MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 60         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 25 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.198 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 1.199 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 1.200 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national

 

Decizia nr. 1.201 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.202 din 13 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 6132 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.208 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Decizia nr. 1.214 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.216 din 18 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.198

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tino Autovehicule” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

 Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.340/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tino Autovehicule” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 40 din Legea nr. 7/1996 creează o stare de inegalitate între promitentii-vânzători si promitentii-cumpărători, acestia din urmă fiind obligati, în mod nejustificat, la plata unor taxe în crestere la fiecare interval de două luni, fapt ce este de natură a le prejudicia grav interesele legitime.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece nimic nu împiedică petentul de a formula o nouă cerere prin care să-si înscrie intentia de a înstrăina imobilul, după expirarea termenului de 2 luni, termen prevăzut din ratiuni administrative si de oportunitate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că termenul de două luni stabilit de legiuitor nu este de natură să creeze inegalitate de tratament între promitentii-vânzători si promitentii-cumpărători, întrucât situatia juridică a celor două categorii de persoane este diferită, iar prevederea legală se aplică numai persoanelor aflate în prima categorie.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul continut:

„(1) Înscrierea intentiei de a înstrăina sau de a ipoteca îsi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii.

(2) Anul, luna si ziua în care înscrierea îsi pierde efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât si în încheierea care a ordonat-o.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidentă al cadastrului general si are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele din acelasi teritoriu administrativ. Astfel, proprietarul unui imobil care doreste înstrăinarea lui sau ipotecarea în vederea garantării vreunei creante poate solicita oficiului teritorial competent înregistrarea actului juridic prin care îsi manifestă intentia de a înstrăina sau de a ipoteca imobilul, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă. Efectul înscrierii îl constituie opozabilitatea fată de terti a actului juridic în care s-a consemnat acordul de vointă dintre proprietarul imobilului - promitent-vânzător si promitentul-cumpărător, în prima ipoteză, respectiv dintre proprietarul imobilului si persoana în favoarea căreia se va institui ipoteca, în cea de-a doua ipoteză. Potrivit textului de lege criticat, această înscriere îsi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii.

În ceea ce priveste durata limitată în care înscrierea în cartea funciară a intentiei de a înstrăina sau de a ipoteca îsi produce efectul, Curtea retine că aceasta se justifică prin faptul că respectiva înscriere consemnează doar o promisiune a proprietarului imobilului care îmbracă o formă juridică sui generis, ale cărei efecte incerte legiuitorul a înteles să le limiteze în timp, sub aspectul opozabilitătii lor fată de terti. Nimic nu împiedică însă persoanele interesate să prevadă în cuprinsul actelor juridice prin care se angajează să înstrăineze sau să ipotecheze imobilul pe care îl au în proprietate termene mai lungi de două luni în care urmează să încheie actul juridic de înstrăinare sau de instituire a ipotecii. Într-o atare împrejurare, pentru asigurarea opozabilitătii fată de terti a actului este necesară înscrierea periodică în cartea funciară a intentiei de a înstrăina sau de a ipoteca imobilul.

Pe de altă parte, Curtea constată că, în această materie, respectiv a înscrierii intentiei de înstrăinare sau de ipotecare, legea nu stabileste o obligatie în sarcina proprietarului imobilului, ci, dimpotrivă, îi dă posibilitatea să opteze între înscrierea în cartea funciară si neefectuarea acestei operatii. Prin urmare, plata taxelor aferente înscrierii este subsecventă manifestării vointei în acest sens, astfel că nu poate fi retinută vreo discriminare care să contravină prevederilor art. 16 din Constitutie. Mai mult, în măsura în care, potrivit legii, numai proprietarul imobilului poate solicita înscrierea intentiei de a înstrăina sau de a ipoteca, apare ca nejustificată sustinerea autorului exceptiei, ce are calitatea de promitent-cumpărător, potrivit căreia este obligat să efectueze el personal înscrierea si, implicit, să plătească taxele aferente.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tino Autovehicule” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecătoriei

Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.199

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Croi Victorita” - S.R.L. din Dornesti, Judetul Suceava, în Dosarul nr. 7.011/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.011/1/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Croi Victorita” - S.R.L. din Dornesti, Judetul Suceava, cu prilejul solutionării recursului declarat de Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului Suceava, în calitate de mandatară a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale si Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării din cadrul Ministerului Finantelor Publice, împotriva Sentintei civile nr. 63 din 22 martie 2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, precum si a Încheierii din 25 ianuarie 2006 a aceleasi instante, pronuntate în Dosarul nr. 2.948/com/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, care instituie obligatia de a depune o garantie în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile, precum si pentru circulatia acestor produse îngrădeste accesul liber al persoanelor la activitatea economică.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, având în vedere că, potrivit art. 45 din Constitutie, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora sunt garantate în conditiile în care acestea au loc în conditiile legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, nefiind contrar dispozitiilor din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei. De asemenea, arată că extinderea dispozitiilor legale criticate la alte situatii, neprevăzute în text, în sensul adăugirii în cuprinsul acestuia a unor reglementări, apartine competentei exclusive a organului legislativ.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 183 alin. (1) lit. a): „Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini următoarele cerinte:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garantie, în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în conditiile stabilite prin norme.”

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar dispozitiilor art. 45 din Constitutie privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o transpunere exactă a dispozitiilor art. 13 ale Titlului II din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse, dispozitii ce instituie una dintre obligatiile ce revin antrepozitarului autorizat în vederea desfăsurării activitătii acestuia constând în depunerea unei garantii în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile, precum si pentru circulatia acestor produse.

Autorul exceptiei consideră că această obligatie îngrădeste accesul liber la o activitate economică, micsorând patrimoniul agentului economic, fără a-i aduce acestuia niciun beneficiu în schimb.

Curtea retine că, potrivit art. 45 din Constitutie, accesul liber la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora sunt garantate în măsura în care acestea au loc în conditiile stabilite de lege. Legiuitorul este în drept, asadar, să stabilească continutul si limitele exercitării acestui drept, inclusiv prin instituirea unor obligatii care nu sunt subordonate întotdeauna obtinerii unui beneficiu de către persoana care desfăsoară

activitatea economică, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci urmăresc protejarea unui interes general care vizează buna desfăsurare a activitătii economice în ansamblul său.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Croi Victorita” - S.R.L. din Dornesti, Judetul Suceava, în Dosarul nr. 7.011/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.200

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, exceptie ridicată de Organizatia Neguvernamentală pentru Protectia Mediului Eco-Silvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 43.857/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, exceptie ridicată de Organizatia Neguvernamentală pentru Protectia Mediului Eco-Silvica.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, ne aflăm în iminenta producerii unei exterminări a vegetatiei forestiere, existând riscul ca în scurt timp zonele împădurite să dispară si să fie înlocuite cu zone acoperite cu constructii efectuate în interesul propriu si exclusiv al proprietarilor.

Textul de lege criticat vine în contradictie cu normele impuse de Uniunea Europeană prin acquis-ul comunitar în domeniul protectiei mediului si încalcă în mod direct dispozitiile art. 20 din Constitutie, referitoare la prioritatea reglementărilor internationale privind drepturile si libertătile cetătenilor. Sub acest aspect sunt invocate Decizia nr. 1.600/2002/CE – Al saselea program de actiune privind mediul, denumit „Mediu 2010 - Viitorul nostru, Optiunea noastră”, Regulamentul nr. 3.528/86/CEE referitor la Protejarea pădurilor de poluarea aerului si de incendii, precum si Conventia de la Berna privind conservarea europeană a faunei si florei sălbatice si a habitatelor naturale si Conventia de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologică, conventii la care Uniunea Europeană este parte.

Reducerea suprafetelor împădurite are ca efect cresterea gradului de poluare si implicit afectează mediul înconjurător, echilibrul ecologic si sănătatea oamenilor. Or, potrivit art. 35 din Constitutie, statul recunoaste dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos si echilibrat ecologic, drept care nu poate fi restrâns sau încălcat în considerarea interesului propriu al unor persoane.

Mai mult, dispozitiile art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 vin în contradictie cu obligatiile asumate de Guvern prin Programul de guvernare 2005-2008 care, în capitolul 18, stabileste politica privind protectia mediului înconjurător si trasează obiectivele urmărite. Prevederile criticate nu respectă Programul national de împădurire a minimum 1% din fondul forestier national pe perioada 2005-2008 pentru extinderea suprafetei de păduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundatii si ameliorarea climatului, program ce constituie o măsură prioritară în politica Guvernului din acest domeniu.

Pentru toate motivele expuse, autorul exceptiei solicită admiterea criticii si constatarea neconstitutionalitătii art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece argumentele invocate de autor se referă la aspecte ce tin de aplicarea în concret a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, aplicare susceptibilă a fi neconformă cu prevederile art. 35 din Constitutie sau cu tratatele la care România este parte.

 În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că dispozitiile art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 se înscriu în cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos si echilibrat ecologic, în sensul prevederilor constitutionale ale art. 35 alin. (1) si (2).

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, modificată si completată prin Legea nr. 120/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, care au următorul continut: „Reducerea suprafetei pădurilor din fondul forestier national este interzisă, cu exceptia următoarelor situatii: [...]

c) în scopul executării de lucrări, instalatii si constructii necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor si cu aprobarea autoritătii publice centrale care răspunde de silvicultură;”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră suprematia Constitutiei, în art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si în art. 35 privitor la dreptul la un mediu sănătos.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998, constituie atributul exclusiv al statului strategia de punere în valoare economică, socială si ecologică a pădurilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestora. Într-o atare împrejurare, pădurile din România sunt administrate si gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă, în folosul generatiilor actuale si viitoare, a functiilor lor ecologice si social-economice. Drept garantie a acestui scop declarat, dispozitiile art. 24 alin. (1) prevăd expres interdictia reducerii suprafetei pădurilor din fondul forestier national. De la această regulă însă legiuitorul a stabilit câteva exceptii, printre care si cea criticată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv posibilitatea reducerii suprafetei pădurilor în scopul executării de lucrări, instalatii si constructii necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau justificate de interesul propriu al proprietarilor terenurilor împădurite. În ambele situatii, legiuitorul conditionează scoaterea definitivă a acestor terenuri din fondul forestier national pentru lucrările prevăzute de lege de aprobarea prealabilă a autoritătii publice centrale care răspunde de silvicultură. Prin urmare, autoritatea silvică este cea care trebuie să vegheze la corecta aplicare a legii, si anume să verifice îndeplinirea conditiilor care justifică defrisarea suprafetei împădurite si să controleze modul de executare a lucrărilor, instalatiilor si constructiilor necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau cele realizate în interesul propriu al proprietarului terenului, astfel încât reducerea suprafetelor forestiere să se facă numai atunci când este strict necesar si cu respectarea riguroasă a legislatiei în domeniu.

Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate respectă prevederile art. 35 privitor la dreptul la un mediu sănătos, statul asigurând pe această cale cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

Pe de altă parte, având în vedere finalitatea dispozitiilor criticate, aceea de a asigura valorificarea fondului forestier, bun public de interes national si totodată resursă naturală regenerabilă de interes international, cu toate că titularul dreptului de proprietate asupra terenului împădurit suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, Curtea retine că reglementarea legală este expresia prevederilor constitutionale care garantează dreptul de proprietate privată, titularul dreptului având posibilitatea să dispună de bunul său în functie de interesul propriu.

Curtea constată că nici critica potrivit căreia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectării legilor nu este întemeiată, în măsura în care, cu privire la acesta, nu se poate retine în mod temeinic, asa cum s-a arătat, că ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.

Pentru argumentele înfătisate, Curtea nu poate retine nici critica referitoare la încălcarea art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, coroborat cu prevederile internationale invocate de autorul exceptiei.

În sfârsit, împrejurarea că în practică, asa cum arată autorul exceptiei, pot apărea abuzuri cu consecinte prejudiciabile pentru fondul forestier national constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunta instantele judecătoresti ordinare, Curtea Constitutională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, exceptie ridicată de Organizatia Neguvernamentală pentru Protectia Mediului Eco-Silvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.201

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr.295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială Elite Rent a Car -S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.321/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.321/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială Elite Rent a Car -S.R.L. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în conditiile în care dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 295/2002, nu se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă, este evident că apărările care pot fi făcute de debitorul obligatiei, conform art. 4 alin. (2) din ordonantă, sunt doar „explicatiile si lămuririle”. Or, este evident că în acest mod se aduce atingere dreptului persoanei de a-si apăra drepturile si interesele legitime, dată fiind complexitatea cauzelor comerciale care necesită opinia expertilor pentru clarificarea raporturilor juridice deduse judecătii. Mai mult, în vreme ce debitorul nu poate prezenta instantei decât explicatii si lămuriri, creditorul poate anexa cererii de chemare în judecată „orice element necesar pentru determinarea datoriei”, fapt ce este de natură a crea o stare de inegalitate între cele două părti cu pozitii procesuale adverse, cu încălcarea art. 16 din Constitutie.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că procedura prevăzută de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, fiind o procedură specială, derogă sub mai multe aspecte de la regulile procedurale din dreptul comun. Pe de altă parte, în cuprinsul ordonantei s-a prevăzut expres aplicarea în mod corespunzător a unor dispozitii ale Codului de procedură civilă, acolo unde legiuitorul a considerat că se impune trimiterea directă la aceste prevederi. Cu toate acestea, având în vedere faptul că procedura somatiei de plată se realizează în cadrul procesului civil, regulile comune ale acestui proces sunt aplicabile chiar si în lipsa unei dispozitii exprese în acest sens, deoarece prevederile Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în această materie. Asa fiind, Guvernul consideră critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispozitii care au următorul continut: „Articolul 11 se abrogă.” Art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 avea următorul continut: „Prevederile prezentei ordonante se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) care consacră principiul egalitătii în drepturi, în art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare si în art. 53 privitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, prin Decizia nr. 497/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, potrivit art. 721 din

Codul de procedură civilă, dispozitiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă si comercială, aplicându-se în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispozitii potrivnice. Totodată, Curtea a constatat că, în urma modificărilor aduse prin legea de aprobare, Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 contine reglementări în sensul aplicării regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri exprese, acolo unde legiuitorul a considerat necesară trimiterea directă la prevederile aplicabile din Codul de procedură civilă, astfel că, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementării abrogate este evident.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială Elite Rent a Car - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.321/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.202

din 13 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 6132 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si 6132 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.735/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 518 si 6132 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Condrea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în materia raporturilor de familie, măsurile grabnice prin care se dispune, în baza unei judecăti sumare, întemeiate exclusiv pe aparente, evacuarea unuia dintre soti din locuinta comună pot produce efecte grave asupra vietii de familie, sotul evacuat fiind pus în situatia de a întrerupe legăturile părintesti cu copilul minor. Astfel, arbitrariul măsurilor ce pot fi dispuse în cadrul procedurii ordonantei presedintiale si efectele nocive ale unor astfel de măsuri contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), art. 27 alin. (1) si art. 49 alin. (1), precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că ordonanta presedintială este o reglementare specială, care asigură operativitatea procedurii de judecată si executarea imediată a hotărârii judecătoresti, în cazuri care impun adoptarea de măsuri urgente, cu caracter vremelnic. Dispozitiile art. 581 si 6132 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate, astfel încât exceptia cu un atare obiect este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Cu toate că autorul exceptiei invocă neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 518 si 6132 din Codul de procedură civilă, dispozitii cu care instanta judecătorească sesizează Curtea Constitutională prin încheiere, din notele scrise depuse la dosar si din sustinerile criticilor, precum si din opinia instantei referitoare la critica formulată rezultă că în realitate exceptia are ca obiect dispozitiile art. 581 si 6132 din acelasi cod. Dispozitiile criticate au următorul continut:

- Art. 581: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului. Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”;

- Art. 6132 : „Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonantă presedintială, măsuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori, la obligatia de întretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 27 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea domiciliului si resedintei si art. 49 alin. (1) privitoare la protectia copiilor si a tinerilor. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit dispozitiilor art. 6132 din Codul de procedură civilă, în cadrul procedurii de solutionare a cererii de divort, instanta poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori, la obligatia de întretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei. Asupra măsurilor enumerate, instanta învestită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronuntă prin ordonantă presedintială, în conditiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispozitii instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca în anumite conditii, expres si limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justitiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Or, această posibilitate recunoscută părtilor interesate nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietătii private si nici nu creează premisele unei violări a domiciliului sau resedintei, asa cum consideră autorul exceptiei, ci reprezintă exclusiv o garantie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

În ceea ce priveste conformitatea textelor legale criticate cu dispozitiile constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că dispozitiile art. 581 si 6132 din Codul de procedură civilă nu contin nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la un proces echitabil.

De altfel, Curtea observă că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la încălcarea art. 49 alin. (1) din Constitutie privitoare la protectia copiilor si a tinerilor, Curtea retine că dispozitiile art. 6132 din Codul de procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonantei presedintiale până la solutionarea divortului. Astfel, instanta învestită cu cererea de ordonantă presedintială prin care s-a solicitat încredintarea copiilor minori se poate pronunta si asupra cererii formulate de celălalt sot de a i se încredinta să aibă legături personale cu copiii, asa încât acesta să poată să îsi exercite drepturile si îndatoririle pe care le presupune cresterea, educatia si instruirea lor. Prin urmare, si critica cu un atare obiect este lipsită de temei constitutional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 6132 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Condrea în Dosarul nr. 4.735/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 decembrie 2007.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.208

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comprest Util” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 40/88/2006 (număr în format vechi 3.540/2006) al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că nu există contrarietate între textul de lege criticat si dispozitiile din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 40/88/2006 (număr în format vechi 3.540/2006), Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comprest Util” - S.R.L. din Constanta într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva unei sentinte prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că introducerea de restrictii la utilizarea unor factori de productie prin impunerea unor taxe pentru utilizarea acestora reprezintă o încălcare a textului constitutional potrivit căruia statul trebuie să asigure crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de productie. În formularea acestei critici de neconstitu - tionalitate, autorul exceptiei are în vedere capitalul ca factor de productie, concretizat în utilajele folosite pentru efectuarea transporturilor.

Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Consideră că perceperea de tarife suplimentare pentru utilizarea drumurilor în cazul transporturilor efectuate cu vehicule a căror masă si ale căror dimensiuni depăsesc pe cele reglementate legal nu este de natură a contraveni vreunui text constitutional.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că instituirea conditiilor de transport a căror neîndeplinire constituie contraventie este un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul drumurilor în asa fel încât efectuarea transporturilor să aibă loc în deplină sigurantă.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional. Arată că necesitatea obtinerii unei autorizatii speciale de transport pentru autovehicule care depăsesc încărcătura maximă admisă, precum si stabilirea unor contraventii si sanctionarea celor care nu respectă conditiile impuse de lege reprezintă o concretizare a regulii consacrate în art. 135 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 41. - „(1) Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe osie si/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăsesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizatiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în conditiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

(2) În conditiile în care drumurile nationale sau judetene, pe care se efectuează transporturile prevăzute la alin. (1), traversează o localitate urbană, este necesar si avizul administratiei publice locale care administrează portiunea de drum respectivă.

(3) În cazul în care pentru efectuarea unor asemenea transporturi sunt necesare lucrări de amenajare sau consolidare a drumurilor si a lucrărilor de artă, precum si modificarea instalatiilor aeriene sau subterane de orice fel, acestea se suportă de beneficiarul transporturilor.

(4) Pentru transporturile prevăzute la alin. (1) se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite în functie de masa totală sau de masa pe osie, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor si de distanta parcursă, care constituie surse financiare în contul emitentului autorizatiei speciale de transport pentru administrarea drumurilor respective. Aceste tarife se determină si se propun de administratorii drumurilor publice si se aprobă:

a) pentru drumurile de interes national, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei;

b) pentru drumurile de interes judetean, prin hotărâre a consiliilor judetene, cu avizul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei;

c) pentru drumurile de interes local, prin hotărâre a consiliilor locale, cu avizul consiliilor judetene.

(41) Ansamblul de vehicule cu mai mult de 6 osii si care depăseste limitele maselor totale maxime admise prevăzute în anexa nr. 2 va fi considerat atipic si va fi tarifat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

(5) Se exceptează de la plata tarifelor prevăzute la alin. (4) autovehiculele care apartin Corpului Pompierilor Militari, serviciilor publice de pompieri si administratorului drumului public respectiv.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), referitoare la caracterul de piată al economiei României, bazată pe libera initiativă si concurentă, si care instituie obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 cuprinde reglementări referitoare la conditiile de exploatare a drumurilor publice. Ratiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării acestor norme a constituit-o necesitatea asigurării desfăsurării în deplină securitate a transporturilor. Din această perspectivă, impunerea în sarcina transportatorilor a anumitor obligatii, precum obtinerea unor autorizatii speciale si avize ori plata unor tarife suplimentare pentru transporturile efectuate cu vehicule a căror masă sau dimensiuni depăsesc anumite limite, are ca scop organizarea unui sistem care să ofere un grad cât mai mare de sigurantă a realizării transporturilor.

Elaborarea unor astfel de reglementări în domeniul transporturilor reprezintă chiar una dintre modalitătile prin care statul îsi aduce la îndeplinire obligatia constitutională de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, astfel încât nu se poate retine contrarietatea dintre textul de lege criticat si prevederile art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea fundamentală.

De altfel, Curtea Constitutională a exercitat controlul de constitutionalitate asupra dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 prin prisma unor critici asemănătoare cu cele formulate si în prezenta cauză si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. Prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, Curtea a statuat că aceste dispozitii de lege sunt constitutionale. În prezenta cauză, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 41 în ansamblul său, dar argumentele pe care Curtea le-a retinut în constatarea constitutionalitătii prevederilor art. 41 alin. (1) sunt aplicabile întregului articol.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Comprest Util” - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 40/88/2006 (număr în format vechi 3.540/2006) al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.214

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 2.125/110/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curtii Constitutionale autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât Încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale datează din 16 mai 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instantă.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecătii, deoarece nu sunt întrunite conditiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.125/110/2006, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Constantin Petcu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin aplicarea dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale nu îi este garantată si ocrotită proprietatea privată asupra actiunilor detinute de acesta la societatea comercială a cărei hotărâre a adunării generale a actionarilor o contestă. Astfel, actionarii care detin un procent mai mare de actiuni si au votat pentru schimbarea administratorului nu pot determina această schimbare, fapt ce echivalează cu confiscarea averii lor licit dobândite de către actionarii minoritari solidari cu administratorul care actionează contra intereselor societătii comerciale.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990, întrucât ele au tocmai scopul de a proteja interesele actionarilor. A admite o solutie contrară înseamnă a permite administratorului să cumuleze functia de mandatar al actionarilor si de gestionar si, implicit, posibilitatea acestuia de a influenta hotărârile adunării care privesc răspunderea sau activitatea sa, în frauda celorlalti actionari ai societătii.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul continut:

„(1) Actionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza actiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administratia lor ar fi în discutie.

(2) Persoanele respective pot vota însă situatia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) care consacră principiul egalitătii în drepturi si în art. 44 alin. (8) referitoare la prezumtia caracterului licit al dobândirii averii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că textul de lege criticat instituie interdictia actionarilor care au calitatea de membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere de a vota, în baza actiunilor pe care le posedă, personal sau prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administratia lor ar fi în discutie.

Reglementarea legală dedusă controlului de constitutionalitate a fost astfel concepută încât să ofere un cadru juridic favorabil protejării intereselor actionarilor împotriva actelor frauduloase comise în dauna lor de către persoanele care detin functii administrative în cadrul societătilor comerciale. În această manieră, actionarii sunt pusi la adăpost de riscul de a fi obligati să se supună unui vot majoritar al actionarilor care au calitatea de membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere, prin care se dispune descărcarea gestiunii sau oricare altă problemă administrativă în care acestia din urmă sunt implicati.

Examinarea art. 126 din Legea nr. 31/1990 în raport cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) nu evidentiază nicio contrarietate, întrucât persoanele care au calitatea de actionari ai unei societăti comerciale si persoanele care, pe lângă această calitate, detin functii administrative în cadrul organelor de conducere ale societătilor comerciale nu se află în situatii juridice similare, de natură să impună si să justifice un tratament juridic identic, unica ipoteză în care deosebirile de regim juridic ar putea fi calificate ca fiind discriminatorii.

De asemenea, dispozitiile legale criticate nu înfrâng nici prezumtia caracterului licit al dobândirii averii, consacrată de art. 44 alin. (8) din Constitutie, întrucât interdictia participării la votul prin care se dispune descărcarea gestiunii sau o altă problemă conexă activitătii administrative a persoanelor prevăzute în ipoteza normei nu echivalează cu atribuirea caracterului ilicit actelor administrative supuse votului. În virtutea atributiilor stabilite prin lege, adunarea generală a actionarilor este obligată să hotărască cu privire la activitatea financiară a societătii comerciale. Or, apare ca firească solutia legislativă potrivit căreia actionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administratie, directoratului sau consiliului de supraveghere să nu poată să se pronunte asupra gestiunii lor sau asupra vreunei probleme în care persoana sau administratia lor ar fi în discutie, cu alte cuvinte să nu poată controla si aproba propria activitate desfăsurată în cadrul societătii comerciale.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În sfârsit, în ceea ce priveste criticile referitoare la modul de calcul al voturilor exprimate de actionarii cu drept de vot, precum si cele referitoare la procentele care constituie majoritatea necesară adoptării, în mod legal, a hotărârii adunării generale a actionarilor, Curtea constată că acestea reprezintă probleme de interpretare si aplicare a legii, care intră în competenta exclusivă a instantei judecătoresti în fata căreia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 2.125/110/2006 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.215

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 1.818/62/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al Primăriei Comunei Tărlungeni - judetul Brasov, doamna Eva Pîrvan- Szekely, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă sustine netemeinicia exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate prevăd un termen de decădere, cu toate consecintele juridice ce decurg din nerespectarea lui.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.818/62/2007, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Anita Schmidt.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate instituie o discriminare între fostii proprietari ai imobilelor preluate abuziv care au depus notificările în vederea restituirii acestora în termenul legal, beneficiind în consecintă de măsurile reparatorii, si aceia care nu au respectat termenul. Acest fapt conduce, în opinia autorului exceptiei, si la o încălcare a principiului constitutional al garantării si ocrotirii proprietătii private, afectând însăsi substanta dreptului de proprietate. De asemenea, mai sustine că procedura administrativă instituită prin prevederile art. 21 alin. (1) si (5) din Legea nr.10/2001 este o jurisdictie specială administrativă facultativă, asa cum rezultă din art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, astfel încât nerespectarea termenului de depunere a notificării nu ar trebui să constituie, în fapt, o negare a accesului liber la justitie.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege sunt constitutionale, deoarece exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin”(2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dispozitii care au următorul continut: „(1) Persoana îndreptătită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a rezentei legi persoana juridică detinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[...]

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (4) privind accesul liber la justitie si caracterul facultativ si gratuit al jurisdictiilor speciale administrative si ale art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private.

De asemenea, se mai invocă si încălcarea prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii solutiilor legislative consacrate de acestea, s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 50/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut, în esentă, că, „potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este asadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept”.

De asemenea, Curtea a mai retinut că dispozitiile criticate se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeasi situatie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) si al art. 147 alin”(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Anita Schmidt în Dosarul nr. 1.818/62/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.216

din 18 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Institutia Prefectului Judetului Suceava în Dosarul nr. 4.071/39/2006 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă avocatul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei si al Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăutilor, domnul Tudor Vasile, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul sustine netemeinicia exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 23 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr.4.071/39/2006, Tribunalul Suceava - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Institutia Prefectului Judetului Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că expresia „forma si structura de proprietate existentă” nu poate fi asimilată notiunii de drept de proprietate asa cum este ea definită în sistemul nostru de drept, în conditiile în care această expresie implică în mod obligatoriu existenta mai multor proprietari individuali. Astfel, dispozitiile de lege criticate încalcă normele constitutionale care consacră garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată, în măsura în care au întelesuri ce pot conduce la încălcarea drepturilor altor persoane fizice sau juridice, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare aparitiei Legii nr. 247/2005.

Tribunalul Suceava - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate. Prin utilizarea sintagmei „forma si structura de proprietate existentă”, legiuitorul a urmărit o redactare cât mai precisă a textului de lege, astfel că nu poate fi primită sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia dispozitia criticată ar implica în mod obligatoriu existenta mai multor proprietari individuali constituiti într-un întreg.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, conform cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, dispozitii introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul continut: „Diferenta de suprafată neatribuită se reconstituie în forma si structura de proprietate existentă la momentul nationalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere care au apartinut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, la cererea Academiei Române, dacă nu se afectează vechile amplasamente ale fostilor proprietari si cu respectarea prevederilor Legii nr.752/2001.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 si art. 136 alin. (5), referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, prima teză a textului de lege criticat consacră reconstituirea, în forma si structura de proprietate existente la momentul nationalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist, a diferentei de suprafată neatribuite parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, institutiilor de cultură si învătământ sau Academiei Române.

Potrivit prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor si mânăstirilor, precum si ale institutiilor de învătământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetatie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărisuri, fânete si păsuni împădurite, care le-au apartinut în proprietate, în limita suprafetelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităti.”

Asadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea către fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de către stat -, reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafetelor retrocedabile, precum si a formei si structurii de proprietate, constituie optiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie si cu finalitatea reparatorie a legii. Conditionarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferentelor de suprafată neatribuite parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, institutiilor de cultură si învătământ sau Academiei Române în forma si structura de proprietate existente la momentul nationalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist reprezintă o astfel de optiune, pe deplin constitutională, si totodată firească de vreme ce, prin ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, iar nu de o constituire care ar opera după procedura si modul de atribuire a noilor titluri de proprietate în conditiile stabilite prin lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Institutia Prefectului Judetului Suceava în Dosarul nr.4071/39/2006 al Tribunalului Suceava -

Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu