MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 459         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 19 iunie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 501 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006

 

Decizia nr. 509 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 586 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 587 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal

 

Decizia nr. 589 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 590 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 4001 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 592 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 501

din 6 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului

nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului

nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/

actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile,

impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006, exceptie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.097/2/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând, pe de o parte, că dispozitiile criticate din hotărârile Guvernului si normele de aplicare nu pot forma obiectul controlului de


neconstitutionalitate, iar pe de altă parte, că celelalte dispozitii criticate din legi si ordonante ale Guvernului sunt constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.097/2/2006, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Leon Nica în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea cererii de anulare a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece conditionarea actului de justitie de plata unor taxe încalcă principiul constitutional al liberului acces la justitie si instituie inegalitatea cetătenilor în fata legii în functie de posibilitătile de plată ale acestora.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile Legii nr. 146/1997, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale, cu referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, ale Ordonantei Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 22 mai 2002, ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, ale Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 4 decembrie 2002, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 3 iunie 2003, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 28 ianuarie 2005, si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 10 august 2005.

Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispozitiile ordonantei fiind preluate în titlul IX al legii „Impozite si taxe locale". Asadar, Curtea urmează să se pronunte asupra dispozitiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4), ale art. 4 alin. (2), ale art. 13, ale art. 16 alin. (1) si (2), aie art. 20, 21, 52, 53, 54, 56, 57, 61, 82, 102, 108, 115, 131, 135, 136 si 154.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispozitiile normelor metodologice si ale hotărârilor Guvernului invocate, Curtea constată că nu se poate pronunta asupra constitutionalitătii acestora, deoarece, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constitutie, instanta de contencios constitutional „hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă. Asa fiind, hotărârile Guvernului si normele metodologice nu pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate si, prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Cu privire la dispozitiile Legii nr. 146/1997 si ale actelor normative - legi sau ordonante ale Guvernului - care au modificat si completat această lege, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra constitutionalitătii acestora. Astfel, prin Decizia nr. 845/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997, exceptie ridicată de acelasi autor ca si cel din prezentul dosar si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. De asemenea, prin Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Curtea a statuat că accesul liber la justitie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit si în acest sens a retinut că art. 21 din Constitutie nu instituie nicio interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si echitabil ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodată, Curtea a constatat că dispozitiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic si social, demnitătii omului, drepturilor si libertătilor cetătenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea a retinut că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi motive, Curtea constată că dispozitiile Legii nr. 146/1997 si ale actelor normative care le-au modificat si completat nu contravin nici prevederilor art. 1 alin. (3) si (4), ale art. 4 alin. (2), ale art. 20, 56, 57 si nici celor ale art. 136 din Constitutie.

În final, Curtea observă că prevederile constitutionale ale art. 13 privind limba oficială, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 54 privind fidelitatea fată de tară, ale art. 61 privind rolul si structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea mandatului si depunerea jurământului de către Presedintele tării, ale art. 102 privind rolul si structura Guvernului, ale art. 108 privind actele Guvernului, ale art. 115 privind delegarea legislativă, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 privind economia României si ale art. 154 privind conflictul temporal de legi nu au relevantă în cauza de fată.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Normelor metodologice din 13 noiembrie 2002 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, ale Hotărârii Guvernului nr. 561/2003 privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2005, si ale Hotărârii Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora, precum si pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflatiei, aplicabile în anul fiscal 2006, exceptie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.097/2/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Ordonantei Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, ale Ordonantei Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale Legii nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale Ordonantei Guvernului nr. 12/2005 pentru completarea art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 509

din 8 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94

din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company" - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 419/43/2007 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează modificarea textului de lege supus controlului, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 419/43/2007, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company" - S.R.L. din Târgu Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contin prevederi contradictorii si inexacte, deoarece nu cuprind, alături de celelalte categorii ce pot propune un plan de reorganizare, si administratorul special, care reprezintă interesele societătii si ale asociatilor, în situatia în care respectivei societăti nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Mai mult, limitarea la un termen foarte scurt a posibilitătii de a propune un plan de reorganizare si continuare a activitătii debitorului, precum si posibilitatea judecătorului-sindic de a scurta acest termen încalcă prevederile constitutionale referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situatie mai favorabilă de a-si valorifica toti factorii de productie.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 33 alin. (4) si art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 33 alin. (4): „Dacă judecătorul-sindic stabileste că debitorul este în stare de insolventă, îi va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentintă, procedura generală, situatie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii detinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai dacă acestia îsi exprimă intentia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).";

- Art. 94: „(1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în conditiile de mai jos:

a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a actionarilor/asociatilor, în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, cu conditia formulării, potrivi art. 28, a intentiei de reorganizare, dacă procedura a fost declansată de acesta, si potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;

b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale si până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afisării tabelului definitiv de creante, cu conditia să îsi fi manifestat această intentie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2);

c) unul sau mai multi creditori care si-au anuntat această intentie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2), detinând împreună cel putin 20% din valoarea totală a creantelor cuprinse în tabelul definitiv de creante, în termen de 30 de zile de la data afisării tabelului definitiv de creante.

(2) La cererea oricărei părti interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1).

(3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea si continuarea activitătii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor două variante de reorganizare.

(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infractiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administratori, directori si/sau asociati au fost condamnati definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infractiuni de fals ori infractiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părtilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecătorului-sindic, la faliment."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti si în art. 135 alin. (2) lit. a) privitor la libertatea comertului si concurenta loială.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel, Curtea a constatat că dispozitiile criticate au în vedere, de fapt, „doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenta stării de insolventă, iar contestatia i-a fost respinsă. în legătură cu aceasta, Curtea a retinut că garantarea libertătii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toti cei care desfăsoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comerciantilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercitiului unor drepturi ale debitorilor care nu si-au exercitat voluntar obligatiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăsurării procedurii insolventei ce urmăreste tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creantelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la disparitia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea solutiei cu privire la deschiderea procedurii insolventei si propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea solutiei de deschidere a procedurii insolventei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. în plus, chiar dacă va fi respinsă contestatia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că legea pune la dispozitie mai multe căi prin care debitorul îsi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justitie."

În ceea ce priveste critica potrivit căreia art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu cuprinde, alături de celelalte categorii ce pot propune un plan de reorganizare, si pe administratorul special, care reprezintă interesele societătii si ale asociatilor în situatia în care respectivei societăti nu i s-a ridicat dreptul de administrare, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci vizează în fapt o completare a legii. însă, o atare operatie excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la pretinsa încălcare a obligatiei constitutionale a statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situatie mai favorabilă de a-si valorifica toti factorii de productie, prin instituirea unor termene în care acesta poate propune un plan de reorganizare, sub sanctiunea decăderii, Curtea retine că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intentia de a restrânge drepturile constitutionale ale părtilor, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării accesului liber la justitie, prevenind, astfel, abuzurile si asigurând protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte părti. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competentei ce i-a fost conferită prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Asa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere solutionarea cu celeritate a procedurii declansate în temeiul Legii nr. 85/2006, în absenta lor, planul de reorganizare putând fi formulat oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveste raporturile juridice dintre părti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

în numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company" - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 419/43/2007 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.


2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94 alin. (2)—(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 8 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 586

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.295/338/2007, Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva unei sentinte civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat, prin aceea că stabileste competenta teritorială a judecătoriei în circumscriptia căreia a fost săvârsită fapta în vederea solutionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie. In acest sens, arată că dispozitiile legale criticate lezează interesele personale si profesionale ale contestatorului care domiciliază la sute de kilometri de locul constatării contraventiei si care trebuie să se deplaseze lunar la acea instantă, cu toate că există instante egale în grad situate mai aproape de domiciliul său. în plus, politia rutieră „are structuri identice în toate unitătile administrativ-teritoriale si contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat până la solutionarea cauzei, astfel încât nu se justifică nici din acest punct de vedere actionarea în judecată la instanta de la locul săvârsirii".

Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată sub aspectul încălcării dispozitiilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi. în acest sens, apreciază că textul din ordonantă criticat instituie un tratament discriminatoriu sub două aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă un proces-verbal de constatare a unei contraventii si justitiabilii care introduc actiuni în justitie împotriva statului sau institutiilor sale potrivit regulilor de competentă teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, între contestator si unitatea de politie rutieră din care face parte organul constatator. Mai arată că textul criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt atributul legiuitorului. Arată că distanta dintre domiciliul reclamantului si locul săvârsirii contraventiei nu reprezintă un argument pentru a aprecia ca neconstitutională regula competentei teritoriale exclusive a instantei de judecată de la locul săvârsirii contraventiei, în conditiile în care această regulă se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatii identice sau similare, iar accesul la justitie este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea părtilor, publicitatea sedintei de judecată, oralitatea si contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor judecătoresti si exercitarea căilor de atac. Mai mentionează că Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ce reprezintă cadrul legal general în materie de contraventii, stabileste, prin art. 32 alin. (2), regula competentei teritoriale exclusive în favoarea instantei de judecată în a cărei circumscriptie a fost săvârsită fapta.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă, având în vedere că, prin Decizia nr. 347/2007, Curtea a statuat că respectivul text din ordonantă este neconstitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curtii, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. însă, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea exceptiei, reiese că, în realitate, critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au următorul cuprins: „împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi legale autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la texte din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a retinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind solutionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, nu îngrădeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate si nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competentei teritoriale a instantelor judecătoresti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contraventie prin care se constată încălcări ale dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice este menită să dea expresie garantiilor constitutionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii politiei rutiere. în plus, această modalitate de reglementare reprezintă optiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, privind competenta si procedura în fata instantelor judecătoresti.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 în raport cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă, sau dacă există o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.

Nu se poate retine nici încălcarea principiului prezumtiei de nevinovătie prin stabilirea competentei teritoriale exclusive a judecătoriei în circumscriptia căreia a fost săvârsită fapta, întrucât procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu reprezintă un verdict definitiv de vinovătie si de răspundere, ci doar un act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Viorel Ciolacuîn Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 587

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2

si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Eva Szasz în Dosarul nr. 1.484/234/2007 al Judecătoriei Gheorgheni.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 48D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Marcel-Vasile Holunga în Dosarul nr. 12.924/211/2006 (nr. în format vechi 1.051/2007) al Judecătoriei Zimnicea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că partea Baroul Cluj a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.859D/2007si nr. 48D/2008 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 48D/2008 la Dosarul nr. 1.859D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 1 din 12 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.484/234/2007, Judecătoria Gheorgheni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal. Exceptia a fost ridicată de Eva Szasz cu ocazia solutionării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infractiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 12.924/211/2006 (nr. în format vechi  1.051/2007), Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal. Exceptia a fost ridicată de Marcel-Vasile Holunga cu ocazia solutionării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infractiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora asistenta juridică este obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, contravin dispozitiilor art. 24 din Constitutie privind dreptul la apărare, întrucât, în situatia în care Uniunea Natională a Barourilordin România este parte în procesul penal, „este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe inculpat împotriva uniunii", având în vedere că toti avocatii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, „textul de lege criticat permite magistratilor să îi numească inculpatului un avocat din oficiu care, în unele cazuri, să nu îi sustină cauza în mod corect".

Autorii exceptiei sustin că prevederile art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, care reglementează mandatul de aducere, înfrâng dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (2), care garantează inviolabilitatea libertătii individuale si a sigurantei persoanei, permitând doar perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane, în cazurile si cu procedura prevăzute de lege. în acest sens, arată că aducerea, realizabilă inclusiv prin constrângere, a învinuitului sau a inculpatului în fata organului de urmărire penală sau a instantei de judecată reprezintă o privare de libertate, fără a fi nici retinere, nici arestare, în conditiile în care în Legea fundamentală nu este prevăzută institutia mandatului de aducere. Pentru aceleasi ratiuni, consideră că art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală încalcă si prevederile art. 5 par. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 9 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 9 par. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, texte ce reglementează dreptul persoanei la libertate si ia sigurantă. întrucât dispozitiile art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală nu prevăd nicio cale de atac împotriva încheierii de sedintă prin care s-a dispus emiterea mandatului de aducere, apreciază că sunt încălcate si prevederile art. 5 par. 4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul persoanei lipsite de libertate la un recurs în fata unui tribunal. Autorii exceptiei sustin că textul de lege criticat înfrânge si prevederile art. 14 par. 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, prevederi referitoare la dreptul acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu se autoincrimina, întrucât „declaratia în procesul penal este o armă în apărare, ca atare, inculpatul poate să refuze acest drept, poate alege să nu declare nimic".

De asemenea, consideră că art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie privind dreptul la apărare. Autorii exceptiei arată că, atât în cazul unuia, cât si în cazul celuilalt, procurorul a dat rechizitoriu prin care a pus în miscare actiunea penală si a dispus trimiterea în judecată după o lună, respectiv după 3 luni de la prezentarea materialului de urmărire penală, fără a mai proceda la o nouă chemare a învinuitului în vederea înstiintării despre solutia dată în dosar, fiind astfel încălcat art. 6 par. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care consacră principiul contradictorialitătii si dreptul la un proces echitabil. în sprijinul sustinerilor, citează jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat că „este [...] necesar ca rezolvarea cauzei să se facă după chemarea învinuitului si după înstiintarea sa despre punerea în miscare a actiunii penale, în prezenta apărătorului său, care, alături de cel în cauză, poate determina sau influenta pronuntarea altei solutii de natură să excludă trimiterea în instantă a dosarului" (Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999).

În fine, autorii exceptiei sustin că sintagma „legea specială" din art. 281 al Codului penal este neconstitutională prin raportare la dispozitiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi si în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că „Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, întrucât „legea avocaturii este lege organică, nu specială".

Judecătoria Gheorgheni apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 171 alin. 2, ale art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal.

Judecătoria Zimnicea consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că autorul exceptiei nu formulează o veritabilă critică de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ci îsi bazează sustinerile pe presupusa încălcare a regulilor deontologiei profesionale de către apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, consideră că aducerea inculpatului în fata instantei, în modalitatea reglementată de art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, îi permite acestuia exercitarea efectivă a dreptului la apărare, prin expunerea propriei versiuni asupra situatiei de fapt. Apreciază că măsura este conformă si cu prevederile actelor internationale invocate, ce reglementează posibilitatea lipsirii de libertate a persoanei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului având o bogată jurisprudenta în această materie. Totodată, face trimitere la Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, prin care Curtea Constitutională a retinut că prevederile art. 183 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul libertătii individuale. în ceea ce priveste dispozitiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, instanta arată că, în realitate, autorul exceptiei este nemultumit de modul de aplicare a legii de către procuror în speta sa. în fine, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 281 din Codul penal, consideră că aceasta denotă o gravă confuzie cu privire la distinctia dintre diferitele categorii de legi penale, distinctie necesară pentru interpretarea si aplicarea legilor respective.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate trebuie respinsă. în acest sens, consideră critica de neconstitutionalitate a art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală ca neîntemeiată, vizând cel mult o problemă de incompatibilitate, reglementată de art. 48 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. Mai arată că, în exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic. în ceea ce priveste art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, apreciază că, de fapt, autorii exceptiei au avut în vedere art. 184 alin. 31 din acelasi cod, text de lege care nu are însă legătură cu solutionarea cauzei, motiv pentru care critica de neconstitutionalitate este inadmisibilă. Referitor la dispozitiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, arată că, în realitate, autorii exceptiei sunt nemultumiti de modul de aplicare a legii de către procuror în cazurile lor, critica de neconstitutionalitate fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, neîntemeiată, întrucât art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu limitează în niciun fel dreptul la apărare. în fine, consideră neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a art. 281 din Codul penal fată de dispozitiile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală, arătând că autorii exceptiei fac o confuzie între categoriile de legi prevăzute de Constitutie si clasificarea legilor penale în legi generale si speciale. Apreciază că art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu este incident în cauză.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, arată că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozitiile art. 24 din Legea fundamentală, întrucât dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistentă juridică gratuită, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile în care consideră că este necesar. în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală fată de dispozitiile art. 23 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală, apreciază că textul constitutional invocat nu este incident în cauza de fată. De asemenea, arată că art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu aduce atingere dreptului la apărare, întrucât partea care consideră că procurorul a emis în mod discretionar rechizitoriul are posibilitatea de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă. în fine, referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281 din Codul penal, apreciază că dispozitiile art. 73 alin. (1)si ale art. 115 alin. (1) din Constitutie nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, respectiv dispozitiile art. 183 alin. 1 si 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, precum si prevederile art. 281 din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: „Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.";

- Art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală: „O persoană poate fi adusă în fata organului de urmărire penală sau a instantei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozitiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.

Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citatie, dacă organul de urmărire penală sau instanta constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură. "\

- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: „Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau de inculpat si că acesta răspunde penal:

a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată;"

- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă".

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii de lege sunt neconstitutionale, astfel:

- art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la apărare;

- art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (1) si (2) referitoare la libertatea individuală, precum si prevederile art. 5 par. 1 si 4 privind dreptul la libertate si la sigurantă din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 9 cu privire la dreptul persoanei de a nu fi arestată, detinută sau exilată în mod arbitrar din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 par. 1 privind dreptul la libertatea si la securitatea persoanei si ale art. 14 par. 3 lit. g) referitoare la dreptul acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu se autoincrimina din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice;

- art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală înfrânge dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie privind dreptul la apărare, precum si prevederile art. 6 par. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil;

- art. 281 din Codul penal contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi si ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. Autorii exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 171 alin. 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv ale art. 281 din Codul penal. Astfel, emit supozitii legate de posibila nerespectare a legii de către avocatii desemnati în baza art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală să asigure asistenta juridică din oficiu în cauzele în care organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, în conditiile în care Uniunea Natională a Barourilor din România este si ea parte în respectivele procese penale. Totodată, autorii exceptiei critică modul de aplicare a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv a dispozitiilor art. 281 din Codul penal de către organele de urmărire penală si de către instanta de judecată. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenta instantei învestite cu solutionarea litigiului.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 183 alin. (1) si (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 183 din Codul de procedură penală, în integralitatea acestora, prin raportare la o serie de texte din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză si fată de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, Curtea a retinut că regulile procedurale instituite prin dispozitiile art. 183 din Codul de procedură penală sunt menite să asigure buna desfăsurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenta sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezentă este apreciată ca fiind necesară de către instanta de judecată. Prin dispozitiile criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât institutia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sanctiunilor privative de libertate. De altfel, potrivit art. 53 din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau libertăti poate fi restrâns pentru desfăsurarea instructiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în fata instantei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nici o atingere principiilor statului de drept. Cu acelasi prilej, Curtea a statuat că, prin prevederile art. 183 din Codul de procedură penală, nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil, având în vedere că persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispozitia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus retinerea ori arestarea preventivă a acestora. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu contribui la propria incriminare, întrucât acesta nu este constrâns în niciun fel să facă vreo declaratie în acest sens.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele de principiu ale deciziei mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză. Pentru considerentele arătate, prevederile art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală sunt în concordantă cu dispozitiile art. 23 alin. (1) si (2) din Constitutie, ale art. 5 par. 1 si 4 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 9 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si cu prevederile art. 9 par. 1 si ale art. 14 par. 3 lit. g) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.


 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si ale art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si ale art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Eva Szasz în Dosarul nr. 1.484/234/2007 al Judecătoriei Gheorgheni si de Marcel-Vasile Holungaîn Dosarul nr. 12.924/211/2006 (nr. în format vechi 1.051/2007) al Judecătoriei Zimnicea.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de aceiasi autori în aceleasi dosare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 589

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale,

precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de primarul comunei Vadu Moldovei în Dosarul nr. 4.410/86/2007 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea Constitutională a admis prin Decizia nr. 871/2007 critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în întregime.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 5 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr.4.410/86/2007, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilorîn care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de primarul comunei Vadu Mojdovei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 obligă unitătile administrativ-teritoriale să vândă la un pret derizoriu bunurile imobile care fac parte din domeniul public al localitătilor, fără a respecta prevederile legale privind înstrăinarea acestora, cu încălcarea principiilor autonomiei locale si a normelor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate.

Tribunalul Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind întemeiată, întrucât legiuitorul stabileste pretul vânzării bunurilor imobile aflate în proprietatea unitătilor administrativ-teritoriale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că, întrucât Curtea Constitutională a admis, prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în cauza de fată devin incidente prevederile art. 29 alin. (1), coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/2002, exceptia fiind inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Cu acel prilej s-a retinut că „prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea constată totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat".

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin.(6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că în spetă această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respisă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art.11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 236/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de primarul comunei Vadu Moldovei în Dosarul nr. 4.410/86/2007 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 590

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 4001

din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - iudecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Sandu în Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată în ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă si ca inadmisibilă cu privire la critica art. 399 din cod, deoarece în acest caz autorul vizează o omisiune a textului de lege si, implicit, o completare a lui.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 3.917/94/2007, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Sandu.

în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 4001 din Codul de procedură civilă nu protejează interesele patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecătii si permit în mod abuziv creditorilor să treacă la executarea silită a bunurilor aflate în coproprietatea debitorului cu terte persoane.

Prin partajarea fortată a bunurilor comune coproprietarii nedebitori sunt obligati să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând deci o plată nedatorată.

Pe de altă parte, dispozitiile art. 399 din Codul de procedură civilă omit să prevadă, în cadrul contestatiei la executare, citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului la apărare si echilibrului procesual al părtilor.

Judecătoria Buftea apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că partajarea bunurilor comune nu presupune întotdeauna acordul coindivizarilorsau codevălmasilor. Coproprietarul nu face o plată nedatorată pentru că în urma partajului patrimoniul său rămâne neatins, fiind exclusă posibilitatea executării silite a cotei sale din bunul comun.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că art.399 si 4001 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea statuând în mod constant asupra netemeiniciei criticilor formulate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 399 si 4001 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 399: Împotriva executării silite însesi, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silită însăsi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sanctiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesati sau vătămati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea conditiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instantă judecătorească, se pot invoca în contestatia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";

- Art. 4001: „împărtirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părtii interesate, si în cadrul judecării contestatiei la executare."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej a retinut că dispozitiile art. 4001 din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecătii, iar pe de altă parte, permite creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului.

Asa fiind, existenta proprietătii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărteală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce apartin exclusiv debitorului urmărit.

Prin efectul partajului creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din pretul obtinut din vânzarea întregului imobil.

Asa fiind, Curtea retine că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, pusi, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligati să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.

Atât considerentele, cât si solutia deciziei amintite sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în această materie.

În ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea omit să prevadă, în cadrul contestatiei la executare, citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, Curtea constată că o atare exceptie este inadmisibilă. Astfel, complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constitutionalitate excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ioana Sandu în Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

2. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 592

din 20 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4)

din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Travel" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 6.739/296/2005 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului exceptiei, domnul Dan Mihai Suta, lipsind partea Vasile Flore, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că textul de lege criticat permite lichidatorului desemnat în cadrul procedurii insolventei să revoce mandatul de asistentă juridică încheiat de societatea comercială debitoare cu un avocat ales si, mai mult, să renunte la judecarea litigiului declansat între aceasta, în calitate de parte vătămată, si persoana inculpată care a provocat daune societătii, ambele operatii exercitându-se în detrimentul intereselor societătii comerciale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica pune în discutie probleme de interpretare si aplicare a legii, care excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 6.739/296/2005, Tribunalul Satu Mare – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Travel" - S.R.L. din Satu Mare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în virtutea textelor de lege criticate, lichidatorul judiciar poate denunta contractul de asistentă juridică încheiat între societatea comercială debitoare si avocatul care i-a asigurat acesteia reprezentarea în fata instantelor judecătoresti, împrejurare ce este de natură a contraveni dispozitiilor art. 21 si 24 din Constitutie, care consacră dreptul părtilor la apărare, exercitat în cadrul unui proces echitabil. Autorul mai arată că în actuala fază a procesului de lichidare interesele lichidatorului si ale creditorului sunt practic identice, iar aplicarea dispozitiilor art. 25 alin. (1) lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 nu face altceva decât să faciliteze realizarea acestor interese în detrimentul drepturilor procesuale ale debitorului.

Tribunalul Satu Mare - Sectia penală arată că dispozitiile legale criticate au mai fost analizate sub aspectul constitutionalitătii în mai multe rânduri, jurisprudenta Curtii Constitutionale fiind constantă în sensul respingerii criticilor cu un atare obiect.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că ridicarea dreptului debitorului de administrare constituie o măsură justificată si necesară pentru realizarea scopului procedurii insolventei, legiuitorul prevăzând posibilitatea ca măsurile luate de lichidator să poată fi contestate de orice persoană interesată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate. Scopul restrângerilor stabilite prin lege referitoare la


dreptul de administrare al debitorului constă în prevenirea producerii unor noi pierderi în patrimoniul acestuia, prin desemnarea unor persoane calificate, cu atributii în protejarea si reîntregirea activelor debitorului, asigurându-se îndestularea creantelor creditorilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 25 alin. (1) lit. e) si art. 47 alin. (1)si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut:

— Art. 25 alin. (1) lit. e): „Principalele atributii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

e) mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;"

— Art. 47 alin. (1) si (4): „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare. [...]

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 388 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozitiile art. 47 din Legea nr. 85/2006 reglementează deschiderea procedurii insolventei si efectele acesteia, constând în ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, respectiv a dreptului de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din patrimoniu si de a dispune de acestea.

Limitarea prin lege a exercitiului dreptului de proprietate al debitorului asupra averii sale este determinată de constatarea că acesta s-a dovedit a fi un administrator nepriceput, nechibzuit ori neglijent, din care cauză a ajuns în stare de insolventă, lezând în mod direct drepturile si interesele legitime ale creditorilor săi. Ridicarea dreptului de administrare si încredintarea acestuia unui lichidator judiciar are ca scop prevenirea unor noi pierderi si reîntregirea patrimoniului debitorului ori valorificarea cât mai avantajoasă a activelor acestuia în interesul ocrotirii proprietătii sale, dar si a creantelor legale ale creditorilor.

Pe de altă parte, Curtea retine că, potrivit art. 24 alin. (1) coroborat cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum si orice altă persoană interesată pot face contestatie în fata judecătorului-sindic împotriva măsurilor luate de lichidator în exercitarea dreptului de administrare a averii debitorului. Or, posibilitatea recunoscută acestora de a interveni pentru a-si apăra drepturile si interesele legitime reprezintă tocmai o garantie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, în acord cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 si 24, împrejurare ce lipseste de temei critica de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. e) si art. 47 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Travel" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 6.739/296/2005 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 20 mai 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu