MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 338       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Joi, 1 mai 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 381 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 383 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 391 din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si 912 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 414 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei

 

Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 417 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Decizia nr. 418 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Decizia nr. 419 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

DECIZIA Nr. 381

din 25 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silviu Florin Trăsculescu în Dosarul nr. 1.383/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data sesizării instantei de contencios constitutional, respectiv 15 noiembrie 2007, si până în prezent a trecut un interval de timp rezonabil de natură să ofere autorului exceptiei posibilitatea de a-si angaja un apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 628/R din 15 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.383/44/2007, Curtea de Apel Galati – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silviu Florin Trăsculescu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs împotriva unei încheieri în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 alin. (1) referitoare la obligatia autoritătilor de a respecta viata intimă, familială si

privată, ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorul exceptiei sustine că începerea urmăririi penale din oficiu în lipsa unei plângeri prealabile din partea persoanei ale cărei interese sunt vătămate ori din partea unitătii în cadrul căreia lucrează făptuitorul si al cărei bun mers ar fi vătămat pentru infractiunea de abuz contra intereselor persoanelor încalcă dreptul la un proces echitabil si la respectarea vietii private. Declansarea procesului penal cu urmări multiple asupra învinuitului, în conditiile în care persoanele titulare ale valorilor

sociale ocrotite nu se consideră vătămate, constituie o ingerintă excesivă si nejustificată

Curtea de Apel Galati - Sectia penală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece în cursul procesului penal, chiar dacă acesta a fost declansat din oficiu, părtile beneficiază de toate garantiile procesuale si procedurale care conditionează dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.

De asemenea, tinând cont de definitia dată infractiunii în art. 17 alin. 1 din Codul penal, Avocatul Poporului arată că existenta pericolului social impune măsuri adecvate de apărare a societătii, a intereselor generale si a ordinii de drept. În acest sens autoritătile statului abilitate de lege trebuie să actioneze indiferent dacă persoana fizică sau juridică lezată prin fapta concretă o solicită sau nu. Legea penală si cea procesual penală consacră principiul oficialitătii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directă a statului si prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfăsurării procesului penal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Legalitatea si oficialitatea procesului penal, care au următorul continut: „Actele necesare desfăsurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când

prin lege se dispune altfel.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 525 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie 2005, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, retinând în esentă că principiile legalitătii si oficialitătii procesului penal, înscrise în art. 2 din Codul de procedură penală, sunt în sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora, „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este

obligatorie”, si ale art. 126 alin. (2), în conformitate cu care „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Legiuitorul român a optat, cu anumite exceptii, pentru regula generală de urmărire, judecare si sanctionare din oficiu a infractiunilor, ca fapte antisociale. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului si continutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relatiilor speciale dintre făptuitor si persoana lezată, punerea în miscare a actiunii penale să fie conditionată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Generalizarea acestei conditionări ar împiedica însă, în mod evident, protectia eficientă a societătii, a intereselor generale fată de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.

Legea penală si cea procesual penală consacră principiul oficialitătii, apreciind că valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin interventia directă a statului si prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfăsurării procesului penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silviu Florin Trăsculescu în Dosarul nr. 1.383/44/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 383

din 25 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

           

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, precum si a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihai Trutescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curtii de Apel Bucuresti -

Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Horea Răzvan Nicorici, apărătorul ales din cadrul Baroului Bucuresti, cu delegatie la dosar, si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul exceptiei a depus concluzii scrise, iar reprezentantul legal al părtii Societatea Comercială MATTO - S.R.L. solicită judecata în lipsă.

Apărătorul ales al părtii Horea Răzvan Nicorici sustine exceptia de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece permit judecătorului să interpreteze legea pe bază de subiectivitate, făcându-se confuzie între conceptele de utilitate publică si interes public.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 si art. 2481 din

Codul penal, precum si a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihai Trutescu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) si (12) referitoare la prezumtia de nevinovătie si la stabilirea si aplicarea pedepselor numai în conditiile legii, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justitiei în numele legii, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile potrivit cărora îsi desfăsoară activitatea procurorii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile si obligatiile cetătenilor înscrise în Constitutie si în alte legi si ale art. 1 alin. (3) care garantează drepturile si

libertătile cetătenilor.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile din Codul penal criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu sunt prevăzute criterii care să distingă univoc când o persoană juridică de drept privat ori comercial este sau nu de interes public, lăsând la aprecierea discriminatorie a procurorului sau a judecătorului acest proces. Astfel, pentru autoritătile si institutiile publice, organul de cercetare penală, procurorul si judecătorul pot decide dacă acestea se încadrează în unitătile prevăzute de art. 145 din Codul penal, pe baza actului de înfiintare ori pe baza actului normativ care reglementează activitatea de organizare si functionare a acestora. Or, în lipsa unei consacrări legale care să permită procurorului o astfel de calificare, se încalcă principiul legalitătii, aprecierea analitică a acestuia fiind subiectivă si arbitrară, de natură să contravină principiilor legalitătii si impartialitătii.

De asemenea, textele din Codul penal contravin si dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutie. Dreptul la apărare nu trebuie interpretat numai în sens formal, ci si material, substantial, sens în care legea trebuie să creeze posibilitatea si garantia persoanei fizice, angajatului ori cetăteanului de a contesta calificarea pe care o dă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare penală unei persoane juridice - dacă este sau nu de interes public. Or, atât Codul penal, cât si Codul de procedură penală nu asigură învinuitului sau inculpatului o astfel de garantie, ceea ce contravine si dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie.

În ce priveste dispozitiile din Codul de procedură penală referitoare la rezolvarea cauzelor, autorul exceptiei sustine că, în pofida prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3), art. 53 si ale art. 124-134, acestea dau dreptul procurorului de a efectua atât urmărirea penală, cât si instructia penală. Or, în materie penală, Legea fundamentală, prin interpretarea sistematică a dispozitiilor sale, instituie un sistem în care instructia penală, nedefinită încă de legislatia subsecventă,

urmează a se face de judecător.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si familie opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Parlamentul, prin lege organică, reglementează, între altele, infractiunile, pedepsele si regimul sanctionator al acestora.

Or, întelesul sintagmei „functionar public” nu este lăsat la aprecierea magistratului, ci este lămurit prin art. 147 din Codul penal, normă juridică cu caracter explicativ obligatoriu. Cu alte cuvinte, prin vointa legiuitorului, subiectul activ al infractiunilor criticate a primit o anumită calificare, fapt care nu afectează echitatea procesului penal si nici nu conduce la o restrângere nelegală a vreunui drept apărat prin dispozitiile constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile din Codul penal sunt norme de drept substantial care nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Astfel, în cursul procesului penal inculpatul are posibilitatea de a se prevala de toate garantiile procesuale pe care le implică procesul echitabil, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu.

În plus, este de competenta exclusivă a legiuitorului stabilirea infractiunilor săvârsite de functionari publici si functionari, asa cum este cazul infractiunilor de serviciu, precum si stabilirea sferei acestor notiuni. De asemenea, prevederile legale supuse controlului sunt în deplină concordantă cu regula constitutională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii.

În ce priveste dispozitiile din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronuntat în mod discretionar una dintre solutiile mentionate, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă

nelegalitatea comisă, precum si, în cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula plângere potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, art. 2481 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în formă

calificată, si art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, care au următorul continut:

- Art. 248 din Codul penal: „Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei unităti din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de 6 luni la 5 ani.”;

- Art. 2481 din Codul penal: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”;

- Art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală: „Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel:

1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau inculpat si că acesta răspunde penal:

a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată;

b) dacă actiunea penală a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată;

2. dă ordonantă prin care:

a) clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispozitiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b1), face aplicarea art. 181 alin. 3 din Codul penal;”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi critici. Astfel, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, si prin Decizia nr. 275 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, Curtea Constitutională a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal, art. 2481 din Codul penal, art. 262 din Codul de procedură penală, si respectiv, art. 262 pct. 1 si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi  păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 si art. 2481 din Codul penal, precum si a prevederilor art. 262 pct. 1 lit. a) si b) si pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihai Trutescu în Dosarul nr. 41.087/3/2005 (1.250/2007) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

DECIZIA Nr. 391

din 25 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Iacob Oniga în Dosarul nr. 18/81/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si asistat de apărătorul ales din cadrul Baroului Vâlcea. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului exceptiei arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece dreptul la apărare este suprimat prin imposibilitatea părtii interesate de a promova o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti date cu încălcarea legii.

Autorul exceptiei sustine concluziile apărătorului său.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece procedura de judecată este atributul legiuitorului. De asemenea, este asigurat accesul la două grade de jurisdictie, dreptul la apărare fiind pe deplin garantat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 18/81/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea

Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Iacob Oniga în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată numai în ce priveste abrogarea pct. 171 al art. 3859 din Codul de procedură penală care conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar în situatia gresitei aplicări a legii, în alte situatii decât cele strict reglementate în celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală si, pe cale de consecintă, la mentinerea unor solutii gresite ce nu mai pot fi remediate în vreun fel, mai ales după abrogarea institutiei recursului în anulare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală referitoare la Dreptul la apărare.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu îngrădesc exercitiul dreptului la apărare, nu înlătură posibilitatea părtilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, prin care îsi pot dovedi atât pretentiile lor, cât

si netemeinicia pretentiilor adversarului procesual. În plus, instituirea regulilor privind procedura de judecată si exercitarea căilor de atac reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, atributul exclusiv al legiuitorului.

De asemenea, Avocatul Poporului mai constată că, în realitate, autorul exceptiei consideră neconstitutionale prevederile legale criticate, pentru că nu prevăd si alte motive de casare în afara celor expres si limitativ mentionate la art. 3859 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în legătură cu exceptiile de neconstitutionalitate care vizau omisiuni de reglementare, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul continut:

- Art. I pct.185: „Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă.”

Textul legal abrogat avea următorul continut: „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o gresită aplicare a legii;”

- Art. I pct. 186: „Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

186. La articolul 3859, punctul 18 va avea următorul cuprins:

„18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecintă pronuntarea unei hotărâri gresite de achitare sau de condamnare.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare, partea interesată având deplina libertate de a se apăra când si în modalitatea pe care întelege să o îmbrătiseze. De altfel, Curtea constată că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, potrivit cărora „competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute prin lege”, iar „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”. Pe cale de consecintă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură si modalitătile de exercitare a drepturilor procesuale, dreptul la apărare presupunând

posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a-si angaja un apărător ales sau de a beneficia de unul din oficiu si de a utiliza aceste proceduri în formele si în modalitătile instituite de lege.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, exceptie ridicată de Iacob Oniga în Dosarul nr. 18/81/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 410

din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si 912

din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 911 si 912 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silviu Gheorghe Achim în Dosarul nr. 707/64/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori, de Gheorghe Carază în Dosarul nr. 2.735/62/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de Adrian Brătulescu în Dosarul nr. 650/119/2006 al Tribunalului Covasna - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.809D/2007, nr. 50D/2008 si nr. 132D/2008 au continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 50D/2008 si nr. 132D/2008 la Dosarul nr. 1.809D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 3 decembrie 2007, 9 ianuarie 2008 si 21 ianuarie 2008, pronuntate în dosarele nr. 707/64/2007, nr. 2.735/62/2006 si nr. 650/119/2006, Curtea de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori si Tribunalul Covasna - Sectia penală au sesizat Curtea  Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 si 912 din Codul de procedură penală, art. 911 alin. 1 si art. 912

din Codul de procedură penală si, respectiv, art. 911 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Silviu Gheorghe Achim, Gheorghe Carază si Adrian Brătulescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justitiei, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondentei si ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece se creează o vădită disproportie în favoarea organului de cercetare penală, învinuitii fiind practic lipsiti de orice mijloace eficiente de a se apăra demonstrând că înregistrările si interceptările sunt nejustificate ori neîntemeiate.

Curtea de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Covasna - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul României consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contin nicio discriminare si nici nu creează privilegii pentru persoanele aflate în aceeasi situatie juridică. De asemenea, nu se poate retine că a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât instanta de judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor ori înregistrări de imagini are datoria să examineze valabilitatea acestora sub

toate aspectele legalitătii si temeiniciei autorizării si efectuării înregistrărilor.

În sfârsit, Constitutia României prevede la art. 53 posibilitatea restrângerii exercitiului unor drepturi si libertăti fundamentale, în cazuri si în conditii limitativ si precis determinate. Sub acest aspect, respectarea conditiilor stabilite, precum si asigurarea garantiilor împotriva unor îngrădiri abuzive ale exercitiului unor drepturi rezultă din analiza redactării textelor de lege criticate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se aduce atingere egalitătii în drepturi, nu se instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare si nu este afectat în niciun fel procesul de înfăptuire a justitiei. De altfel, instanta de judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor sau înregistrări de imagini are datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele efectuării lor. În plus, potrivit dispozitiilor legale criticate, interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului.

Cât priveste pretinsa încălcare a art. 28 din Constitutie, Avocatul Poporului arată că interceptarea si înregistrarea unor convorbiri sau înregistrarea unor imagini fără acordul persoanei vizate poate avea loc în cazuri si în conditii limitativ si precis determinate. Sub acest aspect, respectarea conditiilor stabilite

de Legea fundamentală pentru restrângerea exercitiului dreptului consacrat de art. 28, precum si asigurarea garantiilor împotriva unor îngrădiri abuzive ale exercitiului dreptului respectiv rezultă chiar din analiza redactării textelor legale criticate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 911 cu denumirea marginală Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare si art. 912 cu denumirea marginală Organele care

efectuează interceptarea si înregistrarea, ambele din Codul de procedură penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei în ce priveste lipsa garantiilor procedurale privind respectarea dreptului la un proces echitabil nu sunt întemeiate. Textele legale criticate, ca de altfel întreaga sectiune din Codul de procedură penală referitoare la interceptările si înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a

înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronunta numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]”.

Asa fiind, examinarea si solutionarea acestor aspecte sunt de competenta exclusivă a instantei de judecată învestite cu solutionarea procesului penal.

De asemenea, este neîntemeiată si sustinerea privind imposibilitatea inculpatului de a lua cunostintă despre continutul interceptărilor efectuate si, eventual, de a se apăra demonstrând că înregistrările si interceptările sunt nejustificate ori neîntemeiate, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 913 alin. 4 din Codul de procedură penală, la prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrare si să asigure, la cerere, ascultarea acestora. De asemenea, potrivit art. 916 alin. 1 din acelasi cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările si înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părtilor interesate sau din oficiu de către instanta de judecată. Iată că legislatia procedurală penală română asigură controlul prin justitie si în acest domeniu, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate

aspectele legalitătii si temeiniciei autorizării si efectuării înregistrărilor.

În acest sens s-a pronuntat si Curtea de la Strasbourg în speta Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei din 6 mai 2003, când reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau conditiile de legalitate si proportionalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitateaprobelor este o problemă ce tine de reglementările nationale si că revine jurisdictiilor nationale să aprecieze elementele care le sunt prezentate, instanta europeană a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii pe baza probelor discutate de părti. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiati si de a contracara depozitiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privinta înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a constat că instantele nationale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observatii în fata judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au

constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare.

În acelasi context, si în cauza Klimentyev contra Rusiei din 16 noiembrie 2006, Curtea de la Strasbourg a statuat că, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esential ca toate probele să fie prezentate de fată cu acuzatul, în cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. Acest lucru nu înseamnă totusi că declaratiile martorilor trebuie făcute în fata tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de probă. Utilizarea declaratiilor din faza de instructie penală a cazului nu încalcă, în principiu, articolul 6 paragraful 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, atât timp cât se respectă dreptul la apărare. De regulă, acest drept impune ca acuzatul să aibă ocazia de a pune întrebări martorului care depune mărturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declaratii, fie într-un stadiu ulterior al procedurilor.

În sfârsit, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 si art. 912 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Silviu Gheorghe Achim în Dosarul nr. 707/64/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori, de Gheorghe Carază în Dosarul nr. 2.735/62/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de Adrian Brătulescu în Dosarul nr. 650/119/2006 al Tribunalului Covasna - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 414

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 si 43 din Codul familiei, exceptie ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 7.410/59/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.410/59/2006, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 si 43 din Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de Dorin Tiberiu Popa într-o cauză având ca obiect o actiune de desfacere a căsătoriei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate sunt în contradictie cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece legăturile copilului cu părintele divortat căruia nu i s-a încredintat copilul sunt limitate, luând forma unei sanctiuni a acestuia. Arată că, desi până în momentul divortului ambii părinti au aceleasi drepturi, recunoscute de lege, în privinta copiilor lor minori, după desfacerea căsătoriei cei 2 părinti au drepturi diferite în privinta copiilor. Sustine că prevederile legale criticate contravin si dispozitiilor art. 53 din Constitutie. De asemenea, consideră că exprimarea vointei minorului ar trebui să constituie motivul determinant pe care să se întemeieze solutia adoptată de către instantele judecătoresti.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că prevederile art. 42 din Codul familiei, care reglementează încredintarea copiilor minori unuia dintre părinti odată cu pronuntarea divortului, nu sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât părintele căruia nu i s-a încredintat copilul păstrează exercitiul drepturilor părintesti. Diferentierile în exercitarea ocrotirii părintesti de către cei 2 părinti divortati sunt date de împrejurarea separării lor, prin stabilirea de domicilii diferite, minorul având domiciliul la părintele căruia i-a fost încredintat. Consideră că art. 42 din Codul familiei nu încalcă nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Cât priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 din Codul familiei, apreciază că acestea sunt conforme cu dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 53, întrucât permit stabilirea unei modalităti de exercitare a ocrotirii părintesti de către autoritatea judecătorească în favoarea unuia dintre părintii divortati, fiind un mod de a ocroti viata intimă, familială si privată a persoanelor fizice.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 42 si 43 din Codul familiei sunt constitutionale. Apreciază că instituirea unui tratament juridic diferit în cazul părintelui divortat căruia nu i s-a încredintat minorul, fată de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv si rezonabil de faptul că cei 2 părinti se află în situatii juridice care nu sunt identice si nici similare. Mentionează că prevederile criticate nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curtii si din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 42 si 43 din Codul familiei.

Curtea observă că, asa cum rezultă din motivarea exceptiei, autorul acesteia critică doar prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, care au următorul cuprins: „Părintele divortat, căruia nu i s-a încredintat copilul, păstrează dreptul de a avea legături

personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învătătura si pregătirea lui profesională.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări si ale art. 53 referitoare la „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredintat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învătătura si pregătirea lui profesională.

Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte constitutionale, cu o argumentare identică. Astfel, atât în Decizia nr. 411 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 20 iunie

2006, cât si în Decizia nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, constatând că aplicarea acestora este subsecventă pronuntării de către instanta de judecată a încetării căsătoriei prin divort.

Textul de lege dedus controlului utilizează termenul de „drepturi” ale părintelui divortat, căruia nu i s-a încredintat copilul. Acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, învătătura si pregătirea lui profesională fată de celălalt părinte, căruia i s-a încredintat copilul, acesta fiind tinut să îi asigure fostului său sot, care si-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile mentionate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligatiilor pe care le are orice părinte fată de copilul său si care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintesti. Astfel, Curtea constată că dreptul părintelui căruia nu i s-a încredintat copilul de a avea legături personale cu acesta este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Totodată, Curtea retine că desfacerea căsătoriei prin divort si, implicit, separarea părintilor duce, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor si îndatoririlor părintesti fată de copil. Diferentierile sunt determinate de separarea părintilor si de imposibilitatea obiectivă de mentinere si după desfacerea căsătoriei a acelorasi modalităti de exercitare a drepturilor si îndatoririlor părintesti.

Curtea constată deci că părintii divortati se află în situatii juridice care, în mod obiectiv, nu sunt nici identice si nici similare, prevederile criticate nefiind contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1).

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea retine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale, restrângere care nu s-a constatat.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 7.410/59/2006 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 416

din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII

al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Viorica Stefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă fond funciar.

La apelul nominal răspunde Pavel Morariu, lipsind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 15.057/245/2006, Tribunalul Iasi - Sectia civilă fond funciar a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005. Exceptia a fost ridicată de Viorica Stefănescu-Goangă într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui titlu de proprietate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele care sunt părti în astfel de procese, pe de o parte, si cele care sunt părti în celelalte categorii de litigii în materia proprietătii, decurgând din aplicarea dreptului comun ori din aplicarea Legii nr. 10/2001, pe de altă parte. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază numai de două grade de jurisdictie, cu toate că procesele funciare sunt la fel de complexe ca si celelalte categorii de litigii în materia restituirii proprietătilor.

Consideră că se restrâng, în mod arbitrar, drepturile procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare, respectiv dreptul de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine si dispozitiilor art. 53 din Constitutie. Pentru aceleasi considerente, sustine că dispozitiile de lege criticate contravin si prevederilor

art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 contravin si prevederilor art. 21 din Constitutie, prin faptul că liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt incompatibile cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.

Tribunalul Iasi - Sectia civilă fond funciar apreciază că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt constitutionale, fiind în acord cu dispozitiile constitutionale privind egalitatea în drepturi si accesul liber la justitie. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici norma constitutională înscrisă în art. 53. Face referire la Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994 si constată că, în acord cu aceasta, legiuitorul este îndreptătit, în considerarea unor situatii diferite, să instituie reguli speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

Astfel, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Arată că discriminarea nu poate fi retinută, de vreme ce aceeasi prevedere se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale. În acelasi mod, discriminarea nu poate fi retinută nici în relatia cu persoanele aflate în ipoteza prevăzută de Legea nr. 10/2001, câtă vreme legiuitorul a reglementat distinct cazurile si modalitătile de reparatie a prejudiciilor create prin deposedarea abuzivă realizată de regimul comunist, în raport cu felul bunurilor ce au făcut obiectul acestor deposedări.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr . 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente sunt constitutionale, nefiind contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie. În acest sens arată că prevederile de lege criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că dispozitiile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curtii si din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Curtea observă că, asa cum rezultă din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia critică doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: „Hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare în primă instantă sunt supuse numai recursului.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti” si ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare, în primă instantă, sunt supuse numai recursului.

În esentă, critica de neconstitutionalitate constă în faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este de natură a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (2).

Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie „competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute prin lege”. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Asa fiind, nu se poate retine încălcarea dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie.

De asemenea, Curtea constată că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Viorica Stefănescu-Goangă în Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului Iasi - Sectia civilă fond funciar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 417

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale,

precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Trium Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.586/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Trium Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect obligatia de a vinde, prin negociere directă, spatiul comercial situat în Cluj-Napoca, str. General Eremia Grigorescu nr. 134, în temeiul Legii nr. 550/2002.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate creează o discriminare evidentă a acestuia fată de persoanele juridice care îndeplinesc toate conditiile Legii nr. 550/2002 pentru a cumpăra, prin negociere directă, spatiul comercial pe care îl folosesc.

Mentionează că îndeplineste toate conditiile cerute de lege, cu exceptia existentei unui contract de asociere valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. Sustine că legiuitorul nu a prevăzut această situatie specifică ce nu poate fi circumscrisă vreunui text din cuprinsul Legii nr. 550/2002 fără a fi, prin aceasta, discriminatorie. Totodată, autorul critică prevederile art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportate la dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2). Face referire, de asemenea, la Decizia nr. 609/2006 prin care Curtea Constitutională, pronuntându-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportate la art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, a respins-o, considerând că această decizie nu poate fi retinută în prezenta cauză.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 din Legea nr. 550/2002. Consideră că prevederile legale criticate nu au nicio legătură cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2).

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), apreciază că textele de lege criticate nu contin prevederi prin care să instituie privilegii si discriminări în privinta unor categorii de persoane aflate în situatii identice, iar pe de altă parte, acestea stabilesc, imperativ, conditiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici pentru a beneficia de dispozitiile Legii nr. 550/2002.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât dispun pentru viitor si se aplică unor situatii juridice în curs de derulare. Totodată, apreciază că prevederile criticate nu contin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinta unor categorii de persoane aflate în situatii identice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 16 si ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, având următorul continut:

- Art. 16: „Vânzarea spatiilor comerciale, de prestări de servicii si de productie către comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fată de stat la data vânzării spatiului.”;

- Art. 17 alin. (2): „După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spatiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitatie publică cu strigare, în conditiile prezentei legi.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementează conditiile ce trebuie îndeplinite de către comercianti, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere directă, a spatiilor comerciale pe care le folosesc. Potrivit acestor dispozitii, vânzarea, prin negociere directă, a spatiilor comerciale, de prestări de servicii si de productie se face la solicitarea comerciantilor, respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Cu titlu de exceptie, se prevede că nu beneficiază de aceste dispozitii persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul, precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fată de stat la data vânzării spatiului.

Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudenta sa că principiul constitutional al egalitătii în drepturi are semnificatia reglementării si aplicării unui tratament juridic identic sau similar unor subiecte de drept aflate în situatii juridice identice sau similare.

Or, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul exceptiei se află într-o situatie juridică diferită fată de comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice si juridice, care îndeplinesc conditiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două categorii de persoane se află în situatii juridice diferite tocmai prin conditiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul exceptiei nu le îndeplineste în totalitate. Curtea retine, în consecintă, că textul de lege criticat este conform art. 16 alin. (1) din Constitutie, nefiind discriminatoriu.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, Curtea observă că acesta reglementează vânzarea spatiilor prin licitatie publică cu strigare numai în situatia în care nu s-a depus solicitare de cumpărare, prin negociere directă, în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiasi articol.

Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (2) au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, si prin Decizia nr. 609 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 este constitutional, retinând că este dreptul statului să hotărască în privinta modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată. Astfel, dispozitiile legale criticate pentru neconstitutionalitate nu contin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinta unor categorii de persoane aflate în situatii identice. Se are în vedere că persoanele care pot cumpăra spatii comerciale prin licitatie publică cu strigare nu sunt în aceeasi situatie juridică cu cele cărora spatiile comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind comercianti, respectiv prestatori de servicii persoane fizice sau juridice, care folosesc spatiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. În consecintă, nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Curtea observă că autorul exceptiei a indicat, ca temei constitutional al sesizării, si dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea. Examinând această sustinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate, textul indicat nu este relevant, neavând nicio concludentă pentru solutionarea acesteia.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Trium Prodcom” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 418

din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Sâncraiu în Dosarul nr. 9.830/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca devenită inadmisibilă, întrucât dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în întregime, au fost constatate de Curtea Constitutională ca fiind neconstitutionale, prin Decizia nr. 871/2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.830/117/2006, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006. Exceptia a fost ridicată de Consiliul Local al Comunei Sâncraiu într-o cauză privind actiunea în contencios administrativ formulată de prefectul judetului Cluj în contradictoriu cu autorul exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, expropriază bunurile imobile care fac parte din domeniul public al unitătilor administrativ-teritoriale, fără a respecta procedura legală privind exproprierea, încălcând nu numai principiul autonomiei locale, ci si normele constitutionale referitoare la proprietate.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că se impune admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, raportat la prevederile art. 44 alin. (2), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. m), art. 115 alin. (4), art. 120 alin. (1), art. 121 si 136 din Constitutia României.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului

Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului metionează că, prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, astfel încât, fată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, exceptia cu un atare obiect a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curtii, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44, art. 53, art. 73 alin. (3) lit. m), art. 115 alin. (4), art. 120, art. 121, art. 123 alin. (4) si art. 136, precum si a prevederilor art. 3 si 4 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997. Totodată, autorul exceptiei critică dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 raportat la prevederile art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (2), ale art. 4, art. 6 alin. (1), si ale art. 8-10 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Curtea a retinut că, prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea a constatat că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea a retinut, totodată, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat. Curtea a mai constatat că actul normativ criticat încalcă si dispozitiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sănătătii. Garantând acest drept complex, textul constitutional mentionat stabileste obligatia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice, ceea ce implică si crearea conditiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spatiilor care au destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinatiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligatiei constitutionale mentionate si, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetătenilor la ocrotirea sănătătii.

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că, în spetă, această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Sâncraiu în Dosarul nr. 9.830/117/2006 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 419

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007

pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, exceptie ridicată de Nicoleta Amalia Zainab în Dosarul nr. 5.904/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru Amar Zainab, avocatul Adriana Pantazi, cu împuternicire avocatială la dosar. Lipsesc autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând că scopul legiuitorului a fost acela ca, prin textul de lege criticat, să evite discriminarea copiilor născuti înainte de intrarea în vigoare a legii în raport cu cei născuti după această dată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, arată că textul de lege criticat se aplică doar termenelor de prescriptie care nu s-au împlinit sub imperiul legii vechi, acesta neaplicându-se termenelor de prescriptie în curs si celor întrerupte.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.904/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de Nicoleta Amalia Zainab într-o cauză privind judecarea cererii formulate de aceasta privind desfacerea căsătoriei si încredintarea minorului, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere, în contradictoriu cu pârâtul Amar Zainab, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 Bucuresti si Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 Bucuresti, ce face obiectul Dosarului nr. 5.904/301/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucuresti, conexat cu Dosarul nr. 8.093/301/2007 al aceleiasi instante, ce are ca obiect cererea de desfacere a căsătoriei si tăgăduirea paternitătii formulate de reclamantul Amar Zainab în contradictoriu cu pârâta Nicoleta Amalia Zainab si Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sunt neconstitutionale prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), întrucât, prin modificarea prevederilor art. 55 din Codul familiei, termenul de prescriptie a actiunii în tăgada paternitătii a fost mărit de la 6 luni la 3 ani. Astfel, în cauză, dreptul la actiune prescris, potrivit art. 55 din Codul familiei nemodificat, renaste odată cu intrarea în vigoare a noii legi.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că prevederile art. II din Legea 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei încalcă art. 15 alin. (2) din Constitutie care consacră principiul neretroactivitătii legii civile.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 sunt neconstitutionale. În acest sens, arată că acestea contravin dispozitiilor constitutionale privind neretroactivitatea legii, întrucât dispun nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, extinzându-se astfel, ca sferă de aplicabilitate, si asupra situatiilor juridice anterioare intrării în vigoare a legii, respectiv asupra actiunilor în tăgăda si stabilirea paternitătii copiilor născuti sub imperiul legii vechi, chiar dacă cererea este în curs de judecată. Sustine că prevederile criticate au un caracter novator fată de reglementările anterioare, constând în calificarea în prezent a unor fapte petrecute în trecut si reglementarea efectelor juridice legate de aceste fapte.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, având următorul cuprins: „Dispozitiile prezentei legi privind actiunea în tăgăduirea paternitătii, precum si actiunea în stabilirea paternitătii copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile si în cazul copiilor născuti înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei nu contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2), în cauză nefiind vorba de o aplicare retroactivă a legii.

Astfel, Curtea retine că prin Legea nr. 288/2007 au fost modificate art. 54, 55 si 60 din Codul familiei, ce contin prevederi referitoare la actiunea în tăgăduirea paternitătii si actiunea în stabilirea paternitătii copilului din afara căsătoriei, atât în ceea ce priveste titularii acestora, cât si în ceea ce priveste termenul de prescriptie.

Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007, criticate pentru neconstitutionalitate, dispozitiile Legii nr. 288/2007 privind actiunea în tăgăduirea paternitătii si actiunea în stabilirea paternitătii copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile si în cazul copiilor născuti înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată.

Curtea constată că aplicarea prevederilor din Legea nr. 288/2007 referitoare la actiunea în tăgăda paternitătii, precum si cele referitoare la actiunea în stabilirea paternitătii copilului din afara căsătoriei si în cazul copiilor născuti înainte de intrarea sa în vigoare, când cererea este în curs de judecată, are drept scop rezolvarea unor situatii juridice tranzitorii. Or, instituirea unei dispozitii tranzitorii nu poate fi considerată ca având un caracter retroactiv, de vreme ce reglementarea are drept scop ocrotirea interesului superior al copilului prin stabilirea statutului său juridic.

Curtea observă că motivele în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc aplicarea în timp a prevederilor criticate, având în vedere modificarea termenului de prescriptie a actiunii în tăgăda paternitătii, în sensul măririi acestuia de la 6 luni la 3 ani. Astfel, urmează ca instanta de judecată să aplice prevederile criticate având în vedere faptul că legea nouă a mărit termenul de prescriptie a actiunii în tăgăduirea paternitătii si, ca atare, acestea nu sunt aplicabile prescriptiilor împlinite înainte de intrarea ei în vigoare. Pe de altă parte, prescriptiile în curs urmează a fi supuse prevederilor noii legi, fără a fi retroactive, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, exceptie ridicată de Nicoleta Amalia Zainab în Dosarul nr. 5.904/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu