MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 176 (XX) - Nr. 587            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 5 august 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 780 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 788 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 790 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 791 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 795 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 805 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Decizia nr. 806 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 808 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 809 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995

 

Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

 

Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 828 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. i, 2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

826. - Ordin al ministrului transporturilor pentru publicarea acceptării amendamentelor 1 si 2, precum si a rectificării lit. g) a art. 11, la Acordul privind adoptarea de conditii uniforme pentru inspectiile tehnice periodice ale vehiculelor rutiere si recunoasterea reciprocă a acestor inspectii, încheiat la Vienala 13 noiembrie 1997

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

509. - Ordin pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 8 iunie 2006 în Cauza VIasia Grigore Vasilescu împotriva României

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 780

din 1 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Dolj în Dosarul nr. 295/54/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială, cauză înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 604D/2008.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 605D/2008-783D/2008, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 604D/2007.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Primul magistrat-asistent referă asupra cererii de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de Societatea Comercială „Foto Kadokis Star” - S.R.L. din Craiova, parte în Dosarul nr. 613D/2008.

Curtea respinge cererea întrucât nu este temeinic motivată; având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 605D/2008- 783D/2008, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 605D/2008- 783D/2008 la Dosarul nr. 604D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile pronuntate în dosarele nr. 181/54/2008, 182/54/2008,184/54/2008,186/54/2008,187/54/2008,188/54/2008, 189/54/2008,190/54/2008,191/54/2008,192/54/2008,193/54/2008, 194/54/2008,195/54/2008,196/54/2008,197/54/2008,198/54/2008, 199/54/2008, 200/54/2008, 201/54/2008, 202/54/2008, 203/54/2008, 204/54/2008, 205/54/2008, 206/54/2008, 207/54/2008, 208/54/2008, 209/54/2008, 210/54/2008, 211/54/2008, 212/54/2008, 213/54/2008, 214/54/2008, 215/54/2008, 216/54/2008, 217/54/2008, 218/54/2008, 219/54/2008, 220/54/2008,221/54/2008,222/54/2008,223/54/2008, 224/54/2008,225/54/2008,226/54/2008,227/54/2008,228/54/2008, 229/54/2008,231/54/2008,232/54/2008,233/54/2008,234/54/2008, 235/54/2008,236/54/2008,237/54/2008,238/54/2008,239/54/2008, 240/54/2008, 241/54/2008, 242/54/2008, 243/54/2008, 244/54/2008, 245/54/2008, 246/54/2008, 247/54/2008, 248/54/2008, 249/54/2008, 250/54/2008, 251/542008, 252/54/2008, 253/54/2008, 254/54/2008, 255/54/2008, 256/54/2008, 257/54/2008, 258/54/2008, 259/54/2008, 260/54/2008, 262/54/2008, 263/54/2008, 264/54/2008, 265/54/2008, 266/54/2008, 267/54/2008, 268/54/2008, 269/54/2008, 270/54/2008, 271/54/2008, 272/54/2008, 273/54/2008, 274/54/2008, 275/54/2008, 276/54/2008, 277/54/2008, 278/54/2008, 279/54/2008, 280/54/2008, 281/54/2008, 282/54/2008, 283/54/2008, 284/54/2008, 286/54/2008, 294/54/2008, 295/54/2008, 296/54/2008, 297/54/2008, 299/54/2008, 301/54/2008, 302/54/2008, 303/54/2008,304/54/2008, 305/54/2008, 306/54/2008, 307/54/2008, 308/54/2008,309/54/2008, 310/54/2008, 311/54/2008,312/54/2008, 313/54/2008, 314/54/2008, 315/54/2008, 316/54/2008, 318/54/2008, 319/54/2008,320/54/2008, 321/54/2008, 322/54/2008, 323/54/2008, 324/54/2008,325/54/2008, 326/54/2008, 327/54/2008, 328/54/2008, 329/54/2008,330/54/2008, 331/54/2008, 332/54/2008, 333/54/2008, 334/54/2008,335/54/2008, 336/54/2008, 337/54/2008, 338/54/2008, 339/54/2008,340/54/2008, 341/54/2008, 342/54/2008, 343/54/2008, 344/54/2008,345/54/2008, 346/54/2008, 347/54/2008, 348/54/2008, 349/54/2008,350/54/2008, 351/54/2008, 352/54/2008, 353/54/2008, 354/54/2008,355/54/2008, 356/54/2008, 357/54/2008, 358/54/2008, 359/54/2008,360/54/2008, 361/54/2008, 362/54/2008, 363/54/2008, 364/54/2008,365/54/2008, 366/54/2008, 367/54/2008, 368/54/2008, 369/54/2008,370/54/2008, 371/54/2008, 372/54/2008, 373/54/2008, 374/54/2008 si nr. 418/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Dolj cu ocazia solutionării unor recursuri declarate împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comertului Dolj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele criticate contravin dispozitiilor art. 21, ale art. 24 alin. (1)si ale 129 din Constitutie, deoarece împiedică liberul acces la justitie, întrucât nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la conditiile si termenele în care justitiabilii să îsi poată exercita drepturile procesuale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o normă este previzibilă atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât cetăteanul să dispună de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-o anumită situatie, care să îi permită acestuia să prevadă într-o măsură rezonabilă consecintele care pot apărea dintr-un act determinat. În aceIasi timp, norma juridică trebuie să fie accesibilă. Or, dispozitiile alin. (2) si (3) ale textului criticat nu prevăd în ce termen se publică hotărârile de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Totodată, este limitat accesul părtilor la monitor pentru că nu există, în mod obiectiv, posibilitatea de a obtine pe cale electronică informatii de pe pagina de internet a Regiei Autonome Monitorul Oficial, iar volumul de informatii referitoare la societătile comerciale este foarte mare. Se arată că nu există un cuprins al actelor publicate, cu toate că se editează „30 de monitoare zilnic”, ceea ce face imposibilă identificarea datei la care a fost publicată o anumită informatie în vederea exercitării drepturilor prevăzute de lege. Autorul exceptiei mai sustine că nici dispozitiile alin. (7) nu sunt previzibile si accesibile, deoarece data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de numire a lichidatorului este incertă, întrucât hotărârea devine irevocabilă fie prin expirarea termenului de recurs, fie prin solutionarea recursului.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile reprezentantului părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următoarea redactare:

„(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se înregistrează în registrul comertului, se comunică directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societătii.

(4) În cazul mai multor hotărâri judecătoresti de dizolvare, pentru situatiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică si sediul societătii dizolvate, instanta care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul si data hotărârii de dizolvare. In aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. [...]

(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeste un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât ele nu sunt previzibile si accesibile, deoarece nu prescriu reguli de procedură clare cu privire la conditiile si termenele în care justitiabilii să îsi poată exercita drepturile procesuale.

Curtea retine că, potrivit alin. (1) al textului criticat, tribunalul va putea pronunta o hotărâre de dizolvare a societătii comerciale în cazurile în care societatea nu mai îndeplineste conditiile legale de functionare ca urmare a unor împrejurări care se datorează propriei lipse de diligentă. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 se aplică numai acestei categorii de societăti, asa cum rezultă chiar din alin. (2) care stabileste că nu se aplică prevederile alin. (1) lit. c) „în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anuntată organelor fiscale si înscrisă în registrul comertului.” De asemenea, Curtea retine că în materie civilă si comercială lipsa de diligentă este un element al relei-credinte, or, într-un stat de drept toate subiectele de drept trebuie să îsi exercite drepturile si obligatiile cu bună-credintă. De aceea, în cazul unui dezinteres evident al societătilor comerciale, legiuitorul are legitimare constitutională să reglementeze dizolvarea acestora prin hotărâre a tribunalului, a cărei publicitate se face nu potrivit Codului de procedură civilă, ci prin comunicarea hotărârii către directia generală a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a.

Curtea constată că, prin reglementarea unor reguli speciale de procedură în materia dizolvării persoanelor juridice ce desfăsoară acte de comert, legiuitorul nu a obstructionat accesul la justitie al societătilor comerciale si nici nu a încălcat dreptul la apărare, garantate de art. 21 si 24 din Constitutie, ci, asa cum rezultă din dispozitiile alin. (5) al art. 237, orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare în termen de 30 de zile de la efectuarea publicitătii. Astfel, nu se înlătură posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justitiei si de a se prevala de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, de a produce probe în apărare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotărârii tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea societătii comerciale. Această măsură legislativă este o expresie a obligatiei statului, prevăzută la art. 135 din Constitutie, de a elimina din viata economică societătile comerciale neviabile, pentru a conferi dinamismul necesar unei economii de piată.

Curtea Constitutională constată că este nefondată si critica ce vizează încălcarea exigentelor de elaborare a normelor juridice.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent si inteligibil, pentru a asigura precizia si claritatea dispozitiilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă si de previzibilă, astfel încât să permită cetăteanului să dispună de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat si să fie capabil să prevadă într-o măsură rezonabilă consecintele care pot apărea. Astfel, în Cauza Hertel contra Elvetiei - 1998, Curtea Europeană a retinut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însotită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să stie să se adapteze schimbărilor de situatie. Există multe legi care se servesc, prin forta lucrurilor, de formule mai mult sau mai putin vagi, a căror interpretare depinde de practică, asa cum se întâmplă si în cazul judecătorului român.

Si în Cauza Wingrove contra Marii Britanii- 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă care înglobează atât dreptul scris, cât si pe cel nescris trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela la nevoie la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Asa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în spetă, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigente.

Curtea constată că dispozitiile de lege criticate sunt suficient de clare si accesibile, însă punerea lor în aplicare depinde de diligenta societătilor comerciale ce sunt vizate de aceste dispozitii. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situatii specifice.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Dolj în dosarele nr. 181/54/2008, 182/54/2008, 184/54/2008, 186/54/2008, 187/54/2008, 188/54/2008, 189/54/2008, 190/54/2008, 191/54/2008, 192/54/2008, 193/54/2008, 194/54/2008, 195/54/2008, 196/54/2008, 197/54/2008, 198/54/2008, 199/54/2008, 200/54/2008, 201/54/2008, 202/54/2008, 203/54/2008, 204/54/2008, 205/54/2008, 206/54/2008, 207/54/2008, 208/54/2008, 209/54/2008, 210/54/2008, 211/54/2008, 212/54/2008, 213/54/2008, 214/54/2008, 215/54/2008, 216/54/2008, 217/54/2008, 218/54/2008, 219/54/2008, 220/54/2008, 221/54/2008, 222/54/2008, 223/54/2008, 224/54/2008, 225/54/2008, 226/54/2008, 227/54/2008, 228/54/2008, 229/54/2008, 231/54/2008, 232/54/2008, 233/54/2008, 234/54/2008, 235/54/2008, 236/54/2008, 237/54/2008, 238/54/2008, 239/54/2008, 240/54/2008, 241/54/2008, 242/54/2008, 243/54/2008, 244/54/2008, 245/54/2008, 246/54/2008, 247/54/2008, 248/54/2008, 249/54/2008, 250/54/2008, 251/542008, 252/54/2008, 253/54/2008, 254/54/2008, 255/54/2008, 256/54/2008, 257/54/2008, 258/54/2008, 259/54/2008, 260/54/2008, 262/54/2008, 263/54/2008, 264/54/2008, 265/54/2008, 266/54/2008, 267/54/2008, 268/54/2008, 269/54/2008, 270/54/2008, 271/54/2008, 272/54/2008, 273/54/2008, 274/54/2008, 275/54/2008, 276/54/2008, 277/54/2008, 278/54/2008, 279/54/2008, 280/54/2008, 281/54/2008, 282/54/2008, 283/54/2008, 284/54/2008, 286/54/2008, 294/54/2008, 295/54/2008, 296/54/2008, 297/54/2008, 299/54/2008, 301/54/2008, 302/54/2008, 303/54/2008, 304/54/2008, 305/54/2008, 306/54/2008, 307/54/2008, 308/54/2008, 309/54/2008, 310/54/2008, 311/54/2008, 312/54/2008, 313/54/2008, 314/54/2008, 315/54/2008, 316/54/2008, 318/54/2008, 319/54/2008, 320/54/2008, 321/54/2008, 322/54/2008, 323/54/2008, 324/54/2008, 325/54/2008, 326/54/2008, 327/54/2008, 328/54/2008, 329/54/2008, 330/54/2008, 331/54/2008, 332/54/2008, 333/54/2008, 334/54/2008, 335/54/2008, 336/54/2008, 337/54/2008, 338/54/2008, 339/54/2008, 340/54/2008, 341/54/2008, 342/54/2008, 343/54/2008, 344/54/2008, 345/54/2008, 346/54/2008, 347/54/2008, 348/54/2008, 349/54/2008, 350/54/2008, 351/54/2008, 352/54/2008, 353/54/2008, 354/54/2008, 355/54/2008, 356/54/2008, 357/54/2008, 358/54/2008, 359/54/2008, 360/54/2008, 361/54/2008, 362/54/2008, 363/54/2008, 364/54/2008, 365/54/2008, 366/54/2008, 367/54/2008, 368/54/2008, 369/54/2008, 370/54/2008, 371/54/2008, 372/54/2008, 373/54/2008, 374/54/2008 si nr. 418/54/2008 ale Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 788

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Zamfir Rosu si Lidia Elena Rosu în Dosarul nr. 14^221/86/2007 al Curtii deÂpel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizată în Decizia nr. 804/2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 163 din 31 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 14.221/86/2007, Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Zamfir Rosu si Lidia Elena Rosu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect solutionarea cererii de anulare a unei autorizatii de construire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine, în esentă, că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este neconstitutional, întrucât instituie posibilitatea interventiei unui tert în derularea raportului de drept administrativ născut între emitentul unui act administrativ si beneficiarul acestuia, ceea ce contravine art. 21 din Constitutie. Se sustine, de asemenea, că se creează un statut privilegiat persoanelor străine de raportul juridic de drept administrativ stabilit între emitentul actului administrativ si beneficiarul acestuia. Aceasta, deoarece le conferă acestora calitate procesuală activă, astfel încât pot contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept. În ceea ce priveste art. 14 din Legea nr. 554/2004, se arată că acesta „e de natură a leza drepturi si libertăti fundamentale, generând o restrângere a exercitiului acestora pe criterii aleatorii si în desfiderea principiilor constitutionale statuate de art. 53”. În fine, se sustine că posibilitatea suspendării unei autorizatii de constructie îngrădeste dreptul de proprietate privată, „cu consecinte grave asupra patrimoniului beneficiarului actului administrativ”.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege fiind edictate cu respectarea principiilor si a drepturilor prevăzute de dispozitiile constitutionale la care autorul exceptiei îsi raportează critica.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, necontravenind textelor si principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): „(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”

- Art. 14: „Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritătii publice care a emis actul sau a autoritătii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronuntarea instantei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce actiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.

(2) Instanta solutionează cererea de suspendare, de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.


(4) Hotărârea prin care se pronuntă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu aceIasi continut ca si cel suspendat de către instantă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (3) teza întâi care consacră dreptul părtilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) si (3) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi si al unor libertăti si art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 oferă si tertilor dreptul de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al căror beneficiar este o altă persoană, în măsura în care acestea le afectează drepturi sau interese legitime. O asemenea reglementare este însăsi expresia principiului constitutional al liberului acces la justitie, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul justitiei, au posibilitatea să îsi apere aceste drepturi si interese legitime.

Nu se poate retine critica referitoare la încălcarea dispozitiilor din Legea fundamentală care consacră egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât textul de lege criticat nu contine norme care să conducă la aparitia unor discriminări între destinatarii acestuia.

De asemenea, nici sustinerea privitoare la nesocotirea dispozitiilor art. 53 din Constitutie nu poate fi retinută, autorul exceptiei neprecizând, de altfel, nici măcar care dintre drepturile si libertătile fundamentale apreciază că sunt îngrădite.

În fine, nimic nu justifică aprecierea că dispozitiile amintite din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar fi contrare principiului constitutional al exercitării cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor, întrucât nu se poate pleca de la premisa că, invariabil, persoanele străine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului administrativ cu caracter individual si autoritatea emitentă îsi vor exercita cu rea-credintă dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege. Atitudinea subiectivă a reclamantului si maniera de exercitare a acestui drept urmează să fie calificată de instanta de judecată, care va face propriile aprecieri, aplicând legea, potrivit competentei sale.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că nu se poate retine încălcarea dreptului de proprietate, garantat la nivel constitutional, deoarece posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în spetă - autorizatia de construire, se încadrează în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 1 alin. (2) si art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Zamfir Rosu si Lidia Elena Rosu în Dosarul nr. 14.221/86/2007 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 790

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orprotect Corn” - S.R.L. din Oradea


în Dosarul nr. 19/35/2008 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta vizează aspecte privind interpretarea si aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 19/35/2008, Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Orprotect Corn” - S.R.L. din Oradea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii împotriva unui act administrativ si suspendarea executării acestuia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia nu precizează care sunt textele constitutionale încălcate, referindu-se exclusiv la motivele de fond ale actiunii ce formează obiectul dosarului aflat pe rolul instantei de judecată.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile criticate din Codul de procedură fiscală sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu a indicat textele constitutionale pretins a fi încălcate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Pe de altă parte, arată că autorul exceptiei nu a indicat niciun text din Constitutie pretins a fi încălcat prin dispozitiile de lege criticate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 alin.(2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul cuprins:

„Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în conditiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăsoară efectiv aceeasi activitate sau aceleasi activităti ca si debitorul si dacă este îndeplinită cel putin una dintre următoarele conditii:

a) dobândeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel putin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are raporturi comerciale contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decât cei de utilităti, care, în proportie de cel putin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel putin jumătate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul acesteia nu a indicat niciun text sau principiu din Constitutie pretins a fi încălcate prin dispozitiile criticate din Codul de procedură fiscală. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările în fata Curtii Constitutionale trebuie făcute în formă scrisă si motivate.

Pe de altă parte, criticile autorului exceptiei de neconstitutionalitate vizează numai aspecte privind modul de aplicare si interpretare a dispozitiilor criticate din Codul de procedură fiscală de către instanta de judecată chemată să solutioneze litigiul în cadrul căruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orprotect Corn” - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19/35/2008 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 791

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr. 35.111/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 35.111/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Costel Onoriu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect solutionarea cererii de suspendare a executării unei autorizatii de construire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat încalcă principiul constitutional al separatiei puterilor în stat, întrucât „permite unei instante judecătoresti să se interfereze nejustificat peste atributiile puterii executive (administrative)”, oferindu-i acesteia posibilitatea de a suspenda executarea unui act administrativ, „care se bucură de prezumtia de legalitate”, fără ca pe rolul instantei să se afle vreun litigiu privind legalitatea actului respectiv. Se mai sustine că este nesocotit si dreptul la un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea suspendării, poate amâna în mod discretionar momentul introducerii actiunii în anularea actului, pârâtul fiind pus astfel într-o pozitie de inferioritate si creându-se un „dezechilibru în ceea ce priveste egalitatea părtilor si a armelor acestora”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că, „dacă s-ar accepta ipoteza sustinută de autorul exceptiei, ar însemna că actele autoritătilor administrative nu ar putea fi cenzurate de instante, ceea ce contravine spiritului Constitutiei si Conventiei Europene”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat pune în evidentă principiul echilibrului puterilor în stat, deoarece instanta de judecată, ca exponent al puterii judecătoresti, primeste de la Parlament, prin lege, competenta de a controla legalitatea unui act administrativ unilateral, a cărui executare o poate chiar suspenda, fără ca aceasta să reprezinte o imixtiune nejustificată a puterii judecătoresti în atributele puterii executive. Apreciază că nu poate fi retinută nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, fiind în deplin acord atât cu prevederile art. 21 din Constitutie, privind dreptul la un proces echitabil, cât si cu principiul separatiei puterilor în stat. Precizează că, dimpotrivă, prin măsura suspendării executării actului administrativ este garantat echilibrul de forte necesar respectării drepturilor si libertătilor cetătenesti.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): „(1) în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritătii publice care a emis actul sau a autoritătii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronuntarea instantei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce actiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei puterilor în stat si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum si celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată si urmează să o respingă ca atare. Dispozitiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu nesocotesc principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, prevăzut în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 637 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 9 noiembrie 2006, Curtea a statuat că posibilitatea instantei de judecată de a suspenda executarea actului pretins nelegal, chiar cât timp autoritatea publică emitentă a actului atacat are încă facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, nu constituie o intruziune arbitrară a puterii judecătoresti în sfera de activitate a puterii executive, întrucât „separatia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, dimpotrivă presupune existenta unui control reciproc, precum si realizarea unui echilibru de forte între acestea”.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea cererii de suspendare a executării actului, poate amâna în mod discretionar momentul introducerii actiunii în anularea acestuia, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, iar, în noua redactare, s-a prevăzut în mod expres că, în cazul în care persoana vătămată nu introduce actiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate. Prin urmare, critica autorului exceptiei a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr. 35.111/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 795

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Niculescu în Dosarul nr. 17.410/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 17.410/245/2007, Judecătoria Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Nicolae Niculescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cereri de ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale întrucât caracterul vremelnic si executoriu al ordonantei presedintiale este de natură a crea o stare de inegalitate în ceea ce priveste tratamentul juridic aplicat, prin înlăturarea posibilitătii de a exercita vreo cale de atac împotriva unei hotărâri netemeinice si nelegale.

Judecătoria Iasi - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât nu se poate retine existenta inegalitătii părtilor în fata instantei de judecată.


Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut:

„[...] Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii si ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă. Astfel, prin Decizia nr. 426/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie 2007, Curtea a retinut că dispozitiile criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, Curtea a constatat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În plus, Curtea constată că dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă nu instituie discriminări de natură a contraveni prevederilor art. 16 din Constitutie, ci instituie într-o materie specială - cea a ordonantei presedintiale - reguli speciale de procedură, ceea ce, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Niculescu în Dosarul nr. 17.410/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 805

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Ioan Vida –presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Tudorel Toader – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu -procuror

Ioana Marilena Chiorean -magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, asistat de avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocatială la dosar, si avocatul Alice Drăghici, pentru partea Daiana Elena Drută, cu împuternicire avocatială la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, întrucât specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie îsi desfăsoară activitatea sub directa conducere, supraveghere si, mai ales, control nemijlocit al procurorilor, ceea ce nu oferă garantii de independentă, impartialitate si creează premisele unui abuz institutionalizat. Astfel, partea nu are dreptul de a contesta mijlocul de probă respectiv, si anume constatarea tehnico-stiintifică efectuată de acesti specialisti - functionari publici. Depune în acest sens hotărârea din 2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cottin contra Belgiei. De asemenea, solicită să se retină că se încalcă si prevederile art. 24 din Constitutie.

Apărătorul părtii Daiana Elena Drută solicită, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate sustinând că se creează dezechilibre între organele de urmărire penală si între avocati si procurori. Astfel, specialistii prevăzuti de textele criticate nu sunt înscrisi pe vreo listă publică si nu li se cunoaste experienta profesională, ceea ce duce la inexistenta egalitătii de arme în procesul penal si la încălcarea principiului contradictorialitătii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate întrucât mijlocul de probă efectuat de specialistii prevăzuti de dispozitiile de lege criticate poate fi contestat în fata instantei de judecată, în conditii de contradictorialitate, după ce partea a luat cunostintă de existenta lui prin prezentarea materialului de urmărire penală, în acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Mantovanelli contra Frantei, 1997, si Cottin contra Belgiei, 2005), potrivit căreia partea trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaste mijlocul de probă si de a-l contesta în fata unui organ independent si impartial. Pe de altă parte, conform aceleiasi jurisprudente, echitatea procedurii va fi verificată nu punctual, ci se va avea în vedere ansamblul procedurii din acea cauză. Totodată, arată că partea poate solicita efectuarea unei expertize în conditiile Codului de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.330/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Remus-Virgil Baciu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale întrucât statutul specialistilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, numiti de procurorul sef, care îsi desfăsoară activitatea sub directa conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurorilor, nu oferă garantii de independentă, impartialitate si obiectivitate a activitătii pe care o desfăsoară în efectuarea constatării tehnico-stiintifice, ce constituie mijloc de probă în procesul penal.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penală si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât desfăsurarea unei proceduri penale de tipul celei de fată, în ansamblul său, oferă suficiente garantii si remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în curs de desfăsurare, inclusiv în legătură cu administrarea mijlocului de probă contestat.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale întrucât acestea nu împiedică părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează procesul echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie a fost modificat prin art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispozitiile criticate au fost modificate, ultima dată prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

Dispozitiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie sunt numiti, prin ordin al procurorului sef al acestei directii, cu avizul ministerelor de resort, specialisti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialistii prevăzuti la alin. (1) au calitatea de functionar public si îsi desfăsoară activitatea sub directa conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurorilor din Directia Natională Anticoruptie. Specialistii au drepturile si obligatiile prevăzute de lege pentru functionarii publici, cu exceptiile mentionate în prezenta ordonantă de urgentă. De asemenea, specialistii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-stiintifică efectuată din dispozitia scrisă a procurorului de specialistii prevăzuti la alin. (1) constituie mijloc de probă, în conditiile legii.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei pentru toti, precum si la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor de lege criticate, în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie sunt numiti specialisti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Acestia au calitatea de functionari publici, iar constatările tehnico-stiintifice efectuate din dispozitia scrisă a procurorului constituie mijloc de probă, ceea ce, în opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, contravine dreptului la un proces echitabil.

Curtea constată că o componentă a garantiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, este principiul egalitătii armelor, ce semnifică tratarea egală a părtilor pe toată durata desfăsurării procedurii în fata unei instante de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Frantei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalitătii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventie.

Totodată, principiul contradictorialitătii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esentă, posibilitatea pentru părtile unui proces de a lua la cunostintă de toate probele si observatiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenteze decizia si de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998, si Cottin contra Belgiei, 2005).

Or, Curtea retine că în cauza de fată partea putea să ia cunostintă de existenta constatării tehnico-stiintifice - mijloc de probă efectuat de specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie - odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în conditiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Asadar, partea poate formula obiectiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fata instantei de judecată, în conditii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

De asemenea, Curtea constată că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-stiintifice, care se efectuează, de regulă, de către specialisti sau tehnicieni care functionează în cadrul ori pe lângă institutia de care apartine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată si de către specialisti sau tehnicieni care functionează în cadrul altor organe.

Pe de altă parte, Curtea observă că în procesul deliberării judecătorul verifică si evaluează materialul probator si îsi fundamentează solutia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea si aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-stiintifice întocmite de specialistii prevăzuti de textele de lege criticate. Asadar, judecata se desfăsoară de către o instantă independentă si impartială, în conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate, iar judecătorul îsi fundamentează solutia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând si coroborând probele, astfel că informatiile continute în constatările tehnico-stiintifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. În acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

În final, Curtea observă că nu se poate pronunta cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constitutie deoarece autorul exceptiei a invocat această încălcare direct în fata Curtii, iar nu si în fata instantei de judecată, or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curtii Constitutionale îl constituie încheierea instantei de judecată, Curtea fiind tinută să se pronunte numai asupra aspectelor retinute în aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 806

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 151/1259/2008 al Tribunalului Comercial Arges.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 151/1.259/2008, Tribunalul Comercial Arges a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cereri de ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât instantele au dreptul să dispună suspendarea unei hotărâri a adunării generale a actionarilor (AGA) fără ca reclamantul să fie obligat la plata unei cautiuni. Această situatie aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, deoarece pe această cale este deturnată vointa asociatilor, constituită în urma votului majoritar din adunarea generală.

Tribunalul Comercial Arges si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece, în eventualitatea producerii unui prejudiciu, actionarii majoritari pot fi dezdăunati pe calea dreptului comun, astfel că dreptul acestora de proprietate nu este încălcat.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora „Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat cu privire la dispozitiile criticate, raportate la prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), prin Decizia nr. 446/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 16 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozitiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta autoritătii legiuitoare.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 permit instantei de judecată ca, tinând seama de circumstantele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a actionarilor contestate si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cautiunii constituie o garantie, în sensul că, în urma respingerii actiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a actionarilor, partea interesată va putea cere si obtine despăgubiri pentru pagubele suferite din cauza întârzierii executării hotărârii respective.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 151/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Arges.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 808

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Civita Corn” - S.A. din Medias în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde avocatul Bettjnio Diamant pentru autorul exceptiei, cu împuternicire avocatială la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.226D/2008, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 1.059D/2008 si nr. 1.226D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul autorului exceptiei arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.226D/2008 la Dosarul nr. 1.059D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, avocatul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia si constatarea că dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, în partea care priveste „problemele de drept dezlegate”, deoarece contravin principiului independentei judecătorului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.705/257/2007, Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Civita Corn” - S.A. din Medias în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni în pretentii.

Prin încheierea din 6 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 41.556/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Bogdan Done în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni în revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât obligativitatea solutiilor instantei de control judiciar fată de judecătorii fondului contravine principiului independentei judecătorilor.


Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât îndrumările instantei de recurs sunt date în cadrul activitătii cu caracter jurisdictional. Altfel, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac si la prelungirea excesivă a duratei procesului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât, fără obligativitatea îndrumărilor date de instanta de control judiciar, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a solutionării temeinice si legale a cauzei.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, „în caz de casare, hotărârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitătii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei si la cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra dispozitiilor de lege criticate, raportate la prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (1), s-a pronuntat prin deciziile nr. 332/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, si nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că principiul independentei justitiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitutie, derivă din separatia puterilor în stat, din necesitatea existentei unui echilibru între autoritătile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instantele judecătoresti să fie la adăpost de orice ingerintă si, în consecintă, independenta judecătorilor reprezintă o garantie fundamentală a exercitării drepturilor omului.

Din principiul independentei justitiei decurge, pe de-o parte, obligatia judecătorilor de a solutiona litigiile cu care sunt învestiti numai în baza legii, iar, pe de altă parte, obligatia tuturor autoritătilor publice de a se abtine de la orice imixtiune în activitatea de judecată.

Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instantele care solutionează căile de atac asupra instantelor care au pronuntat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independentei justitiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl influenteze pe judecătorul care a pronuntat hotărârea supusă controlului judiciar.

Dispozitiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independentei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanta de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activitătii jurisdictionale a instantelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronuntate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenta judecătorului de fond nu este stirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanta de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune vointei unei autorităti străine de cauza judecată, ci se conformează hotărârii judecătoresti date în exercitarea competentei legale de control judiciar.

Pe de altă parte, Curtea retine că în toate legislatiile se admite interventia instantelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independentei justitiei. În aceIasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la notiunea de „instantă independentă”, cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale {Cauza Pretto si altii contra Italiei, 1983).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Civita Corn” - S.A. din Medias în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ si de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 809

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995, exceptie ridicată de Ilie Gărgărită în Dosarul nr. 31.220/299/2006 ai Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde partea Rita Gărgărită, în nume personal si ca mandatar al autorului exceptiei de neconstitutionalitate, precum si Gheorghe Tara, mandatar al părtii Magdalena Veronica Tara, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii învederează mandatarilor faptul că, potrivit art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, nu pot pune concluzii în fata instantei constitutionale.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 32/2004.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 31.220/299/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ilie Gărgărită în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze privind actiunea în constatarea nulitătii absolute a unor acte de mostenire si a celor de revendicare a unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât exclud posibilitatea persoanelor străine de mostenire de a contesta certificatul de mostenitor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de către autorul exceptiei.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că, fiind parte în Dosarul nr. 31.220/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă, nu îsi poate exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de părti, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, potrivit cărora: „Cei care se consideră vătămati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecătoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de mostenitor face dovada deplină în privinta calitătii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui mostenitor în parte.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra dispozitiilor criticate, raportate la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 si ale art. 44, s-a pronuntat prin Decizia nr. 32/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 13 februarie 2004.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că sustinerea în sensul că prevederile de lege atacate exclud posibilitatea persoanelor străine de mostenire de a contesta certificatul de mostenitor este nefondată, dat fiind că în cuprinsul textului de lege nu se face nicio distinctie între succesori si tertele persoane care ar putea fi vătămate prin folosirea unui certificat de mostenitor emis cu încălcarea legii.

Pe de altă parte, potrivit art. 99 alin. (1) coroborat cu art. 100 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc si pot fi atacate de părti sau de orice persoană interesată prin actiune în anulare la instanta judecătorească, în conditiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

În consecintă, nu poate fi primită sustinerea referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi.

De asemenea, nu poate fi primită sustinerea autorilor exceptiei privind încălcarea dispozitiilor art. 24 si 44 din Legea fundamentală, întrucât certificatul de mostenitor prin care se atestă calitatea de mostenitor legal sau testamentar al unei persoane nu constituie titlu de proprietate si nu înlătură posibilitatea persoanelor străine de mostenire de a emite pretentii asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, de a face dovada drepturilor lor asupra acestor bunuri si de a-si apăra drepturile si interesele în justitie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În plus, Curtea observă că celelalte sustineri ale autorului exceptiei referitoare la desfăsurarea procesului în fata instantei de judecată nu pot fi primite, deoarece acestea reprezintă aspecte de aplicare si interpretare a legii, ceea ce nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. 1 din Legea notarilor si a activitătii notariale nr. 36/1995, exceptie ridicată de Ilie Gărgărită în Dosarul nr. 31.220/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 810

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dunarom Trading Company” -S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 3.591/233/2008 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.591/233/2008, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea

Comercială „Dunarom Trading Company” - S.R.L. din Galati în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât presedintele instantei poate lua măsura provizorie a suspendării executării printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, iar pe de altă parte, intimata, neavând cunostintă despre existenta cererii de suspendare a executării, nu se poate apăra.

Judecătoria Galati si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece măsura suspendării nu îl prejudiciază pe creditor, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procesuale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionaiitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionaiitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

Exceptia de neconstitutionaiitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionaiitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra exceptiei de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 16, ale art. 21 si ale art. 24 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 541/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a retinut că dispozitiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca presedintele instantei să dispună, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Asadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea căilor de atac si la înfăptuirea justitiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionaiitate raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 8/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste sustineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instantei -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dunarom Trading Company” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 3.591/233/2008 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 824

din 7 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

 

Ioan Vida -presedinte

Tudorel Toader - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Simona Ricu -procuror

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Ion Predescu - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, exceptie ridicată de Grigore Stoica si Cornelia Stoica în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) si nr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008) ale Tribunalului Ialomita - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 3 iulie 2008 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, iar, în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronuntării pentru data de 7 iulie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 17 martie 2008, pronuntate în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) si hr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008), Tribunalul Ialomita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului.

Exceptia a fost ridicată de Grigore Stoica si Cornelia Stoica într-o cauză având ca obiect actiunea în anulare a unui act administrativ, respectiv într-o cauză având ca obiect solutionarea unei exceptii de nelegalitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate având un continut identic, autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate, prin care este interzisă si sanctionată schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul juridic al acestora, contravin, în principal, normelor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), prin care dreptul de proprietate privată este garantat si ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titularul ei. Această interdictie, care vizează orice teren amenajat ca spatiu verde si/sau prevăzut ca atare în documentatiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestuia, împiedică titularii dreptului de proprietate asupra unui teren, care figurează ca spatiu verde în evidentele administratiei publice locale si care, prin reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie, devine proprietate privată, să beneficieze de toate atributele acestui drept. Autorii exceptiei descriu, în motivarea acesteia, situatia de fapt specifică spetei deduse judecătii, si anume aceea că printr-o decizie a înaltei Curti de Casatie si Justitie Ie-a fost retrocedat în natură, conform Legii nr. 10/2001, un teren care, pe parcursul desfăsurării procesului de restituire, odată cu adoptarea planului de urbanism, a fost trecut ca având destinatia de spatiu verde, proprietarii fiind, asadar, în situatia ca, printr-un act administrativ ai primarului, întemeiat pe art. 71 din ordonanta criticată, să li se refuze posibilitatea de a construi pe terenul proprietate privată. Deoarece nu pot construi pe propriul teren, autorii exceptiei sustin că, practic, au fost expropriati încă o dată.

Tribunalul Ialomita - Sectia civilă apreciază că dispozitiile art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 sunt neconstitutionale, fiind încălcate dispozitiile „art. 41 alin. (1) si (2), coroborat cu art. 11 si art. 146 iit. d) din Constitutia României”. Potrivit art. 44 din aceasta, statul garantează proprietatea, iar printr-o ordonantă de urgentă, terenul care a fost restituit reclamantilor nu putea fi indisponibilizat si, odată cu adoptarea planului urbanistic general, trecut cu destinatie de spatiu verde.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, sustine următoarele:

Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, raportat la art. 11 si 20 din Constitutie, este inadmisibilă, întrucât, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, autorul acesteia nu o motivează, iar Curtea Constitutională nu se poate substitui părtii în ceea ce priveste explicitarea pretinsei relatii de contrarietate dintre textele criticate si prevederile constitutionale invocate.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (1) din ordonanta de urgentă fată de prevederile art. 126 alin. (1) din Constitutie, respectiv fată de principiul separatiei puterilor în stat, apreciază că este neîntemeiată. Autorii exceptiei sustin în mod gresit că există o imixtiune a autoritătii administratiei publice locale în faza de executare a hotărârii judecătoresti, întrucât aceasta s-a încheiat prin punerea în posesie de către executorul judecătoresc.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) si ale art. 53 din Legea fundamentală, apreciază critica de neconstitutionalitate ca fiind întemeiată. În esentă, sustine că interdictia cuprinsă la art. 71 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005, aceea de a schimba destinatia de spatiu verde a unui teren proprietate privată din zona urbană reprezintă mai mult decât o restrângere a exercitării dreptului de proprietate, fiind de natură a goli dreptul de continutul său. Fiind în imposibilitate de a construi pe terenul proprietatea sa, respectiv fiind obligat a delăsa terenul în folosintă publică, pentru recreere generală, titularul are doar formal un drept de proprietate, în concret el fiind lipsit în totalitate de folosinta bunului său, fără nicio despăgubire. În conditiile în care este necesară prezervarea unei zone verzi din interiorul unei localităti, aflată în proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice, în scopul îmbunătătirii factorilor de mediu si a calitătii vietii, solutia conformă cu exigentele constitutionale ar fi exproprierea pentru cauză de utilitate publică , potrivit art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv potrivit dispozitiilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, bunul urmând să treacă în proprietatea publică. Regimul proprietătii private este incompatibil cu dreptul de proprietate asupra unor bunuri care, prin natura lor ori printr-o dispozitie specială a legii, sunt de uz ori de utilitate publică. Aceste caracteristici sunt de esenta proprietătii publice.

În concluzie, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 71 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului este întemeiată raportat la prevederile art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53, în măsura în care se interpretează în sensul că este interzisă schimbarea destinatiei terenurilor proprietate privată amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori strămutarea lor.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 sunt neconstitutionale, fiind contrare art. 44 din Legea fundamentală, referitor la dreptul de proprietate privată.

Dispozitiile de lege criticate, prin care se interzice schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul lor juridic, sunt de natură să aducă atingere unui atribut esential al dreptului de proprietate, acela de a dispune în mod liber de terenul care face obiectul dreptului de proprietate. O asemenea situatie, chiar dacă nu constituie o privare de proprietate, reprezintă atingeri ale substantei dreptului, în sensul art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si al jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Cauza Oneryildiz contra Turciei, 2004. Chiar dacă acest drept poate fi supus unor limitări si conditionări, continutul său fiind stabilit prin lege, legiuitorul trebuie să găsească solutii legislative adecvate, încât dreptul de proprietate să nu se transforme într-un drept teoretic si iluzoriu. În plus, se mentionează că, în redactarea anterioară a art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005, terenurile aflate în proprietatea privată erau exceptate de la interdictia schimbării destinatiei terenurilor prevăzute ca spatii verzi în planurile urbanistice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege examinat are următoarea redactare:

- Art. 71: „(1) Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”

Autorul apreciază că textul criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), prin care dreptul de proprietate privată este garantat si ocrotit, ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 126 alin. (1) potrivit cărora justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege si ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei pretinde, în esentă, restrângerea nejustificată a dreptului de proprietate, deoarece textul de lege criticat interzice si sanctionează schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare în documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori strămutarea lor, indiferent de regimul juridic al acestora.

Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 - criticate - au fost reglementate în actuala redactare prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2007, act normativ adoptat în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie. Potrivit preambulului acestuia, la emiterea sa s-a avut în vedere „degradarea spatiilor verzi de pe teritoriul localitătilor din România, cauzată de distrugerea acestora ca urmare a dezvoltării activitătilor economice si sociale”, s-a urmărit “îmbunătătirea factorilor de mediu si a calitătii vietii prin cresterea suprafetelor de spatii verzi din localităti”, protejarea si gestionarea durabilă a acestora, precum si cresterea standardelor de viată ale locuitorilor. În aceeasi ordine de idei, art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2007 prevede că „Autoritătile administratiei publice locale au obligatia de a asigura din terenul intravilan o suprafată de spatiu verde de minimum 20 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, si de minimum 26 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013”, nerespectarea acestor dispozitii constituind contraventie, potrivit art. III alin. (1) din aceIasi act normativ.

Asa fiind, Curtea constată că ocrotirea si garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constitutie, reprezintă scopul reglementării art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului.

Curtea Constitutională constată că dreptul de proprietate invocat, prevăzut de art. 44 din Constitutie, nu este un drept absolut. Potrivit alin. (1) al acestui text, „Continutul si limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate si creantele asupra statului) sunt stabilite de lege”, ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenta si a altor drepturi fundamentale ale cetătenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constitutiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Totodată, Curtea a retinut constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constitutie, „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”. De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală prevede respectarea, de către titularul unui drept de proprietate privată, a tuturor „sarcinilor privind protectia mediului”.

În plus, limitarea exercitiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din ordonanta criticată are si o justificare socială si morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci si a spatiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes national.

De altfel, dispozitii legale având solutii legislative similare celei cuprinse în art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 nu sunt singulare în legislatia noastră, un exemplu în acest sens fiind prevederile Legii nr. 46/2008 - Codul silvic.

Prin urmare, Curtea nu poate retine ca fiind întemeiată critica de neconstitutionalitate potrivit căreia dispozitiile de lege examinate contravin art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53 din Constitutie, referitoare la ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate si la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăsi substanta sa, ci instituie doar o limitare obiectivă si rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor si ale art. 126 alin. (1) privind sistemul de realizare a justitiei, Curtea apreciază că sustinerile de neconstitutionalitate nu sunt întemeiate. Textul de lege criticat, prin dispozitiile continute, nu împietează cu nimic realizarea justitiei conform prevederilor constitutionale invocate si cu respectarea principiului fundamental al echilibrului puterilor legislativă, executivă si judecătorească. Prevederile art. 11 si ale art. 20 din Constitutie, invocate, nu au incidentă în cauză, de vreme ce autorul exceptiei nu a făcut nicio referire concretă la niciun tratat sau act juridic international la care România este parte, pretins a fi încălcat.

Totodată, Curtea retine că, în prezenta cauză, aspectele de neconstitutionalitate invocate sunt preponderent legate de specificul spetei deduse judecătii, si anume o situatie deosebită care vizează o corectă interpretare si aplicare a legii de către organele competente, domeniu în care Curtea Constitutională nu are însă atributii legale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, exceptie ridicată de Grigore Stoica si Cornelia Stoica în dosarele nr. 40/98/2008 (nr. în format vechi 38/2008) si nr. 491/98/2008 (nr. în format vechi 400/2008) ale Tribunalului Ialomita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 825

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2

din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penală, exceptie ridicată de Grigore Negru în Dosarul nr. 13.821/325/2007, de Societatea Comercială „Cofetăria Maiesta” - S.R.L. din comuna Peciu Nou, judetul Timis, în Dosarul nr. 7.311/325/2007, de Dorin Suciu în Dosarul nr. 8.540/325/2007, toate dosare ale Tribunalului Timis - Sectia penală, de Mihăilina Andrei în Dosarul nr. 18.586/212/2007al Judecătoriei Constanta, de Vasile Iftode în Dosarul nr. 22.515/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală, de Ecaterina Belu (Vîrtosu) în Dosarul nr. 15.517/212/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia penală, de Constantin Dorel Cârneală si Mihaela Ramona Baiu în Dosarul nr. 11.701/245/2007 si de Ilie Jechel în Dosarul nr. 2.317/245/2008, ultimele două fiind dosare ale Tribunalului Iasi - Sectia penală.

 La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei Grigore Negru, avocatul Angelica Romascu, cu împuternicire la dosar, si răspund personal autorii exceptiei Vasile Iftode si Dorin Suciu. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 93D/2008, nr. ^180/2008, nr. 12lD/2008, nr. 139D/2008, nr. 788D/2008, nr. 1.010D/2008, nr. 1.187D/2008 si nr. 1.220D/2008 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii exceptiei arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 118D/2008, nr. 121 D/2008, nr. 139D/2008, nr. 788D/2008, nr. 1.010D/2008, nr. 1.187D/2008 si nr. 1.220D/2008 la Dosarul nr. 93D/2008, care este primul fnregistrat.

Autorul exceptiei Vasile Iftode solicită asistentă juridică gratuită.

Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea Curtii cererea autorului exceptiei.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea autorului exceptiei, apreciind că prevederile din Codul de procedură civilă referitoare la încuviintarea acordării de asistentă juridică gratuită nu sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curtii Constitutionale. Arată că o astfel de cerere trebuie adresată instantei cafe judecă fondul cauzei.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului exceptiei Grigore Negru solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru argumentele invocate în fata tribunalului Timis - Sectia penală, si depune concluzii scrise, la care anexează extrase din evidenta informatizată a Judecătoriei Timisoara cuprinzând liste de sedintă si informatii detaliate despre dosare, pentru a evidentia gradul de încărcare a completelor de judecată cu cauze având ca obiect plângeri împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată,în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.

Autorul exceptiei Vasile Iftode solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si depune un memoriu cu privire la fondul cauzei aflate pe roluf Judecătoriei Iasi - Sectia penală.

Autorul exceptiei Dorin Suciu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 13.821/325/2007, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Grigore Negru cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierile din 23 ianuarie 2008 si 23 aprilie 2008, pronuntate în dosarele nr. 7.311/325/2007 si hr. 8.540/325/2007, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cofetăria Maiesta” - S.R.L. din comuna Peciu Nou, judetul Timis, si de Dorin Suciu cu ocazia solutionării recursurilor formulate împotriva unor sentinte penale prin care au fost respinse ca tardive plângerile împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăriri penale.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 18.586/212/2007, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia” a fost ridicată de Mihăilina Andrei cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22.515/245/2007, Judecătoria Iasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Vasile Iftode cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierea din 21 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 15.517/212/2007, Tribunalul Constanta - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Ecaterina Belu (Vîrtosu) cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin încheierile din 7 martie 2008 si 22 aprilie 2008, pronuntate în dosarele nr. 11.701/245/2007 si nr. 2.317/245/2008, Tribunalul Iasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Constantin Dorel Cârneală si Mihaela Ramona Baiu si de Ilie Jechel cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu solutionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este tinută, sub sanctiunea decăderii, să se adreseze instantei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului initial de solutionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Persoana vătămată este sanctionată, astfel, pentru culpa procurorului ierarhic superior, în conditiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sanctiune pentru acesta din urmă.

Tribunalul Timis - Sectia penală, Judecătoria Constanta, Judecătoria Iasi - Sectia penală, Tribunalul Constanta - Sectia penală si Tribunalul Iasi - Sectia penală apreciază ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile de lege criticate nu contravin principiului accesului liber la justitie, ci reprezintă o concretizare a normelor constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constitutionale. Arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii exceptiei, făcând trimitere în acest sens la deciziile Curtii Constitutionale nr. 598/2005, nr. 232/2007 si nr. 667/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei prezenti, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prinîncheierea din 9 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 13.821/325/2007, dintr-o eroare materială, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală. Curtea constată că, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie numai prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentrumodificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei.Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionai plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi legale, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 referitoare la dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 51 alin. (4) referitoare la dreptul de petitionare, ale art. 52 cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum si ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern si ale aft. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instantei de contencios constitutional, care s-a pronuntat asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, Decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 780 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, si Decizia nr. 136 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, prin care Curtea Constitutională a statuat că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constitutionale. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut, pe de o parte, că dispozitiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constitutionale ce consacră liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigentei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constitutie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordantă cu prevederile constitutionale ale art. 16.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în solutionarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea exceptiei si care constituie, în realitate, cauza nemultumirii autorului exceptiei, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textului de lege criticat si, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanta de contencios constitutional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudente, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele arătate, prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordantă si cu dispozitiile constitutionale ale art. 24 alin. (1) si ale art. 129, precum si ale art. 11 si ale art. 20 raportate la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dispozitiile art. 22, ale art. 51 alin. (4) si ale art. 52 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauza de fată.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constitutie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care nu poate fi, însă, retinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Grigore Negru în Dosarul nr. 13.821/325/2007, de Societatea Comercială „Cofetăria Maiesta” - S.R.L. din comuna Peciu Nou, judetul Timis, în Dosarul nr. 7.311/325/2007, de Dorin Suciu în Dosarul nr. 8.540/325/2007, toate dosare ale Tribunalului Timis - Sectia penală, de Mihăilina Andrei în Dosarul nr. 18.586/212/2007 al Judecătoriei Constanta, de Vasile Iftode în Dosarul nr. 22.515/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală, de Ecaterina Belu (Vîrtosu) în Dosarul nr. 15.517/212/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia penală, de Constantin Dorel Cârneală si Mihaela Ramona Baiu în Dosarul nr. 11.701/245/2007 si de Ilie Jechel în Dosarul nr. 2.317/245/2008, ultimele două fiind dosare ale Tribunalului Iasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 828

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1, 2, 3 si 4 si ale art. 461

alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1,2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cristinel Olariu în Dosarul nr. 22.952/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22.952/245/2007, Judecătoria Iasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1, 2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Cristinel Olariu cu ocazia solutionării unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale referitoare la universalitatea drepturilor si îndatoririlor si la neretroactivitatea legii, la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justitie si la dreptul la un proces echitabil, la legalitatea pedepsei si la înfăptuirea justitiei, în acest sens, arată că instanta de judecată a considerat că, în cazul său, nu sunt incidente prevederile art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedură penală. De asemenea, sustine că


dispozitiile art. 197 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală sunt lipsite de finalitate juridică, întrucât nu prevăd posibilitatea de a fi invocate după rămânerea definitivă a deciziei de condamnare. Totodată, consideră că dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penala sunt neclare, iar instanta de judecată le aplică contrar prevederilor constitutionale. Astfel, „instanta refuză să facă aplicarea legii mai favorabile, motivând că nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin decizia de condamnare în calea de atac a contestatiei la executare”.

Judecătoria Iasi - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, autorul acesteia urmărind, de fapt, tergiversarea solutionării cauzei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă niciuna din prevederile Legii fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 197 alin. 1, 2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală sunt constitutionale, făcând trimitere în acest sens la deciziile Curtii Constitutionale nr. 625/2005 si nr. 77/2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 197 alin. 1, 2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penala. Prevederile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art.197 alin. 1, 2, 3 si 4 din Codul de procedură penală: „încălcările dispozitiilor legale care reglementează desfăsurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Dispozitiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii. De asemenea, sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în niciun mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului si se ia în considerare chiar din oficiu.

încălcarea oricărei alte dispozitii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în conditiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si justa solutionare a cauzei.”;

- Art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală: „Contestatia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

[...] d) când se invocă amnistia, prescriptia, gratierea sau orice altă cauză de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit în cursul executării.”

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor si îndatoririlor si la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) si (2) cu privire laegalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privitoare la legalitatea pedepsei si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că în realitate autorul acesteia solicită completarea dispozitiilor art. 197 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, în sensul reglementării posibilitătii de a fi invocate după rămânerea definitivă a deciziei de condamnare. De asemenea, critică modul de aplicare de către instanta de judecată a prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală. Or, potrivit art. 2 alin. (3)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Totodată, aspectele ce tin de aplicarea legii nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenta instantelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1, 2, 3 si 4 si ale art. 461 alin. 1 lit. a) si d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Cristinel Olariu în Dosarul nr. 22.952/245/2007 al Judecătoriei Iasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru publicarea acceptării amendamentelor 1 si 2, precum si a rectificării lit. g) a art. 11, la Acordul privind adoptarea de conditii uniforme pentru inspectiile tehnice periodice

ale vehiculelor rutiere si recunoasterea reciprocă a acestor inspectii, încheiat la Viena la 13 noiembrie 1997

 

Având în vedere prevederile art. 10 din Acordul privind adoptarea de conditii uniforme pentru inspectiile tehnice periodice ale vehiculelor rutiere si recunoasterea reciprocă a acestor inspectii, încheiat la Viena la 13 noiembrie 1997, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 76/1998, aprobată prin Legea nr. 7/1999,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 367/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se publică textul Amendamentului 1 la Acordul privind adoptarea de conditii uniforme pentru inspectiile tehnice periodice ale vehiculelor rutiere si recunoasterea reciprocă a acestor inspectii, încheiat la Viena la 13 noiembrie 1997, pe care România l-a ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 76/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, aprobată prin Legea nr. 7/1999, acceptat si intrat în vigoare pentru România la data de 1 decembrie 2004, prevăzut în anexa nr.1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Se publică textul Amendamentului 2 la acordul mentionat la alin. (1), acceptat si intrat în vigoare pentru România la data de 4 iulie 2007, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se publică rectificarea, conform corrigendumului 1, a lit. g) a art. 11 din acordul mentionat la art. 1 alin. (1), după cum urmează:

,,g) intrarea în vigoare a oricărui amendament, în conformitate cu paragraful 3 al art. 10.”

Art. 3. - Regia Autonomă „Registrul Auto Român” va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Bárna Tánczos,

secretar de stat

 

Bucuresti, 27 iunie 2008.

Nr. 826.

 

ANEXA Nr. 1

 

Amendamentul 1 (ECE/RCTE/CONF/4/Amend. 1)

 

Data intrării în vigoare: 1 decembrie 2004

Articolul 12, versiune modificată:

 

„ARTICOLUL 12

 

Organismele sau institutiile desemnate si direct supravegheate de către o parte contractantă pot să efectueze inspectii tehnice periodice in conformitate cu acest acord in numele altei părti contractante, cu conditia ca partea contractantă în care este înmatriculat vehiculul si cea unde trebuie să se efectueze inspectiile să fi convenit în acest sens.”

 

ANEXA Nr. 2

 

Amendamentul 2 (ECE/RCTE/CONF/4/Amend. 2)

 

Data intrării în vigoare: 4 iulie 2007

1. Articolul 1 se modifică după cum urmează:

„Părtile contractante vor stabili reguli pentru inspectiile tehnice periodice ale vehiculelor rutiere înmatriculate pe teritoriile lor si vor recunoaste reciproc inspectiile efectuate în conformitate cu aceste reguli. Regulile vor fi stabilite de un comitet administrativ format din reprezentantii părtilor contractante, în conformitate cu regulile de procedură stabilite în anexa nr. 1 si pe baza următoarelor paragrafe si articole.

- termenul inspectie tehnică va include [...] periodică uniformă a [...]”

2. Articolul 2 se modifică după cum urmează:

„1.0 regulă, după ce a fost stabilită [...] Regula va fi considerată [...]

Regula va cuprinde următoarele:

a) categoriile de vehicule la care se referă si frecventa inspectiilor acestora;

b) echipamentele si/sau piesele care se inspectează;

c) metodele de testare, prin care orice cerintă trebuie demonstrată;

d) conditiile pentru acordarea certificatului de inspectie;

e) data (datele) la care regula intră în vigoare. Regula poate [...]”

3. Articolul 12 se modifică după cum urmează:

 

„ARTICOLUL 12

 

Organismele sau institutiile desemnate de către o parte contractantă pot să efectueze inspectii tehnice periodice în conformitate cu acest acord în numele altei părti contractante, cu conditia ca partea contractantă în care este înmatriculat vehiculul si partea contractantă unde trebuie să se efectueze inspectiile să fi convenit în acest sens. Certificatul eliberat în virtutea acestui articol trebuie să contină o referire clară la acordul dintre părtile contractante implicate.”

4. La anexa nr. 2, paragraful 4 se modifică după cum urmează:

„4. Rapoartele de inspectie tehnică periodică, care sunt folosite de statele părtilor contractante la acord, pot fi utilizate ca alternativă. Un model al acestora va fi transmis secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru informarea părtilor contractante.”

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contributiei,

precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei

Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Directiei buget, creante, indemnizatii si concedii medicale si al Directiei juridic si contencios nr. DGAII/1.114 din 23 iulie 2008, respectiv nr. VII/899 din 23 iulie 2008, Hotărârea Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 11 din 15 iulie 2008,

în temeiul dispozitiilor art. 257 si ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 24 septembrie 2007, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Prin fond de salarii realizat, în sensul prezentelor norme metodologice, se întelege totalitatea sumelor constituite si utilizate de persoanele fizice si juridice pentru plata drepturilor salariale sau/si drepturilor asimilate salariilor, asa cum sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal. Fondul de salarii realizat cuprinde si veniturile din salarii care, potrivit Codului fiscal, nu sunt impozabile.”

2. La articolul 5, alineatele (6) si (7) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(6) Persoanele care realizează venituri din salarii, care, potrivit Codului fiscal, nu sunt impozabile, au obligatia plătii contributiei lunare calculate la veniturile salariale realizate.

Contributia pentru aceste persoane se retine de către angajator si se virează prin organele fiscale teritoriale. În acest caz, angajatorul are obligatia de a calcula si de a vira contributia angajatorului în conditiile art. 3 si 4.

(7) Prin veniturile prevăzute la art. 257 alin. (21) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, se întelege veniturile din salarii care nu se supun impozitului pe venit potrivit Codului fiscal.”

3. La articolul 15, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Prin sintagma alte venituri, prevăzută la art. 257 alin. (2) lit. f) din lege, se întelege alte venituri impozabile prevăzute de Codul fiscal, în conditiile în care nu se realizează veniturile prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a)-e) din lege, veniturile din salarii care, potrivit Codului fiscal, nu sunt impozabile, precum si veniturile prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h) din lege.”

4. Articolul 16 se modifică si va avea următorul cuprins: „Art. 16. - (1) Pentru veniturile prevăzute la art. 12-15 contributia se achită numai în situatia în care persoana asigurată nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a)-e), venituri din salarii care, potrivit Codului fiscal, nu sunt impozabile, precum si venituri prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h) din lege.


(2) În cazul persoanelor care realizează în aceIasi timp mai multe tipuri de venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. f) din lege, contributia se calculează asupra tuturor acestor venituri. Dacă aceste venituri cumulate sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe tară, contributia va fi calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe tară.”

5. La articolul 17, alineatele (2), (4) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Contributia pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Codul fiscal se datorează si se calculează începând cu 1 ianuarie 2009.

(4) Persoanele care realizează în aceIasi timp venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a)-e), art. 257 alin. (21) si la art. 213 alin. (2) lit. h) din lege plătesc contributia asupra tuturor acestor venituri.

(5) Persoanele care realizează venituri din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Codul fiscal, precum si venituri impozabile realizate din desfăsurarea unor activităti independente care se supun impozitului pe venit plătesc contributia pentru aceste din urmă venituri la veniturile realizate.”

6. La articolul 31, alineatul (2) se abrogă.

7. La articolul 33, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 33. - (1) Listele privind evidenta nominală a asiguratilor si a obligatiilor de plată către fond, semnate si stampilate, se vor depune la CAS pe suport hârtie si în format electronic. Raportarea în format electronic, însotită de o semnătură electronică agreată de ambele părti, se poate transmite on-line, urmată de trimiterea datelor pe suport hârtie semnat si stampilat.”

8. La articolul 34, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - (1) Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator au obligatia de a calcula si de a retine contributia în conformitate cu prevederile legii si ale prezentelor norme metodologice. Contributia se virează la termenele de plată stabilite prin Codul de procedură fiscală.”

9. La articolul 34, alineatul (2) se abrogă.

10. La articolul 34, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Angajatorii au obligatia de a depune lunar listele nominale prevăzute la art. 32 alin. (1), indiferent de termenul de plată a contributiei stabilit prin Codul de procedură fiscală.”

11. La articolul 35, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 35. - (1) în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege si art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligatiile de plată fată de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creantă îl constituie, după caz, declaratia prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum si hotărârile judecătoresti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS si pe baza informatiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”

12. La articolul 39 alineatul (1), literele p) si s) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,p) ia măsuri de valorificare a bunurilor mobile si a bunurilor imobile supuse executării silite, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală;

s) procedează la încetarea procedurii de executare silită, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.”

13. Articolul 40 se modifică si va avea următorul cuprins: „Art. 40. - în exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii procedează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.”

14. La articolul 41, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

„(41) Persoanele prevăzute la alin. (4) care încep să plătească contributia curentă la fond au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plătii contributiei, urmând ca sumele restante să fie recuperate de CAS si ANAF, în conditiile legii si ale prezentelor norme metodologice, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.”

15. La articolul 42, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Controlul, colectarea si solutionarea contestatiilor, precum si constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 305 si 306 din lege, pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea contributiei se realizează de către ANAF, se efectuează de către CAS, prin compartimentele de specialitate.”

16. Articolul 43 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 43. - În aplicarea prevederilor art. 306-309 din lege, se va utiliza formularul-model prevăzut în Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 10 aprilie 2008.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

Bucuresti, 23 iulie 2008.

Nr. 509.

 


ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA ÎNTÂI

 

HOTĂRÂREA

din 8 iunie 2006

în Cauza VIasia Grigore Vasilescu împotriva României

(Cererea nr. 60.868/00)

Strasbourg

 

În cauza VIasia Grigore Vasilescu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia întâi), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii C.L. Rozakis, presedinte, L. Loucaides, C. Bîrsan, doamna N. Vajic, domnii A. Kovler, D. Spielmann, S.E. Jebens, judecători, si domnul S. Nielsen, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 18 mai 2006,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 60.868/00) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul VIasia Grigore Vasilescu (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 21 aprilie 2000 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său, domnul B. Aurescu, apoi de doamna B. Ramascanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a sustinut, în temeiul art. 6 § 1 din Conventie, o încălcare a dreptului său de acces la o instantă din cauza respingerii unei actiuni în revendicare a unui imobil. De asemenea, el afirmă că a avut loc si o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

4. Cererea a fost atribuită Sectiei a doua a Curtii (art.52 § 1 din Regulament). În cadrul acesteia, camera însărcinată să analizeze cauza (art. 27 § 1 din Conventie) a fost constituită conform art. 26 § 1 din Regulament.

5. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componenta sectiilor sale (art. 25 § 1 din Regulament). Prezenta cauză a fost atribuită Sectiei întâi, astfel remaniată (art. 52 § 1).

6. Prin Decizia din 26 mai 2005, camera a declarat cererea partial admisibilă.

7. Guvernul a depus observatii scrise complementare (art. 59 § 1 din Regulament), dar nu si reclamantul.

ÎN FAPT

I. Circumstantele Cauzei

8. Reclamantul este un cetătean român, născut în anul 1938, care locuieste în Bucuresti.

9. Printr-un contract încheiat în anul 1940, părintii reclamantului au cumpărat un bun imobil compus dintr-o clădire si un teren în suprafată de 15.000 m2, situate în intravilanul comunei Voluntari. Imobilul a fost ocupat în anul 1945 de armata sovietică. După plecarea trupelor sovietice, în anul 1958, imobilul a fost preluat de autoritătile locale.

A. Actiunea în revendicarea proprietătii

10. După schimbarea regimului politic român în anul 1989, reclamantul a întreprins mai multe demersuri pe lângă autoritătile locale pentru a obtine restituirea bunului imobil de mai sus. El a solicitat din partea Primăriei Voluntari precizări privind regimul juridic al bunului si titlul de proprietate al statului.

II. Prin Adresa din 24 februarie 1994, Primăria Voluntari l-a informat că în perioada 1958-1965 imobilul s-a aflat în posesia Ministerului Apărării, apoi în cea a scolii din comună. De asemenea, ea a mentionat că „la data de 31 decembrie 1966, în baza unui Proces-verbal înregistrat sub nr. 6.002, clădirea si un teren în suprafată de 1.500 m2 au devenit, în baza decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, proprietatea primăriei”. În orice caz, primăria a apreciat că ea devenise proprietara bunului prin prescriptie achizitivă, ca urmare a exercitării unei posesii mai mult de patruzeci de ani.

12. În urma acestei adrese, reclamantul a contestat existenta Procesului-verbal nr. 6.002/1966 si a depus la parchet o plângere împotriva secretarului primăriei pentru fals si abuz. În cadrul anchetei, parchetul a adoptat 3 rezolutii de neîncepere a urmăririi penale, care, ulterior, au fost anulate de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, în urma plângerilor reclamantului.

13. Prin Adresa din data de 8 ianuarie 1997, Primăria Voluntari l-a informat pe reclamant că nu se află în posesia niciunui document care să ateste modalitatea de transfer a bunului în litigiu în patrimoniul statului.

14. Invocând Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, reclamantul a solicitat restituirea imobilului. Prin Decizia din 18 iunie 1997, comisia pentru aplicarea acestei legi i-a respins cererea, apreciind că bunul devenise proprietatea statului fără titlu valabil si că, prin urmare, prevederile legii de mai sus nu-i erau aplicabile.

15.  În anul 1997, reclamantul si mama sa au sesizat, în baza art. 480 si a următoarelor din Codul civil, Judecătoria Buftea cu o actiune în revendicare împotriva Primăriei Voluntari, a Consiliului Judetean Ilfov si împotriva altor persoane care foloseau diferite parcele din terenul în litigiu.

16. Prin Sentinta din 26 iunie 1998, instanta a apreciat că statul intrase în posesia bunului fără titlu si a dispus restituirea acestuia reclamantului si mamei sale. Primăria Voluntari a formulat apel împotriva acestei sentinte, sustinând că bunul devenise în mod legal proprietatea statului în temeiul decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966. În cadrul întâmpinării, reclamantul, invocând Decizia din 13 iulie 1993 a Curtii Supreme de Justitie, ce constata neconstitutionalitatea decretelor respective, a contestat sustinerile primăriei, apreciind că decretele nu operaseră un transfer de proprietate valabil.

17. Prin Decizia din 8 februarie 1999, Tribunalul Bucuresti a admis apelul. El a statuat că primăria era proprietara bunului revendicat, considerând în special că:

„Din probele administrate si chiar din motivarea actiunii introductive de instantă a rezultat că terenul si constructiile revendicate de reclamanti se află, începând cu anul 1965, în administrarea Primăriei Comunei Voluntari, parte fiind ocupat de sediul primăriei si parte de celelalte pârâte, în baza unor raporturi locative încheiate cu primăria.

Potrivit dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitătilor si care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor.

Fată de această dispozitie legală, concluzia instantei de fond în sensul detinerii acestui imobil de către pârâte fără titlu este neîntemeiată (...).

Un argument în plus pentru această solutie l-au reprezentat si dispozitiile art. 3 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national sau judetean.”

18. Reclamantul si mama acestuia au formulat un recurs împotriva acestei decizii. Ei au arătat că tribunalul pronuntase decizia întemeindu-se pe o singură dovadă, si anume Adresa Primăriei Voluntari din 24 februarie 1994. Or, afirmatiile cuprinse în această adresă fuseseră infirmate de adresa din anul 1997 a aceleiasi primării. De asemenea, ei au afirmat că tribunalul comisese erori grave în aplicarea si interpretarea celor două legi mentionate mai sus: desi art. 36 § 1 din Legea nr. 18/1991 atribuia comunei terenurile ce apartinuseră statului, paragraful 5 al aceluiasi articol preciza că terenurile ce deveniseră proprietate a statului în temeiul Decretului nr. 712/1966, asa cum sustinea primăria, trebuiau restituite fostilor proprietari. În ceea ce priveste Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, ei au subliniat că art. 6 din aceasta prevedea că domeniul public nu includea decât imobilele ce au devenit proprietate a statului în baza unui titlu valabil si că instantele erau cele care trebuiau să stabilească valabilitatea titlului statului, ceea ce tribunalul a omis să facă.

19. Prin Decizia din 13 decembrie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul si a confirmat temeinicia deciziei tribunalului, statuând următoarele:

„Deoarece instanta de apel a considerat că imobilele se află în proprietatea statului, trimiterea la dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 si la pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998 sunt corecte.

Instanta a avut în vedere probele la care se face trimitere prin pct. 4 al motivelor de recurs, dar Ie-a înlăturat justificat, în măsura în care din alte probe administrate a rezultat o situatie contrară.

Situatia de fapt a fost corect retinută de către instanta de apel, având în vedere cuprinsul Adresei nr. 1.980/24.02.1994, din care rezultă că din anul 1958 până în anul 1965 terenul a fost detinut de scoala elementară comunală, care, la rândul ei, l-a preluat de la Ministerul Fortelor Armate; din anul 1965 imobilul a fost preluat de la Scoala generală nr. 42 de către Sfatul Comunal Voluntari, cu Procesul-verbal de inventariere nr. 1.900/26.04.1965, în baza aprobării Sfatului Popular al raionului 1 Mai, iar de la data de 31.12.1966, cu Procesul-verbal nr. 6.002, imobilul compus din 588 m2 suprafată constructii si 1.500 m2 teren a fost trecut în patrimoniul Sfatului Popular al Comunei Voluntari, încadrându-se în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 si a ale Decretului nr. 712/1966.

Faptul că prin Adresa nr. 143/8.01.1997 se comunică faptul că Primăria Comunei Voluntari nu detine niciun document privind modul de preluare de către stat a imobilului nu înseamnă că această preluare nu a avut loc (...).

În ceea ce priveste hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, (...) aceasta nu poate determina aplicarea efectelor autoritătii de lucru judecat cu privire la regimul juridic al imobilului.”

20. La o dată neprecizată, întemeindu-se pe Adresa din 6 octombrie 2000 prin care parchetul local îl informa că Procesul-verbal nr. 6.002 din 31 decembrie 1966 nu există, reclamantul a formulat o cerere de revizuire a Deciziei din 13 decembrie 1999. Calea extraordinară de atac a fost respinsă de Curtea de Apel Bucuresti, pe motivul că decizia parchetului era ulterioară deciziei Curtii de Apel Bucuresti din 13 decembrie 1999.

B. Actiunea în restituirea proprietătii, întemeiată pe Legea nr. 10/2001

21. La datele de 10 august 2001 si 20 ianuarie 2004, reclamantul si mama sa au solicitat comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv restituirea bunului imobil în litigiu.

22. La propunerea comisiei, prin Decizia din 24 mai 2004, primarul comunei Voluntari i-a restituit reclamantului o parte din bun, si anume un teren în suprafată de 5.425 m2 si constructiile aflate pe acesta.

23. Prin Contractul din 10 martie 2005, reclamantul a vândut Primăriei Voluntari terenul si constructiile aferente la un pret total de 488.913 euro.

24. Pentru restul terenului în litigiu, si anume diferenta până la 15.000 m2, o procedură administrativă de restituire se află în curs de desfăsurare.

II. Dreptul si practica internă pertinente

A. Codul civil

 

ARTICOLUL 480

 

„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”

 

ARTICOLUL 481

 

„Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică si primind o dreaptă si prealabilă despăgubire.”

B. Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr. 167 din 21 aprilie 1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

ARTICOLUL III

 

„Dreptul la orice actiuni având ca obiect restituirea, în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de fată, în posesiunea statului, în aceea a unei organizatii cooperatiste sau a oricărei altei organizatii obstesti, fie fără niciun titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiti de la data când a avut loc intrarea în posesiune.”

 

C. Decretul nr. 712/1966 cu privire la bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960

„Bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218 din 1 iulie 1960 pentru modificarea Decretului nr. 167 din 21 aprilie 1958 privitor la prescriptia extinctivă si se află în posesia unei organizatii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizatii socialiste.”


 

D. Legea nr. 18/1991 a fondului funciar

 

ARTICOLUL 36

 

„1. Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitătilor si care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor (...).

5. Terenurile fără constructii (...) aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 [...], se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, după caz, la cerere.”

E. Legea nr. 213 din 24 noiembrie 1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia

 

ARTICOLUL 3 § 4

 

„Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.”

 

ARTICOLUL 6

 

„1. Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

2. Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtământului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

3. Instantele judecătoresti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.”

F. Jurisprudenta Curtii Supreme de Justitie

1. Deciziile din 8 iunie si 13 iulie 1993

25. În cauzele având ca obiect revendicarea imobilelor nationalizate în perioada regimului comunist, Curtea Supremă a fost chemată să examineze recursurile în anulare introduse de procurorul general împotriva deciziilor definitive prin care s-a constatat ilegalitatea nationalizării acestor imobile. Procurorul a arătat că imobilele în litigiu deveniseră proprietatea statului în temeiul decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966 si că instantele nu erau competente să solutioneze actiunile în revendicare.

26. Respingând recursul procurorului, Curtea Supremă a constatat neconstitutionalitatea decretelor în cauză fată de constitutiile din 1952, 1965 si 1991. Prin urmare, ea a apreciat că aceste decrete nu puteau transfera în mod valabil proprietatea privată în patrimoniul statului si că, prin urmare, proprietarii imobilelor nationalizate în baza acestor decrete nu pierduseră niciodată proprietatea. În ceea ce priveste imposibilitatea instantelor de a solutiona actiunile în revendicare, Curtea a apreciat că un astfel de refuz constituia o denegare de justitie.

2. Decizia din 28 septembrie 1998

27. La data de 28 septembrie 1998, Curtea Supremă de Justitie, statuând în sectiile unite, a decis în unanimitate că instantele erau competente să solutioneze litigii referitoare la încălcări ale dreptului de proprietate comise în perioada 1944-1989.

3. Decizia din 10 noiembrie 1999

28. Într-o cauză având, de asemenea, ca obiect revendicarea unui imobil nationalizat în regimul comunist, Curtea Supremă si-a confirmat din nou jurisprudenta conform căreia statul nu putea să invoce decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 pentru a sustine un transfer de proprietate valabil al unui imobil în patrimoniul său.

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

29. Reclamantul pretinde că a existat o încălcare a dreptului său de acces la instantă din cauza respingerii actiunii sale în revendicare, fără ca instantele să analizeze valabilitatea titlului de proprietate invocat de stat. El invocă art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele în partea sa relevantă:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)”

A. Argumentele părtilor

30. Guvernul reaminteste încă de la început jurisprudenta constantă a Curtii, conform căreia, atunci când verifică conformitatea unei proceduri interne cu art. 6 § 1 din Conventie, Curtea nu este competentă să cunoască erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instantă natională.

31. În spetă, el consideră că procedura i-a oferit reclamantului ocazia să îsi prezinte cauza în conditii ce nu l-au pus într-o situatie dezavantajoasă fată de celelalte părti si că instantele interne au analizat toate chestiunile esentiale ale cauzei, pronuntând solutii în conformitate cu legea română în vigoare.

32. În acest sens, Guvernul subliniază aprecierea curtii de apel, potrivit căreia imobilul în litigiu devenise proprietatea statului prin intermediul legii, si anume prin decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966.

33. Guvernul arată că instantele interne, analizând argumentele părtilor, au constatat că, în urma celor două decrete mentionate mai sus, reclamantul îsi pierduse dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu si, prin urmare, i-au respins actiunea.

34. În fine, în ceea ce priveste caducitatea decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, Guvernul consideră că Tribunalul si Curtea de Apel Bucuresti nu erau obligate să respecte jurisprudenta Curtii Supreme de Justitie, care constatase neconstitutionalitatea acestor decrete, din moment ce ea nu era opozabilă erga omnes.

35. Reclamantul subliniază că decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966, mentionate în Adresa din anul 1994 a Primăriei Voluntari ca temei legal al transferului bunului în patrimoniul statului, fuseseră declarate neconstitutionale prin Decizia din 13 iulie 1993 a Curtii Supreme de Justitie. Prin urmare, el apreciază că, respingându-i actiunea, Tribunalul si Curtea de Apel Bucuresti au încălcat în mod arbitrar această jurisprudenta, precum si alte probe din dosar care dovedeau lipsa titlului de proprietate valabil al statului.

36. În plus, el afirmă că instantele interne au considerat pe nedrept că titlul statului asupra imobilului în litigiu era confirmat de prevederile legilor nr. 18/1991 si nr. 213/1998, din moment ce alin. 5 al art. 36 din Legea nr. 18/1991 si art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevăd restituirea bunurilor nationalizate în baza Decretului nr. 712/1966 si, respectiv, competenta instantelor interne de a verifica valabilitatea titlului de proprietate al statului.

B. Aprecierea Curtii

37. Curtea reaminteste încă de la început că, desi nu este de datoria sa să cunoască erorile de fapt sau de drept pretins comise de instantele nationale, ea trebuie să se asigure că interpretarea pe care acestea au dat-o legislatiei interne si probelor nu are un caracter arbitrar, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere echitătii procedurii (a se vedea, printre altele, Tejedor Garda împotriva Spaniei, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotărâri si decizii 1997-VIII, p. 2.796, § 31; Brualla Gomez de la Torre împotriva Spaniei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, p. 2.796, §§ 31 si 32; Printul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei [MC], nr. 42.527/98, §§ 49 si 50, CEDO 2001-VIII).

38. Pe de altă parte, desi art. 6 § 1 din Conventie nu reglementează admisibilitatea si forta probatorie a motivelor, argumentelor si mijloacelor de proba ale părtilor, el instituie în sarcina instantelor obligatia de a se dedica analizei lor efective, fără să le aprecieze relevanta (Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, §59).

39. Fără a impune un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului, această obligatie presupune totusi ca partea lezată să poată să se astepte la un răspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii respective (a se vedea Ruiz Torija si Hiro Bălani împotriva Spaniei, hotărârile din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-Asi 303-B, p. 12, §§ 29 si 30, si pp. 29 si 30, §§ 27 si 28).

40. În spetă, Curtea observă că reclamantul a opus argumentului Primăriei Voluntari, care invoca decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 pentru a justifica valabilitatea titlului său de proprietate, sustinerea întemeiată pe neconstitutionalitatea acestor decrete, constatată de Curtea Supremă de Justitie în Decizia din 1993. În acest sens, Curtea constată că, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Supreme de Justitie, statul nu putea invoca decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 pentru a valida un transfer de proprietate.

41. Totusi, tribunalul si curtea de apel au admis argumentul primăriei si, fără a se pronunta asupra neconstitutionalitătii decretelorrespective, au statuat că după confiscarea bunului în anul 1945 statul a devenit proprietar în baza acestor decrete si că prevederile legilor nr. 18/1991 si nr. 213/1998 îi confirmau titlul de proprietate.

42. Curtea constată că nu este de datoria sa să analizeze temeinicia motivului întemeiat pe neconstitutionalitatea decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, această sarcină apartinând instantelor nationale. Cu toate acestea, ea observă că această analiza era decisivă pentru solutionarea procedurii, într-adevăr, dacă tribunalul sau curtea de apel ar fi considerat acest mijloc ca fiind întemeiat, ele ar fi constatat în mod necesar lipsa unui transfer de proprietate valabil si ar fi obligat statul să-i restituie reclamantului bunul aflat în litigiu.

43. Analiza acestui motiv era cu atât mai justificată cu cât art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 dispune restituirea bunurilor nationalizate în baza Decretului nr. 712/1966. Mai mult, art. 6 din Legea nr. 213/1998 impune un control judiciar al constitutionalitătii transferurilor bunurilor în patrimoniul statului intervenite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Or, trebuie constatat că un astfel de control nu a avut loc în spetă.

44. Având în vedere incidenta decisivă a motivului întemeiat pe neconstitutionalitatea decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966, Curtea apreciază că el impunea din partea tribunalului si a curtii de apel un răspuns specific si explicit. În lipsa unui astfel de răspuns, este imposibil de stabilit dacă aceste instante l-au neglijat pur si simplu sau dacă au vrut să-l respingă, si, dacă da, din ce motive (a se vedea, mutatis mutandis, Ruiz Torija si Hiro Bălani, mentionate mai sus, p. 12, § 30, si p. 30, § 28).

45. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că actiunea reclamantului în procedura de revendicare nu a fost echitabilă.

46. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

47. Reclamantul se consideră victima unei încălcări continue a dreptului său de proprietate începând din anul 1945, data ocupării ilegale de către stat a imobilului care a apartinut părintilor săi. El invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, conform căruia:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.”

48. Guvernul arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil în spetă, reclamantul neavând niciun „bun actual” si „nicio sperantă legitimă”, în sensul jurisprudentei constante a organelor Conventiei, de a obtine restituirea bunului.

49. Reclamantul continua să sustină că nu si-a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, deoarece statul a exercitat o posesie bazată pe violentă.

50. Curtea constată că acest capăt de cerere se află în legătură directă cu cel analizat din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie. Având în vedere concluziile sale în ceea ce priveste aplicabilitatea acestui articol, Curtea nu poate specula care ar fi fost solutia actiunii în revendicare dacă cerintele dreptului la un proces echitabil ar fi fost respectate în fata instantelor interne.

51. Prin urmare, ea apreciază că nu este cazul să statueze nici asupra existentei unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, nici asupra temeiniciei capătului de cerere întemeiat pe acest articol (a se vedea, mutatis mutandis, printre altele, Glod împotriva României, nr. 41.134/98, § 46, 16 septembrie 2003, si Albina împotriva României, nr. 57.808/00, § 42, 28 aprilie 2005).

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

52. Conform art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că a avut ioc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei pârti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă”.

53. Reclamantul nu a prezentat, după decizia privind admisibilitatea, nicio cerere de satisfactie echitabilă în termenul acordat, desi, prin cele două scrisori din 31 mai si 7 septembrie 2005, i-a fost atrasă atentia asupra art. 60 dinRegulamentul Curtii, care prevede că orice cerere de satisfactie echitabilă în temeiul art. 41 din Conventie trebuie expusă în observatiile scrise asupra fondului.

54. Prin urmare, având în vedere lipsa de răspuns în termenul stabilit, Curtea apreciază că nu este cazul să acorde nicio sumă în temeiul art. 41 din Conventie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE,

1. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

2. hotărăste că nu este cazul să analizeze dacă a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotărăste că nu este cazul să acorde nicio sumă în temeiul art. 41 din Conventie.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 8 iunie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Christos Rozakis,

presedinte

Soren Nielsen,

grefier