 570

din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 569 si 570 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Societatea Feroviară de Turism - S.F.T. C.F.R.” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 12.885/233/2007 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar partea Societatea Comercială „Tunele” - S.A. din Brasov a depus o cerere de amânare în vederea pregătirii apărării.

Presedintele acordă cuvântul asupra acestei cereri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de Societatea Comercială „Tunele” - S.A. din Brasov.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că textele de lege criticate respectă principiul previzibilitătii si claritătii, cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare putând contesta procesul-verbal.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 16 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.885/233/2007, Judecătoria Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 569 si 570 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză în care s-a formulat o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece modul în care acestea ar putea fi aplicate, prin eliberarea sumelor de către executorul judecătoresc înainte de împlinirea termenului de 3 zile în care poate fi contestat procesul-verbal, aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului.


Judecătoria Galati - Sectia civilă nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, stabilirea de către legiuitor a continutului si limitelor dreptului de proprietate, cărora li se subsumează si procedura de eliberare si distribuire a sumelor realizate din executarea silită, implică o restrângere a exercitiului dreptului de proprietate, justificată de necesitatea valorificării drepturilor si intereselor creditorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 569 si 570 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 569: „Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părtilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

În cazul valorificării bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipotecă sau de alte drepturi reale dobândite după înscrierea vreunei garantii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunostintă în conditiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat să încunostinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie si servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti în ordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinată potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestată în conditiile art. 570 alin. 2.”;

- Art. 570: „Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.

Cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiectiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestatia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgentă si cu precădere, cu citarea în termen scurt a părtilor.”

Exceptia este raportată la prevederile constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietătii private.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 si art. 135 alin. (5) din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată si la inviolabilitatea acesteia. Astfel, prin eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, actul final al procedurii executării silite, se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorilor. Stabilirea continutului si limitelor dreptului debitorului de proprietate - prin textele de lege criticate - implică în mod necesar o restrângere a exercitiului său în considerarea drepturilor si intereselor creditorilor.

Curtea observă că, potrivit art. 569 si 570 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc trebuie să respecte termenul de 3 zile în care cel nemultumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate introduce contestatie si să nu elibereze sau să distribuie respectiva sumă.

Curtea constată însă că modul în care textele de lege criticate au fost interpretate si aplicate în spetă nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 569 si art. 570 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Societatea Feroviară de Turism - S.F.T. C.F.R.” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 12.885/233/2007 al Judecătoriei Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 560

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emil Balaure în calitate de administrator al Societătii Comerciale „Royal International” - S.R.L. în Dosarul nr. 3.069/99/2007 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul exceptiei a depus o cerere de amânare.

Presedintele acordă cuvântul pe cererea de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.

Curtea respinge cererea de amânare.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 519 D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.380/101/2007 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar părtile Ioan Gorga si Dumitru Marinca au depus o întâmpinare prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, având în vedere obiectul exceptiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 519 D/2008 la Dosarul nr. 157 D/2008, care este primul înregistrat.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 31 ianuarie 2008 si 28 februarie 2008, pronuntate în Dosarele nr. 3.069/99/2007 si nr. 4.380/101/2007, Tribunalul lasi - Sectia comercială si contencios administrativ si Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată în cauze în care autorii au formulat cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale întrucât, pe de-o parte, nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei instante, iar pe de altă parte, stabilesc că judecarea cererii de recuzare se face de judecătorii aceleiasi instante.

Tribunalul lasi - Sectia comercială si contencios administrativ opinează că prevederile legale criticate sunt constitutionale, fiind adoptate cu scopul de a se evita tergiversarea judecării cauzelor.

Tribunalul Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, prin prevederile legale criticate urmărindu-se solutionarea cu celeritate si într-un termen rezonabil a cauzei.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 28 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei institutii publice sau societăti comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2. Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

21. Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutionează litigiul sunt inadmisibile.

3. Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiasi judecător.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 16,20, 21, 24, 30, 51, 53 si 126 si la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor legale criticate.


Astfel, prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea s-a pronuntat asupra unei exceptii ridicate de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin, având o motivare similară exceptiei ridicate în prezenta cauză. Cu acel prilej Curtea a retinut, făcând referire la jurisprudenta sa, că institutia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăti impartiale, în care părtile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părti, interesul personal pe care îl are în solutionarea cauzei deduse judecătii sau alte asemenea împrejurări expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecintă, decât individuală, si nu colectivă, si nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instante de a judeca procesele cu care au fost învestiti în conditiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înteles să restrângă accesul liber la justitie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine indispensabil exercitării în conditii optime a acestor drepturi constitutionale.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii.

Curtea a constatat că dispozitiile constitutionale ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 51 privind dreptul de petitionare si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti nu au relevantă în cauza de fată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Emil Balaure în calitate de administrator al Societătii Comerciale „Royal International” - S.R.L. în Dosarul nr. 3.069/99/2007 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si contencios administrativ si de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.380/101/2007 al Tribunalului Hunedoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 561

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătoresti

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Aurel Stan în

Dosarul nr. 22.735/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă partea Ion lonită, lipsind autorul exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Partea Ion lonită solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22.735/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză în care s-a formulat cerere de recuzare a executorului judecătoresc.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece limitează cazurile de recuzare a executorilor judecătoresti fără a permite recuzarea acestora pentru atitudine partizană si neprofesionalism. Totodată, se arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate între pozitia părtilor în procedura de executare, creditorul fiind singurul care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti opinează că prevederile legale criticate sunt constitutionale, făcând referire la jurisprudenta Curtii în materie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, care au următorul cuprins: „Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că s-a mai pronuntat în numeroase cazuri asupra prevederilor legale criticate.

Astfel, prin Decizia nr. 1.118 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, făcând referire la jurisprudenta sa, Curtea a retinut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu exceptia unor situatii care sunt specifice activitătii judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 si 53 din Legea fundamentală. Pe cale de consecintă, a retinut Curtea, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate la art. 21 si 53 din Constitutie.

În ceea ce priveste sustinerea conform căreia există o inegalitate între pozitia părtilor, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această critică este nefondată întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părti beneficiază de anumite garantii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestatie împotriva executării însesi ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creantei sale, în conditiile în care debitorul nu si-a adus la îndeplinire obligatia ce îi revine.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Aurel Stan în Dosarul nr. 22.735/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 565

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” - S.R.L din Târgu Mures în Dosarul nr. 1.482/289/2007 (nr. vechi 1.478/2007) al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.482/289/2007 (nr. vechi 1.478/2007), Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece prin nivelul ridicat al amenzilor se aduce atingere dreptului de proprietate si se împiedică libera initiativă si concurenta pe care se bazează economia de piată.

Judecătoria Reghin opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 57 din Legea fundamentală exercitarea drepturilor si libertătilor constitutionale trebuie să se facă cu bună-credintă, fără să se încalce drepturile si libertătile celorlalti.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de judecată a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Din cuprinsul procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor rezultă că societatea a fost sanctionată în temeiul art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, asupra constitutionalitătii căruia se va pronunta Curtea prin prezenta decizie.

Acesta are următorul continut:

- Art. 10 lit. b): „Constituie contraventii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:[...]

b) neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) si (3) referitor la dreptul de proprietate privată si ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind asigurarea libertătii comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că a stabilit în mod constant în jurisprudenta sa că aplicarea si executarea unor sanctiuni pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sanctionat, nu încalcă dispozitiile constitutionale privind ocrotirea proprietătii private, întrucât sunt consecinta unor încălcări ale legii. în acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.

Totodată, prin Decizia nr. 39 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece stabileste doar caracterul de contraventie al unor fapte privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, ceea ce reflectă optiunea legiuitorului în materie si concretizarea preocupării statului ca prin mijloace specifice să preîntâmpine fapte de natură a avea impact negativ asupra economiei nationale.


în final Curtea observă că textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor operatorilor economici care se găsesc în situatia prevăzută de ipoteza normei juridice, asa încât nu poate fi retinută critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” - S.R.L din Târgu Mures în Dosarul nr. 1.482/289/2007 (nr. vechi 1.478/2007) al Judecătoriei Reghin.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 566

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11, art. 13

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor

si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11 si 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Floarea Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 15 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.548/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, 7,10,11 si 13 din

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză în care s-a formulat o cerere de evacuare pe calea ordonantei presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece nu reglementează prelungirea contractelor de închiriere pentru toti cetătenii, ci instituie în mod nejustificat anumite conditii pentru prelungirea respectivelor contracte. Totodată, textele de lege criticate aduc atingere si dreptului la un nivel de trai corespunzător, care cuprinde si dreptul la locuintă.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2, 7, 10, 11 si 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, care au următorul continut:

- Art. 2: „Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinte, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriasilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 7: „Prelungirea contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne valabilă si în cazul redobândirii imobilelor respective de către fostii proprietari sau de mostenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.”;

- Art. 10: „ În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriasului sau fostului chirias, prin executorul judecătoresc, data si locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriasul sau fostul chirias este obligat că comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriasul sau fostul chirias comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuintei înăuntrul acestui termen îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanteipresedintiale.”;

- Art. 11: „(1) Nerespectarea de către proprietar a dispozitiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriasului sau a fostului chirias.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonantei presedintiale.”;

- Art. 13: „Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:

a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2—7;

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte proprietate particulară, prevăzute la art. 17, ai căror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzătoare ori au înstrăinat o locuintă corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeasi localitate. Fac exceptie

contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o institutie publică;

c) chiriasului care refuză să preia în folosintă o altă locuintă pusă la dispozitie, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, de fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de autoritătile publice locale;

d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

e) în cazul litigiilor dintre proprietar si chirias având ca obiect schimbul de locuinte;

f) în cazul chiriasilor care au subînchiriat locuinta fără consimtământul scris al proprietarului;

g) în cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioară a locuintei fără consimtământul scris al proprietarului si fără aprobările legale;

h) chiriasului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este situată aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părti din acestea;

i) chiriasului care are un comportament ce face imposibilă convietuirea sau împiedică folosirea normală a locuintei;

j) chiriasilor rezidenti în străinătate care, fără a fi detasati, nu au mai folosit locuinta mai mult de un an fără întrerupere.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, la dispozitiile art. 25 privind dreptul la un nivel de viată corespunzător din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si la prevederile art. 9 referitor la dreptul oricărei persoane la securitate socială, art. 10 privind ocrotirea si asistenta acordate familiei, art. 11 referitor la dreptul la un nivel de trai suficient si art. 12 privind dreptul la sănătate din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, s-a mai pronuntat asupra prevederilor legale criticate pentru motive similare celor din prezenta cauză.

