MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 63         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECRETE

 

204. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

205. - Decret privind conferirea unor decoratii de război

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.151 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Decizia nr. 1.153 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.154 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Decizia nr. 1.226 din 20 decembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

59. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului privind cooperarea dintre Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare în domeniul ajutorului de stat, semnat la Sibiu la 14 noiembrie 2007

 

Memorandum privind cooperarea dintre Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare în domeniul ajutorului de stat

 

70. - Hotărâre privind alocarea, pe anul 2008, a fondurilor pentru realizarea Programului national de îmbunătătire a calitătii mediului prin realizarea de spatii verzi în localităti

 

71. - Hotărâre privind finantarea obiectivului de investitii „Extindere Palat Victoria”

 

72. - Hotărâre privind recunoasterea Fundatiei Universitare „Alma Mater” ca fiind de utilitate publică

 

74. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 34/1999 privind înfiintarea Institutului Limbii Române

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

66/14. - Ordin al ministrului sănătătii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Comisiei de arbitraj

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Răzvan-Victor Rusu se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Malta si Republica San Marino.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 204.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea unor decoratii de război

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 9 lit. A si ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

la propunerea ministrului apărării,

în semn de recunostintă si apreciere pentru înaltul profesionalism, spiritul de sacrificiu, devotamentul si curajul dovedite în timpul executării unor misiuni de mentinere a păcii sub egida Organizatiei Natiunilor Unite, desfăsurate în Kosovo,

Presedintele României decretează:

Articol unic. - Se conferă Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn de război, pentru militari:

- domnului comisar sef de politie Florut Iulian Sorin-Iulian;

- doamnei Feodot Nicolae Zinaida, subcomisar de politie;

- domnului Budeanu Ion Răzvan-Lucian, inspector principal de politie;

- domnului Dobre Ion Adrian, inspector de politie.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 205.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.151

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Florentina-Rodica Puscău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie Curtea s-a mai pronuntat, în sensul respingerii exceptiei. Cu privire la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, apreciază că acestea instituie o obligatie deontologică pentru persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice, fără a aduce atingere prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006, Tribunalul Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

Exceptia a fost ridicată într-o cauză penală în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „interzice în mod imperativ si unilateral unei persoane să desfăsoare o anumită activitate sau să ocupe un anumit loc de muncă”. Totodată, dispozitiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 aduc atingere art. 131 si 132 din Constitutie, „în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofiterii de politie judiciară”.

Tribunalul Bihor - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 nu aduce atingere art. 41 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu stabileste nicio interdictie în ceea ce priveste alegerea profesiei, meseriei, ocupatiei sau locului de muncă.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că finalitatea acestora o constituie îndeplinirea de către persoanele în cauză a îndatoririlor ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau însărcinărilor încredintate, cu respectarea strictă a legilor si a normelor de conduită profesională, fără ca prin acestea să dobândească foloase necuvenite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 217 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu modificările aduse prin art. I pct. 119 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000: „(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârsită într-un interval de 5 ani de la încetarea functiei, atributiei ori însărcinării, aceasta se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.”

Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: „În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonantă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele politiei judiciare.”

Art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002: „Dispozitiile procurorilor din Directia Natională Anticoruptie sunt obligatorii pentru ofiterii de politie judiciară prevăzuti la alin. (1). Actele întocmite de ofiterii de politie judiciară din dispozitia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.”

Prevederile art. 11 alin. (1), la care face referire alin. (2) al aceluiasi articol, au următorul continut: „(1) Fapta persoanei care, în virtutea functiei, a atributiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operatiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

Exceptia este raportată la prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă si libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupatiei si a locului de muncă, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public si art. 132 referitoare la statutul procurorilor.

Examinând exceptia, Curtea retine următoarele:

I. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat a fost adoptat cu scopul de a sanctiona primirea directă sau indirectă de foloase necuvenite de către cei care, în virtutea functiei, a atributiei ori a însărcinării primite, au avut sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, într-un interval de 5 ani de la încetarea functiei, atributiei ori însărcinării.

Asa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea, prin prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie privind dreptul la muncă si libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupatiei si a locului de muncă. Aceasta, deoarece, asa cum a statuat Curtea în jurisprudenta sa, libertatea alegerii profesiei, a meseriei si a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea conditiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii si finalitătii sale.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea observă că autorul exceptiei solicită declararea neconstitutionalitătii acestora „în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofiterii de politie judiciară”.

Or, cenzurarea unei eventuale interpretări si aplicări a textelor de lege criticate, în sensul în care s-ar delega ofiterilor de politie judiciară efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Florentina-Rodica Puscău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

II. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală si ale art. 10 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.153

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Albert Poch în Dosarul nr. 12.029/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă, personal si asistat de avocat G.G. Florescu, autorul exceptiei. De asemenea, sunt prezente Rodica Macri si Lavinia Burculet, prin avocat E. Ciurezu. Lipseste Raula Poch, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia pentru aceleasi motive pe care le-a invocat în fata instantei de judecată.

Avocata E. Ciurezu solicită respingerea exceptiei, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 12.029/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Albert Poch într-o cauză civilă având ca obiect evacuarea si schimbul obligatoriu de locuintă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât dau posibilitatea rudelor unui criminal de război, cum este în cazul în spetă, să ceară si să obtină imobilele confiscate conform Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tării sau de crime de război.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. În acest sens, arată că solutia de restituire a unor categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută cu privire la dreptul de proprietate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege: [...]

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoresti de condamnare pentru infractiuni de natură politică, prevăzute de legislatia penală, săvârsite ca manifestare a opozitiei fată de sistemul totalitar comunist.[...]”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 4 alin. (2) care consacră principiile nediscriminării, art. 6 privind dreptul la identitate, art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în cauza de fată.

Astfel, prin Decizia nr. 428 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a retinut, referindu-se la jurisprudenta anterioară, că „Solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile (asa cum este si cazul celor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001) este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia trecută. Mai mult, prevederile legale criticate, instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu contravin dispozitiilor art. 11 - Dreptul international si dreptul intern si art. 44 alin. (1) teza întâi si alin. (2) din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.”

Curtea, prin aceeasi decizie, a mai constatat că nu poate fi retinută nici încălcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie, prevăzut de art. 21 alin. (1), dat fiind că autorul exceptiei a avut posibilitatea să se adreseze instantelor de judecată si să conteste deciziile administrative de solutionare a cererii de restituire în natură.

Considerentele si solutia deciziei mentionate sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Albert Poch în Dosarul nr. 12.029/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.154

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Georghe Gh. Cojocaru si Constantin Gh. Cojocaru în Dosarul nr. 32.536/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 32.536/2/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Georghe Gh. Cojocaru si Constantin Gh. Cojocaru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât, datorită modificării acestora prin Legea nr. 247/2005, au fost excluse din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan. În acest fel, sustin autorii exceptiei de neconstitutionalitate, „se instituie un regim juridic diferentiat, o discriminare între subsemnatii si cetătenii cărora în cazuri egale le-au fost restituite în perioada 14 februarie 2001-25 iulie 2005 în natură, sau prin echivalent, terenurile preluate abuziv între 1945-1989, indiferent de locul situării acestora”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală apreciază că prevederile de lege criticate nu instituie niciun fel de discriminare între fostii proprietari ai terenurilor situate în intravilan si cei ai terenurilor situate în extravilan.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată. În acest sens, arată că solutia de restituire a unor categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută cu privire la dreptul de proprietate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitătilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, cu modificările si completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.”

Prevederile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalitătii în drepturi si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Este invocată si încălcarea art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud din domeniul de aplicare al acestei legi atât terenurile situate în extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării, cât si cele al căror regim juridic este reglementat prin legi speciale, respectiv Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere.

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că prevederile legale criticate, ce exclud din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilan, contravin principiului constitutional al egalitătii.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile criticate nu contravin principiului constitutional al egalitătii, deoarece toate persoanele îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri au posibilitatea de a se adresa instantelor de judecată si de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Asadar, nu sunt întemeiate sustinerile autorului exceptiei potrivit cărora textul de lege criticat instituie o discriminare între cetătenii cărora le-au fost restituite în perioada 14 februarie 2001-25 iulie 2005, în natură sau prin echivalent, terenurile preluate abuziv, indiferent de locul situării acestora, si cei care au formulat aceste cereri în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.

Curtea constată că nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt întemeiate. În jurisprudenta sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că solutia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecută cu privire la proprietatea funciară.

De altfel, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, si la art. 16. Astfel, prin Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constitutionale.

Atât considerentele, cât si solutia din decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Georghe Gh. Cojocaru si Constantin Gh. Cojocaru în Dosarul nr. 32.536/2/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.155

din 11 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea nr. 114/1996, exceptie ridicată de Anica Nistor în Dosarul nr. 96/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public precizează că anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 a fost abrogată expres prin art. 61 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, iar prevederile de lege criticate au fost preluate în principiu de art. 26 din această lege. Cu privire la aceste prevederi, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că ele nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece calitatea de a fi sau nu membru al unei asociatii de proprietari nu are relevantă sub aspectul participării la cheltuielile comune, obligatie ce rezultă din starea de indiviziune fortată în care se află proprietarii unui condominiu.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 96/44/2007, Curtea de Apel Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu tionalitate a prevederilor art. 25 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea nr. 114/1996, exceptie ridicată de Anica Nistor cu ocazia unui recurs declarat într-un litigiu având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât termenul în care poate fi atacată o hotărâre a asociatiei de proprietari contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiilor de proprietari curge de la data adoptării acestei hotărâri, si nu de la data comunicării acesteia către proprietarii care nu sunt membri ai asociatiei. De asemenea, sustine că acest text este neconstitutional si pentru faptul că hotărârile asociatiei de proprietari sunt opozabile si proprietarilor care nu sunt membri ai asociatiei.

Curtea de Apel Galati - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu stabileste o procedură de comunicare a hotărârilor după cum proprietarul este sau nu membru al asociatiei de proprietari.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale, întrucât nu cuprinde vreo prevedere care să îngrădească drepturile si libertătile consacrate de Legea fundamentală. În consecintă, apreciază exceptia ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Examinând exceptia, Curtea retine că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 15 martie 2007, anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 a fost abrogată expres prin art. 61 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007. Prevederile art. 25 se regăsesc, în principiu, în cuprinsul art. 26 din această lege, având următorul continut: „Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociatiei de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, acestia pot ataca în justitie respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Actionarea în justitie nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanta dispune suspendarea acesteia.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt: art. 1 referitor la statul român, art. 4 referitor la principiile nediscriminării, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 126 referitor la instantele judecătoresti.

Autorul exceptiei consideră, în esentă, că prevederile de lege contravin acestor dispozitii constitutionale, întrucât hotărârile adunării generale a proprietarilor sunt opozabile si proprietarilor care nu sunt membri ai asociatiei, iar termenul de contestare în justitie a acestei hotărâri, în cazul în care s-au produs daune intereselor proprietarilor, curge de la data adoptării acesteia, si nu de la data comunicării.

Examinând aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru motivele ce urmează:

Reglementând procedura prin care proprietarii care se consideră nedreptătiti pot ataca în justitie hotărârile asociatiei de proprietari, textul de lege criticat nu face niciun fel de distinctie între proprietarii membri ai asociatiei de proprietari si ceilalti proprietari. Asadar, nu se poate sustine că textul de lege criticat ar contraveni principiului constitutional al egalitătii în drepturi.

În spetă, se pune problema unei situatii particulare, si anume aceea în care persoana devenită proprietar prin cumpărarea unui apartament care face parte integrantă dintr-o clădire ce cuprinde mai multe asemenea apartamente cu proprietari diferiti îsi asumă implicit, prin cumpărare, acest statut juridic. Existenta unor spatii în proprietate comună si perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilităti de către toti proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociatiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să actioneze în numele si pentru interesul comun.

Calitatea de a fi sau nu membru al unei asociatii de proprietari nu are relevantă sub aspectul participării la cheltuielile comune, obligatie ce rezultă din starea de indiviziune fortată cu privire la părtile comune în care se află toti proprietarii.

De altfel, în art. 2 din Legea nr. 230/2007 se prevede că, datorită stării de indiviziune fortată, proprietarii au obligatia să ia măsuri cu privire la drepturile si obligatiile comune ce le revin tuturor asupra proprietătii comune.

În ce priveste critica autorului exceptiei potrivit căreia pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociatiei termenul de contestare a hotărârii adunării generale a proprietarilor ar trebui să curgă de la data comunicării hotărârii, si nu de la data adoptării acesteia, Curtea constată că nici sub acest aspect textul de lege criticat nu face niciun fel de distinctie cu privire la proprietari, astfel că nu se poate sustine că textul de lege criticat ar contraveni vreunei dispozitii constitutionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si

functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Anica Nistor în Dosarul nr. 96/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia

civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.226

din 20 decembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, exceptie ridicată de Adrian Mihai Tocut în Dosarul nr. 6.202/111/CA/2006 al Curtii de Apel Oradea – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.202/111/CA/2006, Curtea de Apel Oradea – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, exceptie ridicată de Adrian Mihai Tocut într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act constatator privind plata unei datorii vamale emis de Biroul vamal Oradea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care stabilesc data intrării în vigoare a actelor normative enumerate la art. 10 alin. (1) din aceeasi lege, cu exceptia legilor si a ordonantelor, ca fiind cea a publicării lor în Monitorul Oficial, contravin dispozitiilor art. 78 din Constitutie, potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. În sustinerea acestei opinii, autorul exceptiei precizează că termenul de lege folosit în art. 78 din Legea fundamentală trebuie interpretat în sens larg, astfel încât ”să desemneze totalitatea actelor normative susceptibile de a fi publicate în Monitorul Oficial”. Precizează că Legea nr. 24/2000 a fost adoptată înainte de revizuirea Constitutiei.

Curtea de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât textul de lege criticat se referă la o altă categorie de acte normative decât cele vizate de art. 78 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere, reiterează argumentele pentru care Curtea Constitutională a respins aceeasi exceptie prin Decizia nr. 422 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile criticate, referitoare la intrarea în vigoare a unor categorii de acte normative, altele decât legile si ordonantele, nu încalcă prevederile constitutionale privind intrarea în vigoare a legii.

Invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 422/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 11 alin. (3): „(3) Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu exceptia legilor si a ordonantelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.”

Articolul 10 alin. (1), la care face trimitere art. 11 alin. (3), are următoarea redactare: „În vederea intrării lor în vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritătilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducătorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 78 din Constitutie - „Intrarea în vigoare a legii”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că autorul exceptiei sustine că notiunea de „lege”, cuprinsă în art. 78 din Constitutie, ar trebui înteleasă ca referindu-se la toate actele normative susceptibile de a fi publicate în Monitorul Oficial al României. Consecinta unei asemenea interpretări ar fi în opinia autorului exceptiei aceea că intrarea în vigoare a tuturor actelor normative, respectiv legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritătilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducătorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, ar avea loc la trei zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial. Or, urmând firul acestui rationament, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 ar fi contrar dispozitiilor art. 78 din Legea fundamentală.

Curtea constată că o asemenea critică nu poate fi retinută.

Articolul 78 este cuprins în Titlul III din Constitutie - „Autorităti publice”, Capitolul I - „Parlamentul”, Sectiunea a 3-a - „Legiferarea” si are în vedere doar „legea” ca act juridic adoptat de Parlament. Modificarea textului în urma revizuirii Constitutiei în anul 2003 realizează o distinctie evidentă între publicarea legii, care coincide cu data publicării în Monitorul Oficial, si intrarea sa în vigoare, care se realizează după împlinirea unui termen de trei zile de la data publicării, dacă în cuprinsul său nu se prevede în mod expres pentru intrarea în vigoare o altă dată, ulterioară.

Asadar, prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate, referindu-se la toate celelalte acte normative, cu exceptia legilor si a ordonantelor simple, acestea din urmă fiind emise de Guvern în baza unei legi de abilitare adoptate tot de Parlament, în calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului român si unică autoritate legiuitoare a tării.

De altfel, textul criticat a fost inserat în Legea nr. 24/2000 ulterior revizuirii Constitutiei, tocmai pentru a pune de acord dispozitiile Legii nr. 24/2000, referitoare la intrarea în vigoare a actelor normative, cu noua reglementare cuprinsă în Legea fundamentală revizuită. Astfel, prin Legea nr. 189/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 24 mai 2004, a fost introdus art. 101 , care, după renumerotarea textelor si republicarea Legii nr. 24/2000, a devenit art. 11. Prin urmare, precizarea referitoare la faptul că Legea nr. 24/2000 este o lege adoptată anterior revizuirii Constitutiei nu are nicio relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, exceptie ridicată de Adrian Mihai Tocut în Dosarul nr. 6.202/111/CA/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 decembrie 2007.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului privind cooperarea dintre Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare în domeniul ajutorului de stat, semnat la Sibiu la 14 noiembrie 2007

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul privind cooperarea dintre Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare în domeniul ajutorului de stat, semnat la Sibiu la 14 noiembrie 2007.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2008.

Nr. 59.

 

MEMORANDUM

privind cooperarea dintre Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare în domeniul ajutorului de stat

 

Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare,

pornind de la măsurile convenite de guvernele României si Republicii Ungare cu ocazia ultimei sedinte comune,

recunoscând necesitatea consolidării cooperării dintre administratiile celor două state,

împărtăsind convingerea că un dialog angajat între acestea va sprijini dezvoltarea comună si cresterea performantei celor două ministere în domeniul ajutorului de stat,

având în vedere faptul că:

- Ministerul Economiei si Finantelor al României, în calitatea sa de administrator al bugetului general consolidat si detinând un rol important ca furnizor de ajutoare de stat, este abilitat prin lege pentru respectarea aplicării legislatiei în domeniul ajutorului de stat, prin Directia generală de ajutor de stat, practici neloiale si preturi reglementate;

- Ministerul Finantelor al Republicii Ungare, prin Biroul de monitorizare a ajutoarelor de stat (SAMO) - autoritatea natională de control în domeniul ajutorului de stat, este responsabil pentru aplicarea legislatiei comunitare în domeniul ajutorului de stat si este autoritatea ce face legătura directă cu Comisia Europeană în acest domeniu,

decid să îsi consolideze cooperarea si dialogul în domeniul aplicării legislatiei comunitare privind ajutorul de stat.

 

ARTICOLUL 1

 

Părtile vor coopera în scopul consolidării procesului de implementare a prevederilor comunitare în domeniul ajutorului de stat.

 

ARTICOLUL 2

 

Actiunile de cooperare se vor desfăsura pe baze institutionalizate, prin activităti cu caracter periodic.

Biroul de monitorizare a ajutoarelor de stat (SAMO) este pregătit să participe la un eveniment pe an organizat în România de către partenerul român si, de asemenea, este pregătit să organizeze un eveniment pe an în Budapesta.

Actiunile comune vor avea loc la Scoala de Finante Publice a Ministerului Economiei si Finantelor - Oradea, judetul Bihor, sau la sediul SAMO din cadrul Ministerului Finantelor - Budapesta.

 

ARTICOLUL 3

 

Ministerul Economiei si Finantelor al României si Ministerul Finantelor al Republicii Ungare vor întreprinde actiunile necesare pentru ca la aceste activităti să participe reprezentanti din directiile celor două ministere cu atributii legate de legislatia ajutorului de stat; Ministerul Economiei si Finantelor va asigura participarea la aceste activităti a reprezentantilor unitătilor teritoriale, a reprezentantilor altor institutii si ministere, la nivel central si teritorial, cu atributii legate de legislatia în domeniul ajutorului de stat, a reprezentantilor administratiei publice centrale si locale.

 

ARTICOLUL 4

 

Actiunile de cooperare între cele două ministere se vor desfăsura sub formă de consultări tehnice bilaterale la nivel de experti, de două ori pe an - o dată în România si o dată în Republica Ungară, stabilite de comun acord.

 

ARTICOLUL 5

 

Cele două ministere îsi vor desemna reprezentanti ai secretariatelor generale si la nivel de directori generali, care se vor contacta reciproc în scopul coordonării activitătilor prevăzute în prezentul memorandum.

 

ARTICOLUL 6

 

Prima întâlnire a reprezentantilor cu atributii de coordonare a acestor activităti va avea loc la Scoala de Finante Publice Oradea, la începutul anului următor.

 

ARTICOLUL 7

 

Amendamentele la prezentul memorandum pot fi efectuate prin consimtământul scris al părtilor.

 

ARTICOLUL 8

 

Prezentul memorandum va crea cadrul corespunzător colaborării în domeniul ajutorului de stat, în conformitate cu prevederile Tratatului de întelegere, cooperare si bună vecinătate între România si Republica Ungară, întocmit la Timisoara la 16 septembrie 1996, urmând să intre în vigoare după îndeplinirea de către partea română a procedurilor interne necesare pentru aprobarea memorandumului si după comunicarea părtii ungare a instrumentelor de aprobare a memorandumului.

Prezentul memorandum se încheie pe o perioadă de un an.

Valabilitatea se prelungeste de comun acord.

 

ARTICOLUL 9

 

Ministerul Economiei si Finantelor al României este depozitarul prezentului memorandum.

După semnarea prezentului memorandum, fiecare dintre părti va primi copia parafată a acestuia, egal autentică cu originalul depozitat.

Prezentul memorandum a fost redactat în două exemplare originale în limbile română, engleză si maghiară, iar în caz de diferente de interpretare, versiunea în limba engleză va prevala.

 

Pentru Ministerul Economiei si Finantelor al României,

Cătălin Doica,

secretar de stat

Pentru Ministerul Finantelor al Republicii Ungare,

Janos Veres,

ministrul finantelor

 

Sibiu, 14 noiembrie 2007.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea, pe anul 2008, a fondurilor pentru realizarea Programului national de îmbunătătire a calitătii mediului prin realizarea de spatii verzi în localităti

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 59/2007 privind instituirea Programului national de îmbunătătire a calitătii mediului prin realizarea de spatii verzi în localităti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 343/2007,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă alocarea din Fondul pentru mediu a sumei de maximum 60.000.000 lei, pentru derularea în anul 2008 a Programului national de îmbunătătire a calitătii mediului prin realizarea de spatii verzi în localităti, în limita sumelor prevăzute prin bugetul de venituri si cheltuieli al Administratiei Fondului pentru Mediu.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Lucia Ana Varga,

secretar de stat

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 70.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind finantarea obiectivului de investitii „Extindere Palat Victoria”

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Începând cu anul 2008, se va realiza finantarea obiectivului de investitii „Extindere Palat Victoria”, conform programului de investitii aprobat potrivit legii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, pentru Regia Autonomă „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, care, în calitate de autoritate contractantă, va prelua si va derula proiectarea si executia obiectivului de investitii, conform legislatiei în vigoare.

Art. 2. - (1) Cancelaria Primului-Ministru predă Secretariatului General al Guvernului indicatorii tehnicoeconomici ai obiectivului de investitii „Extindere Palat Victoria”, aprobati prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Extindere Palat Victoria”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2007.

(2) Secretariatul General al Guvernului preia de la Cancelaria Primului-Ministru, pe bază de protocol de predare-primire, documentatia privind etapele realizate pentru obiectivul de investitii „Extindere Palat Victoria”.

Art. 3. - (1) Sumele aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 si 902 bis din 31 decembrie 2007, în bugetul Cancelariei Primului-Ministru pe anul 2008 pentru obiectivul de investitii „Extindere Palat Victoria” se transferă în bugetul Secretariatului General al Guvernului pe anul 2008, cu aceeasi destinatie, în conditiile legii.

(2) Se autorizează Ministerul Economiei si Finantelor să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările ce decurg din aplicarea prezentei hotărâri în structura bugetului de stat pe anul 2008 si în volumul si structura bugetului Cancelariei Primului-Ministru si ale bugetului Secretariatului General al Guvernului.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

Secretarul general al Guvernului,

Ilie Gavril Bolojan

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 71.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 34/1999 privind înfiintarea Institutului Limbii Române

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 34/1999 privind înfiintarea Institutului Limbii Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 27 ianuarie 1999, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Institutul Limbii Române se dotează cu un autoturism. Limita maximă pentru consumul lunar de carburanti pentru autoturismul ce deserveste Institutul Limbii Române este de 300 litri.”

2. La articolul 6, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Numărul maxim de posturi al Institutului Limbii Române este de 15, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate pentru unitătile din subordinea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului finantate din venituri proprii si din subventii de la bugetul de stat. În numărul maxim de posturi nu sunt cuprinsi membrii consiliului de coordonare prevăzut la art. 4.”

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Paul Păcuraru

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 74.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind recunoasterea Fundatiei Universitare „Alma Mater” ca fiind de utilitate publică

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 39 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 246/2005,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se recunoaste Fundatia Universitară „Alma Mater”, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, cu sediul în municipiul Sibiu, str. Oituz nr. 31, judetul Sibiu, ca fiind de utilitate publică.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul educatiei, cercetării si

tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 72.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

Nr. 66 din 22 ianuarie 2008

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 14 din 18 ianuarie 2008

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare al Comisiei de arbitraj

 

Având în vedere prevederile art. 298 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 5 alin. (1) pct. 28 din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 557/2008 al secretarului general al Ministerului Sănătătii Publice si nr. D.G. 304/2008 al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, al art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii publice si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare al Comisiei de arbitraj, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Arbitrii desemnati în Comisia de arbitraj, precum si directiile de specialitate ale Casei Nationale de Asigurări de Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare si functionare al Comisiei de arbitraj

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Comisia de arbitraj, denumită în continuare comisie, este o institutie permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea atributiilor ce îi revin, organizată si functionând în conformitate cu prezentul regulament, fiind condusă de un Consiliu de conducere.

(2) Sediul comisiei este în municipiul Bucuresti, Calea Călărasilor nr. 248, bl. S19, sectorul 3.

Art. 2. - Comisia are competenta de a solutiona litigiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale si casele de asigurări de sănătate, la solicitarea uneia dintre părti, în conditiile si potrivit procedurilor dreptului comun.

 

CAPITOLUL II

Atributii

 

Art. 3. - (1) Principala atributie a comisiei constă în organizarea si administrarea solutionării pe calea arbitrajului a unor litigii dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale, pe de o parte, si casele de asigurări de sănătate, pe de altă parte, dacă părtile au încheiat în acest sens o conventie arbitrală scrisă.

(2) Organizarea si solutionarea litigiului arbitral sunt stabilite prin Regulamentul de solutionare a cauzelor arbitrale al comisiei.

Art. 4. - Comisia are următoarele atributii:

a) la cererea părtilor, asigură organizarea arbitrajului;

b) elaborează modelul de conventie arbitrală si asigură difuzarea acestuia, pentru furnizorii de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale care nu se află în relatie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;

c) dezbate în cadrul comisiei aspectele de drept deosebite ivite în practica arbitrală, precum si problematica generală a arbitrajului în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

d) colaborează cu Ministerul Sănătătii Publice, Casa Natională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Colegiul Medicilor din România (CMR), Colegiul Farmacistilor din România (CFR) si Colegiul Medicilor Dentisti din România (CMDR) pentru desfăsurarea unor actiuni comune de promovare a arbitrajului în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

e) tine evidenta practicii arbitrale;

f) face propuneri privind îmbunătătirea organizării si desfăsurării arbitrajului din sistemul de asigurări sociale de sănătate;

g) îndeplineste orice alte atributii ce îi sunt conferite prin prezentul regulament si prin Regulamentul de solutionare a cauzelor arbitrale al comisiei.

 

CAPITOLUL III

Organizare si functionare

 

Art. 5. - (1) Comisia de arbitraj este formată din câte un arbitru desemnat de fiecare parte si unul desemnat de Consiliul de conducere al comisiei dintr-o listă de arbitri atestati de Ministerul Sănătătii Publice, pe baza unui examen desfăsurat în conditiile si potrivit procedurilor stabilite printr-un regulament aprobat prin ordinul ministrului sănătătii publice si înregistrat la comisie.

(2) Pot fi arbitri persoanele care au studii medicale, economice ori studii juridice, îndeplinesc si celelalte conditii legale privind dobândirea calitătii de arbitru si nu sunt angajati ai niciuneia dintre părtile aflate în litigiu ori ai institutiilor care au desemnat reprezentanti în Consiliul de conducere al comisiei.

Art. 6. - (1) Consiliul de conducere al comisiei este format dintr-un reprezentant al Ministerului Sănătătii Publice numit prin ordin al ministrului sănătătii publice, un reprezentant al CNAS numit prin ordin al presedintelui CNAS, un reprezentant al CMR numit prin decizie a presedintelui CMR, un reprezentant al CFR numit prin decizie a presedintelui CFR si un reprezentant al CMDR numit prin decizie a presedintelui CMDR.

(2) Consiliul de conducere al comisiei este compus dintr-un presedinte, un vicepresedinte si 3 membri, alesi prin vot secret de către reprezentantii mentionati la alin. (1).

(3) Consiliul de conducere ia hotărâri cu majoritatea absolută a membrilor ce îl compun.

(4) Consiliul de conducere are următoarele atributii:

a) asigură conducerea generală a comisiei;

b) propune regulile de solutionare a cauzelor arbitrale, care se aprobă prin ordin al ministrului justitiei si se completează cu prevederile Codului de procedură civilă;

c) propune, dacă este cazul, modificarea prezentului regulament;

d) stabileste atributiile comisiei;

e) numeste presedintele comisiei.

Art. 7. - (1) Comisia constituită potrivit art. 5 alin. (1) se compune dintr-un presedinte si 2 membri arbitrali.

(2) Presedintele comisiei asigură conducerea curentă a litigiului si exercită atributiile referitoare la organizarea si administrarea litigiului arbitral, prevăzute în Regulamentul de solutionare a cauzelor arbitrale.

(3) Pe lângă comisie functionează un secretariat tehnic, a cărui componentă este aprobată prin ordin al presedintelui CNAS.

Art. 8. - (1) Solutionarea litigiului apartine exclusiv comisiei.

(2) În întelesul prezentului regulament, comisia este totalitatea arbitrilor investiti de părti prin conventia arbitrală si în conformitate cu Regulamentul de solutionare a cauzelor arbitrale să solutioneze un litigiu determinat si să pronunte o hotărâre definitivă.

Art. 9. - Ministerul Sănătătii Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR, precum si Consiliul de conducere se vor abtine ca, prin organizarea si administrarea arbitrajului, să intervină în solutionarea litigiului sau să influenteze în vreun fel comisia.

Art. 10. - Numirea arbitrilor într-un litigiu determinat si constituirea comisiei se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului de solutionare a cauzelor arbitrale.

 

CAPITOLUL IV

Resurse

 

Art. 11. - (1) CNAS va suporta cheltuielile legate de activitatea de organizare, desfăsurare si solutionare a litigiilor, inclusiv de secretariat, precum si indemnizatia de sedintă pentru arbitri în cuantum de 15%, iar pentru membrii secretariatului tehnic indemnizatia de sedintă în cuantum de 10% din indemnizatia presedintelui CNAS.

(2) Cheltuielile reprezentând indemnizatiile de sedintă pentru arbitri, precum si pentru secretariatul tehnic se suportă din sumele alocate pentru administrarea Fondului national unic pentru asigurări sociale de sănătate.

Art. 12. - CNAS va asigura spatiul si conditiile materiale corespunzătoare desfăsurării activitătii comisiei.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 13. - Consiliul de conducere, comisia si secretariatul tehnic au obligatia să asigure confidentialitatea arbitrajului potrivit Regulamentului de solutionare a cauzelor arbitrale.

Art. 14. - Părtile nu pot deroga de la prevederile prezentului regulament decât în limitele prevăzute de acesta.

Art. 15. - Secretariatul tehnic al comisiei va asigura comunicarea către cei interesati a prezentului regulament, a Regulamentului de solutionare a cauzelor arbitrale si a listei de arbitri.

Art. 16. - Până la organizarea comisiei, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente si de dispozitive medicale si casele de asigurări de sănătate vor fi judecate de Comisia centrală de arbitraj, organizată conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare.