MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 65         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 ianuarie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 24 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441  din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 25 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 26 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 27 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 33 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Decizia nr. 34 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România si art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 35 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

79. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 860/2004 privind recunoasterea calificării de medic veterinar si reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 24

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Vasilică si Maria Vasilică în Dosarul nr. 7.073/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.073/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Nicolae Vasilică si Maria Vasilică într-o cauză civilă având ca obiect evacuare si pretentii civile.

Asa cum reiese din încheierea de sesizare, în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că textul de lege criticat are caracter discriminatoriu, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, pe motiv că prevede posibilitatea de a declara recurs numai împotriva încheierilor prin care se dispune suspendarea si a celor prin care se respinge cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu si în celelalte situatii. Autorii fac referire la cererea de suspendare a judecării procesului până la solutionarea dosarului referitor la constatarea nulitătii certificatelor de mostenitori ale reclamantilor, cerere care a fost respinsă de instantă, „fără posibilitatea exercitării vreunei căi de atac”.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu instituie un tratament discriminatoriu pentru părtile aflate în proces „în ceea ce priveste posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea prin care instanta a respins cererea de suspendare a judecării cauzei”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră exceptia de neconstitutionalitate neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu instituie părtilor din proces un tratament discriminatoriu, acestea având posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea prin care instanta a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, până la solutionarea dosarului.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege criticate nu contin nicio dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat, pe de o parte, de deosebirea de situatii, care impune solutii legislative diferite, si, pe de altă parte, de necesitatea de a se asigura celeritatea în solutionarea cauzelor aflate pe rolul instantelor judecătoresti. Subliniază că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a retinut, în strânsă corelare cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalitătii si al nediscriminării nu are semnificatia introducerii unei uniformizări a solutiilor legislative, fiind posibilă aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se justifică în mod obiectiv si rational, făcându-se trimitere la Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, si la Decizia nr. 395 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.199 din 15 decembrie 2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut:

„Asupra suspendării judecării procesului, instanta se va pronunta prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu exceptia celor pronuntate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât si împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii art. 2441 din Codul de procedură civilă s-a pronuntat prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, si Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textul de lege criticat Înu contine nicio dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecătii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.” Potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie, încheierea de respingere a cererii de suspendare poate fi atacată cu apel odată cu fondul.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)

lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae Vasilică si Maria Vasilică în Dosarul nr. 7.073/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 25

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cova Ghera & CO” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 4.449/1/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.449/1/2006, Curtea de Apel Timisoara – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială Cova Ghera & CO - S.R.L. din Timisoara cu ocazia solutionării apelului după casarea Sentintei civile nr. 129 din 15 februarie 2005, pronuntată de Tribunalul Timis într-o cauză având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prevederile art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, încălcând în mod flagrant principiul echitătii si egalitătii părtilor într-un proces civil. Arată că textul de lege criticat creează o discriminare între părtile aflate în proces, având în vedere faptul că partea care solicită efectuarea unei expertize nu este tinută de vreun termen anume, putând propune această probă până la finalizarea cercetării judecătoresti, în timp ce partea adversă nu poate cere expertiză contrarie decât la primul termen după depunerea lucrării.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu generează un tratament discriminatoriu pentru părtile aflate în proces. Consideră că instituirea unor termene procesuale serveste unei mai bune administrări a justitiei, fiind justificată si de necesitatea aplicării si respectării drepturilor si garantiilor procesuale ale părtilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin instituirea unui termen pentru solicitarea unei contraexpertize nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ci se dă expresie cerintei solutionării cauzei într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor interesate de a apela la instantele judecătoresti si de a beneficia de toate garantiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil. De asemenea, mentionează că textul de lege supus controlului de constitutionalitate reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele :

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut: „Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că formula redactională a textului de lege dedus controlului de constitutionalitate nu oferă temei unei atare critici. Într-adevăr, art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât instituirea unui termen pentru solicitarea expertizei contrarii, si anume la primul termen după depunerea lucrării, serveste tocmai unei mai bune administrări a justitiei, în scopul asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.

Mai mult, textul de lege criticat apartine normelor de procedură a căror adoptare este atributul legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, solutii legislative diferite, în deplină conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Cova Ghera & CO - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 4.449/1/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 26

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Elvila” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.527/103/2007, Tribunalul Neamt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Elvila” - S.A. din Bucuresti cu ocazia solutionării unei cereri de recuzare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părtilor la un proces echitabil, consacrat în art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, coroborat cu prevederile art. 11 alin. (2) din Constitutie. Arată că „judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu asigură o impartială solutionare a acestei cereri, cu atât mai mult cu cât unul dintre membrii completului, [...], este presedintele Sectiei civile a Tribunalului Neamt”.

Tribunalul Neamt - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat instituie Înorme de procedură operative de solutionare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părtilor la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil - asa cum prevăd si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului si cele ale art. 21 alin. (3) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece prin „textul de lege criticat s-au instituit norme de procedură operative de solutionare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părtilor la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 746/2007, arătând că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si că legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri. Mai precizează că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca odată cu fondul, instanta superioară de fond urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut: „Recuzarea judecătorului se hotărăste de instanta respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că asupra constitutionalitătii art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronuntat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, si Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007.

Textul de lege criticat determină competenta de solutionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfăsurarea normală a procesului civil.

Cu privire la sustinerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu ar asigura o corectă solutionare a acesteia, textul de lege criticat încălcând astfel prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, Curtea a retinut că „relatiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiasi instante sau chiar din cadrul aceleiasi sectii nu justifică suspiciunea privind impartialitatea judecătorilor care urmează să solutioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător”.

Totodată, Curtea a retinut că „judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanta superioară de fond urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă”. În fine, se constată că nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine prevederilor art. 11 alin. (2) din Constitutie, cu raportare la dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea retinând în decizia mai sus mentionată că acest din urmă text „se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea”.

Întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii în această materie, atât solutia, cât si considerentele din decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Elvila” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamt - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 27

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Corobea Colver si Birou Executor Judecătoresc Balaci Titi în Dosarul nr. 2.820/215/2006 al Tribunalului Dolj - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.820/215/2006, Tribunalul Dolj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Corobea Colver si Birou Executor Judecătoresc Balaci Titi cu ocazia solutionării recursului împotriva unei sentinte civile pronuntate într-un dosar având ca obiect o contestatie la executare.

Referitor la motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia nu au precizat care sunt prevederile constitutionale pe care înteleg să le invoce si nici nu au motivat exceptia de neconstitutionalitate.

Tribunalul Dolj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată trebuie respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că autorii exceptiei nu au invocat niciun text constitutional care să fi fost încălcat prin dispozitiile de lege criticate. În subsidiar, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. Astfel, arată că prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitătii sale cu amplitudinea si complexitatea activitătii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretentii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Opozabilitatea sa fată de partea potrivnică, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însusirii sale de instantă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanta dobândeste caracter cert, lichid si exigibil. Face trimitere la deciziile nr. 401/2005, nr. 492/2006 si nr. 746/2006, prin care Curtea Constitutională a statuat că art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile Constitutiei. Mai arată că în acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece sustinerile autorilor vizează chestiuni de aplicare a legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului constată, din examinarea încheierii instantei judecătoresti de sesizare a Curtii Constitutionale, respectiv a notelor scrise ale autorilor exceptiei, că acestia din urmă nu au indicat textele constitutionale cu care ar fi în contradictie art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Arată că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispozitii care au următorul continut: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, fată de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii exceptiei nu precizează ce texte sau principii constitutionale consideră că sunt încălcate prin dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie motivate si, ca atare, aceasta nu se poate substitui autorilor exceptiei în ceea ce priveste invocarea unor texte constitutionale pretins încălcate si a unor motive de neconstitutionalitate. Acest fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile art. 146 din Constitutie.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind nemotivată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Corobea Colver si Birou Executor Judecătoresc Balaci Titi în Dosarul nr. 2.820/215/2006 al Tribunalului Dolj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 33

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor din Bucuresti în Dosarul nr. 31.476/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 31.476/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate, care prevăd situatiile în care nu operează întreruperea prescriptiei, aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 21, art. 24 si art. 154 alin. (1).

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozitiile de lege criticate nu pot fi considerate de natură să aducă atingere prevederilor constitutionale ale art. 21, art. 24 si art. 154 alin. (1), întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigente.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

În ceea ce priveste competenta de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate, se observă că, atât timp cât instanta de judecată nu a retinut că un act normativ preconstitutional, de forta juridică a unei legi, este abrogat potrivit art. 154 alin. (1) din Constitutie, sesizând Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligată să se pronunte asupra textului de lege pe care instanta întelege să-l aplice.

În aceste conditii, Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispozitii care au următorul continut:

„Prescriptia nu este întreruptă, dacă s-a pronuntat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renuntat la ea.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 154 alin. (1) potrivit cărora „Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constitutii”.

Curtea Constitutională a mai fost sesizată si în alte cauze cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, cu motivare similară si raportare la prevederile constitutionale ale art. 21 si 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, si Decizia nr. 967 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat este constitutional.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esentă, că institutia prescriptiei extinctive si a conditiilor în care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justitie si al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea si certitudinea necesare în raporturile juridice, precum si mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităti mai mari de probare a drepturilor subiective, precum si cu consecinte pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justitiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi  păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariatilor din Bucuresti în Dosarul nr. 31.476/3/2006 al

Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 34

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România si art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România si art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia de Turism Integrat Gorj în Dosarul nr. 64/95/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 64/95/2005, Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România si art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de Asociatia de Turism Integrat Gorj cu ocazia solutionării apelului formulat împotriva Sentintei nr. 182 din 1 noiembrie 2006, pronuntată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 304/COM/2005, având ca obiect un litigiu comercial, în contradictoriu cu Agentia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia Craiova.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate, prin faptul că prevăd scutirea de taxele judiciare de timbru Înumai a institutiilor statului si autoritătilor administrative, neavând în vedere si pe celelalte părti”, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, cât si ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie, deoarece, „pentru o echitabilitate si egalitate a părtilor din dosar, trebuia ca aceste dispozitii legale să se aplice pentru ambele părti ori să se mentioneze că sunt scutite de taxa de timbru litigiile ce fac obiectul Legii nr. 315/2004”.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială arată că, prin incidenta dispozitiilor de lege criticate, nu se poate considera că se creează „o discriminare sau o încălcare a principiului egalitătii părtilor în fata instantelor de judecată, atâta timp cât autoritătile sau institutiile statului sunt finantate de la bugetul de stat, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că diferentele de tratament juridic pentru părtile aflate în litigiu se justifică prin inexistenta unor situatii identice”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie:

- dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, ordonantă aprobată prin Legea nr. 169/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 11 aprilie 2001. Acest text de lege are următorul cuprins: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si actiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia României, Guvernul României, Curtea Constitutională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.”;

- dispozitiile art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 29 iunie 2004, având următorul cuprins: „(1) În termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi, Guvernul aprobă, prin hotărâre, regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor pentru dezvoltare regională.

(2) În termen de 60 de zile de la publicarea regulamentuluicadru prevăzut la alin. (1), consiliile pentru dezvoltare regională îsi elaborează si aprobă propriul regulament de organizare si functionare.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 846 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, s-a pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respingând exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, Curtea a arătat că scutirea autoritătilor publice vizate de textele criticate de taxele judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv si rational, de faptul că autoritătile respective - creditori bugetari - sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritătile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiasi buget. Curtea a statuat că principiul egalitătii prevăzut de Constitutie pentru cetăteni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificatia unei egalităti între cetăteni si autoritătile publice. Asa cum rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 16, cetătenii se bucură de drepturile prevăzute în Constitutie si în legi, fiind egali în fata acestora si a autoritătilor publice, în timp ce autoritătile publice exercită atributiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competentei lor, în realizarea functiilor pentru care sunt create.

În legătură cu critica de neconstitutionalitate bazată pe sustinerea că se încalcă dreptul de liber acces la justitie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a retinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozitiile constitutionale ale art. 21 nu exclud stabilirea unor conditii în legătură cu introducerea actiunilor în justitie, între care si aceea a plătii unor taxe, asa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileste gratuitatea serviciului public al justitiei.

În jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit că „instituirea unor exceptii de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare [ ... ]. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind asadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice»”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cât priveste critica dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1) si (2), Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece aceste texte constitutionale nu au nicio semnificatie pentru solutionarea acestei critici. De altfel, autorul exceptiei nu arată în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat si prevederile constitutionale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România si art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia de Turism Integrat Gorj în Dosarul nr. 64/95/2005 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 35

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia PAS „Danubiana” în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 37.461/3/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia PAS „Danubiana” într-o cauză comercială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate creează o situatie de inegalitate între părtile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere evaluabilă în bani. Astfel, partea care a fost pârât în faza judecării în fond a dosarului nu poate exercita calea de atac a apelului sau recursului, deoarece trebuie să achite o taxă de timbru care, de multe ori, este semnificativă.

Autorul exceptiei consideră, de asemenea, că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 53 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5).

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu sunt incompatibile cu prevederile constitutionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Nivelul taxelor judiciare de timbru prevăzute de art. 2 alin. (1) a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006. Art. 11 alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonantă aprobată prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 se referă la nivelul taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecătoresti, iar alin. (3) are următorul continut: „Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în actiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instantă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.”;

- Art. 11 alin. (1): „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoresti se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau actiunea neevaluabilă în bani, solutionată de prima instantă;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în bani.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind liberul acces la justitie, art. 53 alin. (1) si (2) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că art. 21 din Constitutie nu instituie nicio interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.

Mai mult, în virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, plata taxelor si a impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii.

În acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, în sensul că ar putea exista situatii în care părtile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora si, în consecintă, să nu se poată adresa justitiei, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, posibilitatea instantei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, esalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situatii în care partea nu poate face fată cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind, contrar sustinerii autoarei exceptiei, o garantie a liberului acces la justitie.

În ceea ce priveste constitutionalitatea art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în raport cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce atingere acestui principiu, deoarece nu face niciun fel de diferentiere între contribuabili.

În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin numeroase decizii, spre exemplu, Decizia nr. 284 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cât priveste critica textelor de lege prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 53 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5), Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei sunt neîntemeiate, întrucât stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru, plată ce constituie o obligatie, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situatii determinate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Asociatia PAS „Danubiana” în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 37

din 15 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 5.305/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.305/299/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ioana Sfîrăială cu ocazia solutionării recursului civil declarat împotriva Sentintei civile nr. 4.310 din 20 martie 2007, pronuntată de Judecătoria Sectorului 1, Bucuresti, într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si art. 20, prin raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, tinând seama de jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1085 si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

- Art. 1085 : „Împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se solutionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.”;

- Art. 402 alin. 2 si 3: „Hotărârea pronuntată cu privire la contestatie se dă fără drept de apel, cu exceptia hotărârii pronuntate în temeiul art. 4001 si al art. 401 alin. 2.

Hotărârea prin care s-a solutionat contestatia privind întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârea ce se execută.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, raportate la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă ca neîntemeiată, a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta solutionându-se de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constitutionale, întrucât instanta nu solutionează fondul litigiului. Există, în acest caz, doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, împrejurarea că solutionarea cererii de reexaminare este de competenta instantei de judecată sau a presedintelui instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea nu contravine prevederilor constitutionale si conventionale invocate, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare.

Nici critica dispozitiilor art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă nu poate fi retinută. Prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în conditiile legii”. Accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1085 si art. 402 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 5.305/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 ianuarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 860/2004 privind recunoasterea calificării de medic veterinar si reglementarea unor aspecte referitoare

la exercitarea profesiei de medic veterinar

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 860/2004 privind recunoasterea calificării de medic veterinar si reglementarea unor aspecte referitoare la exercitarea profesiei de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 11 iunie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre se aplică medicilor veterinari cetăteni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, denumite în continuare state membre, care exercită profesia de medic veterinar în România în regim salarial si/sau independent.

(2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică cetătenilor prevăzuti la alin. (1) care doresc să exercite profesia de medic veterinar pe teritoriul României si sunt titulari ai unui titlu oficial de calificare care a fost obtinut pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, al Spatiului Economic European sau al Confederatiei Elvetiene, denumit în continuare stat tert, dacă au o experientă de cel putin 3 ani pe teritoriul unui stat membru, certificată de către acest stat.

(3) În conditiile prevăzute la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările si completările ulterioare, regimul general de recunoastere se aplică si profesiei de medic veterinar.”

2. Articolul 2 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Autoritatea competentă pentru recunoasterea titlurilor oficiale de calificare pentru profesia de medic veterinar este Colegiul Medicilor Veterinari.

(2) Recunoasterea titlurilor oficiale de calificare permite accesul în România la aceeasi profesie cu cea pentru care persoana solicitantă este calificată în statul membru de origine, precum si exercitarea activitătilor profesionale pe teritoriul României în conditiile prevăzute de lege pentru cetătenii români detinători ai titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar eliberate de autoritătile române competente.

(3) Colegiul Medicilor Veterinari eliberează certificate de conformitate în scopuri profesionale, în vederea recunoasterii în unul dintre statele membre prevăzute la art. 1 alin. (1) a titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, eliberate de institutii de învătământ superior acreditate din România.”

3. Articolul 3 se abrogă.

4. Articolul 4 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) În scopul exercitării profesiei de medic veterinar pe teritoriul României, Colegiul Medicilor Veterinari recunoaste diplomele, certificatele si alte titluri de medic veterinar, eliberate de autoritătile competente din statele membre cetătenilor acestora, precum si titlul oficial de calificare prevăzut la art. 1 alin. (2), acordând acestor titluri oficiale de calificare acelasi efect juridic ca si diplomelor, certificatelor sau titlurilor eliberate de autoritătile române competente; aceste titluri oficiale de calificare sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Fără a aduce atingere drepturilor câstigate, conform prevederilor prezentei hotărâri, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic veterinar care permit accesul la exercitarea activitătilor profesionale de medic veterinar, astfel cum este prevăzut în anexă, dacă sunt emise de un alt stat membru si sunt îndeplinite conditiile minime de formare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.477/2003 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare si acreditare pentru institutiile de învătământ superior din domeniile: medicină, medicină dentară, farmacie, asistenti medicali, moase, medicină veterinară, arhitectură, precum si pentru colegiile de asistenti medicali generalisti, pentru formarea de bază.

(3) Titlurile oficiale de calificare în profesia de medic veterinar eliberate de statele terte persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) si recunoscute de autoritătile competente ale unuia din statele membre se asimilează titlurilor oficiale de calificare prevăzute la alin. (1), dacă această primă recunoastere s-a realizat cu respectarea conditiilor minime de formare profesională prevăzute de Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2005/36/CE privind recunoasterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial L 255 din 30 septembrie 2005.”

5. La articolul 5, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Recunoasterea diplomelor, certificatelor si titlurilor de medic veterinar prevăzute la alin. (1) se efectuează dacă acestea sunt însotite de un certificat eliberat de autoritătile competente din statul emitent, prevăzut la art. 18 alin. (1) lit. e), care atestă că diploma, certificatul sau titlul oficial de calificare în cauză respectă conditiile minime de formare în vederea recunoasterii automate.”

6. La articolul 6, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 6 - (1) Se recunosc diplomele, certificatele si alte titluri de medic veterinar eliberate de un stat membru cetătenilor acestora, care nu îndeplinesc criteriile minime de formare profesională în medicina veterinară, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.477/2003, dacă au fost eliberate anterior datelor prevăzute la alin. (2) sau dacă au fost eliberate ulterior acestor date, dar pentru o formare începută anterior.”

7. La articolul 7, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Diplomele, certificatele si titlurile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie însotite de un certificat eliberat de autoritătile competente, prevăzut la art. 18 alin. (1) lit. e), prin care să se ateste că aceste documente au fost eliberate pe baza unei formări profesionale desfăsurate în conformitate cu normele legale si sunt asimilate de către statul membru emitent calificărilor si denumirilor prevăzute în anexă.”

8. Articolul 8 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Se recunosc diplomele, certificatele si alte titluri de medic veterinar eliberate cetătenilor unui stat membru, care atestă o formare profesională însusită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane si care nu întrunesc toate cerintele minime de formare profesională prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.477/2003, dacă:

a) atestă o formare profesională începută înainte de unificarea Germaniei;

b) dau dreptul posesorului să exercite activitătile specifice profesiei de medic veterinar pe întregul teritoriu al Germaniei, în aceleasi conditii ca si titlurile eliberate de către autoritătile competente din Germania, prevăzute în anexă; si

c) sunt însotite de un certificat emis de către autoritătile competente din Germania, care atestă că posesorul a exercitat efectiv si legal activitătile de medic veterinar în Germania timp de cel putin 3 ani consecutivi în cursul celor 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.”

9. Articolul 16 se abrogă.

10. Articolul 18 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) În vederea obtinerii dreptului de exercitare a profesiei de medic veterinar, Colegiul Medicilor Veterinari solicită următoarele documente:

a) dovada nationalitătii solicitantului;

b) copie de pe diplome, certificate sau de pe titlul oficial de calificare care atestă calificarea de medic veterinar si, după caz, atestarea experientei profesionale a persoanei respective, în situatiile prevăzute la art. 6 alin. (3), art. 8 lit. c), art. 9, art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (2) si art. 15 alin. (2);

c) documente eliberate de către autoritătile competente ale statului membru de origine sau de provenientă privind: caracterul moral al persoanei în cauză, absenta unei situatii de faliment, absenta unui caz de eroare profesională gravă sau de infractiune care determină suspendarea ori interzicerea exercitării profesiei; în cazul în care astfel de documente nu sunt eliberate de către autoritătile competente ale statului membru de origine sau de provenientă, acestea se înlocuiesc cu o declaratie pe propria răspundere sau cu o declaratie solemnă, care îndeplinesc conditiile de validitate prevăzute în statul membru de origine sau de provenientă în care au fost eliberate;

d) un document privind sănătatea fizică sau psihică, solicitat în statul membru de origine; în cazul în care un astfel de document nu este solicitat în statul membru de origine, se acceptă un certificat de sănătate eliberat de autoritatea competentă a respectivului stat;

e) un certificat eliberat de autoritătile competente ale statului membru de origine, care atestă că titlurile oficiale de calificare pentru accesul la profesia de medic veterinar sunt cele prevăzute în anexă.

(2) Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita cetătenilor statelor membre care doresc să exercite profesia de medic veterinar pe teritoriul României un certificat eliberat de băncile si societătile de asigurare dintr-un alt stat membru privind situatia financiară sau dovada că acestia sunt asigurati împotriva riscurilor pecuniare care decurg din răspunderea profesională, în cazul în care aceste documente sunt solicitate si cetătenilor români.

(3) În cazul în care România este stat de origine sau de provenientă, autoritătile competente române eliberează documente prevăzute la alin. (1) lit. c) si d), în termen de două luni.”

11. Articolul 20 se abrogă.

12. Articolul 21 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - Documentele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) si d) si la alin. (2), precum si la art. 19 sunt valabile timp de 3 luni de la data eliberării acestora.”

13. Articolul 22 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) Cererea unui medic veterinar cetătean al unui stat membru, cu privire la accesul în România la activitătile veterinare, se solutionează de Colegiul Medicilor Veterinari, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului care cuprinde documentele prevăzute la art. 18.

(2) Colegiul Medicilor Veterinari confirmă primirea dosarului persoanei solicitante, în termen de o lună de la data înregistrării acestuia, si o informează, dacă este cazul, cu privire la lipsa oricărui document.

(3) În situatiile prevăzute la art. 19 alin. (1) si (3), cererea de reexaminare suspendă termenul legal de solutionare.”

14. Articolul 24 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) Dispozitiile prezentului articol se aplică numai în cazul în care prestatorul se deplasează în România în scopul exercitării profesiei de medic veterinar în mod temporar si ocazional; caracterul temporar si ocazional al prestării de servicii veterinare se evaluează de la caz la caz, în special în functie de durata, frecventa, periodicitatea si continuitatea prestării.

(2) Fără a aduce atingere dispozitiilor legale speciale si prezentului articol, Colegiul Medicilor Veterinari nu poate restrânge, din motive legate de calificările profesionale, libertatea de a presta servicii veterinare pe teritoriul României, în cazul în care prestatorul este stabilit în mod legal într-un stat membru în scopul exercitării profesiei de medic veterinar, denumit în continuare stat membru de stabilire.

(3) În cazul deplasării prestatorului în România, acesta trebuie să respecte prevederile legislatiei în vigoare referitoare la organizarea si exercitarea profesiei de medic veterinar, normele cu caracter administrativ din domeniul sanitar-veterinar, precum si Statutul medicului veterinar, Codul de deontologie medical-veterinară si Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Veterinari.

(4) Medicii veterinari cetăteni ai unui stat membru, stabiliti în unul din statele membre, sunt exceptati de la obligatia înscrierii în Colegiul Medicilor Veterinari, atunci când solicită accesul la activitătile de medic veterinar sau exercitarea acestora, în vederea prestării temporare de servicii veterinare în România.

(5) Medicii veterinari prevăzuti la alin. (4) sunt înregistrati în registrul tinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, pe durata prestării temporare de servicii veterinare, în vederea aplicării prevederilor referitoare la conduita profesională.

(6) În situatia în care pe durata prestării temporare de servicii în România persoanele prevăzute la alin. (4) încalcă dispozitiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, Colegiul Medicilor Veterinari informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliti.

(7) În cazul în care prestatorul se deplasează pentru prima dată în România dintr-un alt stat membru pentru a presta servicii veterinare, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita să fie informat în acest sens, în prealabil, printr-o declaratie scrisă care să cuprindă informatiile privind acoperirea asigurării sau alte mijloace de protectie personală ori colectivă privind răspunderea profesională; declaratia se reînnoieste o dată pe an în cazul în care prestatorul intentionează să furnizeze servicii veterinare, temporar sau ocazional, în România, în decursul anului respectiv; prestatorul poate prezenta această declaratie prin orice mijloace.

(8) Pentru prima prestare de servicii veterinare sau în cazul unei schimbări materiale privind situatia stabilită în documente, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita ca declaratia să fie însotită de următoarele documente:

a) dovada cetăteniei prestatorului;

b) documentul care să certifice că prestatorul în cauză este stabilit legal într-un stat membru în scopul exercitării profesiei de medic veterinar si că nu îi este interzisă exercitarea acesteia, nici chiar temporar, la momentul eliberării acestuia;

c) dovada calificării profesionale.

(9) Colegiul Medicilor Veterinari va retrage, după caz, temporar sau definitiv, documentul prevăzut la alin. (8) lit. b), eliberat unui medic veterinar cetătean român ori cetătean al unui stat membru, stabilit în România, în cazul în care acestei persoane i se aplică sanctiunile prevăzute de lege cu suspendarea sau ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.”

15. După articolul 24 se introduce un nou articol, articolul 241, cu următorul cuprins:

„Art. 241 . - (1) Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autoritătilor competente din statul membru de stabilire, pentru fiecare prestare de servicii veterinare, orice informatii relevante privind legalitatea stabilirii si buna conduită a prestatorului, precum si absenta unor sanctiuni disciplinare sau penale.

(2) În situatia în care România este stat membru de origine, Colegiul Medicilor Veterinari comunică autoritătilor competente ale statului membru gazdă informatiile solicitate cu privire la legalitatea stabilirii si buna conduită a prestatorului, precum si absenta unor sanctiuni disciplinare sau penale, în conformitate cu art. 19.

(3) Autoritătile competente asigură schimbul tuturor informatiilor necesare pentru ca plângerea unui beneficiar al unui serviciu formulată împotriva unui prestator de servicii veterinare să fie tratată în mod corect; beneficiarul este informat cu privire la rezultatul plângerii.”

16. Articolul 27 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) Recunoasterea în România a diplomelor, certificatelor si a altor titluri eliberate de statele membre se efectuează si în conditiile în care titlul oficial de calificare a fost eliberat de către autoritătile competente din unul din aceste state membre, iar formarea profesională de medic veterinar a fost dobândită în totalitate sau partial pe teritoriul unui alt stat membru.

(2) În cazul existentei unor suspiciuni privind legalitatea emiterii diplomei, identitatea titularului, statutul institutiei de învătământ superior emitente si nivelul studiilor absolvite, atunci când o autoritate competentă a unui stat membru a eliberat un titlu oficial de calificare, care include o formare urmată în totalitate sau partial într-o institutie legal situată pe teritoriul unui alt stat membru, în cazul în care România este stat membru gazdă, Colegiul Medicilor Veterinari are dreptul să solicite organismului competent al statului membru de origine în care a fost eliberat titlul oficial de calificare să verifice:

a) dacă formarea asigurată de institutia în cauză a fost certificată în mod oficial de institutia de învătământ din statul membru de origine în care a fost eliberat titlul oficial de calificare;

b) dacă titlul oficial de calificare eliberat este acelasi cu cel care ar fi fost eliberat în cazul în care ciclul de formare s-ar fi derulat în întregime în statul membru de origine în care a fost eliberat titlul oficial de calificare; si

c) dacă titlul oficial de calificare eliberat conferă aceleasi drepturi de acces la profesie pe teritoriul statului membru de origine în care a fost eliberat titlul oficial de calificare.”

17. Articolul 28 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - În cazul existentei unor motive întemeiate de suspiciune privind legalitatea emiterii diplomei, identitatea titularului, statutul institutiei de învătământ superior emitente si nivelul studiilor absolvite, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autoritătilor competente ale unui stat membru confirmarea autenticitătii diplomelor, certificatelor si titlurilor care atestă calificarea de medic veterinar eliberate în acel stat, precum si, după caz, confirmarea faptului că posesorul acestora îndeplineste conditiile minime de formare profesională prevăzute de Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2005/36/CE.”

18. Articolul 29 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică si următoarelor persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina veterinară:

a) sotului/sotiei unui cetătean român, precum si descendentii si ascendentii în linie directă aflati în întretinerea unui cetătean român, indiferent de cetătenia acestora;

b) persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3, 6 si 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetătenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările si completările ulterioare;

c) cetătenilor statelor terte beneficiari ai statutului de rezident permanent în România, conform dispozitiilor legale în vigoare;

d) beneficiarilor statutului de rezident acordat de către unul dintre statele membre, în conformitate cu prevederile Directivei Consiliului 2003/109/CE privind statutul resortisantilor tărilor terte care sunt rezidenti pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 016 din 23 ianuarie 2004.”

19. Articolul 31 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului notifică, spre informare, Comisiei Europene dispozitiile legislative, regulamentare si administrative adoptate cu privire la eliberarea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri oficiale care atestă calificarea în profesia de medic veterinar.

(2) Pe baza datelor furnizate de Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor si de Colegiul Medicilor Veterinari, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului notifică Comisiei Europene orice informatie necesară privind recunoasterea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri oficiale care atestă calificarea în profesia de medic veterinar.”.

20. Articolul 37 se abrogă.

21. Articolul 38 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - Prezenta hotărâre transpune dispozitiile art. 2 alin. (1) si (2), ale art. 3 alin. (1) lit. d) si alin. (3), ale art. 4, 5, 6, ale art. 7 alin. (1)-(3), ale art. 8, ale art. 10 lit. b), d) si g), ale art. 12, 14, art. 21 alin. (1), (6) si (7), ale art. 23, 39, 50-54 si ale art. 56 pct. 5.4.2 din anexa V si anexa VII din Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2005/36/CE privind recunoasterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255 din 30 septembrie 2005.”

22. În cuprinsul hotărârii, următoarele sintagme se înlocuiesc după cum urmează:

a) „Colegiul Medicilor Veterinari din România” cu „Colegiul Medicilor Veterinari”;

b) „statele membre ale Uniunii Europene, alt stat apartinând Spatiului Economic European sau Confederatia Elvetiană” cu „statele membre”.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Dacian Ciolos

p. Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si

pentru Siguranta Alimentelor,

Csutak-Nagy László

p. Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2008.

Nr. 79.