MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 54         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 23 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.172 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 1.173 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

 

Decizia nr. 1.174 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.178 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978, art. 979, art. 982 si art. 984 din Codul civil si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale

 

Decizia nr. 1.179 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 si ale art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.184 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 1.193 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si ale art. 198 liniuta a saptea, precum si cele ale Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 1.195 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (2) si ale art. 93 alin. (1) si (4) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.172

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ovidiu Bulai în Dosarul nr. 7.782/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate, lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Ovidiu Bulai solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată, considerând că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (1) si ale art. 23 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, sustine că reglementarea comunitară în materie este normă de recomandare si nu stabileste obligatia folosirii centurii de sigurantă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.782/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia a fost ridicată de Ovidiu Bulai, într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii contraventionale împotriva unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece obligatia de a purta centura de sigurantă încalcă dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi si aduce atingere vietii intime, private si de familie. Totodată, arată că această obligatie nu serveste în nici un mod interesului public si, prin urmare, nerespectarea ei nu poate constitui contraventie si nu poate fi sanctionată ca atare.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, întrucât instituirea unei astfel de obligatii de către legiuitor se înscrie în categoria măsurilor luate de stat pentru îndeplinirea obligatiilor sale pozitive legate de interventia activă în garantarea dreptului la viată si a dreptului la integritate fizică si psihică. Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate, deoarece obligatia conducătorului auto de a purta centura de sigurantă în timpul deplasării pe drumurile publice se înscrie în categoria măsurilor luate de stat pentru îndeplinirea obligatiilor sale pozitive legate de interventia sa activă pentru garantarea dreptului la viată si la integritate fizică si psihică.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate nu contin norme contrare dreptului la viată si la integritate fizică si psihică.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

Prevederile art. 99 alin. (1) pct. 8 au fost modificate prin art. I pct. 37 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007.

Astfel, dispozitiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 36 alin. (1): „Conducătorii de autovehicule si persoanele care ocupă locuri prevăzute prin constructie cu centuri sau dispozitive de sigurantă omologate trebuie să le poarte în timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevăzute în regulament.”;

- Art. 99 alin. (1) pct. 8: „Constituie contraventii si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa I de sanctiuni următoarele fapte săvârsite de către persoane fizice: [...]

8. nerespectarea obligatiei pasagerilor aflati într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de sigurantă omologate;”;

- Art. 108 alin”(1) lit. a) pct. 3: „Săvârsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe lângă sanctiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârsirea următoarelor fapte: [...] 3. nerespectarea obligatiei de a purta, în timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de sigurantă ori căstile de protectie omologate, după caz;”.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia invocă prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 22 alin”(1) referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, ale art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertătii individuale si a sigurantei persoanei, ale art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 36 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 – raportate la prevederile constitutionale ale art. 22 alin. (1), ale art. 23 alin. (1) si ale art. 26 alin. (2), prin Decizia nr. 689/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, constatând că acestea sunt constitutionale.

Cu acel prilej, s-a retinut că obligatia instituită în sarcina conducătorilor de autovehicule si persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin constructie cu centuri sau dispozitive de sigurantă ori omologate de a le utiliza reprezintă măsuri de ordin legislativ menite să asigure protejarea vietii, sănătătii si integritătii fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligatii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de sigurantă reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecinte grave pe drumurile publice. Această obligatie este în acord cu exigentele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991, de apropiere a legislatiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de sigurantă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone (publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene L 373/26 din 31 decembrie 1991).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la celelalte dispozitii criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că acestea reglementează sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei impuse de dispozitiile art. 36 alin. (1), fiind indisolubil legate de acestea. Prin urmare, pentru aceleasi considerente, si prevederile art. 99 alin. (1) pct.8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.195/2002 sunt constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin”(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1), ale art. 99 alin. (1) pct. 8 si ale art. 108 alin. (1) lit. a) pct.3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Ovidiu Bulai în Dosarul nr. 7.782/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.173

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Alin Cristian Văduva în Dosarul nr.1.383/54/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.383/54/2007, Curtea de Apel Craiova – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin”(3) din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului. Exceptia a fost ridicată de Alin Cristian Văduva în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea recursului împotriva încheierii prin care judecătorul-delegat i-a respins cererea de înregistrare de mentiuni în registrul comertului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitia de lege atacată este neconstitutională, întrucât restrânge accesul liber la justitie, în conditiile în care, desi părtile nu sunt citate la judecarea cererii de înregistrare si nu au deci cunostintă de data la care s-a judecat cererea, termenul de recurs curge de la pronuntare. Consideră că, pentru a fi constitutional, textul de lege atacat trebuia să prevadă curgerea termenului de recurs de la data comunicării încheierii.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile criticate prevăd o procedură necontencioasă, iar părtile cunosc data la care urmează să se pronunte hotărârea.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece specificul procedurii de înregistrare în registrul comertului implică celeritate, iar părtile au posibilitatea să cunoască în timp util solutia pronuntată de judecătoruldelegat.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate cuprind norme de procedură adoptate de legiuitor în baza competentei sale, atribuite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, modificate prin titlul II, art. VIII pct. 3 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Astfel, dispozitiile de lege criticate au, în prezent, următorul cuprins: „Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntării încheierii pentru părti si de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, încheierile judecătoruluidelegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comertului sunt supuse recursului în termen de 15 zile de la data pronuntării încheierii.

Curtea constată că acestea reprezintă norme de procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii din Legea fundamentală.

Prin prevederea că termenul de recurs, în aceste cazuri, curge de la data pronuntării încheierii judecătorului-delegat, dispozitiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 nu contravin accesului liber la justitie si nici dreptului la un proces echitabil, deoarece părtile au cunostintă de termenul legal în care judecătorul-delegat trebuie să pronunte încheierea, si anume în termen de 5 zile de la data îndeplinirii cerintelor prevăzute de lege, potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Totodată, dispozitiile criticate dau expresie principiului celeritătii solutionării cererilor în această materie, în scopul de a se asigura opozabilitatea mentiunilor în registrul comertului fată de terti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicată de Alin Cristian Văduva în Dosarul nr. 1.383/54/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.174

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mediclass Sananova” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 24.641/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.554D/2007, având ca obiect o exceptie de neconsti - tutionalitate identică ridicată tot de Societatea Comercială „Mediclass Sananova” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 28.745/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.554D/2007 la Dosarul nr. 1.296D/2007, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au acelasi obiect.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.554D/2007 la Dosarul nr. 1.296D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 24.641/3/2007, si prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 28.745/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Mediclass Sananova” - S.R.L. din Bucuresti în cauze având ca obiect cereri de ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât, prin natura sa, procedura ordonantei presedintiale nu permite părtilor să formuleze apărări si să aducă probe care ar duce la solutionarea cauzei în fond, cu consecinta luării unor măsuri judiciare susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei coercitive a statului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura ordonantei presedintiale asigură atât echitatea procesului, cât si exercitarea dreptului la apărare, hotărârea instantei putând fi atacată cu recurs, iar pârâtul având posibilitatea să solicite depunerea unei cautiuni, pentru ca interesele sale să nu fie prejudiciate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu - tionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, si ale art. 581 din Codul de procedură civilă, având următorul continut:

- Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) Odată cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonantă presedintială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.

(3) Împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.”;

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului. Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 si ale art. 581 din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 21 si art. 24 din Constitutie, prin Decizia nr. 449/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că legiuitorul a lăsat la latitudinea instantei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cautiuni si stabilirea cuantumului acesteia. Instanta de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra valorii cautiunii în raport de împrejurările existente în spetă si de scopul în care va fi depusă cautiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciati prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a actionarilor.

Prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990, este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonantei de suspendare atât sub aspectul legalitătii, cât si al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie nu sunt încălcate.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat, de exemplu prin Decizia nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mediclass Sananova” - S.R.L. din Bucuresti în dosarele nr. 24.641/3/2007 si nr. 28.745/3/2007, ambele ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.176

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Profesional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.261/325/2006 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de recuzare a întregului complet de judecată, cerere transmisă la dosar, prin fax, de către autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Având cuvântul asupra cererii de recuzare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, întrucât în fata Curtii Constitutionale nu sunt aplicabile regulile Codului de procedură civilă referitoare la recuzare.

Curtea, având în vedere dispozitiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de recuzare formulată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, făcând referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 10.261/325/2006, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Profesional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei actiuni în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât, pe de-o parte, nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei instante, iar, pe de altă parte, stabilesc că judecarea cererii de recuzare se face de judecătorii aceleiasi instante.

Judecătoria Timisoara si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale atacate cuprind norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le adopte în baza art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar acestea nu contravin Legii fundamentale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, asa cum a statuat si Curtea Constitutională.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 28 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

„1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator, consiliu judiciar sau director al unei institutii publice sau societăti comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2. Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

21. Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutionează litigiul sunt inadmisibile. 3. Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiasi judecător.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la prevederile constitutionale ale art. 16, 20, 21, 24, 30, 51, 53 si 126 si la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 si ale art. 24 din Constitutie si la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, constatând că acestea sunt constitutionale. De exemplu, prin Decizia nr. 197/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a retinut că institutia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăti impartiale, în care părtile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părti, interesul personal pe care îl are în solutionarea cauzei deduse judecătii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecintă, decât individuală, si nu colectivă, si nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instante de a judeca procesele cu care au fost învestiti în conditiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înteles să restrângă accesul liber la justitie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în conditii optime, a acestor drepturi constitutionale.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Cu privire la celelalte prevederi din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate în sustinerea acesteia, Curtea constată, pe de-o parte, că dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au aplicabilitate în cauza de fată, nefiind constatată vreo îngrădire a exercitiului unui drept sau al unei libertăti, iar, pe de alt parte, că dispozitiile constitutionale ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare si ale art. 51 privind dreptul de petitionare nu au relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de

Societatea Comercială „Agentia de Pază Profesional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.261/325/2006

al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.178

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978, art. 979, art. 982 si art. 984 din Codul civil si ale art. 4 alin”(1) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978, art. 979, art. 982 si art. 984 din Codul civil si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare Desfacere Metal” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.080/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 si 984 din Codul civil. În ce priveste exceptia referitoare la prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin principiului

constitutional al libertătii economice.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 25.080/2/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 si 984 din Codul civil si ale art. 4 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare Desfacere Metal” - S.A. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate aduc atingere libertătii contractuale si principiului consensualismului la încheierea conventiilor, întrucât constrâng agentii economici să-si asume obligatii la care nu au consimtit în mod liber.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială arată că neconstitutionalitatea art. 969 si 970 din Codul civil nu poate fi pusă în discutie având în vedere deciziile Curtii Constitutionale nr. 379/2006 si nr. 220/2000, prin care au fost respinse exceptiile privind aceste texte de lege. În ce priveste celelalte prevederi de lege criticate, apreciază că acestea nu aduc atingere libertătii contractuale si principiului consensualismului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că dispozitiile criticate din Codul civil, care consacră principiul fortei obligatorii a actelor juridice, necesitatea asigurării stabilitătii si sigurantei raporturilor juridice, precum si principalele reguli de interpretare a clauzelor unui act juridic civil nu îngrădesc accesul liber al persoanei la o activitate economică. În ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002, arată că scopul acestei legi este tocmai întărirea disciplinei contractuale în materie comercială, în acord cu dispozitiile art. 45 din Constitutie. În concluzie, consideră exceptia neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate, instituind reguli privind efectele conventiilor si interpretarea acestora, nu contravin accesului liber al persoanei la o activitate economică, liberei initiative si exercitării acestora în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 si 984 din Codul civil si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 23 noiembrie 2006.

Textele criticate au următoarea redactare:

- Art. 969: „Conventiile legal făcute au putere de lege între părtile contractante.

Ele se pot revoca prin consimtământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”;

- Art. 970: „Conventiile trebuie executate cu bună-credintă.

Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligatiei, după natura sa.”;

- Art. 977: „Interpretarea contractelor se face după intentia comună a părtilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.”;

- Art. 978: „Când o clauză este primitoare de două întelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.”;

- Art. 979: „Termenii susceptibili de două întelesuri se interpretează în întelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului.”;

- Art. 982: „Conventia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părtile si-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat.”

- Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002: „(1) În contractele încheiate, părtile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadentă sau până la un alt termen convenit a obligatiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităti pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadentei.”

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 45 care consacră libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Art. 969, 970, 977, 978, 979, 982 si 984 din Codul civil consacră, pe de o parte, două principii importante care guvernează efectele actului juridic civil, si anume, principiul fortei obligatorii a conventiilor civile „pacta sunt servanda” (art. 969) si principiul executării cu bună-credintă a conventiilor (art. 970), si, pe de altă parte, principalele reguli de interpretare a clauzelor unui act juridic civil (art. 977, 978, 979, 982 si 984).

Textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 reglementează posibilitatea părtilor de a prevedea în contract clauze prin care debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităti pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neîndeplinirii până la scadentă sau până la un termen convenit a obligatiilor asumate.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea constată că pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor criticate din Codul civil si a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză.

Or, exercitarea controlului asupra activitătii de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instantelor judecătoresti, Curtea Constitutională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunte numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată si nu asupra modului de aplicare a legilor.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 970, art. 977, art. 978,

art. 979, art. 982 si art. 984 din Codul civil si ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei

contractuale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare Desfacere Metal” - S.A. din Bucuresti în Dosarul

nr. 25.080/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.179

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 si ale art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 si ale art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente , exceptie ridicată de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan si Michael Ispan în Dosarul nr. 533/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate privind art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Pentru celelalte prevederi de lege criticate, pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât autorii exceptiei nu au formulat critici de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 533/30/2007, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 si ale art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan si Michael Ispan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, deoarece pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 este prevăzută o procedură administrativă obligatorie, iar neparcurgerea ei atrage sanctionarea fără o justificare rezonabilă. Or, arată autorii exceptiei de neconstitutionalitate, libertatea legiuitorului de a stabili procedura de judecată nu este absolută.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că art. 53 din Legea nr. 18/1991 nu contravine principiului accesului liber la justitie. În ce priveste art. 3 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, arată că autorii exceptiei nu-si justifică vreun interes în invocarea exceptiei cu privire la acest text, deoarece nu se regăsesc în situatiile reglementate de acest text de lege. Cu privire la art. 30 din Legea nr. 1/2000, consideră că acest text de lege este neconstitutional, încălcând prevederile art. 16 din Constitutie, întrucât aceste dispozitii constitutionale nu fac vreo distinctie dacă este vorba de cetăteni români sau străini.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu afectează principiul accesului liber la justitie. Cu privire la pretinsa neconstitutionalitate în raport cu celelalte dispozitii constitutionale, arată că nu sunt formulate critici.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contin norme contrare dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele prevederi :

- art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, asa cum a fost modificat prin pct. 35 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005;

- art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:

- Art. 53 din Legea nr. 18/1991: „(1) Hotărârile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesati prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei judetene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”;

- Art. 30 din Legea nr. 1/2000: „În aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, precum si a prezentei legi, cetătenii români au aceleasi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în tară sau în străinătate.”;

- Art. 3 din Titlul X al Legii nr. 247/2005: „Cetătenii străini si apatrizii, precum si persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în conditiile stabilite de legea specială.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 18 referitor la cetătenii străini si apatrizi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 46 privind dreptul la mostenire, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorii exceptiei critică, de fapt, în principal, textul art. 53 din Legea nr. 18/1991, pe motiv că, prin instituirea unei proceduri administrative prealabile pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, este încălcat accesul liber la justitie.

Referitor la instituirea unei proceduri administrativjurisdictionale, Curtea Constitutională s-a pronuntat, de principiu, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69/1994, stabilind că „este de competenta exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure solutionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor judecătoresti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată”.

De asemenea, Curtea a retinut că „procedura administrativjurisdictională constituie o măsură de protectie care, deci, nu poate avea ca scop, în niciun mod, limitarea accesului la justitie”.

Instanta de contencios constitutional a mai statuat că „Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacată în fata unei instante judecătoresti”.

Curtea observă că jurisprudenta sa cu privire la procedurile administrativ-jurisdictionale este conformă cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza „Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981”, a stabilit că „Ratiuni de flexibilitate si eficientă, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...].”

De altfel, asupra constitutionalitătii art. 53 din Legea nr. 18/1991, prin raportare la art. 21 din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 110 din 11 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 4 mai 2004, statuând că acest text este constitutional.

În ce priveste celelalte prevederi de lege atacate, Curtea constată că nu sunt formulate critici, astfel că referitor la aceste prevederi nu se poate exercita controlul de constitutionalitate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 si ale art. 3 din Titlul X „Circulatia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan si Michael Ispan în Dosarul nr. 533/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.184

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentin Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Petru Bojin în Dosarul nr. 2.480/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Autoritatea Natională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităti Publice, consilier juridic cu delegatie la dosar. Se constată lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că, la dosarul cauzei, autorul exceptiei a transmis note scrise prin care precizează că, urmare a modificărilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (3) din legea mentionată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului părtii prezente. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitu - tionalitate, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât, după modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, textul criticat a căpătat o nouă redactare, fără să preia continutul normativ initial.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.480/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Petru Bojin într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitia potrivit căreia „(...) actiunile introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase” din art. 28 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece introduce o discriminare între cetătenii care au contestat legalitatea unui act administrativ normativ si care nu pot retrage o asemenea actiune, si cetătenii care au sesizat instantele de judecată cu alte tipuri de actiuni si care beneficiază de dreptul de a le retrage. În notele scrise depuse la dosarul cauzei, se arată, în esentă, că dispozitiile art. 28 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate, pot conduce la o aplicare neunitară a legii, lăsând la aprecierea instantelor a interesului public atunci când e în discutie retragerea actiunilor introduse împotriva actelor administrative normative. De asemenea, se sustine că textul criticat „introduce exceptii la exceptii doar pentru a face inutile si inoperante exceptiile”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, textul criticat fiind contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie si principiului disponibilitătii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată. În sustinerea opiniei sale, Guvernul are în vedere argumentele si solutia adoptată de Curtea Constitutională în Decizia nr. 507/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 28 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în varianta anterioară modificării acesteia, sunt neconstitu - tionale. În argumentarea acestui punct de vedere, arată că „dispozitiile art. 28 alin. (2) din lege nu permit retragerea actiunii în contencios administrativ nici chiar de partea în favoarea căreia aceasta a fost formulată, desi, în sensul accesului liber la justitie, persoana care are dreptul de a se adresa justitiei are, implicit, si dreptul de a renunta la actiunea prin care a sesizat instanta de judecată.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile, scrise si orale, ale părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 28 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care, la data sesizării, aveau următorul cuprins:

Art. 28 alin. (2): „Actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Natională a Functionarilor Publici, precum si cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.”

Autorul exceptiei a precizat că are în vedere doar partea finală a textului: „(...) precum si cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.”

După sesizarea Curtii Constitutionale, art. 28 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat în integralitatea sa, prin art. I pct. 36 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, iar problema vizată de autorul exceptiei apare în alineatul (3), într-o redactare substantial modificată, după cum urmează:

Art. 28 alin. (3): „Actiunile introduse de persoanele de drept public si de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public, precum si cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu exceptia situatiei în care sunt formulate si pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în urma modificărilor survenite în cuprinsul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, textul criticat a căpătat o altă configuratie juridică, solutia legislativă continută de art. 28 alin. (3) fiind în mod esential diferită de cea reglementată în alin. (2) al art. 28, în redactarea initială. În actuala reglementare, este posibilă retragerea, în anumite conditii, a actiunilor introduse împotriva actelor administrative normative.

În ceea ce priveste sustinerile din notele scrise depuse de autorul exceptiei ulterior sesizării Curtii, referitoare la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acest text ar putea fi interpretat de instantele de judecată în mod diferit, astfel încât, în cauze identice, s-ar putea pronunta solutii contradictorii, Curtea Constitutională constată că nu le poate avea în vedere la solutionarea exceptiei fără a depăsi limitele sesizării. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, actul de sesizare a Curtii îl constituie încheierea instantei în fata căreia a fost ridicată exceptia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Petru Bojin în Dosarul nr. 2.480/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie -

Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.193

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si ale art. 198 liniuta a saptea, precum si cele ale Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si ale art. 198 liniuta a saptea, precum si cele ale Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Alexandru P. Bălan în Dosarul nr. 4.275/99/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei.

Lipseste partea Casa Judeteană de Pensii Iasi, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea acesteia, sens în care arată că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât determină reducerea unor drepturi, precum sporul de vechime.

De asemenea, consideră că dreptul său la pensie reprezintă o creantă asupra statului, astfel încât atingerile aduse dreptului la pensie încalcă si dispozitiile din Constitutie referitoare la garantarea drepturilor de creantă asupra statului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Astfel, arată că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile constitutionale invocate. De altfel, consideră că în spetă sunt ridicate probleme de interpretare si aplicare a legii, iar nu aspecte legate de constitutionalitatea normelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.275/99/2006, Tribunalul Iasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si art. 198 liniuta a saptea, precum si cele ale Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.

Exceptia a fost ridicată de Alexandru P. Bălan cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 44 si art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie, raportat la prevederile Directivei nr. 98/49/CE, ale Directivei nr. 2003/41/CE si ale Directivei nr. 85/611/CEE. Astfel, arată că textele de lege criticate au eliminat sporul de grupă de muncă, pe care îl consideră a fi tot o pensie suplimentară, iar reglementările comunitare mentionate protejează drepturile de creantă fată de administratorul unui fond de pensii suplimentare, respectiv statul român. În acest sens, aminteste art. (7) din Directiva nr. 2003/41/CE a Parlamentului European si a Consiliului.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă consideră că problemele ridicate de autorul exceptiei nu tin de neconstitutionalitatea legii, ci reprezintă exclusiv un aspect de interpretare si aplicare a dispozitiilor normative interne prin raportare la actele normative comunitare, acte care, conform dispozitiilor constitutionale, au suprematie fată de dispozitiile legale nationale. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la art. 44 din Constitutie, arată că aceasta este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77, ale art. 164 alin. (3), ale art. 165, ale art. 180 alin. (1) si ale art. 198 liniuta a saptea din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, asa cum au fost modificate ulterior prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.

În prezent aceste texte de lege au următoarea redactare:

Art. 77: „(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărtirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

(2) În situatia asiguratilor prevăzuti la art. 43 si 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

(3) În situatiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguratilor conform alin. (1), se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 si 5.

(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului annual si a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale.”;

Art. 164 alin. (3): „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere si sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unităti, conform legislatiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:

a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.”;

Art. 165: „(1) Asiguratii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o crestere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973;

b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978;

c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986;

d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990;

e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991;

f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992;

g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999;

h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999;

i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.

(2) Asiguratii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o crestere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1978;

b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986.”

Art. 180 alin. (1): „La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislatiei anterioare, precum si ajutoarele sociale stabilite potrivit legislatiei de pensii devin pensii în întelesul prezentei legi.”;

Art.198 liniuta a saptea: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:[...]

- Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare;”

De asemenea, autorul exceptiei critică si dispozitiile întregului Capitol IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, fată de dispozitiile contrare din legile interne, în raport cu prevederile Directivei Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protectia drepturilor la pensie suplimentară ale salariatilor si persoanelor care desfăsoară activităti independente, care se deplasează în cadrul Comunitătii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr.L 209 din 25 iulie 1998, ale Directivei 85/611/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. 375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare, si ale Directivei 2003/41/CE privind activitătile si supravegherea institutiilor pentru furnizarea de pensii ocupationale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 235 din 23 septembrie 2003.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei a mai ridicat si cu un alt prilej, în acelasi dosar al Tribunalului Iasi, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165 si art. 180 alin. (1) si ale Capitolului IX din Legea nr. 19/2000.

Astfel, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a statuat că textele de lege criticate nu contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 44 alin. (1) din Constitutie, precizând, în acelasi timp, că cele mai multe dintre aspectele invocate de autorul exceptiei vizau de fapt probleme de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate.

În prezenta cauză, autorul exceptiei revine, criticând aceleasi texte de lege în raport cu prevederile Directivei Consiliului 98/49/CE, ale Directivei 2003/41/CE si ale Directivei 85/611/CEE, dar cu invocarea, în esentă, a acelorasi argumente ca si cele retinute în Decizia nr. 861/2006, astfel că nu se mai impune reexaminarea textelor de lege criticate.

De altfel, Curtea observă că, în ceea ce priveste dispozitiile directivei invocate, acestea se regăsesc în prezent transpuse, în mod distinct, în Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 31 mai 2006, neavând nicio incidentă asupra pensiilor suplimentare stabilite potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.

În sfârsit, Curtea apreciază că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.198 liniuta a saptea din Legea nr. 19/2000. Astfel, abrogarea legislatiei anterioare, contrare noilor prevederi, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât actele normative avute în vedere se referă la drepturi de asigurări sociale distincte de dreptul prevăzut de art. 44 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si ale art. 198

liniuta a saptea, precum si cele ale Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii” din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Alexandru P. Bălan în Dosarul nr. 4.275/99/2006 al Tribunalului Iasi – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.195

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (2) si ale art. 93 alin. (1) si (4) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea

 

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (3) si ale art. 93 alin. (2) si (3) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, exceptie ridicată de Viorica Nicula în Dosarul nr. 1.813/85/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei.

Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei solicită admiterea acesteia, considerând că textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu asimilează vechimii în specialitate, în vederea acordării pensiei de serviciu, si activitatea desfăsurată în alte unităti decât cele enumerate de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, arată că legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili conditiile de acordare a dreptului la pensie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.813/85/2007, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (3) si art. 93 alin. (2) si (3) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea. Exceptia a fost ridicată de Viorica Nicula cu prilejul solutionării unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că art. 93 alin. (2) si (3) din Legea nr. 567/2004 este neconstitutional, întrucât nu asimilează ca functie de specialitate functia de secretar dactilograf de la centrul teritorial de calcul cu cea de dactilograf si grefier dactilograf de la instantele judecătoresti. În acelasi timp, alte functii, cum este si cea de informatician, sunt asimilate, chiar dacă persoanele au lucrat în alte unităti. De asemenea, arată că art. 68 alin. (3) din Legea nr. 567/2004 este neconstitutional pentru că instituie o conditie privind vechimea în functie mult prea mare, desi vechimea pe care o are autorul exceptiei, de 12 ani, este considerabilă si l-ar îndreptăti la obtinerea pensiei de serviciu.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, dispozitiile de lege criticate nefiind contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că pensia de serviciu reprezintă o categorie specială de pensie, acordată în vederea unor obiective specifice, pe baza unor criterii precis si limitativ prevăzute de lege. Legiuitorul este liber să stabilească aceste criterii, fără ca prin aceasta să se considere că s-a încălcat principiul constitutional al egalitătii în drepturi, dat fiind că situatiile diferite în care se află diversele categorii de persoane justifică instituirea unui tratament juridic diferentiat.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că stabilirea conditiilor în care personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea poate beneficia de pensie de serviciu, precum si a functiilor ce pot constitui vechime în specialitate, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui un tratament juridic diferit, în raport de situatiile obiectiv diferite, specifice fiecărei categorii de personal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 68 alin. (3) si art. 93 alin. (2) si (3) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 567/2004 a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, solutiile legislative fiind cuprinse, în prezent, într-o redactare asemănătoare, în art. 68 alin. (2) si art. 93 alin. (1) si (4).

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

Art. 68 alin. (2): „De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, si personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 si 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micsorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipseste din vechimea în specialitate integrală.”;

Art. 93 alin. (1) si (4): „(1) Constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevăzute la art. 3, precum si perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecătoresti, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale si fostelor notariate de stat, functia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, sef de cabinet, functionar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician. [...]

(4) Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate si perioadele lucrate în acelasi domeniu, în alte unităti.”

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 reglementează una dintre situatiile în care personalul auxiliar de specialitate poate obtine pensie de serviciu, respectiv aceea când, împlinind vârsta de 60 de ani, întruneste în acelasi timp o vechime în specialitate între 20 si 25 de ani, situatie când cuantumul pensiei va fi micsorat cu un anumit procent stabilit de lege. Autorul exceptiei este nemultumit de faptul că acest text de lege nu prevede o vechime în specialitate mai mică si se consideră astfel discriminat.

Curtea retine că pensia de serviciu reprezintă o formă specială de pensie pe care legiuitorul o acordă diferitelor categorii socioprofesionale în considerarea unor situatii deosebite si tinând cont de anumite criterii, limitativ prevăzute, ce caracterizează aceste categorii de persoane. Vechimea în specialitate reprezintă conditia si motivul pentru care legiuitorul a instituit pensia de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate. O asemenea reglementare nu este de natură să contravină dreptului la pensie. Astfel, după cum se arată în art. 47 alin. (2) din Constitutie, cetătenii au dreptul la pensie si la alte forme de asigurări sociale prevăzute de lege. Prin urmare, legiuitorul este în drept să stabilească continutul, conditiile si limitele exercitării dreptului la pensie, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situatii speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi care nu presupune omogenitate, ci justifică instituirea unui tratament juridic diferentiat în cazul unor situatii diferite.

Prin urmare, instituirea unor conditii pentru acordarea pensiei de serviciu este atributul legiuitorului, iar instanta de contencios constitutional nu ar putea modifica textul de lege supus controlului său fără a încălca prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 este inadmisibilă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 93 alin. (1) si (4) din Legea nr. 567/2004, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit de faptul că textul de lege criticat nu prevede asimilarea si a functiilor detinute în alte structuri decât cele enumerate de textul de lege criticat, asa cum este centrul teritorial de calcul în spetă. În acelasi timp, arată că în cazul informaticienilor legea asimilează activitatea desfăsurată de acestia în alte unităti.

Fată de aceste sustineri, Curtea retine că legiuitorul se bucură de competenta exclusivă de a stabili functiile ce pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii în specialitate. Faptul că pentru o anumită categorie de persoane, respectiv pentru informaticieni, a prevăzut conditii mai favorabile, este justificat de necesitatea de a atrage si încuraja contributia profesională a acestora, având în vedere rolul principal al acestora în coordonarea procesului de informatizare a instantelor si a parchetelor, pe care, în prezent, se pune un accent deosebit.

Prin urmare, Curtea retine că prevederile art. 93 alin. (1) si (4) din Legea nr. 567/2004 sunt conforme cu art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor de pe lângă acestea, exceptie ridicată de Viorica Nicula în Dosarul nr. 1.813/85/2007 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1) si (4) din Legea nr. 567/2004, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea