MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 142         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 25 februarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal

 

Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si ale art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Decizia nr. 45 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia

 

Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

 

Decizia nr. 61 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 11

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 16 alin. (3) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”, exceptie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.236D/2007 si nr. 1.237D/2007, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti în Dosarul nr. 19.776/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 22.175/3/2007 al aceleiasi instante.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, solicitat pentru a asigura traducerea în cauzele de fată.

Magistratul-asistent învederează Curtii că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.236D/2007 si nr. 1.237D/2007 la Dosarul nr. 1.085D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că textele de lege criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1 iunie 2007, 7 iunie 2007 si 28 iunie 2007, pronuntate de Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă în Dosarul nr. 6.457/302/2006 si de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 19.776/3/2007 si nr. 22.175/3/2007, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 16 alin. (3) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”. Exceptia a fost ridicată de Sabah Haj Chafik, Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti si Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze civile privind acordarea statutului de refugiat.

În motivările exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, potrivit Legii nr. 554/2004, competenta în materia contenciosului administrativ revine, după caz, tribunalelor sau curtilor de apel, iar nu si judecătoriilor. Se mai arată că pot fi exceptate de la controlul exercitat de instantele de contencios administrativ doar acele acte administrative pentru modificarea sau desfiintarea cărora se prevede, prin lege organică sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul legii organice, o altă procedură judiciară. Or, Legea nr. 122/2006 este o lege ordinară, asa că nu poate stabili o procedură specială de contestare în ceea ce priveste actele autoritătii competente în domeniul acordării azilului.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă si Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prin Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, respectiv prin Legea nr. 122/2006, a fost stabilită o altă procedură judiciară în ceea ce priveste competenta de solutionare a plângerilor solicitantilor de azil, care nu nesocoteste prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Arată că acestea reglementează o procedură specială, care este justificat să fie diferită de cea a contenciosului administrativ, fiind „instituită pentru o categorie specială de persoane si cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgentă evidentă”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 16 alin. (3) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]”.

Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, potrivit dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006, iar prevederile art. 16 alin. (3) si (8) din ordonantă au fost preluate în cuprinsul art. 64 alin. (1) si art. 67 din legea mentionată.

Ca urmare, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 64 alin. (1): „Solutionarea plângerii

(1) Plângerea se solutionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.”;

- Art. 67: „Solutionarea recursului Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul - sectia de contencios administrativ - în a cărui circumscriptie se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege  organică, si celor ale art. 126 alin. (6), care garantează, cu anumite exceptii, controlul judecătoresc al actelor autoritătilor publice pe calea contenciosului administrativ.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, „competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege”. Prin urmare, legiuitorul este liber ca, prin lege, să atribuie instantelor judecătoresti anumite competente. Constitutia nu face însă niciun fel de circumstantiere în ceea ce priveste caracterul organic sau ordinar al legii prin care se stabilesc aceste competente de judecată.

Autorii exceptiei sustin că este neconstitutional ca printr-un act normativ care nu are caracter organic să se legifereze în domeniul contenciosului administrativ, argumentând că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, contenciosul administrativ, deci, implicit, competenta instantelor de a solutiona cererile în domeniul contenciosului administrativ, se reglementează prin lege organică.

Curtea constată că autorii exceptiei extrapolează în mod eronat reglementările constitutionale referitoare la contenciosul administrativ la materia recunoasterii statutului de refugiat în România pentru cetătenii străini sau apatrizi. Or, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însăsi o lege specială, nu i se pot aplica prin analogie dispozitiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generală a dreptului că, acolo unde legea specială nu prevede, dispozitiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveste materia azilului, cât si în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedură civilă.

Asadar, dispozitiile din Legea nr. 122/2006, care prevăd că judecătoriile si tribunalele sunt instantele competente să solutioneze în fond si, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protectie în România, nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

Dincolo de aceste consideratii, Curtea observă că instanta de fond urmează să decidă asupra propriei sale competente, fie din oficiu, fie solutionând exceptia lipsei de competentă materială ridicată, eventual, de partea interesată, aceasta nefiind o problemă de constitutionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile si de interpretare a acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă si de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti si Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 19.776/3/2007 si, respectiv, nr. 22.175/3/2007 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 43

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, exceptie ridicată de Federatia Sindicatelor Libere din Învătământ si Federatia Sindicatelor din Învătământ „Spiru Haret” în Dosarul nr. 444/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii exceptiei, doamnele Ioana Voicu si Liliana-Elena Glintă, consilieri juridici cu delegatii la dosar, lipsă fiind partea Guvernul României, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantilor autorilor exceptiei. Acestia solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele arătate în notele scrise depuse la dosarul cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât aceasta constituie, în spetă, însăsi cauza actiunii introduse în contencios administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 444/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, exceptie ridicată de Federatia Sindicatelor Libere din Învătământ si Federatia Sindicatelor din Învătământ „Spiru Haret” într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea ordonantei amintite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că, prin adoptarea măsurii reglementate de dispozitiile legale criticate, au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în sensul că Guvernul avea obligatia de a respecta atât Constitutia, cât si Legea nr. 84/1995 – lege organică -, care prevede că „în România învătământul constituie prioritate maximă”. Totodată, se critică faptul că Guvernul a extins delegarea legislativă dincolo de limitele constitutionale, iar motivarea urgentei suspendării aplicării art. 170 alin. (11) din Legea nr. 84/1995 este generică si lipsită de substantă. În plus, titlul actului contestat - „pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal” - nu are nicio legătură cu prevederea cuprinsă în art. VI, întrucât art. 170 alin. (11) din Legea învătământului nr. 84/1995 nu reglementează drepturi sociale sau cheltuieli de personal, ci procentul din profitul intern brut alocat învătământului de stat.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 nu încalcă prevederile din Constitutie invocate de autorii exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 a fost emisă în baza dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, iar nu în baza unei legi speciale de abilitare, astfel încât criticile cu privire la depăsirea delegării legislative de către Guvern si la încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) si art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt întemeiate. Preambulul ordonantei de urgentă criticate a prevăzut că măsurile propuse prin dispozitiile sale „vizează interesul general public si constituie situatii de urgentă si extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, acestea fiind necesare în vederea respectării angajamentelor Guvernului României asumate prin programul de guvernare cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate, referitoare la suspendarea pe o perioadă definită a alocării unui procent de 6% din produsul intern brut pentru finantarea învătământului de stat, nu încalcă principiul constitutional potrivit căruia, „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Consideră că nici critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 fată de art. 115 alin. (4) din Constitutie nu poate fi primită, prin referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantilor autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006.

Textul criticat are următoarea redactare:

Art. VI: „Aplicarea prevederilor alineatului (11) al articolului 170 din Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2007.”

Alin. (11) al art. 170 din Legea învătământului nr. 84/1995, la care face referire art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006, prevede că „pentru finantarea învătământului de stat din fonduri publice se asigură anual o crestere a alocatiilor bugetare până la minimum 6% din produsul intern brut în anul 2007”.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii constitutionale: art. 1 alin. (5), care instituie obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 108 alin. (3), potrivit căruia ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevăzute de aceasta, art. 115 alin. (1), care permite Parlamentului să adopte legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, si art. 115 alin. (4), potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta a fost formulată în cuprinsul cererii de anulare, pe calea contenciosului administrativ, a acelorasi prevederi care fac si obiectul exceptiei. Fiind ridicată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptia este inadmisibilă. Aceasta este solutia care rezultă din considerentele Deciziei nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, prin care Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale în măsura în care permit ca actiunea introdusă la instanta de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unei dispozitii dintr-o ordonantă. Cu acel prilej, Curtea a retinut, printre altele, că, „atunci când obiectul actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului ori a unor dispozitii din aceasta, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune directă, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii”.

Or, în cauza de fată, obiectul actiunii principale, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introdusă la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, îl constituie însăsi anularea prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 ca urmare a caracterului pretins neconstitutional al acestora.

Pe de altă parte, prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la art. 9 - „Actiunile împotriva ordonantelor Guvernului”, s-a introdus alin. (5), potrivit căruia „Actiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum si, după caz, obligarea unei autorităti publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, exceptie ridicată de Federatia Sindicatelor Libere din Învătământ si Federatia Sindicatelor din Învătământ „Spiru Haret” în Dosarul nr. 444/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 44

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si ale art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Centrul International de Consultantă, Instruire, Editură si Servicii «Tehnoeconomia Europeană»” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.446/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.446/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Centrul International de Consultantă, Instruire, Editură si Servicii «Tehnoeconomia Europeană»” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligarea Secretariatului General al Guvernului să emită acordul pentru utilizarea, în denumirea societătii, a cuvintelor „Institut” si „Academic”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textele de lege criticate deschid calea concurentei neloiale prin posibilitatea eliberării acordului pentru denumirea societătii, „pe criterii arbitrare, unora sau altora”, iar „prin aplicarea retroactivă a legii se creează posibilitatea radierii unei societăti comerciale la mai bine de 13 ani de la înfiintare, ceea ce echivalează cu o expropriere fără justă cauză, aducându-se atingere imaginii societătii respective, dar si bunului mers al acesteia”. De asemenea, se arată că, „prin cenzurarea denumirii unei societăti, se aduce atingere libertătii de exprimare a gândurilor întreprinzătorilor particulari, încălcându-se proprietatea privată, îngrădindu-se accesul liber la o activitate economică si libera initiativă”, fără a fi întrunite conditiile în care, potrivit art. 53 din Constitutie, poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti. În fine, se sustine că este încălcat si dreptul la un proces echitabil, întrucât Înu există cel putin două trepte de jurisdictie”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că, prin dispozitiile de lege criticate, nu se nesocotesc drepturi constituite sub imperiul unei legi anterioare, ci se modifică pentru viitor regimul juridic al acestora.

Consideră, de asemenea, că “nu se aduce atingere existentei persoanei juridice, ci se stabilesc doar conditii cu privire la derularea activitătii acesteia”. Arată că prevederile cuprinse în titlul II din Constitutie - „Drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale” se aplică exclusiv cetătenilor, iar nu persoanelor juridice, astfel că nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, dând expresie prevederii din Legea fundamentală care instituie obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Precizează că acestea se aplică de la data intrării lor în vigoare, „legiuitorul instituind un anumit termen înăuntrul căruia persoanele juridice care intră sub incidenta reglementării să poată face demersurile necesare obtinerii acordului autoritătii competente”. Apreciază că prevederile art. 29 alin. (1) si (2), ale art. 30 alin. (1) si (2), ale art. 45 si ale art. 53 din Constitutie nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, astfel cum acestea au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 519/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004.

Din lucrările dosarului Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal rezultă că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 519/2004.

Textele de lege mentionate au următoarea redactare:

- Art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului:

„(1) Oficiul registrului comertului va refuza înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate produce confuzie cu acestea.

(2) Se interzice înscrierea unei firme care contine cuvintele: «stiintific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «scoală», «scolar» sau derivatele acestora.

(3) Înscrierea unei firme care contine cuvintele: «national», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autoritătilor si institutiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.

(4) Înscrierea unei firme care contine cuvinte sau sintagme caracteristice autoritătilor si institutiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, în circumscriptia teritorială în care solicitantul si-a stabilit sediul social.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) si (4) autoritatea competentă refuză eliberarea acordului dacă firma în cauză este de natură să creeze confuzie cu denumirea unei institutii publice ori de interes public.

(6) Acordul pentru folosirea denumirii, prevăzut la alin. (3) si (4), ori, după caz, refuzul eliberării acordului se comunică în termen de 10 zile de la data solicitării.

(7) Refuzul acordului prevăzut la alin. (3) si (4) conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.

(8) Verificarea disponibilitătii firmei si a emblemei se face de către oficiul registrului comertului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei sau emblemei.

(9) Firmele si emblemele radiate din registrul comertului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 41.”;

- Art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004:

„(3) În cazul în care firma contine cuvintele: «stiintific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «scoală», «scolar» sau derivatele acestora, persoana juridică este obligată să îsi modifice în mod corespunzător denumirea firmei, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante.

(4) În cazul în care autoritatea competentă refuză eliberarea acordului prevăzut la alin. (1), persoana juridică este obligată să îsi modifice în mod corespunzător denumirea firmei, în termen de maximum 3 luni de la data la care refuzul de emitere a acordului rămâne irevocabil, prin epuizarea căilor de atac prevăzute de lege.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii constitutionale: art. 15 alin. (2) care statuează principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, art. 29 alin. (1) si (2) privind libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase si libertatea constiintei, art. 30 alin. (1) si (2) care consacră libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel si interzice cenzura de orice fel, art. 44 alin. (2) si (3) privind garantarea si ocrotirea proprietătii în mod egal de lege, indiferent de titular, precum si posibilitatea exproprierii doar pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire, art. 45 care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii, art. 53 cu privire la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua, care prevede obligatia statului de a asigura protectia concurentei loiale, si art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietătii private, în conditiile legii organice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, cu modificările si completările aduse prin Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2004, au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte din Legea fundamentală si cu o motivare identică ca în prezenta cauză, având ca autor, la acea dată, „Institutul Academic de Consultantă, Instruire, Editură si Servicii «Tehnoeconomia Europeană»”, astăzi denumit Societatea Comercială „Centrul International de Consultantă, Instruire, Editură si Servicii «Tehnoeconomia Europeană»” - S.R.L. Prin Decizia nr. 188 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, Curtea Constitutională s-a pronuntat în sensul respingerii ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele acolo retinute.

În ceea ce priveste art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 519/2004, acesta a fost examinat, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 45 si art. 136 alin. (5) din Constitutie, invocate si în prezenta cauză, iar Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005.

Întrucât în sustinerea prezentei exceptii nu au fost aduse elemente de noutate care să justifice modificarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, solutiile pronuntate prin cele două decizii citate si argumentele pe care acestea s-au întemeiat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si ale art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul  comertului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Centrul International de Consultantă, Instruire, Editură si Servicii «Tehnoeconomia Europeană»” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.446/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 45

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru  stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, exceptie ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 2.413/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, doamna Florentina Manea, consilier juridic cu delegatie depusă la dosar. Se constată lipsa autoarei exceptiei si a celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului părtii prezente. În opinia acestuia, actul normativ ce formează obiect al exceptiei a fost emis cu respectarea cerintelor impuse de art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, precizând că, în cadrul controlului a priori, Curtea Constitutională a constatat că legea de aprobare a ordonantei criticate în prezenta cauză este constitutională.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.413/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, exceptie ridicată de Maria Georgescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se critică faptul că nici în nota de fundamentare, nici în preambulul ordonantei nu se explicitează necesitatea reglementării de urgentă si nici nu au fost precizate „elementele obiective ale situatiei extraordinare care impun reglementarea imediată”. Se arată că obiectul reglementării Înu constituie o veritabilă situatie extraordinară care să legitimeze recurgerea la procedura de urgentă a ordonantei, asa cum prevăd dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal opinează în sensul că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 nu încalcă dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece „în exercitiul atributiilor sale privitoare la conducerea generală a administratiei publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra măsurilor pe care trebuie să le ia, fiind îndreptătit, atunci când este confruntat cu o situatie exceptională, să recurgă la adoptarea unei sau unor ordonante de urgentă, atunci când un interes public major este periclitat si nu este în măsură să facă fată situatiei prin celelalte mijloace pe care Constitutia le prevede pentru situatii obisnuite”.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 sunt constitutionale, adoptarea acestui act normativ fiind motivată chiar în cuprinsul său.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului părtii prezente, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 222/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 9 iulie 2007.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 contravin dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în cadrul controlului de constitutionalitate exercitat înainte de promulgarea Legii de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007, potrivit art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutională a pronuntat Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007. Criticile formulate cu acel prilej sunt similare celor aduse ordonantei de autorul prezentei exceptii de neconstitutionalitate si vizează aspecte de neconstitutionalitate extrinsecă referitoare la pretinsa nerespectare de către Guvern a conditiilor impuse de prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie pentru emiterea de ordonante de urgentă. Prin decizia amintită, Curtea a constatat că atât legea de aprobare, cât si ordonanta sunt constitutionale, întrucât, prin natura si finalitatea lor, măsurile privind organizarea asistentei medicale, ca si cele de protectie a sănătătii, prevăzute de cele două acte normative au caracter de necesitate si de urgentă, fiind luate pentru protejarea unui interes social major. Curtea a mai retinut că „în materie de ocrotire a sănătătii publice existenta unei «situatii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată» se poate deduce din consecintele negative, uneori ireparabile, pe care le poate avea neinterventia la un moment dat a legiuitorului în domeniu”.

Întrucât în cauza de fată nu au fost aduse elemente de noutate care să justifice modificarea solutiei pronuntate de Curte în cadrul controlului a priori al constitutionalitătii legii de aprobare a ordonantei si a ordonantei însesi, argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 17/2007 pentru trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicină Preventivă din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Academiei Române si pentru stabilirea unor măsuri organizatorice aferente acesteia, exceptie ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 2.413/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 46

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Vasile Nicola în Dosarul nr. 1.650/30/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul exceptiei, lipsind partea Casa Judeteană de Pensii Timis, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei. Acesta învederează aspecte legate de modalitatea de calcul a pensiei si solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerând că actul normativ criticat nu are caracter retroactiv, ci se aplică doar de la intrarea sa în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.650/30/C/2006, Tribunalul Timis a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Vasile Nicola într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei contestatii cu privire la stabilirea drepturilor de pensie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 sunt neconstitutionale, întrucât afectează drepturile si libertătile constitutionale, fiind contrare dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. Se arată că ordonanta criticată dispune, prin art. 4 alin. (2), cu privire la totalitatea drepturilor bănesti câstigate sub imperiul legilor anterioare datei iesirii sale la pensie, fiind contrară dispozitiilor art. 15 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât „legiuitorul are competenta exclusivă de a modifica si completa legislatia în materie si de a stabili data de la care operează recalcularea”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, amintind cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 127/2007, în sensul că „legiuitorul este în drept să stabilească si să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, conditiile si criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul si cuantumul acestora, cu respectarea conditiei ca aceste noi reglementări să fie aplicate de la intrarea legii în vigoare, pentru viitor, conditie pe care ordonanta de urgentă a Guvernului o îndeplineste”.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 sunt constitutionale, precizând că „prin acest act normativ se urmăreste eliminarea discrepantelor existente între cuantumurile pensiilor si stabilirea tuturor drepturilor după aceeasi lege, aceeasi metodologie, potrivit acelorasi principii, indiferent de data pensionării si indiferent de legislatia sub incidenta căreia persoana în cauză s-a pensionat”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, ordonanta criticată contravine prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) si (2) care consacră principiul universalitătii drepturilor si obligatiilor si cel al neretroactivitătii legii, cu unele exceptii, precum si celor ale art. 115 alin. (6) teza a treia care prevăd că ordonantele de urgentă nu pot afecta drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate retine critica referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 115 alin. (6) teza a treia din Legea fundamentală, întrucât prin reglementările cuprinse în actul normativ ce constituie obiect al exceptiei nu sunt afectate drepturi si libertăti consacrate la nivel constitutional.

În plus, observă că, asupra constitutionalitătii dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005, în ansamblul său, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, sub aspectul sustinerilor referitoare la caracterul retroactiv al reglementării, constatând constitutionalitatea acestora, pentru motivele acolo retinute. Dintre acestea pot fi amintite deciziile nr. 352 din 3 aprilie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007), nr. 127 din 15 februarie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007) si nr. 120 din 15 februarie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007).

Întrucât în sustinerea prezentei exceptii nu au fost aduse elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, solutiile pronuntate prin deciziile enumerate mai sus si argumentele pe care acestea s-au întemeiat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Vasile Nicola în Dosarul nr. 1.650/30/C/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 61

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales, cu împuternicire la dosar.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 262/45/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală.

Exceptia a fost ridicată de Cornel Victor Riza cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte pronuntate de Curtea de Apel Iasi - Sectia penală într-o cauză având ca obiect executarea unui mandat european de arestare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat încalcă dispozitiile art. 13, 16, 21, 24 si 128 din Constitutie. Autorul exceptiei arată că art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin faptul că prevede posibilitatea redactării mandatului european de arestare transmis spre executare autoritătilor române în una din limbile engleză si franceză, încalcă prevederile constitutionale ale art. 13, potrivit cărora „în România, limba oficială este limba română”, precum si dispozitiile art. 128 alin. (1) din Constitutie, conform cărora „procedura judiciară se desfăsoară în limba română”. Consideră că, astfel, se instituie posibilitatea desfăsurării procedurii judiciare, cel putin partial, în altă limbă decât limba română, fără ca această situatie să fie prevăzută cu titlu de exceptie de către art. 128 alin. (2) si (4) din Constitutie.

De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că, prin utilizarea unei limbi străine în redactarea mandatului european de arestare, se creează un dezechilibru între persoanele solicitate care cunosc limba respectivă si cele care nu o cunosc, fiind îngrădit accesul la justitie al acestora din urmă. Autorul exceptiei invocă si încălcarea dreptului la apărare, având în vedere imposibilitatea de a depista eventualele vicii de fond sau de formă ale documentului întocmit în limba străină.

„Nici chiar în cazul în care documentul redactat în limba engleză sau franceză este tradus de către un traducător autorizat în limba română, posibilitatea de a verifica îndeplinirea tuturor conditiilor de fond si de formă nu este satisfăcătoare, având în vedere că, prin traducere, foarte multe cuvinte sau expresii îsi pierd din întelesul avut în limba în care documentul a fost redactat.”

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Referitor la critica prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în raport cu dispozitiile art. 13 si ale art. 128 din Constitutie, Avocatul Poporului face trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 443/2007. De asemenea, consideră că nici celelalte prevederi constitutionale invocate în sustinerea exceptiei nu sunt încălcate de textul de lege criticat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (4), cu titlul „Continutul mandatului european de arestare”, din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, care au următorul continut: „(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritătilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză si franceză.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 13 privind „Limba oficială”, ale art. 16 referitoare la „Egalitatea în drepturi”, ale art. 21 cu privire la „Accesul liber la justitie”, ale art. 24 referitoare la „Dreptul la apărare”, precum si ale art. 128 privind „Folosirea limbii materne si a interpretului în justitie”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 443 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, Curtea Constitutională a retinut că dispozitiile constitutionale ale art. 13 si ale art. 128 nu sunt afectate de textul de lege criticat si, de asemenea, modalitatea de reglementare nu stirbeste preeminenta dreptului international, recunoscut în materie chiar de Constitutia României în art. 148 alin. (2). Au fost avute în vedere, în acest sens, prevederile art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre, potrivit cărora: „Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor. Orice Stat Membru poate specifica, la adoptarea prezentei Decizii-cadru sau la o dată ulterioară, într-o declaratie depusă la Secretariatul General al Consiliului, că va accepta o traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale Institutiilor Comunitătilor Europene.” În baza prevederilor art. 189 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispozitiile referitoare la mandatul european de arestare au intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, respectiv la data de 1 ianuarie 2007.

Prin decizia mentionată, Curtea a mai retinut că art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 vizează nu procedura propriuzisă de solutionare a cauzei ce priveste punerea în executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondenta între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, în acord cu prevederile din Codul de procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instantei de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altă limbă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele deciziei mentionate, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 în raport cu dispozitiile art. 13 si ale art. 128 din Constitutie, îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate anterior, dispozitiile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 sunt în concordantă si cu prevederile constitutionale ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare.

De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă nici dispozitiile art. 21 din Legea fundamentală, având în vedere că legiuitorul nu îngrădeste dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garantiile care conditionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la prevederile art. 16 din Constitutie, textul de lege supus controlului de constitutionalitate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare si se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală, exceptie ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 62

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia solutionării apelurilor formulate împotriva Sentintei penale nr. 274 din 19 iunie 2006 pronuntate de Tribunalul Galati - Sectia penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin faptul că, în afara unor situatii limitativ enumerate, nu prevede asistentă juridică obligatorie pentru învinuit sau inculpat în faza urmăririi penale si nu obligă organul de urmărire penală să asigure asistarea de către un apărător din oficiu, nici măcar în cazul infractiunilor de o mai mare gravitate, încalcă dispozitiile art.1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 si 126 din Constitutie, precum si prevederile art. 6, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv dispozitiile art.1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului. Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este în vădită contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 24, întrucât nu garantează dreptul la apărare în cursul urmăririi penale. De asemenea, arată că dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală „creează posibilitatea ca procurorul să aprecieze arbitrar si sau chiar părtinitor asupra necesitătii desemnării unui apărător din oficiu care să asiste învinuitul în faza de urmărire penală”, putându-se ajunge în situatia ca unui învinuit să i se asigure asistarea de către un apărător din oficiu în cursul urmăririi penale, iar altui învinuit, într-o cauză similară, să nu i se asigure.

Curtea de Apel Galati - Sectia penală apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, în raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, întrucât dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistentă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si situatiile în care consideră că este necesar. Astfel, recunoscând facultatea organului de urmărire penală sau a instantei de judecată de a aprecia situatia învinuitului sau inculpatului care nu-si poate asigura apărarea, legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea unei garantii în plus a respectării dreptului la apărare si nicidecum o încălcare a acestui drept.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin raportare la dispozitiile art. 24 din Constitutie, este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu pe cel la asistentă juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care asistenta juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie fiind un atribut exclusiv al legiuitorului. Avocatul Poporului invocă în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 533/2005, nr. 365/2005 si nr. 600/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Asistenta învinuitului sau a inculpatului”, care au următorul continut: „Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art.1 - „Statul român”, ale art. 4 - „Unitatea poporului si egalitatea între cetăteni”, ale art. 11 - „Dreptul international si dreptul intern”, ale art. 15 - „Universalitatea”, ale art. 16 - „Egalitatea în drepturi”, ale art. 20 - „Tratatele internationale privind drepturile omului”, ale art. 21 - „Accesul liber la justitie”,

ale art. 24 - „Dreptul la apărare”, ale art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”, ale art. 124 - „Înfăptuirea justitiei” si ale art. 126 - „Instantele judecătoresti”, precum si înfrângerea dispozitiilor art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil”, ale art. 14 - „Interzicerea discriminării” si ale art. 17 - „Interzicerea abuzului de drept” din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv încălcarea prevederilor art.1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în fata legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumtia de nevinovătie si ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, Curtea a retinut că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistentă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile în care se consideră că este necesar. Întrucât Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu si pe cel la asistentă juridică obligatorie, Curtea a statuat că stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale numai pentru că nu prevăd că asistenta juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistentă juridică este garantată.

Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constitutie, se referă la asistenta juridică facultativă, iar exceptiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenta juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei institutii de cert interes social, care functionează atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât si în vederea asigurării unei bune desfăsurări a procesului penal, în considerarea unor situatii speciale ce rezultă din însăsi enumerarea cuprinsă în textul de lege.

De asemenea, dispozitiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părtilor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime si de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garantiile care conditionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport cu dispozitiile art. 16 si ale art. 124 din Constitutie, Curtea a retinut că acestea nu contravin sub niciun aspect dispozitiilor constitutionale privind înfăptuirea justitiei, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, principiul egalitătii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeasi situatie juridică si nu uniformizarea situatiilor în care se poate afla o persoană.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele deciziei mentionate, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport cu dispozitiile art. 16, 21, 24 si 124 din Constitutie, îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate anterior, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordantă si cu prevederile art. 1, 4, 11, 15, 20, 53 si 126 din Constitutie, precum si cu dispozitiile art. 6, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, respectiv cu prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art.147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 66

din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 31 ianuarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.902/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Marian Florin Pîslan în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea recursului declarat de acesta împotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că este neconstitutională abrogarea tezei a doua a art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă. Astfel, prin anularea posibilitătii instantei de judecată de a se pronunta pe cale incidentală asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate, nu se mai asigură aflarea adevărului si se îngrădeste dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal opinează că dispozitiile atacate sunt constitutionale, iar criticile autorului exceptiei de neconstitutionalitate vizează, în realitate, interpretarea dată de instanta de revizuire, în sensul imposibilitătii stabilirii pe cale incidentală a caracterului real sau nereal al continutului unui înscris determinant în pronuntarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constitutie, atât timp cât părtilor le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoresti considerate nefavorabilă.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât principiul liberului acces la justitie are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credintă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalte subiecte de drept.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins:

„La articolul I punctul 123, punctul 4 al articolului 322 va avea următorul cuprins:

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credintă sau gravă neglijentă în acea cauză;”.

Anterior acestor modificări, pct. 4 al art. 322 din Codul de procedură civilă avea următorul cuprins: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii. În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de săvârsirea infractiunii;”.

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenta judecătorilor si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă era redactat, până la adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, în următorii termeni: „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecătii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnată irevocabil pentru fals.”

Atât în doctrină, cât si în practica instantelor s-a pus întrebarea ce se poate face în situatiile în care intervine un impediment legal care face imposibilă pronuntarea unei hotărâri penale pentru stabilirea acestor infractiuni. Solutia, preconizată de literatura juridică si însusită în jurisprudentă, era ca stabilirea săvârsirii infractiunilor să se facă de către însăsi instanta de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun în materie, care se va administra în cursul revizuirii.

Având în vedere că solutia mentionată rămânea criticabilă sub aspectul legalitătii, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă a fost completat cu următorul text: „În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de săvârsirea infractiunii.”

Eliminarea acestui text prin dispozitiile legale care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate face imposibilă întoarcerea la solutia anterioară, preconizată în doctrină si validată de instantele judecătoresti, căci nu se poate accepta ca o normă de procedură judiciară abolită expres de legiuitor să producă în continuare efecte prin vointa judecătorului chemat să aplice legea. Rămâne un vid legislativ în care hotărârile judecătoresti viciate de infractiunile mentionate nu mai pot fi reformate, cu evidenta încălcare a principiilor dreptătii, accesului liber la justitie si dreptului la apărare, consacrate în Legea fundamentală.

În consecintă, Curtea Constitutională urmează să constate că art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, prin care s-au eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă dispozitiile analizate, contravine normelor si principiilor prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 21 si, respectiv, art. 24 din Constitutia României.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si constată că dispozitiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care „[...] În cazul în care, în ambele situatii, constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanta de revizuire se va pronunta mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat si cel învinuit de săvârsirea infractiunii”, sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronuntată în sedinta publică din data de 31 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean