MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 446         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 13 iunie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 473 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 487 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006

 

Decizia nr. 489 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 491 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 493 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 510 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii

 

Decizia nr. 512 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 542 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 473

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Dumitra Iordan, Constantin Iordan, Mihail Alexandru Iordan si Georgiana Iordan în Dosarul nr. 4.384/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Ion Manu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă depune note scrise si solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 23 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.384/300/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Dumitra Iordan, Constantin Iordan, Mihail Alexandru Iordan si Georgiana Iordan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 sunt discriminatorii, întrucât stabilesc o situatie defavorabilă pentru proprietarii care au cumpărat locuinte în baza Legii nr. 112/1995 si ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arătă că textul de lege criticat garantează proprietarului recunoscut de justitie posibilitatea valorificării atributelor dreptului său, pe de o parte, si oferă cumpărătorului locuintei o protectie împotriva unor eventuale abuzuri, cu asigurarea dreptului la o locuintă pe durata unei perioade rezonabile.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut: „În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, si desfiintate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justitie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 si care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani.”

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 742 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a statuat că exceptia este neîntemeiată, întrucât nu se poate retine o încălcare a principiului egalitătii în fata legii, deoarece situatiile juridice diferite impun reglementări legale diferite.

Prin stabilirea continutului si limitelor dreptului de proprietate potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul a tinut seama nu numai de interesele proprietarilor recunoscuti prin hotărâri judecătoresti, ci si de interesele persoanelor care au cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995, realizând astfel un echilibru între cele două categorii de persoane. În acest sens, legiuitorul a statuat că dreptul de a cere încheierea unui contract de închiriere este, în acest caz, un drept personal recunoscut numai titularilor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 si ulterior anulate. În acest fel, i se oferă cumpărătorului locuintei o protectie împotriva unor eventuale abuzuri, cu asigurarea dreptului la o locuintă pe durata unei perioade rezonabile, iar proprietarului i se recunoaste dreptul său de proprietate, în limitele determinate de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntată în prealabil îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Dumitra Iordan, Constantin Iordan, Mihail Alexandru Iordan si Georgiana Iordan în Dosarul nr. 4.384/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 487

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „G. H. M. Tox Insect” - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 3.891/30/2007 al Tribunalului Timis -

Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul Grigore Dobos, avocat membru al Baroului Timis, cu delegatie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul apărătorului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, sustinând, în esentă, că textul de lege criticat este contrar principiului liberei concurente.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că nu sunt încălcate prevederile art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie. În acest sens, arată că legiuitorul nu a nominalizat un anumit agent economic căruia să îi acorde exclusivitatea exercitării activitătii vizate de textul criticat, ci a stabilit conditiile în care, în urma unei licitatii, un agent economic oarecare va căpăta dreptul de a desfăsura acea activitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.891/30/2007, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „G. H. M. Tox Insect” -S.R.L. din Timisoara într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui contract de delegare de gestiune.

În motivarea exceptiei, se sustine că activitatea de dezinsectie si deratizare, care face parte din serviciul de salubrizare a localitătilor, „nu poate fi desfăsurată în viitor decât în conditiile Legii nr. 101/2006, de către operatori specializati - autorizati - licentiati de către A.N.R.S.P.C.” Se sustine că acordarea unui anumit operator a unui drept de exclusivitate în ce priveste desfăsurarea activitătii de salubrizare este contrară principiului constitutional potrivit căruia economia României este o economie de piată bazată pe libera initiativă si concurentă.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios

administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât nu contravine prevederilor din Constitutie invocate. În acest sens, precizează că articolul criticat nu îngrădeste dreptul fiecărui operator care detine licenta corespunzătoare de a participa la licitatii publice privind delegarea serviciului public de salubrizare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege ce formează obiect al acesteia nu îngrădeste dreptul fiecărui operator care detine licenta corespunzătoare de a participa la licitatiile publice privind delegarea serviciilor publice de salubrizare.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional, arătând că este atributul legiuitorului de a reglementa modalitatea de obtinere de către operatori ai serviciului public de salubrizare a dreptului de a avea exclusivitate pentru toti utilizatorii din raza unitătii  administrativteritoriale sau a sectorului municipiului Bucuresti, pentru care au hotărâre de dare în administrare sau contract de delegare a gestiunii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, astfel cum a fost modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 1 octombrie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 19 alin. (2) lit. e): „(2) Operatorii, în conformitate cu prevederile legale, au dreptul la: [...]

e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pentru toti utilizatorii din raza unitătii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucuresti pentru care are hotărâre de dare în administrare sau contract de delegare a gestiunii.”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la caracterul de economie de piată al economiei României si la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, desi invocă, în motivarea criticii, prevederile art. 135 alin. (2) din Constitutie, în realitate îsi axează argumentatia exceptiei pe coroborarea unor texte legale cuprinse în diverse acte normative, precum Regulamentul privind acordarea licentelor si autorizatiilor serviciilor publice de gospodărie comunală, conditiile de suspendare, de retragere sau de modificare a acestora sau Ordonanta Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitătilor, în prezent abrogată. Or, Curtea Constitutională exercită controlul de constitutionalitate a legilor si ordonantelor ori al unor dispozitii din acestea numai prin examinarea compatibilitătii acestora cu principiile sau prevederile Legii fundamentale, iar nu prin compararea si coroborarea altor texte de lege. De aceea, problema ridicată de autorul exceptiei excedează competentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localitătilor nr. 101/2006, exceptie ridicată de Societatea Comercială „G. H. M. Tox Insect” -S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 3.891/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 489

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 337 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Stegaru în Dosarul nr. 10.360/99/2005 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă partea Laura Vasilica Avătăjitei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, făcând trimitere la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 10.360/99/2005, Curtea de Apel Iasi – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 337 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Stegaru în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea apelului împotriva unei sentinte penale pronuntate de Tribunalul Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedură penală, prin faptul că nu permit instantei să extindă, din oficiu, procesul penal cu privire la alte persoane, încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iasi - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere în acest sens la jurisprudenta Curtii, si anume la deciziile nr. 257/2004 si nr. 530/2006.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedură penală sunt constitutionale, invocând în acest sens Decizia nr. 484/2007 a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedură penală, având în vedere că art. 337 alin. (2) a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 317: „Judecata se mărgineste la fapta si la persoana arătată în actul de sesizare a instantei, iar în caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se referă extinderea.”;

- Art. 337: „În cursul judecătii, când se descoperă date cu privire la participarea si a unei alte persoane la săvârsirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.

Dispozitiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedură penală, prin raportare la o serie de texte din Constitutie invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 762 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, retinând că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordantă cu dispozitiile art. 131 alin. (1) din Constitutie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia, „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor”. Corespunzător acestor atributii constitutionale, Ministerul Public este singurul îndreptătit să ceară extinderea procesului penal, asa cum este singurul care întocmeste actul de acuzare. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justitie si nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16

alin. (1), deoarece se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Mai mult, prin Decizia nr. 484 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 28 iunie 2007, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, a retinut că în situatia în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a procesului penal partea interesată poate sesiza organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 „Modurile de sesizare”, respectiv art. 279 „Organele cărora li se adresează plângerea” din Codul de procedură penală. Se asigură, astfel, accesul liber la justitie si, în mod corespunzător, toate garantiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare si al îndeplinirii exigentelor privind înfăptuirea justitiei.

Aceeasi solutie de respingere a criticii de neconstitutionalitate a pronuntat Curtea, pentru considerentele de mai sus, si atunci când, alături de dispozitiile art. 337 din Codul de procedură penală, au fost supuse controlului de constitutionalitate si prevederile art. 317 din Codul de procedură penală. În acest sens sunt Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, si Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, atât considerentele, cât si solutia din deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si art. 337 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Gheorghe Stegaru în Dosarul nr. 10.360/99/2005 al Curtii de Apel Iasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 491

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vlăsia” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Primăria Orasului Stefănesti, doamna Georgeta Ion, secretar al primăriei, cu delegatie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului părtii prezente. Acesta solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate reprezintă o garantie a realizării unui proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.846/280/2006, Curtea de Apel Pitesti – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Vlăsia” - S.R.L. din Pitesti într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva sentintei prin care Tribunalul Arges – Sectia civilă a respins ca inadmisibilă exceptia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

În motivarea exceptiei se sustine că solutionarea exceptiei de nelegalitate printr-o procedură de urgentă, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate asigura părtii care a ridicat exceptia de nelegalitate dreptul la un proces echitabil si restrânge dreptul la apărare, întrucât instanta nu va putea admite, în sustinerea exceptiei, decât proba cu înscrisuri si, eventual, interogatoriul, iar nu si alte probe, cum ar fi cea cu expertiza tehnică de specialitate. Se arată că posibilitatea, prevăzută de art. 4 alin. (3) din aceeasi lege, de a ataca doar cu recurs hotărârea primei instante este contrară dreptului la un proces echitabil, privând partea interesată de calea de atac a apelului. De asemenea, se sustine că termenul în care poate fi introdus recursul, 5 zile de la comunicarea hotărârii, este prea scurt, astfel că părtile nu au posibilitatea „să motiveze temeinic recursul si să dezvolte suficient motivele pe care se bazează acesta”.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că procedura de urgentă „este de natură a asigura solutionarea mai rapidă a proceselor tocmai în respectarea dreptului la un proces echitabil pentru părtile implicate si pentru asigurarea unei stabilităti a raporturilor juridice generate de actul administrativ contestat”. Mai arată că „respectarea dreptului la un proces echitabil nu este legată de crearea mai multor grade de jurisdictie în solutionarea unei cauze”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată, iar textele de lege ce formează obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate „îsi propun reglementarea unor aspecte ale procedurii judiciare specifice contenciosului administrativ”, fără să nesocotească prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (2) si (3): „(2) Instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedura de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor si a emitentului. În cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgentă si cu precădere.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si art. 24 care garantează dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate reglementează regulile procedurale aplicabile solutionării de către instanta de contencios administrativ a exceptiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual. Nu poate fi retinută critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate potrivit căreia prin solutionarea exceptiei de nelegalitate conform unei proceduri de urgentă ar fi nesocotite regulile procesului echitabil.

Urgenta cu care aceasta trebuie solutionată este explicabilă, având în vedere faptul că exceptia de nelegalitate reprezintă un incident procedural survenit în cursul unui proces, ca urmare a contestării de către partea interesată a legalitătii unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care depinde solutionarea pe fond a litigiului. Or, tocmai pentru a asigura respectarea cerintei solutionării într-un termen rezonabil a procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanta de contencios administrativ trebuie să se pronunte cu celeritate asupra legalitătii actului administrativ contestat. Cu respectarea acestei cerinte, instanta poate administra orice probe pe care le consideră necesare, concludente si utile, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul la apărare al părtilor. De altfel, exceptia de nelegalitate constituie în sine un mijloc de apărare, ce poate fi folosit pentru a contracara pretentiile părtii adverse sau pentru apărarea ori valorificarea unui drept al părtii care întelege să se prevaleze de aceasta.

În ceea ce priveste critica referitoare la lipsa posibilitătii de a declara si calea de atac a apelului împotriva hotărârii instantei de contencios administrativ, Curtea retine că, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant că este de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti si modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune posibilitatea celor interesati de a le exercita, în conditiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecătoresti si la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia. Niciun text din Constitutie nu garantează dreptul la două grade de jurisdictie. Chiar si reglementările internationale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru

apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdictie exclusiv în materie penală, nu si în cauzele de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele exceptii chiar în materie penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vlăsia” - S.R.L. din Pitesti în Dosarul nr. 6.846/280/2006 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 493

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 3.797/101/2007 al Tribunalului Mehedinti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.797/101/2007, Tribunalul Mehedinti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât acordă instantei de judecată posibilitatea de a cenzura administrarea unor dovezi, sub aspectul utilitătii si concludentei lor asupra solutionării litigiului,

împrejurare ce determină încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, precum si a dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul Mehedinti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, la încuviintarea probelor propuse de părti, instanta judecătorească este competentă să cenzureze legalitatea, pertinenta si concludenta probelor. A admite contrariul înseamnă a determina haos în administrarea actului de justitie, prelungirea în mod excesiv a duratei proceselor, cresterea cuantumului cheltuielilor de judecată si, implicit, nerespectarea cerintei de solutionare a cauzelor într-un timp rezonabil.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că folosirea probelor în fata instantei se poate realiza în anumite conditii strict determinate. Această disciplină procesuală este necesară spre a se asigura dreptul la apărare al părtilor si a garanta solutionarea rapidă, promptă si eficientă a litigiului, deci creează premisele unui proces echitabil, fără a institui niciun fel de discriminări între părtile litigante.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 167 alin. 1-4: „Dovezile se pot încuviinta numai dacă instanta socoteste că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada si dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putintă în acelasi timp.

Când dovada cu martori a fost încuviintată în conditiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeasi sedintă, dacă amândouă părtile sunt de fată.”;

- Art. 169 alin. 1: „Administrarea probelor se face în fata instantei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (1) referitoare la caracterul statului român, art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (1) privind dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi si art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, s-a pronuntat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a retinut că „în ceea ce priveste competenta recunoscută instantei de a hotărî asupra admisibilitătii unei probe, în functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al învestirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală si temeinică. Dincolo de ratiunile care impun si justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstitutionalitate. Astfel, în absenta oricărui criteriu cu valente discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispozitiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire si limitare a abuzului de drept în materie.”

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1-4 si art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Agentia de Pază Professional Style” - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 3.797/101/2007 al Tribunalului Mehedinti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 510

din 8 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Compania Natională „Posta Română” - S.A. în Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.695/99/2007, Tribunalul Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Compania Natională „Posta Română” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât instituie obligatia de înstrăinare a unor bunuri aflate în mod legal în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat care au un patrimoniu propriu, distinct de cel al actionarilor lor, cu referire expresă la actionarul majoritar care este statul român. Or, în conditiile în care dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie prevăd că „Proprietatea este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”, apare ca evidentă diferenta de tratament juridic în ceea ce îi priveste pe titularii bunurilor ce urmează a fi înstrăinate fortat, în temeiul textelor de lege criticate, care evident nu au suport constitutional. Mai mult, autorul exceptiei arată că reglementările Legii nr. 346/2004 creează un paradox legislativ care este, de asemenea, neconstitutional. Astfel, instituirea obligatiei de a vinde în sarcina regiilor autonome, a societătilor/companiilor nationale si a societătilor comerciale cu capital majoritar de stat vine în contradictie cu însusi mecanismul juridic al înstrăinării activelor patrimoniale prin contract de vânzare-cumpărare, care presupune acordul de vointă al ambelor părti. În acest sens, art. 14 din lege prevede că încheierea unor astfel de contracte trebuie să fie precedată, în mod obligatoriu, de existenta unei hotărâri a adunării generale a actionarilor care să exprime optiunea societătii pentru înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul ei. Într-o atare împrejurare, „acordul de vointă” cerut de lege apare ca fiind pur formal, de vreme ce societatea comercială este obligată să înstrăineze activul său patrimonial.

În concluzie, dispozitiile criticate restrâng libertatea societătii comerciale de a dispune de propriile bunuri, încălcându-i dreptul de proprietate, garantat constitutional.

Tribunalul Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate al regiilor autonome, societătilor/ companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat atâta timp cât înstrăinarea bunurilor se face doar după achitarea contravalorii acestora conform pretului negociat, stabilit în baza unui raport de expertiză.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că Legea nr. 346/2004 prevede o serie de măsuri destinate stimulării înfiintării si dezvoltării de întreprinderi mici si mijlocii, precum aceea prin care le este facilitată achizitionarea unor bunuri apartinând unor agenti economici la care statul este actionar majoritar sau integral. Astfel, legea nu instituie o obligatie de înstrăinare în sarcina acestor agenti, cum în mod eronat sustine autorul exceptiei, ci un drept de preferintă în favoarea întreprinderilor mici si mijlocii exercitat în conditiile legii. Întrucât statul este principalul finantator al regiilor autonome si al societătilor comerciale care urmează a înstrăina bunurile, el poate impune, prin lege, conditiile de eficientă în folosirea bunurilor aflate în patrimoniul acestora si poate stabili criteriile ce determină calificarea unor bunuri ca disponibile, deci susceptibile de a fi înstrăinate în conditii de transparentă. Asa fiind, legea stabileste măsuri pentru o mai eficientă valorificare a bunurilor neutilizate, închise operational de către agentii economici la care statul este actionar majoritar, stimulând pe această cale o categorie de comercianti extrem de importantă într-o economie de piată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, texte de lege care au următorul continut: „(1) Întreprinderile mici si mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societătilor/companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozitiilor legale privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, precum si a drepturilor contractuale ale creditorilor ale căror creante sunt garantate cu ipotecă, gaj, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cărora este instituit sechestru asigurător, în următoarele conditii:[...]

b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici si mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere în participatiune, încheiate cu regiile autonome, societătile/ companiile nationale, precum si cu societătile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la pretul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părti, după deducerea investitiilor efectuate în activ de către locatar/asociat.

În cazul contractelor de locatie de gestiune si asociere în participatiune, asociatul/locatarul, întreprindere mică sau mijlocie, poate solicita si încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în aceleasi conditii.

În cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispozitii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel putin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părti suficientă pentru rezolvarea formalitătilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;[...]

(2) Regiile autonome, societătile/companiile nationale, precum si societătile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici si mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) si d), contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) si c) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în conditiile alin. (1) lit. a).”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată în mod egal, indiferent de titular.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 444 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel, Curtea a constatat că textele de lege criticate reprezintă „măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, statul având obligatia, în virtutea art. 135 din Constitutie, să asigure «crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie», «protectia concurentei loiale», precum si «protejarea intereselor nationale în activitatea economică».

Astfel, statul, în calitate de actionar majoritar, urmăreste vânzarea activelor disponibile detinute de regii autonome, societăti/companii nationale si societăti comerciale către diferiti agenti economici, întreprinderi mici si mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor si doar în măsura în care acestea nu apartin proprietătii publice si asupra lor nu este instituit sechestru asigurător. Contractul de vânzare-cumpărare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzactii, cu singura deosebire, justificată, de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, că operatiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici si mijlocii.”

Asadar, Curtea Constitutională a constatat că sustinerile potrivit cărora dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 contravin prevederilor art. 44 din Constitutie nu pot fi retinute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, întrucât „măsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de actionar majoritar la diverse regii autonome, societăti/companii nationale si societăti comerciale. Pe de altă parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societătilor/companiilor nationale si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici si mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectării unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în conditiile legii, iar nu ca efect al unei exproprieri”.

Atât considerentele, cât si solutia acestei decizii sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Compania Natională „Posta Română” - S.A. în Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului Iasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 512

din 8 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială Letea - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocatul Julia Zorkoczy, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul prezent sustine admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând la dosar note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 259/326/2006, Tribunalul Harghita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială Letea - S.A. din Bacău.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât prin proprietar deposedat se întelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, fără a se face distinctie între persoana fizică si persoana juridică. Or, o asemenea formulare este de natură a crea un dezechilibru între cele două categorii de persoane, sub aspectul interpretării si aplicării legii, deoarece, în ceea ce priveste persoanele juridice, textul de lege poate fi interpretat limitativ, în sensul că dreptul la restituirea proprietătii asupra terenurilor agricole si forestiere apartine doar formelor asociative prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000. Asa fiind, dispozitiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 contravin art. 44 alin. (1) si

(2) privind garantarea dreptului de proprietate privată si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti din Constitutie, precum si art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Harghita - Sectia civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu fac distinctie între cele două categorii de proprietari, persoane fizice si persoane juridice, ambele putând avea calitatea de proprietari deposedati, în conditiile legii. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că statul român si-a îndeplinit obligatia de a asigura celor care si-au „pierdut” proprietatea posibilitatea de a o recupera, prin exercitarea efectivă a dreptului la reconstituire, acordat deopotrivă persoanelor fizice si persoanelor juridice, care aveau calitatea de proprietari la momentul deposedării.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările si completările ulterioare, text de lege care are următorul continut: „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se întelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată si în art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea sunt încălcate si prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 1 teza întâi din Legea nr. 1/2000, „persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în conditiile prevăzute de prezenta lege”. Pentru a determina categoria persoanelor îndreptătite la reconstituirea dreptului de proprietate, legiuitorul a stabilit în art. 3 alin. (5) din lege că prin proprietar deposedat se întelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării. Textul de lege criticat nu face distinctie sub aspectul calitătii persoanei titulare, si anume dacă proprietarul deposedat a fost persoană fizică sau juridică, scopul reglementării fiind acela de a stabili temeiul ce îndreptăteste persoana să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, si anume acela de a fi fost titulara dreptului de proprietate asupra respectivelor terenuri la data la care a avut loc deposedarea. Asa fiind, Curtea constată că nu poate fi retinută critica referitoare la încălcarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât aceasta este infirmată de chiar continutul textului de lege care nu distinge între cele două categorii de persoane îndreptătite, fizice sau juridice. Contrar celor sustinute de autorul exceptiei, modul de redactare a prevederilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 constituie premisa valorificării drepturilor stabilite de lege în mod egal si fără discriminări pentru toate persoanele care aveau calitatea de proprietari la momentul deposedării.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, invocate în sustinerea neconstitutionalitătii art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, Curtea retine că acestea au în vedere garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular. În conditiile în care reglementarea criticată stabileste persoanele îndreptătite să formuleze cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere de care au fost deposedate de către stat, este evident că aceste persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii. Or, garantarea constitutională a proprietătii private este, în mod necesar, subsecventă existentei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozitiilor legale, si nu operează în situatia unui drept a cărui recunoastere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Asa fiind, Curtea consideră că dispozitiile consacrate de art. 44 din Constitutie nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constitutionalitate. Prin analogie, nu poate fi retinută nici critica referitoare la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În fine, Curtea constată că dispozitiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Societatea Comercială Letea - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 542

din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lex Societatis” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 933/108/2007 al Tribunalului Arad – Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei.

În acest sens, arată că pentru părtile Societatea Comercială „Anca&Dani” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „Archasse” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „MG Trading” - S.R.L. din Pecica, Societatea Comercială „Pasztai&Pasztai” - S.R.L. din Pecica, Societatea Comercială „WWW Weber Com” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „Euro Global” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „Frames Center” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „Life Consulting Project” - S.R.L. din Arad, Societatea Comercială „Media Intercom” - S.R.L. din Arad si Societatea Comercială

„Strategix & Deutsch” - S.R.L. din Arad citatiile si telegramele au fost returnate cu mentiunile „mutat de la adresă”, „destinatar necunoscut”, nefiind comunicată Curtii o altă adresă la care părtile să fie citate.

De asemenea, referă cu privire la adresele comunicate de către autorul exceptiei, Societatea Comercială „Lex Societatis” - S.R.L. din Arad si părtile Societatea Comercială „Zahoi Legal Consult” - S.R.L. si Societatea Comercială „Itxdata Services” - S.R.L. din Arad, prin care se solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător. În temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, partea Societatea Comercială „Itxdata Services” - S.R.L. din Arad motivează cererea si prin aceea că urmează să îsi actualizeze obiectul de activitate potrivit CAEN 2, urmând să depună dovada în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public consideră procedura de citare îndeplinită si solicită respingerea cererilor de amânare, apreciind că părtile au avut suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de către instanta de judecată pentru angajarea unui apărător.

Curtea Constitutională constată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportat la art. 98 din Codul de procedură civilă, procedura de citare îndeplinită si, totodată, respinge cererile de acordare a unui nou termen.

Presedintele Curtii Constitutionale dispune apelul si în Dosarul nr. 348D/2008, având ca obiect solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Boris Lex” - S.R.L. din Turda, Societatea Comercială „Inter Iura” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Adviser” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Assistance” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Lex Consulting” - S.R.L. din Cluj-Napoca si Societatea Comercială „De Jure Consulting” - S.R.L din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că pentru partea Societatea Comercială „Jus Lex” - S.R.L. din Cluj-Napoca citatia a fost returnată cu mentiunea „mutat de la adresă”, nefiind comunicată Curtii o altă adresă la care partea să fie citată. Totodată, referă si cu privire la adresa comunicată la dosar, înainte de începerea sedintei publice, prin care avocatul Dorin Andronic, apărător al autorilor exceptiei de neconstitutionalitate Societatea Comercială „Boris Lex” - S.R.L. din Turda, Societatea Comercială „Inter Iura” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Adviser” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Lex Consulting” - S.R.L. din Cluj-Napoca si Societatea Comercială „De Jure Consulting” - S.R.L din Cluj-Napoca, solicită, în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă, art. 24 din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeană a

Drepturilor Omului, acordarea unui nou termen, pentru motive medicale. Precizează că la cererea formulată a fost atasată o scrisoare medicală din care nu rezultă foarte clar care este diagnosticul, data la care a fost emisă si parafa medicului, acestea fiind ilizibile.

De asemenea, arată că partea Societatea Comercială „Yafatar” - S.R.L. din Cluj-Napoca a comunicat la dosar cerere de renuntare la judecată, anexând la aceasta înscrisuri privind schimbarea denumirii firmei si a obiectului de activitate.

Magistratul-asistent referă si cu privire la adresa comunicată de partea Societatea Comercială „Eurobel Consulting” - S.R.L. din Cluj-Napoca, prin care informează Curtea cu privire la obiectul unic de activitate al societătii, respectiv „selectia si plasarea fortei de muncă”, astfel încât aceasta apreciază că nu are interes în solutionarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 348D/2008 aflat pe rolul Curtii Constitutionale.

De asemenea, arată că partea Baroul Cluj a solicitat, prin adresă comunicată la dosar, cerere de judecare în lipsă a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră procedura de citare îndeplinită si solicită respingerea cererii de amânare, apreciind că părtile au avut suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de către instanta de judecată pentru angajarea unui apărător. Totodată, apreciază că cererea de renuntare la judecată este neîntemeiată.

Curtea Constitutională constată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale raportat la art. 98 din Codul de procedură civilă, procedura de citare îndeplinită si respinge atât cererea de acordare a unui nou termen, cât si cererea de renuntare la judecată.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitate de obiect, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 348D/2008 la Dosarul nr. 197D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că motivul de neconstitutionalitate invocat de către autori nu priveste textele de lege criticate, ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Totodată, face referire la Decizia nr. II din 15 ianuarie 2007, pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite în Dosarul nr. 27/2006, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si s-a decis că judecătorul care solutionează fondul cauzei nu devine incompatibil să solutioneze cererea de revizuire sau contestatia în anulare. Apreciază că solutia mentionată poate fi aplicată, prin analogie, si cu privire la declararea nulitătii unei societăti comerciale de către tribunal.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 933/108/2007, Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lex Societatis” - S.R.L. din Arad într-o cauză privind actiunea în constatarea nulitătii formulată de Baroul Arad în contradictoriu cu autorul exceptiei si altii.

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006, Curtea de Apel Cluj – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Boris Lex” - S.R.L. din Turda, Societatea Comercială „Inter Iura” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Adviser” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Assistance” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Lex Consulting” - S.R.L. din Cluj-Napoca si Societatea Comercială „De Jure Consulting” - S.R.L din Cluj-Napoca într-o cauză privind actiunea în constatarea nulitătii formulată de Baroul Cluj în contradictoriu cu autorii exceptiei si altii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că „instantele judecătoresti apreciază si aplică, în mod arbitrar, atât prevederile Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, cât si prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, conducând, astfel, la disolutia profesiei de consilier juridic”. Arată că „prin aplicarea arbitrară de către instantele judecătoresti a prevederilor criticate este lezat dreptul de proprietate al autorilor asupra titlului profesional, denumirii societătii, reputatiei profesionale, clientelei, încheierii de autorizare a societătii, care constituie «bunuri» conform art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”. Sustin că textele de lege criticate „sunt neconstitutionale si sub aspectul neclaritătii si nedefinirii actiunii în nulitate”, pentru care nu se prevede un termen de prescriptie, dându-se astfel posibilitatea formulării acestei actiuni oricând, de către orice persoană, punându-se în pericol stabilitatea raporturilor juridice, echitatea si impartialitatea actului de justitie. Precizează că, „în tările comunitare, termenul de prescriere a actiunii în constatarea nulitătii unei societăti comerciale este de un an, solutie care se impune si în legislatia română, din ratiuni de identitate”.

Consideră că solutionarea actiunii de constatare a nulitătii unei societăti comerciale ar trebui să fie de competenta curtii de apel, iar nu a tribunalului, astfel cum prevăd textele de lege criticate.

Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate nefiind contrare dispozitiilor constitutionale si prevederilor din actele internationale invocate.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea posibilitătii înlăturării unei neregularităti constatate după înmatricularea unei societăti comerciale, pe calea actiunii în declararea nulitătii pusă la îndemâna oricărei persoane interesate, nu contravine prevederilor constitutionale invocate. Astfel, statul nu poate să sustină si să protejeze o societate comercială al cărei obiect de activitate este ilicit, acesta garantând doar accesul neîngrădit la libera initiativă, precum si la exercitarea acesteia. Totodată, mentionează că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată si a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere supra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 56 lit. c), art. 57 si 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul continut:

- Art. 56 lit. c) - „Nulitatea unei societăti înmatriculate în registrul comertului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: [...]

c) obiectul de activitate al societătii este ilicit sau contrar ordinii publice;”;

- Art. 57 - „Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.”;

- Art. 58 - „(1) Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulitătii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv si intră în lichidare. Dispozitiile legale privind lichidarea societătilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.

(2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulitătii se vor numi si lichidatorii societătii.

(3) Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească oficiului registrului comertului, care, după mentionare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.

(4) Asociatii răspund pentru obligatiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3.”

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 privind „Statul român”, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 relative la accesul liber la justitie, art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private, art. 45 relative la libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea justitiei, art. 135 privind „Economia” si ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private.

Totodată, autorii invocă încălcarea dispozitiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că prevederile criticate reglementează norme de procedură privind constatarea de către tribunal a nulitătii unei societăti comerciale înmatriculate în registrul comertului.

Autorii exceptiei sustin, în esentă, că „prin aplicarea arbitrară, de către instantele judecătoresti, a prevederilor criticate este lezat dreptul de proprietate al acestora asupra titlului profesional, denumirii societătii, reputatiei profesionale, clientelei, încheierii de autorizare a societătii, care constituie «bunuri» conform art.1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale”.

Curtea constată că motivul de neconstitutionalitate invocat nu priveste textele de lege criticate, ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstitutionale prevederile actelor [...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”, alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele de judecată, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.

Totodată, critica de neconstitutionalitate se referă si la o omisiune legislativă, autorii exceptiei fiind nemultumiti de faptul că prevederile criticate sunt neclare, întrucât nu se prevede un termen de prescriptie pentru formularea actiunii în constatarea nulitătii unei societăti comerciale, în acest sens precizând că „în tările comunitare termenul de prescriere pentru formularea acestei actiuni este de un an, solutie ce se impune si în legislatia română, din ratiuni de identitate”. Sustin, de asemenea, că solutionarea actiunii de constatare a nulitătii unei societăti comerciale ar trebui să fie de competenta curtii de apel, iar nu a tribunalului, astfel cum prevăd textele de lege criticate.

Or, examinarea criticii de neconstitutionalitate cu un atare obiect excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă „numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În acest sens este si jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, potrivit căreia aceasta nu se poate substitui legiuitorului pentru completarea unor noi prevederi celor instituite si nici nu îsi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică. Prin acceptarea sustinerilor autorului, în sensul deficientei de reglementare a normei juridice, instanta de contencios constitutional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”. Prin urmare, Curtea Constitutională nu se poate pronunta cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat si nici de a face propuneri de lege ferenda.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lex Societatis” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 933/108/2007 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comercială „Boris Lex” - S.R.L. din Turda, Societatea Comercială „Inter Iura” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Adviser” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Legal Assistance” - S.R.L. din Cluj-Napoca, Societatea Comercială „Lex Consulting” - S.R.L. din Cluj-Napoca si Societatea Comercială „De Jure Consulting” - S.R.L din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu