MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 590         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 6 august 2008

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

146. - Lege pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării trahsfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la27 mai 2005

 

Declaratia comună a Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat de Luxemburg, Regatului Tărilor de Jos si a Republicii Austria la Tratatul din 27 mai 2005 privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale

 

Tratat între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la 27 mai 2005

 

752. - Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la 27 mai 2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 831 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 853 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 858 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26 alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 859 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 860 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 863 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 865 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Decizia nr. 866 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Decizia nr. 869 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Priim la 27 mai 2005

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Se aderă la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la 27 mai 2005, denumit în continuare Tratat.

Art. 2. - Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, România formulează următoarele declaratii:

A. În baza art. 2 paragraful (3) din Tratat:

1. România declară că, pe teritoriul său, Sistemul National de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., contine profiluri genetice corespunzătoare următoarelor categorii:

a) suspecti - persoanele despre care există date si informatii că ar putea fi autori, instigatori sau complici ai infractiunilor pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în baza de date natională, conform legislatiei în vigoare;

b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârsirea infractiunilor pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în baza de date natională, conform legislatiei în vigoare;

c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuării cercetării la fata locului;

d) cadavre cu identitate necunoscută, persoane dispărute sau persoane decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infractiunilor de omor sau a actelor de terorism;

2. România declară că în S.N.D.G.J. se verifică si se compară profilurile genetice în vederea:

a) excluderii persoanelor din cercul de suspecti si a identificării autorilor infractiunilor pentru care pot fi prelevate

probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în baza de date natională, conform legislatiei în vigoare;

b) stabilirii identitătii persoanelor care sunt victime ale catastrofelor naturale, ale accidentelor în masă sau ale actelor de terorism;

c) realizării schimbului de informatii cu celelalte state si combaterii criminalitătii transfrontaliere;

d) identificării participantilor la comiterea infractiunilor pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în baza de date natională conform legislatiei în vigoare;

B. În baza art. 28 paragraful (2) tezele 1 si 2 din Tratat, România declară că pe teritoriul său se interzic functionarilor statului trimitător portul si utilizarea armelor, a munitiilor si a echipamentului, altele decât cele aflate în dotarea individuală, potrivit legislatiilor nationale;

C. În baza art. 42 din Tratat, România stabileste ca autorităti competente pentru implementarea Tratatului structurile de specialitate din cadrul:

a) Ministerului Internelor si Reformei Administrative, pentru punctele de contact prevăzute la art. 42 paragraful (1) pct. 1-4, respectiv pct. 7-9 din Tratat;

b) Serviciului Român de Informatii, pentru punctele de contact prevăzute la art. 42 paragraful (1) pct. 5 si 6 din Tratat;

D. Conform legislatiei în vigoare, România declară că informatiile scrise, transmise de autoritătile române în aplicarea prevederilor Tratatului, nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autoritătilor care au transmis datele.

Art. 3. - Declaratiile prevăzute la art. 2 lit. A si C pot fi modificate printr-o notificare adresată depozitarului, pe cale diplomatică.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

 

Bucuresti, 10 iulie 2008.

Nr. 146.

 


DECLARATIA COMUNĂ*)

a Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Marelui Ducat de Luxemburg, Regatului Tărilor de Jos si a Republicii Austria la Tratatul din 27 mai 2005 privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale

 

*) Traducere.

 

I. Toate părtile contractante declară în comun:

1. cu referire la art. 17 alin. (1) din Tratat, că formularea acestei dispozitii nu afectează pozitia acestora în relatia cu statul detinător sau cu statul de înmatriculare în cadrul misiunii însotitorilor înarmati la bordul aeronavelor;

2. cu referire la art. 34 alin. (2) fraza a 2-a, că:

a) există conditiile pentru transmiterea de date cu caracter personal, conform cap. VII al Tratatului, în principal din momentul semnării, în măsura în care nu se referă la consultarea sau compararea automatizate de date;

b) vor crea cât mai curând premisele care lipsesc, conform cap. VII, în special în domeniul consultării sau comparării automatizate.

II. Regatul Belgiei declară:

1. că orice informatie transmisă de Regatul Belgiei în baza Tratatului poate fi utilizată ca probă de către partea contractantă care o primeste numai cu consimtământul autoritătilor judecătoresti belgiene competente;

2. cu referire la art. 18:

a) că trebuie să existe o aprobare expresă a reprezentantului autoritătii aeronautice belgiene înainte ca un însotitor înarmat la bordul aeronavelor să poată părăsi avionul cu arme sau munitie, conform art. 18 alin. (2) pct. 1;

b) că, la părăsirea aeronavei, armele sau munitia trebuie să fie predate unui reprezentant al autoritătilor aeronautice belgiene, care le va transporta într-o ladă închisă până la locul de depozitare;

c) că portul de arme sau de munitie de către însotitorul înarmat la bordul aeronavelor este interzis în afara unei aeronave;

3. cu referire la art. 27 alin. (3), că aplicarea acestei prevederi nu afectează competentele autoritătilor judecătoresti belgiene.

III. Regatul Spaniei declară, cu referire la art. 45 fraza 1, că apreciază că pentru Tratat este aplicabilă si Reglementarea privind autoritătile din Gibraltar, în cadrul instrumentelor UE si CE, precum si a altor tratate conexe din 19 aprilie 2000, în conformitate cu prevederile art. 5 al acesteia.

Prum, 27 mai 2005

IV. Republica Franceză declară, cu referire la art. 9, că accesul la datele indexate în fisierul national automatizat al amprentelor digitale (FAED), asa cum este stipulat în art. 9, este permis în baza legislatiei nationale în vigoare, pentru a facilita autoritătilor competente căutarea si identificarea autorilor unor infractiuni ori actiuni ilegale sau actelor de pregătire pentru acestea, precum si pentru a facilita urmărirea infractiunilor.

V. Regatul Tărilor de Jos declară, cu referire la art. 3 si 4, că va pleca de la premisa că procedura, potrivit acestor prevederi, se va desfăsura în sensul că părtile contractante vor primi acces la date de referintă din baza de analiză a datelor ADN a Regatului Tărilor de Jos, conform art. 2 alin. (2) din Tratat, cu dreptul de a realiza consultări automate prin compararea profilurilor ADN proprii cu profilurile ADN din fisierele de analiză a datelor ADN ale Regatului Tărilor de Jos, indiferent că este vorba de un caz particular sau nu.

VI. Republica Austria declară, cu referire la art. 40 alin. (1), că protectia juridică asigurată de către Comisia Austriacă de Protectie a Datelor, care îndeplineste atât premisele art. 6 alin. (1) al Conventiei europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, cât si criteriul unei autorităti independente de supraveghere, în sensul art. 28 al Directivei 95/46/CE, îndeplineste cerintele acestui articol.

VII. Republica Federală Germania si Republica Austria declară, cu referire la art. 46 fraza a 2-a, că în relatiile dintre Republica Federală Germania si Republica Austria costurile care rezultă din asigurarea asistentei judiciare, conform art. 7, vor fi rambursate de către partea contractantă solicitată.

Prezenta declaratie comună este semnată într-un singur exemplar în limbile germană, spaniolă, franceză si neerlandeză si păstrată împreună cu Tratatul în arhiva Ministerului Federal de Externe al Republicii Federale Germania, care va transmite o copie certificată conformă a prezentei declaratii comune fiecărui stat semnatar sau stat care aderă.

Pentru Regatul Belgiei

Pentru Republica Federală Germania

Pentru Regatul Spaniei

Pentru Republica Franceză

Pentru Marele Ducat de Luxemburg

Pentru Regatul Tărilor de Jos

Pentru Republica Austria


 

TRATAT*)

între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Priim la 27 mai 2005

 

*) Traducere.

 

Înaltele părti contractante ale prezentului tratat, state membre ale Uniunii Europene,

considerând că, într-un spatiu de liberă circulatie a persoanelor, este important ca statele membre ale Uniunii Europene să îsi intensifice cooperarea pentru a combate mai eficient terorismul, criminalitatea transfrontaliera si migratia ilegală,

din dorinta ca, în cadrul îmbunătătirii cooperării în Europa si fără a aduce prejudicii prevederilor Tratatului privind Uniunea Europeană si ale Tratatului de instituire a Comunitătii Europene, să joace un rol de pionierat în scopul atingerii unui nivel cât mai înalt posibil al propriei cooperări, în primul rând prin intermediul unui mai bun schimb de informatii, realizat în special în domeniile legate de combaterea terorismului, a criminalitătii transfrontaliere si a migratiei ilegale, precum si pentru a permite tuturor celorlalte state membre ale Uniunii Europene să participe la această cooperare,

în scopul transpunerii dispozitiile prezentului tratat în cadrul juridic al Uniunii Europene, pentru a se ajunge la o îmbunătătire a schimbului de informatii la nivelul întregii Uniuni Europene, în special în domeniile legate de combaterea terorismului, a criminalitătii transfrontaliere si a migratiei ilegale, precum si în vederea creării în acest sens a bazelor juridice si tehnice necesare,

cu respectarea drepturilor fundamentale, asa după cum acestea decurg din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si din traditiile constitutionale comune ale statelor implicate, fiind constiente îndeosebi de faptul că transmiterea datelor cu caracter personal unei alte părti contractante presupune un nivel adecvat de protectie a datelor din partea părtii contractante destinatare,

considerând că, fără a aduce atingere legislatiei nationale aflate în prezent în vigoare în statele implicate, este necesar să se mentină si să se prevadă un control judiciar corespunzător asupra măsurilor prevăzute prin prezentul tratat,

dispuse să completeze prezentul tratat prin alte acorduri care să permită consultarea automatizată a datelor în alte baze de date corespunzătoare, în măsura în care acest lucru este necesar si proportional în scopul aprofundării cooperării transfrontaliere,

au convenit următoarele:

 

CAPITOLUL I

Parte generală

 

ARTICOLUL 1

Principii

 

(1) Prin prezentul tratat, părtile contractante vizează să îsi intensifice cooperarea transfrontaliera, în special schimbul de informatii.

(2) Această cooperare nu aduce atingere dreptului Uniunii Europene si, în baza prevederilor prezentului Tratat, rămâne deschisă spre aderare oricărui stat membru al Uniunii Europene.

(3) În cadrul prezentului tratat, cooperarea vizează dezvoltarea initiativelor care să favorizeze cooperarea europeană în domeniile descrise prin acesta.

(4) După cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat va fi prezentată o initiativă pentru transpunerea dispozitiilor acestuia în cadrul juridic al Uniunii Europene, pe baza unei evaluări a experientei dobândite în cadrul aplicării prezentului tratat, de comun acord cu Comisia Europeană sau la propunerea Comisiei Europene, tinând cont de prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană si ale Tratatului de instituire a Comunitătii Europene.

(5) Periodic si în comun, părtile contractante informează Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeană cu privire la evolutia cooperării.

 

CAPITOLUL II

Profiluri ADN, date dactiloscopice si alte date

 

ARTICOLUL 2

Crearea fisierelor nationale de analiză ADN

 

(1) Părtile contractante se angajează să creeze si să gestioneze fisiere nationale de analiză ADN, în vederea urmăririi faptelor penale. Prelucrarea datelor înregistrate în aceste fisiere, în baza prezentului tratat, se efectuează în conformitate cu legislatia natională aplicabilă în procesul prelucrării în cauză, fără a aduce atingere celorlalte dispozitii ale prezentului tratat.

(2) În vederea aplicării prezentului tratat, părtile contractante garantează că sunt disponibile datele indexate ca referindu-se la continutul fisierelor nationale de analiză ADN, indicate la alin. (1) prima frază. Aceste date indexate contin doar profiluri ADN1) provenite din partea necodată a ADN-ului, precum si o referintă. Datele indexate nu trebuie să contină nicio dată care să permită identificarea directă a persoanei implicate. Datele indexate care nu pot fi atribuite niciunei persoane (urme deschise) trebuie să fie recunoscute ca atare.

(3) Odată cu depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare parte contractantă desemnează fisierele nationale de analiză ADN cărora li se aplică prevederile art. 2-6, precum si conditiile ce guvernează consultarea automatizată, în baza art. 3 alin. (1).

 

1) Pentru Republica Federală Germania, profilurile ADN, în sensul prezentului tratat, sunt modele de identificare ADN.

 

ARTICOLUL 3

Consultarea automatizată a profilurilor ADN

 

(1) Părtile contractante permit punctelor nationale de contact indicate la art. 6 ale celorlalte părti contractante ca, în vederea urmăririi faptelor penale, să aibă acces la datele indexate în fisierele lor de analiză ADN si să aibă dreptul să procedeze la o consultare automatizată cu ajutorul unei comparări a profilurilor ADN. Consultarea nu poate fi realizată decât pentru fiecare caz si cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante care efectuează respectiva consultare.

(2) Dacă, în cadrul unei consultări automatizate, se constată o concordantă între un profil ADN transmis si un profil ADN înregistrat în fisierul părtii contractante destinatare, punctul national de contact care a lansat consultarea este informat pe cale automatizată cu privire la existenta unei concordante si la referintă. Dacă nu poate fi constatată nicio concordantă, comunicarea în acest sens se realizează în mod automatizat.


ARTICOLUL 4

Compararea automatizată a profilurilor ADN

 

(1) De comun acord si prin intermediul propriilor puncte nationale de contact, părtile contractante compară profilurile ADN ale urmelor lor deschise cu toate profilurile ADN ce provin din datele indexate ale celorlalte fisiere nationale de analiză ADN, în vederea urmăririi faptelor penale. Transmiterea si compararea se realizează în mod automatizat. Transmiterea ce vizează compararea profilurilor ADN ale urmelor deschise nu se realizează decât în cazurile în care o asemenea transmitere este prevăzută prin legislatia natională a părtii contractante solicitante.

(2) Dacă, în cursul comparării prevăzute la alin. (1), o parte contractantă constată că profiluri ADN transmise corespund celor cuprinse în propriul fisier de analiză ADN, aceasta comunică fără întârziere punctului national de contact al celeilalte părti contractante datele indexate pentru care a fost constatată o concordantă.

 

ARTICOLUL 5

Transmiterea altor date cu caracter personal si a altor informatii

 

În cazul constatării concordantei profilurilor ADN în cadrul procedurii prevăzute la art. 3 si 4, transmiterea altor date cu caracter personal care se raportează la datele indexate, precum si a altor informatii se realizează în baza legislatiei nationale a părtii contractante solicitate, inclusiv a dispozitiilor privind asistenta judiciară.

 

ARTICOLUL 6

Punctul national de contact si acordul de implementare

 

(1) Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 3 si 4. Competentele punctului national de contact sunt guvernate de legislatia natională aplicabilă.

(2) Detaliile tehnice ale procedurilor descrise la art. 3 si 4 se reglementează printr-un acord de implementare prevăzut la art. 44.

 

ARTICOLUL 7

Prelevarea de material genetic si transmiterea profilurilor ADN

 

Dacă, în cadrul unei proceduri de investigatii sau al unei proceduri penale aflate în curs de derulare, lipseste profilul ADN al unei anumite persoane aflate pe teritoriul părtii contractante solicitate, aceasta din urmă acordă asistentă judiciară, prelevând si analizând materialul genetic al acestei persoane, precum si transmitând profilul ADN obtinut, atunci când:

1. partea contractantă solicitantă comunică scopul pentru care este necesară această procedură;

2. partea contractantă solicitantă prezintă o ordonantă sau un act de anchetă emis de autoritatea competentă, impus de legislatia sa natională, din care să reiasă că ar fi întrunite conditiile pentru prelevarea si analiza materialului genetic, în ipoteza în care persoana în cauză s-ar găsi pe teritoriul părtii contractante solicitante; si

3. sunt întrunite conditiile prealabile pentru prelevarea si analiza materialului genetic, precum si pentru transmiterea profilului ADN obtinut, potrivit legislatiei nationale a părtii contractante solicitate.

 

ARTICOLUL 8

Datele dactiloscopice

 

În vederea aplicării prezentului tratat, părtile contractante garantează disponibilitatea datelor indexate privind continutul

sistemelor automatizate nationale de identificare dactiloscopică, create în vederea prevenirii si urmăririi faptelor penale. Aceste date indexate nu contin decât date dactiloscopice si o referintă. Datele indexate nu trebuie să contină date care să permită identificarea directă a persoanei în cauză. Datele indexate care nu pot fi atribuite niciunei persoane (urme deschise) trebuie să poată fi recunoscute ca atare.

 

ARTICOLUL 9

Consultarea automatizată a datelor dactiloscopice

 

(1) Părtile contractante permit punctelor nationale de contact ale celorlalte părti contractante, indicate la art. 11, ca, în vederea prevenirii si urmăririi faptelor penale, să aibă acces la datele indexate din sistemele lor automatizate de identificare dactiloscopică, create în acest scop, cu dreptul de a proceda la o consultare automatizată cu ajutorul unei comparări a datelor dactiloscopice. Consultarea nu poate fi realizată decât pentru fiecare caz si cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante care efectuează respectiva consultare.

(2) Stabilirea definitivă a unei legături între o dată dactiloscopică si o dată indexată de partea contractantă care gestionează fisierul se realizează prin punctul national de contact al părtii contractante ce a efectuat consultarea, pe baza datelor indexate transmise în mod automatizat si necesare unei atribuiri univoce.

 

ARTICOLUL 10

Transmiterea altor date cu caracter personal si a altor informatii

 

În cazul constatării concordantei datelor dactiloscopice în cadrul procedurii prevăzute la art. 9, transmiterea altor date cu caracter personal ce se raportează la datele indexate si a altor informatii se realizează în baza legislatiei nationale a părtii contractante solicitate, inclusiv a dispozitiilor privind asistenta judiciară.

 

ARTICOLUL 11

Punctul national de contact si acordul de implementare

 

(1) Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 9. Competentele punctului national de contact sunt guvernate de legislatia natională aplicabilă.

(2) Detaliile tehnice ale procedurilor descrise la art. 9 se reglementează printr-un acord de implementare prevăzut la art. 44.

 

ARTICOLUL 12

Consultarea automatizată a datelor din registrele de înmatriculare a vehiculelor

 

(1) Pentru prevenirea si urmărirea faptelor penale pe teritoriul părtii contractante care efectuează consultarea în vederea urmăririi faptelor penale pentru care sunt prevăzute pedepse si care sunt de competenta tribunalelor sau a Ministerului Public, precum si în vederea mentinerii ordinii si sigurantei publice, părtile contractante autorizează punctele nationale de contact ale celorlalte părti contractante, mentionate la alin. (2), să aibă acces la următoarele date din registrele nationale ale vehiculelor, cu dreptul de a proceda la o consultare automatizată pentru fiecare caz:

1. datele privind proprietarii sau, după caz, posesorii; precum si

2. datele privind vehiculele.


Consultarea nu trebuie să se realizeze decât utilizându-se un număr complet de identificare a vehiculului sau un număr complet al plăcutei de înmatriculare. Consultarea nu se realizează decât cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante care o efectuează.

(2) Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact pentru cererile care îi sunt adresate în vederea transmiterii datelor prevăzute la alin. (1). Competentele punctului national de contact sunt guvernate de legislatia natională aplicabilă. Detaliile tehnice ale procedurii se reglementează printr-un acord de implementare prevăzut la art. 44.

 

ARTICOLUL 13

Transmiterea datelor care nu au caracter personal

 

În vederea prevenirii faptelor penale si a mentinerii ordinii si sigurantei publice în timpul manifestărilor de mare anvergură, cu dimensiune transfrontalieră, în special în domeniul sportiv sau în legătură cu reuniunile Consiliului Europei, părtile contractante îsi transmit reciproc, atât la cerere, cât si din proprie initiativă, date care nu au caracter personal, ce pot fi necesare în acest scop, cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante care le transmite.

 

ARTICOLUL 14

Transmiterea datelor cu caracter personal

 

(1) În vederea prevenirii faptelor penale si a mentinerii ordinii si sigurantei publice în timpul manifestărilor de mare anvergură, cu dimensiune transfrontalieră, în special în domeniul sportiv sau în legătură cu reuniunile Consiliului Europei, părtile contractante îsi transmit reciproc, atât la cerere, cât si din proprie initiativă, date referitoare la persoane, atunci când condamnări definitive sau alte fapte justifică prezumtia că aceste persoane vor comite fapte penale în cadrul acestor evenimente sau că acestea prezintă un pericol pentru ordinea si siguranta publice, în măsura în care transmiterea acestor date este permisă în baza legislatiei nationale a părtii contractante care le transmite.

(2) Datele cu caracter personal nu vor putea fi prelucrate decât în scopurile prevăzute la alin. (1) si pentru evenimentul descris în mod precis, pentru care acestea au fost comunicate. Din momentul în care scopurile prevăzute la alin. (1) au fost atinse sau nu mai pot fi atinse, datele transmise trebuie să fie imediat sterse. În orice caz, datele transmise sunt sterse după cel mult un an.

 

ARTICOLUL 15

Punctul national de contact

 

Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 13 si 14. Competentele punctului national de contact sunt guvernate de legislatia natională aplicabilă.

 

CAPITOLULUI

Măsuri pentru prevenirea infractiunilor de terorism

 

ARTICOLUL 16

Transmiterea de informatii pentru prevenirea infractiunilor de terorism

 

(1) În anumite cazuri speciale, cu respectarea legislatiei nationale si fără cerere, în vederea prevenirii infractiunilor de terorism, părtile contractante pot transmite punctelor nationale de contact ale celorlalte părti contractante, prevăzute la alin. (3), datele cu caracter personal si informatiile prevăzute la alin. (2), în măsura în care acest lucru este necesar, întrucât anumite fapte justifică prezumtia că persoanele în cauză vor comite infractiuni, precum cele prevăzute la art. 1-3 din Decizia-cadru

2002/475/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

(2) Datele si informatiile de transmis contin numele, prenumele, data si locul nasterii, precum si o descriere a faptelor din care decurge prezumtia indicată la alin. (1).

(3) Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact pentru realizarea schimbului de date cu punctele nationale de contact ale celorlalte părti contractante. Competentele fiecărui punct national de contact sunt guvernate de legislatia natională aplicabilă.

(4) În baza legislatiei nationale, autoritatea care transmite datele poate stabili conditii privind utilizarea acestor date si informatii de către autoritatea destinatară. Aceasta din urmă este obligată să respecte aceste conditii.

 

ARTICOLUL 17

Însotitorii înarmati la bordul aeronavelor

 

(1) Fiecare parte contractantă decide în mod autonom, în functie de politica sa natională de sigurantă aeriană, cu privire la interventia însotitorilor înarmati la bordul aeronavelor în aeronavele înregistrate la partea contractantă respectivă. Interventia acestor însotitori înarmati la bordul aeronavelor se efectuează în conformitate cu Conventia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviatia civilă internatională si cu anexele sale, în special anexa 17, cu celelalte documente privind aplicarea sa, tinând cont de competentele comandantului de aeronavă în baza Conventiei de la Tokyo din 14 septembrie 1963 privind infractiunile si alte acte ce se produc la bordul aeronavelor, precum si în conformitate cu alte reglementări de drept international pertinente, în măsura în care acestea sunt obligatorii pentru respectivele părti contractante.

(2) În sensul prezentului tratat, însotitori înarmati la bordul aeronavelor sunt functionarii de politie sau lucrători ai autoritătii publice corespunzător pregătiti în acest scop si însărcinati cu mentinerea securitătii la bordul aeronavelor.

(3) Părtile contractante se sprijină reciproc în pregătirea initială si continuă a însotitorilor înarmati la bordul aeronavelor si colaborează îndeaproape în chestiunile legate de echipamentul acestor însotitori.

(4) Înainte de însotirea unui zbor, punctul national de coordonare competent al părtii contractante trimitătoare, mentionat la art. 19, trebuie să informeze în scris această interventie. Informarea este transmisă în scris punctului national de coordonare competent al celeilalte părti contractante, cu cel putin 3 zile înainte de zborul în cauză, cu destinatia sau din directia unui aeroport al unei alte părti contractante. În caz de pericol iminent, informarea scrisă este realizată fără întârziere, în principiu înainte de aterizare.

(5) Informarea scrisă, prelucrată în mod confidential de părtile contractante, cuprinde datele mentionate în anexa nr. 1 ia prezentul tratat. Părtile contractante pot modifica anexa nr. 1 printr-un acord separat.

 

ARTICOLUL 18

Portul armelor de serviciu, munitiilor si al obiectelor de echipament

 

(1) Părtile contractante eliberează însotitorilor înarmati repartizati la bordul aeronavelor celorlalte părti contractante, la cererea acestora din urmă, o autorizatie generală de port al armelor de serviciu, munitiilor si al obiectelor de echipament, pentru zborurile cu destinatia sau din directia unor aeroporturi ale părtilor contractante. Această autorizatie acoperă portul armelor de serviciu si al munitiilor, atât la bordul aeronavelor, cât si, în conditiile prevăzute la alin. (2), în zonele de securitate dintr-un aeroport al părtii contractante implicate, care nu sunt accesibile publicului.


(2) Portul armelor de serviciu si al munitiilor se supune următoarelor conditii:

1. iesirea cu arme si munitii din aeronavă într-un aeroport sau sederea în zonele de securitate, care nu sunt accesibile publicului, aflate într-un aeroport al unei alte părti contractante, nu este autorizată decât cu însotirea de către un reprezentant al autoritătii nationale competente a celeilalte părti contractante implicate;

2. imediat ce au fost scoase din aeronavă, armele si munitiile aduse sunt depozitate sub escortă într-un loc care trebuie să fie stabilit de autoritatea natională competentă, în care acestea se depozitează în sigurantă si sub supraveghere.

 

ARTICOLUL 19

Punctele nationale de contact si de coordonare

 

Fiecare parte contractantă desemnează un punct national de contact si de coordonare pentru realizarea sarcinilor prevăzute laart. 17 si 18.

 

CAPITOLUL IV

Măsuri privind combaterea migratiei ilegale

 

ARTICOLUL 20

Consilieri de documente

 

(1) Pe baza evaluărilor comune ale situatiei si tinând cont de Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului Uniunii Europene din 19 februarie 2004 privind crearea unei retele a ofiterilor de legătură „Imigratie", părtile contractante convin trimiterea unor consilieri de documente în statele considerate drept state de origine sau de tranzit pentru migratia ilegală.

(2) În conformitate cu legislatia natională, părtile contractante se informează regulat cu privire la elementele referitoare la migratia ilegală, obtinute din activitatea propriilor consilieri de documente.

(3) Cu ocazia trimiterii consilierilor de documente, părtile contractante pot desemna o parte contractantă coordonatoare pentru realizarea unor măsuri concrete. Coordonarea poate, de asemenea, să aibă o durată de timp determinată.

 

ARTICOLUL 21

Misiunile consilierilor de documente

 

Consilierii de documente trimisi de către părtile contractante îndeplinesc, în special, următoarele misiuni:

1. consilierea si pregătirea membrilor reprezentantelor diplomatice sau consulare ale părtilor contractante cu privire la problemele de vize si pasapoarte, în special în ceea ce priveste recunoasterea documentelor falsificate sau contrafăcute, precum si cu privire la utilizarea frauduloasă a documentelor si ia migratia ilegală;

2. consilierea si pregătirea societătilor de transport în domeniul obligatiilor ce decurg din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, semnată la 19 iunie 1990, si din anexa 9 la Conventia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind Aviatia Civilă Internatională, precum si în domeniul recunoasterii documentelor falsificate sau contrafăcute si al dispozitiilor pertinente referitoare la intrare; precum si

3. consilierea si pregătirea autoritătilor si institutiilor tării gazdă, care sunt competente pentru controalele politienesti la frontiere.

Nu se aduce atingere competentelor reprezentantelor diplomatice sau consulare si nici autoritătilor însărcinate cu misiunile de control politienesc la frontieră ale părtilor contractante.

 

ARTICOLUL 22

Punctele nationale de contact si de coordonare

 

Părtile contractante desemnează puncte nationale de contact si de coordonare, care sunt utilizate drept interlocutori pentru punerea de acord în privinta trimiterii de consilieri de documente, precum si pentru planificarea, punerea în practică, îndrumarea si urmărirea măsurilor de consiliere si pregătire.

 

ARTICOLUL 23

Sprijin în cursul măsurilor de îndepărtare din teritoriu

 

(1) Părtile contractante se sprijină reciproc în cursul măsurilor de îndepărtare din teritoriu, realizate tinându-se cont de Decizia 2004/573/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind organizarea zborurilor comune pentru îndepărtarea, pornind din teritoriul a două sau mai multe state membre, a cetătenilor tărilor terte care fac obiectul măsurilor de îndepărtare din teritoriul a două sau mai multe state membre, si de Directiva 2003/110/CE a Consiliului Uniunii Europene din 25 noiembrie 2003 privind asistenta în tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană. Părtile contractante se informează reciproc, în timp util, cu privire la măsurile de îndepărtare prevăzute a fi realizate si, în măsura posibilitătilor, oferă celorlalte părti contractante posibilitatea de a participa la acestea. În cursul realizării măsurilor comune de îndepărtare din teritoriu, părtile contractante convin asupra însotirii persoanelor care trebuie îndepărtate si asupra măsurilor de securitate.

(2) O parte contractantă poate proceda la îndepărtarea unei persoane prin teritoriul unei alte părti contractante, în măsura în care acest lucru se dovedeste necesar. Partea contractantă pe al cărei teritoriu trebuie să aibă loc îndepărtarea din teritoriu decide cu privire la executarea acesteia. În decizia sa, aceasta stabileste modalitătile de îndepărtare din teritoriu si aplică, în măsura în care acest lucru se dovedeste necesar, mijloacele cu caracter obligatoriu care, prin legislatia sa natională, sunt autorizate împotriva persoanei care trebuie îndepărtată.

(3) Părtile contractante desemnează puncte nationale de contact pentru planificarea si executarea măsurilor de îndepărtare din teritoriu. Expertii se întâlnesc regulat în cadrul unui grup de lucru, în scopul:

1. evaluării rezultatelor actiunilor anterioare si pentru a se tine cont de acestea în cursul planificării si executării măsurilor ulterioare de îndepărtare din teritoriu;

2. examinării tuturor eventualelor probleme legate de tranzitul mentionat la alin. (2) si al identificării unor solutii în această privintă.

 

CAPITOLUL V

Alte forme de cooperare

 

ARTICOLUL 24

Forme comune de interventie

 

(1) În scopul intensificării cooperării politienesti, precum si în vederea mentinerii ordinii si securitătii publice si a prevenirii faptelor penale, autoritătile competente care trebuie desemnate de către părtile contractante pot constitui patrule comune, precum si alte forme de interventie comună, în cadrul cărora functionari sau alti agenti ai autoritătii publice, desemnati de către părtile contractante (denumiti în continuare functionari) participă la interventii pe teritoriul unei alte părti contractante.

(2) În calitate de stat gazdă si cu acordul statului trimitător, fiecare parte contractantă, în conformitate cu legislatia sa natională, poate ca, în cadrul formelor de interventie comune, să încredinteze functionarilor celorlalte părti contractante competente de autoritate publică sau, în măsura în care legislatia statului gazdă permite acest lucru, poate să permită ca functionari ai altor părti contractante să îsi exercite competentele de autoritate publică. Competentele de autoritate publică nu pot fi exercitate în această privintă decât sub comanda si, ca regulă generală, în prezenta functionarilor statului gazdă. În această privintă, functionarii celeilalte părti contractante se supun legislatiei nationale a statului gazdă. Pentru faptele acestora este responsabil statul gazdă.

(3) Functionarii unei alte părti contractante care participă la interventii comune se supun instructiunilor autoritătii competente a statului gazdă.

(4) Un acord de implementare potrivit art. 44 reglementează detaliile tehnice ale cooperării.

 

ARTICOLUL 25

Măsuri în cazul unui pericol iminent

 

(1) În situatii de urgentă, functionarii unei părti contractante pot trece frontiera comună către o altă parte contractantă, fără autorizatia prealabilă a acesteia, pentru ca, în zona de frontieră aflată pe teritoriul celeilalte părti contractante si cu respectarea legislatiei nationale a acesteia, să întreprindă măsurile provizorii necesare în vederea înlăturării oricărui pericol iminent pentru viata sau integritatea fizică a persoanelor.

(2) Există o situatie de urgentă, potrivit alin. (1), atunci când, dacă se asteaptă interventia functionarilor statului gazdă sau stabilirea unei relatii de subordonare potrivit art. 24 alin. (2), există riscul materializării pericolului.

(3) Functionarii care intervin anuntă fără întârziere statul gazdă. Statul gazdă confirmă primirea informatiei si este obligat să întreprindă, fără întârziere, măsurile care se impun în vederea înlăturării pericolelor si a reluării controlului asupra situatiei. Functionarii care intervin nu pot actiona pe teritoriul statului gazdă decât până în momentul în care acesta din urmă a întreprins măsurile necesare pentru înlăturarea pericolului. Functionarii care intervin sunt obligati să respecte instructiunile statului gazdă.

(4) Părtile contractante încheie un acord separat referitor la autoritătile care trebuie anuntate fără întârziere, potrivit alin. (3). Functionarii care intervin se supun dispozitiilor prezentului articol si legislatiei nationale a părtii contractante pe teritoriul căreia actionează.

(5) Statul gazdă este responsabil pentru măsurile întreprinse de către functionarii care intervin.

 

ARTICOLUL 26

Asistenta în cursul unor evenimente de mare anvergură, catastrofe si accidente grave

 

Autoritătile competente ale părtilor contractante se sustin reciproc, cu respectarea legislatiei lor nationale, în cursul manifestatiilor de masă si al altor evenimente de mare anvergură, al catastrofelor, precum si al accidentelor grave, astfel:

1. informându-se reciproc, cât mai curând posibil, cu privire la astfel de evenimente cu implicatii transfrontaliere, precum si comunicându-si informatiile importante care se raportează la acestea;

2. întreprinzând si coordonând măsurile politienesti necesare pe propriul teritoriu, în cursul situatiilor cu implicatii transfrontaliere;

3. acordând asistentă, în măsura posibilitătilor, la cererea părtii contractante pe teritoriul căreia s-a produs situatia, prin trimiterea de functionari, specialisti si consilieri, precum si prin punerea la dispozitie a obiectelor de echipament.

Nu se aduce atingere acordurilor internationale la care părtile contractante au aderat, cu privire la asistenta reciprocă în caz de catastrofe, inclusiv de accidente grave.

 

ARTICOLUL 27

Cooperarea la cerere

 

(1) În cadrul propriilor competente si în conformitate cu legislatia lor natională, autoritătile competente ale părtilor contractante îsi acordă, la cerere, asistentă reciprocă.

(2) Autoritătile competente ale părtilor contractante îsi acordă asistentă reciprocă potrivit art. 39 alin. (1) prima frază din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, în special prin:

1. verificarea identitătii proprietarilor si posesorilor, precum si a conducătorilor vehiculelor rutiere, vapoarelor si navelor sau aeronavelor, în măsura în care această actiune nu este deja reglementată la art. 12;

2. informatii privind permisele de conducere, permisele de navigatie si autorizatiile asemănătoare;

3. verificări privind locurile de sedere si de resedintă;

4. verificări privind titlurile de sedere;

5. verificări ale identitătilor abonatilor din reteaua telefonică si a abonatilor altor echipamente de telecomunicatii, în măsura în care acestea sunt accesibile public;

6. verificări privind identitatea;

7. anchete privind provenienta unor obiecte precum arme, vehicule cu motor sau vapoare si nave (cereri privind modalitătile de dobândire);

8. elemente de informatii rezultate din culegerea de date politienesti si din documente ale politiei, precum si informatii rezultate din culegerea de date ale autoritătilor administrative accesibile public;

9. semnalări urgente privind armele si explozivii, precum si semnalări privind falsurile de monedă si înscrisurile de valoare;

10. informatii privind executarea practică a măsurilor de supraveghere transfrontalieră, a urmăririlor transfrontaliere si a livrărilor supravegheate; si

11. notificarea disponibilitătii unei persoane de a da declaratii.

(3) Dacă autoritatea solicitată nu este competentă în problema prelucrării cererii, aceasta transmite cererea către autoritatea competentă. Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la transmiterea cererii si la autoritatea competentă pentru prelucrarea acesteia. Autoritatea competentă prelucrează cererea si transmite rezultatul către autoritatea solicitantă.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 28

Utilizarea armelor de serviciu, munitiilor si mijloacelor de interventie

 

(1) Functionarii unei părti contractante, care, în cadrul unei interventii comune, se află pe teritoriul unei alte părti contractante, pot purta propriile uniforme nationale de serviciu. Functionarii pot avea asupra lor armele de serviciu, munitiile si mijloacele de interventie, admise potrivit legislatiei nationale a statului trimitător. Orice parte contractantă poate interzice functionarilor statului trimitător portul anumitor arme de serviciu, munitii si mijloace de interventie.

(2) Armele de serviciu, munitiile si mijloacele de interventie enumerate în anexa nr. 2 nu pot fi folosite decât în cazul legitimei apărări sau al apărării altui stat. În afara cadrului mentionat în prima frază, functionarul responsabil cu interventia al statului gazdă poate autoriza, de la caz la caz si cu respectarea legislatiei nationale, utilizarea armelor de serviciu, munitiilor si a mijloacelor de interventie. Utilizarea armelor de serviciu, munitiilor si a mijloacelor de interventie se supune legislatiei statului gazdă. Autoritătile competente se informează reciproc cu privire la respectivele arme de serviciu, munitii si mijloace de interventie autorizate, precum si la conditiile care guvernează utilizarea acestora.

(3) Printr-un acord separat, părtile contractante pot să modifice anexa nr. 2.

(4) Dacă, în cadrul măsurilor întreprinse potrivit prezentului tratat, functionarii uneia dintre părtile contractante implică vehicule cu motor pe teritoriul unei alte părti contractante, acestia se supun acelorasi reguli de circulatie ca si functionarii statului gazdă, inclusiv în privinta folosirii prerogativelor de autoritate publică în domeniul utilizării dispozitivelor sonore sau luminoase si în privinta respectării regulilor de circulatie.

(5) Un acord de implementare, potrivit art. 44, reglementează aspectele practice ale utilizării armelor de serviciu, munitiilor si mijloacelor de interventie.

(6) Nu se aduce atingere prevederilor art. 18.

 

ARTICOLUL 29

Protectie si asistentă

 

Părtile contractante sunt obligate să acorde functionarilor trimisi de către cealaltă parte contractantă, în exercitarea atributiilor lor, aceeasi protectie si asistentă ca si în cazul propriilor functionari.

 

ARTICOLUL 30

Reglementare generală privind răspunderea

 

În materie de răspundere, în cadrul prezentului tratat se aplică mutatis mutandis art. 43 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, semnată la 19 iunie 1990. Prima frază nu se aplică art. 17 si 18.

 

ARTICOLUL 31

Pozitia juridică a functionarilor în comparatie cu dreptul penal

 

Functionarii care, în baza prezentului tratat, actionează pe teritoriul unei alte părti contractante, în ceea ce priveste faptele penale pe care le comit sau care sunt comise împotriva lor, sunt asimilati functionarilor celeilalte părti contractante, cu exceptia unor dispozitii contrare cuprinse într-un alt acord în vigoare pentru părtile contractante.

 

ARTICOLUL 32

Relatiile de serviciu

 

Functionarii care, în baza prezentului tratat, actionează pe teritoriul unei alte părti contractante, în materie de relatii de serviciu, în special în cea disciplinară, se supun în continuare dispozitiilor în vigoare din propriul stat.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii generale privind protectia datelor

 

ARTICOLUL 33

Definitii si aria de aplicare

 

(1) În sensul prezentului tratat, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. prelucrarea datelor cu caracter personal - orice prelucrare sau înlăntuire de prelucrări referitoare la date cu caracter personal, realizată cu sau fără ajutorul procedurilor automatizate, care se raportează la datele cu caracter personal, precum prelevarea, stocarea, sistematizarea, păstrarea, adaptarea sau modificarea, citirea, investigarea, consultarea, utilizarea, comunicarea prin intermediul unei transmiteri, difuzarea sau orice altă formă de punere la dispozitie, combinarea sau conexarea, ca si blocarea, stergerea sau distrugerea datelor; în sensul prezentului tratat, prelucrarea cuprinde si informatia privind existenta sau absenta unei concordante;

2. consultarea automatizată - accesul direct într-o bancă de date automatizate a unei alte autorităti, care se efectuează astfel încât răspunsul obtinut la consultare să se realizeze în întregime pe cale automatizată;

3. marcare - aplicarea unui semn la datele cu caracter personal înregistrate, fără a se căuta limitarea prelucrării lor în viitor;

4. blocarea - marcarea datelor cu caracter personal înregistrate, în vederea limitării prelucrării lor în viitor.

(2) Următoarele dispozitii sunt aplicabile datelor care sunt sau care au fost transmise în baza prezentului tratat, în măsura în care capitolele precedente nu contin dispozitii contrare.

 

ARTICOLUL 34

Nivelul de protectie a datelor

 

(1) În ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal care sunt sau au fost transmise în cadrul prezentului tratat, fiecare parte contractantă garantează datelor, prin legislatia sa natională, un nivel de protectie cel putin egal celui care rezultă din Conventia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protejarea persoanelor fată de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, precum si din Protocolul aditional din 8 noiembrie 2001, fiecare parte contractantă tinând cont, în această privintă, si de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 privind utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul politienesc, făcută statelor membre de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, inclusiv în măsura în care datele nu sunt prelucrate în mod automatizat.

(2) Transmiterea datelor cu caracter personal, prevăzută în prezentul tratat, nu poate fi initiată decât atunci când dispozitiile prezentului capitol au fost transpuse în legislatia natională aplicabilă pe teritoriul părtilor contractante implicate în această transmitere. Printr-o decizie, Comitetul Ministrilor prevăzut la art. 43 constată dacă aceste conditii sunt întrunite.

 

ARTICOLUL 35

Scopul utilizării

 

(1) Partea contractantă destinatară nu poate prelucra datele cu caracter personal decât în scopurile pentru care acestea au fost transmise în baza prezentului tratat; prelucrarea în alte scopuri nu este permisă decât cu autorizarea prealabilă a părtii contractante care le gestionează si cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante destinatare. Autorizatia poate fi eliberată în măsura în care legislatia natională a părtii contractante care gestionează datele permite ca prelucrarea acestora să se realizeze si în aceste alte scopuri.

(2) Prelucrarea datelor transmise în baza art. 3, 4 si 9 de către partea contractantă care efectuează consultarea sau compararea datelor este autorizată exclusiv în vederea:

1. stabilirii concordantei dintre profilurile ADN sau dintre datele dactiloscopice comparate;

2. pregătirii si introducerii unei cereri de asistentă administrativă sau judiciară, potrivit legislatiei nationale, în cazul concordantei acestor date;

3. realizării unei înregistrări, potrivit art. 39.

Partea contractantă care gestionează fisierul nu poate prelucra datele care i-au fost transmise în baza art. 3, 4 si 9 decât dacă această prelucrare este necesară pentru a realiza o comparare, pentru a răspunde pe cale automatizată la o cerere sau pentru a realiza înregistrarea potrivit art. 39. La încheierea comparării sau a transmiterii răspunsului automatizat, realizată la cerere, datele transmise sunt sterse fără întârziere, mai putin în cazul în care este necesară continuarea prelucrării în vederea atingerii scopurilor mentionate la pct. 2 si 3.


(3) Datele transmise în baza art. 12 pot fi utilizate de către partea contractantă care gestionează fisierul exclusiv dacă acest lucru este necesar pentru a răspunde pe cale automatizată la cerere sau pentru a realiza înregistrarea potrivit art. 39. La încheierea transmiterii răspunsului automatizat, realizată la cerere, datele transmise sunt sterse fără întârziere, mai putin în cazul în care este necesară continuarea prelucrării pentru realizarea înregistrării potrivit art. 39. Partea contractantă solicitantă nu poate utiliza datele obtinute în cadrul răspunsului decât în scopurile realizării procedurii pe baza căreia a fost efectuată consultarea.

 

ARTICOLUL 36

Autoritătile competente

 

Datele cu caracter personal transmise pot fi prelucrate exclusiv de către autoritătile si instantele care au competentă pentru îndeplinirea unor sarcini în vederea atingerii scopurilor indicate la art. 35. În special comunicarea datelor transmise altor autorităti nu poate fi realizată decât cu autorizarea prealabilă a părtii contractante care Ie-a transmis si cu respectarea legislatiei nationale a părtii contractante destinatare.

 

ARTICOLUL 37

Exactitatea, actualitatea si durata de stocare a datelor

 

(1) Părtile contractante sunt obligate să asigure exactitatea si actualitatea datelor cu caracter personal. Dacă, din oficiu sau ca urmare a unei comunicări realizate de către persoana implicată, se dovedeste că au fost furnizate date incorecte sau care nu ar fi trebuit să fie transmise, partea contractantă destinatară sau părtile contractante destinatare trebuie să fie informată/informate în acest sens si fără întârziere. Acestea sunt obligate să procedeze la corectarea sau la stergerea datelor. În plus, datele cu caracter personal trebuie să fie corectate dacă se dovedesc a fi incorecte. Dacă autoritatea destinatară are indicii pe baza cărora prezumă că datele transmise sunt incorecte sau ar fi trebuit să fie sterse, informează în acest sens si fără întârziere autoritatea care Ie-a transmis.

(2) Datele a căror exactitate este contestată de către persoana în cauză si a căror corectitudine sau incorectitudine nu poate fi constatată, la cererea persoanei în cauză, trebuie să fie marcate potrivit legislatiei nationale a părtilor contractante, în acest caz, marcarea nu poate fi ridicată, potrivit legislatiei nationale, decât cu consimtământul persoanei în cauză sau pe baza unei hotărâri a instantei competente ori a autoritătii independente, competentă în domeniul controlului protectiei datelor.

(3) Datele cu caracter personal transmise trebuie să fie sterse atunci când nu ar fi trebuit să fie transmise sau primite. Datele transmise si primite legal trebuie să fie sterse:

1. dacă nu sunt sau nu mai sunt necesare în scopurile pentru care ele au fost transmise. Dacă datele cu caracter personal au fost transmise fără să fi existat o cerere, autoritatea destinatară este obligată să examineze în ce măsură acestea sunt necesare pentru atingerea scopurilor pentru care au fost transmise;

2. la expirarea termenului maxim prevăzut pentru păstrarea acestora în legislatia natională a părtii contractante care transmite datele, atunci când autoritatea competentă care transmite datele indică autoritătii destinatare acest termen maxim în momentul realizării transmiterii.

În baza legislatiei nationale, se procedează la blocare în loc de stergere, atunci când există posibilitatea ca stergerea să aducă atingere intereselor ce impun protectia persoanei în cauză. Datele blocate nu pot fi utilizate sau transmise decât în scopurile pentru care nu a mai avut loc stergerea.

 

ARTICOLUL 38

Măsuri tehnice si organizatorice pentru garantarea protectiei si a securitătii datelor

 

(1) Autoritatea destinatară si autoritatea care transmite datele sunt obligate să protejeze în mod eficient datele cu caracter personal împotriva oricărei distrugeri accidentale sau neautorizate, pierderi accidentale, acces neautorizat, modificări accidentale sau neautorizate si divulgări neautorizate.

(2) Un acord de implementare, potrivit art. 44, reglementează detaliile tehnice ale procedurii de consultare automatizată si garantează că:

1. în concordantă cu starea actuală a tehnicii sunt întreprinse măsuri pentru asigurarea protectiei si securitătii datelor, prin care să fie garantate în special confidentialitatea si integritatea acestora,

2. în cursul utilizării retelelor accesibile public se recurge la proceduri de realizare a criptării si a autentificării recunoscute în acest sens de către autoritătile competente; si

3. poate fi controlată admisibilitatea consultărilor realizate în baza art. 39 alin. (2), (4) si (5).

 

ARTICOLUL 39

Documentarea si înregistrarea, dispozitii speciale privind transmiterea automatizată si neautomatizată

 

(1) Fiecare parte contractantă va garanta că orice transmitere neautomatizată si orice primire neautomatizată de date cu caracter personal sunt documentate de către autoritatea solicitantă si de autoritatea care gestionează fisierul în scopul realizării controlului admisibilitătii transmiterii. Documentarea cuprinde următoarele indicatii:

1. motivul care a stat la baza transmiterii;

2. datele transmise;

3. data transmiterii; si

4. denumirea sau referinta autoritătii solicitante si a autoritătii care gestionează fisierul.

(2) Pentru consultările automatizate de date, în baza art. 3, 9 si 12, sau pentru compararea automatizată, în baza art. 4, se aplică următoarele dispozitii:

1. consultarea sau compararea automatizată poate fi efectuată numai de functionarii punctelor nationale de contact, special abilitati în acest scop. La cerere, lista functionarilor abilitati pentru consultare sau comparare automatizată este pusă la dispozitia autoritătilor de supraveghere indicate la alin. (5), precum si a altor părti contractante;

2. fiecare parte contractantă garantează că autoritatea care gestionează fisierul si autoritatea solicitantă vor tine evidenta, într-un registru de înregistrări, a oricăror trimiteri si primiri de date, inclusiv a informatiilor privind existenta sau absenta unei concordante. Înregistrarea cuprinde următoarele informatii:

a) datele transmise;

b) data si ora exactă ale transmiterii; si

c) denumirea sau referinta autoritătii solicitante si a autoritătii care gestionează fisierul.

Autoritatea solicitantă consemnează atât motivul solicitării sau transmiterii, cât si referintele agentului care a efectuat consultarea si ale agentului care s-a aflat la originea cererii sau transmiterii.

(3) La cerere, autoritatea care realizează înregistrarea informează fără întârziere autoritătile competente în domeniul controlului protectiei datelor ale părtii contractante în legătură cu datele înregistrate, cel târziu în 4 săptămâni de la data primirii cererii. Datele înregistrate pot fi utilizate exclusiv în următoarele scopuri:

1. controlul protectiei datelor;

2. garantarea securitătii datelor.


(4) Datele înregistrate trebuie protejate prin dispozitii corespunzătoare împotriva oricărei utilizări diferite de scopurile sus-mentionate si împotriva oricărui alt abuz si trebuie păstrate timp de 2 ani. După expirarea termenului de păstrare, datele înregistrate trebuie sterse fără întârziere.

(5) Responsabilitatea controlului juridic al transmiterii sau primirii de date cu caracter personal revine autoritătilor independente competente în domeniul controlului protectiei datelor al respectivelor părti contractante. În baza legislatiei nationale, orice persoană poate solicita acestor autorităti să verifice legalitatea procesării datelor care o privesc. Independent de astfel de solicitări, aceste autorităti si autoritătile responsabile cu înregistrarea trebuie, de asemenea, să efectueze controale aleatorii pentru a verifica legalitatea transmiterilor, cu ajutorul dosarelor care au stat la baza consultărilor. Rezultatele acestei activităti de control trebuie păstrate timp de 18 luni, pentru realizarea controlului autoritătilor independente competente în domeniul protectiei datelor. După expirarea acestui termen, rezultatele trebuie imediat sterse. Fiecărei autorităti competente pentru controlul protectiei datelor i se poate solicita de către autoritatea independentă de control al protectiei datelor a unei alte părti contractante să îsi exercite atributiile în conformitate cu legislatia natională. Autoritătile independente competente în materie de control al protectiei datelor ale părtilor contractante asigură realizarea cooperării reciproce necesare îndeplinirii sarcinilor de control, în special prin schimbul de informatii pertinente.

 

ARTICOLUL 40

Dreptul persoanelor implicate de a fi informate si despăgubite

 

(1) La cerere, persoanei implicate îi vor fi comunicate, după probarea identitătii, de către autoritatea competentă, conform legislatiei nationale, fără cheltuieli nejustificate, într-o formă generală comprehensibilă si fără o întârziere nejustificată, datele prelucrate care o privesc si originea acestora, destinatarii sau categoriile de destinatari, scopul prelucrării si baza legală ce guvernează prelucrarea. În plus, persoana implicată are dreptul la corectarea datelor incorecte si la stergerea datelor prelucrate ilegal. Părtile contractante asigură, în plus, ca, în cazul încălcării drepturilor sale privind protectia datelor cu caracter personal, persoana implicată să poată adresa o plângere efectivă unei instante independente si impartiale, stabilită prin lege, în sensul art. 6 alin. (1) din Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, sau unei autorităti independente de control, în sensul art. 28 din Directiva 95/46/CE, si îi oferă posibilitatea ca, pe cale judiciară, să solicite un drept la despăgubire sau la o altă formă de compensatie. Detaliile de procedură pentru aplicarea acestor drepturi si motivele pentru limitarea dreptului la informare vor fi guvernate de prevederile legislatiei nationale a statului în care acesta îsi cere drepturile.

(2) Dacă o autoritate a unei părti contractante a transmis date cu caracter personal, în baza prezentului tratat, autoritatea destinatară a unei alte părti contractante nu poate invoca faptul că datele transmise nu sunt corecte, pentru a se exonera de răspunderea sa, care îi revine, conform propriei legislatii nationale, fată de persoana lezată. Dacă autoritatea destinatară acordă despăgubiri pentru o pagubă provocată din cauza utilizării de date incorecte transmise, atunci autoritatea trimitătoare va rambursa în totalitate autoritătii destinatare sumele pe care aceasta Ie-a plătit ca despăgubiri.

 

ARTICOLUL 41

Informatii la cererea părtilor contractate

 

Partea contractantă destinatară informează partea contractantă care transmite datele cu privire la prelucrarea efectuată asupra datelor transmise si la rezultatele astfel obtinute.

 

CAPITOLUL VIII

Dispozitii privind aplicarea si dispozitii finale

 

ARTICOLUL 42

Declaratii

 

(1) În momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fiecare parte contractantă desemnează autoritătile competente cu aplicarea prezentului tratat prin prezentarea unei declaratii statului depozitar.

Trebuie desemnate:

1. punctele nationale de contact pentru analiza ADN, indicate la art. 6 alin. (1);

2. punctele nationale de contact pentru datele dactiloscopice, indicate la art. 11 alin. (1);

3. punctele nationale de contact pentru datele din registrul de înmatriculare a vehiculelor, indicate la art. 12 alin. (2);

4. punctele nationale de contact pentru schimbul de informatii la manifestatii de mare anvergură, indicate la art. 15;

5. punctele nationale de contact pentru informatiile privind prevenirea infractiunilor de terorism, indicate la art. 16 alin. (3);

6. punctele nationale de contact si coordonare pentru însotitorii înarmati, indicate la art. 19;

7. punctele nationale de contact si coordonare pentru consilierii de documente, indicate la art. 22;

8. punctele nationale de contact pentru planificarea si executarea măsurilor de îndepărtare din teritoriu, indicate la art. 23 alin. (3);

9. autoritătile si functionarii indicati la art. 24-27.

(2) Declaratiile făcute în baza alin. (1) pot fi modificate în orice moment, printr-o declaratie adresată depozitarului. Modificarea produce efecte începând de la data primirii acesteia de către depozitar.

 

ARTICOLUL 43

Comitetul de Ministri

 

(1) Părtile contractante înfiintează un comitet format din ministri ai părtilor contractante. Comitetul de Ministri ia deciziile necesare transpunerii si aplicării prezentului tratat. Deciziile Comitetului de Ministri se iau în unanimitate de toate părtile contractante.

(2) Pentru a sprijini Comitetul de Ministri, un grup comun de lucru, alcătuit din reprezentanti ai părtilor contractante, controlează transpunerea si interpretarea prezentului tratat si stabileste dacă trebuie completat si dezvoltat. Grupul comun de lucru este convocat la cererea unei părti contractante.

 

ARTICOLUL 44

Acorduri de implementare

 

În baza si în cadrul prezentului tratat, autoritătile competente ale părtilor contractante pot încheia acorduri pentru implementarea acestuia din punct de vedere administrativ.


 

ARTICOLUL 45

Domeniul de aplicare teritorială

 

Dispozitiile prezentului tratat sunt aplicabile pe teritoriul părtilor contractante. Pentru Regatul Tărilor de Jos, prezentul tratat este aplicabil exclusiv în partea din teritoriul Regatului Tărilor de Jos aflată în Europa. Pentru Republica Franceză, prezentul tratat se aplică exclusiv părtii din teritoriul Republicii Franceze aflate în Europa.

 

ARTICOLUL 46

Cheltuieli

 

Fiecare parte contractantă suportă costurile ce decurg pentru propriile autorităti din aplicarea prezentului tratat. În cazuri speciale, părtile contractante implicate pot conveni asupra unor reglementări derogatorii.

 

ARTICOLUL 47

Relatia cu alte acorduri bilaterale sau multilaterale

 

(1) Dispozitiile prezentului tratat se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu dreptul Uniunii Europene. Dacă Uniunea Europeană va stabili în viitor reglementări legate de domeniul de aplicare al prezentului tratat, dreptul Uniunii Europene va prevala asupra dispozitiilor respective ale prezentului tratat, în privinta aplicării acestora. Părtile contractante pot modifica sau înlocui dispozitiile prezentului tratat, în functie de noile dispozitii prevăzute în materie în dreptul Uniunii Europene.

(2) Prezentul tratat nu aduce atingere drepturilor si obligatiilor rezultate din acordurile bilaterale sau multilaterale existente între părtile contractante. Părtile contractante îsi rezervă dreptul ca în relatiile reciproce să aplice acordurile bilaterale sau multilaterale existente între ele. În caz de contradictie cu drepturile sau obligatiile ce decurg din astfel de acorduri, prevalează prevederile prezentului tratat.

 

ARTICOLUL 48

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

 

Prezentul tratat este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sunt depuse la depozitar. În momentul depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare, poate fi făcută o declaratie privind aria de aplicare teritorială.

 

ARTICOLUL 49

Depozitarul

 

(1) Guvernul Republicii Federale Germania este depozitarul prezentului tratat.

(2) Depozitarul notifică celelalte părti contractante, fără întârziere, asupra ratificărilor, acceptărilor, aprobărilor, aderărilor, rezervelor si denuntărilor, precum si asupra oricărei declaratii făcute în legătură cu prezentul tratat.

(3) Depozitarul asigură înregistrarea prezentului tratat la Secretariatul Natiunilor Unite, în conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 50

Intrarea în vigoare

 

(1) Prezentul tratat intră în vigoare, între părtile contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, la 90 de zile după depunerea celui de-al doilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. Pentru celelalte părti contractante, prezentul tratat intră în vigoare la 90 de zile după depunerea instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare.

(2) Depozitarul notifică tuturor părtilor contractante data intrării în vigoare.

 

ARTICOLUL 51

Aderarea

 

(1) Prezentul tratat este deschis pentru aderare oricărui stat membru al Uniunii Europene. La aderare, toate acordurile de implementare încheiate până în acel moment, în baza art. 44, precum si celelalte întelegeri privind prezentul tratat devin obligatorii pentru statele care aderă.

(2) Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar. În cazul aderării, o declaratie privind aria de aplicare teritorială poate fi făcută cu ocazia depunerii instrumentelor de aderare.

(3) Pentru orice stat care aderă, prezentul tratat intră în vigoare la 90 de zile după depunerea instrumentului de aderare, cel mai devreme de data intrării în vigoare a tratatului, în conformitate cu art. 50.

 

ARTICOLUL 52

Denuntarea

 

(1) Prezentul tratat este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

(2) Fiecare parte contractantă poate denunta prezentul tratat, pe cale diplomatică, printr-o notificare adresată depozitarului. Denuntarea va produce efecte la 6 luni după primirea de către depozitara notificării.

Încheiat la Prum la 27 mai 2005, într-un singur exemplar original în limbile germană, spaniolă, franceză si neerlandeză, cele 4 texte fiind egal autentice. Originalul va fi depus în arhivele depozitarului, care va transmite o copie certificată fiecărui stat semnatar si statului care aderă.

Pentru Regatul Belgiei

Pentru Republica Federală Germania Pentru Regatul Spaniei Pentru Republica Franceză Pentru Marele Ducat de Luxemburg Pentru Regatul Tărilor de Jos Pentru Republica Austria


 

ANEXA Nr. 1

 

Informatii necesare, în baza art. 17 alin. (5), pentru notificarea scrisă:

1. timpii de interventie, care descriu durata prevăzută a sederii;

2. datele zborurilor (inclusiv numerele si orarele acestora);

3. numărul membrilor echipei de însotitori înarmati la bordul aeronavelor;

4. numele si prenumele tuturor persoanelor, cu indicarea numelui sefului echipei;

5. numerele pasapoartelor;

6. marca, tipul si numărul de serie ale armelor;

7. cantitatea si tipul munitiilor;

8. obiectele de echipament aduse de către echipă, care servesc la înderjlinirea misiunilor.

 

ANEXA Nr. 2

 

Armele de serviciu, munitiile si mijloacele de interventie autorizate în baza art. 28 frazele 1 si 2 ale alin. 2

1. Pentru Regatul Belgiei:

- arme de foc autorizate si munitii autorizate;

- spray-uri paralizante autorizate si mijloace de interventie autorizate;

- gaze lacrimogene autorizate si mijloace de interventie autorizate.

2. Pentru Republica Federală Germania:

- arme de foc autorizate si munitii autorizate.

3. Pentru Regatul Spaniei:

- arme de foc autorizate;

- arme de apărare autorizate, potrivit dispozitiilor regulamentare aplicabile agentilor care participă la interventia comună, spre exemplu bastonul de politie (matrac), spray-uri, gaze lacrimogene si alte mijloace de interventie autorizate.

4. Pentru Republica Franceză:

- arme de serviciu si mijloace de constrângere aflate în dotarea individuală, autorizate prin legislatia natională.

5. Pentru Marele Ducat de Luxemburg:

- arme de foc autorizate si munitia autorizată;

- spray-uri paralizante autorizate si mijloace de interventie autorizate;

- gaz lacrimogen autorizat si mijloace de interventie autorizate.

6. Pentru Regatul Tărilor de Jos:

- arme de foc autorizate si munitii autorizate;

- spray-uri paralizante autorizate si mijloace de interventie autorizate;

- gaz lacrimogen autorizat si mijloace de interventie autorizate.

7. Pentru Republica Austria:

- arme de foc autorizate si munitia autorizată;

- spray-uri paralizante autorizate si mijloace de interventie autorizate.

Certific că textul precedent este o copie conformă cu textul original depozitat de către Guvernul Republicii Federale Germania.

 

Berlin, 14 martie 2007

Dr. Ludwig Biewer,

consilier de legatie

 

S.S. indescifrabilă

L.S. stampila

 

Certific că textul în limba română este o traducere oficială a textului original în limba germană al Tratatului depozitat de către Guvernul Republicii Federale Germania.

Corneliu Alexandru,

director general al Directiei Generale Afaceri Europene si Relatii Internationale

comisar-sef,

Mircea Bacalu

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Priim la 27 mai 2005

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tărilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitătii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la 27 mai 2005, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 9 iulie 2008.

Nr. 752.


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 831

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Aurelia Staiu si George Staiu în Dosarul nr. 9.623/303/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 996D/2008, care are acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal se prezintă pentru autorul exceptiei, Vasile Donose, avocatul G.G. Florescu, cu împuternicire avocatială depusă la dosar. Este prezentă si partea Stefan Frânculescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.302D/2007, care are acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

La apelul nominal se prezintă personal autoarea exceptiei Margot Munteanu, fiind asistată de avocatul G.G. Florescu, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, precum si partea Stefan Florentiu Frânculescu. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Părtile prezente sunt de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt întrunite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, având în vedere că exceptiile au acelasi obiect, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 996 D/2008 si nr. 1.302D/2008 la Dosarul nr. 509D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul G.G. Florescu solicită admiterea exceptiei. În acest sens, reiterează motivele de neconstitutionalitate invocate în notele scrise aflate la dosar. Totodată face referire la o propunere legislativă care vizează modificarea textului de lege criticat, potrivit căreia „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piată al imobilului". Depune un număr de 3 înscrisuri.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu creează un regim discriminatoriu între fostii chiriasi ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, si fostii proprietari, deoarece situatiile avute în vedere de legiuitor sunt diferite.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.623 /303/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Aurelia Staiu si George Staiu.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.689/299/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a lll-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Vasile Donose.

Prin încheierea din 17 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.687/299/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicată de Margot Munteanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât „chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/199, urmează să fie desfiintate sau au fost deja desfiintate sunt defavorizati atât juridic, cât si material, primind un tratament legislativ ambiguu si inconsecvent si măsuri reparatorii minore." în opinia autorilor exceptiei, fostii chiriasi primesc despăgubiri la valoarea pretului plătit, actualizat, pe când fostii proprietari sunt despăgubiti la valoarea de piată a imobilului. Or, solutia reglementată de textul de lege criticat este în contradictie cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Raicu contra României, a statuat că despăgubirea ce trebuie plătită în cazul anulării contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil trebuie calculată la valoarea de piată a acestuia.

De asemenea, se consideră că sunt încălcate si dispozitiile constitutionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece fostii chiriasi nu au alt temei de a obtine despăgubiri decât textul de lege criticat, pe când fostii proprietari au la îndemână si alte mijloace juridice pentru a fi despăgubiti.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră exceptia întemeiată, întrucât sunt încălcate dispozitiile constitutionale „privind egalitatea de tratament nediscriminatoriu si dreptul la un proces echitabil al părtilor".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a lll-a civilă apreciază că textul de lege criticat este în acord cu dispozitiile art. 44 din Constitutie si cu prevederile din actele internationale referitoare la proprietate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată, arătând că, la data cumpărării imobilului de către chiriasi, pretul plătit a fost unul de protectie socială, si nu la valoarea de piată a acestuia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveste situatia juridică a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, a cărui redactare este următoarea: „(3)Restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul părtilor la un proces echitabil si art. 44 alin. (3) si (6) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Principala critică de neconstitutionalitate vizează încălcarea principiului egalitătii prevăzut de art. 16 din Constitutie. Autorii exceptiei consideră că textul de lege criticat creează o discriminare între chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, fiind despăgubiti la valoarea pretului plătit actualizat, si fostii proprietari pentru care măsurile reparatorii se stabilesc la valoarea de piată a imobilului.

Curtea, în jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, a statuat că „violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără se existe o motivare obiectivă si rezonabilă, sau dacă există o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite".

În spetă, situatia juridică a fostilor chiriasi care au cumpărat, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, imobilele ce urmează a fi restituite, este diferită de cea a fostilor proprietari, care, potrivit Legii nr. 10/2001, urmează a fi despăgubiti la valoarea de piată a imobilului. Asadar, textul de lege criticat îi vizează pe acei chiriasi care au fost de rea-credintă la cumpărarea imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 112/1995.

Pe de altă parte, Curtea, în jurisprudenta sa (Decizia nr. 413 din 6 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2004), a statuat, referindu-se la Legea nr. 10/2001 că, fiind vorba despre acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparatii pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, legiuitorul este liber să opteze cu privire la sfera bunurilor pentru care stabileste măsuri reparatorii, precum si la întinderea si modalitatea de acordare a acestora.

Si, în fine, textul acestui articol este în concordantă si cu exigentele reglementărilor internationale avute în vedere de art. 20 din Constitutie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Aurelia Staiu si George Staiu în Dosarul nr. 9.623/303/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, de Vasile Donose în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a lll-a civilă si de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 840

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Ibolya Kocsis în Dosarul nr. 2.468/102/2006 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.468/102/2006, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Ibolya Kocsis.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât instituie competenta instantei de judecată de a se pronunta asupra admisibilitătii unei exceptii de neconstitutionalitate, desi această competentă revine în exclusivitate Curtii Constitutionale.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având următorul cuprins: „(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părtilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotită de dovezile depuse de părti. Dacă exceptia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând si sustinerile părtilor, precum si dovezile necesare. [...]

(6) Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justitiei, art. 146 privind atributiile Curtii Constitutionale si ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Este invocată si încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură pe care instanta care a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale. Instanta de judecată are rol de filtru al exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de părti, având obligatia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerintele legii. Asadar, Curtea nu poate retine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21, 24, art. 124 alin. (2) si art. 146.

Referitor la sustinerea că prevederile art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare dispozitiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că, desi autorul nu arată în ce constă această încălcare, afirmatia sa este contrazisă chiar de existenta procesului în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste raportarea la dispozitiile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) si la art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.


Pe de altă parte, Curtea constată că prevederile alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, în esentă pentru motive similare celor din prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 228 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 24 aprilie 2008, si Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constitutionale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor de mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Ibolya Kocsis în Dosarul nr. 2.468/102/2006 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 853

din 8 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 9.656/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul Apărării, consilierul juridic Claudia Tutuianu, cu delegatie depusă la dosar, precum si avocatul Tania Nasta pentru partea loan Mircea Pascu, care depune la dosar împuternicirea avocatială. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.077D/2008, care are acelasi obiect.

La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul Apărării, consilierul juridic Claudia Tutuianu, cu delegatie depusă la dosar, precum si avocatul Tania Nasta pentru partea loan Mircea Pascu, care depune la dosar împuternicirea avocatială. Lipseste autorul exceptiei, Filofteia Ciobanu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Părtile prezente sunt de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt întrunite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.077D/2008 la Dosarul nr. 1.052D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Apărării solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Tania Nasta solicită respingerea exceptiei, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând, de asemenea, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:


Prin încheierea din 20 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.656/1/2007, si încheierea din 28 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 11.456/1/2007, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece limitează nejustificat dreptul justitiabililorde a cere recuzarea judecătorilor unei instante.

înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia. [...]"

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate încalcă art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Este invocată si încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra prevederilor art. 28 alin 2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie si la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 53 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2008, Curtea a retinut că institutia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăti impartiale, în care părtile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părti, interesul personal pe care îl are în solutionarea cauzei deduse judecătii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecintă, decât individuală, si nu colectivă, si nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instante de a judeca procesele cu care au fost învestiti în conditiile legii.

Cu acelasi prilej, Curtea a statuat că, prin reglementările criticate, legiuitorul nu a înteles să restrângă accesul liber la justitie, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în conditii optime, a acestor drepturi constitutionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Filofteia Ciobanu în dosarele nr. 9.656/1/2007 si nr. 11.456/1/2007 ale înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 858

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26 alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Nicolae Alexandrescu în Dosarul nr. 60/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 60/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26 alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Nicolae Alexandrescu cu ocazia solutionării contestatiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, prin care s-a admis propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare din cadrul Penitenciarului Rahova si s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din semideschis în închis.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la apărare, nivelul de trai, restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si instantele judecătoresti, întrucât „în sistemul penitenciar nu se tine seama de drepturile omului, motivându-se prin lipsa de resurse". Consideră că judecătorul delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, Comisia pentru individualizarea regimului de executare si judecătoria în a cărei circumscriptie se află penitenciarul „pun înainte de îndatoririle functiei sentimentul de colegialitate". Astfel, Comisia pentru individualizarea regimului de executare are posibilitatea „să dispună soarta unui om după pozitia pe care acesta a avut-o înainte de arestare, după sustinerile pe care le are din afară sau după cât de plin are buzunarul". Referitor la art. 70 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, autorul exceptiei este nemultumit de faptul că acest text de lege nu distinge între abateri grave, medii si usoare. De asemenea, sustine inexistenta unui ordin al ministrului justitiei care să înlocuiască Ordinul ministrului justitiei nr. 3.131/C/2003 si să prevadă numărul de vizite si pachete cu alimente, greutatea acestora etc. Autorul exceptiei mai arată că nu a fost respectat de către administratia penitenciarului termenul de 3 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 275/2006 în care trebuia stabilit, pentru fiecare persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, regimul de executare.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile din Legea fundamentală criticate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 26 alin. (3), art. 38, art. 39, art. 68, art. 70 si ale art. 71 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă niciuna dintre prevederile Legii fundamentale invocate de autorul exceptiei. Totodată, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 18, art. 19, art. 27, art. 55, art. 85 si ale art. 86 din legea mentionată este inadmisibilă, întrucât criticile vizează, în realitate, fie completarea, fie aplicarea respectivelor texte de lege.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26 alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 sunt constitutionale, invocând în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 534/2007. Totodată, arată că restrângerea exercitiului unor drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate este justificată de asigurarea desfăsurării în bune conditii a instructiei penale, precum si de caracteristicile si de conduita, personalitatea, vârsta, starea de sănătate si posibilitătile de reintegrare socială ale persoanei condamnate. Mai precizează că, în prezent, durata si periodicitatea vizitelor, greutatea si numărul pachetelor, precum si categoriile de bunuri ce pot fi primite, păstrate si folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate sunt reglementate de Ordinul ministrului justitiei nr. 3.042/C/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 - „Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate si judecătorul delegat la compartimentul de executări penale", art. 14-„Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate", art. 18 - „Dispozitii generale privind regimurile de executare a pedepselor privative de libertate", art. 19 - „Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate", art. 26 alin. (3) - „Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate", art. 27 - „Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate", art. 38 - „Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate", art. 39 -„Asigurarea respectării drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate", art. 55 -„Obligatiile persoanelor condamnate", art. 68 - „Felurile recompenselor", art. 70 - „Abateri disciplinare", art. 71 - „Sanctiuni disciplinare", art. 85 - „Dispozitii tranzitorii"si ale art. 86-„Dispozitii finale"din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006.

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 - „Statul român", art. 4 -„Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni", art. 11 - „Dreptul international si dreptul intern", art. 15 - „Universalitatea", art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 20 - „Tratatele internationale privind drepturile omului", art. 21 - „Accesul liber la justitie", art. 24 - „Dreptul la apărare", art. 47 - „Nivelul de trai", art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti" si ale art. 126 - „Instantele judecătoresti".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate. Astfel, sustinerile autorului exceptiei vizează fie pretinse omisiuni legislative (unele dintre textele de lege fiind criticate pentru ceea ce nu prevăd) sau probleme de reglementare (pretinsa inexistentă a unui ordin al ministrului justitiei care să înlocuiască Ordinul ministrului justitiei nr. 3.131/C/2003 si să stabilească numărul de vizite si pachete cu alimente, greutatea acestora etc), fie modul de aplicare a legii în raport cu situatia concretă în care se află acesta (inclusiv tratamentul discriminatoriu la care sustine că este supus), fie chestiuni legate de conditiile din penitenciar. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competenta legiuitorului, respectiv a instantei de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6, art. 14, art. 18, art. 19, art. 26 alin. (3), art. 27, art. 38, art. 39, art. 55, art. 68, art. 70, art. 71, art. 85 si ale art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Nicolae Alexandrescu în Dosarul nr. 60/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 859

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Aurel Moldoveanu în Dosarul nr. 360/233/2007 al Judecătoriei Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 360/233/2007, Judecătoria Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de Aurel Moldoveanu cu ocazia solutionării unei cauze penale privind săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) si de art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică, întrucât „o persoană nu poate fi obligată să dea probe de sânge pentru a se stabili existenta unei infractiuni".

Judecătoria Galati - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere în acest sens la deciziile Curtii Constitutionale nr. 456/2004 si nr. 493/2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constitutionale, întrucât restrângerea exercitării dreptului la integritate fizică prin recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este justificată de necesitatea ocrotirii vietii, integritătii corporale si a sănătătii tuturor persoanelor participante la traficul rutier. Arată că, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că dreptul persoanei de a nu se autoincrimina nu este absolut, întrucât „nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obtinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de vointa suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge si de urină, ca si de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (Cauza Saunders împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1996).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică, întrucât atingerea adusă integritătii fizice prin recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este justificată de necesitatea ocrotirii vietii, integritătii corporale si a sănătătii tuturor persoanelor participante la traficul rutier. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că dreptul de a nu se autoincrimina nu poate fi extins, în cadrul unei proceduri penale, la date ce pot fi obtinute de la acuzat prin recurgerea la puteri coercitive, date care există independent de vointa suspectului, cum ar fi prelevarea unor probe biologice sau a unor tesuturi corporale în scopul unei analize ADN (Cauza Tirado Ortiz si Lozano Martin împotriva Spaniei, 1999).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Aurel Moldoveanu în Dosarul nr. 360/233/2007 al Judecătoriei Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 860

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Alexandru Marian Matei în Dosarul nr. 2.306/262/2007 al Judecătoriei Moreni.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.306/262/2007, Judecătoria Moreni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru Marian Matei cu ocazia solutionării contestatiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate prin care a fost solutionată plângerea împotriva unei hotărâri de sanctionare date de comisia de disciplină din penitenciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal încalcă prezumtia de nevinovătie, întrucât „sanctiunile aplicate de către comisia de disciplină din cadrul locului de detinere sunt puse în executare mai înainte de a rămâne definitive". Totodată, consideră că prevederile art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal îngrădesc accesul liber la justitie si încalcă dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală, având în vedere că hotărârea pronuntată de judecătorie nu este susceptibilă de recurs, în conditiile în care accesul la judecătorul delegat nu reprezintă un grad de jurisdictie.

Judecătoria Moreni apreciază că prevederile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal contravin principiului prezumtiei de nevinovătie, întrucât sanctiunea disciplinară este pusă în executare mai înainte de a se hotărî în mod definitiv asupra legalitătii si temeiniciei aplicării ei. Astfel, în cazul în care instanta dispune anularea sanctiunii disciplinare, aceasta fiind deja executată, hotărârea rămâne fără finalitate. În ceea ce priveste dispozitiile art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, opinează că nu este îngrădit accesul la justitie, întrucât legalitatea si temeinicia aplicării sanctiunii disciplinare sunt supuse verificării judecătorului delegat si apoi controlului judecătoriei, persoanele condamnate beneficiind astfel de două grade de jurisdictie, având în vedere că si în cadrul procedurii în fata judecătorului delegat există posibilitatea asistării de către un avocat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constitutionale, întrucât nu încalcă dispozitiile Legii fundamentale invocate de autorul exceptiei. Face trimitere în acest sens la Decizia Curtii Constitutionale nr. 463/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins: „(7) Plângerea formulată conform alin. (1) si contestatia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sanctiunilor disciplinare, cu exceptia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă."

În opinia autorului exceptiei, prevederile art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, precum si prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006, prin raportare la aceleasi texte din Constitutie invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006, retinând că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, si anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenta vinovătiei în materie penală. Asa fiind, aspectele criticate de autorul exceptiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală si de judecată, deoarece situatia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Totodată, Curtea a statuat că dispozitiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare si la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferente, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discutie principiul referitor la prezumtia de nevinovătie.

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justitie, deoarece condamnatul are dreptul de a se adresa unei instante de judecată, după ce nemultumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor.

Prin urmare, referitor la încălcarea prezumtiei de nevinovătie si a liberului acces la justitie, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste încălcarea, prin dispozitiile art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală, prevederile invocate nu vizează faza de executare a procesului penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (7) si (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Alexandru Marian Matei în Dosarul nr. 2.306/262/2007 al Judecătoriei Moreni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 863

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 3.755/302/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, însotit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părtii Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 567D/2008 si nr. 970D/2008, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Jiang Lingping si de Jin Meigin în dosarele nr. 10.116/302/2007 si, respectiv, nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă, precum si în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 517D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, dispozitii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006", ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 12.472/302/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.


La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar Oficiul Român pentru Imigrări, parte în fiecare dintre aceste dosare, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Autorul prezent si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2008, nr. 567D/2008 si nr. 970D/2008 la Dosarul nr. 515D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului prezent al exceptiei. Acesta solicită admiterea exceptiei, învederând aspecte de fapt legate de aplicarea în China a legii planificării familiale, care limitează numărul de copii pe care un cuplu chinez îl poate avea si care impune plata unor amenzi foarte mari pentru depăsirea acestui număr.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Precizează că dispozitiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea statuând în mod constant că acestea sunt conforme dispozitiilor Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronuntate în dosarele nr. 3.755/302/2007, nr. 10.116/302/2007 si nr. 26/302/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar în Dosarul nr. 12.472/302/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, dispozitii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006". Exceptia a fost ridicată de Pan Guanghua, Huang Yihua, Jiang Lingping si Jin Meigin în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat sau a protectiei subsidiare.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor care permit acordarea protectiei subsidiare. Se arată că, „dat fiind lipsa de precizie si claritate, limitează sfera de aplicabilitate a interdictiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constitutie", potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii si niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, „doar la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecutie: rasă, religie, nationalitate, opinia politică si apartenenta la un anumit grup social". Se mai arată că „dispozitiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura si continutul pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispozitiile de lege criticate, a conditiilor în care se poate acorda protectia subsidiară este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viată, integritate fizică si psihică. Apreciază că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, aplicarea si interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului prezent al exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, în dosarele Curtii Constitutionale nr. 515D/2008, nr. 567D/2008 si nr. 970D/2008, prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. În Dosarul nr. 517D/2008, obiect al exceptiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale, „art. 5 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, dispozitii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006". Asadar, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul continut: „(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege:

1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau

3. o amenintare serioasă, individuală, la adresa vietii sau integritătii, ca urmare a violentei generalizate în situatii de conflict armat intern ori international, dacă solicitantul face parte din populatia civilă."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant că dispozitiile legale criticate, reglementând conditiile în care se poate acorda protectia umanitară conditionată, sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale prin care se consfinteste dreptul la viată si la integritate fizică si psihică. Totodată, în ceea ce priveste criticile referitoare la lipsa de claritate si precizie a textului de lege atacat, Curtea a retinut că acesta oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înteleagă conditiile în functie de care i se poate acorda forma solicitată de protectie umanitară. În plus, instanta de contencios constitutional a arătat că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în tara de origine sau în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, precum si aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constitutionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instantei de judecată. În acest sens pot fi amintite, dintre cele mai recente, deciziile nr. 671 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008) si nr. 593 din 20 mai 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente, solutiile pronuntate cu acele prilejuri si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Pan Guanghua si de HuangYihua în dosarele nr. 3.755/302/2007, respectiv nr. 12.472/302/2006 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si de Jiang Lingping si de Jin Meigin în dosarele nr. 10.116/302/2007, respectiv nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 864

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, însotit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părtii Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei. Acesta solicită admiterea exceptiei, asa cum a formulat-o în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 16.422/302/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Exceptia a fost ridicată de Chen Rugen într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva sentintei prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a respins plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protectiei subsidiare.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, asa cum a retinut instanta de judecată, că textele de lege criticate nesocotesc interdictia instituită prin art. 22 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii si niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant, precum si prevederile art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 Inu permit exercitarea de acte de tortură, aplicarea de tratamente si pedepse inumane ori degradante, ci conferă unei persoane dreptul de a beneficia de protectie tocmai pentru a evita expunerea la asemenea acte".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispozitiile de lege criticate, a conditiilor în care se poate acorda protectia subsidiară este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viată, integritate fizică si psihică. Apreciază că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, aplicarea si interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul continut:

- Art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 -„Protectia subsidiară:

(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta reprezintă o reiterare a exceptiei de neconstitutionalitate ridicată de acelasi autor în cadrul solutionării în primă instantă a aceleiasi cauze. Astfel, exceptia a fost ridicată prima dată în fata Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, Curtea Constitutională pronuntându-se prin Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate ca cele formulate în prezentul dosar si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale. Ulterior, în cadrul aceluiasi proces, de această dată în fata instantei de control judiciar învestită cu judecarea recursului declarat în cauză, respectiv Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, acelasi autor a ridicat aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, cu o motivare identică. Curtea constată că Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza si părtile fiind aceleasi atât în cazul exceptiei anterior solutionate, cât si în prezenta exceptie. În concluzie, partea care a invocat exceptia nu o mai poate reitera, pentru aceleasi considerente, deoarece, fiind contrar puterii lucrului judecat, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 865

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de lonut Stroe Mihalcea în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 790D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Dominic Pan Meghea în Dosarul nr. 7.219/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 790D/2008 la Dosarul nr. 533D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 ianuarie 2008 si 6 martie 2008, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă în Dosarul nr. 3.236/300/2007 si de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă în Dosarul nr. 7.219/300/2006, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii si, respectiv, ale art. 32 alin. (1) si (2) din aceeasi lege. Exceptia a fost ridicată de lonut Stroe Mihalcea si, respectiv, Dominic Pan Meghea în cauze civile având ca obiect „obligatia de a face" constând în desfiintarea unor lucrări de construire.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că este încălcat dreptul la apărare întrucât organul constatator este deja în posesia unui titlu executor la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv procesul-

verbal de constatare a contraventiei, si în aceste conditii „rolul instantei de judecată este pur formal, aceasta având doar atributul de a stabili termenul în care trebuie desfiintate constructiile". Se arată că reclamantul are o pozitie privilegiată fată de pârât, care nu are „posibilitatea reală de a formula o apărare si astfel procesul nu mai este echitabil". De asemenea, se mai sustine că este nesocotit dreptul de proprietate privată „în conditiile în care constructia este finalizată, iar proprietarul a obtinut certificat de urbanism".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Precizează că acestea nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justitiei si de a se prevala neîngrădit de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil si, în plus, nu îngrădesc nici exercitiul dreptului la apărare si nici al dreptului de proprietate privată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Desi în Dosarul Curtii Constitutionale nr. 533D/2008 este mentionat ca obiect al exceptiei art. 32 în ansamblul său, în realitate, asa cum se deduce din motivarea scrisă, autorul exceptiei are în vedere doar dispozitiile alin. (1) si (2) ale acestuia. Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (1) si (2) -„(1) În cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecătoresti pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei;

b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1)."


Dispozitiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrărilor executate fără autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contraventiei."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul criticat contravine următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 124 alin. (2) care prevede căjustitia este unică, impartială si egală pentru toti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, cu motivări similare si prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si cele invocate în prezenta cauză, Curtea constatând că acestea nu contravin niciunuia dintre textele Legii fundamentale mentionate de autorii exceptiei de fată în argumentarea criticilor de neconstitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 676 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 8 iulie 2008, Curtea a retinut că, „în ceea ce priveste competenta de a sesiza instanta de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, aceasta apartine, în mod justificat, acelorasi organe abilitate să constate si să aplice sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de constructii. Pe de altă parte, fiind declansat un proces, chiar si la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei, instanta de judecată este cea care va solutiona cauza si va dispune măsurile corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părtilor, deci si pârâtului, toate garantiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justitie si dreptul la un proces echitabil". De asemenea, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, instanta de contencios constitutional a statuat că, „în ceea ce priveste edificarea de constructii, nu se poate sustine că prin desfiintarea unei constructii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instantă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări si administra probe, este consecinta nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv".

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, solutiile pronuntate cu acele prilejuri si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de lonut Stroe Mihalcea în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de Dominic Pan Meghea în Dosarul nr. 7.219/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 866

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Viorel Stoican si luliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii exceptiei, avocatul Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. De asemenea, este prezentă personal partea Mihai Robert Burcescu, lipsind partea Maricica Popa, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorilor exceptiei solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fata Curtii de Apel Craiova - Sectia penală.

Partea Mihai Robert Burcescu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.608/311/2006, Curtea de Apel Craiova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi.

Exceptia a fost ridicată de Viorel Stoican si luliana Neaga cu ocazia solutionării recursurilor formulate împotriva unei decizii penale pronuntate de Tribunalul Olt.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală îngrădesc accesul la justitie si compromit dreptul la un proces echitabil, prin consacrarea inegalitătii armelor, în conditiile în care egalitatea armelor este una din componentele definitorii ale unui proces echitabil. În acest sens, consideră că cele două texte de lege mentionate „asigură procurorului un privilegiu exclusiv si absolut discretionar - întrucât este sustras cu desăvârsire controlului instantei de judecată - cu privire la configurarea cadrului procesual (cât priveste subiectii pasivi ai procedurii), pe de o parte, prin aceea că obligă instanta să-si mărginească judecata ia fapta (faptele) si persoana (persoanele) arătate în actul de sesizare (adică un act al procurorului!), iar pe de altă parte, recunoaste numai procurorului dreptul de a cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane". Autorii exceptiei mai arată că „defectiunea evidentă" a celor două texte s-a agravat prin abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală, operată prin dispozitiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, a căror neconstitutionalitate este invocată pentru aceleasi considerente.

Curtea de Apel Craiova - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că initiativa extinderii procesului cu privire la alte persoane o poate avea exclusiv procurorul, instanta neputând nici să extindă procesul penal, iar prin abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, nici să trimită cauza la procuror, restituirea către acesta făcându-se doar în conditiile restrictiv arătate de art. 332 din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 sunt constitutionale întrucât nu încalcă dispozitiile Legii fundamentale invocate de autorii exceptiei. Face trimitere în acest sens la Decizia nr. 484/2007 a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 317 din Codul de procedură penală: „Judecata se mărgineste la fapta si la persoana arătată în actul de sesizare a instantei, iar în caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se referă extinderea.";

- Art. 337 alin.1 din Codul de procedură penală: „în cursul judecătii, când se descoperă date cu privire la participarea si a unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.";

- Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: „Articolul 333 se abrogă."

În opinia autorilor exceptiei, prevederile art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 privind egalitatea în drepturi si ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 317 si ale art. 337 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 489 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 din Codul de procedură penală, retinând că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordantă cu dispozitiile art. 131 alin. (1) din Constitutie, referitor la rolulMinisteruluiPublic, potrivit căruia, „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor". Corespunzător acestor atributii constitutionale, Ministerul Public este singurul îndreptătit să ceară extinderea procesului penal, asa cum este singurul care întocmeste actul de acuzare. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justitie si se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Mai mult, în situatia în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a procesului penal, partea interesată poate sesiza organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 („Modurile de sesizare"), respectiv art.279 („Organele cărora li se adresează plângerea") din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justitie si, în mod corespunzător, toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil.

Cu acelasi prilej, Curtea a retinut că aceeasi solutie, de respingere a criticii de neconstitutionalitate, se impune, pentru considerentele de mai sus, si în ceea ce priveste dispozitiile art. 317 din Codul de procedură penală.

De asemenea, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a înlăturat posibilitatea instantei de a restitui cauza la procuror, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate.

Astfel, prin Decizia nr. 1.099 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin raportare la texte din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Cu această ocazie, Curtea a statuat că abrogarea prevederilor art. 333 din Codul de procedură penală este justificată de necesitatea eficientizării actului de justitie ce implică dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că inexistenta posibilitătii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversării, instantele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală si ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Viorel Stoicansi luliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 869

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1)si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Adrian Drăgan în Dosarul nr. 12.491/55/2007 al Judecătoriei Arad - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 12.491/55/2007, Judecătoria Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.6 alin. (1)si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Exceptia a fost ridicată de Adrian Drăgan cu ocazia solutionării contestatiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate prin care a fost solutionată plângerea împotriva unei hotărâri de sanctionare date de comisia de disciplină din penitenciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că stabilirea competentei de judecată în materia contestatiei împotriva încheierii judecătorului delegat în favoarea judecătoriei încalcă accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovătie si dreptul la un recurs efectiv. Astfel, arată că „cercetările au fost făcute de către un judecător egal în grad cu cel care judecă contestatia, prin aceasta încălcându-se accesul la o justitie impartială".

Judecătoria Arad - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că „nu se poate valida aprecierea că judecătorul care a solutionat prin încheiere plângerea este egal în grad cu cel care judecă contestatia, deoarece judecătorul nu poate fi confundat cu o instanta judecătorească". Mai arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar în situatia de fată competenta a fost stabilită în favoarea judecătoriei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nf. 275/2006 sunt constitutionale întrucât nu încalcă prevederile Legii fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins:

- Art.6 alin. (1) si (2): „(1) Executarea pedepselor se desfăsoară sub supravegherea, controlul si autoritatea judecătorului delegat.

(2) Presedintele curtii de apel desemnează anual unul sau mai multi judecători delegati pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru fiecare penitenciar aflat în circumscriptia teritorială a curtii de apel.";

- Art. 74 alin. (5): „împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestatie la judecătoria în a cărei circumscriptie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii."

În opinia autorului exceptiei, prevederile art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie si ale art. 148 alin. (4) privind integrarea în Uniunea Europeana, precum si ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 2 referitoare la prezumtia de nevinovătie si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederileart. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, si anume fazei de executare, si instituie norme de procedura privind solutionarea de către judecătoria în a cărei circumscriptie se află penitenciarul a contestatiei formulate împotriva încheierii judecătorului delegat prin care a fost solutionată plângerea împotriva hotărârii de sanctionare date de comisia de disciplină din penitenciar. Această modalitate de reglementare, ce reprezintă optiunea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, referitoare la competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti, nu îngrădeste accesul liber la justitie deoarece condamnatul are dreptul de a se adresa unei instante de judecată după ce nemultumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Decizia asupra admisibilitătii din 23 septembrie 2004, pronuntată în Cauza Pilla contra Italiei, că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil,este inaplicabil unei proceduri ce priveste executarea unei pedepse. In aceeasi ordine de idei, procedura specială instituită prin prevederile art. 74 din Legea nr. 275/2006 nu mai poate pune în discutie nici principiul referitor la prezumtia de nevinovătie.

De asemenea, în ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 148 alin. (4) din Constitutie, privind integrarea în Uniunea Europeană, si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectivi prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza de fată.

Referitor la dispozitiile art. 6 alin. (1) si (2) din Legea nr. 275/2006, fată de care nu au fost formulate critici de neconstitutionalitate separate, considerentele de mai sus rămân valabile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (2) si ale art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exceptie ridicată de Adrian Drăgan în Dosarul nr. 12.491/55/2007 al Judecătoriei Arad - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică