MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 828/2008

Art. 4. - La elaborarea/actualizarea NT trebuie avute în vedere următoarele:

a) asigurarea respectării cerintelor privind siguranta circulatiei feroviare si securitatea transporturilor feroviare, securitatea si sănătatea în muncă, integritatea călătorilor si a mărfurilor transportate, protectia mediului;

b) asigurarea interschimbabilitătii pieselor, ansamblurilor si subansamblurilor din componenta infrastructurii si a materialului rulant;

c) stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru omologarea/agrementarea tehnică/certificarea conformitătii calitătii pieselor, ansamblurilor s i subansamblurilor din componenta infrastructurii feroviare i a materialului rulant;

d) alinierea la progresul tehnic, promovarea utilizării celor mai recente rezultate ale stiintei si tehnologiilor din industria feroviară si conexă;

e) eliminarea barierelor în libera circulatie a produselor, serviciilor si a informatiilor;

f) recunoasterea pe piata feroviară europeană a produselor si serviciilor feroviare românesti.

Termeni si definitii

Art. 5. - Pentru întelegerea prezentei norme, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:

a) autoritate - organul de specialitate al administratiei publice, centrale ori locale, sau organismul de specialitate aflat în subordinea ori în coordonarea acestuia, abilitat ca în exercitiul autoritătii de stat să ia măsuri obligatorii si să adopte norme în domeniul său de competentă;

b) autoritate de reglementare - autoritatea care este responsabilă cu elaborarea sau cu adoptarea normelor. În sensul prezentei norme autoritatea de reglementare este Ministerul Transporturilor;

c) normă tehnică feroviară - documentul care stabileste, fie în mod direct, fie prin referire la un document de referintă, conditii tehnice, caracteristici, prescriptii, cu caracter obligatoriu pentru produse si servicii feroviare bine definite;

d) normativ feroviar- documentul care stabileste, fie în mod direct, fie prin referire la un document de referintă, conditii tehnice generale privind proiectarea, fabricarea, modernizarea, întretinerea, repararea si exploatarea unor categorii de produse, instalatii si servicii feroviare;

e) ghid feroviar- cartea sau brosura care cuprinde diverse informatii si practici necesare informării în domeniul feroviar;

f) reglementare - documentul care contine reguli cu caracter obligatoriu si care a fost adoptat de o autoritate;

g) reglementare tehnică - reglementarea care prevede conditii tehnice, fie în mod direct, fie prin referire la un standard, la o specificatie tehnică, la un cod de bună practică sau care preia integral continutul acestora;

h) specificatie tehnică - documentul care specifică cerintele tehnice pe care trebuie să le satisfacă un produs, un proces sau un serviciu;

i) cod de bună practică - documentul care recomandă practici sau proceduri privind proiectarea, constructia, instalarea, întretinerea si utilizarea echipamentelor, structurilor sau produselor;

j) sistem feroviar existent - structura alcătuită din infrastructuri feroviare care cuprind liniile de cale ferată si instalatiile fixe ale sistemului feroviar plus materialul rulant existent, de toate categoriile si originile, care circulă pe infrastructura respectivă;

k) subsistem feroviar existent - rezultatul împărtirii sistemului feroviar existent;

l) consens - starea care rezultă din comunitatea sau coincidenta de sentimente, idei, intentii etc. ale unor persoane sau ale unor comunităti; stare caracterizată de conceptii comune asupra unor chestiuni; întelegere;

m) document de referintă - norma tehnică, fisă a Uniunii Interna t ionale a Căilor Ferate, denumită în continuare UIC, instrucie, standard national, standard european, standard international sau oricare alt act normativ public la care se face referire în cuprinsul normei tehnice;

n) produs/serviciu feroviar critic - produsul/serviciul utilizat în domeniul transportului feroviar si cu metroul, încadrat în una dintre clasele de risc 1A, 1B, 2A, 2B, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor nr. 290/2000 privind admiterea tehnică a produselor si/sau serviciilor destinate utilizării în activitătile de construire, modernizare, întretinere si de reparare a infrastructurii feroviare si a materialului rulant, pentru transportul feroviar si cu metroul , cu modificările ulterioare;

o) neconformitate - neîndeplinirea unei cerinte specificate;

p) trasabilitate - abilitatea de a reconstitui istoricul, aplicarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare.

CAPITOLUL II

Planificarea si etapele de elaborare/actualizare a NT

SECTIUNEA 1

Întocmirea si aprobarea programului anual de elaborare/actualizare a NT

Art. 6. - (1) În luna noiembrie a fiecărui an, Autoritatea Feroviară Română - AFER solicită potentialelor părti interesate, operatori de transport feroviar, administratorul infrastructurii feroviare publice, gestionarii infrastructurii feroviare, asociatii profesionale, asociatii patronale, organizatii neguvernamentale etc, propuneri pentru întocmirea programului de elaborare/actualizare a NT, pentru anul următor.

(2) Termenul pentru transmiterea la Autoritatea Feroviară Română - AFER a propunerilor de elaborare/actualizare a NT este de maximum 45 de zile de la data adresei de solicitare.

(3) La întocmirea propunerilor, potentialele părti interesate vor avea în vedere strategia de dezvoltare a sectorului feroviar, activitătile proprii neacoperite prin NT care vizează siguranta si securitatea transporturilor feroviare, securitatea si sănătatea în muncă, protectia mediului înconjurător, alinierea la standardele si normele europene.

(4) Autoritatea Feroviară Română - AFER analizează propunerile de elaborare si actualizare a NT si, în functie de urgenta solicitărilor si resursele umane de care dispune, întocmeste Programul pentru elaborarea/actualizarea NT pe anul........., denumit în continuare program, conform modelului din anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta normă.

(5) Programul se aprobă de către directorul general al Autoritătii Feroviare Române - AFER si se avizează de către directorul general al directiei care are în atributii si coordonarea activitătii de reglementare în sectorul feroviar din cadrul Ministerului Transporturilor.

(6) Orice modificare sau completare a programului se face prin utilizarea aceleiasi proceduri ca la aprobarea initială.

SECTIUNEA a 2-a

Etapele de elaborare/actualizare a NT

Art. 7. - În activitatea de elaborare/actualizare a NT trebuie parcurse următoarele etape:

a) cercetarea documentară;

b) elaborarea studiilor tehnice;

c) elaborarea proiectului NT;

d) ancheta publică, întocmirea sintezei observatiilor;

e) analizarea si punerea de acord a modului de rezolvare a observatiilor;

f) modificarea proiectului NT ca urmare a însusirii observatiilor;

g) consultarea Asociatiei de Standardizare din România - ASRO, denumită în continuare ASRO;

h) modificarea proiectului NT ca urmare a observatiilor ASRO;

i) elaborarea proiectului NT pentru avizare;

(2) Pagina de gardă contine pe verso preambulul NT. Acesta descrie pe scurt scopul NT, domeniul de aplicare, utilizatorii, documentele de referintă utilizate si normele tehnice sau alte documente tehnice normative pe care le înlocuieste.

Structura NT

Art. 16. - NT sunt structurate pe capitole, puncte, subpuncte si alineate. În textul NT pot fi introduse figuri, tabele, grafice, desene s i schite. În functie de subiectul NT, aceasta poate contine si anexe.

Capitol

Art. 17. - (1) Titlul capitolului trebuie să fie cât mai concis, clar si exact, fără ambiguităti si detalii inutile. Capitolele se numerotează cu cifre arabe.

(2) Fiecare capitol tratează un aspect specific al subiectului si este de sine stătător. Dacă subiectul capitolului contine aspecte comune, acestea trebuie prezentate la începutul capitolului, iar aspectele specifice sunt descrise în continuare, ca părti distincte.

Punctul

Art. 18. - Punctul este subdiviziunea de bază a continutului unei NT. Fiecare punct se numerotează cu cifre arabe, începând cu cifra care indică numărul capitolului, si este urmat eventual de un titlu amplasat separat de textul care urmează.

Subpunctul si alineatul

Art. 19. - (1) Subpunctul este subdiviziunea numerotată a unui punct si poate la rândul său să fie subdivizat până la nivelul 4. Fiecare subpunct poate să aibă eventual un titlu amplasat separat de textul care urmează. Între cifrele care indică subpunctul se vor pune puncte (de exemplu, subpunctul 1.2.5).

(2) Alineatul este elementul structural al unui subpunct, constituit dintr-o propozitie sau frază prin care se asigură succesiunea logică a ideilor si o coerentă a prevederilor. Alineatul se evidentiază printr-o usoară retragere de la alinierea textului pe verticală si se numerotează la începutul fiecăruia cu litere mici ale alfabetului român. În cadrul alineatului, mai multe propozitii vor fi separate prin punct si virgulă.

Enumerări

Art. 20. - Enumerările trebuie introduse printr-o frază sau propozitie completă, urmată de două puncte. Fiecare termen al enumerării trebuie precedat de o literă a alfabetului românesc, urmată de o paranteză, iar dacă este necesar, pot exista subdiviziuni numerotate cu cifre arabe, urmate de paranteze. O altă modalitate de enumerare, după două puncte, se poate face prin utilizarea unor liniute.

Anexe

Art. 21. - (1) Anexele trebuie să aibă un temei-cadru în corpul NT si să se refere exclusiv la subiectul determinat prin textul de trimitere. Anexele trebuie să fie prezentate în ordinea strictă în care sunt citate în text.

(2) Anexele pot cuprinde: prevederi, metodologii concretizate în texte, tabele, desene sau diagrame, fise de măsurători, prescriptii tehnice. Anexele vor fi numerotate cu cifre arabe si vor avea un titlu care cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere.

(3) Atunci când NT cuprinde anexe, ultimul capitol al acesteia se va denumi „Anexe” si va cuprinde denumirea tuturor anexelor si precizarea că ele fac parte integrantă din NT.

Tabele

Art. 22. - (1) Tabelele trebuie utilizate atunci când datele reprezintă cel mai eficient mijloc de prezentare a informatiei, în cea mai usoară formă de întelegere a acesteia. Textul NT trebuie să facă referire explicită la tabelele cuprinse în ea.

(2) Deasupra tabelului se va scrie „Tabelul nr......”, făcându-se numerotarea cu cifre arabe, si în continuare, dacă există, se precizează titlul. Tabelele pot contine note de subsol pentru unele explicatii suplimentare.

Figuri

Art. 23. - (1) Figurile trebuie utilizate atunci când reprezintă mijlocul cel mai eficient si usor de înteles în prezentarea informatiilor, făcându-se referire la ele în cadrul textului.

(2) Imaginile trebuie prezentate sub formă de desene, grafice, scheme sau diagrame, sub care se scrie „Figura nr....”, se numerotează cu cifre arabe si vor fi urmate, dacă este cazul, de un titlu centrat pe orizontală sub figură.

Art. 24. - Detaliile privind reprezentarea figurilor, întocmirea tabelelor, utilizarea unitătilor de măsură, simboluri si semne, formule matematice, abrevieri, simboluri grafice, tolerante, formele de exprimare a prevederilor, evidenta actualizărilor si evidenta modificărilor NT vor fi stabilite prin instruc t iuni de lucru aprobate de către directorul general al Autorităii Feroviare Române - AFER.

Stilul de redactare

Art. 25. - (1) Partea de reglementare a NT o constituie continutul propriu-zis al său, alcătuit din totalitatea prevederilor obligatorii care fac obiectul normei.

(2) La punctul „domeniul de aplicare” trebuie să fie definite fără ambiguităti subiectul tratat si limitele de aplicare, fără să fie impuse conditii.

(3) Prin modul de exprimare, NT trebuie să asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu. Atunci când dispozitiile nu vizează siguranta circulatiei, securitatea si sănătatea oamenilor, integritatea călătorilor si a mărfurilor transportate, mediul înconjurător, acestea pot avea, după caz, caracter permisiv, alternativ, tranzitoriu, temporar, de recomandare. Caracterul lor trebuie să rezulte clar din redactarea normelor.

(4) Textul NT trebuie să fie clar, concis, fără echivoc, fără greseli sintactice si formulări confuze. Forma exprimării nu trebuie să prejudicieze continutul normei.

(5) Termenii de specialitate, simbolurile si abrevierile utilizate se definesc într-un punct distinct la începutul NT.

Modul de referire la standardele nationale si la actele normative

Art. 26. - (1) În cuprinsul NT se fac referiri la standardele nationale, europene sau internationale, reglementări, fise UIC, rapoarte ale Institutului European de Cercetare în domeniul Căilor Ferate - ERRI, instructii, instructiuni, alte acte normative care sunt publice. Referirile la standarde trebuie să prevadă explicit că aplicarea lor reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformitătii cu cerintele din standardele respective.

(2) Preluarea partială sau totală a unor standarde pentru elaborarea NT care se referă la produse/servicii care afectează viata si sănătatea oamenilor si mediul înconjurător se face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Referirile la reglementări si la acte normative în cadrul NT se fac numai dacă acestea sunt publicate în totalitatea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin precizarea categoriei juridice a acestora, a denumirii, a numărului si a datei Monitorului Oficial în care au fost publicate.

(4) Documentele de referintă vor fi cuprinse într-o anexă la NT, denumită Lista documentelor de referintă.

(5) În cuprinsul NT documentul de referintă va fi mentionat prin numărul de ordine din Lista documentelor de referintă, încadrat între paranteze drepte.

SECTIUNEA a 4-a

Codificarea si aprobarea NT

Art. 27. - (1) După însusirea ultimelor observatii efectuate de către directiile din Ministerul Transporturilor cu atributii pentru avizarea NT sau, după caz, de către Ministerul Economiei si Finantelor - Compartimentul pentru schimb de informatii pentru reglementările tehnice, Autoritatea Feroviară Română - AFER va atribui fiecărei NT un cod unic de identificare, care se înscrie pe pagina de gardă, în coltul din stânga, sus conform anexei

11 . La articolul 36, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 36. - (1) Adunarea generală a filialei este legal constituită în prezenta majoritătii membrilor acesteia, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majoritătii celor prezenti personal sau reprezentanti prin mandat.”

12. La articolul 38, litera g) se modifică si va avea următorul cuprins:

„g) analizează si avizează documentatia de înscriere la examenul de dobândire a calitătii de practician în insolventă, precum si a solicitantilor pentru acces fără examen si cu scutire de stagiu;”.

13. La articolul 38, după litera i) se introduc două noi litere, literele j) si k), cu următorul cuprins:

„j) să comunice Secretariatului general, până la 1 martie a fiecărui an, evolutia numărului de dosare de insolventă pentru anul anterior, precum si domeniile de activitate ale societătilor aflate în insolventă;

k) înaintează, în termen de 15 zile de la data adunării generale, la Secretariatul general al Uniunii o caracterizare a candidatului/candidatilor desemnat/desemnati de adunare, relevând: calitătile morale si profesionale, realizările din activitatea de practician în insolventă, implicarea în actiunile întreprinse de consiliul de conducere al filialei, precum si în cele de pregătire profesională etc.”

14. La articolul 44 alineatul (6), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) raport de activitate privind stagiul de pregătire profesională efectuat, inclusiv dovada de participare la stagiul intensiv de pregătire;”.

15. La articolul 45, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 45. - (1) Examenul pentru dobândirea calitătii de practician în insolventă definitiv constă în sustinerea unei lucrări scrise. Lucrarea scrisă va reprezenta un studiu de caz din practica stagiarului. Comisia de examinare va fi formată din practicieni în insolventă cu experientă profesională. Comisia poate avea în componentă membri ai Consiliului national de conducere al Uniunii, precum si presedintii filialelor Uniunii din care fac parte candidatii.”

16. La articolul 52 alineatul (3), literele d) si g) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„d) dovada studiilor superioare de cel putin 3 ani;

..................................................................................................

g) solicitarea unui stagiu de adaptare de un an;”.

17. La articolul 52, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) Calitatea de practician definitiv se obtine numai după efectuarea unei perioade de stagiu de adaptare de un an. Stagiul de adaptare se va efectua sub supravegherea unui coordonator de stagiu.”

18. La articolul 54, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Fiecare practician în insolventă stagiar are obligatia să urmeze programul intensiv de pregătire organizat la nivel central pe durata unei săptămâni. Participarea la cursurile intensive este obligatorie pentru participarea la examenul de definitivat.”

19. La articolul 54, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4¹), cu următorul cuprins:

„(4¹) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se va considera îndeplinită conditia participării la un seminar de pregătire profesională pentru persoanele care participă la stagiu în calitate de lectori, precum si pentru persoanele care publică în mod sustinut articole în revista editată de Uniune.”

20. La articolul 55, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (4¹) si (4²), cu următorul cuprins:

„(4¹) Persoanele care au fost salariate în orice formă de exercitare a profesiei de practician în insolventă pe o perioadă de 2 ani sau mai mare sunt scutite de stagiul de pregătire profesională si de examenul de definitivat.

(4²) Persoanele care au exercitat timp de 10 ani functia de consilier juridic, economist sau inginer sunt scutite de examenul de definitivat cu conditia ca acestea să fi fost angajate cu normă întreagă de 8 ore pe zi sau, în cazul timpului partial specificat în contractele de muncă, numărul de ore însumate prevăzut în contracte trebuind să asigure norma întreagă.”

21. La articolul 56, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 56. - (1) CNC al Uniunii va reactualiza anual lista cu îndrumătorii de stagiu pe baza unor criterii de selectie, care vor lua în considerare, în principal, următoarele:”

a) să aibă vechime de cel putin 3 ani de la data înscrierii în Tabloul UNPIR;

b) să nu fi suferit nicio sanctiune disciplinară de natura celor prevăzute la cap. XIII;

c) venitul brut din activitatea de practician în insolventă.”

22. La articolul 57 alineatul (2), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) sediul social (inclusiv codul postal), filiale (acolo unde este cazul);”.

23. La articolul 57 alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Dovada înregistrării în Registrul societătilor profesionale se face prin emiterea unui certificat de înregistrare a societătii, al cărui format si continut vor fi stabilite prin decizie a CNC al Uniunii.”

24. La articolul 57, alineatul (6) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(6) Este interzisă înscrierea în Registrul societătilor profesionale a unei societăti cu denumire identică sau asemănătoare cu a uneia deja înregistrate, atât în denumirea întreagă, cât si în cuvintele ce o compun, inclusiv cele care sugerează o prescurtare sau initiale, cu exceptia sintagmelor utilizate în profesie (insolventă, insolvent, judiciar, expert etc).”

25. La articolul 57, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6¹), cu următorul cuprins:

„(6¹) Nu pot fi înregistrate sucursale, puncte de lucru sau alte dezmembrămite fără personalitate juridică ale societătii.”

26. După articolul 57 se introduce un nou articol, articolul 57¹, cu următorul cuprins:

„Art. 57¹. - Normele privind înregistrările în Registrul societătilor profesionale sunt stabilite de CNC.”

27. La articolul 58, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Filialele societătilor profesionale au regimul juridic al formei de societate. Acestea sunt obligate să achite taxa anuală si să se asigure profesional pentru plafonul minim de asigurare profesională. Contributia anuală pe transe de venituri se plăteste la filiala Uniunii pe raza căreia functionează.”

28. La articolul 64, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 64. - (1) Tabloul Uniunii se reactualizează lunar pe site-ul oficial al Uniunii si se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I bis, prin grija Secretariatului general al Uniunii.”

29. La articolul 67, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5¹), cu următorul cuprins:

„(5¹) În cazul în care societătile profesionale sau cabinetele individuale îsi schimbă sediul social, plata cotizatiei variabile datorate Uniunii va fi împărtită pe 4 trimestre si se va achita filialelor în functie de durata cât a activat pe raza respectivei filiale.”

30. La articolul 71, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Normativele de cheltuieli pentru protocol, deplasări în tară si în străinătate, organizări de evenimente, dotări cu inventar gospodăresc si cu mijloace de transport se aprobă de presedintele Uniunii. Sumele lunare reprezentând cheltuieli curente ale Uniunii se aprobă de secretarul general al Uniunii pe bază de referat.”

31. La articolul 73, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 73. - (1) Distribuirea către practicienii în insolventă de către filialele Uniunii a sumelor colectate în fondul de lichidare se va face pe baza următoarelor criterii:

a) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările ulterioare, în ordinea vechimii;

b) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, cu modificările si completările ulterioare, si a Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în ordinea vechimii;

c) onorarii stabilite prin hotărâre judecătorească pentru dosarele deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, în ordinea vechimii;

d) onorarii stabilite pentru procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004, cu modificările si completările ulterioare, si de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în ordinea vechimii.”

32. La articolul 73, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Cheltuielile de procedură sunt constituite din cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, plata utilitătilor, plata remuneratiei persoanelor angajate, arhivare, taxe, timbre, notificări, convocări si comunicări ale actelor de procedură, efectuate de administratorul judiciar si/sau lichidator, si sunt acordate numai în măsura în care acestea sunt mentionate expres în încheierea de sedintă.”

33. La articolul 73, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alineatele (5), (6), (7) si (8), cu următorul cuprins:

„(5) Nu reprezintă cheltuieli de procedură, ci sunt cheltuieli proprii ale cabinetului sau ale societătii profesionale următoarele: cheltuieli de transport, consumabile, abonamente, chirie, asigurare profesională, cotizatie profesională, întretinere si reparatii, cheltuieli indirecte etc.

(6) Cheltuielile privind angajarea cu plată sau prin contract de colaborare pentru buna administrare a dosarului se suportă din fonduri proprii, iar practicianul/nepracticianul care a beneficiat de un astfel de contract de colaborare nu poate solicita în mod expres sume din fondul de lichidare.

(7) Obligatia privind plata sumelor din fondul de lichidare către practicienii în insolventă apartine filialei Uniunii pe raza căreia îsi are sediul debitoarea.

(8) În cazul în care un practician este numit de judecătorul-delegat într-un dosar în temeiul Legii nr. 359/2004 sau al Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, fiindu-i fixat un onorariu si, ulterior, prin trecerea la procedura simplificată prevăzută de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, îi mai este stabilit un onorariu, eventual si cheltuieli de procedură de către judecătorul-sindic, acesta va solicita un singur onorariu din fondul de lichidare. Această plată se va face pentru deconturile înaintate în dosarul trecut în procedura simplificată prevăzută de legea privind procedura insolventei.”

34. După articolul 73 se introduce un nou articol, articolul 73¹, cu următorul cuprins:

„Art. 73¹, - (1) Pentru decontarea din fondul de lichidare, filiala Uniunii solicită următoarele documente justificative:

a) sentinta/încheierea în original prin care judecătorul-sindic sau judecătorul-delegat stabileste onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură;

b) orice document din care rezultă că debitoarea nu detine bunuri sau sume de bani în patrimoniu;

c) factură, numai în cazul în care societatea este radiată.

(2) Pentru decontarea din fondul de lichidare, în situatia în care din sentintă sau din încheiere nu rezultă în mod expres faptul că debitoarea detine bunuri sau sume de bani în averea sa, filiala Uniunii poate solicita orice raport întocmit pe parcursul procedurii (de observatie, adminsitrare sau lichidare), bilantul de la începutul lichidării, inventarul bunurilor societătii debitoare, adeverintă eliberată de serviciile de impozite si taxe, eventual certificatul de radiere.

(3) În situatia avansării unor sume din fondul de lichidare, în cazul în care în sentintă/încheiere nu se prevede în mod expres că suma urmează a fi returnată, solicitantul, pe lângă documentele prevăzute la alin. (1), va da si o declaratie pe propria răspundere prin care se obligă să restituie avansul, în termen de 10 zile lucrătoare de la valorificarea activului debitoarei.

(4) Decontarea din fondul de lichidare, în conditiile în care în averea debitoarei existau bunuri ce puteau fi valorificate sau sume de bani, constituie abatere.”

35. La articolul 74, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul schimbării formei de exercitare a profesiei, sumele restante din fondul de lichidare se transferă, după caz, către noi forme de organizare, pe bază de declaratii scrise, în 3 exemplare, dintre care un document exemplar pentru filiala din care fac parte membrii. Declaratia scrisă va fi însotită de documente justificative.”

36. Articolul 84 se abrogă.

37. Titlul capitolului XIV se modifică si va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL XIV

Dispozitii finale”

38. La anexa nr. 2 la statut, la litera B „Etapa de evaluare”, punctul 9 se modifică si va avea următorul cuprins:

„9. efectuarea unui stagiu de adaptare de un an.”

39. La anexa nr. 4 la statut, punctele 1, 5 si 6b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„1. cerere disponibilitate denumire/optiune denumire .... 30 lei; .........................................................................................

5. cerere furnizare informatii/extras registru ........... 100 lei;

.........................................................................................

6. b) cerere eliberare acte/copii certificate .............. 30 lei;”.

40. La anexa nr. 5 la statut, articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Taxa de înscriere la examenul de dobândire a calitătii de practician în insolventă va fi de 600 lei.”

41. La anexa nr. 5 la statut, la articolul 2, literele a) si b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„a) 600 lei pentru persoane fizice care au promovat examenul de acces în profesie;

b) 6.000 lei pentru persoanele fizice care beneficiază de înscrierea în profesie cu scutire de examen si stagiu de pregătire profesională;”.

42. La anexa nr. 5 la statut, articolul 4 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Taxa de sustinere a examenului de definitivat în profesie este de 300 lei.”

43. La anexa nr. 6 la statut, la Contractul de societate al societătii civile profesionale cu răspundere limitată, la articolul 12, litera a) se abrogă.

REPUBLICĂRI

LEGEA Nr. 182/2000

privind protejarea patrimoniului cultural national mobil*)

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor apartinând patrimoniului cultural national mobil, ca parte a patrimoniului cultural national, si reglementează activitătile specifice de protejare a acestora.

(2) Patrimoniul cultural national cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie si o expresie a valorilor, credintelor, cunostintelor si traditiilor aflate în continuă evolutie; cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani si cei naturali.

*) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 488/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 octombrie 2000, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 19 ianuarie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 30 octombrie 2001;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 5 aprilie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 314/2004 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 29 iunie 2004;

- Legea nr. 105/2004 pentru modificarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 13 aprilie 2004.

Art. 2. - (1) Statul garantează proprietatea si asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil.

(2) Exercitarea dreptului de proprietate si a altor drepturi reale, precum si a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural national mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.

(3) Statul asigură, potrivit legii, baza materială si resursele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural national mobil.

(4) În sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural national mobil se întelege ansamblul de măsuri având caracter stiintific, juridic, administrativ, financiar, fiscal si tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securitătii, întretinerea, prepararea, restaurarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural national mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură si a transmiterii acestui patrimoniu generatiilor viitoare.

(5) Protejarea patrimoniului cultural national mobil este realizată prin intermediul autoritătilor administratiei publice, al unor institutii specializate, cum sunt muzeele, colectiile publice, casele memoriale, arhivele si bibliotecile, al cultelor religioase si institutiilor ecleziastice, precum si al organizatiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu.

Art. 3. - (1) Patrimoniul cultural national mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, stiintifică si tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică si epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evolutiei mediului natural si ale relatiilor omului cu acesta, ale potentialului creator uman si ale contributiei românesti, precum si a minoritătilor nationale la civilizatia universală.

(2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural national mobil sunt:

1. bunuri arheologice si istorico-documentare, precum:

a) descoperirile arheologice terestre si subacvatice, unelte, ceramică, inscriptii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentatie si harnasament, arme, însemne funerare, cu exceptia esantioanelor de materiale de constructie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;

b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;

c) mărturii materiale si documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, stiintifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;

d) manuscrise, incunabule, cărti rare si cărti vechi, cărti cu valoare bibliofilă;

e) documente si tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărti si alte materiale cartografice;

f) obiecte cu valoare memorialistică;

g) obiecte si documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoratii, insigne, sigilii, brevete, mărci postale, drapele si stindarde;

h) piese epigrafice;

i) fotografii, clisee fotografice, filme, înregistrări audio si video;

j) instrumente muzicale;

k) uniforme militare si accesorii ale acestora;

l) obiecte cu valoare tehnică;

2. bunuri cu semnificatie artistică, precum:

a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie si altele;

b) opere de artă decorativă si aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile si alte materiale, podoabe;

c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier si altele;

d) proiecte si prototipuri de design;

e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare si de animatie;

f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

3. bunuri cu semnificatie etnografică, precum:

a) unelte, obiecte de uz casnic si gospodăresc;

b) piese de mobilier;

c) ceramică;

d) textile, piese de port, pielărie;

e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;

f) obiecte de cult;

g) podoabe;

h) ansambluri de obiecte etnografice;

i) monumente din muzeele etnografice în aer liber;

4. bunuri de importantă stiintifică, precum:

a) specimene rare si colectii de zoologie, botanică, mineralogie si anatomie;

b) trofee de vânat;

5. bunuri de importantă tehnică, precum:

a) creatii tehnice unicat;

b) rarităti, indiferent de marcă;

c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor si masinilor din creatia curentă;

d) creatii tehnice cu valoare memorială;

e) realizări ale tehnicii populare;

f) matrite de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD si altele asemenea.

Art. 4. - Bunurile apartinând patrimoniului cultural national mobil fac parte, în functie de importanta sau de semnificatia lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, stiintifică si tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică si epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din:

a) tezaurul patrimoniului cultural national mobil, denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare exceptională pentru umanitate;

b) fondul patrimoniului cultural national mobil, denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Art. 5. - (1) Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unitătilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice si a persoanelor juridice de drept privat.

(2) Asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în conditiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, după caz.

Art. 6. - (1) Ministerul Culturii si Cultelor si Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor coordonează activitătile specifice din domeniul patrimoniului cultural national mobil.

(2) Face exceptie de la prevederile alin. (1) Fondul Arhivistic National al României aflat în administrarea Arhivelor Nationale, precum si în cea a directiilor judetene ale Arhivelor Nationale, constituit în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Ministerul Culturii si Cultelor reprezintă statul român în relatiile interne si internationale care au ca obiect patrimoniul cultural national mobil.

Art. 7. - (1) Autoritătile competente au obligatia să facă toate demersurile, potrivit prevederilor legale în vigoare si conventiilor internationale la care România este parte, pentru redobândirea unor bunuri culturale care au fost exportate ilegal, au fost sustrase din muzee sau colectii ori sunt detinute fără temei legal în străinătate.

(2) Autoritătile competente se angajează să participe la orice operatiune internatională organizată în comun, în baza unui acord de cooperare, în vederea interzicerii si împiedicării operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate al bunurilor culturale.

Art. 8. - Autoritătile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum si titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural national mobil au obligatia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.

CAPITOLUL II

Cercetarea, inventarierea si clasarea

Art. 9. - Activitatea de cercetare, desfăsurată de cercetătorii stiintifici în institutii publice specializate, detinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural national mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea si valorificarea stiintifică a patrimoniului cultural national mobil, în principal a celui detinut de institutia respectivă.

Art. 10. - În sensul prezentei legi, prin clasare se întelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural national mobil, tezaur si fond.

Art. 11. - Declansarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

1. Din oficiu, în următoarele situatii:

a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale si administrate de institutii publice, regii autonome, companii nationale, societăti nationale sau alte societăti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar;

b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitatie sau prin intermediul unui agent autorizat;

d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv;

e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;

f) pentru bunurile culturale mobile confiscate;

g) pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal;

h) pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României;

i) pentru bunurile aflate în custodia institutiilor publice, care urmează să fie restituite;

j) pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;

k) pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declansării unei cercetări penale.

2. La solicitarea persoanelor fizice si a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

Art. 12. - (1) Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experti sau specialisti acreditati de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

(2) Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declansării procedurii de clasare.

(3) Organismul stiintific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

(4) Hotărârea de clasare va fi semnată de presedintele Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii si cultelor, în interiorul termenului prevăzut la alin. (2).

(5) La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv, fisa standard a obiectului si fotografia alb-negru sau color, după caz.

(6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

(7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor în termen de 10 zile de la primirea înstiintării expertului sau specialistului. Solutionarea contestatiei se comunică în termen de 20 de zile.

Art. 13. - (1) Institutiile publice detinătoare de bunuri culturale mobile apartinând patrimoniului cultural national mobil au obligatia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fi s a standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii i Cultelor, cât si sinoptic, prin banca de date, continând si arhiva imagistică.

(2) Autoritătile publice în subordinea cărora functionează institutiile detinătoare de bunuri apartinând patrimoniului cultural national mobil au obligatia de a asigura resursele financiare necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor.

(3) Bunurile culturale aflate în colec t iile administrate de institutiile specializate, de culte si de instituiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 14. - (1) Ministerul Culturii si Cultelor comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare, în termen de 10 zile de la aprobare.

(2) Ministerul Culturii si Cultelor eliberează, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare si fisa standard a obiectului.

(3) Certificatul de clasare si fisa standard a obiectului însotesc bunul clasat si nu constituie prin ele însele un titlu de proprietate.

Art. 15. - (1) Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural national mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.

(2) Inventarul patrimoniului cultural national mobil, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenta informatizată si administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul de Memorie Culturală.

(3) Datele privind patrimoniul cultural national mobil, cu exceptia listei cuprinzând bunurile culturale mobile si imaginea acestora, nu au destinatie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor.

(4) Date privind patrimoniul cultural national mobil pot fi furnizate, la cerere, de Institutul de Memorie Culturală institutiilor specializate, cercetătorilor si altor experti si specialisti acreditati, în vederea desfăsurării unor activităti specifice de identificare si cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimtământul detinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.

(5) Informatiile cuprinse în Inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de politie, organelor de urmărire penală si instantelor judecătoresti, numai pentru solutionarea unor cauze, în directă legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate si numai cu respectarea prevederilor legale în materie.

Art. 16. - (1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare si detinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declansat procedura de clasare au obligatia de a permite examinarea bunurilor respective de către experti sau specialisti acreditati.

(2) Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite si pentru perioade determinate, prevăzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale, după caz; preluarea acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice, după caz, mentionate la alin. (1), în forma prevăzută de normele emise de Ministerul Culturii si Cultelor.

Art. 17. - În timpul desfăsurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se află sub regimul de protectie prevăzut, potrivit dispozitiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur.

Art. 18. - (1) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.

(2) În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluată, la cerere, după minimum 3 ani; în situatiile în care au apărut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 19. - (1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în următoarele cazuri:

a) invalidarea expertizei;

b) distrugere;

c) deteriorare gravă care nu poate fi remediată prin operatiuni de restaurare.

(2) Declasarea urmează procedura stabilită la clasare.

(3) Ordinul de declasare este luat în evidenta Inventarului patrimoniului cultural national mobil, procedându-se la radierea bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1).

(4) Ordinul de declasare se comunică în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale, precum si titularului dreptului de administrare, după caz.

Art. 20. - Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural national mobil în alta se poate face numai cu respectarea acelorasi proceduri prevăzute pentru clasare.

Art. 21. - (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural national a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii si Cultelor, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Ministerul Culturii si Cultelor este obligat să solutioneze contestatia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.

(3) În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemultumit de răspunsul la contestatia adresat Ministerului Culturii si Cultelor, el se poate adresa, în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, instantelor judecătoresti competente.

Art. 22. - (1) Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor companii nationale, societăti nationale sau altor societăti comerciale cu capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declansarea procesului de privatizare.

(2) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau, după caz, autoritatea publică centrală ori locală care privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligatia de a anunta, cu 30 de zile înainte, declansarea procedurii de privatizare, în scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor în a cărui rază teritorială îsi are sediul societatea.

(3) În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor va verifica la persoana juridică în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate si, dacă va fi cazul, va declansa procedura de clasare.

(4) Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a situatiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei institutii publice specializate, desemnate de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

CAPITOLUL III

Păstrarea, depozitarea si asigurarea securitătii bunurilor culturale mobile

Art. 23. - (1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare, precum si detinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate au următoarele obligatii:

a) să asigure cele mai bune conditii de păstrare, conservare si, după caz, de depozitare a bunurilor, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a acestora;

b) să nu deterioreze si să nu distrugă aceste bunuri, iar în cazul celor din metal nici să nu le topească;

c) să asigure securitatea acestor bunuri;

d) să înstiinteze în termen de maximum 5 zile serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri;

e) să nu utilizeze si să nu permită utilizarea acestor bunuri la organizarea de spectacole, parade ale modei, ca recuzită cinematografică sau teatrală, precum si în orice alte scopuri care le-ar periclita integritatea sau le-ar expune pierderii, deteriorării ori sustragerii;

f) să permită accesul specialistilor din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor în scopul constatării stării de conservare a acestor bunuri; în cazul detinătorilor persoane fizice si al persoanelor juridice de drept privat accesul specialistilor serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor va fi posibil numai cu acordul scris al proprietarului privind conditiile de acces.

(2) Proprietarii sau titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate au în această calitate si următoarele obligatii:

a) să asigure restaurarea bunurilor;

b) să încredinteze executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditati de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Institutiile publice specializate si nespecializate, cultele, precum si operatorii economici, care detin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate, au obligatia să finanteze achizitionarea si instalarea de sisteme antiefractie, antiincendiu si de asigurare a microclimatului pentru protectia bunurilor culturale mobile.

(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) lit. e) proprietarii, persoane fizice si juridice de drept privat, care pot permite, în conditii contractuale, cu respectarea normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, utilizarea bunurilor culturale mobile clasate în fond, la organizarea de spectacole, parade ale modei si ca recuzită teatrală si cinematografică.

Art. 24. - Persoanele fizice si juridice care detin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultantă gratuită din partea institutiilor specializate, în scopul păstrării, conservării si punerii în valoare a acestor bunuri.

Art. 25. - (1) Institutiile publice au obligatia să permită accesul expertilor si specialistilor acreditati, precum si al cercetătorilor la bunurile culturale mobile detinute în administrare, pentru efectuarea de studii si lucrări de specialitate, în conditii convenite de comun acord.

(2) În cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată, pentru efectuarea de studii si lucrări de specialitate este necesar acordul proprietarului.

Art. 26. - (1) Copiile, mulajele, tirajele postume si facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta mentiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului si anul în care au fost realizate, precum si specificarea colectiei în care se află originalul.

(2) Mentiunile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume si facsimilele si ori de câte ori acestea sunt aduse la cunostintă publicului.

Art. 27. - (1) Copiile, mulajele, tirajele postume si facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului

dreptului de administrare, în conformitate cu normele avizate de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

(2) Copiile, mulajele, tirajele postume si facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului, în conformitate cu normele avizate de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, după caz.

(4) Persoanele care execută copii, mulaje, tiraje postume si facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate si să ia măsurile necesare pentru a nu fi afectate, imediat sau în timp, integritatea si calitatea originalelor.

CAPITOLUL IV

Conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile clasate

Art. 28. - (1) Lucrările de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori si restauratori acreditati, pe baza unui contract încheiat potrivit dispozitiilor dreptului comun.

(2) Acreditarea conservatorilor si restauratorilor care efectuează lucrări de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se face de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor si restauratorilor.

(3) Pe baza acreditării obtinute, Ministerul Culturii si Cultelor eliberează conservatorilor si restauratorilor certificate de liberă practică, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor si restauratorilor.

(4) Laboratoarele si atelierele care efectuează lucrări de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate functionează pe baza unei autorizatii eliberate de Ministerul Culturii si Cultelor, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor s i Colectiilor, potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor i a atelierelor de conservare si restaurare.

(5) În cazul comiterii de erori profesionale, constatate de Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor, aceasta va suspenda pe termen de până la 2 ani acreditarea prevăzută la alin. (2) sau avizul prevăzut la alin. (4). Ministerul Culturii si Cultelor va lua măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, putând solicita acesteia o contraexpertiză, la cererea persoanelor în cauză.

(6) Persoanele juridice de drept privat, proprietare ale laboratoarelor sau atelierelor autorizate, sunt obligate să afiseze la loc vizibil autorizatia eliberată potrivit dispozitiilor alin. (4).

(7) Functionarea în continuare a laboratoarelor de conservare si restaurare existente în cadrul institutiilor publice specializate, precum si înfiintarea de noi astfel de laboratoare se aprobă de Ministerul Culturii si Cultelor, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(8) Laboratoarele de conservare si restaurare, care functionează în cadrul institutiilor publice muzeale, pot efectua astfel de lucrări pentru alte institutii publice muzeale, pentru persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, cu respectarea conditiilor prevăzute în prezenta lege; în aceste cazuri solicitantii vor suporta cheltuielile legate de aceste lucrări, în conditii contractuale.

Art. 29. - Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si numai în laboratoarele sau atelierele autorizate, nominalizate în aviz.

Art. 30. - (1) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de forma de proprietate, care sunt în pericol iminent de

sau definitiv, eliberat în conditiile legii, constituie operatiune de export ilegal.

Art. 38. - (1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, se exportă numai temporar si numai pentru organizarea unor expozitii în străinătate, pentru investigatii de laborator, restaurare sau expertizare.

(2) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar.

Art. 39. - (1) Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare si semnificatie comparabile, care pot constitui unicate sau rarităti pentru patrimoniul muzeal din România.

(2) Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Bunul cultural obtinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.

Art. 40. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judetelor, municipiilor, oraselor sau comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeasi importantă si semnificatie culturală si numai în cazuri cu totul exceptionale, în care prevalează interesul istoric, stiintific ori cultural.

(2) Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin hotărâre a Guvernului, respectiv a consiliului judetean sau local, după caz, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Bunul cultural obtinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.

Art. 41. - (1) În cazul cererii de export temporar sau definitiv al unui bun cultural mobil neclasat termenele prevăzute la art. 12 alin. (2) si la art. 14 alin. (1), cumulate, se reduc la 30 de zile.

(2) Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor este obligată să se pronunte, în legătură cu clasarea bunului cultural mobil, în termen de 30 de zile de la data declansării procedurii de clasare.

Art. 42. - Donatiile având ca obiect bunuri culturale mobile făcute institutiilor publice specializate ori cultelor religioase, potrivit legii, sunt scutite de orice taxe.

Art. 43. - (1) Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligatia de a anunta în scris serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum si de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun.

(2) În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum si detinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligatia de a anunta, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de politie din raza teritorială.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), precum si în cazul distrugerii totale sau partiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum si detinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligatia de a anunta în scris serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor în termen de 3 zile de la constatare.

(4) După înregistrarea comunicării prevăzute la alin. (3) serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor vor anunta imediat, în scris, organele de politie din raza teritorială.

Art. 44. - (1) Succesorii rezervatari sunt scutiti de taxele succesorale pentru bunurile culturale mobile clasate care fac parte din masa succesorală.

(2) În cazul celorlalti succesori, acestia pot ceda, în contul taxelor succesorale, astfel de bunuri, care vor intra în proprietatea publică si vor fi date, potrivit legii, în administrarea institutiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Donatiile sau legatele privind bunuri culturale mobile clasate, efectuate în favoarea statului, unitătilor administrativ-teritoriale sau cultelor religioase, sunt scutite de orice taxe.

Art. 45. - (1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, ce sunt scoase din functiune, pot fi valorificate de persoanele juridice de drept public detinătoare, numai prin transmiterea cu titlu gratuit Ministerului Culturii si Cultelor, pentru a fi repartizate institutiilor publice specializate.

(2) Destructurarea, dezmembrarea sau, după caz, fragmentarea bunurilor prevăzute la alin. (1), în vederea scoaterii lor din functiune, este interzisă.

CAPITOLUL VI

Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile descoperite întâmplător sau prin cercetări arheologice

Art. 46. - (1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum si cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietătii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constitutia României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispozitiilor legale.

(2) Din momentul descoperirii bunurile prevăzute la alin. (1) sunt supuse procedurii de clasare, în conditiile prezentei legi, si intră în administrarea institutiei care finantează sau coordonează cercetările; în cazul în care Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor constată că în institutia respectivă nu sunt îndeplinite conditiile corespunzătoare de conservare si securitate, aceasta va propune serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor în a cărui rază de activitate au fost descoperite bunurile arheologice în cauză alte institutii publice specializate din aceeasi rază, care îndeplinesc conditiile corespunzătoare. Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor va decide asupra institutiei căreia i se vor transmite în administrare bunurile arheologice respective.

Art. 47. - (1) Cercetările arheologice sistematice, precum si cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate si controlate de Comisia Natională de Arheologie si de Ministerul Culturii si Cultelor, potrivit legislatiei în domeniul protejării patrimoniului arheologic.

(2) Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua în siturile arheologice detectii si cercetări sau orice fel de alte interventii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri.

Art. 48. - (1) Cercetările arheologice efectuate pe terenurile proprietate privată apartinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase se fac numai cu acordul proprietarului si, după caz, al sefului cultului.

(2) În cazul în care proprietarul terenului nu îsi dă acordul pentru efectuarea cercetărilor arheologice, acestea vor putea fi autorizate de instanta judecătorească competentă, la cererea autoritătii publice sau a institutiei publice, după caz, în subordinea căreia se află initiatorul cercetărilor arheologice.

(3) Proprietarul terenului este îndreptătit să solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrărilor si să primească despăgubiri, anterior începerii lucrărilor, de la autoritătile publice sau de la institutiile publice în subordinea cărora se află initiatorul cercetărilor arheologice, pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru orice alte prejudicii produse ca urmare a cercetărilor efectuate.

(4) Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergente, de către instantele judecătoresti competente.

(5) Despăgubirile vor fi suportate din sumele prevăzute în bugetele institutiilor publice, după caz, în subordinea cărora se află initiatorul cercetărilor arheologice.

(6) Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcină arheologică a unui teren, precum si finantarea cercetărilor arheologice preventive necesare, indiferent de regimul proprietătii terenului, este obligatorie înaintea începerii oricăror lucrări care pot afecta situl si se realizează potrivit prevederilor legislatiei privitoare la protejarea patrimoniului arheologic.

(7) Finantarea cercetărilor arheologice pentru emiterea certificatului prevăzut la alin. (6), cu privire la terenurile în care se găsesc bunuri arheologice, identificate prin investigatii anterioare, este asigurată de beneficiarul lucrărilor.

Art. 49. - (1) Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. (1) sunt obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unitătii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea.

(2) Primarul este obligat să înstiinteze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, în termen de 72 de ore, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de pază si de conservare a acestora.

(3) Primarul este obligat să predea bunurile astfel descoperite, în termen de 10 zile, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor.

(4) Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în conditiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare exceptională, se poate acorda si o bonificatie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului.

(5) Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileste de expertii acreditati ai serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor sau, după caz, de alti experti acreditati.

(6) Recompensele si bonificatia, stabilite potrivit alin. (4) si (5), vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, în functie de subordonarea institutiilor culturale în administrarea cărora vor fi transmise bunurile descoperite si vor fi plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului.

(7) În cazul în care autorul descoperirii nu primeste recompensa în termenul stabilit la alin. (6), acesta se poate adresa instantei judecătoresti competente printr-o actiune scutită de taxa judiciară de timbru.

CAPITOLUL VII

Finantarea activitătilor specifice de protejare a patrimoniului cultural national mobil

Art. 50. - (1) Finantarea activitătilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare si punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii altor drepturi reale si de titularii dreptului de administrare, se poate face de Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, autoritătile administratiei publice centrale si locale, Academia Română si de alte institutii publice, după caz, din venituri proprii si din alocatii bugetare.

(2) Alocatiile bugetare destinate activitătilor prevăzute la alin. (1) vor fi nominalizate cu aceste destinatii în bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, al Ministerului Educatiei si Cercetării, în bugetele autoritătilor administratiei publice centrale si locale, precum si în bugetele altor institutii publice.

(3) Achizitionarea de bunuri culturale mobile pentru institutiile publice specializate, în functie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevăzute cu această destinatie în bugetele autoritătilor administratiei publice centrale sau locale.

Art. 51. - (1) Veniturile gestionate în regim extrabugetar pot proveni din următoarele surse:

a) donatiile sau legatele dobândite de la persoane fizice sau persoane juridice, din tară ori din străinătate;

b) cota de 5% instituită de autoritătile administratiei publice locale asupra pretului de vânzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publică si introduse în circuit comercial;

c) cota de 5% instituită de autoritătile administratiei publice locale asupra pretului obtinut din vânzările de bunuri culturale, efectuate prin licitatii, anticariate, consignatii si case de amanet;

d) tarifele percepute de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor pentru efectuarea oricăror expertize solicitate.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) se adaugă la preturile de vânzare ale bunurilor respective.

CAPITOLUL VIII

Organisme si institutii specializate

Art. 52. - (1) Descoperirea, colectarea, cercetarea, expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea, conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achizitionarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural national mobil se realizează prin organisme si institutii specializate, care au competente generale si speciale în domeniu, precum si prin persoane fizice sau juridice, în conditiile prezentei legi.

(2) Persoanele fizice, care nu detin documente de atestare a calitătii de expert, emise de Ministerul Culturii si Cultelor, dar care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autorităti ale administratiei publice centrale, pot realiza expertize, în conditiile prezentei legi, numai în baza acreditării prealabile a acestora, de către Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 53. - (1) Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor este organismul stiintific consultativ si de avizare în domeniu al Ministerului Culturii si Cultelor si este condusă de un presedinte numit, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, dintre specialistii cu autoritate recunoscută în domeniu.

(2) Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor este alcătuită din 21 de specialisti, numiti prin ordin al ministrului culturii si cultelor, pe o perioadă de 4 ani, propusi de:

a) presedintele comisiei - 6 membri;

b) institutiile publice specializate si colectionarii de bunuri culturale mobile - 7 membri;

c) cultele, Academia Română si institutiile publice de învătământ superior de profil - 7 membri.

(3) Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor îsi desfăsoară activitatea pe baza unui regulament de organizare si functionare, elaborat de membrii Comisiei si aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor.

(4) Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor se constituie din subcomisii pentru domeniile prevăzute la art. 3. Secretarul Comisiei si secretarii subcomisiilor sunt numiti din cadrul directiei de specialitate a Ministerului Culturii si Cultelor. Subcomisiile functionează conform regulamentului Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, prevăzut la alin. (3). Presedintii subcomisiilor sunt vicepresedinti ai Comisiei Nationale a Muzeelor si Colec t iilor.

(5) Comisia Naională a Muzeelor si Colectiilor poate alege ca membri de onoare specialisti din tară sau din străinătate, personalităti stiintifice de recunoastere internatională din domeniul protejării patrimoniului cultural national mobil si al muzeografiei, care sunt propusi de presedinte si care sunt validati cu votul majoritătii simple a Comisiei.

(6) Cheltuielile de finantare a Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor se efectuează din bugetul Ministerului Culturii si Cultelor. Membrii Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor primesc o indemnizatie lunară, pentru lunile în care aceasta se întruneste, reprezentând 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.

Art. 54. - (1) Se înfiintează 8 comisii zonale ale muzeelor si colectiilor, ca organisme stiintifice descentralizate ale Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(2) Atributiile, numărul, teritoriul de competentă, organizarea si functionarea comisiilor zonale ale muzeelor s i colec t iilor sunt stabilite prin Regulamentul de organizare i funcionare a Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Comisiile zonale ale muzeelor si colectiilor au câte 7 membri, iar presedintii acestora sunt membri ai Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(4) Componenta comisiilor zonale ale muzeelor si colectiilor se aprobă prin ordin al ministrului culturii si cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Indemnizatia lunară a fiecărui membru al unei comisii zonale, pentru lunile în care Comisia lucrează, reprezintă 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.

Art. 55. - Comisia Natională a Muzeelor si Colectiilor are următoarele atributii:

a) evaluează rapoartele de expertiză si hotărăste asupra clasării bunurilor culturale mobile, inclusiv a celor aflate în biblioteci;

b) primeste contestatiile făcute de persoane fizice si juridice cu privire la procedura de clasare a bunurilor culturale mobile si face propuneri referitoare la solutionarea acestora;

c) avizează normele de clasare a bunurilor culturale mobile si normele privind comertul cu bunuri culturale mobile;

d) avizează normele privind executarea mulajelor, facsimilelor si copiilor, precum si a tirajelor postume după plăcile originale de gravură, în cazul bunurilor culturale mobile clasate;

e) avizează normele de conservare si de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate si stabileste prioritătile de restaurare a acestora;

f) avizează normele de acreditare a expertilor, normele de acreditare a specialistilor, normele de acreditare a conservatorilor si restauratorilor, precum si normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare;

g) avizează functionarea laboratoarelor si a atelierelor care urmează să efectueze operatiuni de restaurare;

h) avizează exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate;

i) avizează normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;

j) avizează functionarea operatorilor economici care comercializează sau organizează licitatii cu bunuri culturale mobile;

k) avizează regulamentele de organizare si functionare a muzeelor si colectiilor publice;

l) acreditează expertii, specialistii, conservatorii si restauratorii;

m) acreditează specialistii care pot avea acces, în conditiile legii, la informatia continută în registrele operatorilor economici autorizati să comercializeze bunuri culturale mobile;

n) orice alte atributii date în competenta sa, potrivit legii.

Art. 56. - (1) La nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti functionează serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Culturii si Cultelor, se reorganizează inspectoratele judetene pentru cultură, prin comasare cu oficiile judetene pentru patrimoniul cultural national, în servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor**).

Art. 57. - Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor au următoarele atributii în domeniul protejării patrimoniului cultural national mobil:

a) întocmesc baza de date privind evidenta bunurilor culturale mobile clasate, aflate pe raza lor teritorială;

b) înregistrează cererile de clasare a bunurilor culturale mobile detinute de institutii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane juridice, precum si de persoane fizice;

c) efectuează expertiza necesară si întocmesc documentatia prevăzută de prezenta lege, în vederea clasării bunurilor culturale mobile;

d) înaintează Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor propunerile de clasare;

e) înregistrează înstiintările de schimbare a proprietarului sau detinătorului, în cazul bunurilor culturale mobile clasate;

f) controlează periodic starea de conservare si de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordând consultantă de specialitate la solicitarea proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale;

g) fac propuneri de includere în prioritătile de restaurare a bunurilor mobile clasate în tezaur, aflate la institutiile nespecializate, cultele religioase, alte persoane juridice decât institutiile publice specializate, precum si la persoanele fizice;

h) verifică dacă operatorii economici autorizati să comercializeze bunuri culturale mobile respectă obligatiile ce le revin conform prezentei legi si normelor emise în aplicarea acesteia;

i) aprobă, conform prezentei legi, exportul definitiv al bunurilor culturale mobile, eliberând, pe baza expertizei, certificatul de export întocmit potrivit normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;

j) gestionează, în regim extrabugetar, veniturile realizate potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) lit. a) si d), după caz, precum si alocatiile de la bugetul de stat, destinate finantării activitătilor prevăzute la art. 50 alin. (1);

k) colaborează si stabilesc, împreună cu structurile abilitate ale Ministerului Apărării si ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, după caz, măsurile de protectie a bunurilor culturale mobile, în caz de conflict armat sau de calamităti naturale;

l) orice alte atributii date în competenta lor prin prezenta lege.

Art. 58. - Ministerul Culturii si Cultelor asigură finantarea editării si publicării Revistei muzeelor, precum si a altor publicatii de specialitate în domeniul patrimoniului cultural national mobil.

Art. 59. - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) se înfiintează Institutul National de Cercetare în Domeniul Conservării si Restaurării, institutie publică în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Organizarea si functionarea Institutului National de Cercetare în Domeniul Conservării si Restaurării se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, initiată de Ministerul Culturii si Cultelor.

(3) Institutul National de Cercetare în Domeniul Conservării si Restaurării are următoarele atributii principale:

a) investighează cu mijloace specifice de analiză materialele constituente ale bunurilor culturale mobile, în functie de compozitie, tehnologie de prelucrare si provenientă;

b) experimentează materiale necesare pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile, precum si pentru combaterea agentilor biologici;

c) colaborează cu specialistii de profil la expertizarea bunurilor culturale clasate sau în curs de clasare;

d) pregăteste si perfectionează specialisti în domeniile investigării, conservării si restaurării bunurilor culturale mobile;

e) colaborează cu institutii de profil din tară si din străinătate.

*) Prezenta lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. **) A se vedea nota explicativă de la finalul formei republicate.

Art. 60. - (1) În subordinea Ministerului Culturii si Cultelor functionează Institutul de Memorie Culturală, institutie publică ce administrează bazele de date privind bunurile culturale mobile.

(2) Regulamentul de functionare a Institutului de Memorie Culturală se aprobă prin ordin al ministrului culturii si cultelor.

Art. 61. - Institutul de Memorie Culturală are următoarele atributii principale:

a) centralizează si înregistrează în baza natională de date fisele de evidentă a bunurilor culturale mobile clasate, transmise de institutiile specializate si de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor;

b) administrează bazele de date privind evidenta informatizată si circulatia bunurilor culturale mobile, precum si Repertoriul Arheologic National;

c) stochează inventarele privind bunurile culturale mobile clasate si documentele care au stat la baza operatiunilor de clasare;

d) cercetează si valorifică documentar, inclusiv prin publicare, informatiile cuprinse în baza de date privind bunurile culturale mobile si în Repertoriul Arheologic National si acordă asistentă de specialitate, pe bază de contract, privind valorificarea documentar-stiintifică a informatiei detinute, cu acordul proprietarilor si cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor;

e) elaborează norme, instrumente si sisteme informatice pentru evidenta bunurilor culturale mobile;

f) colaborează cu institutii similare din tară si din străinătate;

g) instituie, administrează si publică pe internet, în baza informatiilor furnizate de Ministerul Culturii si Cultelor, Registrul bunurilor culturale distruse, dispărute, furate sau exportate ilegal.

CAPITOLUL IX

Restituirea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene

Art. 62. - Prezentul capitol reglementează restituirea de către statul român a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 1993, si transpune prevederile Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale ce au părăsit în mod ilegal teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 074 din 27 martie 1993. Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 63. - (1) În întelesul prezentului capitol, prin bun cultural se întelege, după caz, bunul care face parte din:

a) tezaur sau fond, fiind clasat în una dintre aceste categorii juridice înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului României;

b) tezaurul unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislatia statului respectiv, fiind clasat în această categorie înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene;

c) colectiile publice care figurează în patrimoniul si în inventarele muzeelor, arhivelor si fondurilor bibliotecilor din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;

d) patrimoniul si inventarele cultelor religioase si ale institutiilor ecleziastice din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;

e) una dintre categoriile incluse în anexa la prezenta lege. (2) În întelesul prezentului capitol, colectiile publice

desemnează colectiile care sunt proprietatea statelor membre ale Uniunii Europene, ale autoritătilor locale ori regionale din statele membre ale Uniunii Europene sau ale institutiilor publice aflate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, institutii definite ca publice potrivit legislatiei respectivului stat al Uniunii Europene, aceste institutii fiind semnificativ finantate ori în proprietatea statului respectiv sau în proprietatea autoritătilor locale ori regionale.

Art. 64. - (1) În întelesul prezentului capitol, părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene desemnează, după caz:

a) iesirea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu încălcarea legislatiei acestui stat în materie de protectie a bunurilor culturale;

b) nerevenirea la sfârsitul unui export temporar legal sau orice încălcare a uneia dintre conditiile acestui export temporar a unui bun cultural.

(2) În întelesul prezentului capitol, prin posesor al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se întelege persoana fizică sau juridică ce detine, fizic, în nume propriu, respectivul bun cultural.

(3) În întelesul prezentului capitol, prin detinător al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se întelege persoana fizică sau juridică ce detine, fizic, respectivul bun cultural, în numele unei alte persoane fizice sau juridice, alta decât proprietarul de drept al bunului respectiv.

Art. 65. - (1) Dacă în cadrul unei urmăriri penale, efectuate în conditiile legii, sunt descoperite indicii că un bun cultural, care se găseste pe teritoriul statului român, a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie notifică statului interesat, în conditiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Organul de urmărire penală solicită instantei să dispună transmiterea bunului cultural respectiv unei institutii specializate, în vederea conservării.

Art. 66. - (1) Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, în conditiile Legii nr. 302/2004, cu modificările si completările ulterioare, efectuarea de cercetări în vederea descoperii locului unde se află, precum si a posesorului sau detinătorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural care face obiectul cererii, precum si informatii cu privire la localizarea efectivă sau prezumtivă a bunului cultural.

(2) Dacă, în conditiile alin. (1), bunul cultural este descoperit, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie notifică aceasta statului membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului, iar procurorul solicită instantei competente să dispună măsuri privind transmiterea bunului cultural respectiv unei institutii specializate, în vederea conservării, în conditiile Legii nr. 302/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 67. - (1) Statul membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului cultural descoperit, are dreptul de a verifica dacă bunul respectiv este un bun cultural, în termen de două luni de la data comunicării notificării prevăzute la art. 65 alin. (1) si, după caz, la art. 66 alin. (2).

(2) Măsurile de conservare prevăzute la art. 65 alin. (2) si la art. 66 alin. (2) încetează dacă statul membru al Uniunii Europene interesat nu introduce actiunea în restituire în termen de un an de la data la care a luat la cunostintă despre locul unde se află bunul cultural si despre identitatea posesorului sau detentorului, în conditiile prezentului capitol.

(3) Autoritătile române competente vor lua toate măsurile necesare pentru a preveni orice tentativă de a eluda procedura de restituire a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

(4) Autoritătile române competente vor actiona ca mediator între posesorul său, după caz, detinătorul bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene si statul solicitant, în vederea restituirii bunului cultural respectiv, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului statului solicitant de a initia actiune în instantă, în vederea restituirii bunului cultural.

(5) Autoritătile române competente vor informa statul solicitant cu privire la initierea procedurii de restituire, în conditii de sigurantă, a bunului cultural respectiv.

Art. 68. - (1) Actiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene este introdusă de statul interesat la Curtea de Apel Bucuresti împotriva posesorului sau detentorului bunului.

(2) Actiunea în restituire prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însotită de următoarele documente:

a) descrierea bunului care face obiectul actiunii în restituire;

b) declaratie conform căreia bunul care face obiectul actiunii în restituire este un bun cultural;

c) declaratie a autoritătilor competente ale statului membru al Uniunii Europene reclamant, conform căreia bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul său.

(3) Dacă la data la care este formulată actiunea în restituire iesirea de pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene reclamant nu mai prezintă caracter ilicit, actiunea este respinsă ca fiind inadmisibilă.

(4) Guvernul României, prin Ministerul Culturii si Cultelor, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 3 ani, un raport privind actiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

Art. 69. - (1) Actiunea în restituire prevăzută la art. 68 alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data la care statul membru al Uniunii Europene reclamant a luat la cunostintă despre locul unde se află bunul cultural si despre identitatea posesorului sau detentorului, dar nu mai târziu de 30 de ani de la data la care bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul statului reclamant, membru al Uniunii Europene.

(2) În cazul bunurilor culturale care fac parte din colectiile publice prevăzute la art. 63 alin. (1) lit. c), precum si pentru bunurile ecleziastice care, în statele membre ale Uniunii Europene, fac obiectul unei protectii speciale, în conformitate cu legile nationale, actiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani, cu exceptia statelor membre ale Uniunii Europene în care actiunea este imprescriptibilă sau în cazul acordurilor bilaterale încheiate de România cu statele membre ale Uniunii Europene, care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani.

Art. 70. - (1) Curtea de Apel Bucuresti hotărăste restituirea bunului cultural dacă s-a stabilit că bunul care face obiectul actiunii în restituire este un bun cultural în sensul art. 63 si că părăsirea teritoriului national al statului membru al Uniunii Europene are caracter ilegal, în conditiile art. 64.

(2) În conditiile alin. (1), instanta hotărăste acordarea unei despăgubiri echitabile posesorului bunului cultural, precum si institutiei specializate care a efectuat măsurile de conservare prevăzute la art. 65 alin. (2) si la art. 66 alin. (2), după caz. Acordarea despăgubirii posesorului este dispusă numai în cazul depunerii de către acesta a tuturor diligentelor cu ocazia achizitionării bunului cultural respectiv.

(3) Sentinta Curtii de Apel Bucuresti prin care se dispun restituirea bunului cultural si acordarea despăgubirilor prevăzute la alin. (2) poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casatie

si Justitie în termen de 15 zile de la comunicare. Înalta Curte de Casatie si Justitie va judeca recursul de urgentă.

(4) În cazul admiterii recursului prevăzut la alin. (3), Înalta Curte de Casatie si Justitie, casând sentinta, va rejudeca litigiul în fond.

(5) Plata despăgubirilor prevăzute la alin. (2) cade în sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant, se efectuează în momentul remiterii materiale a bunului care a făcut obiectul actiunii în restituire si trebuie să acopere, după caz:

a) cheltuielile efectuate de posesorul de bună-credintă în legătură cu achizitionarea si conservarea bunului cultural;

b) cheltuielile efectuate de institutia specializată în legătură cu conservarea bunului cultural.

(6) Cheltuielile ce decurg din executarea hotărârii judecătoresti prin care se restituie bunul cultural cad în sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant.

(7) Dreptul statului membru al Uniunii Europene reclamant de a intra în posesia bunului cultural care face obiectul restituirii se prescrie în termen de 3 ani de la data la care hotărârea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului respectiv a rămas definitivă si irevocabilă, dacă în acest termen statul membru reclamant nu plăteste despăgubirile prevăzute la alin. (2).

Art. 71. - Statul membru al Uniunii Europene reclamant are dreptul la actiunea în regres împotriva persoanei responsabile de iesirea ilegală a bunului cultural de pe teritoriul său, în cazul în care bunul cultural a fost restituit conform art. 70 alin. (1), precum si atunci când statul respectiv a plătit despăgubirile prevăzute la art. 70 alin. (2).

Art. 72. - Exercitarea dreptului de a introduce actiunea în restituire nu aduce atingere dreptului statului membru al Uniunii Europene reclamant si, după caz, al proprietarului bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene de a formula alte actiuni, civile sau penale, în conformitate cu legislatia natională a statului respectiv.

CAPITOLUL X

Recuperarea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României

Art. 73. - (1) Ministerul Culturii si Cultelor poate cere oricărui stat, în conditiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum si a identificării posesorului sau detinătorului unui anume bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural, precum si informatii cu privire la localizarea prezumtivă a bunului cultural în cauză.

(2) Actiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul statului român poate fi introdusă de Ministerul Culturii si Cultelor.

(3) Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.

(4) Recuperarea bunului cultural astfel identificat în conditiile alin. (1) se realizează conform procedurilor legale convenite între părti.

(5) Prevederile art. 64 se aplică în mod corespunzător bunurilor culturale mobile din România care fac obiectul prezentului capitol.

Art. 74. - (1) Ministerul Culturii si Cultelor ia măsuri pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia, precum si pentru efectuarea de către statul reclamant a plătii despăgubirilor acordate de instanta de judecată posesorului sau detinătorului de bună-credintă, precum si institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.

(2) Ministerul Culturii si Cultelor ia măsuri pentru revenirea în tară a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul statului român, precum si pentru efectuarea de către statul român a părtii despăgubirilor acordate de instanta de judecată posesorului sau detinătorului bunului, precum si institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.

Art. 75. - Ministerul Culturii si Cultelor are dreptul la actiune în regres împotriva persoanei responsabile de iesirea ilegală a bunului cultural de pe teritoriul statului român, în cazul în care bunul cultural a fost recuperat, iar statul român a fost obligat la plata unor despăgubiri posesorului sau detentorului si, după caz, institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea materială a bunului cultural.

Art. 76. - Ministerul Culturii si Cultelor va notifica autoritătilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor culturale ce au părăsit ilegal teritoriul României.

CAPITOLUL XI

Contraventii si infractiuni

SECTIUNEA 1

Contraventii

Art. 77. - Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contraventională sau penală, după caz.

Art. 78. - (1) Constituie contraventii, dacă nu sunt săvârsite astfel încât, potrivit legii penale, să constituie infractiuni, următoarele fapte:

a) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice de drept privat a termenului si a conditiilor prevăzute la art. 43 alin. (1);

b) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a termenului stabilit la art. 43 alin. (2) privind comunicarea pierderii, furtului, distrugerii totale sau partiale a unui bun cultural mobil clasat;

c) nerespectarea de către operatorii economici autorizati în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de a afisa la loc vizibil normele privind comertul cu bunuri culturale mobile, prevăzute la art. 35 alin. (3);

d) nerespectarea de către operatorii economici autorizati în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de înstiintare despre existenta unor bunuri culturale mobile susceptibile să fie clasate, în termenul si conditiile prevăzute la art. 35 alin. (5);

e) nerespectarea de către persoanele fizice a obligatiei de predare a unui bun cultural mobil descoperit întâmplător, în termenul prevăzut la art. 49 alin. (1);

f) neîndeplinirea de către proprietari, de titularii altor drepturi reale, de titularii drepturilor de administrare sau de detinătorii cu orice titlu ai bunurilor mobile clasate a obligatiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a), c)—f);

g) neîndeplinirea de către autorităti a obligatiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 alin. (2);

h) înfiintarea si functionarea operatorilor economici specializati în comercializarea bunurilor culturale mobile, fără autorizarea Ministerului Culturii si Cultelor, emisă potrivit art. 35 alin. (2);

i) neîndeplinirea de către operatorii economici autorizati în comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de a întocmi registrul prevăzut la art. 35 alin. (4);

j) nerespectarea de către operatorii economici autorizati în comercializarea bunurilor culturale mobile a termenului si conditiilor prevăzute la art. 35 alin. (7) privind punerea în vânzare a bunurilor culturale mobile clasate în tezaur;

k) executarea copiilor, mulajelor, tirajelor postume si facsimilelor de pe bunuri culturale mobile clasate, de către persoanele fizice sau juridice, fără respectarea dispozitiilor art. 26 alin. (1);

l) realizarea de către persoanele fizice sau juridice de reproduceri prin mijloace foto, video sau numerice de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, potrivit art. 27 alin. (3);

m) utilizarea de către persoanele fizice sau juridice de tehnici neadecvate de reproducere, de natură să afecteze integritatea sau calitatea bunurilor culturale mobile clasate, potrivit art. 27 alin. (4);

n) neîndeplinirea de către proprietarii si titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate a obligatiei prevăzute la art. 23 alin. (2) lit. b);

o) restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur, fără avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor ori în afara laboratoarelor sau atelierelor autorizate, potrivit art. 29;

p) efectuarea oricăror lucrări care pot afecta situl arheologic, înaintea obtinerii certificatului privind eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. 48 alin. (6);

r) împiedicarea efectuării cercetărilor pentru eliberarea terenului de sarcină arheologică potrivit art. 48 alin. (6).

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctionează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei.

(3) Contraventiile prevăzute la alin. (1) lit. c)—f) se sanctionează cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.

(4) Contraventiile prevăzute la alin. (1) lit. g)—r) se sanctionează cu amendă de la 6.000 lei la 24.000 lei.

(5) Amenzile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.

(6) Limitele amenzilor contraventionale se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 79. - Copiile, mulajele, tirajele postume, facsimilele si reproducerile prin mijloace foto, video, numerice sau prin alte mijloace, executate cu încălcarea dispozitiilor art. 26 ori ale art. 27 alin. (3), se confiscă de către agentul constatator si se transmit în administrarea unor institutii publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 80. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 78 se fac de specialistii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, care, la cererea lor, vor fi asistati de organele de politie.

Art. 81. - (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se solutionează de către instanta judecătorească în a cărei rază teritorială a fost săvârsită contraventia.

Art. 82. - (1) Prevederile prezentei legi, referitoare la contraventii, se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.

(2) Amenzile se fac venit la bugetul de stat.

SECTIUNEA a 2-a

Infractiuni

Art. 83. - (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art. 27 alin. (1) sau (2), după caz, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

(2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele, executate în conditiile prevăzute la alin. (1), se confiscă si se transmit în administrarea unor institutii publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 84. - Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 85. - (1) Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuintare sau distrugerea unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si înlăturarea măsurilor luate constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 86. - Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuintare sau distrugerea din culpă a unui bun cultural mobil clasat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă de la 1.500 lei la 7.500 lei.

Art. 87. - (1) Efectuarea fără certificat de export a oricăror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie operatiuni de export ilegal se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Bunurile culturale mobile care au făcut obiectul exportului ilegal se confiscă si vor fi transmise în administrare institutiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(4) Tentativa se pedepseste.

Art. 88. - Efectuarea oricăror operatiuni de export definitiv având ca obiect bunuri culturale mobile clasate, indiferent de titularul dreptului de proprietate, constituie infractiune si se pedepse s te cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confiscă i vor fi transmise în administrare institutiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 89. - (1) Introducerea pe teritoriul statului român, precum si detinerea, comercializarea, organizarea de expozitii sau orice operatie privind circulatia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat străin, conform dispozitiilor legale ale statului respectiv, si care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) se confiscă si vor fi transmise unor institutii specializate, în vederea conservării si restituirii acestor bunuri statului din al cărui patrimoniu cultural fac parte.

(3) În cazul infractiunii prevăzute la alin. (1) urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

(4) Tentativa se pedepseste.

Art. 90. - Furnizarea de date confidentiale privind patrimoniul cultural national mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevăzute la art. 15 alin. (4) si (5) constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Art. 91. - Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural în alta, precum si declasarea unui bun cultural mobil, fără respectarea procedurilor prevăzute la art. 19 si 20, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Art. 92. - (1) Efectuarea de către persoanele fizice sau juridice neautorizate, conform art. 47, a unor detectii sau săpături în siturile arheologice constituie infractiune si se

pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si confiscarea detectoarelor.

(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 93. - Executarea de către persoanele fizice, fără acreditare si certificat de liberă practică, prevăzute la art. 28 alin. (2) si (3), a unor lucrări de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Art. 94. - Functionarea fără autorizatia prevăzută la art. 28 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care execută lucrări de restaurare si conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Art. 95. - Topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt detinute cu orice titlu de Banca Natională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

CAPITOLUL XII

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 96. - (1) În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Culturii si Cultelor va emite, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor:

a) Normele de clasare a bunurilor culturale mobile;

b) Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate;

c) Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale aflate în colectii publice;

d) Normele de acreditare a expertilor;

e) Normele de acreditare a specialistilor;

f) Normele de acreditare a conservatorilor si restauratorilor;

g) Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare*);

h) Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile**);

i) Normele privind comertul cu bunuri culturale mobile***).

(2) Normele prevăzute la alin. (1) lit. a)—h) vor fi aprobate prin ordin al ministrului culturii si cultelor si vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Normele prevăzute la alin. (1) lit. i) vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 97. - În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi****), Ministerul Culturii si Cultelor va institui următoarele registre:

a) Registrul expertilor, în care vor fi înscrise persoanele acreditate ca experti pentru domeniile prevăzute la art. 3;

b) Registrul conservatorilor si restauratorilor;

c) Registrul bunurilor culturale distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal.

Art. 98. - (1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi****) institutiile publice specializate sunt obligate să prezinte Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor propuneri în legătură cu clasarea în tezaur a bunurilor culturale mobile detinute.

(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi cultele religioase, precum si institutiile publice nespecializate sunt obligate să depună la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor în a căror rază teritorială îsi au sediul inventarul de bunuri culturale mobile detinute, în vederea efectuării operatiunilor de clasare.

(3) Termenul de finalizare a procedurii de clasare este de 6 luni pentru bunurile culturale mobile prevăzute la alin. (1) si (2), care sunt supuse acestei proceduri în primele 9 luni de aplicare a prezentei legi.

Art. 99. - (1) Bunurile culturale mobile depuse în custodia unor institutii publice după data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de către institutiile detinătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

(2) Bunurile culturale mobile preluate înainte de 6 septembrie 1940 de autorităti ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autorităti ale statului după data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de către institutiile care le detin, pe baza unei hotărâri judecătoresti definitive. Actiunile în justitie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru. Institutiile detinătoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate să permită accesul la documentele privind provenienta si preluarea acestora.

(3) Bunurile culturale mobile clasate, care fac obiectul restituirii în conditiile alin. (2), pot fi transmise proprietarilor de drept numai după garantarea în scris, de către acestia, a respectării dispozitiilor prezentei legi.

Art. 100. - (1) Operele de artă plastică si fotografică, operele de artă decorativă sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale mestesugarilor populari, precum si alte opere create de autori în viată nu pot face obiectul clasării.

(2) Bunurile culturale prevăzute la alin. (1) pot fi exportate definitiv sau temporar fără nici o restrictie.

Art. 101. - În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) declaratiile persoanelor fizice, precum si fisierele alfabetice sau pe domenii, completate ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural national al Republicii Socialiste România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 137 din 2 noiembrie 1974, abrogată prin Decretul nr.90/1990 privind înfiintarea si organizarea Comisiei Muzeelor si Colectiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 6 februarie 1990, aflate în păstrarea serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului de Memorie Culturală, se inventariază, se sigilează si se predau Arhivelor Nationale.

Art. 102. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), în cadrul Inspectoratului General al Politiei din Ministerul Internelor si Reformei Administrative se organizează structuri specializate în prevenirea, descoperirea si urmărirea faptelor ilegale la regimul bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil.

Art. 103. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) Ministerul Economiei si Finantelor, cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor, va crea, în cadrul Autoritătii Nationale a Vămilor, structuri specializate în prevenirea si combaterea traficului ilegal cu bunuri culturale mobile.

Art. 104. - Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Apărării vor asigura, printr-un program de actiuni coordonate, protectia si integritatea bunurilor culturale mobile clasate, aflate în institutii specializate si nespecializate, în institutii de cult, precum si în colectii private, împotriva riscurilor ce decurg din calamităti naturale, tulburări publice sau conflicte armate.

Art. 105. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La aceeasi dată se abrogă dispozitiile art. 2 alin. 2, art. 3—5, art. 9, 11 si 12 din Ordonanta Guvernului nr. 27/1992 privind unele măsuri pentru protectia patrimoniului cultural national, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 august 1992, aprobată si modificată prin Legea nr. 11/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, si dispozitiile art. 3 lit. a) si b), art. 4, 6, art. 8 alin. (1) lit. d), art. 9 lit. b) si d), art. 11, 15, 20, 25, art. 27 alin. (1), art. 28 si ale art. 30 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 31 august 1994, aprobată si modificată prin Legea nr. 41/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 216/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 martie 2004, cu modificările ulterioare.

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 518/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 28 aprilie 2004, cu modificările ulterioare.

***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comertul cu bunuri culturale mobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 16 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

****) Prezenta lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXĂ

CATEGORII DE BUNURI CULTURALE

ce pot face obiectul restituirii, respectiv al recuperării, în întelesul cap. IX si X

1. Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din:

a) descoperiri si săpături arheologice, terestre sau subacvatice;

b) situri arheologice;

c) colectii arheologice.

2. Elemente provenite din dezmembrarea unui monument artistic, istoric sau religios, ce constituie parte integrantă din acesta, mai vechi de 100 de ani.

3. Picturi sau tablouri realizate integral de mână, în orice tehnică si pe orice tip de suport.

4. Mozaicuri, altele decât cele incluse la pct. 1 sau la pct. 2, si desene realizate integral de mână, în orice tehnică si pe orice tip de suport.

5. Gravuri originale, stampe, serigrafii si litografii, împreună cu matritele si primele exemplare imprimate ale acestora.

6. Productii originale de artă statuară sau sculpturi si copii executate prin acelasi procedeu ca si originalul, altele decât cele incluse la pct. 1.

7. Fotografii, filme si negativele acestora.

8. Incunabule si manuscrise, inclusiv hărti si partituri muzicale, ca exemplare individuale sau în colectii.

9. Cărti mai vechi de 100 de ani, ca exemplare izolate sau în colectii.

10. Hărti imprimate mai vechi de 200 de ani.

11. Arhive si componente ale acestora, de orice tip, în orice tehnică, având elemente mai vechi de 50 de ani.

12. a) Colectii si specimene provenind din colectii de zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie;

*) Prezenta lege a intrat în vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

AUTORITATEA FEROVIARĂ ROMÂNĂ - AFER	DIRECTIA GENERALĂ INFRASTRUCTURĂ SI TRANSPORT FEROVIAR
Director general,	DIRECTIA GENERALĂ INFRASTRUCTURĂ SI TRANSPORT FEROVIAR
...................................................	Director general,
(numele, prenumele si semnătura)	...................................................
	(numele, prenumele si semnătura)

Nr. crt.	Capitolul, punctul, subpunctul din NT la care se referă observatia	Denumirea operatorului economic care a făcut observatia/propunerea si nr./data actului de transmitere	Continutul observatiei/propunerii	Propunerile AFER privind modul de rezolvare a observatiei
1
2
3

HOTĂRÂRE

Caracteristicile imobilului

Responsabil

DENUMIREA NT

CODIFICAREA SI STABILIREA

ORDIN

PROGRAMUL „PATINOARE ARTIFICIALE”

HOTĂRÂRE

LEGEA Nr. 182/2000

SECTIUNEA a 2-a

Infractiuni