MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 513         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 8 iulie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 524 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Decizia nr. 658 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 659 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 660 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. e) si art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 661 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 6 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 662 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii

 

Decizia nr. 663 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 676 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 524

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta,

ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, exceptie ridicată de Rodica Gabriela Grumeza si Mihai I. Grumeza în Dosarul nr. 39.686/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vlll-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal Rodica Gabriela Grumeza, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită admiterea exceptiei, arătând că art. 8 al legii criticate este neconstitutional, întrucât nu prevede ce se întâmplă în cazul în care, peste termenul de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor, Comisia judeteană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu a emis nicio hotărâre. Depune concluzii scrise, însotite de patru anexe.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 iunie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 39.686/3/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vlll-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, exceptie ridicată de Rodica Gabriela Grumeza si Mihai I. Grumeza.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile Legii nr. 290/2003, în integralitatea ei, contravin art. 73 alin. (3) lit. m) coroborat cu art. 44 si 76 din Constitutie, cu motivarea că, potrivit acestei legi, s-a recunoscut unei categorii de cetăteni ce îndeplinesc conditiile legale un drept la despăgubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute în proprietate în aceste teritorii si de care au fost deposedati. Astfel, dreptul creat persoanelor avute în vedere de lege este expresia dreptului garantat de art. 44 din Legea fundamentală, care nu poate face decât obiectul unei legi organice. Or, sustine autorul exceptiei, din cuprinsul acestei legi rezultă că parlamentul a adoptat-o ca o lege ordinară, si nu ca o lege organică.

Separat de criticile de neconstitutionalitate vizând legea în integralitatea ei, autorii exceptiei critică art. 8 al legii, sustinând că acest text contravine art. 21 si 52 din Constitutie, întrucât „redactarea imprecisă a acestuia îi pune pe judecători în situatia să adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si părtilor fată de care este admisibilă formularea cererilor în justitie pentru apărarea creantelor izvorând din Legea nr. 290/2003”. în opinia autorilor exceptiei, această redactare imprecisă a textului rezultă din faptul „că nu precizează ce se întâmplă în cazul în care, peste termenul de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor, Comisia judeteană nu a emis nicio hotărâre”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vlll-a contencios administrativ si fiscal consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, în ce priveste critica privind încălcarea art. 21 si 52 din Constitutie, arată că dispozitiile de lege criticate nu îngrădesc exercitiul dreptului privind accesul liber la justitie si nici dreptul părtilor la un proces echitabil, deoarece, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, hotărârile Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor sunt supuse controlului judecătoresc. Se mai arată că dispozitiile legale criticate nu contravin nici art. 44 coroborat cu art. 73 alin. (1) si (3) lit. m) si art. 76 din Legea fundamentală, legiuitorul fiind competent potrivit normelor constitutionale să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Examinând actele din dosarul instantei de judecată, Curtea retine că exceptia a fost ridicată într-un recurs formulat în cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect obligarea Comisiei municipiului Bucuresti de aplicare a Legii nr. 290/2003 de a solutiona cererea de acordare a despăgubirilor sau compensatiilor prevăzute de această lege. Astfel că, desi Curtea a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 290/2003 în integralitatea ei, în realitate textul de lege care are legătură cu cauza aflată pe rolul instantei de judecată este cel al art. 8 din această lege.

Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

„Art. 8. - (1) în vederea solutionării cererilor depuse de persoanele îndreptătite, comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, constituite în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu câte un reprezentant si al celorlalte ministere cu atributii în aplicarea prezentei legi. Reprezentantul Sectiei Cadrilater a Asociatiei Române a Victimelor Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la solutionarea cererilor depuse de persoanele îndreptătite, potrivit prezentei legi.

(2) Comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifică si rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensatii, după caz. Hotărârile privind recunoasterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/si a compensatiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei si se comunică Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum si solicitantului.

(21) Comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au obligatia de a convoca petentii sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situatii în care există neclarităti privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietătii asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensatii.

(22) Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte si relatii privind aspectele înfătisate în contestatii atât petentilor, cât si oricărei institutii publice.

(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemultumit de hotărârea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestatie la Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(4) În termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestatiile si le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepresedintelui Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Hotărârea se comunică comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si solicitantilor.

(5) Hotărârile Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronuntate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(7) În vederea solutionării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5 pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte si informatii oricăror institutii publice din tară sau din străinătate.”

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 referitor la liberul acces la justitie si art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate privesc redactarea prevederilor de lege criticate. Astfel, se apreciază de către autorii exceptiei că legiuitorul nu a prevăzut ce se întâmplă în cazul în care comisiile judetene si ale municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 depăsesc termenul de 6 luni de la data înregistrării cererii pentru acordarea de despăgubiri sau compensatii.

Asadar, pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o lacună legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constitutie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, exceptia de neconstitutionalitate vizând prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, exceptie ridicată de Rodica Gabriela Grumeza si Mihai I.Grumeza în Dosarul nr. 39.686/3/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vlll-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 658

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskâs Valentin Zoltân - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bicapa” - S.A. în Dosarul nr. 186/1.371/2007 al Tribunalului comercial Mures - Falimente.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate referitoare la termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolventă nu sunt discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 3 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 186/1.371/2007, Tribunalul comercial Mures - Falimente a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială

„Bicapa” - S.A. Târgu Jiu în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolventă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 este neconstitutional în raport cu dispozitiile art. 16, 21, 24 si 53 din Constitutie, precum si cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 14 din Pactul international privitor la drepturile civile si politice. Se arată că dreptul la un proces echitabil implică faptul că orice parte trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-si prezenta punctul de vedere în fata tribunalului în conditii care să nu o dezavantajeze fată de celelalte părti. Or, prevederea din textul de lege criticat referitoare la termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolventă aduce atingere dreptului de a-si formula într-un termen rezonabil apărarea. Sunt încălcate astfel si celelalte texte constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Tribunalului comercial Mures - Falimente apreciază că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, atâta timp cât nu precizează că doar introducerea unei contestatii cu rea-credintă ridică dreptul debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale deoarece se aplică în mod egal tuturor debitorilor aflati în stare de insolventă. De asemenea, părtile se pot adresa justitiei si pot beneficia de un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 33: „[...] (2) în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenta stării de insolventă. Dacă debitorul contestă starea de insolventă, iar contestatia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară; [...].”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în fata legii, art. 21 privind accesul la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Sunt invocate, totodată, în sustinerea exceptiei, art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice referitor la egalitatea în fata tribunalelor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie prevăd judecarea proceselor în mod echitabil si solutionarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfintit si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Procesul echitabil constituie o garantie a principiului egalitătii, iar termenul rezonabil o garantie a faptului că justitia asigură realizarea drepturilor si libertătilor cetătenilor, cu eliminarea tergiversărilor si a mijloacelor sicanatorii. Acesta este si sensul art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care prevede dreptul oricărei persoane de a fi judecată, în litigiul în care se află, în mod echitabil. Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolventă, este justificată de necesitatea asigurării celeritătii în desfăsurarea procedurii insolventei, principiu care stă la baza raporturilor de drept comercial, corespunzător exigentelor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventie. Totodată, interzicerea dreptului debitorului căruia i s-a respins contestatia stării de insolventă de a mai solicita reorganizarea judiciară, nu echivalează cu discriminarea acestuia, mai ales că un plan de reorganizare va putea fi propus în conditiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveste dreptul la apărare al debitorului, Curtea retine că acesta poate fi exercitat fără nicio restrictie pe tot parcursul desfăsurării litigiului.

Referitor la invocarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Debitorul împotriva căruia se aplică procedura insolventei se află, astfel cum s-a mai arătat, într-o situatie specială, diferită fată de cei chemati în judecată în baza procedurii comune, fiind justificat termenul de 10 zile stabilit de textul de lege criticat. Totodată, nu poate fi vorba de o egalitate între debitor si creditori, cum sustine autorul exceptiei, deoarece art. 16 din Constitutie se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu la egalitatea părtilor aflate în litigiu. Or, în cauză, debitorii si creditorii se află în situatii procesuale diferite, ceea ce necesită reglementări diferite.

Asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008.

Cu acel prilej Curtea a retinut că, „potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situatii deosebite. O situatie deosebită o reprezintă si starea de insolventă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creante certe, lichide si exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile si care, sub imperiul celeritătii specifice solutionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelasi timp valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor”.

Curtea a mai retinut că „garantarea libertătii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toti cei care desfăsoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comerciantilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercitiului unor drepturi ale debitorilor care nu si-au exercitat voluntar obligatiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăsurării procedurii insolventei ce urmăreste tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creantelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la disparitia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea solutiei cu privire la deschiderea procedurii insolventei si propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea solutiei de deschidere a procedurii insolventei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia anterioară îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bicapa” - S.A. în Dosarul nr. 186/1.371/2007 al Tribunalului comercial Mures - Falimente.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,\

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Minai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 659

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ant & Lau Const” - S.R.L. în Dosarul nr. 7.862/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii, legiuitorul fiind în drept să prevadă reglementări speciale pentru situatii diferite de cele reglementate de Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.862/118/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ant & Lau Const” - S.R.L. în cauza ce are ca obiect deschiderea procedurii insolventei fată de autorul exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 este neconstitutional în raport cu dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 45 si 135 din Constitutie.

Se arată că prevederile legale criticate stabilesc o inegalitate între creditorii care folosesc procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 si ceilalti creditori care beneficiază de procedura dreptului comun. Astfel, în timp ce art. 7201 din Codul de procedură civilă impune o fază prealabilă, Legea nr. 85/2006 nu prevede o astfel de cerintă. Sunt încălcate astfel si normele constitutionale referitoare la libertatea comertului si asigurarea protectiei concurentei loiale.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că procedura prevăzută de lege a fost instituită tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a executat obligatiile de plată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul continut:


- Art. 6 din Legea nr. 85/2006: „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială îsi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societătilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecător-sindic.”;

- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fata legii, art. 45 privind libertatea economică si art. 135 referitor la economie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, a retinut că judecătorul-sindic nu reprezintă o instantă extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului.

Referindu-se la conditiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolventă, Curtea a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege si că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolventă. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc conditiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice si vor fi respinse de judecătorul-sindic.

De asemenea, Curtea a retinut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în atributiile exclusive ale legiuitorului. în virtutea acestor prerogative constitutionale, legiuitorul, în considerarea unor situatii deosebite, poate să stabilească si reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. în legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolventei este o procedură specială, caracterizată de celeritate si care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelasi timp valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor. Curtea a mai arătat că debitorul poate face opozitie la cererea de deschidere a procedurii insolventei si poate combate prin toate mijloacele legale de probă sustinerile creditorilor pentru a dovedi faptul că în realitate nu se află în stare de insolventă ori că nu sunt reale creantele pretinse, astfel că atât debitorul, cât si creditorii se bucură de toate garantiile procesuale care asigură desfăsurarea unui proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În consecintă, Curtea constată că procedura prevăzută de prezenta lege este o procedură specială, derogatorie de la cea reglementată de dreptul comun referitoare la litigiile în materie comercială, care se aplică fără nicio discriminare debitorilor aflati în stare de insolventă, fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul persoanei la o activitate economică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ant & Lau Const” - S.R.L. în Dosarul nr. 7.862/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 660

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. e) si art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskâs Valentin Zoltân - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. e) si ale art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mobila Usi” - S.A. Bacău în Dosarul nr. 4.980/110/2007 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 809D/2008, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Societatea Comercială „Mobila Elbac” - S.A. Bacău în Dosarul nr. 1.688/110/2007 al aceleiasi instante.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 809D/2008 la Dosarul nr. 808D/2008, care este primul înregistrat.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu încalcă niciunul dintre textele constitutionale invocate în sustinerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 13 februarie 2008, pronuntate în dosarele nr. 4.980/110/2007 si nr. 1.688/110/2007, Tribunalul Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mobila Usi” - S.A. Bacău si Societatea Comercială „Mobila Elbac” - S.A. în cauze ce au ca obiect judecarea litigiului de muncă privind plata unor drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că art. 56 lit. e) si art. 57 alin. (3) din Codul muncii sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 16 alin. (2) si ale art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece prevederile referitoare la constatarea nulitătii absolute a contractului individual de muncă creează un tratament discriminatoriu angajatorului, chiar dacă acel contract a fost încheiat prin săvârsirea de către angajat a unei fapte penale. Ca urmare a acestui mod de reglementare, una dintre părti este mai presus de lege, întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile dreptului comun referitoare la nulitatea absolută.

Tribunalul Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se arată că textele de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate, întrucât vizează încetarea contractului individual de muncă ca urmare a constatării nulitătii absolute a contractului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate nu interzic părtilor interesate de a se adresa instantelor de judecată si de a beneficia de toate garantiile care conditionează procesul echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 56 lit. e) si ale art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 56: „Contractul individual de muncă încetează de drept: [...] e) ca urmare a constatării nulitătii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părtilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;”;

- Art. 57: „(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a conditiilor impuse de lege.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în fata legii si art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 56 lit. e) si ale art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 referitoare la încetarea contractului individual de muncă ca urmare a constatării nulitătii absolute a acestuia, de la data la care nulitatea a fost constatată, precum si la modalitatea de acoperire a nulitătii, sunt conforme prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie, deoarece se aplică, în mod egal, ambelor părti ale contractului individual de muncă. Prevederea că încetarea de drept a contractului se produce de la data la care nulitatea a fost constatată corespunde dispozitiilor art. 57 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora constatarea nulitătii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. De asemenea, alin. (5) al aceluiasi articol prevede că persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerare, corespunzător modului de îndeplinire a atributiilor de serviciu. Faptul că una dintre părtile contractului individual de muncă, angajator sau angajat, beneficiază de prevederile dreptului comun, astfel cum sustine autorul exceptiei, este o problemă de interpretare si aplicare a legii, iar situatia juridică diferită în care se află cele două părti justifică eventualitatea unui tratament juridic diferit.

Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie referitoare la dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, invocate în sustinerea exceptiei, nu sunt incidente în cauză, deoarece dispozitiile legale criticate fac parte din Sectiunea 1 a Capitolului V din Codul muncii, intitulată “încetarea de drept a contractului individual de muncă”, fără să facă referiri la procedura de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. e) si art. 57 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mobila Usi” - S.A. Bacău si Societatea Comercială „Mobila Elbac” - S.A. în dosarele nr. 4.980/110/2007 si nr. 1.688/110/2007 ale Tribunalului Bacău- Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Minai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 661

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 6 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 6 si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mirfo Industries” - S.A. Târgu Jiu în Dosarul nr. 12.701/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de către autorul exceptiei, prin care acesta solicită amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale. Totodată, precizează că împuternicirea depusă la dosar cuprinde un alt nume decât cel din certificatul de concediu medical.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de amânare a judecării cauzei ca fiind neîntemeiată.

Curtea respinge cererea formulată de autorul exceptiei, considerând că este nejustificată amânarea cauzei în conditiile în care nu s-a făcut dovada celor afirmate în cerere.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, apreciind că sustinerile autorului exceptiei sunt probleme de legiferare, iar nu de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia nr. 119 din 18 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 12.701/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 6 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mirfo Industries” - S.A. Târgu Jiu în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolventă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin modul general în care este redactat art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, în conditiile în care specificul procedurii instituite de Legea nr. 85/2006 a impus adoptarea unor reguli de procedură specială, încalcă dispozitiile art. 45 din Constitutie.

Se mai arată că posibilitatea creată de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 de a se solicita deschiderea procedurii insolventei fără a distinge între creditorii care au un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia executării creantelor, cum ar fi statul, si ceilalti creditori este o atingere adusă art. 45 din Constitutie.

Pentru aceleasi motive, cele două texte de lege criticate vin în contradictie si cu dispozitiile art. 135 din Constitutie.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora sunt garantate de art.45 din Constitutie în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând decizia de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticat, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 pct. 6 si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 3 pct. 6: „6. prin creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a cărui creantă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă si exigibilă de mai mult de 30 de zile;”;

- Art. 31 alin. (1): „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 45 referitor la libertatea economică si art. 135 privind economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Critica autorului exceptiei, vizând modul general de redactare a prevederilor art. 3 pct. 6 si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, fără a se distinge între creditorii care au un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia executării creantelor, cum ar fi statul, si ceilalti creditori, nu poate fi retinută, întrucât aceasta este un aspect care priveste conditiile deschiderii procedurii insolventei, iar nu o problemă de constitutionalitate. Faptul că în alte legi s-a prevăzut o procedură specială, diferită de cea reglementată de Legea nr. 85/2006, nu poate fi considerat un argument în sustinerea exceptiei de neconstitu­tionalitate, ci, dimpotrivă, apare ca o expresie a dreptului suveran de optiune a legiuitorului.

În consecintă, Curtea retine că invocarea în sustinerea exceptiei a art. 45 si 135 din Constitutie nu are nicio legătură cu aceste critici.

Având în vedere dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, Curtea constată că exceptia este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 6 si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Mirfo Industries” - S.A. Târgu Jiu în Dosarul nr. 12.701/54/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Minai Paul Cotta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 662

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Superforta” - S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 4 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 15.922/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Superforta” - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine următoarele:

- dispozitiile art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999, în baza cărora inspectorii de muncă au dreptul de a controla fără autorizare si de a sanctiona persoanele juridice, creează o disproportie între aceste atributii, în raport cu cele ale altor organe de control care sunt mai restrânse. Se încalcă astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si art. 27 alin. (1)-(3) din Constitutie;

- posibilitatea creată de dispozitiile legale criticate de a restrânge drepturile unei persoane fără a fi fundamentată pe un interes legitim reprezintă o atingere adusă art. 53 din Constitutie;

- întrucât, prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 sunt reglementate puteri discretionare ale inspectorilor de muncă, în temeiul cărora pot lua măsuri a căror nerespectare este încadrată în sfera ilicitului contraventional, este încălcat dreptul la apărare al persoanei controlate.

Pentru aceste motive sunt încălcate si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că activitătile pe care Inspectia Muncii le controlează nu apartin sferei private, ci, dimpotrivă, celei publice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 19: „(1) Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a) să aibă acces liber, permanent si fără înstiintare prealabilă, în sediul persoanei juridice si în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;

c) să procure dovezi, să efectueze investigatii sau examene, să ceară prezentarea documentatiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substante utilizate în procesul de productie;

d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalatiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de productie sau pentru alte persoane;

g) să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;

h) să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îsi îndeplineste obligatiile legale;

i) să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infractiuni;

j) să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor;

k) să ceară informatii, fie singuri, fie în prezenta martorilor, de la orice persoană si despre orice problemă care constituie obiectul controlului;

I) să propună retragerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al securitătii în muncă, dacă constată că, prin modificarea conditiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislatiei în vigoare.”;

- Art. 21: „Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea domiciliului si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, sunt invocate si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, texte care se referă la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că dreptul inspectorilor de muncă de a controla fără autorizare si de a sanctiona persoanele juridice este disproportionat în raport cu cel al altor organe de control care au atributii mai restrânse, unde este necesară încuviintarea instantei de judecată.

Prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999. în motivarea deciziei s-a retinut că prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză, având în vedere că autorul exceptiei se referă la o inegalitate de tratament raportat la activitătile de control ale organelor care au astfel de atributii, iar nu la existenta vreunei inegalităti în drepturi a persoanei în fata legii si a autoritătilor publice în sensul prevăzut de textul constitutional.

În ceea ce priveste invocarea, în sustinerea exceptiei, a prevederilor art. 27 alin. (1)-(3) din Constitutie, referitoare la inviolabilitatea domiciliului, Curtea a constatat că, în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în acelasi timp si locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este atât de pronuntată, astfel că inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorasi reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care se desfăsoară viata privată a persoanei, astfel că autoritătile pot exercita în alte conditii, mult mai permisive, controlul asupra activitătilor profesionale care se desfăsoară în aceste sedii. în consecintă, activitătile pe care Inspectia Muncii le controlează nu tin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin decizia mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Analizând criticile autorului exceptiei referitoare la prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 prin invocarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea constată că nu pot fi retinute, întrucât interventia din partea inspectorilor de muncă în sfera de activitate a persoanelor juridice are un scop legitim si este necesară într-o societate democratică, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din lege, printre obiectivele Inspectiei Muncii se numără si controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relatiile de muncă, la securitatea si sănătatea în muncă, la protectia salariatilor care lucrează în conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale. Totodată măsurile prevăzute de dispozitiile de lege criticate sunt proportionale cu scopul legitim urmărit, întrucât numai în acest mod este posibilă desfăsurarea în conditii optime a operatiunilor de control de către Inspectia Muncii, în îndeplinirea atributiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de muncă au în vedere atât specificul activitătii de control exercitate, cât si importanta socială a acestei activităti de ordine publică.

În legătură cu critica privind încălcarea, prin dispozitiile legale criticate, a art. 24 din Constitutie, constată, de asemenea, că este neîntemeiată, deoarece textele legale permit folosirea în tot cursul procesului a mijloacelor legale de probă.

Nu poate fi retinută nici invocarea neconformitătii textelor legale criticate cu normele internationale privitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile legale, fără să se refere la procedura de judecată în fata instantei, stabilesc numai drepturile inspectorilor de muncă, precum si refuzul angajatorilor de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectori.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Superforta” - S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 663

din 10 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Delcor Impex” - S.R.L. în Dosarul nr. 83/221/2007 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că scutirea de plata taxei de timbru a lichidatorul judiciar este justificată de situatiile procesuale obiectiv diferite în care se găseste acesta.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 20 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 83/221/2007, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Delcor Impex” - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea actiunii de pretentii formulate împotriva autorului exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, care prevăd scutirea de plata taxei de timbru a administratorilor sau lichidatorilor societătilor comerciale aflate în procedura insolventei, sunt contrare prevederilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, deoarece instituie un „regim favorizant” pentru un lichidatorul judiciar „care se bucură de retributii si procente din încasări”.

Judecătoria Deva apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. Se arată că scutirea de plata taxei de timbru a administratorilor sau lichidatorilor societătilor comerciale aflate în procedura insolventei se justifică prin faptul că acestia actionează în interesul bunei desfăsurări a întregii proceduri.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Este mentionată, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul continut: „Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu art. 56 alin. (2) din Constitutie referitor la asezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 964 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007, precum si prin alte decizii, Curtea a statuat că, în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar are o pozitie si o situatie deosebită fată de toate părtile si fată de toti ceilalti participanti la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol si atributii determinate de lege. Acesta nu actionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăsurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât si în interesul creditorilor, pentru ca acestia să îsi poată valorifica creantele în cât mai mare măsură si cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situatiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de-o parte, si părtile din cadrul procedurii, pe de altă parte.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin decizia mentionată, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Curtea retine, totodată, referitor la criticile autorului exceptiei prin invocarea dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, că acestea nu pot fi retinute, întrucât, potrivit art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, taxele si impozitele se stabilesc numai prin lege, iar art. 77 din Legea nr. 85/2006, prin prevederea scutirii de la taxa de timbru a actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, corespund scopului prezentei legi, celeritătii procedurii, precum si pozitiei deosebite în care se află administratorul judiciar sau lichidatorul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Delcor Impex” - S.R.L. în Dosarul nr. 83/221/2007 al Judecătoriei Deva.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 676

din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 18.075/300/2006, Curtea de Apel Bucuresti -


Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 32 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii”.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. într-un recurs declarat împotriva unei decizii civile având ca obiect „obligatia de a face”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 afectează exercitarea liberului acces la justitie prin aceea că limitează cererile ce pot fi introduse de organul care a aplicat sanctiunea si, implicit, apărările pe care persoana sanctionată le poate formula. Se arată că, în speta dedusă judecătii, „s-a ajuns la situatia ca organul emitent al unui proces-verbal de contraventie să introducă o actiune în justitie împotriva căreia pârâtul-contravenient nu se poate apăra, opunându-i un act administrativ valabil, prin care să dovedească remedierea faptelor ce constituie contraventie, deoarece este în imposibilitatea de a îl obtine”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă opinează în sensul constitutionalitătii dispozitiilor legale examinate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curtii, apreciază că prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 sunt constitutionale. Dispozitiile legale privind posibilitatea organului care a aplicat sanctiunea de a sesiza instantele judecătoresti în cazul în care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, în cazul sesizării instantelor judecătoresti, contravenientul beneficiază de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare:

- Art. 32 alin. (1): „In cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecătoresti pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei;

b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.” Dispozitiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face

trimitere, prevăd următoarele: „(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrărilor executate fără autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contraventiei.”

Autorul exceptiei apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În opinia autorului exceptiei, dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii îngrădesc exercitarea liberului acces la justitie si contravin caracterului echitabil al unui proces, deoarece pârâtul-contravenient, care, potrivit sanctiunii primite, a oprit executarea lucrărilor, dar nu a reusit, în termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contraventiei, încadrarea acestora în prevederile autorizatiei sau, după caz, desfiintarea lucrărilor executate fără autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, se află în imposibilitatea de a se apăra, în conditiile în care organul emitent, care are si calitatea de reclamant în proces, sesizează instanta de judecată pentru a dispune „încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei” sau „desfiintarea constructiilor realizate nelegal”. Cu alte cuvinte, cum încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor realizate nelegal depinde, în egală măsură, de vointa autoritătii administratiei publice competente în materie, procesul declansat prin sesizarea formulată de aceeasi autoritate are un caracter inechitabil fată de contravenient.

Curtea observă că procesul-verbal de constare a contraventiei contine, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, un termen înăuntrul căruia contravenientul, sanctionat deja cu amendă si oprirea executării lucrărilor, are posibilitatea si obligatia, după caz, de a intra în legalitate prin luarea unor măsuri specifice de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizatiei sau de desfiintare a constructiilor executate fără autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. Faptul că, pentru a intra în legalitate, contravenientul trebuie să solicite autorizatia de construire aceluiasi organ care a întocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei si a aplicat si sanctiunea nu este de natură a impieta asupra caracterului echitabil al procesului si nici asupra liberului acces la justitie. Autoritatea emitentă a autorizatiei de construire, autoritate ce apartine administratiei publice locale, are obligatia, conform art. 7 alin. (1) din legea criticată, să emită autorizatia solicitată în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, în caz contrar aplicându-se reglementările în materia contenciosului administrativ. Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare a contraventiei ar trebui să cuprindă un termen rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să aibă posibilitatea reală să intre în legalitate, ceea ce implică respectarea termenelor stabilite de lege pentru obtinerea autorizatiilor necesare în acest sens. Neconcordanta însă dintre aceste termene legale si cel stabilit în procesul-verbal prevăzut de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu reprezintă un aspect de natură să atragă neconstitutionalitatea art. 32 alin. (1) din acelasi act normativ, acestea fiind chestiuni legate de aplicarea legii de către organele competente în materie.

În ceea ce priveste competenta de a sesiza instanta de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, aceasta apartine, în mod justificat, acelorasi organe abilitate să constate si să aplice sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de constructii. Pe de altă parte, fiind declansat un proces, chiar si la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei, instanta de judecată este cea care va solutiona cauza si va dispune măsurile corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părtilor, deci si pârâtului, toate garantiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” - S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi