MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 118         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 februarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.134 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 32 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 55 din 31 ianuarie 2008 privind exceptia de neconstitutionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Decizia nr. 56 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil

 

Decizia nr. 58 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 60 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 64 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.134

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Magyara Robert în Dosarul nr. 12.845/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 22 noiembrie 2007 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la data de 27 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.845/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Exceptia a fost ridicată de Magyara Robert cu prilejul solutionării unei actiuni având ca obiect drepturi bănesti cuvenite în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, potrivit căruia persoanele cu handicap care sunt retinute sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate nu pot beneficia de prestatiile prevăzute la art. 57 alin”(4) din Legea nr. 448/2006, este contrar dispozitiilor art. 50 si art. 16 alin”(2) raportat la art. 1 alin”(5) din Constitutie. În acest sens, arată că are nevoie de o serie de bunuri pe care administratia penitenciarului nu i le poate oferi, iar indemnizatia lunară ce i s-ar cuveni în calitate de persoană cu handicap accentuat ar fi în măsură să satisfacă nevoile sale pe durata cât se află în penitenciar.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că excluderea anumitor categorii de la beneficiul prestatiei sociale conferite de dispozitiile art. 57 alin”(4) din Legea nr. 448/2006 are la bază două consideratii, respectiv faptul că persoanele cu handicap se află fie în îngrijirea si protectia unui asistent personal profesionist, fie în institutii în care se asigură întretinerea completă, asigurându-se astfel protectia specială de care trebuie să se bucure această categorie de persoane. În ceea ce priveste textul de lege criticat, consideră că acesta se referă la cea de-a doua ipoteză, astfel că persoanele arestate, retinute ori aflate în detentie sunt protejate potrivit art. 50 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin”(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat este constitutional, fiind reglementat în considerarea unei situatii speciale, anume aceea că în perioada arestului, retinerii sau detentiei, persoana cu handicap beneficiază de întretinere completă în centrele de detentie. În acelasi timp, arată că autorul exceptiei critică de fapt o omisiune legislativă, urmărind completarea art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006, fapt pentru care exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstitutionale. În acest sens, arată că excluderea persoanelor private de libertate de la beneficiul bugetului personal complementar lunar si de la indemnizatia lunară nu se justifică în mod obiectiv si rezonabil în raport de situatia celorlalte persoane cu handicap, care, desi nu beneficiază de buget personal complementar lunar si de indemnizatia lunară, beneficiază de o protectie specială din partea statului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin”(1), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, asa cum a fost modificată prin art. I pct. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 14/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2007, aprobată prin Legea nr. 275/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17 octombrie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare: - Art. 57 alin”(6) lit. b): „Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):[...]

(b) persoanele cu handicap care sunt retinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada retinerii, arestării ori a detentiei;”.

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi constitutionale: art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap, art. 16 alin”(2) care prevede că

„Nimeni nu este mai presus de lege” si art. 1 alin”(5) potrivit căruia „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 50 din Constitutie consacră dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protectie specială, sens în care statul trebuie să asigure realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viata comunitătii. Prin urmare, această normă constitutională se referă la obligatia statului de a asigura egalitatea de sanse a persoanei cu handicap în raport cu restul comunitătii, fără a interzice ca, în vederea unor situatii speciale, să fie instituite mijloace specifice de protectie pentru diferitele categorii de persoane cu handicap, în deplin acord cu principiul egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 alin”(1) din Constitutie.

Astfel, potrivit acestui din urmă text constitutional, situatii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferentiat.

În situatia textului de lege criticat, Curtea constată că exceptia instituită de legiuitor are în vedere faptul că, în perioada arestării, detinerii ori retinerii, statul va acorda un regim special persoanelor cu handicap, astfel că prestatiile sociale de care ar urma să beneficieze aceste persoane, potrivit art. 57 alin”(4) din Legea nr. 448/2006, se regăsesc, în fapt, în măsurile speciale prin care administratia penitenciarelor sau a locurilor de arest asigură protectia persoanelor cu handicap.

De altfel, Curtea observă că persoanele prevăzute la art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 nu sunt singurele categorii de persoane exceptate de la indemnizatiile prevăzute de alin. (4) al aceluiasi articol, în aceeasi situatie găsindu-se si adultii cu handicap îngrijiti si protejati în centre rezidentiale publice, cu exceptia centrului de tip respiro si adultii cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri, aflati în îngrijirea si protectia asistentului personal profesionist.

În sensul celor arătate, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 605 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, când a statuat că art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 nu este contrar prevederilor art. 50 si art. 16 alin”(1) din Constitutie.

În ceea ce priveste conformitatea dintre textul de lege criticat si dispozitiile art. 16 alin”(2) si art. 1 alin”(5) din Constitutie, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin”(4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin”(6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată de Magyara Robert în Dosarul nr. 12.845/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 noiembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Ministerul

Administratiei si Internelor (în prezent Ministerul Internelor si Reformei Administrative) în Dosarul nr. 13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal se prezintă, personal si asistată de avocat Corneliu Liviu Popescu, partea Ileana Ruxandra Rotaru. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza, fiind în stare de judecată, avocatul Corneliu Liviu Popescu solicită, în principal, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibilă, având în vedere că Legea nr. 247/2005 a fost adoptată în urma angajării răspunderii

Guvernului asupra proiectului de lege privind reforma în domeniile proprietătii si ale justitiei, or, autorul exceptiei este o autoritate care se află în subordinea Guvernului. În subsidiar, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată pentru aceleasi motive pe care le-a sustinut în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 13.209/3/2006 (1.820/2006), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată de Ministerul Administratiei si Internelor (în prezent Ministerul Internelor si Reformei Administrative) într-un apel declarat într-un litigiu având ca obiect o contestatie la Legea nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii, întrucât reglementează posibilitatea de a ataca decizii emise sub imperiul legii vechi, fie prin stabilirea unei noi căi de atac, inexistentă la momentul emiterii deciziilor, fie prin stabilirea unui nou termen de prescriptie, desi cel reglementat de vechea lege era împlinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul fostilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această solutie este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contine nicio dispozitie cu caracter retroactiv, urmând a-si găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit căruia „Deciziile sau dispozitiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autoritătilor administratiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, si nevalorificate, pot fi atacate la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul unitătii detinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitătii legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Textul de lege criticat dispune că deciziile sau dispozitiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autoritătilor administratiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, si nevalorificate, pot fi atacate la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul unitătii detinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Autorul exceptiei critică acest text pe motiv că încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii, datorită introducerii unei noi căi de atac pentru o decizie emisă anterior, si stabilirii unui nou termen de prescriptie desi, la momentul intrării în vigoare a legii noi, acesta era împlinit.

Analizând aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate sunt dispozitii procedurale, iar legile de procedură sunt, asa cum a statuat în jurisprudenta sa, în principiu, de imediată aplicare.

Pe de altă parte, Curtea, în jurisprudenta sa, ca de exemplu Decizia nr. 364 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, referindu-se la principiul neretroactivitătii, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de actiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul fostilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această solutie este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Ministerul Administratiei si Internelor (în prezent Ministerul Internelor si Reformei Administrative) în Dosarul nr.13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curtii de Apel Bucuresti -

Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 6

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 1.456/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei. Acesta solicită admiterea exceptiei, depunând, în acest sens, note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat nu împiedică accesul liber la justitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.456/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mohamed Sadek într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva sentintei prin care Curtea de Apel Bucuresti i-a respins plângerea împotriva dispozitiei de părăsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât nu prevede decât o singură cale de atac împotriva dispozitiei de părăsire a teritoriului, sentinta prin care instanta solutionează cererea de anulare a acesteia fiind definitivă si irevocabilă. Se sustine că „dreptul de acces la tribunale este absolut, în sensul că accesul liber la justitie are semnificatia asigurării accesului la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac”, iar conditiile prevăzute de textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât îi privesc doar pe cetătenii străini. În fine, autorul exceptiei consideră că normele criticate Înu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile si precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate de autorul acesteia. Face referire si la deciziile prin care Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din ordonanta de urgentă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004 (modificat prin art. I pct. 39 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007). Din notele scrise ale autorului exceptiei rezultă că acesta a avut în vedere si prevederile art. 82 alin. (1) din ordonanta de urgentă (modificate prin art. I pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007). Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 82 alin. (1) si (2): „(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucuresti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competentă se află formatiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanta solutionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instantei este irevocabilă.

(2) În cazul străinilor prevăzuti la art. 80 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanta se pronuntă în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă si irevocabilă.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 - Accesul liber la justitie si ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, prevederilor art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care statuează dreptul la un recurs efectiv, si celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventia mentionată, referitoare la dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea accesului liber la justitie, întrucât textele de lege criticate oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justitie legalitatea si temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instantă judecătorească independentă si impartială. De aceea, nu se poate sustine nici că sunt nesocotite prevederile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la un recurs efectiv, autorul exceptiei beneficiind de posibilitatea, valorificată, de altfel, în mod concret, de a se adresa unei instante nationale, în spetă curtea de apel.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 129 din Legea fundamentală, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că este de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti si modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune posibilitatea celor interesati de a le exercita, în conditiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecătoresti si la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia.

Invocarea dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu este incidentă în cauza de fată, întrucât prevederile internationale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdictie exclusiv în materie penală, or prevederile criticate sunt de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele exceptii chiar în materie penală.

Prin Decizia nr. 243 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 martie 2006, Curtea s-a pronuntat, prin prisma unor critici similare asupra dispozitiilor art. 82 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 în formularea anterioară modificărilor survenite prin Legea nr. 56/2007 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007.

Cu acel prilej Curtea a constatat că procedura de solutionare a cererilor în justitie, formulate de străini în temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, este o procedură specială si accelerată, iar caracterul definitiv si irevocabil al hotărârilor pronuntate în solutionarea contestatiilor formulate împotriva dispozitiilor de părăsire a teritoriului României, emise de Autoritatea pentru străini, este justificat de celeritatea cu care trebuie solutionate cererile în materia străinilor. Acelasi rationament este aplicabil si noilor reglementări, care au modificat denumirea actului administrativ emis de autoritatea competentă, fiind vorba în prezent despre decizii de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări, dar a căror finalitate este însă aceeasi, si anume îndepărtarea de pe teritoriul României a acelor străini care nu mai îndeplinesc conditiile legale de sedere.

În ceea ce priveste critica referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât, în sustinerea acesteia, autorul exceptiei are în vedere egalitatea de tratament juridic dintre cetătenii români si cei străini, or, prin ipoteză, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 se adresează exclusiv străinilor aflati pe teritoriul României. În ceea priveste pretinsa lipsă de precizie si claritate a textelor de lege criticate, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o problemă de constitutionalitate. Maniera de redactare a normelor legale nu poate fi cenzurată de instanta de contencios constitutional, aspectele legate de interpretarea si aplicarea reglementărilor legale intrând în competenta instantelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 1.456/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 32

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Megani” - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.856/42/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.856/42/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Megani” - S.A. din Târgoviste într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat de Ministerul Economiei si Finantelor împotriva sentintei Curtii de Apel Ploiesti prin care s-a anulat decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece conditiile de autorizare pentru un antrepozit fiscal si obligatiile antrepozitarului autorizat sunt atât de oneroase si de restrictive încât apar incompatibile cu statul de drept.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează că dispozitiile criticate sunt constitutionale deoarece reglementarea unor măsuri menite să asigure plata accizelor datorate sau prevederea posibilitătii de a fi revocată autorizatia nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la libertatea economică, această libertate exercitându-se numai în conditiile legii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin măsurile prevăzute de dispozitiile criticate, statul îsi îndeplineste obligatia de a asigura libertatea comertului.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora sunt garantate în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispozitii modificate prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.

În prezent, dispozitiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 180 (Conditii de autorizare) alin. (1) lit. b): „Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizatia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii: [...] b) locul este amplasat, construit si echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme;”;

- Art. 183 (Obligatiile antrepozitarului autorizat) alin. (1) lit. c): „Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini următoarele cerinte: [...]

c) să tină evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare si produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale si expediate din antrepozitele fiscale, si să prezinte evidentele corespunzătoare, la cererea autoritătilor fiscale competente;”;

- Art. 185 (Anularea, revocarea si suspendarea autorizatiei) alin. (3): „Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizatia pentru un antrepozit fiscal si în cazul în care s-a pronuntat o hotărâre definitivă pentru o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările si completările ulterioare.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 45 privind libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate din Codul fiscal stabilesc conditiile de autorizare a unui antrepozit fiscal si obligatiile antrepozitarului autorizat. De asemenea, legiuitorul a instituit sanctiuni pentru nerespectarea acestor obligatii, ceea ce dă expresie obligatiei statului de a asigura protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară, în deplină concordantă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, acest imperativ nu poate fi realizat decât prin respectarea legislatiei economice, în ansamblul său, de către toate persoanele care participă la activitatea economică, statul având nu numai dreptul, dar si obligatia de a interveni pentru crearea unui cadru juridic corespunzător apărării intereselor generale.

Astfel, Curtea retine că sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate potrivit cărora instituirea unor conditii de autorizare a unui antrepozit fiscal si a obligatiilor antrepozitarului autorizat contravin libertătii economice sunt neîntemeiate, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 45 din Constitutie, accesul liber al persoanei la o activitate economică si la libera initiativă se realizează în conditiile legii.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora România este stat de drept, Curtea constată că acestea nu au relevantă în solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) si ale art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Megani” - S.A. din Târgoviste în Dosarul nr. 1.856/42/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 55

din 31 ianuarie 2008

privind exceptia de neconstitutionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată în Dosarul nr. 7.891/105/2005 (număr în format vechi 7.894/2005) al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde Casa Natională de Asigurări de Sănătate si Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, prin reprezentantii legali: Ana Maria Florea si, respectiv, Zbârlea Gheorghe, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.570D/2007 si nr. 1.571D/2007, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată în dosarele nr. 7.894/105/2005 (număr în format vechi 7.897/2005) si nr. 7.890/105/2005 (număr în format vechi 7.893/2005) ale Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată că sunt prezente aceleasi părti ca si în cazul Dosarului nr. 1.569D/2007, procedura de citare fiind legal îndeplinită fată de părtile lipsă.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 1.570D/2007 si nr. 1.571D/2007 la Dosarul nr. 1.569D/2007, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării, întrucât dosarele au acelasi obiect.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.570D/2007 si nr. 1.571D/2007 la Dosarul nr. 1.569D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantii legali ai Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si ai Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti pun concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în acelasi sens.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 21 septembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 7.891/105/2005 (număr în format vechi 7.894/2005), nr. 7.894/105/2005 (număr în format vechi 7.897/2005), nr. 7.890/105/2005 (număr în format vechi 7.893/2005), Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti.

Exceptia a fost ridicată de: Stefania Gheorghe, Liviu Constantin Stanimir, Paul Mihail Spânu, Constantin Toader, Nicolae Dan Damian, Florentin Cojanu, Cristian Constantin Coman, Aurelian Preda, Florin Petre, Dănut Toma, Vasile Gheorghe, Ilie Valentin Ivănescu, Stefan Valentin Beznea, Iisoara Manolache, Alexandru Manolache, Nicolae Constantin, Florian Tută, Gabriel Ion Ciulac, Dumitru Marian Fofircă, Alexandru Vrânceanu, Vasile Gârbea, Vasile Miclea, Ovidiu Nicolae Ciobanu, Gabriel Balea si Ovidiu Badea, Gheorghe Tudose, Fănică Chelba, Daniel Bobeică, Victor Cristian Andreescu, Nicolae Mădălin Dumitrache, Georgian Costin Anton, Gabriel Dan Pandele, Costinel Sindrilaru, Iulian Tănase, Cristian Horatiu Grigore, Ion Baciu, Ion Lapte, Angelo Neacsu, Constantin Burdusel, Florin Burlan, Cristian Petronel Achim, Elena Marcu, Constantin Radu, Constantin Cătălin Ene, Ionel Minea, Nicolae Tudor, Ion Băncilă, Adrian Ionut Opris, Florian Nicolae, Viorel Toma, Cătălin Viorel Stanciu, Gheorghe Stoian, Nicolae Toma, Dumitru Rădulescu, Mihai Muc, Gheorghe Dinu, Marian Gerea, Mihail Poenaru, Lucian Spătaru, Florian Marius

Nitu, Florica Schiau, Valentin Adrian Panait si Vasile Mirel Furtună în cauze având ca obiect solutionarea unor litigii de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 contravine dispozitiile art. 26 alin. (1), art. 33 alin. (1), art. 41 alin. (2) si art. 53 din Constitutie, întrucât prevederile hotărârii mentionate restrâng dreptul acordat politistilor prin Legea nr. 80/1995 si Legea nr. 360/2002.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă consideră că Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 este neconstitutională în integralitatea sa, fiind contrară dispozitiilor constitutionale invocate în motivarea exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 19 iunie 2003.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este inadmisibilă în raport cu dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „(1) Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...].

(6) Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.[...]”

Asa fiind, Curtea constată, totodată, că Tribunalul Prahova - Sectia civilă trebuia să aplice aceste dispozitii si, fără a mai sesiza Curtea Constitutională, să respingă, printr-o încheiere motivată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003, întrucât acest act normativ nu face parte din categoria actelor prevăzute de art. 146 lit. d) din Constitutie, text potrivit căruia Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial”.

Întrucât instanta nu s-a conformat dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, iar instanta de contencios constitutional a fost totusi sesizată, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti,  exceptie ridicată de Stefania Gheorghe, Liviu Constantin Stanimir, Paul Mihail Spânu, Constantin Toader, Nicolae Dan Damian, Florentin Cojanu, Cristian Constantin Coman, Aurelian Preda, Florin Petre, Dănut Toma, Vasile Gheorghe, Ilie Valentin Ivănescu, Stefan Valentin Beznea, Iisoara Manolache, Alexandru Manolache, Nicolae Constantin, Florian Tută, Gabriel Ion Ciulac, Dumitru Marian Fofircă, Alexandru Vrânceanu, Vasile Gârbea, Vasile Miclea, Ovidiu Nicolae Ciobanu, Gabriel Balea si Ovidiu Badea, Gheorghe Tudose, Fănică Chelba, Daniel Bobeică, Victor Cristian Andreescu, Nicolae Mădălin Dumitrache, Georgian Costin Anton, Gabriel Dan Pandele, Costinel Sindrilaru, Iulian Tănase, Cristian Horatiu Grigore, Ion Baciu, Ion Lapte, Angelo Neacsu, Constantin Burdusel, Florin Burlan, Cristian Petronel Achim, Elena Marcu, Constantin Radu, Constantin Cătălin Ene, Ionel Minea, Nicolae Tudor, Ion Băncilă, Adrian Ionut Opris, Florian Nicolae, Viorel Toma, Cătălin Viorel Stanciu, Gheorghe Stoian, Nicolae Toma, Dumitru Rădulescu, Mihai Muc, Gheorghe Dinu, Marian Gerea, Mihail Poenaru, Lucian Spătaru, Florian Marius Nitu, Florica Schiau, Valentin Adrian Panait si Vasile Mirel Furtună în dosarele nr. 7.891/105/2005 (număr în format vechi 7.894/2005), nr. 7.894/105/2005 (număr în format vechi 7.897/2005) si nr. 7.890/105/2005 (număr în format vechi 7.893/2005) ale Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 56

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Motul” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 3.243/325/2007 al Tribunalului Timis – Sectia

comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că nu se evidentiază o contrarietate între prevederile criticate si dispozitiile constitutionale invocate, critica autorului exceptiei făcând referire la aspecte de interpretare si aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.243/325/2007, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Motul” - S.R.L. într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva sentintei civile prin care sa respins, ca neîntemeiată, plângerea contraventională.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că, prin aplicarea prevederilor art. 1.169 din Codul civil în procedura de solutionare a plângerii contraventionale, se încalcă prevederile art. 21 din Constitutie care garantează accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile art. 1.169 din Codul civil nu încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutia României, întrucât în materie contraventională aplicarea principiului enuntat de textul de lege criticat este particularizată fată de dispozitiile art. 33 si 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prin faptul că instanta administrează toate probele pe care le consideră necesare pentru verificarea temeiniciei si legalitătii procesului-verbal, nefiind vorba despre o probatiune rămasă exclusiv în sarcina petentului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu dispozitiile constitutionale privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1.169 din Codul civil, cu următorul continut:

„Cel ce face o propunere înaintea judecătii trebuie să o dovedească.” Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin prevederile criticate sunt încălcate dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că motivul de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstitutionale prevederile actelor [...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”, alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege.

În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, „Justitia se înfăptuieste prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1.169 din Codul civil, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Motul” - S.R.L. în Dosarul nr. 3.243/325/2007 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 58

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gabriela Dăscălescu si Gheorghită Dăscălescu în Dosarul nr. 37.332/299/2006 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a comercială.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei si avocatul părtii Elena Pădureanu, cu împuternicire la dosar. Lipseste partea Maria Chiru, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorii exceptiei solicită admiterea acesteia, sens în care depun la dosar concluzii scrise.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Sustine, în esentă, că textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie, de vreme ce autorii acesteia se pot adresa instantei de judecată pe calea dreptului comun.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că textul de lege criticat nu încalcă niciuna dintre prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 37.332/299/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Gabriela Dăscălescu si Gheorghită Dăscălescu într-o cauză având ca obiect o actiune civilă privind recuperarea sporului de valoare adus unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că notiunea de chirias, stricto sensu, îngrădeste dreptul autorilor de a-si recupera investitiile de la persoana îndreptătită la restituire, textul de lege criticat fiind contrar dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie. În acest sens, retine cele statuate, în mod constant, în practica Curtii Constitutionale, si anume că principiul egalitătii în drepturi nu are semnificatia unei uniformităti de tratament juridic. În acelasi mod, consideră ca fiind neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate prin raportarea textului de lege la art. 21 din Constitutie. În fine, instanta de judecată arătă că excedează competentei Curtii Constitutionale completarea lacunelor legii supuse controlului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul continut: „Chiriasii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuintă prin îmbunătătirile necesare si utile.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că, prin prevederile de lege criticate, sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (1) si (2) relativ la caracterul unitar, impartial si egal al justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 48 din Legea nr. 10/2001 contine dispozitii în legătură cu dreptul la despăgubiri al chiriasilor pentru sporul de valoare, rezultat din îmbunătătirile necesare si utile, adus imobilelor cu destinatia de locuintă restituite în natură, precum si cu privire la sarcina suportării acestor despăgubiri, având în vedere situatia juridică a imobilului restituit.

Curtea constată că art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu instituie privilegii sau discriminări între cetăteni si nu încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor. Asa cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, principiul constitutional al egalitătii în drepturi nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

În cauză, Curtea constată că autorii exceptiei, fiind terti fată de raporturile contractuale existente între chirias si cel în sarcina căruia cade obligatia de despăgubire a acestuia pentru sporul de valoare adus imobilului, nu se află în aceeasi situatie juridică cu chiriasul. Prin calitatea cerută de textul de lege criticat pentru a putea formula o actiune civilă având ca obiect recuperarea sporului de valoare adus unui imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001, chiriasii se află într-o situatie juridică diferită fată de alte persoane fizice ce folosesc imobilul.

Pe de altă parte, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justitie, tertii putându-se adresa instantei pe calea dreptului comun, iar nu în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru aceleasi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justitia este unică, impartială si egală pentru toti, consacrat de art. 124 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gabriela Dăscălescu si Gheorghită Dăscălescu în Dosarul nr. 37.332/299/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 60

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Viorel Rotaru în Dosarul nr. 2.050/200/2007 al Judecătoriei Buzău – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.050/200/2007, Judecătoria Buzău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. Exceptia a fost ridicată de Viorel Rotaru într-o cauză având ca obiect judecarea actiunii civile formulate de acesta în contradictoriu cu Comisia locală Breaza pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor si Comisia judeteană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privind reconstituirea dreptului de proprietate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că lipsa posibilitătii persoanelor nemultumite de hotărârile comisiilor de fond funciar de a se adresa, în mod direct, instantelor de judecată, alternativ cu exercitarea procedurii administrative prealabile, contravine dispozitiilor art.21 alin”(3) si (4) din Legea fundamentală.

Judecătoria Buzău - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că hotărârea comisiei judetene poate fi atacată cu plângere la judecătorie, iar sentinta pronuntată de aceasta este supusă căii de atac a recursului la tribunal, astfel încât nu poate fi retinută încălcarea accesului liber la justitie consacrat de art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie si nici a dreptului la un proces echitabil prevăzut de alin. (3) al aceluiasi articol. De asemenea, în ceea ce priveste conformitatea prevederilor legale criticate cu art. 21 alin. (4) din Constitutie, se arată că activitatea comisiei locale si a comisiei judetene pentru aplicarea legilor fondului funciar se materializează în operatii tehnico-administrative si se derulează în cadrul unei proceduri necontencioase, deosebindu-se esential de procedura administrativ-jurisdictională care este generată de principiul contradictorialitătii. Astfel, instituirea obligativitătii sale nu contravine prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale referitoare la formularea plângerii împotriva hotărârii comisiei judetene, prin care s-au respins cererile de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, termenul si instanta competentă pentru solutionarea acesteia nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei si de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, modificată si completată prin titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Dispozitiile art. 12 alin. (1) au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, iar dispozitiile art. 12 alin. (4) au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 53 din Legea nr. 18/1991: „(1) Hotărârile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesati prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei judetene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”;

- Art. 12 din Legea nr. 1/2000: „(1) Comisiile comunale, orăsenesti sau municipale din unitătile administrativ-teritoriale pe care se află terenurile, împreună cu oficiile de cadastru si publicitate imobiliară vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, sau în sole situate în vecinătatea localitătilor, acceptate de fostii proprietari, cu asigurarea accesului la lucrările de hidroamelioratii, acolo unde ele există.

(2) În cazul în care pe suprafetele retrocedate sunt amplasate lucrări de hidroamelioratii, proprietarii pusi în posesie sunt obligati să asigure accesul si folosinta comună pentru toti proprietarii, la întreaga capacitate a acestora.

(3) Persoanele fizice si persoanele juridice, care au dreptul de acces si de folosintă comună la lucrările si instalatiile de hidroamelioratii, sunt obligate să exercite aceste drepturi cu bună-credintă, să nu afecteze starea de folosintă normală si să contribuie, proportional, la întretinerea si reparatia acestor lucrări si instalatii. Toti utilizatorii răspund solidar pentru daunele de orice fel aduse lucrărilor si instalatiilor în toate cazurile în care răspunderea nu poate fi individualizată.

(4) Procesul-verbal de delimitare împreună cu hotărârea comisiei locale vor fi supuse spre validare comisiei judetene, care este obligată să se pronunte în termen de 30 de zile de la primirea acestuia.

(5) Hotărârea comisiei judetene si, respectiv, procesul-verbal de delimitare si planul de situatie vor fi transmise societătilor comerciale, institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricolă, regiilor autonome si societătilor nationale cu profil agricol, precum si comisiilor locale, pentru a fi luate în considerare la întocmirea documentatiei necesare la stabilirea amplasamentelor potrivit legii, la punerea în posesie a titularilor, precum si la eliberarea titlurilor de proprietate.

(6) Împotriva hotărârii comisiei judetene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(7) Operatiunile prevăzute la alin. (5), inclusiv emiterea titlurilor de proprietate, se vor efectua în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că, prin prevederile de lege criticate, sunt încălcate dispozitiile art. 21 alin. (3) si (4) din Constitutie, potrivit cărora:

„(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, se reglementează atât procedura de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole si forestiere, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, cât si punerea în posesie a celor îndreptătiti si eliberarea titlurilor de proprietate.

Curtea retine că atributiile pe care le au comisiile judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole si forestiere se referă strict la solutionarea contestatiilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale si la validarea cererilor privind reconstituirea si constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar, ale Legii nr. 169/1997, precum si ale Legii nr. 1/2000, acestea exercitând, în acest sens, atributii administrativ-jurisdictionale.

Asadar, atributiile pe care Legea fondului funciar nr. 18/1991 si Legea nr. 1/2000 le dau în competenta comisiilor judetene se referă la măsuri de aplicare a acestora si nu sunt de natură a îngrădi accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

De altfel, în Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr.1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, Curtea a statuat faptul că procedura administrativ-jurisdictională constituie o măsura de protectie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justitie.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, hotărârile comisiei judetene pot fi supuse cenzurii instantelor de judecată, prin formularea unei plângeri la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, textul criticat fiind astfel în acord cu dispozitiile art. 21 alin. (4) din Constitutie. De altfel, dispozitiile de lege criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, în sensul că părtile au dreptul astfel la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Viorel Rotaru în Dosarul nr. 2.050/200/2007 al Judecătoriei Buzău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 64

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru Tineret” - S.A. - Sucursala Brăila în Dosarul nr. 308/44/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 308/44/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru Tineret” - S.A. - Sucursala Brăila.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 53, deoarece „alineatul în cauză nu reglementează ipoteza în care instanta respinge exceptia de neconstitutionalitate pe alte considerente decât inadmisibilitatea.”

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispozitii care au următorul continut: „Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece critica se referă la omisiunea reglementării ipotezei în care instanta de judecată respinge cererea de sesizare cu exceptia de neconstitutionalitate pe alte temeiuri decât inadmisibilitatea acesteia prevăzută în alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Or, controlul de constitutionalitate nu poate privi omisiuni de reglementare, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biroul de Turism pentru Tineret” - S.A. - Sucursala Brăila în Dosarul nr. 308/44/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman