MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 575         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 30 iulie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 797 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor

 

Decizia nr. 798 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică

 

Decizia nr. 800 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) si art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite

 

Decizia nr. 801 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 875 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 879 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 882 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Decizia nr. 886 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 87 si art. 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si aii. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 895 din 10 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

852. - Ordin al ministrului transporturilor pentru publicarea acceptării amendamentelor nr. 3 si 4 la Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internationale (A.E.T.R.), inclusiv la anexele acestuia, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970

 

2.142. - Ordin al ministrului economiei si finantelor pentru modificarea si completarea Procedurii privind stingerea creantelor reprezentând impozite, taxe si alte venituri datorate bugetului de stat si/sau a creantelor reprezentând contributii sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor, aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007

 

Rectificări la:

 - L. 239/2002


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 797

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.115/83/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată din oficiu de către această instantă într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor încalcă dispozitiile art. 21 din Constitutie, în măsura în care acest text ar fi interpretat în sensul că plângerile formulate împotriva măsurilor disciplinare aplicate personalului clerical excedează în totalitate competenta materială a instantelor de drept comun, ceea ce reprezintă o îngrădire a accesului la justitie în cazul litigiilor de altă natură decât contraventională si penală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale întrucât îngrădesc accesul liber la justitie, potrivit căruia legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul acestui drept nicio categorie sau niciun grup social.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.146 lit. d)din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, având următorul cuprins:

„(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare si canonice."

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

Critica de neconstitutionalitate vizează, în esentă, existenta în cadrul cultelor a organelor proprii de judecată pentru probleme de disciplină internă, care sunt de natură să îngrădească exercitiul dreptului de acces liber la justitie al personalului cultelor religioase.

Curtea retine că, în scopul examinării exceptiei, se impune analizarea naturii juridice a unitătilor de cult si a raporturilor acestora cu statul român, asa cum rezultă din dispozitiile art. 29 alin. (1)-(6) din Constitutie, potrivit cărora:

„(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credintă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă si de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor proprii, în conditiile legii.

(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome fată de stat si se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate."

Văzând aceste dispozitii, Curtea constată că alcătuirea cultelor religioase este compusă din totalitatea credinciosilor de o anumită religie, că ele sunt autonome fată de stat si se organizează potrivit statutelor proprii, în conditiile legii. Asadar, cultele au un rol spiritual în societatea românească, fiind evident că natura lor juridică nu este cea a unor entităti statale, deoarece ele sunt autonome fată de stat. Disciplina internă a unui cult este reglementată prin acte juridice specifice, adecvate desăvârsirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Cât priveste statul, Curtea Constitutională retine că acesta este o organizatie politică care îsi realizează atributiile prin exercitarea functiilor publice. Or, statul nu exercită functii publice si în domeniul activitătii interne a cultelor religioase. De aceea,


normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile si personalului cultelor religioase.

Fată de acestea, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constitutie privind accesul la justitie. Astfel, instantele de judecată nu sunt competente să exercite functia de înfăptuire a justitiei în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, Curtea retine că este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârsite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.

Deosebit de aceasta, Curtea constată că dispozitiile alin. (3) al textului criticat instituie garantia liberului acces la justitie pentru membrii clerului, în cazul contraventiilor si infractiunilor, adică în cazul săvârsirii unor acte antisociale, stabilite prin norme generale.

Asadar, Curtea Constitutională retine că dispozitiile criticate nu restrâng dreptul personalului cultelor religioase de acces la justitie atunci când se urmăreste restabilirea ordinii de drept în baza normelor juridice de aplicabilitate generală, ca de exemplu: materie civilă, comercială, administrativă, penală, contraventională etc.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 8.115/83/2006 de Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 798

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Spatii" - S.R.L. Galati în Dosarul nr. 3.611/113/2007 al Tribunalului Brăila - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indică, în sprijinul opiniei formulate, Decizia nr. 488/2008 a Curtii Constitutionale. Referitor la textele de lege criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, arată că acestea se aplică în mod unitar tuturor celor vizati de ipoteza normei, astfel că nu contravin principiului egalitătii în drepturi, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Problemele invocate de autorul exceptiei tin de o pretinsă aplicare abuzivă a acestora, ceea ce nu constituie, însă, reale argumente pentru sustinerea neconstitutionalitătii unui text de lege.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.611/113/2007, Tribunalul Brăila - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Spatii" - S.R.L. Galati într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei contestatii împotriva unei licitatii organizate de Consiliul Judetean Brăila privind concesionarea unei suprafete de teren.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată următoarele:

Dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin instituirea procedurii prealabile obligatorii, împiedică accesul liber la justitie, deoarece, practic, se întârzie solutionarea pe calea contenciosului administrativ a unor plângeri, care, de regulă, nu sunt solutionate favorabil de către autoritatea publică emitentă.

Prevederile art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006, care consacră transparenta ca unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune, precum si modalitatea sa de punere în practică, adică prin punerea la dispozitia tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune, încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta deoarece textul asigură o transparentă limitată doar la punerea la dispozitie a informatiilor/caietului de sarcini, fără a se preocupa si de etapele ulterioare, cum ar fi momentul deschiderii plicurilor si analiza ofertelor, ceea ce atrage suspiciunea ofertantilor si poate crea posibilităti de fraudare a licitatiei sau de favorizare a unuia dintre ofertanti.

Dispozitiile art. 38 din aceeasi ordonantă de urgentă contravin, la rândul lor, principiului egalitătii, prin aceea că deschid calea unor fraude si abuzuri. Astfel, concedentii abuzează, de regulă, de posibilitatea legală de a cere clarificări despre o ofertă sau alta ori completări a acesteia si solicită acordarea unor termene pentru continuarea licitatiilor pentru un ofertant care nu a depus un act cerut de caietul de sarcini si regulamentul licitatiei, ceea ce creează privilegii si discriminări unor ofertanti agreati de acestia, în defavoarea celorlalti.

Tribunalul Brăila - Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, procedura prealabilă, instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să îngrădească liberul acces la justitie, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin deciziile sale nr. 188/2004 si nr. 10/2008. Faptul că dispozitiile art. 13 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 nu asigură transparenta pe tot parcursul licitatiei, asa cum doreste autorul exceptiei, reprezintă, cel mult, obiectul unor modificări legislative, nicidecum al analizei efectuate de Curtea Constitutională. De asemenea, referitor la critica privind neconstitutionalitatea art. 38 din aceeasi ordonantă, se arată, pe de o parte, că orice pretins abuz poate fi reclamat, iar pe de altă parte, chiar dacă în fapt s-ar proceda de maniera expusă de autorul exceptiei, acest aspect nu este un argument pentru neconstitutionalitatea textului de lege, acesta necuprinzând, în sine, nicio normă care să instituie un mijloc legal de abuz.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege examinate sunt constitutionale. Astfel, asa cum a statuat constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie, de exemplu deciziile nr. 220/2004 si nr. 96/2007, instituirea unei proceduri administrative prealabile nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justitiei si de a se prevala neîngrădit de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil. De asemenea, nici dispozitiile art. 13 lit. a) si ale art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 nu încalcă principiul egalitătii, în conditiile în care art. 38 alin. (2) precizează: „Concedentul nu are dreptul ca prin clarificările ori completările solicitate să determine aparitia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant." în plus, apreciază că sustinerile autorului exceptiei vizează aspecte legate de modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor criticate, ceea ce nu intră în sfera atributiilor Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate si completate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 13 lit. a) si ale art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

„(1) Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autoritătii publice emitente sau autoritătii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.";

- Art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006:

- Art. 13 lit. a): „Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune sunt: a) transparenta - punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la


aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune; (...)";

- Art. 38: „(1) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, concedentul are dreptul de a solicita clarificări si, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanti pentru demonstrarea conformitătii ofertei cu cerintele solicitate.

(2) Concedentul nu are dreptul ca prin clarificările ori completările solicitate să determine aparitia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant."

Autorul exceptiei consideră că textele de lege mentionate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor si ale art. 21 privind liberul acces la justitie.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Cât priveste prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea Constitutională are o bogată jurisprudentă care răspunde acelorasi critici de neconstitutionalitate formulate si în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 903 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, si Decizia nr. 488 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a stabilit, în esentă, că instituirea unei proceduri administrative prealabile nu constituie o îngrădire a accesului liber la justitie.

Curtea constată că, în lipsa unor elemente noi relevate în prezenta cauză, argumentele retinute în deciziile mentionate, precum si solutia de respingere a exceptiei îsi mentin valabilitatea si în această cauză.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, Curtea constată următoarele:

Autorul exceptiei consideră că prevederile art. 13 lit. a) din ordonantă, care consacră transparenta ca unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune, precum si modalitatea de realizare, adică prin punerea la dispozitia tuturor celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune, încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, prevăzut de art. 16 alin. (1) din

Constitutie. Sustine că transparenta este insuficient asigurată deoarece se limitează numai la faza de informare a persoanelor interesate, fără să acopere si etapele ulterioare, cum ar fi deschiderea plicurilor si analiza ofertelor.

Curtea retine că o asemenea critică de neconstitutionalitate este însă neîntemeiată.

Principiul egalitătii cetătenilor în fata legii, prevăzut de art. 16 din Constitutie, presupune ca acestia să beneficieze de acelasi tratament juridic dacă se află în aceeasi situatie, după cum tratamentul juridic va fi diferit, dacă situatiile în care se află sunt obiectiv si rational deosebite. Prin urmare, principiul transparentei procedurii de atribuire a contractelor de concesiune, constând în punerea la dispozitia celor interesati a informatiilor referitoare la aplicarea acestei proceduri, îi priveste deopotrivă pe toti cei interesati, fără privilegii si fără discriminări.

Ceea ce critică autorul exceptiei, si anume lipsa unei reglementări care să vizeze asigurarea transparentei pe parcursul derulării întregii proceduri de atribuire a contractelor de concesiune, nu constituie însă un argument de neconstitutionalitate a textului de lege examinat, aceasta fiind, cel mult, o problemă ce intră în sfera competentelor autoritătii legislative, si nu a Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 fată de exigentele aceluiasi principiu al egalitătii, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Faptul că legea prevede posibilitatea concedentului ca, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, acesta să solicite clarificări sau, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanti nu determină, eo ipso, o încălcare a principiului egalitătii si nu determină aparitia unor situatii discriminatorii, atât timp cât, teoretic, oricărui ofertant i se poate solicita acest lucru. Mai mult, alin. (2) al aceluiasi articol criticat precizează: „Concedentul nu are dreptul ca prin clarificările ori completările solicitate să determine aparitia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant", ceea ce reprezintă garantia legală împotriva favorizării unuia sau altuia dintre ofertanti si a săvârsirii de eventuale abuzuri.

Ceea ce, din nou, critică autorul exceptiei, si anume aparitia, în practică a unor situatii abuzive din partea concedentilor, nu constituie un argument pentru neconstitutionalitatea textului, ci reprezintă chestiuni de fapt de resortul organelor abilitate în drept a le solutiona.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 13 lit. a) si art. 38 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Spatii" - S.R.L. Galati în Dosarul nr. 3.611/113/2007 al Tribunalului Brăila - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 800

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) si art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), ale art. 2 alin. 1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, exceptie ridicată de Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L., prin lichidator Societatea Comercială „Euro-lnsol" - S.R.L., în Dosarul nr. 2.897/338/2007 al Judecătoriei Zărnesti.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea exceptiei, domnul avocat Stan Tarnoveanu din cadrul Baroului Bucuresti. Lipseste cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 927D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) si ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, ridicată de Societatea Comercială „Almovi Pan" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.081/295/2007 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 904 D/2008 si nr. 927 D/2008, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L. nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 927D/2008 la Dosarul nr. 904D/2008, care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul Societătii Comerciale „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L. aduce la cunostinta Curtii faptul că această societate comercială a fuzionat cu Societatea Comercială „First Rosenau Tour" - S.R.L., astfel încât aceasta din urmă este succesoarea autoarei exceptiei si îsi însuseste exceptia formulată, urmând a prelua calitatea si pozitia procesuală avute anterior de Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L. Depune acte doveditoare în sprijinul celor arătate.

Curtea ia act de cele învederate si acordă cuvântul pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Societătii Comerciale „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L., devenită, ca urmare a fuziunii prin

absorbtie, Societatea Comercială „First Rosenau Tour" - S.R.L., solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Sustine, în esentă, că dispozitiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 sunt neconstitutionale în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că reprezintă activităti comerciale ilicite activitătile desfăsurate de o societate în lichidare, prin care aceasta execută contracte încheiate anterior declansării procedurii. Depune note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.897/338/2007, Judecătoria Zărnesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), ale art. 2 alin. 1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, exceptie invocată de Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L., prin lichidator Societatea Comercială „Euro-lnsol" - S.R.L.

Prin încheierea din 12 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.081/295/2007, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) si ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, exceptie invocată de Societatea Comercială „Almovi Pan" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în ambele dosare conexate, se sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale întrucât prin acestea se instituie o prezumtie de dobândire ilicită a unor venituri, se neagă atât garantarea si ocrotirea proprietătii private, cât si dreptul oricărei persoane de a desfăsura o activitate economică, iar prin confiscarea veniturilor obtinute dintr-o activitate economică normală se ajunge la o dublă taxare a activitătii comerciale.

În plus, în motivarea exceptiei ridicate de Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L. se mai sustine, cu referire la situatia de fapt dedusă judecătii, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care restrâng dreptul la „desfăsurarea unei activităti principale" a societătii aflate în procedură de lichidare ca urmare a dizolvării, activitate începută în temeiul unui contract de asociere în participatiune.

Judecătoria Zărnesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Se arată că legiuitorul poate institui măsuri de confiscare a unor bunuri dobândite cu încălcarea legii, prin fapte ce constituie contraventii, potrivit art. 44 alin. (9) din Constitutie. Prin instituirea unor contraventii nu se îngrădeste accesul liber al persoanei la o activitate economică sau la libera initiativă deoarece, potrivit art. 45 din Legea fundamentală, acestea trebuie exercitate în conditiile legii.


Judecătoria Sânnicolau Mare apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 lit. a), ale art. 2 alin. 1 lit. f) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 1 lit. a): „Constituie activităti comerciale ilicite si atrag răspunderea contraventională sau penală, după caz, fată de cei care le-au săvârsit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege;";

- Art. 2 alin. 1 lit. f): „Constituie contraventii faptele prevăzute la art. 1 lit. a)-k) si se sanctionează după cum urmează: [...]

f) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) si k), în cazul în care au fost săvârsite de persoane juridice, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000lei.";

- Art. 6: „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârsirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobândite prin săvârsirea contraventiei se confiscă si se valorifică în conditiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administratiei publice centrale.

Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitătile prevăzute la art. 1, precum si încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenientă nu este dovedită se confiscă si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 44 alin. (8) si (9), care consacră prezumtia de dobândire licită a averii si posibilitatea confiscării bunurilor destinate folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 56 - Contributii financiare si ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 1 lit. a) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, în raport cu aceleasi dispozitii constitutionale si fată de critici similare celor formulate în prezenta cauză. în acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 262 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 30 mai 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele care au fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) si ale art. 6 din Legea nr. 12/1990, pronuntată de Curte cu acel prilej, sunt valabile si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.

În plus, în prezenta cauză se invocă neconstitutionalitatea textelor de lege ce fac obiectul exceptiei, în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că pot fi calificate ca activităti comerciale ilicite activitătile desfăsurate de o societate în lichidare, prin care aceasta execută contracte încheiate anterior declansării procedurii. Asemenea critici nu pot fi primite deoarece vizează, în realitate, probleme de interpretare si de aplicare a legii în raport cu situatia de fapt dedusă judecătii, care intră în competenta instantei de judecată chemate să se pronunte asupra legalitătii procesului-verbal de contraventie contestat în cauză, iar nu a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care fost sesizată.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. 1 lit. f) si art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, exceptie ridicată de Societatea Comercială „DP Drumuri Publicitare" - S.R.L., devenită Societatea Comercială „First Rosenau Tour" - S.R.L., în Dosarul nr. 2.897/338/2007 al Judecătoriei Zărnesti, si de Societatea Comercială „Almovi Pan" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.081/295/2007 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 801

din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasile Cretan în Dosarul nr. 9.810/95/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Textul de lege criticat, prin aceea că reglementează regimul stabilirii, sursa de finantare si cuantumul despăgubirilor cuvenite proprietarilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, nu încalcă liberul acces la justitie si nici principiul egalitătii în drepturi, deoarece acesta se aplică tuturor celor vizati de ipoteza normei, iar persoana în cauză are posibilitatea de a ataca în justitie atât deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât si hotărârea judecătorească pronuntată de prima instantă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 31 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 9.810/95/2007, Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Exceptia a fost ridicată de Vasile Cretan într-o cauză privind solutionarea unui apel declarat împotriva unei sentinte civile, apel motivat prin neconstitutionalitatea si gresita aplicare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prin reglementarea în art. 13 din Legea nr. 247/2005 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflate în subordinea Cancelariei Primului-

Ministru, s-a creat un sistem de justitie paralelă, contrar prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 44 alin. (3) si (6), ale art. 52 alin. (1) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie. Astfel, stabilirea modalitătii de plată si a nivelului despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără consultarea vointei proprietarului „unilateral", determină, în opinia autorului exceptiei, o înfrângere a principiului constitutional al garantării si ocrotirii dreptului de proprietate privată, a accesului liber la justitie, a drepturilor omului, în general, si a principiului separatiei puterilor în stat. Totodată, acordarea despăgubirilor sub forma titlurilor de despăgubiri, si nu sub formă bănească, fără consimtământul proprietarului, reprezintă o „brutală" interventie a statului în „relatiile de proprietate" ale titularului dreptului de creantă asupra statului, ceea ce echivalează cu o „întoarcere la comunism."

Curtea de Apel Craiova - Sectia civilă îsi exprimă opinia în sensul netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate. Textele de lege criticate, prin aceea că reglementează înfiintarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si atributiile acesteia, precum si sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu încalcă liberul acces la justitie si nici principiul garantării si ocrotirii dreptului de proprietate privată, deoarece deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate în contencios administrativ, iar hotărârea pronuntată de prima instantă poate fi atacată cu recurs.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt constitutionale. Se arată, în esentă, că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în conditiile legii contenciosului administrativ, astfel că nu se poate retine pretinsa contrarietate fată de prevederile art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 52 alin. (1) din Constitutie, sub aspectul accesului liber la justitie al persoanei vătămate printr-un act al autoritătii publice, si nici fată de cele ale art. 124 alin. (2), privind principiul constitutional de organizare si functionare a justitiei, potrivit căruia justitia este unică, impartială si egală pentru toti. în legătură cu prevederile art. 44 alin. (3) si (6) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,


concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII „Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, în ceea ce priveste art. 16 din legea criticată, au intervenit următoarele modificări si completări: alin. (2) a fost modificat prin pct. 23 al alin. (1) din articolul unic al titlului I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007; alin. (21) si (22) au fost introduse prin pct. 24 al alin. (1) din articolul unic al titlului I din aceeasi ordonantă de urgentă; alin. (61)-(65) au fost introduse prin pct. 2 al alin. (1) din articolul unic al titlului III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 263/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 3 iulie 2006, iar alin. (9) a fost modificat prin pct. 3 al alin. (1) din articolul unic al titlului III din acelasi act normativ.

Textele de lege criticate au în prezent următorul continut:

- Art. 13, cuprins la cap. III „Măsuri institutionale", prevede la alin. (1): „Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atributii:

a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;

b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi."

- Art. 16 din cap. V „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" reglementează astfel: „(1) Deciziile/ dispozitiile emise de entitătile învestite cu solutionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administratiei publice centrale învestite cu solutionarea notificărilor si în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însotite, după caz, de situatia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii si întreaga documentatie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana îndreptătită si/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care nu au fost solutionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însotite de deciziile/dispozitiile emise de entitătile învestite cu solutionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administratiei publice centrale continând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situatia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii si de întreaga documentatie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana îndreptătită si/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozitiilor sau, după caz, a ordinelor.

(21) Dispozitiile autoritătilor administratiei publice locale vor fi centralizate pe judete la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însotite de referatul continând avizul de legalitate al institutiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

(22) Deciziile/dispozitiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însotite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau partial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, detinute de entitatea învestită cu solutionarea notificării.

(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentatiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozitiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală si care nu au fost solutionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) si (2) în privinta verificării legalitătii respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) si (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societătii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, si va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va contine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(61) La cererea evaluatorilor sau a reprezentantilor societătii de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, detinătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada si numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.

(62) Detinătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (61) vor fi înstiintati în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(63) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecătoresti


competente, dispozitiile privind ordonanta presedintială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.

(64) La cererea evaluatorilor sau a reprezentantilor societătii de evaluare, băncile, notarii publici, agentiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum si orice alti detinători de informatii privind tranzactiile cu proprietăti imobiliare sunt obligati să le comunice de îndată, în scris, datele si informatiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligatia de a asigura secretul datelor si informatiilor astfel primite.

(65) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice, după caz, sunt obligati să-i acorde concursul pentru obtinerea datelor si informatiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum si pentru îndeplinirea oricărei alte activităti în acelasi scop.

(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

(8) Dispozitiile alin. (1)-(2) si (7) se aplică în mod corespunzător si deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) si art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.

(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenta sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflatie."

Autorul exceptiei apreciază că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (3) referitoare la interdictia exproprierii, cu exceptia celei pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire, si ale alin. (6) privind modalitatea de stabilire a despăgubirilor prevăzute la alin. (3) si (5), respectiv de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin justitie, ale art. 52 alin. (1) care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (1) potrivit cărora justitia este unică, impartială si egală pentru toti. De asemenea, este invocat principiul separatiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma

În domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, din care fac parte si art. 13 alin. (1)si art. 16, criticate, au mai fost examinate de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, aspectele de neconstitutionalitate invocate fiind partial asemănătoare cu cele formulate în prezenta cauză, respectiv modalitatea de acordare a despăgubirilor sub forma unor titluri de valoare, si nu în formă bănească. Prin Decizia nr. 1.180 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 24 ianuarie 2008, Curtea a arătat că prin emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 93/2007 pentru modificarea si completarea titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, solutia legislativă anterior continută si criticată, referitoare la modalitatea de acordare a despăgubirilor sub forma unor titluri de valoare, a fost modificată substantial, art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevăzând că persoanele cărora li s-a stabilit un drept de creantă asupra statului român ca urmare a aplicării Legii nr. 10/2001 si a altor acte normative precizate în titlul VII al Legii nr. 247/2005 pot primi în numerar o sumă de până la 500.000 lei.

Prin urmare, critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate este neîntemeiată.

Cât priveste sustinerile autorului exceptiei în legătură cu înfrângerea principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor - art. 1 alin. (4), al accesului liber la justitie - art. 21 alin. (1) si (2), al dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică - art. 52 alin. (1) si al principiului de unicitate, impartialitate si egalitate pentru toti a justitiei - art. 124 alin. (2), Curtea constată că nici acestea nu sunt întemeiate.

Faptul că, pentru stabilirea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, legiuitorul a stabilit mai întâi o etapă administrativă, necesară pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al acestora, ratiune pentru care a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu are semnificatia creării unui sistem paralel de justitie si nici a încălcării principiului separatiei si echilibrului puterilor, astfel cum sustine autorul exceptiei, deoarece deciziile Comisiei Centrale pot fi atacate în contencios administrativ de persoana care se pretinde vătămată în drepturile si interesele sale legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Vasile Cretan în Dosarul nr. 9.810/95/2007 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 875

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Eurotel" - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei lasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 18.372/245/2007, Judecătoria lasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Eurotel" - S.R.L. din lasi cu prilejul solutionării unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale care consacră libertatea economică. în acest sens, arată că prin posibilitatea acordată de către legiuitor autoritătii fiscale din România de a executa silit prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri si disponibilităti bănesti în lei si în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, se încalcă principiile libertătii economice si comerciale.

Judecătoria lasi consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. în acest sens, arată că, într-adevăr, executarea silită a unei creante aduce restrângeri în exercitarea activitătii unei societăti, însă aceste restrângeri sunt determinate de neexecutarea unei obligatii asumate de către debitor si necesare pentru apărarea drepturilor creditorului. De asemenea, referitor la poprire, arată că modalitatea în care se realizează satisfacerea creantelor este prevăzută de lege si urmăreste un scop legitim.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, în opinia sa, art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 confirmă respectarea exigentelor constitutionale privind ocrotirea unor interese de ordin general, ce nu sunt de natură să îngrădească libertatea economică.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispozitii potrivit cărora: „(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri si disponibilităti bănesti în lei si în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.[...]

(6) Poprirea nu este supusă validării.

(7) Poprirea înfiintată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută tertului poprit, si înstiintarea despre aceasta a debitorului.

(8) Poprirea se consideră înfiintată din momentul primirii adresei de înfiintare de către tertul poprit. în acest sens, tertul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât si ora primirii adresei de înfiintare a popririi."

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 45 din Constitutie care consacră libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 45 din Constitutie consacră libertatea economică în sensul posibilitătii persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-si manifesta libera initiativă si de a exercita liber aceste drepturi în conditiile legii.

Astfel, dispozitiile constitutionale fixează prin însusi continutul lor cadrul libertătii economice, care nu poate fi concepută în afara respectării dispozitiilor legale si a obligatiilor ce izvorăsc din acestea.

Asa fiind, executarea silită a creantelor unui agent economic în cazul în care acesta nu si-a achitat datoriile fată de debitor nu poate fi privită ca o restrângere a libertătii sale economice.

În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situatia specială a executării prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligatiile fiscale. Asa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi privită ca o restrângere a libertătii economice, în măsura în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligatiilor legale, dar si a celor constitutionale, care, în art. 56 alin. (1), consacră în mod expres obligatia fiecărui cetătean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice. în acelasi timp, obligatia statului de a proteja interesele nationale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, justifică necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor nationale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îsi îndeplinească obligatiile sale fată de cetăteni si agentii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie.

Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate si constitutionale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constitutionalitate, în vederea recuperării creantelor fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1), (6), (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Eurotel" - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 18.372/245/2007 al Judecătoriei lasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 879

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „S.C.I.M." - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.900/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată,

considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.900/118/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „S.C.I.M." - S.A. din Constanta cu prilejul solutionării unei cauze comerciale prin care s-a solicitat emiterea unei somatii de plată împotriva autorului exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate, care prevăd scutiri de la plata taxei de timbru, creează un regim „de derogare, de favoare, de avantajare, o discrepantă si o discriminare nejustificată" între cei astfel scutiti si ceilalti


justitiabili. Ca o consecintă a acestei scutiri, administratorul sau lichidatorul judiciar poate formula actiuni cu scop sicanatoriu si neîntemeiate.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. în acest sens, arată că administratorul judiciar sau lichidatorul sunt mandatari ai justitiei si reprezentanti ai procedurii, tinuti să urmărească si să asigure prezervarea caracterului unitar, colectiv si egalitar al procedurii insolventei. Activitatea de administrare a procedurii insolventei desfăsurată de către practician este guvernată de principiul celeritătii actelor si operatiunilor si deopotrivă de acela al maximizării valorilor din averea debitorului. Tocmai pentru a răspunde acestor exigente, art. 77 din Legea nr. 85/2006 scuteste actiunile promovate de practicianul în insolventă de plata taxelor judiciare de timbru. în concluzie, datorită pozitiei distincte în cadrul procedurii si naturii raporturilor procesuale în cadrul cărora îsi exercită mandatul, practicianul în insolventă se găseste în situatii obiectiv diferite fată de părtile în proces, ce reclamă un tratament juridic distinct.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 si cele ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 sunt constitutionale. în acest sens, arată că stabilirea si dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atributia exclusivă a legiuitorului, potrivit dispozitiilor art. 139 alin. (1) din Constitutie. în virtutea aceleiasi competente, legiuitorul poate stabili si exceptii, constând în scutirea unor servicii publice sau a anumitor categorii de persoane de la obligatia plătii taxelor, iar instituirea unor asemenea exceptii nu este contrară prevederilor constitutionale dacă a fost făcută în considerarea unor situatii deosebite, păstrându-se tratamentul juridic egal pentru situatii identice. în cadrul procedurii insolventei, lichidatorul judiciar are o pozitie si o situatie deosebită fată de toti ceilalti participanti la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol si atributii determinate de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii potrivit cărora „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...] p) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru;".

De asemenea, autorul exceptiei critică si dispozitiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispozitii potrivit cărora „Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar dispozitiilor art. 16 din Constitutie, referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 131 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Curtea a statuat că, „în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar are o pozitie si o situatie deosebite fată de toate părtile si fată de toti ceilalti participanti la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol si atributii determinate de lege. Acesta nu actionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăsurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum si în interesul creditorilor, pentru ca acestia să îsi poată valorifica creantele în cât mai mare măsură si cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situatiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de o parte, si părtile din cadrul procedurii, pe de altă parte".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „S.C.I.M." - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.900/118/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 882

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Măria Georgeta Tăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă Petru Tăranu, sotul autoarei exceptiei. Lipseste partea Directia de Muncă si Protectie Socială Caras-Severin, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Sotul autoarei exceptiei depune note scrise prin care arată că dispozitiile de lege criticate sunt discriminatorii si solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, considerând că problemele puse în discutia Curtii Constitutionale îsi au originea în modul de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu în însusi continutul acestora.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 472/115/2008, Tribunalul Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Exceptia a fost ridicată de Măria Georgeta Tăranu în cadrul unei actiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 342 din 19 decembrie 2007, prin care Directia de Muncă si Protectie Socială Caras-Severin i-a refuzat acordarea calitătii de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei arată, în esentă, că textul de lege criticat este contrar art. 15 alin. (1) si art. 16 alin. (1) din Constitutie. în acest sens, arată că Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 au fost corelate initial, în sensul că măsurile abuzive prevăzute de art. 3 lit. a), b), c), d) si e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 se regăseau în totalitate în prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990. Ca urmare, persoanei căreia i se acorda calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă i se recunostea automat si calitatea de persoană persecutată politic. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 a fost completată în sensul introducerii la art. 3 a încă două măsuri administrative abuzive, respectiv excluderea din scoli, licee si facultăti si încetarea contractului de muncă sau retragerea, dispuse din motive politice, cazuri ce nu au fost introduse însă si în textul de lege criticat, fapt ce a dus la inadvertente între cele două acte normative amintite. Prin urmare, se creează o discriminare între categoriile de persoane prevăzute în cele două acte normative.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. în acest sens, arată că nu poate fi vorba de o încălcare a principiului constitutional al egalitătii în drepturi, de vreme ce nu se aplică un tratament diferentiat unor situatii similare. Astfel, Decretul-lege nr. 118/1990 se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, în timp ce Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 priveste acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Fată de acestea, adaugă si faptul că în realitate autorul exceptiei solicită o completare a textului de lege criticat, aspect ce nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. în acest sens, arată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate are în vedere o necorelare între prevederile unor acte normative, în sensul existentei unor omisiuni legislative, fapt ce nu poate fi însă solutionat de Curtea Constitutională, care nu poate avea rolul de legislator pozitiv.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispozitii potrivit cărora:


„(1) Constituie vechime în muncă si se ia în considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acordă, în functie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoresti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infractiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de detinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate.

(2) De aceleasi drepturi beneficiază si persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost retinută în captivitate după încheierea armistitiului.

(3) Fiecare an de detentie sau internare pentru situatiile prevăzute la alin. (1) si (2) se consideră ca vechime în muncă un an si sase luni.

(4) Perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) si e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în functii pentru care aveau pregătirea profesională.

(5) Se consideră vechime în muncă si perioada în care o persoană aflată într-una dintre situatiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidităti de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situatie sau, ulterior, dacă dovedeste că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecutia la care a fost supusă.

(6) Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie si vechime neîntreruptă în muncă si în aceeasi unitate si intră în calculul acestor vechimi."

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 15 alin. (1)si art. 16 alin. (1) din Constitutie prin care se arată că „Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea" si este consacrat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în esentă, criticile de neconstitutionalitate ale autorului exceptiei pornesc de la compararea prevederilor a două acte normative, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Astfel, autorul exceptiei consideră că art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 omite anumite situatii consacrate în art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, creându-se astfel o discriminare între categoriile de persoane reglementate de aceste două acte normative. în concret, arată că, desi a putut obtine calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, nu poate să se bucure totusi de drepturile conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât art. 1 din acest act normativ nu prevede situatiile în baza cărora a dobândit calitatea mai sus amintită.

Fată de acestea, Curtea constată că aplicarea principiului constitutional al egalitătii în drepturi se referă la instituirea unui tratament juridic identic pentru situatii similare. Or, sfera persoanelor la care se referă Decretul-lege nr. 118/1990, care are în vedere persoanele care, pe motive politice, au fost supuse măsurilor prevăzute în art. 1 din acest act normativ, nu se suprapune perfect cu cea a persoanelor a căror situatie este reglementată de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, persoane care au săvârsit unele dintre infractiunile din motive politice prevăzute la art. 2 din ordonantă sau au participat la actiuni de împotrivire cu arma si de răsturnare prin fortă a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964. Asa fiind, existenta unor diferente de tratament juridic nu poate fi privită ca având un caracter discriminatoriu în acest caz.

Având în vedere, însă, perspectiva din care autorul exceptiei critică neconstitutionalitatea art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, Curtea observă că, în realitate, problemele invocate tin exclusiv de modul de aplicare a textelor de lege criticate. Astfel, nemultumirea acestuia este generată de faptul că nu se poate bucura de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 în măsura în care i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, pentru ipotezele prevăzute la art. 3 lit. f) si g) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, situatii care nu sunt cuprinse si în textul de lege criticat. Or, potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din ordonanta de urgentă, persoanele care au dobândit această calitate beneficiază automat de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru aceasta fiind necesară doar întrunirea conditiilor pentru obtinerea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă.

Asa fiind, tratamentul diferentiat criticat de autorul exceptiei nu este cauzat de continutul restrâns al art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, ci de modul în care au fost aplicate prevederile de lege în a căror ipoteză se încadrează acesta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Măria Georgeta Tăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caras-Severin - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 886

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 87 si art. 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Emil Postoacă în Dosarul nr. 3.987/90/2007 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul exceptiei a depus la dosar înscrisuri prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.987/90/2007, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Exceptia a fost ridicată de Emil Postoacă cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 sunt în contradictie cu principiul de bază al acestei legi prevăzut în art. 7 alin. (1) si (2) si în art. 77, respectiv faptul că întreaga perioadă de cotizare trebuie să se regăsească în calculul dreptului la pensie. De asemenea, arată că, dacă art. 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 ar fi analizate în spiritul art. 89 din aceeasi lege, atunci, în cazul producerii unor erori în stabilirea drepturilor si în plata acestora, s-ar opera revizuirile si modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovati, fără nicio conditionare. Or, prin faptul că textele de lege amintite stabilesc unele conditionări, acestea devin neconstitutionale. în sfârsit, arată că, potrivit art. 131 alin. (1) din Constitutie, Ministerul Public reprezintă, în activitatea judiciară, interesele generale ale societătii si apără drepturile cetătenilor, iar art. 152 alin. (2) din acelasi act normativ fundamental prevede că nicio revizuire a Constitutiei nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertătilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. în acest sens, arată că textele de lege criticate nu se referă la activitatea Ministerului Public si nici la limitele revizuirii Constitutiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77, 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate, au următoarea redactare:

- Art. 77: „(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărtirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

(2) În situatia asiguratilor prevăzuti la art. 43 si 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

(3) În situatiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguratilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 si 5.

(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual si a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale.";

- Art. 87: „Decizia emisă în conditiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanta judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.";

-Art. 88: „Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă."

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 131 alin. (1), prin care se consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertătilor cetătenilor, în cadrul activitătii judiciare, cât si celor ale art. 152 alin. (2) referitor la limitele revizuirii Constitutiei.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele constitutionale invocate de autorul exceptiei, referitoare la rolul Ministerului Public si limitele revizuirii Constitutiei, nu au nicio legătură cu continutul reglementărilor supuse controlului de constitutionalitate care se referă la modalitatea de calcul al pensiei si posibilitatea de a contesta decizia de pensionare.

De altfel, motivarea autorului exceptiei este construită pe compararea unor articole din Legea nr. 19/2000 si nu explică modalitatea în care, potrivit opiniei autorului exceptiei, art. 77, 87 si 88 din Legea nr. 19/2000 ar aduce atingere dispozitiilor constituitionale invocate.

Pentru aceste argumente Curtea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 87 si art. 88 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Emil Postoacă în Dosarul nr. 3.987/90/2007 al Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 887

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brasov în Dosarul nr. 2.005/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.005/62/2008, Tribunalul Brasov - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brasov cu prilejul solutionării unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003, care interzic autoritătilor administratiei publice locale să stabilească taxe si impozite pentru terenurile si clădirile situate în parcurile industriale, sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 120 alin. (1) din Constitutie. Astfel, dispozitiile legale criticate reprezintă o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, prin imixtiunea vointei legiuitorului în politica fiscală a autoritătilor administratiei publice locale.

Tribunalul Brasov - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că principiul autonomiei locale nu implică totala independentă si competenta exclusivă a autoritătilor publice din unitătile administrativ-teritoriale, ci impune autoritătilor locale obligatia de a se supune reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul tării, respectiv dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale. în acest sens, invocă si dispozitiile art. 121 alin. (2) din Constitutie. Pe cale de consecintă, arată că autoritătile administratiei publice locale nu au totală independentă în privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale, asa cum reiese, de altfel, si din prevederile art. 139 alin. (2) din Constitutie. Această prevedere constitutională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitătile si veniturile pentru care consiliile locale sau judetene sunt competente să stabilească impozite si taxe locale. în acelasi sens, legea poate prevedea domeniile, activitătile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, arată că prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate nu contin norme contrare art. 120 alin. (1) din Constitutie, deoarece principiul autonomiei locale nu presupune o totală independentă a autoritătilor publice din unitătile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul tării, dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 250 alin. (1) pct. 9: „(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: [...]

9. clădirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.";

- Art. 257 lit. I): „Impozitul pe teren nu se datorează pentru: [...]

I) terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;".

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt contrare art. 120 alin. (1) din Constitutie referitor la principiul descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. I) si n), precum si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Desi obiectul exceptiei se referea la alte prevederi ale art. 250 si 257 din Codul fiscal, criticile de neconstitutionalitate erau asemănătoare celor din prezenta cauză, sustinându-se că textele de lege ce formau obiectul exceptiei de neconstitutionalitate erau contrare principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constitutie. Curtea a constatat prin decizia amintită că principiul autonomiei locale nu presupune totala independentă si competenta exclusivă a autoritătilor publice din unitătile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul tării, adoptate pentru protejarea intereselor nationale. în acest sens, a invocat art. 121 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Consiliile locale si primarii functionează, în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase".

Ca atare, Curtea a constatat că „autoritătile administratiei publice locale nu au totală independentă nici în privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constitutie, republicată, «impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, în limitele si în conditiile legii». Această prevedere constitutională obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitătile si veniturile pentru care consiliile locale sau judetene sunt competente să stabilească impozite si taxe locale. în acelasi sens, legea poate prevedea domeniile, activitătile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligatiei de plată a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul asezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicată".

În plus fată de aceste argumente, Curtea retine si faptul că Legea nr. 571/2003 prevede la art. 249 alin. (2) si art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în conformitate cu principiile constitutionale mentionate la art. 120, că impozitul si taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în România se datorează către bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că dispozitiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe si impozite constituie o exceptie de la regula instituită de către cele două texte de lege si se justifică prin importanta strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfintite la art. 135 alin. (2) lit. c) si d), si anume stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, precum si exploatarea resurselor naturale, în concordantă cu interesul national.

Având în vedere aceste considerente, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale, Curtea retine că sustinerea autorului exceptiei referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din Constitutie, prin textele legale criticate care prevăd scutiri la plata impozitului pe clădiri, este neîntemeiată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brasov în Dosarul nr. 2.005/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 895

din 10 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Radu Neacsu în Dosarul nr. 5.554/90/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, personal si asistat de avocatul Simona Mirea. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef referă asupra cauzei, arătând că partea Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 martie 2008, pronuntată în Dosarul

nr. 5.554/90/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia

civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Radu Neacsu cu ocazia solutionării recursurilor declarate împotriva Deciziei nr. 250/Adin 6 iunie 2007, pronuntată de Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constitutionale ale art. 61 si 124. în acest sens, arată că, potrivit sistemului de drept românesc, „hotărârile judecătoresti nu constituie izvor de drept, astfel încât în situatia mentinerii obligativitătii pentru instantele de judecată a dezlegărilor de drept realizate prin hotărârile pronuntate în recursuri în interesul legii se produce o încălcare gravă a atributelor legislative ale Parlamentului, singura autoritate de legiferare în stat". în aceste conditii, si „independenta judecătorilor este grav stirbită, acestia nemaiavând posibilitatea să-si exprime propria opinie cu privire la o problemă de drept, determinată de interpretarea unor dispozitii legale".

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece „nu se poate considera că deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în asemenea recursuri ar reprezenta o atributie care vizează domeniul legiferării sau care ar încălca independenta judecătorului".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorii exceptiei invocă prevederile constitutionale ale art. 61 privind rolul si structura Parlamentului si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, solutionând o critică de neconstitutionalitate similară, a statuat că aceasta este neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul tării. Pentru realizarea acestui scop Înalta Curte de Casatie si Justitie se pronuntă asupra chestiunilor de drept care au fost diferit solutionate de instantele judecătoresti. Potrivit aceluiasi text, dezlegarea dată de instanta supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instante.

Având ca obiect promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera că deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în asemenea recursuri ar reprezenta o atributie care vizează domeniul legiferării, situatie în care textul de lege amintit ar contraveni prevederilor art. 61 din Constitutie.

Prin textul de lege criticat de autorul exceptiei, legiuitorul, având în vedere pozitia Înaltei Curti de Casatie si Justitie în sistemul instantelor judecătoresti, precum si rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură civilă, a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text de lege, fără ca astfel instanta supremă să se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat.

De asemenea, organizarea judiciară are ca obiectiv de bază judecarea proceselor de către instante judecătoresti în mod impartial si independent de orice influente extranee în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 124, astfel încât sustinerile referitoare la încălcarea acestui text constitutional nu poate fi retinută.

Totodată, s-a constatat că institutia recursului în interesul legii conferă judecătorilor instantei supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferentele de interpretare si de aplicare a aceluiasi text de lege de către instantele inferioare. Asemenea solutii interpretative, constante si unitare, care nu privesc anumite părti si nici nu au efect asupra solutiilor anterior pronuntate, ce au intrat în puterea lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca „precedente judiciare", fiind considerate de literatura juridică „izvoare secundare de drept" sau „izvoare interpretative".

De altfel, Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 26 februarie 1998, s-a pronuntat asupra caracterului constitutional al deciziilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie date în interesul interpretării si aplicării unitare a legii de către instantele judecătoresti într-o cauză care privea reexaminarea practicii Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Radu Neacsu în Dosarul nr. 5.554/90/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 iulie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru publicarea acceptării amendamentelor nr. 3 si 4 la Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internationale (A.E.T.R.), inclusiv la anexele acestuia, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970

 

Având în vedere prevederile art. 21 din Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internationale (A.E.T.R.), încheiat la Geneva la 1 iulie 1970,

în temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 367/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se publică textul Amendamentului nr. 3 la Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internationale (A.E.T.R.), inclusiv la anexele acestuia, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 22 noiembrie 1994, amendament intrat în vigoare pentru România la data de 28 februarie 1995, prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Se publică textul Amendamentului nr. 4 la acordul mentionat la alin. (1), intrat în vigoare pentru România la data de 27 februarie 2004, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 2. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzasu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 4 iulie 2008.

Nr. 852.

 

ANEXA Nr. 1

 

AMENDAMENTUL Nr. 3

 

La articolul 10 „Aparatul de control", la sfârsitul paragrafului 1 litera a), se adaugă următoarea propozitie:

„Un aparat de control care, în ceea ce priveste constructia, instalarea, folosirea si testarea, corespunde cu dispozitiile Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 din 20 decembrie 1985, va trebui în continuare să fie în conformitate cu dispozitiile acestui articol."

Articolul 13 „Dispozitii tranzitorii" se amendează după cum urmează:

„Dispozitiile noului articol 10 «Aparatul de control» nu vor deveni obligatorii până la data de 24 aprilie 1995, pentru tările părti contractante la prezentul acord. înainte de această dată, dispozitiile vechiului articol 12 «Carnet individual de control» si vechiului articol 12 bis «Aparatul de control» rămân în continuare valabile."

ANEXA - APENDICELE 2, CAPITOLUL I

MARCA Sl FISA DE OMOLOGARE

I. Marca de omologare

Se amendează după cum urmează:

„1. Marca de omologare trebuie să fie compusă din:

- un dreptunghi, în interiorul căruia este situată litera «e», urmată de un număr distinctiv al tării care a acordat omologarea, conform celor convenite mai jos:

Germania - 1 România - 19

Franta - 2 Polonia - 20

Italia - 3 Portugalia 21

Olanda - 4 Federatia Rusă - 22

Suedia - 5 Grecia - 23

Belgia - 6 Irlanda - 24

Republica Cehă - 8 Croatia - 25

Spania - 9 Slovenia - 26

Iugoslavia - 10 Slovacia - 27

Regatul Unit - 11 Belarus - 28

Austria - 12 Estonia - 29

Luxemburg - 13 Republica Moldova- 30

Norvegia - 16 Bosnia - 31

si Hertegovina Danemarca - 18 Letonia - 32

Numerele subsecvente vor fi atribuite: (i) tărilor părti contractante la Acordul din 1958 referitor la adoptarea conditiilor uniforme de omologare si recunoastere reciprocă a omologării pentru echipamentele si subansamblurile

vehiculelor rutiere, numerele fiind identice cu cele atribuite statelor prin acord;

(ii) tărilor care nu sunt părti contractante la Acordul din 1958 - în ordinea cronologică a ratificării sau a aderării la prezentul acord; si

- un număr de omologare corespunzător numărului fisei de omologare stabilite pentru prototipul aparatului de control sau al foii de înregistrare, plasat oriunde în imediata apropiere a acestui dreptunghi.

nota: Pentru a asigura in viitor conformitatea dintre semnele conventionale din Acordul din 1958 si cele stabilite prin Acordul A.E.T.R, noilor părti contractante le va fi alocat acelasi număr în ambele acorduri.

2. Marca de omologare este pusă pe plăcuta semnalizatoare a fiecărui aparat si pe fiecare foaie de înregistrare. Marca de omologare trebuie să se păstreze lizibilă si să nu poată fi stearsă.

3. Dimensiunile mărcii de omologare desenate mai jos sunt exprimate în milimetri, aceste dimensiuni constituind minimele. Proportiile dintre dimensiuni trebuie mentinute.

 

MARCA DE OMOLOGARE

 

(1) Aceste cifre sunt date numai cu titlu de indicatie."

 

ANEXA Nr. 2

 

AMENDAMENTUL Nr. 4

 

Articolul 12 „Măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a acordului" se modifică si se înlocuieste cu următorul text:

 

„ARTICOLUL 12

Măsuri pentru a asigura punerea în aplicare a acordului

 

1. Fiecare parte contractantă va adopta măsurile ce se impun pentru a asigura respectarea dispozitiilor prezentului acord, în special printr-un nivel adecvat al controalelor în trafic si la sediile operatorilor de transport, ce va acoperi anual un procent reprezentativ al conducătorilor auto, al întreprinderilor si vehiculelor apartinând tuturor categoriilor de transport care intră sub incidenta prezentului acord.

a) Autoritătile competente ale părtilor contractante vor organiza controale astfel încât:

- să fie verificat minimum 1% din zilele lucrate pe perioada fiecărui an calendaristic de conducătorii auto ai vehiculelor care fac obiectul prezentului acord;

- din numărul total de zile lucrătoare verificate, cel putin 15% vor trebui să fie verificate în trafic si cel putin 25% la sediile operatorilor de transport.

b) Elementele controalelor în trafic vor include:


- perioadele zilnice de conducere, pauzele si perioadele de odihnă zilnice, iar în cazul unor neconcordante evidente, foile de înregistrare pentru zilele anterioare, care trebuie să fie la bordul vehiculului;

- ultima perioadă de odihnă săptămânală, dacă este cazul;

- functionarea corectă a aparatului de control.

Aceste controale vor fi aplicate fără discriminare vehiculelor si conducătorilor auto, rezidenti sau nerezidenti.

c) Elementele ce trebuie verificate în cadrul controalelor efectuate la sediile operatorilor de transport vor include, pe lângă cele verificate în trafic, în completare fată de prevederile art. 10 paragraful 3, următoarele:

- perioadele de odihnă săptămânală si perioadele de conducere intercalate între aceste perioade de odihnă;

- două limite săptămânale de conducere, în ore;

- compensările pentru reducerea perioadelor de odihnă zilnică si săptămânală, în conformitate cu art. 8, paragrafele 1 si 3;

- folosirea foilor de înregistrare si/sau organizarea perioadelor de conducere ale conducătorilor auto.

2. în cadrul asistentei mutuale, autoritătile competente ale părtilor contractante vor derula periodic un schimb de informatii disponibile privind:

- încălcările prevederilor prezentului acord comise de nerezidenti si orice sanctiuni aplicate pentru astfel de încălcări;

- sanctiunile aplicate de părtile contractante rezidentilor săi pentru astfel de încălcări comise pe teritoriul celorlalte părti contractante.

În cazul unor încălcări grave, aceste informatii vor include si sanctiunile aplicate.

3. În cazul în care constatările controlului în trafic aplicat unui conducător auto al unui vehicul înmatriculat pe teritoriul unei alte părti contractante furnizează motive temeinice pentru a presupune că ar exista încălcări ce au fost comise, dar care nu pot fi descoperite în timpul controlului din cauza lipsei de informatii, autoritătile competente ale părtilor contractante îsi vor acorda sprijin reciproc pentru clarificarea situatiei. în situatia în care partea contractantă competentă va efectua si un control la sediul operatorului de transport, rezultatele acestuia vor fi comunicate celeilalte părti implicate.

4. Părtile contractante vor coopera pentru organizarea controalelor comune în trafic.

5. Comisia Economică pentru Europa a Natiunilor Unite va emite un raport la fiecare 2 ani, privind aplicarea de către părtile contractante a paragrafului 1 din prezentul articol."

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Procedurii privind stingerea creantelor reprezentând impozite, taxe si alte venituri datorate bugetului de stat si/sau a creantelor reprezentând contributii sociale

administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor, aprobată prin Ordinul ministrului economiei

si finantelor nr. 486/2007

 

În temeiul dispozitiilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere dispozitiile art. 175 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si finantelor emite următorul ordin:

Art. I. - Procedura privind stingerea creantelor reprezentând impozite, taxe si alte venituri datorate bugetului de stat si/sau a creantelor reprezentând contributii sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor, aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 22 iunie 2007, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Punctul 1 se modifică si va avea următorul cuprins: „1. Creantele reprezentând impozite, taxe si alte venituri cuvenite bugetului de stat si/sau creantele reprezentând contributii sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, cu exceptia celor cu retinere la sursă si a accesoriilor aferente acestora, denumite în continuare creante fiscale, se pot stinge prin dare în plată."

2. La punctul 6, după litera d) se introduce o nouă literă, litera d1), cu următorul cuprins:

,,d1) mentiunea că în volumul creantelor prevăzute la lit. d) nu sunt cuprinse si creante cu retinere la sursă si accesoriile aferente acestora;".

3. La punctul 7, litera h) se abrogă.

4. La punctul 8 alineatul (2), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) solicitarea privind preluarea în administrare a imobilului respectiv, avizată de ordonatorul principal de credite ori, în cazul în care solicitantul bunurilor imobile este Agentia Natională de Administrare Fiscală sau o unitate fiscală teritorială subordonată acesteia, de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, însotită de un referat întocmit de institutia publică solicitantă, potrivit modelului din anexa nr. 1, în cazul în care aceasta a fost depusă la organul fiscal competent, inclusiv la


directia regională pentru accize si operatiuni vamale. In cazul în care solicitantul preluării în administrare a bunurilor imobile este un consiliu local, solicitarea va fi avizată de Ministerul Internelor si Reformei Administrative. Dacă în evidenta prevăzută la pct. 11 nu există o astfel de solicitare si aceasta nici nu a fost depusă la organul fiscal competent, debitorul are obligatia identificării solicitantului privind preluarea în administrare a imobilului, precum si a prezentării solicitării către directia generală a finantelor publice judeteană, respectiva municipiului Bucuresti, către Directia generală de administrare a marilor contribuabili ori Autoritatea Natională a Vămilor, după caz, în vederea înscrierii în evidentă;".

5. La punctul 9, teza a doua se abrogă.

6. Punctul 10 se modifică si va avea următorul cuprins: „10. în cazul în care solicitarea privind preluarea în

administrare a bunului imobil, împreună cu referatul întocmit de institutia publică solicitantă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, nu au fost depuse la organul fiscal competent ori au fost depuse de către debitor, potrivit pct. 8 alin. (2) lit. b), directia generală a finantelor publice judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, Directia generală de administrare a marilor contribuabili sau Autoritatea Natională a Vămilor, după caz, le va anexa la documentatia primită de la organul fiscal competent ori de la directia regională pentru accize si operatiuni vamale, după caz, si va întocmi un referat de oportunitate, conform modelului din anexa nr. 4, care va cuprinde elementele prevăzute la pct. 8 alin. (2) lit. e), precum si:

a) punctul de vedere asupra solicitării debitorului si propunerea privind aplicarea procedurii de dare în plată;

b) mentiunea că valoarea de inventar evidentiată în cererea debitorului este cea specificată în fisa mijlocului fix si în balanta analitică a mijloacelor fixe si este reevaluată în conformitate cu ultimele reglementări legale în vigoare;

c) eficienta preluării bunului imobil, determinată prin compararea creantelor fiscale stinse, la care se adaugă si cheltuielile de transformare si amenajare, cu cheltuielile necesare unei noi constructii sau achizitii ori cu cele aferente plătii de chirii, precum si sursa de acoperire suplimentară prevăzută pentru amenajarea spatiului, astfel cum au fost mentionate de către institutia publică solicitantă."

7. La punctul 15, după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

,,c1) existenta acordului Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse si/sau al Ministerului Sănătătii Publice, prevăzut la pct. 7 lit. g), în cazul în care debitorul solicită prin cerere stingerea prin dare în plată a contributiilor sociale care se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale si/sau la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, după caz;".

8. Punctul 18 se modifică si va avea următorul cuprins: „18. Deciziile emise potrivit pct. 16, 38, 45 si 50 se întocmesc

în 4 exemplare cu valoare de original si se comunică de către directia de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală debitorului si, prin directia generală a finantelor publice judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti ori prin Directia generală de administrare a marilor contribuabili sau Autoritatea Natională a Vămilor, după caz, organului fiscal competent, inclusiv directiei regionale vamale, si institutiei

publice solicitante. Un exemplar al deciziei se arhivează de către directia de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. în cazul în care bunurile imobile urmează a fi preluate în administrare de mai multe institutii publice solicitante, pentru fiecare dintre acestea se întocmeste si se comunică câte o decizie."

9. Punctul 22 se modifică si va avea următorul cuprins: „22. Procesul-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile se întocmeste, de regulă, în 3 exemplare cu valoare de original, dintre care un exemplar se înaintează debitorului, un alt exemplar se înaintează, prin directia generală a finantelor publice judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti ori prin Directia generală de administrare a marilor contribuabili sau Autoritatea Natională a Vămilor, după caz, împreună cu un exemplar al deciziei, solicitantului, pentru obtinerea bunului imobil în administrare, iar al treilea exemplar rămâne la organul fiscal competent, inclusiv la directia regională pentru accize si operatiuni vamale. în cazul în care bunurile imobile pentru care comisia din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor a decis trecerea în proprietatea publică a statului urmează a fi preluate în administrare de mai multe institutii publice solicitante, pentru fiecare dintre acestea se întocmeste câte un proces-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile."

10. Punctul 28 se modifică si va avea următorul cuprins: „28. Cu valoarea stabilită potrivit pct. 26 plus TVA, dacă este cazul, se sting cu prioritate TVA aferentă operatiunii de dare în plată, dacă operatiunea este taxabilă, si apoi, total sau partial, creantele fiscale pentru care s-a aprobat stingerea si accesoriile aferente acestora, inclusiv cheltuielile de executare, dacă este cazul, actualizate la data stingerii, respectiv la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunului imobil aprobat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare."

11. La punctul 52, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) membrii adunării creditorilor au fost de acord, fie ca o măsură în cadrul planului de reorganizare judiciară, fie ca o modalitate de atribuire a unui bun în contul creantei în cadrul lichidării, cu trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile libere de sarcini în contul creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală, înscrise în tabloul creditorilor;".

12. La punctul 53, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) procesul-verbal al sedintei adunării creditorilor, prin care majoritatea absolută a membrilor adunării creditorilor, în conditiile prevederilor art. 100 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, au fost de acord cu darea în plată;".

Art. II. - Anexele nr. 2-5 la procedură se înlocuiesc cu anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - în tot cuprinsul Procedurii privind stingerea creantelor reprezentând impozite, taxe si alte venituri datorate bugetului de stat si/sau a creantelor reprezentând contributii sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorilor, aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, următoarele articole din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si următoarea sintagmă se înlocuiesc astfel:

a) art. 143 cu art. 147;

b) art. 163 alin. (1) cu art. 167 alin. (1); c)art. 17V cu art. 175;

d) art. 179 alin. (2) cu art. 209 alin. (2);

e) directia regională vamală cu directia regională pentru accize si operatiuni vamale.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 11 iulie 2008.

Nr. 2.142.

 

ANEXA Nr. 1 (Anexa nr. 2

la procedură)

 

ANTETUL PERSOANEI JURIDICE DEBITOARE

Nr. de înregistrare/data

 

Către

Administratia Finantelor Publice ................................................................../Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului......................................................./Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru

Accize si Operatiuni Vamale.................................................................

Subscrisa.............................................................................................................. (denumirea persoanei juridice debitoare), reprezentată legal prin........................, cu sediul în localitatea..............................................., str..............................................nr........Judetul............................................, cod de înregistrare fiscală.............................................., înregistrată la oficiul registrului comertului sub nr.........................................,

vă rugăm a aproba cererea de stingere a unor creante fiscale prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a...................................................

Structura capitalului social/a asociatilor/a actionariatului este următoarea:.........................................................................

Volumul si natura creantelor fiscale:

La data de......................................... (denumirea persoanei juridice debitoare) obligatiile fiscale ale................................................................................................... sunt în sumă totală de.......................lei (debite principale.............................lei si accesorii....................................lei), din care:

1. bugetul de stat, total.............................lei, din care debite principale...............................lei, accesorii................lei;

2. bugetul asigurărilor sociale de stat, total................lei, din care debite principale................lei, accesorii................lei;

3. bugetul asigurărilor pentru somaj, total..................lei, din care debite principale................lei, accesorii................lei;

4. bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale, total ..................................lei, din care debite principale.....................lei, accesorii......................lei;

5. bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, total .........................................lei, din care debite principale...............................lei, accesorii..........................lei.

Mentionez că în obligatiile fiscale de la pct. 1, 2, 3, 4 si 5 nu sunt cuprinse si obligatii fiscale cu retinere la sursă si accesorii aferente acestora.

Pentru stingerea creantelor bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetului asigurărilor pentru somaj/bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale prin dare în plată, Ministerul Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse si-a dat acordul

prin Adresa nr. /data......................................, iar pentru stingerea creantelor bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate prin dare în plată, Ministerul Sănătătii Publice a fost de acord prin Adresa nr. /data.....................................................

Pentru realizarea creantelor fiscale mentionate mai sus, Administratia Finantelor Publice............................................./Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului .............................................., Directia generală de administrare a marilor

contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale...........................................a început executarea silită în temeiul titlurilor executorii....................................

