MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 117         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 februarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.209 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.219 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 9 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic

 

Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 16 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 20 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 63 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizie nr. 65 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.209

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Parohia Romano-Catolică din Salonta în Dosarul nr. 591/833/2006 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 591/833/2006, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unor contracte de vânzarecumpărare si în care s-a invocat exceptia tardivitătii introducerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât limitează în timp dreptul la actiune în cazul prevăzut de art. 41 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, indiferent de cauza de nulitate, creând o situatie mai favorabilă pentru posesorii bunurilor preluate în mod abuziv de regimul comunist.

Judecătoria Salonta, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, prin care se stabileste un termen special de prescriptie a actiunii în constatare a nulitătii absolute, nu aduce atingere dreptului de proprietate, solutia legislativă fiind în concordantă cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, care au următorul continut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune prevăzut la art. 41 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările si completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Exceptia este raportată la prevederile constitutionale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 136 privind proprietatea. Examinând exceptia, Curtea constată că prin Decizia nr. 663 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 25 ianuarie 2006, s-a mai pronuntat asupra textului de lege criticat, statuând că: prevederile art. III cuprins în titlul II al Legii nr. 247/2005 au preluat întocmai dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate prin Decizia nr. 101 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 1 aprilie 2005. Astfel, Curtea a retinut că reglementarea supusă controlului ce stabileste un termen special de prescriptie a actiunii în constatarea nulitătii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce vreo atingere dreptului de proprietate. Curtea a retinut, totodată, că solutia legiuitorului este în concordantă cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Solutia pronuntată si considerentele care au stat la baza deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale. Cât priveste prevederile art. 52 din Constitutie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, se observă că acestea nu au inciden ă în spetă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Parohia Romano-Catolică din Salonta în Dosarul nr. 591/833/2006 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.219

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004

pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 92 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, exceptie ridicată de Partidul Conservator - Organizatia Judeteană Mures si de Vasile Dobrescu în Dosarul nr. 289/102/2007 (număr format vechi 420/2007) al Tribunalului Mures - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 11 decembrie 2007 si au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea Constitutională a amânat pronuntarea pentru data de 18 decembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 289/102/2007 (număr format vechi 420/2007), Tribunalul Mures - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, exceptie ridicată de Partidul Conservator - Organizatia Judeteană Mures si de Vasile Dobrescu într-o cauză civilă având ca obiect atribuirea unui mandat de consilier judetean supleantului, ca urmare a încetării mandatului titularului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei contestă constitutionalitatea părtii finale a textului din Legea nr. 67/2004, referitoare la ipoteza în care locul devenit vacant al consilierului ales pe lista unui partid politic care a fost radiat, în conditiile legii, din registrul partidelor politice, indiferent de motivul radierii, este ocupat de primul supleant de pe lista care a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.

Se arată, în esentă, că aceste dispozitii de lege conduc la modificarea rezultatului „vointei populare” si instituie, în favoarea unui partid, un privilegiu pe care acesta “nu si l-a câstigat prin vot”. Totodată, autorii exceptiei sustin că textul de lege criticat încalcă dreptul cetătenilor la liberă asociere.

Tribunalul Mures - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este fondată si, ca atare, opinia instantei este de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul precizează că, urmare a republicării Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004, în forma republicată. Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate, consideră că aspectele invocate de autorii acesteia se referă la modul de interpretare a legii, ceea ce nu poate constitui obiectul controlului de constitutionalitate. Pentru acest motiv apreciază că exceptia este inadmisibilă. Apreciază că dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 8 si ale art. 16 alin. (4) din Constitutie nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autoritătilor administratiei publice locale, republicată, sunt neconstitutionale.

În argumentarea sa, arată că, „potrivit legislatiei în vigoare (Legea nr. 14/2003 privind organizarea si functionarea partidelor politice), institutia radierii unui partid politic nu are doar un caracter sanctionator, ci reprezintă consecinta legală a comasării prin absorbtie a două sau mai multe partide politice.

În acest caz, unul dintre partidele politice îsi păstrează personalitatea juridică subrogându-se în drepturile si obligatiile partidelor absorbite care îsi încetează activitatea, fiind radiate din Registrul partidelor politice. Astfel, constatăm că urmare a radierii unui partid politic, indiferent de motivul acestei radieri, locul devenit vacant este ocupat de primul supleant de pe lista care a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, contravenind sub acest aspect regulii constitutionale potrivit căreia partidele politice «contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectând suveranitatea natională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei», infirmând totodată si principiul constitutional potrivit căruia «România este stat de drept, democratic si

social»”. În plus, observă că o solutie conformă cu dispozitiile constitutionale ale art. 8 alin. (2) este instituită de art. 30 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicată, potrivit cărora „Pot fi validati numai candidatii declarati supleanti care, la data validării, fac dovada faptului că sunt înscrisi în partidul politic, alianta politică sau alianta electorală pe a cărei listă au candidat în alegeri”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

 Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si sustinerilor autorilor exceptiei, dispozitiile art. 92 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale.

Prin art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2005 nprivind modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 1 martie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 131/2005, s-a dispus republicarea Legii nr. 67/2004, dându-se textelor o nouă numerotare.

În urma renumerotării textelor si republicării Legii nr. 67/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, art. 92 alin. (10) a devenit art. 96 alin. (10), cu acelasi continut.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 96 alin. (10): „(10) În caz de vacantă a mandatului unui consilier independent sau al unui consilier apartinând unui partid politic, unei aliante politice sau aliante electorale, care nu mai are supleanti pe listă, precum si în cazul unui consilier ales pe lista unui partid politic care a fost radiat, în conditiile legii, din registrul partidelor politice, indiferent de motivul radierii, locul devenit vacant este ocupat de primul supleant de pe lista care

a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4) care prevăd că România este stat de drept, democratic si social, iar statul se organizează în cadrul democratiei constitutionale, ale art. 8 alin. (2), potrivit cărora partidele politice îsi desfăsoară activitatea în conditiile legii, respectând ordinea de drept si principiile democratiei, ale art. 16 alin. (4) care statuează dreptul cetătenilor Uniunii Europene de a alege si de a fi alesi în autoritătile administratiei publice locale, ale art. 40 alin. (1) care garantează dreptul de asociere, ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Totodată, se mai invocă si dispozitiile art. 37 si 39 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la reorganizarea partidelor politice în situatia comasării prin absorbtie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că autorii exceptiei vizează doar partea finală a textului art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, si anume „[...] precum si în cazul unui consilier ales pe lista unui partid politic care a fost

radiat, în conditiile legii, din registrul partidelor politice, indiferent de motivul radierii, locul devenit vacant este ocupat de primul supleant de pe lista care a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate”.

Cu toate acestea, întrucât solutia legislativă este aceeasi pentru toate cazurile de vacantă a mandatului unui consilier mentionate de text, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să se pronunte si asupra celorlalte ipoteze reglementate de acesta, care, pentru identitate

de ratiune, nu pot fi disociate de prevederile criticate de autorii exceptiei.

Analizând criticile referitoare la modul de atribuire a mandatelor de consilieri în situatia în care intervine vacanta locului, Curtea constată că sunt întemeiate si urmează să admită exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, în sensul si pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 121 alin. (1) din Constitutie, autoritătile administratiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune si orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică se reglementează „sistemul electoral”.

Legea nr. 67/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, reglementează regimul alegerilor pentru autoritătile administratiei publice locale - consilii locale, consilii judetene si primari. Consiliile locale si consiliile judetene, precum si primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Consiliile locale si consiliile judetene se aleg pe circumscriptii electorale, pe baza scrutinului de listă, potrivit principiului reprezentării proportionale.

Din textele constitutionale si legale enuntate se deduce că mandatele de consilier ce se atribuie fiecărui partid politic, fiecărei aliante politice sau aliante electorale sunt rezultatul numărului de voturi valabil exprimate de corpul electoral pentru fiecare listă de candidati. Candidatii înscrisi în liste, care nu au fost alesi, sunt declarati supleanti în listele respective. În caz de vacantă a mandatelor de consilieri alesi pe liste de candidati, supleantii vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrisi în liste.

Dispozitiile art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004, criticate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, reglementează modul de repartizare a mandatelor de consilieri în situatia în care intervine vacanta mandatului, precizându-se că, „În caz de vacantă a mandatului unui consilier independent sau a unui consilier apartinând unui partid politic, unei aliante politice sau aliante electorale, care nu mai are supleanti pe listă, precum si în cazul unui consilier ales pe lista unui partid politic care a fost radiat, în conditiile legii, din registrul partidelor politice, indiferent de motivul radierii, locul devenit vacant este ocupat de primul supleant de pe lista care a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate”.

Legea poate stabili mecanisme de transformare a voturilor în mandate si modul de atribuire a acestora, ca rezultat al alegerilor, dar nu poate, în niciun caz, să prevadă acordarea unui mandat de consilier prin transfer de la un partid la altul, în situatiile prevăzute de textul criticat, fără ca prin această operatiune să nu modifice configuratia politică, asa cum aceasta a rezultat din vointa electoratului, iar prin aceasta să se contravină principiului constitutional, potrivit căruia „România este stat de drept, democratic si social”. În cadrul procesului electoral, mandatele se obtin numai ca rezultat al voturilor exprimate de alegători în favoarea formatiunilor politice. Un mandat care a fost atribuit, în urma rezultatelor votului, listei unui partid sau candidat independent, nu poate ca, ulterior, în caz de vacantă a acestuia, să fie transferat unui alt partid, nici chiar dacă acesta este cel care a obtinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate. În mod nejustificat se ajunge la o majorare a numărului mandatelor unui partid cu un alt program electoral decât al celui care a obtinut initial mandatul si care ulterior a devenit vacant în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, solutia legislativă cuprinsă în art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 este în dezacord cu prevederile art. 8 alin. (2) fraza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora partidele politice „contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectând suveranitatea natională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei”. În plus, Curtea observă că o solutie conformă cu aceste dispozitii constitutionale este prevăzută de art. 30 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie

2007, potrivit căruia „Pot fi validati numai candidatii declarati supleanti care, la data validării, fac dovada faptului că sunt înscrisi în partidul politic, alianta politică sau alianta electorală pe a cărei listă au candidat în alegeri”.

Asadar, atribuirea mandatului în cazurile de vacantă enumerate la art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 se poate face doar în urma unui vot exprimat de corpul electoral, în cadrul unor alegeri partiale de completare a structurii consiliului local sau judetean respectiv, iar nu prin modalitatea reglementată prin

textul de lege criticat.

Curtea semnalează că, în cadrul procesului de reexaminare a dispozitiilor declarate neconstitutionale, pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale si în functie de solutiile adoptate, Parlamentul urmează să analizeze si incidenta acestora asupra prevederilor art. 96 în ansamblul său.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Partidul Conservator - Organizatia Judeteană Mures si de Vasile Dobrescu în Dosarul nr. 289/102/2007 (număr format vechi 420/2007) al Tribunalului Mures - Sectia civilă si constată că prevederile art. 96 alin. (10) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 3

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Ion Marinescu în Dosarul nr. 12.947/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât criticile vizează aspecte privind interpretarea si aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.947/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie

ridicată de Ion Marinescu într-un proces civil având ca obiect o rectificare de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale si celor din actele internationale invocate, deoarece stabilesc două categorii de cetăteni, o categorie de cetăteni al cărei drept de proprietate se bazează pe dispozitiile din dreptul comun, respectiv art. 480 din Codul civil, si o altă categorie al cărei drept de proprietate „este limitat prin dispozitia primarului, dispozitie care este un act administrativ cu caracter unilateral”.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la principiul egalitătii. În ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că

înscrierea în cartea funciară are efect de opozabilitate si nu efect constitutiv de drepturi, astfel că nu se poate sustine încălcarea acestui drept constitutional.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) si art. 44 alin. (2) din Constitutie. În ce priveste încălcarea dispozitiilor art. 73 din Legea fundamentală, consideră că acest text constitutional nu este incident în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cărora „Hotărârea judecătorească definitivă si irevocabilă sau, în

cazurile prevăzute de lege, actul autoritătii administrative va înlocui acordul de vointă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.

Textele constitutionale considerate de autorul exceptiei ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului coroborat cu prevederile primului Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a

libertătilor fundamentale, art. 73 ce priveste categoriile de legi si art. 44 alin. (2) cu referire la garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Textul de lege criticat dispune că hotărârea judecătorească definitivă si irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autoritătii administrative va înlocui acordul de vointă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.

Aceste prevederi constituie o exceptie de la regula înscrisă în alineatul (1) al art. 20 al Legii nr. 7/1996, potrivit căruia înscrierea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale asupra unui imobil în cartea funciară se va face pe baza actului translativ de proprietate, existând asadar acordul titularului pentru realizarea înscrierii pe numele noului proprietar.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică de fapt temeiurile legale ale dreptului de proprietate, făcând o comparatie între valoarea juridică a unei vânzări-cumpărări si dispozitia primarului de restituire a imobilului. Aceste aspecte vizează în realitate aplicarea si

interpretarea legii.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată”, aplicarea si interpretarea unei legi constituind în exclusivitate atribute ale instantelor judecătoresti, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Ion Marinescu în Dosarul nr. 12.947/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 9

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, exceptie invocată de Octavian Gheorghe Micu în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006) al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că Directia Silvică Sibiu a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006), Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si art. 97 alin. (3) din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, exceptie invocată de Octavian Gheorghe Micu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât consacră o dublă reglementare a aceleiasi infractiuni. Autorul exceptiei arată că, în cauză, prin Rezolutia din 21 septembrie 2005 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art. 97 alin. 3 si art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, iar ulterior procurorul a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu, dând o altă încadrare juridică faptei, respectiv art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998. În opinia sa, a fost creată astfel situatia ca pentru aceleasi fapte să se demareze două proceduri care au condus la trimiterea în judecată pentru aceeasi faptă pentru care anterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, lucru care nu ar fi fost posibil fără existenta dublei incriminări ce se regăseste atât într-o lege organică, cât si într-o ordonantă de Guvern.

Judecătoria Medias arată că „exceptia nu se încadrează în cazurile de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind, deci, admisibilă”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, cu modificările ulterioare, si art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998:

Când valoarea arborilor, puietilor sau lăstarilor tăiati, distrusi ori scosi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”;

- Art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic: „Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât pretul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstitutionale fată de art. 11 si art. 20 din Legea fundamentală, privind dreptul national si dreptul intern, respectiv tratatele internationale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind legalitatea pedepsei, precum si fată de cele ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea, prin lege organică, a infractiunilor, pedepselor si regimului executării acestora si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii acelorasi prevederi legale, în raport de aceleasi critici vizând, în esentă, dubla incriminare a aceleiasi infractiuni. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 640 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 26 ianuarie 2006, a cărei solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precum si

considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Cât priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la modul de interpretare si de aplicare a legii de către organele de urmărire penală, care au dispus trimiterea sa în judecată după ce, anterior, pentru aceeasi faptă, dispuseseră scoaterea de sub urmărire penală, acestea nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Competenta de a aprecia dacă, în raport de situatia de fapt, măsurile dispuse de organele de urmărire penală sunt legale, precum si cu privire la incidenta, în cauză, a textelor de lege criticate, revine instantelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national si ale art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, exceptie invocată de Octavian Gheorghe Micu în Dosarul nr. 1.463/257/2006 (număr în format vechi 2.798/2006) al Judecătoriei Medias.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 12

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Otelul” - S.A. din Galati în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.358/44/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Otelul” - S.A. din Galati într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect solutionarea recursului introdus împotriva sentintei prin care Curtea de Apel Galati a admis cererea de suspendare a executării unei decizii emise de Directia Generală a Finantelor Publice Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat limitează accesul liber la justitie, adăugând o conditie suplimentară de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, si anume depunerea unei garantii la nivelul sumei contestate, „conditie care are semnificatia drastică a unui veritabil fine de neprimire”. Precizează că „îngrădirea este cu atât mai evidentă cu cât efectele nedepunerii garantiei la nivelul sumei contestate nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instantă”. Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios

administrativ si fiscal apreciază că depunerea unei garantii la nivelul sumei contestate nu încalcă dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Avocatul Poporului consideră că instituirea obligatiei cuprinse în dispozitiile art. 185 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 are ca scop evitarea exercitării cu reacredintă a dreptului de a solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal, astfel că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si a motivării scrise formulate de autorul exceptiei, prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, prevederi având următoarea redactare:

- Art. 185 alin. (2): „(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu conditia depunerii unei garantii la nivelul sumei contestate.”

La data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate (7 iunie 2007), prevederile art. 185 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aveau însă un alt continut decât cel avut în vedere de autorul exceptiei, fiind modificate prin art. I pct. 38 din Ordonanta Guvernului nr. 35/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.

După republicarea Codului de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele au căpătat o nouă numerotare, iar în prezent prevederile criticate de autorul exceptiei se găsesc, într-o formă modificată, în cuprinsul art. 215.

Asadar, Curtea va examina constitutionalitatea dispozitiilor art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, care au următoarea redactare:

- Art. 215 alin. (2): „(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanta competentă poate suspenda  executarea, dacă se depune o cautiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cautiune de până la 2.000 lei.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii constitutionale: art. 21 care garantează accesul liber la justitie, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 126 alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice. De asemenea, autorul exceptiei îsi raportează critica si la dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, si la prevederile art. 2 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care instituie în sarcina statelor-părti obligatia de a garanta dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în noua redactare a textului de lege, nu poate retine critica formulată de autorul exceptiei, referitoare la restrictionarea accesului liber la justitie ca urmare a valorii exagerate a cautiunii ce trebuia depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal. Prin modificarea legislativă, pe care autorul exceptiei nu a avut-o în vedere la data ridicării exceptiei, legiuitorul a înlăturat din textul de lege, în varianta criticată, acea conditie privitoare la depunerea unei cautiuni egale cu suma contestată, stabilind că instanta poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal dacă petentul depune o cautiune a cărei valoare a fost diminuată în mod substantial, instanta urmând să o fixeze astfel încât să nu depăsească 20% din cuantumul sumei contestate. Prin urmare, în prezent, prevederile art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt

în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale si conventionale invocate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club „Otelul” - S.A. din Galati în Dosarul nr. 3.358/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 13

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13

din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Neculai N. Matei în Dosarul nr. 1.326/110/6.518/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza, fiind în stare de judecată, autorul exceptiei solicită admiterea acesteia, sustinând aceleasi motive de neconstitutionalitate pe care le-a invocat în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile vizează aspecte privind interpretarea si aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.326/110/6.518/2006, Tribunalul Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Neculai N. Matei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că „textul criticat nu este lămurit si explicit, permitând ca orice cetătean să invoce orice sustinere fără acte juridice concludente, fără ca acestea să poată fi verificate în vreun fel, ca în final, prin aceste probe nedefinite, să se obtină o proprietate atestată, desi de foarte multe ori acestia au calitatea de detentori precari. Astfel, într-o abordare strictă a acestui text, cetătenii nu mai sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii, fără discriminări. O asemenea abordare pe un text de lege impropriu, nedefinit creează fără dubiu inegalităti, privilegii si discriminări, dovedind astfel că unele persoane pot fi mai presus de lege”. De asemenea, mai sustine că „acceptarea unei mosteniri este de multe ori falsă, a

creat si creează numeroase erori judiciare si în acelasi timp a afectat si afectează dreptul de proprietate privată, precum si valorile esentiale ale omului mentionate în Declaratia Universală a Drepturilor Omului.”

Tribunalul Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că, din examinarea sustinerilor autorului exceptiei, rezultă că exceptia priveste doar alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 18/1991. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate consideră că acestea se referă la o omisiune de reglementare.

Pentru aceste motive consideră exceptia ca inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd următoarele: „(1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotărârii

judecătoresti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea mostenirii.

(2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi această calitate, î ntrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotitirepusi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati că au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinată pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate contravin următoarelor dispozitii constitutionale: art. 1 alin. (4) referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) si (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii private. De asemenea, este invocată încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Examinând exceptia, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei vizează, în realitate, lipsa de claritate a textului de lege criticat. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată”, aplicarea si interpretarea unei legi constituind în exclusivitate atribute ale instantelor judecătoresti, care la solutionarea litigiului se vor pronunta în baza unor probe legale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Neculai N. Matei în Dosarul nr. 1.326/110/6.518/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 16

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3

din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasilică Ilascu în Dosarul nr. 3.778/39/2006 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si asistat de apărătorul ales, cu delegatie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului exceptiei pune concluzii de admitere a acesteia, sens în care depune si note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.778/39/2006, Curtea de Apel Suceava - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasilică Ilascu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui apel în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin”(1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, art. 21 alin”(1) - (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin”(1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece creează pentru inculpat un regim discriminator în fata legii în raport cu celelalte părti, fiind privat de contradictorialitatea procesului si de dreptul de administrare a probelor în fata instantei în mod nemijlocit.

Curtea de Apel Suceava - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de urmat în situatia în care ascultarea unui martor nu mai este posibilă, nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, a accesului liber la justitie si nici celor referitoare la dreptul la apărare.

Potrivit art. 30 alin”(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi, acestea aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.

De asemenea, art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală nu este de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si nu contine vreo normă contrară dreptului părtilor la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul urmăririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 704 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712

din 22 octombrie 2007, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Vasilică Ilascu în Dosarul nr. 3.778/39/2006 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 20

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi -magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Adjud în Dosarul nr. 264/91/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin consilier juridic Ionel-Manuel Pascaru, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent mentionează faptul că autorul exceptiei a transmis Curtii Constitutionale concluzii scrise prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Subliniază faptul că prin aceasta nu sunt vizate aspecte referitoare la competenta instantelor de judecată sau procedura de judecată, ci se arată o abatere gravă de la Constitutie, constând în caracterul permisiv si general al prevederilor criticate, datorat constructiei imperfecte sau incomplete a acestora.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul autorului exceptiei. Acesta sustine admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru aceleasi motive formulate în fata instantei si depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât autorul exceptiei urmăreste, în realitate, completarea legii, precum si explicatii specifice operatiunilor de interpretare si aplicare a acesteia, ceea ce excedează însă competentei Curtii

Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 264/91/2007, Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind

procedura somatiei de plată.

Exceptia a fost ridicată de Primăria Municipiului Adjud într-o cerere având ca obiect solutionarea unei exceptii de nelegalitate a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 52 alin. (2) si ale art. 11, invocate, deoarece, derogând de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - lege organică -, acesta prevede aplicarea procedurii somatiei de plată pentru judecarea litigiilor ce derivă din nerespectarea obligatiilor asumate printr-un contract administrativ, cum este contractul de executie de lucrări publice. În opinia sa, o astfel de cauză ar trebui să apartină competentei materiale de judecată a instantei de contencios administrativ, prevederile legale criticate intrând astfel în conflict si cu art. 1 alin. (1) si art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal opinează în sensul netemeiniciei criticilor de neconstitutionalitate, având în vedere că dispozitiile de lege criticate nu se opun liberului acces la justitie al persoanelor, procedura somatiei de plată fiind una de exceptie pentru cazuri special si limitativ prevăzute în cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 5/2001. De altfel, exceptia de fată nu pune în discutie neconstitutionalitatea unui text de lege, ci, mai degrabă,

oportunitatea de a urma sau nu o anumită procedură jurisdictională.

 Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu aduc atingere prevederilor art. 52 din Constitutie. În ceea ce priveste invocarea art. 11 din Legea fundamentală, apreciază că, sub acest aspect, exceptia de

neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, norma constitutională invocată nu are incidentă asupra continutului dispozitiilor legale criticate, iar, pe de altă parte, autorul exceptiei nu motivează în niciun fel această pretinsă contradictie, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 52 alin. (2) si ale art. 126 alin. (2) din Constitutie. Apreciază, de asemenea, că art. 11 din Legea fundamentală, invocat, nu are incidentă în cauză si că, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizează o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit dejudecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul legal criticat are următorul continut: „(1) Cererile privind somatia de plată se depun la instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.”

Autorul exceptiei consideră că textul de lege mentionat încalcă prevederile art. 52 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora conditiile si limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, precum si ale art. 11 din aceasta, referitoare la raportul dintre dreptul international si dreptul intern.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată au mai fost examinate sub aspectul conformitătii lor cu normele Legii fundamentale.

Astfel, Curtea s-a pronuntat în numeroase rânduri în sensul constitutionalitătii textului de lege criticat, atât cu prilejul examinării Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 în ansamblul ei, exemplu fiind Decizia nr. 659 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie

2006, cât si cu ocazia sesizării sale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din acest act normativ, exceptie solutionată prin Decizia nr. 391 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 31 mai 2006.

Pentru argumentele retinute în deciziile amintite si care îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

De altfel, Curtea observă că autorul exceptiei formulează critici prin care urmăreste modificarea sau completarea actului normativ atacat, ceea ce nu poate fi primit de Curte, în conditiile în care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la

care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Adjud în Dosarul nr. 264/91/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 63

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Stejarul Nou” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 0160/99/2005 al Curtii de Apel Iasi - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 0160/99/2005, Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Stejarul Nou” - S.R.L. din Iasi cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei nr. 392/S din 12 decembrie 2006 pronuntate de Tribunalul Iasi - Judecător-sindic într-o cauză comercială având ca obiect falimentul.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 44, „deoarece atragerea răspunderii personale se poate face numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, fără ca acest drept să apartină tuturor creditorilor falitului”.

Curtea de Apel Iasi - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele :

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu următorul continut: „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului,

judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre

următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităti care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) în luna precedentă încetării plătilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferintă unui creditor, în dauna celorlalti creditori.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie si art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece critica se referă la omisiunea reglementării ipotezei în care creditorii „să se adreseze judecătorului-sindic pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si a oricăror alte persoane care au cauzat starea de insolventă a persoanei juridice”.

Or, controlul de constitutionalitate nu poate privi omisiuni de reglementare, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Stejarul Nou” - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 0160/99/2005 al Curtii de Apel Iasi - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 65

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Net Soft Systems” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 25.841/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde avocatul Maria Dogaru pentru partea Societatea Comercială „Konstanza Construct” - S.R.L. din Comuna Domnesti - Ilfov. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 25.841/3/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Net Soft Systems” - S.R.L. din Cluj-Napoca cu ocazia solutionării recursului declarat de Societatea Comercială „Konstanza Construct” - S.R.L. din Comuna Domnesti, judetul Ilfov, împotriva Sentintei comerciale nr. 3.041 din 9 noiembrie 2006, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comercială.

            În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) si ale art. 53 alin. (1), deoarece „determină solutionarea cu întârziere a cauzei în ansamblul ei si, totodată, restrânge exercitiul drepturilor”. Astfel, „partea nemultumită va putea ataca întotdeauna hotărârea pronuntată, indiferent dacă este sau nu temeinică si legală”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercialăconsideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupraexceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: ( ... )

9. când hotărârea pronuntată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor drepturi

sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că art. 304 din Codul de procedură civilă reglementează expres si limitativ motivele de recurs, pct. 9 al acestui articol vizând situatia în care instanta de judecată pronuntă o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii.

Aceste dispozitii constituie norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Solutia legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, fără a se încălca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Astfel s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 909 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007 asupra constitutionalitătii art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Net Soft Systems” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 25.841/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman