MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 566         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 28 iulie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 629 din 29 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 715 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice

 

Decizia nr. 723 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 753 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 756 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă

 

Decizia nr. 782 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 803 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legeanr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

762. - Hotărâre pentru aprobarea Strategiei nationale de prevenire a situatiilor de urgentă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

928. - Ordin al ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale privind înlocuirea unor anexe la procedurile de implementare a programelor pentru sustinerea finantării întreprinderilor mici si mijlocii

 

1.300/437. - Ordin al ministrului sănătătii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Listei preturilor de referintă si a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor si tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 629

din 29 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1)si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Valent Gerda Wolfpaulion în Dosarul nr. 3.201/215/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă si de Ortansa Elvira Jianu în Dosarul nr. 10.309/296/2006 al Tribunalului Satu-Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă părtile Ion Creteanu si Marieta Rafailă, lipsind autorii exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate.

Părtile prezente si reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 217D/2008 la Dosarul nr. 201 D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, părtile prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 5 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.201/215/2006, Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Valent Gerda Wolfpaulion.

Prin încheierea din 5 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.309/296/2006, Tribunalul Satu-Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ortansa Elvira Jianu. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că prin reglementarea prevăzută de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aduce atingere liberului acces la justitie si dreptului de proprietate privată, întrucât aceasta limitează expres posibilitatea de a cere în justitie constatarea nulitătii absolute a unor acte juridice de înstrăinare care au drept obiect imobile preluate în mod abuziv de stat, încheiate în mod fraudulos, cu complicitatea autoritătilor publice.

Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă si Tribunalul Satu-Mare - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înăuntrul căruia o persoană are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, nu încalcă principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 45 alin. (1)si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul continut: „(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. [...]

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte trei luni, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 si art. 136 privitoare la garantarea dreptului de proprietate privată si ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal al legii.

Examinând exceptia, Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, si Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a statuat că acest text este constitutional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a actiunii în constatarea nulitătii, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale, lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Solutia pronuntată în deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acestora îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Valent Gerda Wolfpaulion în Dosarul nr. 3.201/215/2006 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă si de Ortansa Elvira Jianu în Dosarul nr. 10.309/296/2006 al Tribunalului Satu-Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 688

din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Laurentia Măria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curtii de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 821 D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, exceptie ridicată de Institutia Prefectului Judetului Neamt în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 522D/2008 si nr. 821 D/2008 este similar, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 821D/2008 la Dosarul nr. 522D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 306/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicată de Laurentia Măria Grosu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva încheierii din 23 octombrie 2007, pronuntată de Tribunalul Mures în Dosarul nr. 306/102/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3734 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 27 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.580/110/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicată de Institutia Prefectului Judetului Neamt cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva încheierii din 10 decembrie 2007, pronuntată de Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 3.580/110/2007, încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin, în esentă, că dispozitiile art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, care prevăd o serie de cauze de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate ce trebuie verificate de instanta judecătorească în fata căreia s-a ridicat exceptia, încalcă prevederile constitutionale care reglementează atributiile Curtii Constitutionale, principiul egalitătii în drepturi si accesul liber la justitie. În acest sens, arată că pentru apărarea efectivă a drepturilor si libertătilor fundamentale trebuie să existe pentru orice persoană posibilitatea de a se adresa instantei, implicit Curtii Constitutionale. În acelasi timp, dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 conferă nepermis instantelor de judecată competenta de a aprecia dacă exceptia de neconstitutionalitate este admisibilă sau inadmisibilă, atribut esential al Curtii Constitutionale. De asemenea, arată că termenele prevăzute de textul de lege criticat sunt prea scurte, astfel că nu este respectată cerinta unui termen rezonabil.

Curtea de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie arată că „împărtăseste argumentele aduse în sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate".

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, arată că este firesc ca aprecierea aplicabilitătii în cauză a unor texte legale să revină instantei care judecă procesul respectiv, iar nu Curtii Constitutionale, a cărei competentă se referă exclusiv la aprecierea conformitătii actelor normative inferioare cu Legea fundamentală. În plus, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este supusă unei căi de atac în sistemul instantelor de judecată, ceea ce conferă părtii care a invocat exceptia o garantie în plus pentru accesul liber la justitie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocă cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 607/2005 si Decizia nr. 35/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 29 aiin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispozitii potrivit cărora „(1) Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Exceptia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părti sau, din oficiu, de către instanta de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicată de procuror în fata instantei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale.[...]

(6) Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorii exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte constitutionale: art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor în stat; art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil; art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei; art. 146 lit. d) privind atributia Curtii Constitutionale de a hotărî asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aspectele invocate de autorul exceptiei au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului exercitat de instanta de contencios constitutional. Astfel, printr-o serie de decizii, asa cum este si Decizia nr. 1.113 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 20 decembrie 2007, Curtea a statuat că textele de lege care prevăd posibilitatea instantelor de a respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate „sunt norme de procedură pe care instanta care a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale. Instanta de judecată are rol de filtru al exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de părti, având obligatia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerintele legii".

În ceea ce priveste conditiile pe care o exceptie de neconstitutionalitate trebuie să le îndeplinească pentru a fi admisibilă, Curtea observă că acestea sunt strict prevăzute de lege, astfel că instanta de judecată nu poate respinge ca inadmisibilă exceptia pentru alte motive decât cele limitativ enumerate de art. 29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992. În acest sens trebuie interpretat si rolul instantei de a se pronunta asupra oportunitătii sesizării instantei de contencios constitutional.

De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea principiului separatiei puterilor în stat. Astfel, în exercitarea rolului său de filtru, instanta nu poate respinge exceptia de neconstitutionalitate pe motive ce tin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, suprapunându-se astfel competentei instantei de contencios constitutional, ci doar cu privire la motive ce tin strict de îndeplinirea conditiilor de admisibilitate. În plus, în anumite situatii instanta este cea mai în măsură să aprecieze asupra conditiilor de admisibilitate, asa cum este legătura care trebuie să existe între textele de lege criticate si fondul cauzei.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la respectarea cerintei termenului rezonabil, Curtea constată că, prin Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, a statuat deja că „natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanta de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritătii si al solutionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că exceptia de neconstitutionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleasi ratiuni legiuitorul a instituit si regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instantei de judecată, cât si la solutionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată sustine încălcarea dreptului de acces la instantă sau la folosirea căilor de atac".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Laurentia Măria Grosu în Dosarul nr. 306/102/2007 al Curtii de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie si de Institutia Prefectului Judetului Neamt în Dosarul nr. 3.580/110/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 715

din 17 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Tudorel Toader -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice, exceptie ridicată de Dorin Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia l-a penală.

La apelul nominal răspunde apărătorul autorului exceptiei, Adrian Geavid Ibraim, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părtii prezente solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.


Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 25.204/3/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia l-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice.

Exceptia a fost ridicată de Dorin Eliodor Păun într-o cauză privind recursul declarat de acesta, Societatea Comercială „Pavone Pourfumi International" - S.R.L., Lancome Parfums Et Beaute&Cie, LOreal Societe Anonyme, G.A. Modefine S.A. Împotriva sentintei penale nr. 1.600 din 23 noiembrie 2007, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a Penală în Dosarul nr. 25.204/3/2007, prin care au fost respinse plângerile formulate de recurenti împotriva Ordonantei nr. 515/P/2006 din 10 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Dorin Eliodor Păun pentru infractiunea prevăzută de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 si 3 din Legea nr. 84/1998, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni; încetarea urmăririi penale fată de Dorin Eliodor Păun pentru săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 si 3 din Legea nr. 84/1998, deoarece a lipsit împuternicirea reprezentantului titularului mărcii, compania GA Modefine SA; neînceperea urmăririi penale fată de Dorin Eliodor Păun sub aspectul săvârsirii infractiunii prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificată si completată prin Legea nr. 298/2001, si art. 86 din Legea nr. 84/1998, deoarece nu au fost întrunite elementele constitutive ale infractiunii. Totodată, prin aceeasi ordonantă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, s-a dispus si confiscarea anumitor produse puse în circulatie de Dorin Eliodor Păun si restituirea altora.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs si al notelor scrise, autorul acesteia sustine că modalitatea în care este definită infractiunea de contrafacere de marcă încalcă principiul constitutional al libertătii economice a persoanelor, restrictionează libertatea concurentială de piată si contravine principiului asigurării de către statul român a libertătii comertului, în acest sens, motivează exceptia de neconstitutionalitate prin argumente care privesc situatia de fapt în dosarul instantei de judecată, arătând că operatiunile comerciale efectuate de acesta constituie un „import paralel", nesanctionat de legiSIatia comunitară. Totodată, consideră că textele de lege criticate încalcă principiul liberului acces al mărfurilor retinut de Tratatele Uniunii Europene si de Regulamentul Consiliului nr. 3.295/1994, fiind astfel contrare art. 148 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia l-a Penală apreciază că textele de lege criticate sunt în concordantă cu principiile fundamentale reglementate de Constitutie. Consideră că definitia infractiunii de contrafacere de marcă, reglementată prin art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 45, de vreme ce „libertatea economică" trebuie exercitată „în conditiile" legilor speciale. Asa fiind, apărarea drepturilor asupra mărfurilor prin Legea nr. 84/1998, inclusiv prin sanctiuni penale, reprezintă o aplicare în concret a libertătii economice prevăzute de art. 45 din Constitutie. Totodată, apreciază că prevederile criticate sunt în acord si cu dispozitiile art. 135 din Constitutie, principiile economiei de piată reglementate prin textul constitutional invocat fiind promovate si protejate prin incriminarea infractiunii de contrafacere, asigurându-se astfel o concurentă loială si evitându-se provocarea, în perceptia consumatorilor, a unui risc de confuzie. De asemenea, consideră că art. 148 din Constitutie nu este încălcat, întrucât prin reglementarea infractiunii de contrafacere se urmăreste protejarea concurentei loiale pe piata Uniunii Europene, obiective ce se regăsesc si în art. 81 si art. 82 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertăti, astfel încât textele de lege criticate sunt conforme dispozitiilor constitutionale ale art.45. Totodată, consideră că textul art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, care defineste infractiunea de contrafacere de marcă, nu reprezintă decât o valorificare în plan legiSIativ a regulilor constitutionale privind libertatea economică. Retine, de asemenea, conformitatea prevederilor criticate cu dispozitiile art. 135 si ale art. 148 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, având următorul cuprins:

- Art. 35: „înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

Titularul mărcii poate cere instantei judecătoresti competente să interzică tertilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimtământul titularului:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în perceptia publicului un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a mărcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România si dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise tertilor, în special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor în alt scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;

c) importul sau exportul produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate;";

- Art. 83 alin. (2): „Săvârsirea de către un tert a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. 2, fără consimtământul titularului mărcii înregistrate, constituie infractiune de contrafacere."

Textele constitutionale invocate În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) si g) relative la economia României si ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europenă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că în realitate autorul critică modalitatea de redactare a art. 35 si a art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 ce reglementează contrafacerea de marcă. Acesta sustine că modalitatea în care este definită infractiunea de contrafacere de marcă încalcă principiul constitutional al libertătii economice a persoanelor, restrictionează libertatea concurentială de piată si contravine principiului asigurării de către statul român a libertătii comertului. Astfel, din această perspectivă, sustinerile autorului exceptiei excedează competentei instantei de contencios constitutional, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate pronunta cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat.

Totodată, autorul motivează exceptia de neconstitutionalitate prin argumente care privesc situatia de fapt în dosarul instantei de judecată, arătând că operatiunile comerciale efectuate de acesta constituie un „import paralel", nesanctionat de legiSIatia comunitară. Or, acest aspect nu intră în competenta de solutionare a instantei de contencios constitutional, care, potrivit art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, asigură controlul de constitutionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale, aplicarea reglementărilor legale revenind instantelor judecătoresti. De altfel, reglementarea operatiunilor de „importuri paralele" se regăseste si în legiSIatia natională, art. 37 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 prevăzând faptul că „titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane detinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comert de însusi titular sau cu consimtământul acestuia".

În consecintă, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate sub aspectele invocate, exceptia fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice, exceptie ridicată de Dorin Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia l-a penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela lonescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 723

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Filiala C.N.S.L.R. Frătia din Târgu-Mures în Dosarul nr. 155/102/2007 al Curtii de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 155/102/2007, Curtea de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Filiala C.N.S.L.R. Frătia din Târgu-Mures, în recurs, într-o cauză având ca obiect modificarea statutului sindicatului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în esentă, se sustine că art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 9, 21, 51 si 53 din Constitutie, întrucât instituie posibilitatea ca „oricine ar dori să sicaneze o organizatie sindicală care, în vederea exercitării normale si în conditiile legii a activitătii sale, adresează instantei de judecată o cerere necontencioasă, o poate face pe calea recursului lăsat de legiuitor la îndemâna oricărei «persoane interesate»".

Curtea de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie apreciază că textul de lege criticat nu contravine art. 9 din Constitutie, întrucât „instantele de judecată au menirea de a verifica legalitatea modului de asociere în sindicate si pentru că procedura este una necontencioasă trebuie să i se permită oricărei persoane interesate să sesizeze instantele", si nici art. 21, deoarece „faptul că un tert cere instantei să verifice procedurile urmate de intimată la schimbarea organelor de conducere nu aduce nicio limitare accesului liber la justitie". Mai arată că atacarea cu recurs a unei încheieri date într-o procedură necontencioasă nu afectează dreptul cetătenilor de a se asocia liber în sindicate, acesta urmând a fi exercitat în limite legale verificate de instantele de judecată. Mai arată că dreptul de petitionare, consacrat de art. 51 alin. (2) din Constitutie, nu poate fi asimilat cu dreptul de a sesiza instanta de judecată pentru verificarea legalitătii procedurilor privind organizarea sindicatului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că prevederile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură pe care legiuitorul este liber să le adopte, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, cu respectarea celorlalte dispozitii sau principii constitutionale. Consideră, de asemenea, că textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispozitiilor constitutionale ale art. 9, 40 si 53.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. Astfel, arată că textul de lege criticat: este „expresia principiului constitutional potrivit căruia orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime"; sesizarea instantelor pentru „realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei este un aspect al accesului liber la justitie si nu ai dreptului la petitionare"; nu pune în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Dispozitiile art. 9 si 40 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Art. 336 alin. 3 din Cod are următorul cuprins: „3. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii."

Autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 9 privind „Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale", ale art. 21 privind „Accesul liber la justitie", ale art. 40 referitoare la „Dreptul de asociere", ale art. 51 privind „Dreptul de petitionare" si ale art. 53 referitoare la „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Curtea a constatat că dispozitiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură privind solutionarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul stabileste prin lege competenta instantelor de judecată si procedura în fata acestora, evident si cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constitutionale. Faptul că, în temeiul textului de lege criticat, în materie necontencioasă recursul poate fi declarat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii, nu încalcă, ci dă expresie principiului prevăzut de art. 21 din Constitutie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

În plus, în acest dosar autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 9 privind „Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale", ale art. 40 referitoare la „Dreptul de asociere", ale art. 51 privind „Dreptul de petitionare" si ale art. 53 referitoare la „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti". Sub acest aspect, Curtea constată, pe de o parte, că textele din Constitutie mentionate nu sunt incidente în cauză, iar pe de altă parte, că autorul exceptiei nici nu formulează critici de neconstitutionalitate prin raportare la acestea.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. Â.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures - Filiala C.N.S.L.R. Frătia din Târgu-Mures în Dosarul nr. 155/102/2007 al Curtii de Apel Târgu-Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 753

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „User Oltenia" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/2004) al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile formulate privesc modul de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de sedintă din data de 29 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/1/2004), Tribunalul Constanta - Sectia civilă, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificată. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „User Oltenia" - S.R.L. din Constanta într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui act de proprietate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care stabilesc conditiile în care fostii proprietari sau mostenitorii lor pot să ceară reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafetele de teren trecute în proprietatea statului, până la limitata suprafetei prevăzute de art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, nu asigură egalitate de tratament pentru toti proprietarii de teren sau de investitii existente pe acestea. Asadar, se consideră că legiuitorul a conferit „prioritate dreptului de proprietate asupra terenurilor în dauna dreptului de proprietate al proprietarilor investitiilor". În consecintă, autorul exceptiei solicită Curtii Constitutionale să constate neconstitutionalitatea art. 39 din Legea nr. 18/1991 „în măsura în care se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află investitiile aflate în proprietatea noastră si la despăgubirile acordate proprietarilor investitiilor pentru pierderea proprietătii asupra investitiilor".

Tribunalul Constanta - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 39 din Legea nr. 18/1991 nu încalcă dispozitiile constitutionale mentionate în motivarea exceptiei. În plus, precizează că autorul exceptiei nu face parte din categoria persoanelor la care se referă textul de lege criticat, întrucât acesta a dobândit terenul în litigiu, în baza unor conventii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că art. 39 din Legea nr. 18/1991 reprezintă, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 44, art. 53 si art. 136 din Constitutie, o garantie a proprietătii private, precum si că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum si al oricăror alte acte normative de expropriere, sau mostenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafetei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităti sau de la autori diferiti, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9."

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii sunt în contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 16 care garantează dreptul cetătenilor la un proces echitabil, ale art. 44 si art. 136 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât, în realitate, prin exceptia ridicată autorul acesteia îsi exprimă nemultumirea în legătură cu modul de aplicare a legiSIatiei în materia fondului funciar, sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află lucrări de investitii, indiferent dacă acestea erau sau nu în functiune la data reconstituirii dreptului.

Potrivit competentei sale, stabilite prin Constitutie si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă cu privire la neconstitutionaliatea legilor care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Or, în cauză, solicitarea autorului exceptiei privind interpretarea art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar avea semnificatia modificării textului, ceea ce excedează competenta Curtii Constitutionale.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Societatea Comercială „User Oltenia" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 44/118/2004 (dosar în format vechi nr. 2.615/2004) al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 756

din 24 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgistilor din Galati în Dosarul nr. 3.302/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială „ArcelorMittal" - S.A. din Galati prin avocat. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, sens în care arată că problemele invocate de autorul exceptiei tin de aplicarea legii si sunt, prin urmare, de competenta instantei de judecată, iar nu a instantei de contencios constitutional. În plus, arată că textul de lege criticat nu încalcă nicio dispozitie constitutională, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 43 alin. (2) din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, considerând că problemele invocate de autorul exceptiei tin de aplicarea legii, astfel că nu intră în competenta Curtii Constitutionale. De asemenea, consideră că modificarea sau completarea textului de lege criticat, asa cum solicită autorul exceptiei, este atributul exclusiv al legiuitorului.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.302/121/2007, Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă. Exceptia a fost ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgistilordin Galati cu prilejul solutionării unui conflict de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 43 din Constitutie. În acest sens, arată că textul de lege criticat este incomplet, permitând astfel o atitudine samavolnică din partea reprezentantilor patronatelor. Astfel, consideră că, în măsura în care art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 prevede o restrângere a dreptului la grevă, ar trebui să prevadă si obligatia corelativă a patronatelor de a pune la dispozitia angajatilor informatiile necesare pentru ca acestia să poată organiza si desfăsura greva, în conditiile legale. Mai arată că, în spetă, desi sindicatul a încercat să facă rost de datele necesare, patronatul a refuzat în mod constant să dea aceste date.

Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu poate fi primită în forma în care a fost invocată de autorul acesteia, întrucât aceasta tine de aplicarea legii. În acelasi timp, modul de formulare a prevederilor legii si completarea acestora cu unele prevederi, asa cum solicită autorul exceptiei, sunt atributul exclusiv al legiuitorului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că dreptul la grevă poate fi supus unor limitări si conditionări, pentru a garanta asigurarea serviciilor esentiale necesare societătii, deoarece exercitarea acestui drept afectează nu numai părtile în conflict, ci si alte domenii sau sectoare în care activitatea este paralizată ca urmare a încetării unor servicii din cauza grevei. În acelasi timp, arată că autorul exceptiei critică o omisiune legiSIativă, iar

Curtea Constitutională, potrivit competentei sale, prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constitutionalitate. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispozitii potrivit cărora „Salariatii din unitătile sistemului energetic national, din unitătile operative de la sectoarele nucleare, din unitătile cu foc continuu pot declara grevă cu conditia asigurării a cel putin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viata si sănătatea oamenilor si care să asigure functionarea instalatiilor în deplină sigurantă."

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar dispozitiilor art. 43 din Constitutie privind dreptul la grevă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că argumentele autorului exceptiei nu privesc, în realitate, continutul textului de lege criticat, ci, plecând de la situatia de fapt că, în spetă, patronatul a refuzat să furnizeze datele necesare în vederea desfăsurării în mod legal a grevei, consideră că art. 66 alin. (2) ar trebui să includă si obligatii pentru patronat în acest sens. Or, în această formă, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, problemele invocate tin de modul de aplicare a legii, aspect pe care numai instanta de judecată l-ar putea solutiona, iar pe de altă parte, vizează o omisiune legiSIativă. Or, Curtea retine că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanta de contencios constitutional „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de Sindicatul „Solidaritatea" al Siderurgistilor din Galati în Dosarul nr. 3.302/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 782

din 1 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Tudorel Toader -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eliza Margareta Popescu în Dosarul nr. 35.178/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 35.178/3/2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Eliza Margareta Popescu într-o cauză civilă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât oferă instantei posibilitatea unirii exceptiilor cu fondul, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, este de natură să conducă la nesocotirea dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României si în art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia sustine că toate exceptiile procesuale ar trebui să fie solutionate înainte de examinarea fondului, fiind nemultumit de posibilitatea care rezultă din interpretarea per a contrarie a dispozitiilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanta va putea uni cu fondul acele exceptii procesuale pentru judecarea cărora este necesară administrarea de probe care au legătură cu solutionarea cauzei pe fond.

Curtea constată că, pentru o bună administrare a justitiei, este firesc ca instantele, în virtutea textului de lege criticat, să unească cu fondul acele exceptii pentru a căror solutionare este necesară administrarea acelorasi probe ca si pentru judecarea fondului. O asemenea prevedere legală dă expresie tocmai exigentelor constitutionale privitoare la dreptul la un proces echitabil si la termenul rezonabil în care acesta se impune a fi finalizat.

Curtea retine că regula o constituie solutionarea separată a exceptiilor, prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituind o derogare, care este de strictă interpretare si aplicare. De aceea, dacă instanta a unit exceptia cu fondul, întrucât era necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, prin dispozitivul hotărârii se va pronunta mai întâi asupra exceptiei, motivând solutia în considerentele acesteia. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată oferă premisa solutionării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată si nejustificată a duratei procesului ar surveni tocmai în ipoteza prefigurată de autorul exceptiei, potrivit căreia toate exceptiile procesuale ar trebui să fie solutionate separat, inclusiv acele exceptii vizate de prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la critici asemănătoare, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, statuând, prin Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, că procedura de judecată include si rezolvările exceptiilor invocate în cursul procesului, exceptii care pot fi de procedură sau de fond, or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite de lege". Cu acel prilej, Curtea a retinut că prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă „(...) se înscriu în spiritul principiilor constitutionale de dreptate si justitie".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eliza Margareta Popescu în Dosarul nr. 35.178/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 803

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu -judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar -judecător

Petre Ninosu -judecător

Ion Predescu -judecător

Puskás Valentin Zoltán -judecător

Tudorel Toader -judecător

Augustin Zegrean -judecător

Simona Ricu – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii", exceptie ridicată de Societatea Comercială „Nissan General Trade" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 15.449/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 15.449/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii".

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Nissan General Trade" - S.R.L. din Bucuresti într-o actiune civilă având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, care prevăd desfiintarea constructiilor realizate nelegal de persoanele sanctionate contraventional cu oprirea lucrărilor si care, în termenul prevăzut de procesul-verbal de constatare a contraventiei, nu au luat măsuri pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei sau pentru desfiintarea lucrărilor executate fără autorizatie, nu respectă principiul garantării dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu fac nicio distinctie legată de situatiile în care nu este necesară autorizatia de construire, după cum nu fac deosebire nici între persoanele care au încercat să facă demersuri în vederea intrării în legalitate si cele care nu au recurs la aceste demersuri, adoptând o atitudine pasivă. Totodată, aplicarea sanctiunii desfiintării constructiei afectează, în acelasi timp, si drepturile altor persoane fizice sau juridice, astfel cum se prezintă situatia de fapt specifică spetei în cauză, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (7) din Constitutie, potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea unei bune vecinătăti.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, având în vedere că legiuitorul poate aduce anumite limitări exercitării oricărui drept subiectiv, implicit si dreptului de proprietate, aceste limitări răspunzând adecvat functiei sociale a proprietătii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) [devenit art. 32 alin. (1) lit. b)] din Legea nr. 50/1991, republicată, sunt constitutionale. Dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general al societătii si interesul privat al cetătenilor. Regimul legal al constructiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate, însă atât dobândirea dreptului de proprietate în afara conditiilor imperative ale legii, cât si executarea unei constructii ilegale atrag sanctiuni legale corespunzătoare, fără a se putea invoca încălcarea dreptului constitutional de proprietate. De altfel, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra textului de lege aici examinat, prin raportare la critici de neconstitutionalitate similare, respingând exceptia prin deciziile nr. 639/2007 si nr. 881/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si motivării autorului, dispozitiile „art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997. Urmare a ultimei republicări a Legii nr. 50/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, s-a dat textelor o nouă numerotare, astfel că art. 27 alin. (1) lit. b) a devenit art. 32 alin. (1) lit. b), acesta constituind, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si având următoarea redactare:

- Art. 32 alin. (1) lit. b): „(1) În cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecătoresti pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal."

Autorul exceptiei apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (6), devenite art. 44 alin. (1) si (7) în urma revizuirii si republicării Constitutiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 au mai fost examinate în repetate rânduri de Curtea Constitutională sub aspectul conformitătii lor cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, privind dreptul de proprietate privată. De exemplu, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo retinute, a respins exceptia.

În plus, în cauza de fată, critica de neconstitutionalitate vizează cu preponderentă aspecte legate de o pretinsă lipsă de reglementare, în sensul unei detalieri dorite de autorul exceptiei. Sub acest aspect, însă, exceptia de neconstitutionalitate are caracter inadmisibil, deoarece Curtea Constitutională nu are competente în ceea ce priveste activitatea de legiferare, Parlamentul fiind, potrivit art. 61 din Constitutie, singura autoritate legiuitoare a tării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Nissan General Trade" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 15.449/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Strategiei nationale de prevenire a situatiilor de urgentă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Strategia natională de prevenire a situatiilor de urgentă, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul apărării,

Teodor Viorel Melescanu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 16 iulie 2008.

Nr. 762.

 

ANEXĂ

 

STRATEGIA NATIONALĂ

de prevenire a situatiilor de urgentă

 

I. Introducere

Strategia natională de prevenire a situatiilor de urgentă reprezintă documentul de planificare pe termen lung si mediu, elaborat de Ministerul Internelor si Reformei Administrative. Documentul respectiv defineste ordinea si siguranta publică si interesul national în acest domeniu, evaluează starea actuală de prezentă si manifestare a factorilor de risc de pe teritoriul României, formulează principiile si directiile prioritare de actiune si prevede resursele necesare pentru gestionarea situatiilor de urgentă.

Elaborarea prezentei strategii este determinată de necesitatea asigurării unui mediu optim de muncă si viată pentru cetătenii României.

Practica mondială si natională a demonstrat că evenimentele generatoare de situatii de urgentă nu pot fi întotdeauna evitate, însă acestea pot fi gestionate, efectele lor fiind reduse printr-un proces sistematic ce implică stabilirea de măsuri si actiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Caracteristic managementului situatiilor de urgentă este faptul că predictibilitatea locului de manifestare a situatiilor respective determină posibilitatea avertizării populatiei din zonele potential a fi afectate, precum si a autoritătilor administratiei publice centrale si/sau locale.

Managementul situatiilor de urgentă înseamnă aplicarea unor politici, proceduri si practici având ca obiective identificarea, analiza, evaluarea, tratarea, monitorizarea si reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunitătile umane si cetătenii să poată trăi, munci si să îsi satisfacă trebuintele si aspiratiile într-un mediu fizic si social durabil.

Elaborarea prezentei strategii a fost impusă si de modificarea radicală a cadrului normativ de nivel superior, de necesitatea conformizării practicii si procedurilor în materie de situatii de urgentă si, mai ales, de solicitarea imperativă de a oferi un răspuns adecvat la cresterea asteptărilor comunitătii fată de prestatia profesională a componentelor Sistemului national de management al situatiilor de urgentă.

II. Informatii generale relevante

Apărarea în domeniul situatiilor de urgentă se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială si politică, precum si prin măsuri speciale, cu caracter preponderent preventiv. Din analiza evenimentelor petrecute numai în ultimii 2 ani rezultă mentinerea vulnerabilitătii comunitătilor la manifestarea situatiilor de urgentă, desi capacitatea de răspuns a institutiilor specializate a crescut.

Capacitatea de rezistentă natională în fata unor posibile situatii de urgentă este dată de:

a) capacitatea de rezistentă a comunitătilor locale, amplificarea implicării si participării acestora;

b) activitătile de prevenire a situatiilor de urgentă, inclusiv pentru reducerea vulnerabilitătilor;

c) capabilitatea de management al situatiilor de urgentă;

d) capacitatea de înlăturare a urmărilor si de revenire rapidă la normalitate.

În acest context se impune amplificarea măsurilor de mentinere a nivelului de sigurantă al persoanelor, colectivitătilor si bunurilor, în scopul identificării, înregistrării si evaluării tipurilor de risc, pentru înstiintarea factorilor interesati, avertizarea populatiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum si a efectelor negative si a impactului produs de evenimentele exceptionale respective.

În ultimii ani se constată cresterea frecventei manifestării riscurilor care amenintă viata si sănătatea populatiei, mediul înconjurător si valorile patrimoniului national, precum si aparitia unor noi riscuri, generate îndeosebi de schimbările climatice si de diversificarea activitătilor economice care utilizează, produc si comercializează substante/materiale periculoase. Este, astfel, evident că securitatea natională poate fi pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteoclimatică ori asociată, inclusiv ca urmare a unor activităti umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. Intre acestea se pot înscrie catastrofele naturale, industriale, ecologice ori posibilitatea crescută a producerii unor pandemii. Totodată, inundatiile care au afectat în ultimii ani întinse regiuni ale tării au scos în evidentă vulnerabilitatea comunitătilor umane expuse riscului, manifestată prin SIaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenului si de a se reface după trecerea acestuia.

Toate acestea sunt argumente pentru schimbarea opticii asupra modului de abordare a problemelor managementului situatiilor de urgentă si de a se trece de la conceptul de actiune de tip reactiv la o atitudine proactivă, de prevenire a manifestării riscurilor ori de limitare a pagubelor potentiale.

III. Priorităti, politici si cadru juridic existente

Strategia de prevenire a situatiilor de urgentă formează documentul-cadru pentru pregătirea si adoptarea unor măsuri si actiuni specifice având ca scop reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specifici asupra populatiei, bunurilor si mediului printr-o planificare, la nivel national si local, pe termen mediu si lung, a unui set de actiuni si măsuri specifice.

Strategia de prevenire a situatiilor de urgentă a fost elaborată în baza Strategiei de securitate natională a României, a Cartei albe a securitătii si apărării nationale si a delimitărilor conceptuale institutionale în domeniu.

Cadrul juridic existent, perfectibil printr-o permanentă armonizare cu reglementările europene si cu evolutia situatiei operative, cuprinde în prezent:

1. În ceea ce priveste situatiile de urgentă:

a) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgentă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 15/2005;

b) Legea nr. 481/2004 privind protectia civilă, cu modificările si completările ulterioare;

c) Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgentă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările si completările ulterioare;

d) Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor functii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale si organizatiile neguvernamentale privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă;

e) Hotărârea Guvernului nr. 547/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de protectie civilă;

f) Hotărârea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unitătilor administrativ-teritoriale, institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, în functie de tipurile de riscuri specifice;

g) Hotărârea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protectie individuală a cetătenilor;

2. În ceea ce priveste riscurile naturale:

a) Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - sectiunea a V-a „Zone de risc natural";

b) Ordonanta Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente, republicată;

c) Hotărârea Guvernului, nr. 2.288/2004;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.854/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de management al riscului la inundatii;

e) Ordinul ministrului administratiei si internelor si al ministrului mediului si gospodăririi Apelor nr. 638/420/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situatiilor de urgentă generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluări accidentale;

f) Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului administratiei si internelor nr. 1.995/1.160/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă specifice riscului la cutremure si/sau alunecări de teren;

g) Ordinul ministrului administratiei si internelor, al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului educatiei si cercetării nr. 1.508/2.058/5.709/2006 pentru realizarea si implementarea în sistemul educational a Programului national de educatie antiseismică a elevilor;

h) Ordinul ministrului administratiei si internelor si al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 171/319/2007 privind unele măsuri pentru avertizarea populatiei din zonele expuse riscului la cutremur;

i) Manualul prefectului si primarului pentru managementul situatiilor de urgentă în caz de inundatii;

3. În ceea ce priveste riscurile tehnologice:

a) Hotărârea Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substante periculoase;

b) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgentă în caz de accidente în care sunt implicate substante periculoase;

c) Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr. 142/2004 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activitătile care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substante periculoase;

d) Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr. 1.084/2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activitătilor care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substante periculoase si, respectiv, a accidentelor majore produse;

e) Ordinul ministrului mediului si gospodăririi apelor nr. 251/2005 pentru organizarea si functionarea secretariatelor de risc privind controlul activitătilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substante periculoase;

f) Ordinul ministrului mediului si gospodăririi apelor nr. 1.299/2005 privind aprobarea Procedurii de inspectie pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substante periculoase;

g) Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului, al ministrului transportului, constructiilor si turismului si al ministrului economiei si comertului nr. 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul României, cu modificările si completările ulterioare;

h) Legea nr. 6/1991 privind aderarea României la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminării acestora, întocmită la 20-22 martie 1989;

4. În ceea ce priveste riscurile nucleare:

a) Decizia Consiliului 87/600 EURATOM din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitară de schimb rapid de informatii în caz de urgentă radiologică;

b) Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă, reglementarea, autorizarea si controlul activitătilor nucleare, republicată;

c) Hotărârea Guvernului nr. 916/2002 privind aprobarea Listei detaliate a materialelor, dispozitivelor, echipamentelor si informatiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare si a altor dispozitive nucleare explozive;

d) Decretul nr. 223/1990 privind aderarea României la Conventia cu privire la notificarea rapidă a unui accident nuclear, si la Conventia cu privire la asistenta în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică;


e) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică;

f) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 683/2005 privind aprobarea Procedurilor generice pentru colectarea datelor, validare si răspuns pe timpul unei urgente radiologice;

g) Ordinul ministrului apelor, pădurilor si protectiei mediului nr. 242/1993 pentru aprobarea Normelor republicane de securitate nucleară privind planificarea, pregătirea si interventia la accidente nucleare si urgente radiologice;

h) Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear;

5. În ceea ce priveste prevenirea incendiilor:

a) Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;

b) Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată a produselor pentru constructii, republicată (transpune Directiva produselor pentru constructii 89/106/CEE);

c) Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de constructii si amenajări care se supun avizării si/sau autorizării privind securitatea la incendiu;

d) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.474/2006 pentru aprobarea Regulamentul de planificare, organizare, pregătire si desfăsurare a activitătii de prevenire a situatiilor de urgentă, cu modificările ulterioare;

e) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor;

f) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 585/2005 pentru aprobarea unor măsuri privind organizarea si functionarea Comisiei de recunoastere a organismelor pentru atestarea conformitătii produselor pentru constructii cu rol în satisfacerea cerintei securitate la incendiu, cu modificările ulterioare;

g) Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului de stat, ministrul administratiei si internelor nr. 1.822/394/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea si încadrarea produselor pentru constructii pe baza performantelor de comportare la foc, cu modificările si completările ulterioare;

h) Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 607/2005 pentru aprobarea Metodologiei de control privind supravegherea pietei produselor pentru constructii cu rol în satisfacerea cerintei de securitate la incendiu, cu modificările si completările ulterioare.

IV. Definirea problemei

Ansamblul activitătilor de apărare a comunitătilor locale, infrastructurii si proprietătii împotriva amenintărilor de natură nonmilitară se integrează activitătii generale de protectie a cetăteanului si se subsumează asigurării securitătii interne - care priveste atât siguranta cetăteanului, cât si securitatea publică -, incluzând, deci, protectia împotriva dezastrelor si protectia mediului.

Prevenirea situatiilor de urgentă este componentă a sistemului de securitate natională si reprezintă un ansamblu integrat de activităti specifice cu caracter tehnic si operativ, planificate si executate pentru eliminarea/reducerea riscurilor de producere a dezastrelor în scopul protejării vietii, mediului si bunurilor împotriva efectelor negative ale situatiilor de urgentă. Are caracter anticipativ, rezultatul constând în măsuri graduale stabilite pentru prevenirea producerii evenimentelor vizate.

Sistemul national de management al situatiilor de urgentă s-a înfiintat si functionează pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă, asigurarea si coordonarea, prin mecanisme manageriale perfectionate, a resurselor umane, materiale, financiare si de altă natură, necesare apărării vietii si sănătătii populatiei, a mediului înconjurător, a valorilor materiale si culturale importante, pe timpul producerii unor situatii de urgentă, precum si restabilirii stării de normalitate. Sistemul national de management al situatiilor de urgentă gestionează riscurile nonmilitare.

În conformitate cu Glosarul international al termenilor de bază, specific managementului dezastrelor, editat de Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) - Geneva 1992, 1993, 1996, sub egida ONU, si adoptat în legiSIatia statelor membre al Uniunii Europene se aplică următoarele definitii:

- risc este estimarea matematică a probabilitătii producerii de pierderi umane si pagube materiale pe o perioadă de referintă, respectiv viitoare si într-o zona dată, pentru un anumit tip de dezastru. Riscul este definit ca produs între probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane/pagube materiale si valoarea pagubelor produse;

- vulnerabilitate reprezintă gradul de pierderi, de la 0% la 100%, rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane si materiale;

- hazard natural reprezintă posibilitatea de aparitie, într-o zonă si pe o perioadă determinată, a unui fenomen natural ce poate genera distrugeri;

- hazard antropic se referă la acele fenomene a căror variatie aleatoare este modificată ca urmare a actiunii omului.

Riscurile pot fi clasificate în riscuri naturale, tehnologice si biologice.

Un risc de tip special, prin frecventă si consecinte, îl reprezintă cel de incendiu.

Din punctul de vedere al ariei de manifestare, riscurile pot fi transfrontaliere, nationale, regionale, judetene si locale.

Riscurile transfrontaliere sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor amenintă părti din sau teritoriul a două sau mai multe state.

Riscurile nationale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor amenintă peste 50% din teritoriul national.

Riscurile regionale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor amenintă părti din sau teritoriul a două ori mai multe judete.

Riscurile judetene sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor amenintă părti din sau teritoriul unui singur judet (două sau mai multe localităti).

Riscurile locale sunt acele riscuri care din cauza evolutiei lor amenintă teritoriul unei singure localităti.

în functie de frecventa si de consecintele situatiilor de urgentă generate de tipurile de riscuri specifice, riscurile pot fi principale sau secundare.

Elementele caracteristice ale principalelor tipuri de riscuri sunt prezentate în continuare.

1. Riscuri naturale

Riscurile naturale se referă la evenimente în cadrul cărora parametrii de stare se pot manifesta în limite variabile de la normal către pericol, cauzate de fenomene meteo periculoase, în cauză ploi si ninsori abundente, variatii de temperatură - înghet, secetă, caniculă - furtuni si fenomene distructive de origine geologică, respectiv cutremure, alunecări si prăbusiri de teren.

În ultima perioadă s-a constatat o crestere îngrijorătoare, atât în lume, cât si în România, a manifestării riscurilor naturale si, în special, a inundatiilor, alunecărilor si prăbusirilor de teren, fapt ce a condus la pierderi de vieti omenesti, precum si la pagube materiale importante.

Desi aparitia celor mai multe riscuri naturale nu poate fi împiedicată, efectele acestora pot fi reduse printr-o gestionare corectă de către autoritătile competente la nivel local, regional si central, cu atât mai mult cu cât, în general, zonele de manifestare a acestora pot fi cunoscute.


Diminuarea riscului asociat fenomenelor naturale la un nivel acceptabil necesită o sumă de măsuri si actiuni, concretizate în politici de prevenire si în programe de reducere a impactului, care, însă, depinde de posibilitătile economice de aplicare practică.

În acest context, activitatea de prevenire a situatiilor de urgentă generate de riscurile naturale a fost si rămâne o necesitate, concretizându-se în initiative conjugate de reducere a vulnerabilitătii societătii la nivel mondial (International Strategy for Disaster Reduction - ISDR), european (Directiva privind inundatiile), regional (acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est etc.) si national (strategia privind inundatiile, programul de reducere al riscului seismic etc).

2. Riscuri tehnologice

Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor negative care au drept cauză depăsirea măsurilor de sigurantă impuse prin reglementări, ca urmare a unor actiuni umane voluntare sau involuntare, defectiunilor componentelor sistemelor tehnice, esecului sistemelor de protectie etc.

Riscurile tehnologice sunt asociate activitătilor industriale.

În mileniul III ritmul schimbărilor în ceea ce priveste tehnologiile este în continuă crestere, cu efecte benefice evidente. De regulă, efectele negative ale dezvoltării tehnologice sunt decalate în timp si spatiu fată de momentul si locul actiunii cauzei care Ie-a generat.

Constientizarea problemelor privind pericolul asociat tehnologiei, efectele asupra factorilor de mediu si implicatiile sociale au apărut ca urmare a unor accidente grave, care au demonstrat necesitatea abordării integrate a domeniului.

În contextul global de îngrijorare privind problematica accidentelor industriale, preocupări si actiuni în domeniu au apărut încă din anii 1980, concretizate în initiative la nivel mondial, european si national, prin adoptarea unor reglementări specifice privind prevenirea, protectia si interventia în situatii de urgentă generate de riscurile tehnologice.

Riscul tehnologic, spre deosebire de cel natural, poate fi controlat si redus pe mai multe căi, necesitând însă un management mult mai elaborat si personalizat pe fiecare categorie.

Dintre evenimentele generatoare de situatii de urgentă pot fi mentionate:

a) accidente în industrie;

b) accidente de transport;

c) accidente nucleare;

d) prăbusirea de constructii, instalatii sau amenajări;

e) esecul utilitătilor publice - avarii;

f) căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos;

g) munitie rămasă neexplodată.

3. Riscuri biologice

Riscurile biologice se referă la urmările negative asupra colectivitătilor de oameni, animale si asupra plantelor, cauzate de îmbolnăviri sau de alte evenimente în relatie cu sănătatea si care afectează un număr neobisnuit de mare de indivizi.

Evenimentele generatoare de situatii de urgentă sunt:

a) epidemii;

b) epizootii;

c) zoonoze.

4. Riscul de incendiu

Riscul de incendiu este cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul national, producerea lui reprezentând o situatie de urgentă de tip special, fenomen care afectează domenii importante ale activitătii vietii economice si sociale, precum constructii, instalatii, amenajări, păduri, mijloace de transport, culturi agricole etc. Ca urmare, securitatea la incendiu a constituit si va constitui o preocupare majoră pentru fiecare comunitate.

Securitatea la incendiu este definită ca managementul riscurilor specifice de incendiu la toate nivelurile, prin prevenirea incendiilor, protejarea populatiei fată de efectele lor si optimizarea interventiei. În prezent, reprezintă o cerintă esentială de proiectare a constructiilor, incendiul fiind factorul determinant în dimensionarea constructiilor de importantă exceptională si deosebită. Abordarea tehnică a securitătii la incendiu constă în aplicarea unor principii tehnice si metode specifice de calcul pentru a evalua nivelul minim de protectie si pentru a proiecta si calcula măsurile de sigurantă necesare, acestea fiind cuprinse în reglementări specifice, stabilite pe plan european prin Directiva referitoare la produse pentru constructii si prin documentele subsecvente, în principal deciziile CE referitoare la euroclasele de reactie la foc si de rezistentă la foc, reglementări deja preluate în legiSIatia natională.

Incendiul este socotit un risc de gravitate mică, dar frecventa manifestării îi conferă un efect cumulat. Din analizele statistice rezultă că în tara noastră ponderea peste 75% o reprezintă incendiile la gospodării cetătenesti. Desi raportat la populatie numărul incendiilor este cel mai mic din Europa, în România se înregistrează anual, în medie, peste 200 de persoane decedate în incendii, din cauza neglijentei acestora. Această realitate dovedeste cu multă claritate lipsa culturii de securitate la un segment semnificativ de populatie, mai ales în mediile cu un grad ridicat de sărăcie.

V. Obiective

1. Obiectivul fundamental si obiective generale

Obiectivul fundamental al prezentei strategii îl reprezintă consolidarea capacitătii institutiilor specializate si a autoritătilor administratiei publice locale si nationale pentru prevenirea producerii situatiilor de urgentă, precum si pentru gestionarea acestora.

Activitatea de prevenire are ca obiectiv fundamental cunoasterea caracteristicilor si formelor de manifestare a riscurilor, realizarea, în timp scurt, în mod organizat si printr-o conceptie unică, a măsurilor necesare, credibile, realiste si adecvate de protectie a populatiei în cazul aparitiei situatiilor de urgentă, în scopul eliminării sau limitării pierderilor de vieti omenesti, valorilor materiale si protectia mediului.

Obiectivele prezentei strategii sunt economice, sociale si de mediu.

Obiectivele economice urmăresc protectia împotriva situatiilor de urgentă a infrastructurii economice existente si garantarea satisfacerii oportunitătilor economice ale generatiilor viitoare.

Obiectivele sociale au în vedere protectia populatiei si a comunitătilor umane împotriva situatiilor de urgentă, prin asigurarea unui nivel de educatie preventivă, instruire si protectie a populatiei.

Obiectivele de mediu urmăresc ca prin realizarea prezentei strategii să se atingă obiectivele socioeconomice, cu păstrarea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială si protejarea mediului.

Sintetic, obiectivele generale ale prezentei strategii sunt:

a) prevenirea situatiilor de urgentă prin organizarea unui sistem modern de avertizare si comunicatii, date si informatii;

b) salvarea de vieti omenesti prin interventie operativă si profesionistă în caz de situatii de urgentă;

c) crearea unui sistem integrat de răspuns la situatiile de urgentă prin organizarea din timp a comunitătilor locale din zonele de risc pentru gestionarea situatiilor de urgentă;

d) cresterea calitătii vietii prin reducerea pagubelor produse ca urmare a manifestării situatiilor de urgentă;

e) diminuarea impactului factorilor distructivi prin asigurarea unui management adecvat de înstiintare, alarmare si, la nevoie, evacuare a populatiei din zonele de risc;


f) cresterea rolului autoritătilor administratiei publice locale prin descentralizarea deciziei si răspunderii si optimizarea capacitătii de autoprotectie si răspuns în caz de situatii de urgentă;

g) utilizarea adecvată a resurselor pentru realizarea, întretinerea si exploatarea infrastructurilor si a măsurilor de prevenire, interventie si reabilitare a zonelor afectate;

h) mentinerea unor activităti economice minimale si asigurarea supravietuirii populatiei în zonele grav afectate; i) asigurarea bunei functionări a infrastructurii critice. 2. Obiective specifice

2.1. Prevenirea situatiilor de urgentă generate de riscuri naturale

Activitatea de prevenire a situatiilor de urgentă generate de riscuri naturale presupune un efort conjugat si multidisciplinar, implicând resurse umane si materiale deosebite.

Cum împiedicarea manifestării acestor riscuri nu este posibilă, activitatea de prevenire are în vedere influentarea caracteristicilor legate în primul rând de vulnerabilitatea populatiei, bunurilor materiale si proprietătii, prin măsuri si actiuni de apărare.

Obiectivele definite sunt:

a) identificarea si delimitarea zonelor expuse riscului;

b) întretinerea lucrărilor si amenajărilor de apărare si realizarea unora noi în zonele expuse riscului;

c) implementarea sistemelor de prognoză, avertizare si alarmare;

d) întocmirea planurilor de apărare în vederea unei gestionări eficiente a situatiilor de urgentă determinate de manifestarea riscului specific:

1. planuri de interventie;

2. planuri de înstiintare-alarmare a populatiei;

3. planuri de evacuare a populatiei în cazul situatiilor de urgentă;

4. asigurarea logistică în cazul situatiilor de urgentă;

e) elaborarea hărtilor de risc pentru localitătile vulnerabile;

f) elaborarea politicilor de amenajare a teritoriului în concordantă cu hărtile de risc;

g) implementarea unor sisteme de asigurări obligatorii pentru locuintele din zonele de risc;

h) pregătirea populatiei si a autoritătilor privind responsabilitătile si modul de actiune în fazele predezastru, dezastru si postdezastru;

i) elaborarea unor programe nationale si locale care să vizeze strămutarea comunitătilor din zonele de risc major, în care nu se pot aplica alte măsuri de reducere a riscului sau acestea nu sunt viabile din punctul de vedere al costurilor.

2.2. Prevenirea situatiilor de urgentă generate de riscuri tehnologice

Din punctul de vedere al riscurilor tehnologice, activitatea de prevenire are drept obiectiv evitarea manifestării acestora prin aplicarea unor măsuri si actiuni încă din etapa de proiectare, continuând în fazele de exploatare si dezafectare în conditii de sigurantă.

2.2.1. Accidente industriale

Prevenirea accidentelor industriale reprezintă un aspect deosebit de important, fiind reglementată printr-o serie de acte normative, în conformitate cu reglementările existente la nivelul Uniunii Europene, si presupune obiective concrete si responsabilităti pentru toate componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă.

Obiectivele definite sunt:

a) identificarea si realizarea unui inventar unic cu operatorii economici de tip Seveso;

b) elaborarea unor politici eficiente de prevenire a accidentelor majore si aplicarea practică a acestora;

c) reducerea riscului tehnologic prin utilizarea celor mai sigure tehnici disponibile si retehnologizare;

d) reducerea impactului negativ asupra comunitătilor si mediului prin politici coerente de amenajare si utilizare a teritoriului;

e) implementarea unui sistem de management de sigurantă, la nivelul operatorului economic, care să conducă la o gestionare mai eficientă a accidentelor pe amplasamente;

f) elaborarea unor planuri de urgentă externă viabile si care să ofere un instrument eficient autoritătilor administratiei publice locale pentru limitarea si înlăturarea efectelor accidentelor industriale în exteriorul amplasamentelor;

g) dezvoltarea cooperării dintre comunitătile locale si operatorii economici, pentru asigurarea măsurilor de protectie a populatiei în zonele de planificare la urgentă;

h) elaborarea unor programe pentru constientizarea populatiei expuse, prin îmbunătătirea comunicării cu publicul si implicarea mass-media;

i) îmbunătătirea colaborării în context transfrontalier, în vederea mai bunei gestionări a situatiilor de urgentă declansate de accidente industriale în care sunt implicate substante periculoase.

2.2.2. Accidente nucleare si radiologice

Prevenirea accidentelor nucleare si a urgentelor radiologice constă în identificarea si monitorizarea surselor potential generatoare de urgente radiologice, evaluarea informatiilor si analiza situatiei initiale, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiatiile ionizante concomitent cu îmbunătătirea continuă a capabilitătii de a utiliza si a asigura managementul deseurilor, al materialelor radioactive si al combustibilului nuclear, într-o manieră care să asigure protectia sănătătii publicului si securitatea mediului.

Obiectivele definite sunt:

a) asigurarea securitătii nucleare, a protectiei sănătătii publicului si a mediului;

b) asigurarea utilizării si gospodăririi materialelor radioactive în conditii de protectie fizică;

c) mentinerea si îmbunătătirea continuă a capacitătilor proprii de interventie în caz de situatii de urgentă;

d) asigurarea unei pregătiri sistematice a personalului implicat în evaluarea situatiilor de urgentă;

e) mentinerea dotării corespunzătoare cu echipamente si modernizarea centrelor de răspuns la urgentă, aflate pe amplasament, precum si în zona de excludere;

f) organizarea de exercitii, pe baza unor scenarii de accident realiste, cu implicarea organizatiilor locale si/sau nationale care au responsabilitatea de a interveni în cazul producerii unui eveniment real, în scopul verificării eficientei modului de organizare, a mijloacelor de comunicare si a măsurilor prevăzute pentru atenuarea consecintelor unui accident;

g) folosirea evaluărilor exercitiilor de răspuns la urgentă pentru identificarea actiunilor necesar a fi implementate pentru îmbunătătirea planului de răspuns la urgentă;

h) realizarea educării si informării corecte a populatiei si autoritătilor în probleme specifice prevenirii urgentelor nucleare si radiologice;

i) stabilirea si mentinerea unor relatii de deschidere, transparentă si încredere cu mass-media;

j) implementarea Deciziei Consiliului nr. 87/600/EURATOM privind procedura comunitară de schimb rapid de informatii în caz de urgentă radiologică si a Acordului între EURATOM si statele nemembre ale Uniunii Europene privind participarea acestora la actiunile Comunitătii pentru schimbul anticipat de informatii în caz de urgentă radiologică;

k) îmbunătătirea sistemului de alarmare în zonele de risc nuclear, care să asigure alarmarea si informarea populatiei în eventualitatea producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice.

2.2.3. Accidente pe timpul transportului materialelor periculoase Prevenirea accidentelor pe timpul transportului materialelor periculoase constituie o activitate de interes national si este reglementată prin legiSIatie specifică, în conformitate cu acordurile internationale la care România este parte. Obiectivele definite sunt:

a) realizarea hărtilor de risc cu rutele cele mai susceptibile la accidente de transport în care sunt implicate materiale si deseuri periculoase;

b) realizarea unui sistem de monitorizare a transporturilor de materiale periculoase în vederea asigurării unei interventii oportune si operative în caz de accidente;

c) elaborarea unor planuri judetene de răspuns la accidente de transport în vederea unei gestionări adecvate.

2.3. Prevenirea incendiilor

În vederea asigurării compatibilitătii structurilor industriale din tara noastră cu cele existente la nivel european, Guvernul României are ca obiectiv strategic al politicii industriale cresterea competitivitătii industriei autohtone în vederea dezvoltării unei economii de piată capabile să facă fată concurentei existente în cadrul Pietei Unice Europene.

Potrivit legiSIatiei specifice, apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public national, la care sunt obligate să participe autoritătile administratiei publice centrale si locale, precum si toate persoanele fizice si juridice din România. Tinând cont de obiectivele strategiei Guvernului si strategiei sectoriale a Ministerului Internelor si Reformei Administrative, corelate cu îndeplinirea cerintelor de aderare la Uniunea Europeană, precum si de tendintele actuale de pe plan european, se impune stabilirea unei strategii de apărare împotriva incendiilor, cu obiective si responsabilităti pentru punerea ei în aplicare, cu următoarele priorităti:

1. exercitarea autoritătii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor prin activităti de reglementare, avizare, autorizare, atestare, control, organizarea apărării împotriva incendiilor, supravegherea pietei, recunoasterea si desemnarea organismelor pentru atestarea conformitătii produselor cu rol în satisfacerea cerintei de securitate la incendiu, auditul de supraveghere a persoanelor fizice si juridice atestate, stabilirea răspunderii juridice si sanctionarea persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor legii;

2. optimizarea activitătii de avizare a proiectelor pentru anumite categorii de constructii si autorizarea la punerea în functiune a acestora în vederea asigurării cerintei esentiale de securitate la incendiu a constructiilor si instalatiilor aferente si potrivit exigentelor utilizatorilor;

3. implementarea codurilor de proiectare bazate pe performantă si a metodelor ingineriei securitătii la incendiu în domeniul proiectării si realizării investitiilor. Totodată, se va actiona pentru cunoasterea prevederilor reglementărilor privind noua clasificare europeană a produselor pentru constructii din punctul de vedere al comportării la foc de către producători, patroni, utilizatori si proiectanti, pentru a asigura un nivel competitiv pentru produsele si serviciile de proiectare nationale;

4. operationalizarea serviciilor publice voluntare pentru situatii de urgentă la nivelul comunitătii locale în vederea reducerii numărului mare de victime si incendii la gospodăriile populatiei;

5. crearea unui cadru legiSIativ adecvat în vederea înfiintării, echipării, dotării si pregătirii serviciilor private pentru situatii de urgentă, având în vedere tendinta dezvoltării aglomerărilor competitive în domeniul întreprinderilor mici si mijlocii, în consonantă cu initiativele europene de politică industrială;

6. planificarea si desfăsurarea activitătilor de prevenire a incendiilor de către Inspectoratul General pentru Situatii de

Urgentă si inspectoratele judetene pentru situatii de urgentă, preponderent la institutii publice, operatori economici cu risc mare si foarte mare de incendiu, ori obiective în care se desfăsoară activităti socioeconomice si culturale la care participă un număr mare de persoane;

7. elaborarea unei noi conceptii privind statistica incendiilor, bine definită si de înaltă calitate, care va determina optimizarea măsurilor preventive si îmbunătătirea calitătii produselor de protectie la incendii;

8. elaborarea unor metode de evaluare a riscului de incendiu, armonizate cu reglementările europene specifice;

9. crearea unei culturi a prevenirii incendiilor prin informarea publicului asupra riscurilor existente si educarea populatiei cu privire la măsurile practice pe care le poate lua pentru reducerea vulnerabilitătii;

10. dezvoltarea la nivel national a unei conceptii integrate de constientizare a publicului, precum si a factorilor de decizie si a celorlalti actori implicati, pentru cunoasterea diferitelor tipuri de riscuri specifice, a măsurilor de prevenire a acestora, precum si a comportamentului de adoptat în cazul producerii lor. O astfel de conceptie este necesară pentru a crea o societate informată si rapidă în reactii, capabilă să îsi reducă vulnerabilitatea la dezastre;

11. crearea unei mentalităti adecvate la nivelul comunitătilor locale prin angrenarea în acest efort a celorlalti factori educationali: scoala, biserica, organizatiile nonguvernamentale etc.

VI. Principii generale

Prezenta strategie are la bază următoarele principii:

1. Dezvoltarea durabilă

Prevenirea situatiilor de urgentă se subsumează dezvoltării durabile, dezvoltare concepută ca ansamblu coordonat de procese care permit progresul permanent pe baza planificării si mobilizării resurselor existente, conciliind obiective economice, sociale si de mediu ale societătii, pe termen scurt si lung, datorită punerii în aplicare a unor strategii care se sustin reciproc.

2. Complementaritatea prevenirii si reactiei

Prevenirea si reactia sunt complementare, au caracter de proces si se constituie într-o activitate permanentă, de importantă si răspundere natională si internatională, planificată si coordonată organizatoric, financiar si logistic de componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă, potrivit obligatiilor legale.

Activitatea preventivă se desfăsoară permanent - premergător producerii evenimentelor generatoare de situatii de urgentă, în timpul derulării actiunilor de protectie si salvare, precum si în perioada reabilitării si înlăturării efectelor. În faza predezastru (starea de normalitate) prevenirea are ca obiectiv primordial eliminarea/reducerea riscurilor si pregătirea pentru interventie a fortelor specializate si a întregii populatii pentru situatiile în care producerea riscurilor nu poate fi înlăturată, iar pe timpul dezastrului si în faza postdezastru obiectivul principal este reducerea pierderilor de vieti, a pagubelor materiale si protectia mediului.

3. Primordialitatea prevenirii situatiilor de urgentă

Întrucât este îndeobste recunoscut, în plan international, că prevenirea este de cel putin 8 ori mai putin costisitoare decât reactia la evenimentele produse, prevenirea situatiilor de urgentă trebuie să constituie o activitate prioritară a Comitetului National pentru Situatii de Urgentă, a comitetelor ministeriale/similare, judetene si locale pentru situatii de urgentă, a tuturor persoanelor fizice si juridice de pe teritoriul national.

4. Obligativitatea prevenirii situatiilor de urgentă

Sarcina prevenirii situatiilor de urgentă este complexă si interdependentă. Ea implică responsabilităti din partea cetătenilor, comunitătilor locale, operatorilor economici si autoritătilor administratiei publice si este gestionată de toate componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă, potrivit functiilor de sprijin stabilite în competentă, fiind coordonată, la nivel national, de către Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă.

Ca urmare a abordării conjugate, a prevenirii si interventiei în situatii de urgentă, a fost implementat cadrul legal si mecanismele manageriale specifice, menite să asigure prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă la un nivel de calitate compatibil cu cel european.

Sistemul adoptat în domeniul managementului situatiilor de urgentă are următoarele avantaje:

a) permite o abordare interinstitutională si multidisciplinară a problematicii situatiilor de urgentă în toate cele 3 etape: predezastru, pe timpul producerii si postdezastru;

b) asigură premisele gestionării eficiente a situatiilor de urgentă, întrucât, prin deconcentrarea/descentralizarea institutională, luarea deciziilor si asigurarea resurselor la nivel local, efortul este orientat spre riscurile zonale specifice;

c) elimină verigile intermediare prin implicarea în coordonarea si conducerea actiunilor preventive si de interventie în situatii de urgentă a prefectilor, presedintilor consiliilor judetene si primarilor;

d) asigură participarea comunitătilor locale, prin componenta preventivă a serviciilor publice voluntare pentru situatii de urgentă, la stabilirea si aplicarea măsurilor de prevenire specifice în functie de riscurile locale, precum si la pregătirea acestora pentru eventualele interventii.

5. Identificarea, evaluarea si ierarhizarea riscurilor

Identificarea, evaluarea si ierarhizarea riscurilor sunt principii care stau la temelia planificării si organizării actiunilor preventive. În acest proces de identificare, evaluare si ierarhizare a riscurilor, întemeiat pe o profundă cunoastere, trebuie să se tină seama de nivelul maxim de manifestare a acestora, de simultaneitatea si desfăsurarea lor în lant, aspecte care determină ca planificarea să aibă în vedere atât fiecare risc, cât si situatiile de manifestare combinată sau interconditionată, în vederea asigurării unui răspuns rapid de pregătire, protectie si reducere a efectelor.

Prevenirea are ca suport ansamblul principiilor, criteriilor de performantă, cerintelor si conditiilor tehnice impuse si reglementate pentru asigurarea unui nivel cuantificat de securitate în desfăsurarea normală a vietii sociale si economice, precum si de pregătire pentru înlăturarea efectelor dezastrelor asupra vietii, mediului si bunurilor materiale.

Obligatia identificării riscurilor, stabilirii măsurilor preventive graduale, elaborării cadrului normativ si planurilor pentru managementul situatiilor de urgentă, respectării normelor si aplicării măsurilor de prevenire, asigurării conditiilor necesare de interventie revine patronilor si detinătorilor de constructii, de terenuri si amenajări, proiectantilor, antreprenorilor, contractorilor, operatorilor economici si autoritătilor administratiei publice locale si centrale.

6. Specializarea

Identificarea riscurilor, reglementarea, planificarea si organizarea îndeplinirii măsurilor preventive se asigură de către ministere si alte organisme, în raport cu functiile de sprijin privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă stabilite prin reglementări.

7. Gradualitatea

Conform acestei importante cerinte în domeniul prevenirii si gestionării situatiilor de urgentă, deciziile se iau pe mai multe paliere, respectiv la nivel local, regional si national. Întărirea capacitătii de prevenire si răspuns la nivel local este o prioritate.

8. Suprematia protectiei cetătenilor

Potrivit prevederilor constitutionale, cetătenii români se bucură de protectia statului, atât pe teritoriul national, cât si în străinătate, iar prevenirea situatiilor de urgentă este o functie specializată a statului, reprezentat, în acest domeniu, de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă, autoritatea natională în domeniu.

Exercitarea autoritătii de stat în domeniul prevenirii situatiilor de urgentă se realizează prin activităti de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoastere, desemnare, informare preventivă, control si asistentă tehnică de specialitate, coordonarea organizării si a pregătirii serviciilor voluntare si a populatiei, asigurarea interventiilor în situatii de urgentă a serviciilor profesioniste, coordonarea interventiilor la nivel national, control si sanctionarea încălcării prevederilor legale.

VII. Directii de actiune

Directiile principale de actiune sunt:

- elaborarea de către autoritătile administratiei publice centrale si locale a programelor proprii în domeniul de competentă, în vederea:

a) întăririi capacitătilor de evaluare, expertiză si cercetare în domeniul riscurilor naturale si antropice;

b) dezvoltării politicilor de prevenire;

c) informării populatiei, pregătirii acesteia si formării unui comportament preventiv;

d) supravegherii respectării modului de aplicare a reglementărilor în domeniul gestionării dezastrelor, constatării si sanctionării nerespectării acestora;

- pregătirea autoritătilor, institutiilor, organelor si organismelor potrivit atributiilor legale pe care le au în domeniul situatiilor de urgentă;

- reconstructia si învătarea din experienta anterioară pentru prevenirea producerii unor situatii similare;

- corelarea elementelor compatibile ale strategiei românesti cu cele ale strategiei europene de dezvoltare durabilă si fixarea obiectivelor si planurilor de actiune specifice pentru România.

VIII. Rezultatele politicilor publice

1. Cetătenii

Dezvoltarea unui sistem eficient de management al situatiilor de urgentă trebuie să se bazeze, într-o măsură mult mai mare, pe contributia comunitătilor locale si a fiecărui cetătean.

Cetăteanul, ca principal beneficiar al politicii de securitate, are dreptul si datoria de a contribui activ la constructia ei cotidiană, printr-un comportament participativ si responsabil.

Cetăteanul are dreptul de a fi informat cu privire la riscurile la care este supus în cadrul comunitătii si la măsurile care trebuie luate pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă.

Obligatia primordială a cetătenilor în acest domeniu este aceea de a avea un comportament preventiv, de a participa activ la prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă în cadrul comunitătii locale.

Comportamentul preventiv cuprinde totalitatea actiunilor pe care cetăteanul le realizează pentru a preîntâmpina producerea de evenimente negative ce pot genera pierderi.

Primul nivel al acestui tip de comportament este eliminarea neglijentelor. Cel de-al doilea nivel îl constituie o metodologie de prevenire bazată pe redundantă, adică o dublare a actiunii umane cu sisteme automate de prevenire si control. Întrucât redundanta este costisitoare, măsurile specifice trebuie analizate prin prisma eficientei, respectiv prin punerea în balantă a gravitătii si probabilitătii producerii evenimentului alături de costurile implementării.

2. Ministere si institutii centrale, consilii locale si judetene si primării

Ministerele, institutiile centrale, autoritătile administratiei publice locale trebuie sa fie pregătite să facă fată gestionării situatiilor de urgentă prin comitetele ministeriale, judetene sau, după caz, locale pe care le conduc. Comitetele locale si cele judetene sunt primele care iau contact cu fenomenul si care asigură aplicarea măsurilor din planurile proprii, până la interventia altor autorităti si structuri. Răspunsul la factorii de risc trebuie să urmeze principiul gradualitătii, astfel că deciziile initiale trebuie luate la acest nivel, context în care cresterea capacitătii de prevenire si răspuns locale constituie prioritatea esentială.

3. Institutii si operatori economici

Institutiile publice si operatorii economici au un rol important în ceea ce priveste prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă. Pe de o parte, pot suferi un impact direct ca urmare a manifestării unui anumit risc, iar pe de altă parte, în numeroase cazuri, reprezintă chiar sursa de risc si punctul de declansare a unei situatii de urgentă.

4. Comitetul National pentru Situatii de Urgentă

Potrivit legii, Comitetul National pentru Situatii de Urgentă, ca organism interministerial de management, are ca principală obligatie asigurarea îndeplinirii, în România, a obiectivelor strategiei internationale de reducere a dezastrelor.

Sistemul national de management al situatiilor de urgentă trebuie să mentină permanent capacitatea de a răspunde eficient si adecvat la orice formă de manifestare evolutivă a riscurilor naturale, tehnologice si biologice.

Un bun management al situatiilor de urgentă este rezultatul unor activităti intersectoriale, interdisciplinare, care cuprind managementul riscurilor, amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbană, protectia mediului si dezvoltarea durabilă, protectia infrastructurii critice, protectia comunitară si individuală, fiecărui nivel revenindu-i atributii specifice.

La această activitate participă componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă, structuri ale administratiei publice centrale si locale si ale operatorilor economici si institutiilor, componentele preventive ale serviciilor publice, voluntare si private pentru situatii de urgentă. Atributiile ce revin factorilor implicati în prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă fac obiectul procedurilor stabilite conform repartizării principalelor functii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte autorităti ale administratiei publice centrale si organizatiile neguvernamentale privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă.

Ca integratori ai sistemului national/judetean pentru situatii de urgentă, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă, respectiv inspectoratele judetene si al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgentă au obligatia legală de a asigura, prin Inspectia de prevenire si inspectiile teritoriale, în zonele de competentă, coordonarea unitară, îndrumarea si controlul activitătilor de prevenire atât pe timpul stării de normalitate, cât si în situatii de urgentă.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă coordonează structurile participante la managementul situatiilor de urgentă, activitate care include si managementul riscurilor, definit ca totalitatea operatiunilor prin care se urmăreste limitarea pierderilor si asigurarea continuitătii vietii pe plan national.

IX. Rezultatele actiunilor

1. Cetătenii

Toate măsurile de comportament preventiv necesar a fi adoptate de cetăteni trebuie să constituie un ansamblu coerent sub forma politicii de securitate, concepută ca ansamblul procedurilor de prevenirea pierderilor, respectiv pentru:

a) informarea generală si permanentă/periodică si a concetătenilor asupra riscurilor specifice care le pot afecta viata si proprietatea;

b) formarea comportamentului preventiv, dezvoltarea culturii de securitate si eliminarea/reducerea neglijentelor din conduită;

c) dezvoltarea spiritului civic si de solidaritate în comunitatea locală;

d) adoptarea de măsuri proprii pentru reducerea riscurilor asupra familiei, bunurilor, locuintei si anexelor gospodăresti, cu respectarea cadrului legal privind construirea si locuirea;

e) respectarea, cunoasterea si aplicarea deciziilor organelor cu atributii si responsabilităti în gestionarea situatiilor de urgentă privind protectia, interventia, evacuarea si restabilirea stării de normalitate în comunitatea respectivă, în cazul producerii unor situatii de urgentă;

f) participarea ca voluntari la actiunile preventive, de salvare-evacuare a populatiei afectate de situatiile de urgentă, precum si la actiunile de interventie si de refacere;

g) încheierea contractelor de asigurări pentru cazuri de dezastre;

h) cunoasterea modului de comportare înainte, în timpul si după trecerea dezastrelor;

i) respectarea măsurilor stabilite de organele în drept si protejarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva dezastrelor.

2. Ministerele si institutiile centrale

a) în faza predezastru:

1. identifică, localizează si inventariază sursele de risc pe baza metodologiilor elaborate;

2. monitorizează pericolele si riscurile specifice, precum si efectele negative ale acestora;

3. coordonează elaborarea planurilor si reglementărilor privind prevenirea si interventia în situatii de urgentă generate de riscurile specifice;

4. elaborează strategii si programe de prevenire a situatiilor de urgentă, ghiduri/manuale, continând activitătile si responsabilitătile autoritătilor locale în domeniul gestionării situatiilor de urgentă si modul de actiune;

5. elaborează programe de educare si pregătire a populatiei privind riscurile specifice, modul de comportare si rolul protectiei individuale în caz de situatii de urgentă;

6. sprijină autoritătile administratiei publice locale în vederea elaborării propriilor strategii de protectie împotriva dezastrelor;

7. elaborează normele de securitate la incendiu specifice domeniului de competentă;

8. stabilesc metode si proceduri pentru identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu specifice domeniului de competentă si asigură băncile de date necesare;

b) pe timpul producerii dezastrului:

1. diseminează mesajele de avertizare în cazul situatiilor de urgentă si avertizarea populatiei si salariatilor prin sisteme si mijloace tehnice de avertizare si alarmare publică;

2. coordonează, sub aspect tehnic de specialitate, actiunile de interventie operativă;

3. asigură expertiza tehnică de specialitate pentru evaluarea situatiei de urgentă, pentru evaluarea evolutiei situatiei de urgentă în timp, pentru evaluarea consecintelor asupra populatiei si asupra mediului si formulează recomandări cu privire la măsurile de protectie a populatiei, ce trebuie implementate de autorităti;

c) în faza postdezastru:

1. participă la reabilitarea zonei afectate cu/pentru obiectivele din coordonarea/subordonarea sau de sub autoritatea ministerului/institutiei centrale;

2. participă la elaborarea unor studii de evaluare a impactului economic, social si de mediu ca urmare a dezastrelor;

3. analizează modul de comportare a infrastructurilor de apărare împotriva situatiilor de urgentă;

4. sprijină finantarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva situatiilor de urgentă;

5. asigură expertiza tehnică de specialitate pentru reabilitarea zonelor afectate.


3. Consiliile locale, judetene si primarii

a) în faza predezastru:

1. instituie măsurile de prevenire a situatiilor de urgentă, analizează anual si ori de cate ori este nevoie activitatea desfăsurată si adoptă măsuri pentru îmbunătătirea acesteia;

2. aprobă organizarea activitătii de apărare împotriva situatiilor de urgentă la nivelul unitătii administrativ-teritoriale;

3. hotărăsc înfiintarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgentă, aprobă regulamentul de organizare si functionare a acestora, asigură încadrarea cu personal, dotarea si finantarea cheltuielilor de întretinere si functionarea acestora în conditii de operativitate si eficientă, în conformitate cu criteriile minime de performantă;

4. aprobă planurile anuale si de perspectivă pentru asigurarea resurselor umane, materiale si financiare destinate prevenirii si gestionării situatiilor de urgentă;

5. elaborează planurile urbanistice generale, corelate cu hărtile de risc, si asigură respectarea prevederilor acestor documentatii;

6. determină necesitătile comunitătii locale privind resursele mobilizabile, materiale, utilaje, si cele financiare în caz de dezastre;

7. asigură mobilizarea populatiei la actiunile de apărare împotriva situatiilor de urgentă si organizează exercitii si aplicatii, sub conducerea organelor abilitate, în vederea pregătirii interventiei operative;

8. asigură organizarea si instruirea grupurilor de voluntari în vederea participării la actiunile de salvare-evacuare a populatiei afectate de dezastre;

b) pe timpul dezastrului:

1. desfăsoară activitătile cuprinse în legiSIatia în vigoare privind managementul situatiilor de urgentă;

2. mentine în stare de functionare drumurile si accesurile în zonele calamitate;

3. coordonează actiunile de ajutor;

4. Înfiintează centre de informare în zona în care s-a produs dezastrul, care să îndeplinească si functia de transmitere a avertizării individuale a cetătenilor, în cazul în care sistemele de înstiintare-alarmare nu sunt disponibile, pe durata situatiei de urgentă;

5. asigură conditiile necesare pentru acordarea asistentei medicale;

6. asigură evacuarea persoanelor sau bunurilor periclitate, potrivit planurilor întocmite, si conditiile corespunzătoare de trai, evidenta populatiei evacuate, asigurarea primirii si cazării persoanelor evacuate, instalarea taberelor de evacuati, receptia si depozitarea bunurilor evacuate, securitatea si paza zonelor evacuate;

7. coordonează actiunile pentru asigurarea necesitătilor esentiale ale persoanelor sau comunitătilor izolate;

c) în faza postdezastru:

1. participă la actiunile de înlăturare a efectelor dezastrelor, de refacere a locuintelor si gospodăriilor afectate de dezastre;

2. coordonează actiunile de aprovizionare cu hrană si îmbrăcăminte si de distribuire a acestora, precum si pentru cazarea în locuinte temporare;

3. asigură conditiile pentru asistenta sanitară;

4. coordonează activitătile de reconstructie si restaurare a activitătii normale;

5. organizează activităti de ajutor financiar.

4. Institutiile si operatorii economici

Din punctul de vedere al accidentelor industriale în care sunt implicate substante periculoase, operatorii economici au următoarele obligatii:

a) să notifice autoritătilor competente inventarul de substante;

b) să întocmească politica de prevenire a accidentelor majore, respectiv raportul de securitate;

c) să elaboreze un plan de urgentă internă;

d) să informeze imediat autoritătile competente în cazul producerii unui accident major;

e) să informeze corect si complet populatia din zonele de planificare la urgentă;

f) să desfăsoare exercitii de verificare a planurilor si de pregătire a fortelor proprii de interventie;

g) să permită inspectia autoritătilor competente;

h) să ia toate măsurile necesare pentru a preveni producerea accidentelor si pentru a limita, în cazul producerii, consecintele acestora asupra sănătătii populatiei si a calitătii mediului.

Din punctul de vedere al accidentelor nucleare sau radiologice, institutiile publice si operatorii economici au următoarele obligatii principale:

a) monitorizarea radioactivitătii mediului;

b) întocmirea prognozelor si predictiilor cu privire la contaminarea radioactivă a mediului, a produselor agroalimentare si a populatiei din zonele potential contaminate;

c) notificarea autoritătilor asupra accidentului;

d) elaborarea planurilor de protectie si interventie în caz de accident nuclear/radiologie;

e) desfăsurarea de exercitii de urgentă pe si în afara amplasamentului.

Din punctul de vedere al prevenirii incendiilor, institutiile publice si operatorii economici trebuie să îndeplinească obligatiile prevăzute în legiSIatia specifică si în Normele generale de apărare împotriva incendiilor.

5. Comitetul National pentru Situatii de Urgentă, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă, va actiona pentru:

a) abordarea europeană integrată pentru anticiparea situatiilor de urgentă;

b) participarea la dezvoltarea sistemelor europene de avertizare timpurie privind dezastrele provocate de conditiile meteorologice si de monitorizare a mediului si conditiilor de sigurantă ale cetătenilor;

c) realizarea unui sistem de informare si înstiintare clar pentru cetăteni privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgentă;

d) stabilirea limitelor cooperării civili-militari în cadrul operatiunilor de asistentă umanitară, potrivit conceptiei europene privind rolul complementar al mijloacelor militare de interventie pentru limitarea costurilor generate de interventiile de urgentă;

e) coordonarea elaborării de către componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă a reglementărilor preventive specifice functiilor de sprijin date în competentă;

f) dezvoltarea participării la programele internationale si implementarea rapidă a concluziilor si reglementărilor astfel adoptate;

g) construirea si răspândirea unei culturi a prevenirii la nivel national si local;

h) promovarea de proiecte durabile si de initiative care să încorporeze prevenirea efectivă, măsuri de reducere a riscului de producere unui dezastru si de restrângere a ariilor de risc, precum si de proiecte orientate către educatia adecvată a comunitătilor din ariile cu risc de producere a unui dezastru, pe linia pregătirii pentru răspuns sau a informării cu anticipare si responsabilitate a autoritătilor competente.

X. Indicatori

Datorită specificitătii activitătii, în care posibilitatea previzionării unor situatii de urgentă este minimă, nu pot fi stabiliti indicatori măsurabili pentru a evalua gradul de atingere a rezultatelor propuse.


XI. Implicatii pentru buget

Costurile prevenirii sunt actuale, iar beneficiile viitoare. Având în vedere faptul că prevenirea este o activitate permanentă, logistica trebuie să asigure derularea tuturor etapelor apărării împotriva dezastrelor, astfel:

1. asigurarea finantării programelor pentru diminuarea/ eliminarea riscurilor asupra vietii si sănătătii populatiei, mediului înconjurător, valorilor materiale si culturale;

2. asigurarea finantării si derulării programelor de îmbunătătire a dotării pentru gestionarea dezastrelor;

3. asigurarea resurselor necesare functionării structurilor cu activitate în domeniul prevenirii si gestionării dezastrelor;

4. finantarea programelor pentru pregătirea autoritătilor si populatiei;

5. constituirea, prin bugete, de fonduri pentru interventie la dispozitia autoritătilor cu atributii în managementul dezastrelor;

6. constituirea si împrospătarea stocurilor de materiale necesare în situatii de dezastre.

În gestionarea situatiilor de urgentă sunt constituite organisme si structuri după cum urmează:

a) Comitetul National pentru Situatii de Urgentă;

b) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă;

c) comitetele ministeriale pentru situatii de urgentă;

d) inspectoratele pentru situatii de urgentă judetene/al municipiului Bucuresti;

e) comitetele judetene pentru situatii de urgentă;

f) comitetele locale pentru situatii de urgentă;

g) centrele operative cu activitate permanentă; h) centrele operative cu activitate temporară;

i) celulele de urgentă;

j) serviciile voluntare pentru situatii de urgentă;

k) serviciile private pentru situatii de urgentă;

l) serviciile private de urgentă constituite ca societăti comerciale.

Finantarea actiunilor preventive, de interventie si reabilitare se face, potrivit legii, prin bugetul de stat, bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, precum si ale institutiilor si operatorilor economici, din alte surse interne si internationale.

Finantarea măsurilor si actiunilor de protectie si supravietuire a populatiei pe timpul si după producerea situatiilor de urgentă se face astfel:

1. prin bugetele locale, dacă situatia de urgentă s-a produs la nivelul unitătii administrativ-teritoriale respective;

2. prin bugetul de stat, dacă situatia de urgentă s-a produs la nivel national sau la nivelul mai multor judete;

3. operatorii economici si institutiile publice au obligatia prevederii în bugetele proprii a fondurilor necesare protectiei si supravietuirii salariatilor pentru asigurarea continuitătii activitătii pe timpul situatiilor de urgentă.

Resursele materiale sunt asigurate potrivit normelor de dotare emise de către ministere pe domenii de activitate, autoritătile centrale si locale ale administratiei publice, cu avizul inspectoratului general si al inspectoratelor pentru situatii de urgentă judetene/al municipiului Bucuresti.

Este necesară realizarea unor baze de date si a unor programe informatice care să fundamenteze alegerea prioritătilor în activitatea preventivă si pentru gestionarea resurselor disponibile la diferite niveluri de suport tehnic pentru interventie, în cazul producerii situatiilor de urgentă.

XII. Proceduri de monitorizare

Personalul specializat din cadrul serviciilor profesioniste pentru situatii de urgentă va urmări realizarea obiectivelor generale si specifice prin activităti de control.

Activitatea de control si autoritatea statului în domeniul situatiilor de urgentă sunt exercitate de inspectia de prevenire si inspectiile judetene de prevenire din cadrul Inspectoratului

General si, respectiv, al inspectoratelor judetene pentru situatii de urgentă.

Activitatea de control cuprinde:

a) verificarea respectării actelor normative si reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor si protectia civilă la proiectarea, executarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor, instalatiilor si amenajărilor;

b) verificarea organizării activitătii privind depistarea pericolelor potentiale generatoare de riscuri pe timpul exploatării constructiilor, instalatiilor si amenajărilor;

c) verificarea conceptiei de apărare împotriva evenimentelor generatoare de situatii de urgentă, în scopul mentinerii riscurilor în limite acceptabile, stabilindu-se, după caz, măsuri în conditiile legii;

d) controlul activitătilor care prezintă pericole de accidente majore, în care sunt implicate substante periculoase;

e) coordonarea si controlul realizării pregătirii si instruirii specifice a populatiei si salariatilor, a modului de însusire de către acestia a regulilor si măsurilor specifice, precum si a comportamentului pe timpul manifestării unei situatii de urgentă;

f) înstiintarea autoritătilor responsabile în managementul riscului despre existenta, dimensiunea si consecintele riscului identificat în domeniul respectiv;

g) îndrumarea, controlul si coordonarea serviciilor publice voluntare si a serviciilor private pentru situatii de urgentă;

h) verificarea utilizării produselor, substantelor si mijloacelor certificate conform legii.

XIII. Etape ulterioare si institutii responsabile

1. Planuri, programe si parteneriate

Pentru implementarea prezentei strategii componentele Sistemului national de management al situatiilor de urgentă, institutiile si operatorii economici elaborează planuri si programe, respectiv:

a) programe de prevenire si eliminare/diminuare a riscurilor în domeniul situatiilor de urgentă, elaborate anual de către comitetele ministeriale în domeniul de competentă, care vor fi supuse spre aprobare Comitetului National pentru Situatii de Urgentă. Coordonarea îndeplinirii măsurilor stabilite în programele de prevenire revine, la nivel national, inspectoratului general, iar la nivel teritorial, inspectoratelor judetene pentru situatii de urgentă;

b) planuri de analiză si acoperire a riscurilor, de interventie si cooperare în domeniul situatiilor de urgentă;

c) planuri de sustinere financiară, materială si umană a activitătilor în domeniul situatiilor de urgentă;

d) planuri de evacuare a populatiei, animalelor si bunurilor în cazul producerii situatiilor de urgentă;

e) programe de management pe termen scurt, mediu si lung;

f) programe de promovare si stimulare a voluntariatului si a ONG-urilor cu activităti în domeniul prevenirii si interventiei în situatii de urgentă;

g) parteneriate cu mass-media, organizatii neguvernamentale de utilitate publică si cu atributii în managementul situatiilor de urgentă, asigurarea sănătătii populatiei, educatia în diverse domenii etc;

h) parteneriate cu structuri private care detin forte, mijloace si utilaje ce pot fi folosite în gestionarea situatiilor de urgentă.

2. Activităti pe termen mediu:

a) elaborarea Programului national de asigurare cu resurse necesare prevenirii, interventiei si înlăturării efectelor situatiilor de urgentă;

b) elaborarea programelor nationale pe tipuri de situatii de urgentă;

c) elaborarea procedurilor de prevenire si interventie pe tipuri de dezastre;


d) instituirea, functionarea si perfectionarea unui sistem viabil si adecvat de pregătire a structurilor specializate, a populatiei, economiei si teritoriului pentru a face fată situatiilor de urgentă;

e) elaborarea legiSIatiei nationale în acord cu directivele europene.

3. Activităti pe termen lung:

a) perfectionarea cadrului normativ si organizatoric propriu si a celui conceptual, remodelarea misiunilor, metodelor si procedurilor de actiune;

b) dezvoltarea interoperabilitătii si cooperării cu structuri similare din alte state;

c) realizarea sistemului national integrat de înstiintare, avertizare si alarmare a populatiei;

d) elaborarea planului centralizat (national) de evacuare a populatiei si bunurilor materiale;

e) elaborarea planurilor de înstiintare si alarmare si a planurilor de interventie la nivelul tuturor inspectoratelor judetene/al municipiului Bucuresti pentru situatii de urgentă;

f) elaborarea metodologiilor de investigare a zonelor de risc si implementare a planurilor nationale;

g) încadrarea si dotarea corespunzătoare a serviciilor profesioniste si voluntare la nivelul cerintelor europene.

 

- Strategia natională de prevenire a situatiilor de urgentă poate fi dezvoltată, continutul său va putea fi completat, modificat si ideile perfectionate, în raport cu evolutia situatiei operative pe plan national, precum si pe măsura acumulării experientei ca urmare a contactelor europene si internationale. Viitoarea legiSIatie natională si europeană specifică managementului situatiilor de urgentă, precum si experienta ulterioară, rezultat al activitătilor preventive desfăsurate pentru gestionarea adecvată a situatiilor de urgentă, vor putea constitui importante surse de perfectionare a acesteia.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI

SI MIJLOCII, COMERT, TURISM SI PROFESII LIBERALE

 

ORDIN

privind înlocuirea unor anexe la procedurile de implementare a programelor pentru sustinerea finantării întreprinderilor mici si mijlocii

 

Având în vedere prevederile anexei nr 3/21 la Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 4 lit. B pct. 1 si 2 din Hotărârea Guvernului nr. 387/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 387/2007, cu modificările ulterioare,

ministrul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 11 la Procedura de implementare a Programului national multianual pe perioada 2002-2011 pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului, aprobată prin Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale nr. 790/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iulie 2008, anexa nr. 10 la Procedura de implementare a Programului national multianual pe perioada 2006-2011 pentru sustinerea accesului întreprinderilor mici si mijlocii la servicii de instruire si consultantă, aprobată prin Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale nr. 791/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 27 iunie 2008, anexa nr. 5 la Procedura de implementare a Programului national multianual pe perioada 2005-2011 pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici si mijlocii, aprobată prin Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale nr. 792/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 27 iunie 2008 si anexa nr. 3 la Procedura de implementare a Programului pentru dezvoltarea abilitătilor antreprenoriale în rândul tinerilor si facilitarea accesului acestora la finantare - START, aprobată prin Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale nr. 793/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 7 iulie 2008, se înlocuiesc cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale,

Ovidiu loan Silaghi

 

Bucuresti, 16 iulie 2008.

Nr. 928.


 

ANEXĂ

 

LISTA

Oficiilor Teritoriale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie

 

Nr. crt.

OTIMMC (judete arondate)

Adresă

Telefon/fax

1.

BRASOV

Arges

Prahova

str. Prahova nr. 2, Brasov C.P500209

0368-434154

0368.434.155

oficiubrasov@mimmc.ro

2.

CLUJ

Alba

Sălaj

str. Horea nr. 13, Cluj-Napoca C.P400174

0264-487.224

0264-487.244

oficiucluj@mimmc.ro

3.

CONSTANTA

Călărasi

Ialomita

Tulcea

bd. Tomis 79-81, et. 1, cod 900669, Constanta C.P900669

0241-661.253

0241-661.254

oficiuconstanta@mimmc.ro

4.

CRAIOVA

Dolj

Gorj

Mehedinti

Olt

Vâlcea

str. Sfintii Apostoli nr. 72, Craiova C.P200501

0251-510785

oficiucraiova@mimmc.ro

5.

GALATI

Vrancea

Buzău

Brăila

prelungirea Traian nr. 1, bl. Pescărus, tronson C, parter, Galati C.P800037

0236-416610

0236.416.690

oficiugalati@mimmc.ro

6.

IASI

Bacău

Botosani

Neamt

Suceava

VaSIui

str. Doamna Elena nr. 61A, et. 2, lasi C.P700398

0232-261101

0332-805078

0332-805079

oficiuiasi@mimmc.ro

7.

TÂRGU MURES

Bistrita-Năsăud

Covasna

Harghita

Mures

Sibiu

Piata Victoriei nr. 5, et. 2, Târgu Mures C.P540029

0265-311.660

oficiutgmures@mimmc.ro

8.

TIMISOARA

Arad

Caras-Severin

Hunedoara

Timis

Bd. Revolutiei nr. 8, Timisoara C.P300024

0256-292.739 0256-292.767

oficiutimisoara@mimmc.ro

9.

TÂRGOVISTE

Dâmbovita

Giurgiu

Teleorman

str. Radu de la Afumati nr. 1H, Târgoviste CP 130056

0345.100.523

0245.222.135

oficiutargoviste@mimmc.ro

10.

SATU MARE

Bihor

Maramures

str. Decebal nr. 4, et. 1, cam 113-114, Satu Mare

0261.711.241

0261.711.240

oficiusm@mimmc.ro

11.

BUCURESTI

Ilfov

Str. Vitejilor nr. 33, et 2, sectorul 3, Bucuresti CP 031525

0753.012.705

0753.012.703

oficiubucuresti@mimmc.ro


MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

Nr. 1.300 din 10 iulie 2008

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 437 din 30 iunie 2008

 

ORDIN

privind aprobarea Listei preturilor de referintă si a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor si tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

Având în vedere:

- Referatul Ministerului Sănătătii Publice si al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. E.N. 7.531 din 10 iulie 2008 si D.G. 1.896 din 30 iunie 2008;

- art. 252 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 111 din Contractul-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 324/2008, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 6 alin. (3) din anexa nr. 33 la Ordinul ministrului sănătătii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 522/236/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008,

în temeiul:

- art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii publice si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Lista preturilor de referintă si a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor si tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătătii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 810/184/2007 privind aprobarea Listei preturilor de referintă si a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor si tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale, în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 28 mai 2007.

Art. 3. - Directiile de specialitate ale Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Vasile Ciurchea

 

ANEXA

 

LISTA

preturilor de referintă si a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor si tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiente organice sau functionale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

A. Dispozitive de protezare în domeniul O.R.L.

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Proteză auditivă

retroauriculară/intraauriculară

919,11

2

Proteză fonatorie

a) vibrator laringian

1.048,96

b) buton fonator (sunt - ventile)

849,90

3

Proteză traheală

a) canulă traheală simplă

378,32

b) canulă traheală Montgomery

1.496,25

 

B. Dispozitive pentru protezare stomii

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/set -

C1

C2

C3

C4

 

A. Sistem stomic unitar (sac stomic de unică utilizare)

a) sac colector pentru colostomie/ileostomie

241,76

b) sac colector pentru urostomie

181,17

 

B. Sistem stomic cu două componente

a) pentru colostomie/ileostomie (flansă suport si sac colector)

192,33

b) pentru urostomie (flansă suport si sac colector)

301,11

 

C. Dispozitive pentru incontinentă urinară

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/set -

C1

C2

C3

C4

1

Condom urinar

 

117,13

2

Sac colector de urină

 

16,08

3

Sonda Foley

 

24,63

4

Cateter urinar

 

900,00

5

Dispozitiv pentru plasarea de benzi intravaginale si pentru incontinentă urinară

 

- lei/bucată -

 

1.363,72

 

D. Proteze pentru membrul inferior

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Proteză partială de picior

a) Lisefranc

1.634,69

b) Chopart

1.746,71

c) Pirogoff

1.891,86

2

Proteză pentru dezarticulatia de gleznă

Syme

2.012,67

3

Proteză de gambă

a) conventională, din material plastic, cu contact total

2.358,41

b) conventională, din piele

1.940,84

c) geriatrică

2.368,18

d) modulară

2.417,53

4

Proteză pentru dezarticulatia de genunchi

modulară

5.048,56

5

Proteză de coapsă

a) pilon

1.359,01

b) combinată

2.293,08

c) din plastic

2.449,20

d) cu vacuum

2.989,26

e) geriatrică

2.711,54

f) modulară

4.405,99

g) modulară cu vacuum

4.501,94

6

Proteză de sold

a) conventională

2.442,56

b) modulară

6.987,12

7

Proteză partială de bazin hemipelvectomie

a) conventională

3.228,34

b) modulară

6.981,64


E. Proteze pentru membrul superior

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Proteză partială de mână

a) functională simplă

1.386,17

b) functională

1.807,34

2

Proteză de dezarticulatie de încheietură a mainn

a) functională simplă

2.451,39

b) functională actionată pasiv

2.911,27

c) functională actionată prin cablu

3.754,23

d) functională actionată mioelectric

3.754,23

3

Proteză de antebrat

a) functională simplă

2.449,03

b) functională actionată pasiv

2.801,49

c) functională actionată prin cablu

3.578,17

d) functională actionată mioelectric cu pro-supinatie pasivă

3.578,17

e) functională actionată mioelectric cu pro-supinatie activă

3.578,17

4

Proteză de dezarticulatie de cot

a) functională simplă

4.352,76

b) functională actionată pasiv

3.743,11

c) functională actionată prin cablu

4.902,69

d) functională atipic electric

4.902,69

e) functională mioelectrică

4.902,69

5

Proteză de brat

a) functională simplă

3.576,86

b) functională actionată pasiv

4.550,69

c) functională actionată prin cablu

4.752,60

d) functională atipic electric

4.752,60

e) functională mioelectrică

4.752,60

6

Proteză de dezarticulatie de umăr

a) functională simplă

4.766,64

b) functională actionată pasiv

4.688,87

c) functională actionată prin cablu

5.503,05

d) functională atipic electric

5.503,05

e) functională mioelectrică

5.503,05

7

Proteză pentru amputatie interscapulotoracică

a) functională simplă

4.629,65

b) functională actionată pasiv

5.470,06

c) functională actionată prin cablu

5.253,83

d) functională atipic electric

5.253,83

 

F. Dispozitive de mers

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Baston

 

40,14

2

Baston

cu 3/4 picioare

82,38

3

Cârjă

a) cu sprijin subaxilar din lemn

43,17

b) cu sprijin subaxilar metalică

87,79

c) cu sprijin pe antebrat metalică

49,34

4

Cadru de mers

 

169,05

5

Fotoliu rulant

perioadă nedeterminată

pretul de referintă - lei/bucată -

a) cu antrenare manuală/electrică

1.268,95

b) triciclu pentru copii

1.482,90

perioadă determinată

sumă de închiriere - lei/lună -

a) cu antrenare manuală/electrică

34,90

b) triciclu pentru copii

54,77

 

G. Orteze

 

G.1. Orteze pentru coloana vertebrală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Orteze cervicale

a) colar

69,90

b) Philadelphia/Minerva

221,91

c) Schanz

63,37

2

Orteze cervicotoracice

 

117,92

3

Orteze toracice

 

202,52

4

Orteze toracolombosacrale

 

232,86

a) corset Cheneau

1.069,14

b) corset Boston

1.084,15

c) corset Euroboston

1.131,13

d) corset Hessing

241,73

e) corset de hiperextensie

1.135,61

f) corset Lyonnais

1.268,75

g) corset de hiperextensie în 3 puncte pentru scolioză

1.190,74

5

Orteze lombosacrale

 

130,11

lombostat

136,04

6

Orteze sacro-iliace

 

112,70

7

Orteze cervicotoracolombosacrale

a) corset Stagnară

1.613,60

b) corset Milwaukee

1.359,56

 

G.2. Orteze pentru membrul superior

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Orteze de deget

 

97,69

2

Orteze de mână

a) cu mobilitatea/fixarea degetului mare

89,72

b) dinamică

112,94

3

Orteze pentru încheietura mâinii - mână

a) fixă

141,27

b) dinamică

88,63

4

Orteze pentru încheietura mâinii - mână - deget

fixă/mobilă

137,86

5

Orteze de cot

cu atelă/fără atelă

176,76

6

Orteze de cot - încheietura mâinii - mână

 

477,51

7

Orteze de umăr

 

259,57

8

Orteze de umăr - cot

 

340,84

9

Orteze de umăr - cot - încheietura mâinii - mana

a) fixă

1.106,37

b) dinamică

2.515,98


G.3. Orteze pentru membrul inferior

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Orteze de picior

 

321,90

2

Orteze pentru gleznă - picior

fixă/mobilă

171,10

3

Orteze de genunchi

a) fixă

511,32

b) mobilă

509,36

c) Balant

655,53

4

Orteze de genunchi - gleznă - picior

 

823,50

a) gambier cu scurtare

260,96

b) Kramer Peroneal Spring (orteză peroniera)

359,75

c) pentru scurtarea membrului pelvin

1.264,52

5

Orteze de sold

 

1.834,68

6

Orteze sold - genunchi

 

1.960,99

7

Orteze de sold - genunchi - gleznă - picior

 

1.848,09

a) coxalgieră (aparat)

1.748,70

b) Hessing (aparat)

727,13

8

Orteze pentru luxatii de sold congenitale la copii

a) ham Pavlik

111,25

b) de abductie

69,29

c) Dr. Fettwies

1.727,30

d) Dr. Behrens

1.113,97

e) Becker

86,71

f) Dr. Bernau

627,85

 

- lei/pereche -

9

Orteze corectoare de statică a piciorului

a) sustinători plantari, cu numere până la 23 inclusiv

47,16

b) sustinători plantari, cu numere mai mari de 23,5

59,54

c) Pes VarA/alg

228,54

d) Hallux-Valgus

- lei/bucată -

105,97

 

H. Încăltăminte ortopedică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/pereche -

C1

C2

C3

C4

1

Ghete

a) diformităti, cu numere până la 23 inclusiv

225,28

b) diformităti, cu numere mai mari de 23,5

282,24

c) cu arc, cu numere până la 23 inclusiv

219,24

d) cu arc, cu numere mai mari de 23,5

219,24

e) amputatii de metatars si falange, cu numere până la 23 inclusiv

229,39

f) amputatii de metatars si falange, cu numere mai mari de 23,5

285,02

g) scurtări până la 10 cm, cu numere până la 23 inclusiv

248,86

h) scurtări până la 10 cm, cu numere mai mari de 23,5

307,87

i) scurtări peste 10 cm, cu numere până la 23 inclusiv

288,17

j) scurtări peste 10 cm, cu numere mai mari de 23,5

348,62

2

Pantofi

a) diformităti, cu numere până la 23 inclusiv

191,67

 

b) diformităti, cu numere mai mari de 23,5

235,81

 

c) amputatii de metatars si falange, cu numere până la 23 inclusiv

196,87

 

d) amputatii de metatars si falange cu numere mai mari de 23,5

249,95

 

e) scurtări până la 8 cm, cu numere până la 23 inclusiv

239,55

 

f) scurtări până la 8 cm, cu numere mai mari de 23,5

287,56

 

g) scurtări peste 8 cm, cu numere până la 23 inclusiv

233,75

 

h) scurtări peste 8 cm, cu numere mai mari de 23,5

289,01

 

 

I. Dispozitive pentru deficiente vizuale

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/bucată -

C1

C2

C3

C4

1

Lentile intraoculare

a) pentru camera anterioară

b) pentru camera posterioară

284,85

2

Proteză oculară

pentru copii

0

 

J. Solutie vâscoelastică pentru infiltratii intraarticulare

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/doză -

C1

C2

C3

C4

1

Solutie sterilă vâscoelastică pentru infiltratii intraarticulare

 

278,21

 

K. Echipamente pentru oxigenoterapie

Nr. crt.

Denumirea dispozitivului medical

Tipul

Pretul de referintă

- lei/lună -

C1

C2

C3

C4

1

Aparat pentru administrarea continuă cu oxigen

 

159,52