Bunurile imobile pentru care solicităm trecerea în proprietatea publică a statului sunt următoarele:

1. denumirea......................., situat în localitatea.............., str.....................nr. ..., judetul..............., scurtă descriere a imobilului..........................., valoarea de inventar................, valoarea de evaluare.........................;

2. denumirea......................., situat în localitatea.............., str.....................nr. ..., judetul..............., scurtă descriere a imobilului..........................., valoarea de inventar................, valoarea de evaluare.........................;

3. denumirea......................., situat în localitatea.............., str.....................nr. ..., judetul..............., scurtă descriere a imobilului..........................., valoarea de inventar................, valoarea de evaluare.........................;

4. denumirea......................., situat în localitatea.............., str.....................nr. ..., judetul..............., scurtă descriere a imobilului..........................., valoarea de inventar................, valoarea de evaluare...........................


în sustinerea dreptului de proprietate al................................................................................................................................ (denumirea persoanei juridice debitoare) asupra bunurilor imobile care fac obiectul prezentei cereri, anexăm următoarele acte:...................................................................

Mentionăm că suntem de acord cu pretul de evaluare al bunurilor imobile stabilit prin servicii prestate de organe sau de persoane specializate, în conformitate cu prevederile art. 147 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Valoarea de inventar evidentiată în contabilitate, conform fisei mijlocului fix si balantei analitice a mijloacelor fixe, a bunurilor imobile precizate mai sus este de.............................si este reevaluată în conformitate cu ultimele reglementări legale în vigoare.

Mentionăm că operatiunea de transfer al dreptului de proprietate al bunului imobil prin dare în plată este operatiune taxabilă/scutită, conform art......din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Am luat cunostintă de prevederile legale cuprinse în anexa la Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, în sensul că stingerea creantei fiscale se va face cu valoarea determinată potrivit pct. 26, si suntem de acord cu aceasta (Acordul nr.................................din data de...................................).

Precizăm că bunurile imobile care fac obiectul prezentei cereri sunt proprietatea..........................................., nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini, nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietătii sau al altor litigii, nu sunt aduse ca aport în cadrul unei asocieri în participatiune, aport la capitalul social al unei societăti comerciale si/sau nu sunt închiriate si că pe numele.................................................................................................................................. (denumirea persoanei juridice debitoare) nu există cereri si nu a fost deschisă procedura insolventei, în care sens anexăm următoarele documente doveditoare:.....................

Subsemnatul............................................................................................................................................... (denumirea persoanei juridice debitoare), prin reprezentantul său legal...................................................., este de acord cu compensarea diferentei, potrivit legii, în cazul în care valoarea bunului imobil/bunurilor imobile care fac obiectul prezentei cereri, determinată potrivit pct. 1 si 26 din anexa la Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, este mai mare decât creanta fiscală, inclusiv, dacă este cazul, cheltuielile de executare, pentru care solicităm stingerea prin dare în plată.

Alte precizări.........................................................................................................................................................................

Subsemnatul,.................................................................................................................................................... (numele, prenumele si functia reprezentantului legal al persoanei juridice debitoare), declar pe propria răspundere, sub sanctiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal, exactitatea si caracterul complet al mentiunilor făcute în declaratiile pe propria răspundere anexate la prezenta cerere.

 

Reprezentantul legal al persoanei juridice,

...................................

(numele si prenumele)

Semnătura L.S.

 

ANEXA Nr. 2 (Anexa nr. 3

la procedură)

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR

DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI...........................................

DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI

ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A............................................................................

DIRECTIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI

DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE Sl OPERATIUNI VAMALE.....................................

Nr............../data.................

 

Către

Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului.......................

Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti Directia generală de administrare a marilor contribuabili Autoritatea Natională a Vămilor

Prin cererea depusă de......................................................................................................................................................(denumirea persoanei juridice debitoare), reprezentată legal prin ........................................, cu sediul în localitatea..............., str................nr. ..., judetul .........., cod de înregistrare fiscală............., înregistrată la oficiul registrului comertului sub nr..................., înregistrată la Administratia Finantelor  Publice.............................../Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului............................./Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti/Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale......................sub nr........din data de................., se solicită stingerea unor creante fiscale prin trecerea în

proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorului.

Structura capitalului social/a asociatilor/a actionariatului debitorului este următoarea:..............................................................

Volumul si natura creantelor fiscale:

Obligatiile fiscale actualizate la data de.................ale.......................................................................................................... (denumirea persoanei juridice debitoare) sunt în sumă totală de.............................lei (debite principale.............................lei + accesorii...............................lei + cheltuieli de executare..............................lei), din care:

1. bugetul de stat, total..................................lei, din care debite principale.....................lei, accesorii........................lei;

2. bugetul asigurărilor sociale de stat, total................................................lei, din care debite principale............................lei, accesorii....................................lei;

3. bugetul asigurărilor pentru somaj, total..................................................lei, din care debite principale............................lei, accesorii....................................lei;

4. bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale, total..................................................lei, din care debite principale....................................lei, accesorii....................................lei;

5. bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, total ............................................lei, din care debite principale................................................lei, accesorii...................................lei;

6. cheltuieli de executare..............................................................lei.

În obligatiile fiscale de la pct. 1, 2, 3, 4 si 5 nu sunt cuprinse si obligatii fiscale cu retinere la sursă si accesorii aferente acestora.

Pentru stingerea creantelor bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetului asigurărilor pentru somaj/bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale prin dare în plată, Ministerul Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse si-a dat acordul prin Adresa nr...........................din data de..............................., iar pentru stingerea creantelor bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate prin dare în plată, Ministerul Sănătătii Publice a fost de acord prin Adresa nr..........................din

data de.................................................

Pentru realizarea creantelor fiscale mentionate mai sus, Administratia Finantelor Publice.................................................../Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului ..................................................../Directia Generală a Finantelor Publice a

Municipiului Bucuresti/Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale..................................................a început executarea silită în temeiul titlurilor executorii nr...............................din data de......................................., prin comunicarea somatiilor nr..............................din data de............................, si a aplicat sechestrul asupra bunurilor imobile nr............................din data de............................, anexate în copie certificată.

Bunurile imobile pentru care.................................................................................................................................................. (denumirea persoanei juridice debitoare) solicită trecerea în proprietatea publică a statului prin dare în plată sunt următoarele:

1. denumirea.................., situat în localitatea.................., str.........................nr.....Judetul.................., scurtă descriere a imobilului................, valoarea de inventar................., valoarea de evaluare......................;

2. denumirea..................., situat în localitatea................., str.........................nr.....Judetul.................., scurtă descriere a imobilului................, valoarea de inventar................., valoarea de evaluare......................;

3. denumirea..................., situat în localitatea.................., str.........................nr.....Judetul.................., scurtă descriere a imobilului................, valoarea de inventar................., valoarea de evaluare......................;

4. denumirea....................., situat în localitatea................., str.........................nr.....Judetul.................., scurtă descriere a imobilului................, valoarea de inventar................., valoarea de evaluare.......................

În sustinerea dreptului de proprietate (denumirea persoanei juridice debitoare) asupra bunurilor imobile care fac obiectul cererii debitorului, acesta a anexat următoarele acte:....................................................

Mentionăm că cererea si documentatia în sustinerea acesteia cuprind toate datele si documentele prevăzute în anexa nr. 1 la procedura aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007.

Valoarea de inventar evidentiată în contabilitate a bunurilor imobile care fac obiectul cererii de dare în plată, mentionată de debitor în cerere, este de..................................si este cea din fisa mijlocului fix si din balanta analitică a mijloacelor fixe si este

reevaluată în conformitate cu ultimele reglementări legale în vigoare.

Valoarea de evaluare a bunurilor imobile, stabilită prin raportul de evaluare anexat, întocmit de......................................, este în sumă de........................................, fără TVA.

Operatiunea de transfer al proprietătii bunului imobil prin dare în plată este operatiune taxabilă/scutită din punct de vedere al TVA, conform art.....din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Eficienta modalitătii de stingere a creantelor fiscale prin dare în plată fată de alte modalităti de realizare a creantelor fiscale, inclusiv valorificarea în cadrul procedurii de executare silită.................................................................................................. (denumirea institutiei publice solicitante) cu avizul ordonatorului principal de credite al acesteia, prin Adresa nr......................................din data de...................................., însotită de Referatul nr...................................din data de......................................, întocmit de institutia publică solicitantă conform anexei nr. 1 la procedura aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, anexate, în vederea utilizării lor ca spatii  destinate ................................................................................................................................

Alte precizări..........................................................................................................................................................................

Propunerile privind aplicarea procedurii de dare în plată Administratia Finantelor Publice a............................................................/ Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului .........................../ Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti/Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale ......................................... propune stingerea creantelor bugetului de stat/bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetului asigurărilor pentru somaj/bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale/bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate prin dare în plată, în limita sumei de.....................lei, stabilită potrivit pct. 1 si 26 din anexa la Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, de comun acord cu debitorul.........................(Acordul nr.......din data de....................).

 

Conducătorul organului fiscal,

........................................

(numele si prenumele)

L.s.

ANEXA Nr. 3 (Anexa nr. 4

la procedură)

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR

DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI.......................

DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI DIRECTIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI AUTORITATEA NATIONALĂ AVĂMILOR

Nr................./data..................

 

Către: Ministerul Economiei si Finantelor

 

Prin cererea depusă de............................................................................................................................................(denumirea persoanei juridice debitoare), reprezentată legal prin ........................................, cu sediul în localitatea..............., str................nr....., judetul........., cod de înregistrare fiscală........................., înregistrată la oficiul registrului comertului sub nr.................., înregistrată la Administratia Finantelor Publice............................./Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului ............................/Directia Generală a

Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti/Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale.................................................sub nr........din data de..............., se solicită stingerea unor creante fiscale prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile proprietate a debitorului.

Structura capitalului social/a asociatilor/a actionariatului debitorului este următoarea:.............................................................

Volumul si natura creantelor fiscale:

Obligatiile fiscale actualizate la data de.......................ale................................................................................................. (denumirea persoanei juridice debitoare) sunt în sumă totală de........................lei (debite principale....................lei + accesorii....................lei + cheltuieli de executare ........................lei), din care:

1. bugetul de stat, total...........................lei, din care debite principale...............................lei, accesorii......................lei;

2. bugetul asigurărilor sociale de stat, total...............lei, din care debite principale...............lei, accesorii.....................lei;

3. bugetul asigurărilor pentru somaj, total.................lei, din care debite principale...............lei, accesorii.....................lei;

4. bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale, total ................................. lei, din care debite principale................lei, accesorii....................lei;

5. bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate total..................................lei, din care debite principale .....................lei, accesorii.....................lei;

6. cheltuieli de executare..........................lei.

În obligatiile fiscale de la pct. 1, 2, 3, 4 si 5 nu sunt cuprinse si obligatii fiscale cu retinere la sursă si accesorii aferente acestora.

Pentru stingerea creantelor bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetului asigurărilor pentru somaj/bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale prin dare în plată, Ministerul Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse si-a dat acordul

prin Adresa nr........................din data de......................, iar pentru stingerea creantelor bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate prin dare în plată, Ministerul Sănătătii Publice a fost de acord prin Adresa nr.................din data de.............


Pentru realizarea creantelor fiscale mentionate mai sus, Administratia Finantelor Publice .........................../Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului......................../Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti/Directia

generală de administrare a marilor contribuabili/Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale.....................a început executarea silită în temeiul titlurilor executorii nr......................din data de.............., prin comunicarea somatiilor nr.......................

din data de..................................., si a aplicat sechestrul asupra bunurilor imobile nr.............................din data de.............

Bunurile imobile pentru care...................................................................................................................................................... (denumirea persoanei juridice debitoare) solicită trecerea în proprietatea publică a statului prin dare în plată sunt următoarele:

1. denumirea......................., situat în localitatea..............., str.................nr......., judetul................, scurtă descriere a imobilului...................., valoarea de inventar........................, valoarea de evaluare............................;

2. denumirea......................., situat în localitatea..............., str.................nr......., judetul................, scurtă descriere a imobilului...................., valoarea de inventar........................, valoarea de evaluare............................;

3. denumirea......................., situat în localitatea..............., str.................nr......., judetul................, scurtă descriere a imobilului...................., valoarea de inventar........................, valoarea de evaluare............................;

4. denumirea......................., situat în localitatea..............., str.................nr......., judetul................, scurtă descriere a imobilului...................., valoarea de inventar........................, valoarea de evaluare.............................

În sustinerea dreptului de proprietate..................................................................................................................................... (denumirea persoanei juridice debitoare) asupra bunurilor imobile care fac obiectul cererii debitorului, acesta a anexat următoarele acte:...................................................

Mentionăm că cererea si documentatia în sustinerea acesteia cuprind toate datele si documentele prevăzute în anexa nr. 1 la procedura aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007.

Valoarea de inventar evidentiată în contabilitate a bunurilor imobile care fac obiectul cererii de dare în plată, mentionată de debitor în cerere, este de...........................si este cea din fisa mijlocului fix si din balanta analitică a mijloacelor fixe si este

reevaluată în conformitate cu ultimele reglementări legale în vigoare.

Valoarea de evaluare a bunurilor imobile stabilită prin raportul de evaluare, întocmit de..................., este în sumă de .................., fără TVA.

Operatiunea de transfer al proprietătii bunului imobil prin dare în plată este operatiune taxabilă/scutită din punct de vedere al TVA, conform art......din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

Eficienta modalitătii de stingere a creantelor fiscale prin dare în plată fată de alte modalităti de realizare a creantelor fiscale, inclusiv valorificarea în cadrul procedurii de executare silită..................................................................................................

Bunurile imobile care fac obiectul cererii debitorului ...................sunt solicitate a fi preluate în administrare de către (denumirea institutiei publice solicitante) cu avizul ordonatorului principal de credite al acesteia, prin Adresa nr.......................din data de.................., însotită de Referatul nr....................din data de..............................., întocmit de institutia publică solicitantă conform anexei nr. 1 la procedura aprobată prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007, anexate, în vederea utilizării lor ca spatii destinate

Eficienta preluării bunului imobil este determinată prin compararea creantelor fiscale stinse, la care se adaugă si cheltuielile de transformare si amenajare, cu cheltuielile necesare unei noi constructii sau achizitii ori cu cele aferente plătii de chirii. Se va mentiona, de asemenea, si sursa de acoperire suplimentară prevăzută pentru amenajarea spatiului.

Alte precizări........................................................................................................................................................................

Propunerile privind aplicarea procedurii de dare în plată......................................................................................................

Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului......................../Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti/Directia generală de administrare a marilor contribuabili/Autoritatea Natională a Vămilor propune stingerea creantelor bugetului de stat/bugetului asigurărilor sociale de stat/bugetului asigurărilor pentru somaj/bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale/bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate prin dare în plată, în limita sumei de........................................lei, stabilită potrivit pct. 1 si 26 din anexa la Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 486/2007.

Conducătorul unitătii fiscale,

.................................

(numele si prenumele)

L.S.

Vizat

Serviciul juridic

 


ANEXA Nr. 4 (Anexa nr. 5

la procedură)

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului............................./

Directia Regională pentru Accize si Operatiuni Vamale....................../

Administratia Finantelor Publice................................, str...................

nr..............., localitatea......................................

Dosar de executare nr........................./..............

Nr.............................din....................................

 

PROCES-VERBAL pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile

 

încheiat astăzi,........................luna..................anul.......,în temeiul art. 175 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare Pentru stingerea creantelor fiscale1) fată de debitorul (persoană juridică)2)..............................din localitatea................., str...........................nr......, cod de identificare fiscală3)......................, astfel cum au fost specificate în evidenta pe plătitori/titlurile executorii4) ............................, emise de ..................., în sumă totală de ..................... lei, din care rămase de recuperat5):

Întrucât debitorul nu a plătit la termenele stabilite obligatiile fiscale prevăzute mai sus, la cererea acestuia se efectuează trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile6).

a) Date privind identificarea bunurilor imobile (clădire si/sau teren):

b) Descriere sumară:.

c) Documente care atestă dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile:

d) Valoarea bunului imobil pentru care s-a decis trecerea în proprietatea publică a statului este de.............................lei, plus TVA în sumă de.......................lei, după caz.

e) Pretul bunului imobil acceptat de debitor (inclusiv TVA):...............lei.

f) Suma totală a obligatiilor fiscale:....................lei, din care:

-.......................lei, reprezentând TVA colectată, aferentă operatiunii de transfer al proprietătii bunului imobil prin dare în plată, în conformitate cu art. 126 alin. (1), art. 141 alin. (2) lit. f) si alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;

-........................lei, reprezentând obligatii fiscale actualizate pentru care se solicită stingerea prin dare în plată.

g) Diferenta, din care:

- obligatii fiscale rămase de recuperat [f)-e)]....................lei;

- suma rămasă în plus, care urmează a fi regularizată conform dispozitiilor legale în vigoare [e)-f)]:......................lei.

Documentele din care rezultă că bunurile imobile sunt libere de orice sarcini (din evidentele biroului de carte funciară):

Prezentul proces-verbal s-a încheiat în baza Deciziei nr.......din data de....................a comisiei din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, în......exemplare.

 

Conform art. 155 si 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, debitorul are obligatia să emită factura si să evidentieze în evidenta proprie operatiunea de livrare a bunului imobil, inclusiv TVA colectată aferentă.

 


1) Impozite, taxe, contributii sociale, amenzi si alte sume, precum si accesoriile acestora, gestionate si administrate de Ministerul Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale, cu exceptia creantelor fiscale cu retinere la sursă si a accesoriilor aferente acestora.

2) Nume, prenume/denumire.

3) Se va completa: codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

4) În cazul în care s-au emis mai multe titluri executorii, se vor indica pentru toate numărul si data emiterii.

5) Se înscriu sumele rămase de recuperat pe tipuri de impozite, taxe, contributii sociale, amenzi si alte sume, precum si accesoriile acestora, gestionate si administrate de Ministerul Economiei si Finantelor - Agentia Natională de Administrare Fiscală si unitătile sale teritoriale, inclusiv cheltuielile de executare, actualizate.

6) În cazul în care bunurile imobile sunt sechestrate, se va indica Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr...................din..................... întocmit de.................................., care se va anexa la prezentul proces-verbal.

 


TVA colectată pentru livrarea bunului imobil prin trecerea acestuia în proprietatea publică a statului se evidentiază la rândul de regularizări din decontul de TVA prevăzut la art. 1562 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, cu semnul minus, pe baza acestui proces-verbal.

În conformitate cu prevederile art. 175 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prezentul proces-verbal constituie titlu de proprietate.

împotriva prezentului înscris cel interesat poate introduce contestatie la instanta judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostintă, în conformitate cu prevederile art. 172 si 173 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.

 

Conducătorul organului fiscal,

......................................

(semnătura)

Debitor,

......................................

(semnătura)

 

L.S.

.................................

.................................

Executor fiscal,

Nume...................................

Prenume..............................

Semnătura............................

 

MEF-ANAF cod 14.13.37.99

 

1. Denumire: Proces-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile

2. Cod: 14.13.37.99

3. Format: A4/t2

4. Caracteristici de tipărire: se tipăreste pe ambele fete, în blocuri de 150 de file.

5. Se difuzează: gratuit.

6. Se utilizează: în baza art. 175 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

7. Se întocmeste, de regulă, în 3 exemplare de organul fiscal. în cazul în care bunurile imobile pentru care comisia din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor a decis trecerea în proprietatea publică a statului urmează a fi preluate în administrare de mai multe institutii publice solicitante, pentru fiecare dintre acestea se întocmeste câte un proces-verbal de trecere în proprietatea publică a statului.

8. Circulă: - un exemplar la debitor;

- câte un exemplar la institutia publică solicitantă.

9. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal/de executare.

           

RECTIFICĂRI

 

În anexa la Legea nr. 239/2002 privind înfiintarea Universitătii „Titu Maiorescu" din Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 aprilie 2002, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- la rubrica „A.2. Clădiri" de la pct. I „Bunuri imobile", în loc de: „Municipiul Bucuresti, calea Văcăresti nr. 187, sectorul 4" se va citi: „Municipiul Bucuresti, calea Văcăresti nr. 189, sectorul 4".