Cu acel prilej Curtea a respins exceptia si a statuat, făcând referire la jurisprudenta sa, că măsurile de protectie a chiriasilor instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 îsi au temeiul constitutional în prevederile art. 47 alin. (1) si în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, finalitatea acestei ordonante fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari, precum si de a oferi solutii juridice situatiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului său de proprietate si, în acelasi timp, protectia chiriasilor împotriva unor eventuale abuzuri.

Cu privire la continutul notiunii „nivel de trai decent”, Curtea a retinut că acesta nu este definit de Constitutie, dar el trebuie examinat în raport cu situatiile avute în vedere de legiuitor, precum si în functie de reglementările internationale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 si 20 din Constitutie. în acest sens, potrivit art. 25 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde printre altele si dreptul la locuintă. în acelasi sens, art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prevăzând obligatia


statelor de a recunoaste dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăsi si familia sa, se referă în mod expres si la locuintă.

Curtea observă cu acest prilej că din această perspectivă textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor din Constitutie si din actele internationale invocate, finalitatea acestora fiind protectia chiriasilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Cât priveste critica referitoare la faptul că prin art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 anumite categorii de chiriasi ar fi discriminate, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, chiriasii pentru care prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică, în temeiul art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, se află în situatii diferite fată de ceilalti chiriasi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11 si art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Floarea Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 572

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 318 alin. 1 si art. 320

din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 318 si art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea în Dosarul nr. 5.629/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, consilierul juridic Ioan Vasile Ghiocel, cu delegatie la dosar, si, pentru partea Garda Financiară - Comisariatul general, consilier juridic Mirela Postaru, cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 530 D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317, 318 si 320 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Sergiu Ciobanu în Dosarul nr. 10.944/193/2007 al Judecătoriei Botosani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor sus-mentionate, având în vedere obiectul exceptiilor ridicate.

Reprezentantul autorului exceptiei, cel al părtii prezente, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 530 D/2008 la Dosarul nr. 329 D/2008, care a fost primul înregistrat.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Consilierul juridic Ioan Vasile Ghiocel, pentru autorul Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea, solicită să se constate că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale în măsura în care contestatia în anulare împotriva hotărârii instantei de recurs poate fi introdusă doar de partea care a exercitat recursul. In acest sens depune concluzii scrise la dosar.

Consilierul juridic Mirela Postaru, pentru partea Garda Financiară - Comisariatul general, solicită respingerea exceptiei si păstrarea jurisprudentei Curtii în materie, arătând totodată că prevederile legale criticate sunt norme procedurale reglementate de legiuitor potrivit competentei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, apreciind că se solicită interpretarea si aplicarea legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

În replică, consilierul juridic al autorului exceptiei Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea arată că în jurisprudenta Curtii s-au mai pronuntat decizii de interpretare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 13 februarie 2008 si 19 februarie 2008, pronuntate în dosarele nr. 5.629/1/2007 si nr. 10.944/193/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si Judecătoria Botosani au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 318 si 320 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată în cauze având ca obiect contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea sustine că prevederile art. 318 si art. 320 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale deoarece calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare împotriva hotărârii instantei de recurs este prevăzută doar pentru partea care a introdus recursul, limitând astfel nejustificat dreptul părtii adverse de a ataca hotărârea instantei de recurs pentru motivul că nu a cercetat ori solutionat vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Autorul Sergiu Ciobanu sustine că dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale deoarece au drept consecintă instabilitatea hotărârilor judecătoresti si încălcarea dreptului său la apărare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Judecătoria Botosani opinează că textele de lege criticate sunt norme procedurale care respectă prevederile si principiile Legii fundamentale, sunt în competenta legiuitorului si constituie o garantie a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, reprezentând norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, sunt de competenta legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantilor părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea observă că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317, ale art. 318 alin. 1 si ale art. 320 din Codul de procedură civilă deoarece dispozitiile alin. 2 ale art. 318 au fost abrogate prin art. I pct. 121 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunta numai asupra prevederilor art. 317, ale art. 318 alin. 1 si ale art. 320 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 317: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerintele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozitiilor de ordine publică privitoare la competentă.

Cu toate acestea, contestatia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”;

- Art. 318: „Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”;

- Art. 320: „Contestatia se judecă de urgentă si cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea dată în contestatie este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea atacată.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 124 privind înfăptuirea justitiei, art. 126 referitor la instantele judecătoresti si art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că asupra prevederilor art. 318 alin. 1 s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, retinând, în esentă, următoarele: dispozitiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează contestatia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronuntate de instantele de recurs.

Curtea a retinut că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 din Constitutie, întrucât, potrivit jurisprudentei constante a instantei constitutionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situatii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justitie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discutie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definitie, are caracter de exceptie si deci poate fi valorificată numai în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilitătii si securitătii raporturilor juridice.


Curtea retine că este neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea potrivit căreia acestuia îi este încălcat dreptul la apărare, deoarece textul de lege criticat nu îi permite să atace cu contestatie în anulare hotărârea instantei de recurs, întrucât nu a avut calitatea de recurent. Curtea observă că recurentul este singurul care are interesul de a ataca pe calea contestatiei în anulare specială hotărârea pronuntată în recurs, pentru motivul că instanta a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate. Altfel s-ar ajunge în situatia în care intimatul ar sustine, contrar propriilor interese, motivele invocate de recurent în cererea sa.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, precum si art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a căilor de atac.

Cu privire la sustinerile autorului Sergiu Ciobanu, potrivit cărora dispozitiile legale atacate au drept consecintă instabilitatea hotărârilor judecătoresti si încălcarea dreptului său la apărare, Curtea observă că nici acestea nu pot fi primite. Stabilitatea hotărârilor judecătoresti este conditionată de adoptarea lor în conditiile legii, iar finalitatea contestatiei în anulare este tocmai aceea de a se remedia neregularitătile privind competenta si procedura de judecată prevăzute de lege. Judecarea contestatiei în anulare nu este de natură să încalce dreptul părtilor la apărare, în conditiile în care acestea sunt citate si pot să participe la dezbateri, iar potrivit art. 320 alin. (3) din Codul de procedură civilă „hotărârea dată în contestatie este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea atacată”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 si art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cristescu Oii” - S.R.L. din Cornea în Dosarul nr. 5.629/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, si a prevederilor art. 317, art. 318 alin. 1 si art. 320, exceptie ridicată de Sergiu Ciobanu în Dosarul nr. 10.944/193/2007 al Judecătoriei Botosani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 574

din 15 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului

nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de

Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 4.269/303/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Autorul exceptiei sustine oral concluziile scrise depuse la instanta care a sesizat Curtea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prevederile legale criticate constituie norme procedurale adoptate de legiuitor potrivit competentei sale instituite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

În replică, autorul exceptiei apreciază că reprezentantul Ministerului Public ar trebui să îi apere drepturile procedurale, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.269/303/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată în recursul împotriva unei încheieri de sedintă prin care s-a respins cererea autorului exceptiei de înregistrare a sedintelor de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece în aplicarea acestora instantele de judecată refuză să înregistreze, la cerere, sedintele de judecată, desi au aparatura necesară pentru a satisface această cerere.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, constituind o garantie a principiilor statului de drept.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, având următorul cuprins: „Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, de la care se aplică dispozitiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la înregistrarea sedintelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2009.”

Exceptia este raportată la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si ale art. (5), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)si (2), art. 20, 21, 52 si ale art. 53 alin. (1), cu referire la art. 1 si următoarele din Carta drepturilor si libertătilor fundamentale, art. 1 si următoarele din Carta europeană a drepturilor fundamentale, art. 1 si următoarele din Carta socială europeană revizuită si Recomandarea Consiliului Europei nr. 21/1987 privind asistenta victimelor si prevenirea victimizării lor.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine că, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, „sedintele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată”.

Totodată, Curtea observă că prin art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente s-a stabilit initial data de 1 iulie 2006 de la care era prevăzută începerea procesului de înregistrare a sedintelor de judecată potrivit art. 13 din Legea nr. 304/2004. Ulterior, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei functionări a instantelor judecătoresti si parchetelor si pentru prorogarea unor termene, acest termen a fost prorogat până la 1 ianuarie 2008. însă, având în vedere faptul că procedura de achizitie publică a echipamentelor de înregistrare nu a fost finalizată, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007, criticată pentru neconstitutionalitate, termenul a fost prorogat până la 1 ianuarie 2009.

Curtea observă că prin prevederile legale criticate s-a prorogat termenul de la care se vor înregistra sedintele de judecată din cauza imposibilitătii de finalizare a procedurilor de achizitionare a echipamentelor audio-video. Aceasta nu contravine însă prevederilor constitutionale si din actele internationale invocate, deoarece reprezintă o situatie extraordinară ce a trebuit reglementată de urgentă si se referă la o perioadă limitată în timp.

De altfel, potrivit art. 147 din Codul de procedură civilă, „Dezbaterile urmate în sedintă se vor trece în încheierea de sedintă, care va fi semnată de judecători si grefier”, asa încât consemnarea activitătii desfăsurate la fiecare termen de judecată se face în încheierea de sedintă, act procedural care oferă instantei de control judiciar posibilitatea de a aprecia asupra desfăsurării în conditii legale a procesului civil si de a verifica legalitatea măsurilor dispuse, asigurându-se în acest mod accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil al persoanelor.

Cât priveste sustinerile autorului exceptiei cu privire la modul în care instantele de judecată aplică legea, acestea nu pot face obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutională.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 4.269/303/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2008.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 585

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Camelia ChiperTofan în Dosarul nr. 2.884/105/2007 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal răspund părtile Adriana lordache si Viorel Iordache, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Părtile prezente solicită respingerea exceptiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.884/105/2007, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost invocată într-un recurs în care s-a respins cererea de încuviintare a probei cu expertiza.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale întrucât nu permit administrarea de probe noi în recurs, cu exceptia înscrisurilor.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind adoptat de legiuitor în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „în instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (1) si (2) privind înfăptuirea justitiei, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac si art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 privind libertatea de întrunire si de asociere si ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că prin Decizia nr. 212 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008, făcând referire la jurisprudenta sa, a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 305 din Codul de procedură civilă.

Curtea a retinut că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justitie, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în cel al altor tări legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părtilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc în esentă aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în aceasta îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Camelia Chiper Tofan în Dosarul nr. 2.884/105/2007 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 690

din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Fortus” - S.A. din lasi în Dosarul nr. 17.425/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Anca Lucia Teodorescu, pentru Agentia Natională de Administrare Fiscală, cu delegatia depusă în sedintă, lipsă fiind autorul exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Consilierul juridic al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, deoarece instituirea unui termen de prescriptie de o lună nu încalcă art. 16, nici celelalte dispozitii invocate din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 17.425/3/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Fortus” - S.A. din lasi în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatarea nulitătii unor ordine ale Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât limitează atacarea în justitie a unor categorii de operatiuni sau acte emise în procesul de privatizare si pun în imposibilitate persoana de drept privat de a-si valorifica drepturile pe care le are conform legilor speciale în materia privatizării. Pe cale de consecintă, se creează o situatie de inferioritate a particularului în raport cu autoritătile publice, care sunt puse la adăpost de valorificarea unor drepturi împotriva lor de termenul de prescriptie extrem de scurt.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât acestea nu instituie discriminări si nici nu contravin regulii constitutionale potrivit căreia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 556/2003 pentru modificarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003.

În prezent, dispozitiile de lege criticate au următorul cuprins: „Termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operatiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenta operatiunii sau actul atacat ori de la data nasterii dreptului, cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de actiuni ale societătilor comerciale privatizate, precum si a celor în desfiintarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de prescriptie.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei referitoare la crearea unei situatii de inferioritate a particularului în raport cu autoritătile publice sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, trebuie să se aplice acelasi tratament juridic unor situatii juridice egale sau similare. Or, în cazul de fată, nu se poate sustine că persoanele fizice se află în aceeasi situatie juridică cu autoritătile publice, art. 16 alin. (1) din Constitutie prevăzând că „cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 44 din Constitutie datorată instituirii unui termen extrem de scurt de care persoanele private dispun pentru valorificarea drepturilor lor fată de autoritătile publice implicate în privatizare, Curtea retine că legiuitorul este liber să stabilească anumite termene de prescriptie, neintrând în competenta Curtii Constitutionale modificarea unor astfel de termene, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica prevederile supuse controlului.

Având în vederea acestea, Curtea constată că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispozitiile de lege criticate, deoarece nu s-a retinut restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constitutională pretins a fi încălcată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Fortus” - S.A. din lasi în Dosarul nr. 17.425/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 691

din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990

privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Constantin Coltatu în Dosarul nr. 40.494/3/2007al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, cu referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 40.494/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Constantin Coltatu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect autorizarea convocării Adunării Generale a Asociatilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece prin instituirea posibilitătii ca o minoritate să convoace adunarea generală a actionarilor prin intermediul instantei se încalcă dreptul de proprietate al actionarilor majoritari si principiile constitutionale ale economiei de piată.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, simpla autorizare a convocării adunării generale a asociatilor nu determină o limitare a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, este menită să asigure o protectie egală a exercitării dreptului de proprietate asupra actiunilor, indiferent dacă actionarii sunt minoritari sau majoritari. De asemenea, faptul că instanta poate lua decizii în numele asociatilor nu are ca efect încălcarea libertătii comertului, ci înlătură manifestările abuzive ale organelor de conducere executivă care refuză să organizeze cadrul pentru luarea deciziilor importante pentru functionarea societătilor comerciale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât interventia instantei, dincolo de deblocarea activitătii societătii comerciale, la cererea unora dintre actionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societătii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordantă cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere să hotărască cu privire la operatiunile comerciale întreprinse de operatorul economic, în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificate prin art. I pct. 66 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990, privind societătile comerciale, republicată, si a Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, cu următorul continut:

„(1) Consiliul de administratie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea actionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel putin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel si dacă cererea cuprinde dispozitii ce intră în atributiile adunării.

(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile si se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.

(3) în cazul în care consiliul de administratie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanta de la sediul societătii, cu citarea consiliului de administratie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către actionarii care au formulat cererea. Prin aceeasi încheiere instanta aprobă ordinea de zi, stabileste data de referintă prevăzută la art. 123 alin. (2), data tinerii adunării generale si, dintre actionari, persoana care o va prezida.


(4) Costurile convocării adunării generale, precum si cheltuielile de judecată, dacă instanta aprobă cererea conform alin. (3), sunt suportate de societate.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 135 privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra dispozitiilor criticate din Legea nr. 31/1990 - raportate la prevederile art. 44 si ale art. 135 din Constitutie - prin Decizia nr. 295 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 3 aprilie 2008. Cu acel prilej, Curtea a retinut că textul de lege criticat nu contine nicio normă contrară prevederilor constitutionale mentionate mai sus. Acest text de lege acordă instantei de judecată posibilitatea de a autoriza convocarea adunării generale numai în măsura în care consiliul de administratie, respectiv directoratul, nu fac acest lucru în urma solicitării actionarilor ce reprezintă cel putin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.

Potrivit aceluiasi text de lege, instanta judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce priveste convocarea adunării generale, stabilirea datei de referintă pentru actionarii îndreptătiti să fie înstiintati si să voteze în cadrul adunării generale, a datei tinerii adunării generale, precum si referitor la desemnarea dintre actionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, interventia instantei, dincolo de deblocarea activitătii societătii comerciale, la cererea unora dintre actionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societătii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordantă cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operatiunile comerciale întreprinse de operatorul economic, în conditiile legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Constantin Coltatu în Dosarul nr. 40.494/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 749

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 15.081/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 15.081/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România” - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invocă art. 16 alin. (1), art. 21, 24 si 53 din Constitutia României si sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie posibilitatea executorului judecătoresc de a stabili în mod arbitrar cheltuielile de executare. Pe de altă parte, prin dispozitiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă se creează un dezechilibru în raportul executional dintre creditor si debitor. Astfel, imposibilitatea efectuării plătii de către tertii contractanti către debitor, prin înfiintarea popririi, poate paraliza întreaga activitate economică a acestuia, favorizând concurenta neloială.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate cu care a sesizat Curtea Constitutională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 3717 alin. 2, 3 si 4: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renuntat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligatiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în conditiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.”;

- Art. 454 alin.1: „Poprirea se înfiintează fără somatie, prin adresă însotită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înstiintându-se totodată si debitorul despre măsura luată.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 care consacră dreptul la apărare si ale art. 53 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 3717 alin. 2, 3 si 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 1.040 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Cu acel prilej, instanta constitutională a retinut că, prin intermediul art. 3711 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar si în cazurile în care debitorul nu îsi execută de bunăvoie obligatia stabilită prin hotărârea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozitiile din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei.

De asemenea, prin Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că „stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 3717 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în conditiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instantelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în conditiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justitie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, oferă toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi”.

Cu privire la dispozitiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a retinut prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că „poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. în considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiintarea popririi fără obligatia somării prealabile a debitorului, însă în conditiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunostintă despre înfiintarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justitie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiază de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 si 24 din Constitutia republicată, este neîntemeiată”.

Atât considerentele, cât si solutia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în această materie.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3717 alin. 2, 3 si 4 si art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Shell Gas România” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 15.081/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 773

din 1 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Margareta Marinescu, Androne Marinescu si Alexandrina Ceausu în Dosarul nr. 2.258/330/2007 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 581D/2008, care are acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal se prezintă personal Beatrice Rădulescu si Ion Rădulescu, autori ai exceptiei. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 944D/2008, care are acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Părtile prezente nu se opun conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 581 D/2008 si nr. 944D/2008 la Dosarul nr. 115D/2008, care este primul înregistrat.

Beatrice Radulescu si Ion Radulescu solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecătii cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecătii formulată de Beatrice Radulescu si Ion Radulescu.

Cauza se află în stare de judecată.

Părtile prezente solicită admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe care le-au invocat în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.258/330/2007, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Margareta Marinescu, Androne Marinescu si Alexandrina Ceausu.

Prin încheierea din 8 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.056/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Beatrice Radulescu si Ion Radulescu.

Prin încheierea din 3 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 278/99/2008, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Universitatea „AU. Cuza” lasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia solicită Curtii Constitutionale ca prin decizia ce o va pronunta „să statueze ca fiind neconstitutională interpretarea prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, în sensul că actiunile în revendicare întemeiate pe dispozitiile art. 480 din Codul civil, introduse de proprietari si succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, precum si cererile accesorii si incidente, nu sunt scutite de taxe judiciare de timbru”. Autorii exceptiei consideră că această interpretare contravine art.16 din Constitutie. De asemenea, sustin că prevederile de lege criticate contravin principiului egalitătii în drepturi si pentru că se creează o situatie discriminatorie între persoanele care sunt obligate să plătească taxă judiciară de timbru si persoanele care sunt scutite de plata acestei taxe. Totodată se sustine că este încălcat si accesul liber la justitie al unei categorii de persoane, care pentru a se adresa justitiei în vederea valorificării unui drept garantat de Constitutie, trebuie să plătească o sumă de bani foarte mare.

Judecătoria Urziceni apreciază că prevederile de lege criticate sunt „în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale”.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti consideră exceptia neîntemeiată.

Tribunalul lasi consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare.

Textul criticat are următoarea redactare: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

(...) r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cererile accesorii si incidente.”

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 a mai fost supus controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 16 din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 309 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea a statuat, făcând referire la jurisprudenta anterioară, că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferentiere între contribuabili si nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constitutional al egalitătii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ce priveste accesul liber la justitie, Curtea, prin Decizia nr. 618 din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.131 din 14 decembrie 2005, a statuat că „(...) accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justitie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constitutie, cetătenii sunt obligati să contribuie prin impozite si taxe, stabilite în conditiile legii”.

Considerentele si solutiile acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Margareta Marinescu, Androne Marinescu si Alexandrina Ceausu în Dosarul nr. 2.258/330/2007 al Judecătoriei Urziceni, de Beatrice Rădulescu si Ion Rădulescu în Dosarul nr. 10.056/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti si de Universitatea „Al.l.Cuza” lasi în Dosarul nr. 278/99/2008 al Tribunalului lasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 775

din 1 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (1) si (2)

din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comat” - S.A. din Botosani în Dosarul nr. 2.328/40/E/2007 al Tribunalului Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 584D/2008 si nr. 585D/2008, care au acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 584D/2008 si nr. 585D/2008 la Dosarul nr. 182D/2008, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecătii, formulată de Societatea Comercială „Comat” - S.A din Botosani în cele trei dosare.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecătii.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este în competenta exclusivă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 ianuarie 2008 si din 6 decembrie 2007 pronuntate în dosarele nr. 2.328/40/E/2007, nr. 3.902/40/2007 si nr. 3.349/40/2007, Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea

Comercială „Comat” - S.A. din Botosani într-o cauză comercială având ca obiect o actiune pentru anularea unei hotărâri a adunării generale a actionarilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate reprezintă o îngrădire a accesului liber la justitie si, în consecintă, nu se bucură de legitimitate constitutională. Mai mult, reglementarea conform căreia pot promova o actiune în anulare si actionarii care nu au fost prezenti la adunarea generală deschide câmp larg actiunilor sicanatorii din partea celor care nu au participat la această adunare, contravenind astfel art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. De aceea, având în vedere că în aceste conditii poate fi suspendată hotărârea adunării generale a actionarilor, există posibilitatea blocării activitătii economice a societătii.

Tribunalul Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră exceptia neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. Invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

„(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate Injustitie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra si au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei.”


Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile legale criticate asigură satisfacerea cerintei constitutionale a respectării legilor, asa cum prevede art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum si a dreptului de acces liber la justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Din această perspectivă reglementarea dreptului actionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă si au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al sedintei, de a ataca în justitie hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, este în concordantă cu dispozitiile constitutionale. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990, intentarea actiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronuntându-se prin ordonantă presedintială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cautiuni. Aceste prevederi ale legii reprezintă garantii procesuale de natură să evite introducerea sicanatorie a actiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societătilor comerciale.

În consecintă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

De altfel, prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la cele privind accesul liber la justitie. Astfel, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, si Decizia nr. 1.030 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 28 noiembrie 2007, Curtea, respingând exceptia, a statuat că textul de lege criticat reprezintă o consacrare în plan legislativ a principiului constitutional al accesului liber la justitie. S-a arătat că reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 constituie o măsură de protectie a actionarilor minoritari care se consideră vătămati printr-o hotărâre a adunării generale a actionarilor, contrară legii sau actului constitutiv, acestia putându-se adresa instantei de judecată pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime.

Cele statuate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea iurisprudentei în această materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comat” - S.A. din Botosani în dosarele nr. 2.328/40/E/2007, nr. 3.902/40/2007 si nr. 3.349/40/2007 ale Tribunalului Botosani - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 776

din 1 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicată de Alexandru Galkin în Dosarul nr. 9.106/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti.


La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 527D/2008, care are acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal se prezintă personal Emilian Cristescu, autor al exceptiei.

Lipseste partea Georgeta Cristescu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Autorii exceptiei sunt de acord ca cele două dosare să fie conexate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 527D/2008 la Dosarul nr. 191 D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.106/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicată de Alexandru Galkin într-un proces de tăgăduirea paternitătii.

Prin încheierea din 28 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 476/331/2007, Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, exceptie ridicată de Emilian Cristescu într-un apel declarat în cadrul unui proces de tăgăduirea paternitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat este discriminatoriu pentru că instituie un termen de prescriptie pentru actiunea în tăgada paternitătii numai cu privire la tatăl copilului, iar pentru ceilalti titulari ai actiunii, respectiv mama copilului si copilul, actiunea este imprescriptibilă.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti arată că, prin instituirea unui termen de prescriptie pentru actiunea în tăgăduirea paternitătii, legiuitorul a urmărit să protejeze, în primul rând, interesul copilului. Eliminând termenul de prescriptie, ar însemna ca pentru diverse motive, invocate în timp de tatăl copilului, dincolo de termenul de 3 ani, oricărui copil să i se pună sub semnul întrebării paternitatea, or, nu aceasta este ratiunea art. 55 din Codul familiei, care oferă titularului actiunii posibilitatea de a tăgădui paternitatea unui copil neconceput de el.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă apreciază exceptia ca neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. în acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispozitiile referitoare la egalitatea în drepturi, egalitatea între soti, dreptul la viată intimă, dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, protectia specială a copiilor si tinerilor ci, mai mult, sunt de natură să garanteze aceste drepturi. Totodată, apreciază că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că instituirea unui termen pentru introducerea actiunii în tăgăduirea paternitătii nu contravine sub niciun aspect principiului egalitătii, care se aplică în mod egal tuturor celor aflati în ipoteza normei legale. Pe cale de consecintă niciun tratament discriminatoriu nu este aplicat titularului actiunii în tăgăduirea paternitătii în raport cu titularul actiunii în stabilirea paternitătii, dat fiind că cele două situatii nu sunt identice. în consecintă, consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Examinând încheierea de sesizare, pronuntată în Dosarul nr. 476/331/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă, Curtea constată că, desi a fost sesizată cu întregul articol 55 din Codul familiei, în realitate textul de lege criticat este cel al art. 55 alin. 1 din Codul familiei.

Asadar, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 55 alin. 1 din Codul familiei, modificat prin Legea nr. 288/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, al cărui continut este următorul: „Actiunea în tăgăduirea paternitătii se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostintă de nasterea copilului.”

Textul constitutional invocat este cel al art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. Este invocată si încălcarea art. 14 coroborat cu art. 6 si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorii exceptiei sustin că acest text este neconstitutional, întrucât instituie un termen de prescriptie pentru actiunea în tăgăduirea paternitătii numai cu privire la tatăl copilului, iar pentru ceilalti titulari ai actiunii, respectiv mama copilului si copilul, actiunea este imprescriptibilă.

Analizând această critică de neconstitutionalitate, Curtea retine că, prin modificarea art. 55 din Codul familiei prin Legea nr. 288/2007, dreptul la actiune în tăgăduirea paternitătii pentru mamă si pentru copil se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Asadar, legiuitorul a înlăturat o situatie de inegalitate între titularii dreptului la actiune în tăgăduirea paternitătii, si anume sotul mamei, pe de o parte, si mamă si copil, pe de altă parte, prin stabilirea aceluiasi termen de prescriptie, chiar dacă acest termen curge de la date diferite, pentru mamă si copil de la data nasterii copilului, iar pentru sotul mamei de la data când a luat cunostintă de nasterea copilului, în acest fel prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si reglementările internationale invocate.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicată de Alexandru Galkin în Dosarul nr. 9.106/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti si de Emilian Cristescu în Dosarul nr. 476/331/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 785

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate prevederilor art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mao Binji în Dosarul nr. 2.330/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 107D/2008, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Wang Jianwu si Xu Jian în Dosarul nr. 3.409/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că ambele dosare se află la al doilea termen de judecată, iar Oficiul Român pentru Imigrări, parte în ambele dosare, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiilor ca neîntemeiate.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 107D/2008 la Dosarul nr. 103D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 decembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 2.330/2/2007 si, respectiv, nr. 3.409/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de Mao Binji si, respectiv, Wang Jianwu si Xu Jian în cauze civile având ca obiect acordarea regimului tolerării sederii acestora pe teritoriul României.

în motivările exceptiei de neconstitutionalitate având un continut similar, se sustine în esentă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie si claritate, întrucât nu mentionează explicit motivul vietii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată si precizează că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte intră în sfera de aplicare a legii, care excedează competentei Curtii Constitutionale. Arată că dispozitiile de lege criticate nu impietează exercitarea dreptului persoanei la respectarea vietii private si de familie.


Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 98 alin. (1) si (2)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale. în acest sens, reiterează cele retinute de Curtea Constitutională în mai multe decizii, ca, de exemplu, deciziile nr. 437/2006 si nr. 225/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, ordonanta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, ca urmare a renumerotării, textele de lege criticate se regăsesc în prezent la art. 102 alin. (1) si (2), asupra acestor texte de lege urmând să se pronunte Curtea Constitutională. Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

- Art. 102 alin. (1) si (2): „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul tării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de sedere si, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonante de urgentă, se întelege acele împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.”

în opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Constitutie si celor ale art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la viată familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, anterior republicării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, dispozitiile art. 98 alin. (1) si (2), actualmente art. 102 alin. (1) si (2), au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si cele formulate în prezenta cauză si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care cea mai recentă este Decizia nr. 1.111 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo retinute. întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutiile pronuntate cu acele prilejuri si motivele pe care acestea s-au întemeiat îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mao Binji în Dosarul nr. 2.330/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Wang Jianwu si Xu Jian în Dosarul nr. 3.409/2/2007 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 802

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Toader Ignat în Dosarul nr. 22/107/2005 al Tribunalului Alba - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde avocatul Vasile Ghere, pentru autorul exceptiei si pentru Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. din Jidvei, cu împuternicire avocatială la dosar, avocatul Ana Elena Hategan, pentru partea Mihai Cornel Muntean, cu împuternicire avocatială la dosar, precum si consilierul juridic Mircea Ungurean, pentru Societatea Comercială „Jidvei” - S.R.L. - Filiala Alba, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului exceptiei Toader Ignat si al părtii Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. arată că procedura de citare cu societatea pe care o reprezintă nu este legal îndeplinită, deoarece aceasta a fost citată prin Casa de Insolventă Transilvania, care nu mai este lichidatorul judiciar al Societătii Comerciale „Stoian Ignat” - S.R.L.

Avocatul părtii Mihai Cornel Muntean si consilierul juridic al Societătii Comerciale „Jidvei” - S.R.L. - Filiala Alba lasă la aprecierea instantei constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. a fost citată si la sediul său din localitatea Jidvei.

Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.073D/2008, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată de Radu Cristian Zbârcea în Dosarulnr. 6.367/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.231 D/2008, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată de Dorel Golea în Dosarul nr. 1.113/278/2007 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.232D/2008 si nr. 1.234D/2008, având ca obiect exceptii de neconstitutionalitate identice, ridicate de Adrian Aron Stencoane în dosarele nr. 67/243/2006 si nr. 115/97/2005 ale Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse în dosarele nr. 1.232D/2008 si nr. 1.234D/2008 de către apărătorul autorului exceptiei, avocatul Liliana Mariana Jurj, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată după 1 septembrie 2009, întrucât este în concediu de odihnă. în acest sens, a anexat acestor cereri împuternicirile avocatiale. De asemenea, în Dosarul nr. 1.234D/2008, autorul exceptiei a depus o cerere de amânare, pentru lipsă de apărare, din aceleasi motive.

Având cuvântul asupra cererilor de amânare, reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune acordării unui termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de amânare a cauzei.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 965D/2008, nr. 1.073D/2008, nr. 1.231 D/2008, nr. 1.232D/2008 si nr. 1.234D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul autorului exceptiei Toader Ignat si al părtii Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. arată că se opune conexării, întrucât exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în celelalte dosare pot avea motivări diferite.

Avocatul părtii Mihai Cornel Muntean si consilierul juridic al Societătii Comerciale „Jidvei” - S.R.L. - Filiala Alba nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.073D/2008, nr. 1.231 D/2008, nr. 1.232D/2008si nr. 1.234D/2008 la Dosarul nr. 965D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei Toader Ignat si al părtii Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, deoarece dispozitiile de lege criticate instituie discriminări între inculpati, în functie de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005. Arată, de asemenea, că partea pe care o reprezintă nu a putut beneficia de dispozitiile de lege criticate, deoarece Directia Generală a Finantelor Publice Alba s-a constituit târziu parte civilă.

Avocatul părtii Mihai Cornel Muntean solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât aceasta vizează probleme de aplicare a legii. Totodată, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 932/2006 si depune concluzii scrise în acest sens.

Consilierul juridic al Societătii Comerciale „Jidvei” - S.R.L. - Filiala Alba solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât cuantumul prejudiciului a fost cunoscut încă din faza urmăririi penale. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, potrivit căreia primul termen de judecată este primul termen după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. De asemenea, arată că judecătorul cauzei va interpreta care este primul termen de judecată la care fac referire dispozitiile de lege criticate.

Având cuvântul în replică, avocatul autorului exceptiei Toader Ignat si al părtii Societatea Comercială „Stoian Ignat” - S.R.L. arată că interpretarea sintagmei „primul termen de judecată” nu se poate lăsa la latitudinea judecătorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22/107/2005, Tribunalul Alba - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Toader Ignat în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

Prin încheierea din 7 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6.367/271/2007, Judecătoria Oradea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Radu


Cristian Zbârcea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

Prin încheierea din 24 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.113/278/2007, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Dorel Golea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

Prin încheierile din 24 aprilie 2008, pronuntate în Dosarul nr. 67/243/2006 si nr. 115/97/2005, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Adrian Aron Stencoane în dosarele cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unor cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate sunt discriminatorii întrucât se aplică numai în cazurile în care prejudiciul a fost acoperit de inculpat, iar nu si în cazul în care acoperirea pagubei s-a făcut de o altă persoană, de exemplu de către persoana responsabilă civilmente. Totodată, aceste dispozitii instituie discriminări fată de alte categorii de inculpati, de exemplu cei care au fost trimisi în judecată si au avut primul termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. Mai arată că, prin reglementarea unor cauze de nepedepsire si de reducere a pedepsei în favoarea unor persoane în functie de stadiul în care se află procesul penal, se instituie un privilegiu în favoarea celor care dispun de sume de bani si pot acoperi imediat prejudiciul. De asemenea, autorii exceptiei sustin că dispozitiile de lege criticate încalcă principiul prezumtiei de nevinovătie, deoarece, pentru a beneficia de nepedepsire sau de reducerea pedepsei, inculpatul este obligat să se declare vinovat si să accepte neconditionat pretentiile părtii civile.

Tribunalul Alba - Sectia penală si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile criticate din Legea nr. 241/2005 nu instituie discriminări, fiind astfel constitutionale.

Judecătoria Oradea - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece cauza de impunitate prevăzută de dispozitiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 se aplică tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de acestea.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia penală apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale întrucât legiuitorul a urmărit recuperarea cu rapiditate a prejudiciului, stimulând persoanele care îsi îndeplinesc în cursul urmăririi penale obligatiile la cheltuielile publice.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale deoarece referirea la „primul termen de judecată” creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârsit infractiuni de evaziune fiscală sub imperiul legii vechi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, si au avut un prim termen de înfătisare si cei care au fost trimisi în judecată după intrarea în vigoare a legii noi, desi au săvârsit infractiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul continut:

„(1) în cazul săvârsirii unei infractiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplică o sanctiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozitiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârsit o infractiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovătie si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cauze asupra constitutionalitătii prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. De exemplu, prin Decizia nr. 932/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. în virtutea acestei prevederi constitutionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Totodată, principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator în functie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiunea săvârsită este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.

Curtea, examinând critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, a retinut că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, care are efecte si asupra raporturilor juridice penale sau contraventionale


născute anterior intrării sale în vigoare. în consecintă, Curtea a constatat că, în speta examinată, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.

De asemenea, prin Decizia nr. 318/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea a retinut că faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, nu are semnificatia îngrădirii liberului acces la justitie. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instantelor judecătoresti în cazul în care consideră că drepturile, libertătile sau interesele sale legitime au fost încălcate si de a beneficia de toate garantiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveste latura civilă a cauzei, în deplină concordantă cu imperativele dreptului la un proces echitabil.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la sustinerile autorului exceptiei privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, Curtea retine că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită conditia prevăzută de textul criticat, „limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate”, urmând ca instanta de judecată, în caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate sustine că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumtia de nevinovătie, si să accepte neconditionat pretentiile părtii civile.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 24 privind dreptul la apărare, Curtea retine că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Toader Ignat în Dosarul nr. 22/107/2005 al Tribunalului Alba - Sectia penală, de Radu Cristian Zbârcea în Dosarul nr. 6.367/271/2007 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală, de Dorel Golea în Dosarul nr. 1.113/278/2007 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală si de Adrian Aron Stencoane în dosarele nr. 67/243/2006 si nr. 115/97/2005 ale Curtii de Apel Alba lulia - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 826

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si art. 616 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si 616 din Codul civil, exceptie ridicată de Nicolae Stoian, Maria Stoian, Nicolae Dan Stoian si Nicoleta Alina Stoian din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.673/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii exceptiei, avocatul Mihaela Dobrescu, cu delegatie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul avocatului autorilor exceptiei, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele formulate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează, în realitate, modificarea textelor de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.673/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si 616 din Codul civil, exceptie ridicată de Nicolae Stoian, Maria Stoian, Nicolae Dan Stoian si Nicoleta Alina Stoian într-o cauză având ca obiect o actiune în grănituire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 din Codul civil, în esentă, se sustin următoarele: principiul egalitătii de arme - conditie sine qua non a procesului echitabil consacrat de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - presupune „tocmai dreptul oricărei persoane de a-si prezenta cauza într-o manieră rezonabilă si în conditii de deplină egalitate cu partea adversă.” în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului acest principiu semnifică tratarea egală a tuturor părtilor, pe toată durata desfăsurării procedurii în fata unui tribunal, fără ca vreuna din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Or, în spetă, art. 584 din Codul civil încalcă acest principiu, prin aceea că „proprietarul fondului învecinat căruia i se opune o actiune în grănituire este plasat într-un dezavantaj net fată de cel care invocă grănituirea, neavând la îndemână pârghii procesuale efective de a paraliza actiunea introdusă împotriva lui.” De asemenea, consideră că textul criticat „consacră o judecată în contradictoriu a părtilor doar sub aspect formal, fără ca vreuna din acestea să poată formula apărări întemeiate pe normele de procedură civilă”, precum si că „impune reclamantului să-si dovedească dreptul său de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra cărora cere a se stabili hotarul”. Art. 584 din Codul civil încalcă art. 16 din Constitutie, care „vizează si egalitatea de tratament juridic aplicabil părtilor dintr-un proces”, prin aceea că „actiunea în grănituire paralizează drepturile proprietarului fondului învecinat, care nu are posibilitatea efectivă de a se opune grănituirii, fiind pozitionat, ab initio, pe o pozitie procesuală de inferioritate în raport de reclamant.” în sfârsit, art. 584 este contrar dreptului la apărare, întrucât în procesele de grănituire posibilitătile de apărare ale părtilor „sunt practic inexistente.”

În legătură cu neconstitutionalitatea art. 616 din Codul civil, se sustine că textul „instituie o restrângere a dreptului de proprietate al persoanelor care detin cu acest titlu un loc înfundat”, fără ca această limitare să îndeplinească conditiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constitutie. Persoanelor care detin în proprietate privată un teren care are natura unui loc înfundat „le sunt recunoscute anumite drepturi legate de posesia si de folosinta acestui teren, însă în mod limitat, numai în ceea ce priveste exploatarea terenului, si nu în mod nestingherit, cum le este permis titularilor de drepturi de proprietate privată asupra unor terenuri care nu constituie locuri înfundate.” Această restrângere a exercitiului deplin al atributelor derivate din dreptul de proprietate privată pentru proprietarii de terenuri care au natura unor locuri înfundate contravine si art. 44 din Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Cluj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. în acest sens, arată că actiunea în grănituire nu afectează dreptul de proprietate, ca institutie juridică, „ci vizează si întinderea acestui drept, tocmai pentru ocrotirea sa, în conditiile prevăzute de art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie”, precum si că, „în ce priveste dreptul la un proces echitabil, intimatii nu au o pozitie de inferioritate, ei având la îndemână toate mijloacele legale pentru a-si dovedi si apăra dreptul dobândit în mod legal.” Mai arată că art. 6 din Conventie „protejează drepturi concrete si efective”, iar părtile în proces trebuie să facă dovada acestor drepturi, precum si că diferenta de tratament juridic „a intimatilor” este determinată de amplasamentul imobilului ce constituie proprietatea lor si pentru care este necesară stabilirea servitutii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile privind art. 584 din Codul civil, arată că „dreptul de a pretinde si de a obtine grănituirea proprietătii este urmarea firească a ocrotirii, inclusiv la nivel constitutional, a dreptului de proprietate al fiecărui proprietar” si reprezintă „un efect direct al caracterului real si absolut al dreptului de proprietate”, dând expresie si respectării principiului exercitării cu bună-credintă a drepturilor si obligatiilor - art. 57 din Constitutie. Asadar, „numai printr-o interpretare discutabilă” se poate sustine încălcarea dreptului la apărare si nerespectarea principiului egalitătii în drepturi. în continuare, apreciază că art. 616 din Codul civil nu încalcă, ci este în deplină concordantă cu textele mentionate din Constitutie si din Conventie.

Avocatul Poporului consideră că nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate formulate cu privire la art. 584 si 616 din Codul civil, care nu contravin dispozitiilor din Constitutie si din Conventie invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente si concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 584 si 616 din Codul civil, potrivit cărora:

- Art. 584: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănituirea proprietătii lipite cu a sa; cheltuielile grănituirii se vor face pe jumătate.”;

- Art. 616: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio iesire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-i despăgubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”


Autorii exceptiei sustin că art. 584 din Codul civil încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 24 - Dreptul la apărare, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil si ale art. 14 din Pactul cu privire la drepturile civile si politice, referitoare la dreptul persoanei la un tribunal competent, independent si impartial stabilit prin lege. în sustinerea neconstitutionalitătii art. 616 din Codul civil se invocă încălcarea art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ambele din Constitutie. Se mai invocă si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

O primă critică priveste dispozitiile art. 584 din Codul civil, care, în opinia autorilor exceptiei, contravine art. 16 si 24 din Constitutie, precum si dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin aceea că „proprietarul fondului învecinat căruia i se opune o actiune în grănituire este plasat într-un dezavantaj net fată de cel care invocă grănituirea, neavând la îndemână pârghii procesuale efective de a paraliza actiunea introdusă împotriva lui.” Analizând textul de lege criticat, potrivit căruia „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănituirea proprietătii lipite cu a sa; cheltuielile grănituirii se vor face pe jumătate”, prin raportare la prevederile constitutionale si conventionale invocate ca fiind încălcate, Curtea constată că aceste sustineri sunt neîntemeiate. Art. 584 din Codul civil dispune în legătură cu dreptul proprietarului unui imobil de a cere stabilirea hotarelor acestuia, pe cheltuiala comună a proprietarilor învecinati, ceea ce nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, îl ocroteste. Dreptul de a pretinde si de a obtine grănituirea proprietătii este efectul caracterului real si absolut al dreptului de proprietate, în virtutea căruia orice proprietar poate pretinde de la ceilalti respectarea proprietătii sale. De asemenea, Curtea nu poate retine nici încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constitutie si nici art. 16 din aceasta, referitor la egalitatea în drepturi. Astfel, din cuprinsul textului de lege criticat nu reiese că „proprietarul fondului învecinat” nu are la dispozitie toate mijloacele procesule pentru apărarea drepturilor si intereselor sale legitime, iar violarea principiului egalitătii în drepturi există atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale. Or, din prevederile art. 584 din Codul civil nu rezultă instituirea unui asemenea tratament.

Considerentele arătate justifică si respingerea sustinerilor privind încălcarea art. 14 din Pactul cu privire la drepturile civile si politice, referitoare la dreptul persoanei la un tribunal competent, independent si impartial stabilit prin lege.

Cea de-a doua critică de neconstitutionalitate priveste art. 616 din Codul civil, în legătură cu care se sustine că încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale - Protectia proprietătii.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că art. 616 din Codul civil a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate si, de exemplu, prin Decizia nr. 536 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 14 august 2007, aceasta a statuat că dreptul de servitute este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea atributelor sale. Dreptul de servitute reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate, permisă de dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 44 alin.(1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Asadar, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, în asa fel încât să nu interfereze cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Pentru argumentele înfătisate, urmează a fi respinse si criticile potrivit cărora art. 616 din Codul civil este contrar art. 1 - Protectia proprietătii din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si cele referitoare la încălcarea art. 53 din Constitutie privind restrângerea exercitiului unor drepturi.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si art. 616 din Codul civil, exceptie ridicată de Nicolae Stoian, Maria Stoian, Nicolae Dan Stoian si Nicoleta Alina Stoian din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.673/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia civilă. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Gabriela Dragomirescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 829

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3)

din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Maramures în Dosarul nr. 2.517/100/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectiacomercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.520/100/2007, nr. 2.518/100/2007 si nr. 2.515/100/2007 ale Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, dosare având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constitutională cu nr. 572 D/2008, nr. 573D/2008 si nr. 1.044D/2008, exceptiile fiind ridicate în toate dosarele de Directia Generală a Finantelor Publice Maramures.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele mentionate au continut identic, pune în discutie din oficiu conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 572D/2008, nr. 573D/2008 si nr. 1.044D/2008 la Dosarul nr. 298D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 februarie 2008, din 26 februarie 2008, precum si din 25 martie 2008, pronuntate în dosarele nr. 2.517/100/2007, nr. 2.520/100/2007 si nr. 2.518/100/2007, precum si nr. 2.515/100/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptiile au fost ridicate de Directia Generală a Finantelor Publice Maramures în cauze având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere a unor societăti comerciale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate identică în cele patru dosare, se sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă, in ordinea invocam lor, art. 21, art. 16 si art. 124 alin. (2) din Constitutie, coroborate cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât „permit existenta unei discriminări între drepturile unui singur creditor prin raportare la drepturile comitetului creditorilor, atunci când acestia se află în aceeasi situatie juridică”. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, restrângerea drepturilor unor categorii de persoane este posibilă atunci când urmăreste un scop legitim, este prevăzută de lege si este necesară într-o societate democratică. Or, aceste cerinte nu sunt îndeplinite de textele de lege criticate, întrucât „legiuitorul nu a dorit să facă o legătură între ajungerea unei societăti comerciale în faliment si răspunderea juridică a persoanelor care au condus la ajungerea societătii falite în această situatie”. Apreciază că „excluderea posibilitătii unui singur creditor de a introduce actiune în răspundere limitează dreptul creditorului la un proces echitabil, limitare care merge până la anularea dreptului”. Cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, face trimitere specială la Decizia nr. 549/2007.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, fată de motivele de neconstitutionalitate formulate de autorii exceptiei cu privire la textele din lege criticate, consideră în toate dosarele, în esentă, că procedura insolventei „îsi poate urma cursul si cu un singur creditor, care, asemenea asociatului unic al SRL unipersonale, îsi poate asuma rolul de adunare a creditorilor si de comitet al creditorilor”, fiind logic ca în această calitate să aibă „dreptul de a-l învesti pe judecătorul-sindic cu cererea pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu textele din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate dispun astfel: art. 16 cu privire la desemnarea de către judecătorul-sindic a unui comitet de creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare, precum si cu privire la procedura de desemnare si organele de lucru ale acestui comitet, art. 17 cu privire la atributiile comitetului creditorilor, procedura de lucru si deciziile comitetului, precum si cu privire la căile de atac împotriva actiunilor, măsurilor si deciziilor luate de comitet, iar art. 138 alin. (1) si (3) cuprinde prevederi referitoare la răspunderea membrilor organelor de conducere din cadrul societătii, pentru faptele ce au cauzat starea de insolventă a debitorului.

Autorii exceptiei sustin că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale art. 21 privind Accesul liber la justitie, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi si art. 124 alin. (2) potrivit căruia Justitia este unică, impartială si egală pentru toti, toate coroborate cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care dispun în legătură cu dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea constată că acelasi autor - Directia Generală a Finantelor Publice Maramures - a mai invocat neconstitutionalitatea prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale, precum si cu o motivare identică celor din prezentele dosare. Prin Decizia nr. 617 din 27 mai 2008, nepublicată*) încă, Curtea a respins exceptia si a retinut că în legătură cu prevederile art. 138 alin. (1) din legea criticată s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.054 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. De asemenea, făcând trimitere la Decizia nr. 745 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007, Curtea a retinut că, în materia insolventei, legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinte si respectarea anumitor proceduri. Prin instituirea acestor proceduri nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justitie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci s-a avut în vedere instaurarea unui climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21, asigurându-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor părtilor.

Ca si în prezentele dosare, si în acea cauză autorul exceptiei a invocat neconstitutionalitatea „dispozitiilor art. 16, 17, art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 prin raportare la dispozitiile art. 21, art. 16, art. 124 alin. (2) din Constitutia României, coroborate cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia europeană a drepturilor omului”, desi criticile formulate vizau doar art. 138 din Legea nr. 85/2006 si, în esentă, prin raportare la art. 21 din Constitutie. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 617 din 27 mai 2008, Curtea a retinut că nu se poate substitui autorului exceptiei În motivarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 16 si 17 din legea criticată.

Cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 si art. 138 alin. (1) si (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insoiventei, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice Maramures în dosarele nr. 2.517/100/2007, nr. 2.520/100/2007, nr. 2.518/100/2007 si nr. 2.515/100/2007 ale Curtii de Apel Cluj - Sectiacomercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 617 din 27 mai 2008 a fost publicată ulterior pronuntării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 833

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Teodor Pop în Dosarul nr. 5.153/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate, modalitatea de reglementare a acestuia fiind o optiune a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.153/111/2007, Tribunalul Bihor - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Teodor Pop în cauza ce are ca obiect judecarea unui litigiu comercial.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 137 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în raport cu dispozitiile art. 21 alin. (1) din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât îngrădeste dreptul părtilor de a administra probe în dovedirea drepturilor lor subiective ce formează obiectul judecătii.

Tribunalul Bihor - Sectia comercială apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu instituie cerinte excesive, nejustificate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, fiind totodată în conformitate cu art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 137 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

- Art. 137: „Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu art. 21 alin. (1) din Constitutie privind accesul liber la justitie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 861 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 mai 2007, statuând că dispozitiile de procedură criticate se înscriu în competenta legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, fără a încălca dreptul părtilor la un proces echitabil. Reglementarea instituită pentru o bună administrare a justitiei nu este de natură să creeze inegalitate între părtile din proces, dispozitiile analizate aplicându-se fără discriminare în toate cazurile si fată de toate persoanele vizate de textul legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil nu sunt încălcate. Părtile au posibilitatea de a administra, în conditiile prevăzute de textul legal, dovezi referitoare la dezlegarea în fond a pricinii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Teodor Pop în Dosarul nr. 5.153/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia comercială. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 834

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Florence Bârsan, Doru Cătălin Bârsan si Elena Baltă în Dosarul nr. 25.512/245/2006 al Tribunalului lasi - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 25.512/245/2006, Tribunalul lasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Florence Bârsan, Doru Cătălin Bârsan si Elena Baltă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale, deoarece instituie o inegalitate între justitiabili, în functie de natura litigiilor în care acestia sunt implicati. Se arată în acest sens că, „în practică, determinat de continutul art. 2821 din Codul de procedură civilă, se întâlnesc în mod frecvent situatii în care, pentru acelasi gen de litigiu dedus judecătii, unjustitiabil are deschise două grade de control jurisdictional (apel si recurs), iar un altul, doar un singur grad (recurs), toate acestea în baza unui criteriu arbitrai si fără nicio legătură cu esenta sau complexitatea raportului litigios dedus judecătii, respectiv valoarea obiectului cererii.”

Tribunalul Iasi - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei. în opinia sa, „criteriul valoric adăugat celui al naturii cauzei, în functie de care se determină regimul căilor de atac aplicabil, are caracter obiectiv si se aplică oricărui subiect de drept, parte în raportul juridic procesual delimitat conform criteriilor enuntate de textul legal.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate se constată că, desi prin încheierea instantei de judecată Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedură civilă, în integralitatea acestuia, criticile autorilor exceptiei vizează, în realitate, numai dispozitiile prevăzute de alin. 1 al articolului mentionat. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 94 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, si modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având următorul continut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, se invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în raport de aceleasi prevederi din Legea fundamentală, si fată de critici similare. în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 939 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, si Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, prin care Curtea a retinut, în esentă, că diferentierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, asa încât textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie, de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Regimul juridic diferit instituit prin art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.

Solutia pronuntată de Curte în jurisprudenta mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Elena Florence Bârsan, Doru Cătălin Bârsan si Elena Baltă în Dosarul nr. 25.512/245/2006 al Tribunalului lasi - Sectia civilă. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 837

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al actionarilor Societătii Comerciale „Confex International” - S.A. din Brăila, în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că, la dosarul Curtii Constitutionale, autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale datează din 24 ianuarie 2008, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instantă.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecătii, deoarece nu sunt întrunite conditiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr.325/1.285/2005, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al actionarilor Societătii Comerciale „Confex International” - S.A. din Brăila.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul apreciază că dispozitiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor constitutionale invocate, întrucât dau posibilitatea comitetului creditorilor să promoveze actiunea privind răspunderea membrilor organelor de conducere, cu substituirea administratorului judiciar sau lichidatorului. Or, în conditiile în care comitetul creditorilor este exonerat de obligatia de a face dovada raportului de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de societatea aflată în stare de insolventă si faptele persoanelor membre ale organelor de conducere, această împrejurare este de natură a determina exercitarea abuzivă a dreptului procesual prevăzut de lege.

Tribunalul Comercial Cluj consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justitiei si de a se prevala de garantiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul continut: „Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă actiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze actiunea prevăzută la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenintă să se prescrie.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) care consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 577 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut că legea „conditionează autorizarea comitetului de creditori de a introduce actiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si a oricăror alte persoane, de îndeplinirea celor două conditii cumulative prevăzute de lege, si anume, prima, ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta să fi omis să formuleze actiunea si, respectiv a doua conditie, răspunderea persoanelor la care se referă legea amenintă să se prescrie. Asadar, legea instituie două conditii prealabile de admisibilitate a actiunii, după verificarea cărora instanta poate proceda la analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de insolventă a debitorului.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozitiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă si, în acelasi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligatiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie. în acest context, actiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor conditii restrictive, întrucât nu reprezintă o actiune de sine-stătătoare, ci o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declansat prin cererea privind initierea procedurii insolventei, introdusă în temeiul art. 26 din Legea nr. 85/2006, asadar în limine //f/s. Mai mult, conditiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate si de intentia legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstantiată de lipsa de diligentă a titularilor acestei actiuni, si anume administratorul judiciar sau lichidatorul”.

Pentru aceste motive, Curtea a considerat că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinte si respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat în acest fel cu intentia de a restrânge accesul liber la justitie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21, asigurând protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor părtilor. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin decizia mentionată, precum si considerentele care au stat la baza acesteia îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudentă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Gabriel Homotescu, în calitate de reprezentant al actionarilor Societătii Comerciale „Confex International” - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 325/1.285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 842

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gobbel Horst în Dosarul nr. 3.242/190/2007 al Judecătoriei Bistrita - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 3.243/190/2007 al Judecătoriei Bistrita - Sectia civilă, nr. 4.097/325/2006 si nr. 394/220/2007 ale Tribunalului Timis - Sectia civilă, nr. 1.431/55/2008, nr. 1.165/55/2008 si nr. 523/55/2008 ale Judecătoriei Arad - Sectia civilă, precum si nr. 3.077/325/2007 al Judecătoriei Timisoara, dosare având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constitutională cu nr. 1.133D/2008, nr. 1.143D/2008, nr. 1.177D/2008, nr. 1.179D/2008, nr. 1.192D/2008, nr. 1.208D/2008 si nr. 1.216D/2008, exceptiile fiind ridicate de Reinhardt Thomas Gobbel, Neff losef, Jahraus Johann, Erdelyi Helene Margaretha Esthera, Ducker Eduard, precum si de Judecătoria Arad - Sectia civilă si de Tribunalul Timis - Sectia civilă, din oficiu.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele mentionate au continut identic, pune în discutie, din oficiu, conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.133D/2008, nr. 1.143D/2008, nr. 1.177D/2008, nr. 1.179D/2008, nr. 1.192D/2008, nr. 1.208D/2008si nr. 1.216D/2008 la Dosarul nr. 917D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate ca fiind încălcate. Mentionează, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 31 martie 2008, din 26 martie 2008, din 8 ianuarie 2008, din 14 aprilie 2008, din 22 aprilie 2008 si din 21 aprilie 2008, pronuntate în dosarele nr. 3.242/190/2007, nr. 3.243/190/2007, nr. 4.097/325/2006, nr. 3.077/325/2007, nr. 1.431/55/2008, nr. 394/220/2007, nr. 1.165/55/2008 si nr. 523/55/2008, Judecătoria Bistrita - Sectia civilă, Tribunalul Timis - Sectia civilă, Judecătoria Timisoara si Judecătoria Arad - Sectia civilă au sesizat Curtea

Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Exceptiile au fost ridicate de Gobbel Horst, Reinhardt Thomas Gobbel, Neff losef, Jahraus Johann, Erdelyi Helene Margaretha Esthera, Ducker Eduard, precum si de Judecătoria Arad - Sectia civilă si de Tribunalul Timis - Sectia civilă, din oficiu, în dosare având ca obiect „fond funciar.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin, în esentă, următoarele:

- în dosarele Curtii Constitutionale nr.917D/2008 si nr. 1.133D/2008, cu o motivare identică, se sustine că prevederile art. 48 din Legea nr. 18/1991 „sunt interpretabile”, întrucât majoritatea instantelor judecătoresti au apreciat că sintagma pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate se referă la cetătenii proprietari deposedati si nu la cetătenii mostenitori deposedati, restrângându-se sfera persoanelor îndreptătite la reconstituire astfel cum rezultă din art. 8 alin. (2) din legea criticată. Asa fiind, art. 48 din Legea nr. 18/1991 încalcă prevederile constitutionale ale art. 46, ale art. 44 alin. (2) si (4), precum si ale art. 16 alin. (1) coroborate cu art. 20. Autorii exceptiei invocă si încălcarea art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la respectarea dreptului său de proprietate, considerând că si cetătenii străini au „speranta legitimă” de a dobândi un bun pentru care au formulat cerere în baza Legii fondului funciar;

- în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.143D/2008, exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată, din oficiu, de Tribunalul Timis - Sectia civilă, întrucât consideră că art. 48 din legea criticată încalcă art. 16 si art. 21 din Constitutie, cu motivarea că accesul la beneficiul legii este conditionat de decesul autorului petitionarului, ceea ce constituie si o discriminare între mostenitorii legali ai fostilor proprietari cetăteni străini sau apatrizi, precum si între persoanele îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, si cele îndreptătite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, desi ambele sunt legi cu caracter reparatoriu;

- în dosarele Curtii Constitutionale nr. 1.177D/2008 si nr. 1.192D/2008, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 51 si art. 53, cu motivarea că dreptul constitutional la petitie nu distinge dacă cetătenii sunt români sau străini, precum si că într-o societate democratică restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti are caracter exceptional si trebuie să fie proportională cu situatia care a creat-o. în plus, în Dosarul nr. 1.192D/2008 se invocă si încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât art. 48 din Legea nr. 18/1991 se aplică cetătenilor români cu domiciliul în străinătate si fostilor cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, „creând astfel discriminări în raport cu cetătenii străini”, iar în Dosarul nr. 1.133D/2008 se invocă si încălcarea art. 52 din Constitutie privind dreptul unei persoane vătămate de a obtine recunoasterea dreptului pretins;

- în dosarele nr. 1.179D/2008, nr. 1.208D/2008 si nr. 1.216D/2008, autorii exceptiei consideră că sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 46, prin aceea că art. 48 din lege nu se referă si la mostenitorii celor îndreptătiti la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Judecătoria Bistrita - Sectia civilă consideră, în Dosarul nr. 1.133D/2008, că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, Judecătoria Timisoara nu si-a exprimat opinia în Dosarul nr. 1.177D/2008, iar în dosarele nf. 917D/2008, nr. 1.143D/2008, nr. 1.179D/2008, nr. 1.192D/2008, nr. 1.208D/2008 si nr. 1.216D/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă si Judecătoria Arad - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu textele din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestieră, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”

Autorii exceptiei sustin că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale: art. 16 alin. (1) - „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”, art. 20 - „Tratatele internationale privind drepturile omului”, art. 21 - „Accesul liber la justitie”, art. 44 alin. (2) si (4) - „Dreptul de proprietate privată”, art. 46 - „Dreptul la mostenire”, art. 51 alin. (1) potrivit cărora „Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor”, art. 52 referitor la „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”, precum si ale art. 53 privind „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”.

De asemenea, se invocă si încălcarea art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie si cu motivări asemănătoare celor din prezentele dosare si, prin numeroase decizii, cu majoritate de voturi, Curtea a constatat că acest text de lege este constitutional, pentru argumentele acolo retinute. în acest sens, mentionăm, de exemplu, deciziile nr. 1.218 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, si nr. 626 din 27 mai 2008, nepublicată*) încă, prin care s-a retinut că prevederile constitutionale ale art.51 privind „Dreptul de petitionare”, precum si ale art. 53 referitoare la „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”, invocate ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză. De asemenea, Curtea a constatat că nici din perspectiva art. 52 din Constitutie, critica formulată în legătură cu art. 48 din lege nu poate fi retinută. Aceasta deoarece dispozitiile constitutionale ale art. 52 se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim să obtină recunoasterea dreptului sau a interesului legitim. Or, textul de lege criticat nu îngrădeste în niciun fel acest drept. Faptul că unele comisii de aplicare a legii fondului funciar au refuzat să primească cereri de reconstituire a dreptului de proprietate tine de aplicarea legii si această atitudine a autoritătilor publice, ceea ce nu atrage neconstitutionalitatea textului de lege. împotriva refuzului comisiilor locale de aplicare a legii fondului funciar de a primi cererile de reconstituire a dreptului de proprietate persoanele nemultumite pot face plângere la instanta de judecată în baza prevederilor legii fondului funciar.

Cele statuate de Curtea Constitutională prin deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezentele dosare, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gobbel Horst, ReinhardtThomas Gobbel, Neff losef, Jahraus Johann, Erdelyi Helene Margaretha Esthera, Ducker Eduard, precum si de Judecătoria Arad - Sectia civilă si de Tribunalul Timis - Sectia civilă, din oficiu, în dosarele nr. 3.242/190/2007, nr. 3.243/190/2007 al Judecătoriei Bistrita - Sectia civilă, nr. 4.097/325/2006 si nr. 394/220/2007, ale Tribunalului Timis - Sectia civilă, nr. 1.431/55/2008, nr. 1.165/55/2008 si nr. 523/55/2008 ale Judecătoriei Arad - Sectia civilă, precum si nr.3.077/325/2007 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 626 din 27 mai 2008 a fost publicată ulterior pronuntării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008.

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 871

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Daniela Manta în Dosarul nr. 25.786/3/CA/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat. Lipsesc părtile Comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor din România si Sanda Nica, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.442D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, exceptie ridicată de Aurel-Gheorghe Stroescu în Dosarul nr. 1.604/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 881 D/2008 si nr. 1.442D/2008 este similar, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul părtii prezente nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.442D/2008 la Dosarul nr. 881 D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părtii prezente solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. în acest sens, arată că textul de lege criticat este neconstitutional în măsura în care împiedică accesul persoanei vătămate în drepturile sale prin decizia Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România de a ataca această decizie la instanta de judecată. în legătură cu aceasta, mentionează că în cazul altor profesii nu există o asemenea interdictie. Mai arată si faptul că, desi răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală, contraventională sau civilă a medicului, totusi decizia Comisiei superioare de disciplină stabileste existenta culpei medicului. Astfel, dacă se stabileste inexistenta culpei medicului, atunci solutia actiunilor în justitie va fi de respingere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, pe de o parte, arată că, în esentă, critica autorilor exceptiei are în vedere o omisiune legislativă, ceea ce conferă caracter de inadmisibilitate exceptiei, iar, pe de altă parte, arată că textul de lege criticat nu opreste pe cel interesat să se adrese justitiei, inclusiv instantei de contencios administrativ, astfel că argumentele autorului exceptiei sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 februarie 2008 si 7 mai 2008, pronuntate în dosarele nr. 25.786/3/CA/2007 si nr. 1 604/3/CA/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii. Exceptia a fost ridicată de Daniela Manta si Aurel-Gheorghe Stroescu cu prilejul solutionării unor actiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat este contrar dispozitiilor constitutionale privind egalitatea în drepturi si accesul liber la justitie, întrucât prevede că decizia de sanctionare a Comisiei superioare de disciplină a Colegiului Medicilor din România poate fi atacată în instantă de medicul sanctionat, fără a prevedea acest drept si pentru alte persoane vătămate printr-o astfel de decizie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, deoarece textul de lege criticat nu interzice persoanei interesate de a ataca în justitie actul emis de Comisia superioară de disciplină.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006: „împotriva deciziei de sanctionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune în anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îsi desfăsoară activitatea.”

Autorii exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, respectiv dreptul de acces liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 442-451 din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea disciplinară a medicilor, prevăzând, în esentă, posibilitatea formulării unei plângeri împotriva unui medic la colegiul al cărui membru este acel medic, examinarea dosarului de către o comisie de disciplină teritorială, posibilitatea contestării deciziei acestei comisii de către medicul sanctionat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătătii Publice, presedintele colegiului teritorial sau presedintele Colegiului Medicilor din România la Comisia superioară de disciplină si, în final, asa cum prevede textul de lege criticat, dreptul medicului sanctionat de a ataca în contencios administrativ decizia de sanctionare dată de Comisia superioară.

Autorii exceptiei sunt nemultumiti de faptul că art. 451 din Legea nr. 95/2006 are o redactare limitativă, care împiedică accesul la justitie al acelor persoane ale căror drepturi sau interese ar fi vătămate prin decizia Comisiei superioare de disciplină, exceptie făcând doar medicul sanctionat, care poate ataca decizia de sanctionare.

Fată de acestea, Curtea retine că răspunderea disciplinară a medicilor îsi are temeiul în obligatiile ce izvorăsc din prevederile legilor si regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală si ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligatii a căror nerespectare prejudiciază onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.

Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică solutia legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justitie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sanctionat prin această decizie.

Aceasta nu are însă semnificatia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obtine în justitie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. în acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că „Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contraventională sau civilă, conform prevederilor legale.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Daniela Manta în Dosarul nr. 25.786/3/CA/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si de Aurel-Gheorghe Stroescu în Dosarul nr. 1.604/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 873

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990

privind Registrul comertului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 936/46/2007 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 928D/2008 si nr. 937D/2008 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în dosarele nr. 939/46/2007 si nr. 938/46/2007 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.


Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 902D/2008, nr. 928D/2008 si nr. 937D/2008 este similar, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 928D/2008 si nr. 937D/2008 la dosarul nr. 902D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 14 decembrie 2008, pronuntate în dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 si nr. 938/46/2007, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti cu prilejul solutionării recursurilor formulate împotriva încheierilor nr. 8.922 din 29 octombrie 2007, nr. 8.920 din 29 octombrie 2007 si nr. 8.919 din 29 octombrie 2007, pronuntate de judecătorul delegat la Oficiul Comertului de pe lângă Tribunalul Arges.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât supune încheierile judecătorului delegat pentru efectuarea înmatriculării comerciantilor sau a unor înregistrări în registrul comertului doar căii de atac a recursului, în timp ce hotărârile judecătoresti irevocabile, în baza cărora, de asemenea, se pot face înregistrări în registrul comertului, potrivit textului de lege criticat, au fost supuse apelului, recursului si celorlalte căi extrordinare de atac. în acest sens, invocă si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că „faptul unui stat de a instaura jurisdictii ale căror decizii sunt susceptibile de apel si altele ale căror decizii nu pot face decât obiectul unui recurs creează o discriminare.” în continuare, arată că prevederea doar a căii de atac a recursului poate duce la interpretarea că sunt excluse căile extraordinare de atac. în sfârsit, arată si faptul că excluderea apelului ca o cale de atac distinctă contravine Constitutiei, întrucât judecătorul delegat actionează si se pronuntă în cadrul unor proceduri necontencioase, iar activitatea sa nu este cea a unui „tribunal” în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Asa fiind, se încalcă dreptul de acces liber la justitie si dreptul la apărare.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. în acest sens, arată că stabilirea unor căi de atac diferite în privinta unor actiuni în justitie diferite nu încalcă în vreun fel dreptul de acces la justitie si nu produce discriminări între justitiabili. Astfel, stabilirea căii de atac este apreciată de legiuitor în functie de natura complexă si de caracterul urgent al unui litigiu. De asemenea, arată că dreptul la un proces echitabil nu constă în egalizarea gradelor de jurisdictie pentru toate litigiile, indiferent de natura lor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 este constitutional. Astfel, arată că acest text de lege instituie reguli procedurale care se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, fără discriminări pe criterii arbitrare. De asemenea, faptul că încheierile judecătorului delegat sunt supuse numai recursului nu înlătură posibilitatea părtilor interesate de a se adresa justitiei, de a beneficia de un proces echitabil si de dreptul la apărare. în legătură cu aceasta, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalităti de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele si modalitătile instituite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, asa cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 6 alin. (2): „încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comertului sunt executorii de drept si sunt supuse numai recursului.”

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) care consacră dreptul de acces liber la justitie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 alin. (1) din Constitutie, referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, prin raportare la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în esentă, critica autorului exceptiei are în vedere două aspecte.

Astfel, o primă critică este aceea că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 creează o diferentă de tratament juridic între situatii identice. în acest sens, autorul exceptiei arată că atât în baza încheierilor judecătorului delegat, cât si a hotărârilor irevocabile la care se referă acest text de lege se pot face înregistrări în registrul comertului si este inechitabil ca încheierile să poată fi atacate doar cu recurs, în timp ce la pronuntarea hotărârilor irevocabile s-a ajuns în urma parcurgerii mai multor grade de jurisdictie.

Fată de aceste sustineri, Curtea constată că posibilitatea de a efectua înregistrări în registrul comertului atât în baza hotărârilor judecătorului delegat, cât si a unor hotărâri irevocabile nu pune un semn de egalitate între natura si specificul cauzelor care au avut ca rezultat pronuntarea acestor acte. Astfel, încheierile judecătorului delegat se pronuntă în urma solicitării pentru efectuarea înmatriculării sau a unor înregistrări în registrul cornetului si a depunerii actelor necesare în acest sens si vizează respectarea conditiilor necesare pentru a se face înregistrarea. în schimb, cauzele în care deja s-au pronuntat hotărâri irevocabile ce trebuie mentionate în registrul comertului pot avea naturi si obiecte diferite, despre care trebuie să se facă mentiune în registrul comertului, asa cum cere art. 21 din Legea nr. 26/1990, si în functie de care legiutorul, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reglementări procedurale diferite. în acest sens, pot fi amintite cauzele în urma cărora se pronuntă o hotărâre de divort a comerciantului, punerea comerciantului sub interdictie sau condamnarea sa pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite activitatea comercială.

Asa fiind, este mai mult decât evident că cele două situatii pe care le confruntă autorul exceptiei nu sunt analoage, astfel că instituirea unui tratament juridic diferentiat nu este de natură să aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Pentru acest motiv nu pot fi retinute nici argumentele privind considerentele Comisiei Europene a Drepturilor Omului pronuntate pe data de 1 decembrie 1986 în Cauza X contra Regatul Unit al Marii Bitanii, întrucât acestea se raportau la situatii comparabile în care era instituit un tratament juridic diferit, iar nu la situatii diferite.

În ceea ce priveste cel de-al doilea aspect pus în discutie de autorul exceptiei, acesta priveste respectarea accesului liber la justitie. în acest sens, arată că procedura desfăsurată în fata judecătorului delegat este o procedură necontencioasă si că prin recursul formulat împotriva încheierii judecătorului delegat, în realitate, se judecă pentru prima oară fondul de către o instantă de judecată care îndeplineste cerintele unui „tribunal” în sensul art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, în opinia sa, ar trebui prevăzută si o cale de atac împotriva hotărârii instantei care judecă pentru prima oară fondul.

Fată de aceste sustineri, Curtea retine că dreptul de acces liber la justitie, asa cum este prevăzut atât în art. 21 din Constitutie, cât si în art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, presupune posibilitatea pe care o persoană trebuie să o aibă de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime. Actul international amintit detaliază conditiile care trebuie să caracterizeze acest acces la justitie, inclusiv prin stabilirea conditiilor pe care trebuie să le îndeplinească instanta si procedura în fata acesteia.

Asa cum recunoaste si autorul exceptiei, prin calea de atac prevăzută de textul de lege criticat sunt asigurate toate conditiile exercitării dreptului de acces liber la justitie. însă critica de neconstitutionalitate se referă, în realitate, la inexistenta unui al doilea grad de jurisdictie în fata instantelor de judecată. Fată de această împrejurare, Curtea retine că nici dispozitiile constitutionale, nici cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului nu conditionează accesul la justitie de existenta unui dublu grad de jurisdictie, exceptie făcând doar cauzele penale, astfel că argumentele de neconstitutionalitate apar ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 si nr. 938/46/2007 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea