MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 350         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 7 mai 2008

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

15. - Hotărâre privind aprobarea Raportului Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 427 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 435 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 440 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

2. - Norme privind modificarea si completarea Normelor Băncii Nationale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea băncilor

 

Rectificări la:

 - Ordonanta Guvernului nr. 85/2004;

 - Hotărârea Guvernului nr. 1.430/2007

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Raportului Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul  României

 

În temeiul dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată, si ale art. 78 din Regulamentul Senatului,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul aprobă Raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 22 aprilie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 22 aprilie 2008.

Nr. 15.

 

ANEXĂ

 

RAPORTUL

Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României

 

CAPITOLUL 1

Componentă. Mandat

 

1. Comisia de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înfiintată în temeiul dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată, si ale art. 78 din Regulamentul Senatului, prin Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005. Componenta nominală a Comisiei de anchetă a fost stabilită astfel:

1. Melescanu Teodor Viorel - Grupul parlamentar al Aliantei „Dreptate si Adevăr”- P.N.L. - P.D.;

2. Nicolai Norica - Grupul parlamentar al Aliantei „Dreptate si Adevăr” - P.N.L. - P.D.;

3. Rădulescu Cristache - Grupul parlamentar al Aliantei „Dreptate si Adevăr” - P.N.L. - P.D.;

4. Vraciu Jan - Grupul parlamentar al Aliantei „Dreptate si Adevăr” - P.N.L. - P.D.;

5. Georgescu Radu Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

6. Maior George Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;

7. Ticău Silvia Adriana - Grupul parlamentar al P.S.D.;

8. Ilascu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

9. Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;

10. Stoica Ilie - Grupul parlamentar al P.C.;

11. Szabo Karoly Ferencz - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Biroul Comisiei de anchetă a fost ales în următoarea componentă:

1. Nicolai Norica - presedinte;

2. Maior George Cristian - vicepresedinte;

3. Petrescu Ilie - secretar.

2. Comisia de anchetă a fost înfiintată ca urmare a solicitării domnului René van der Linden, presedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), formulată în alocutiunea rostită în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, la data de 24 noiembrie 2005, pentru investigarea acuzatiilor apărute în presa internatională privind detentia si transferul ilegal de prizonieri în unele state membre ale Consiliului Europei.

Totodată, domnul René van der Linden a solicitat Parlamentului României ca investigarea acestor acuzatii să se desfăsoare în deplină si continuă cooperare cu Consiliul Europei, cu Adunarea Parlamentară si cu alte organisme internationale.

Fiind prima organizatie care s-a sesizat cu privire la acest subiect, Consiliul Europei a constituit o comisie privind „acuzatiile referitoare la detentiile secrete si transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei”, raportor fiind numit parlamentarul elvetian Dick Marty, presedintele Comisiei pentru afaceri juridice si drepturile omului a Adunării Parlamentare.

3. În conformitate cu prevederile art.1 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a fost mandatată să investigheze afirmatiile cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA pe teritoriul României sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA, care ar fi transportat persoane acuzate de săvârsirea unor acte de terorism.

Termenul initial pentru prezentarea raportului Comisiei de anchetă a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2006. Ulterior, ca urmare a aparitiei unor noi date si informatii rezultate din colaborarea cu institutiile si organele de stat cu atributii în domeniu, reprezentanti ai Comisiei Consiliului Europei si ai massmedia, precum si complexitatea investigatiilor au determinat plenul Senatului, prin hotărâri succesive, să aprobe noi termene, termenul final fiind stabilit pentru data de 5 martie 2007.

 

CAPITOLUL 2

Referiri la adresa României

 

Într-o primă formă, subiectul a fost abordat de mass-media americane în contextul campaniei antiteroriste din Afganistan, la data de 16 decembrie 2002, CNN International difuzând primele informatii referitoare la presupusa existentă a unor centre de detentie ale CIA pe teritoriul altor state.

Ulterior, după difuzarea rezultatelor anchetei organizatiei Amnesty International din luna noiembrie 2002, referitoare la conditiile ilegale de detentie si anchetă de la baza Guantanamo, la data de 27 decembrie 2002 cotidianul „Washington Post” a indicat si locatia unui asemenea centru, la Bagram, în Afganistan.

Concomitent, Human Rights Watch si Amnesty International au lansat campanii mediatice la nivel international, de denuntare a procedurilor ilegale aplicate de autoritătile americane persoanelor acuzate de terorism, aflate în centrele speciale de detentie, campanie la care s-au raliat publicatii de renume si prestigiu international, sustinându-se posibilitatea existentei a noi locuri de detentie, amplasate si pe alte teritorii, inclusiv în tări din Europa Centrală si de Sud-Est.

România a fost mentionată pentru prima dată ca tară de tranzit al unor avioane suspectate că apartin CIA si că transportau persoane acuzate de terorism în săptămânalul „Newsweek” din perioada 21-27 februarie 2005. În articol s-a afirmat, totodată, că SUA nu mai trimit detinuti în tările unde acestia ar putea fi supusi abuzurilor.

Subiectul închisorilor secrete ale CIA în unele state din Europa de Est, printre care si România, a fost lansat la data de 2 noiembrie 2005 de către cotidianul american „Washington Post” si de Human Rights Watch.

Scenariul s-a bazat pe dezvoltarea si combinarea celor două directii majore anterioare, respectiv cea a închisorilor secrete, în care tara noastră nu fusese mentionată anterior, si cea a zborurilor suspecte ale unor avioane bănuite că ar apartine CIA, în care fusese indicat ca posibilă escală si Aeroportul Timisoara - „Newsweek” din perioada 21-27 februarie 2005.

Detaliile din presă referitoare la intervalele în care s-au desfăsurat zborurile, posibilele locatii si numărul de detinuti au fost inconstante, aceleasi mijloace media inserând, succesiv, date diferite. Astfel, au fost preluate toate variantele anterioare, dar s-a insistat pe amplasamentele din Europa de Est, alături de România si Polonia mai fiind mentionate, sporadic, Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Croatia, Kosovo, Ucraina, Republica Moldova si Georgia.

Aproape concomitent, mass-media internationale au acuzat cooperarea cu SUA a unor guverne occidentale sau, dimpotrivă, încălcarea suveranitătii acestora de către autoritătile americane.

Alegatiile au avut ca puncte de plecare, pe de o parte, noi „dezvăluiri” referitoare la zboruri suspecte înregistrate în aproape toate statele europene si, pe de altă parte, existenta la Paris a unui centru antiterorist în cadrul căruia cooperează toate serviciile de informatii de pe continent.

La data de 26 noiembrie 2005, publicatia „Die Welt” a lansat informatia potrivit căreia zborurile suspecte ale avioanelor CIA continuă să se deruleze, aducând drept argument declaratiile unor „surse din interiorul agentiei americane”.

În aceeasi zi, Human Rights Watch a pus în circulatie noi date referitoare la zboruri ori escale suspecte ale avioanelor CIA, prezentându-le drept „indicii clare” ale implicării României si Poloniei (Steve Crashaw, liderul HRW/Deutschland Radio). În paralel, în pofida pozitiei României de a permite verificarea locatiilor suspectate, aceeasi organizatie a denuntat „lipsa de transparentă”, declinându-si însă responsabilitatea unei anchete proprii.

S-au remarcat unele nuante în modul în care au fost interpretate datele referitoare la posibila existentă a unor centre de detentie ale CIA în România.

Acuzatiile au fost preluate atât de mediile de presă interne si externe, cât si de cele politice europene, pe acest fond apărând numeroase referiri la posibila amânare a aderării tării noastre la Uniunea Europeană.

Astfel, dacă majoritatea mass-media a considerat că datele puse în circulatie de „Washington Post” si HRW constituie „dovezi”, cei mai multi oficiali europeni si reprezentanti HRW au apreciat că acestea sunt mai degrabă „suspiciuni” sau „indicii”, subliniind că autoritătilor de la Bucuresti le revine responsabilitatea înlăturării lor.

Povara acestor acuzatii nedovedite la adresa tării noastre a determinat unii oameni politici europeni, printre care europarlamentarii Kathalijne Buitenweg, Carlos Coelho, Claude Moraes, Sarah Ludford si Elmar Brok, să îsi însusească pozitia mass-media, utilizând-o pentru a sustine necesitatea adoptării unor sanctiuni la adresa României, respectiv amânarea aderării la Uniunea Europeană în cazul confirmării acuzatiilor.

La data de 7 ianuarie 2006, pe pagina proprie de internet a publicatiei elvetiene „Blick” (www.blick.ch/sonntagsblick, „SonntagsBlick” fiind editia de duminică a ziarului mentionat), sub semnătura jurnalistilor Sandro Brotz si Beat Jost a fost publicat facsimilul unui raport în care se mentionează un fax transmis de ministerul egiptean de externe către Ambasada din Londra, interceptat la baza de sprijin al comenzii din cadrul armatei elvetiene, din însărcinarea Serviciului de Informatii Strategice din Elvetia, prin sistemul „Onyx”.

În document se sustine că „23 de cetăteni irakieni si afgani au fost interogati la baza Mihail Kogălniceanu” si că „centre similare există în Ucraina, Kosovo, Macedonia si Bulgaria”. În acelasi articol publicat de „SonntagsBlick” s-a mai precizat că HRW dispune de dovezi conform cărora „pe data de 21 si 22 septembrie 2005 au fost transportati detinuti cu avioane militare americane de la baza Salt Pit din Kabul la baza poloneză Szymany si la baza românească Mihail Kogălniceanu”.

Autenticitatea documentului a fost sustinută de majoritatea surselor de presă internationale, îndeosebi de cele din spatiul german, care, în plus, au afirmat că Dick Marty a apreciat continutul faxului interceptat drept „o informatie partială importantă”, întrucât provine din lumea arabă.

Ulterior, mass-media internationale au evidentiat declaratiile Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe potrivit cărora respectivul fax, departe de a fi unul clasificat, continea „o revistă a presei”.

În urma acestei evolutii a evenimentelor, la data de 12 ianuarie 2006, liderii grupurilor parlamentare din cadrul Parlamentului European au decis să stabilească o comisie temporară, compusă din 46 de membri, al cărei mandat să dureze un an, care să cerceteze informatiile legate de posibile centre de detentie secrete ale CIA de pe teritoriul Europei. Această decizie a fost supusă avizului Parlamentului European în timpul sesiunii plenare din data de 18 ianuarie 2006, de la Strasbourg.

Pe baza mandatului aprobat, comisia temporară de anchetă a desfăsurat actiunile de investigare si analiză propuse, prezentând rapoarte în lunile martie si iunie 2006, precum si raportul final la data de 30 ianuarie 2007, raportori fiind parlamentarii Dick Marty si Giovanni Claudio Fava.

Atât rapoartele Marty (I si II), cât si raportul final Fava, analizând posibile implicatii ale guvernelor si serviciilor de informatii ale unor tări europene, în special din Europa Centrală si de Sud-Est, au stăruit cu precădere asupra României si Poloniei, aducând grave acuzatii tării noastre, bazate doar pe „indicii”, „păreri”, „probabilităti”, „extrapolări”, „deductii logice”, ajungându-se la concluzii apreciate drept „certe”.

Comisia de anchetă a Senatului României, având în vedere toate aceste considerente, si-a manifestat surprinderea si regretul fată de aceste repetate nuantări defavorabile, cu atât mai mult cu cât s-a numărat printre primele si putinele tări ale căror parlamente au constituit astfel de comisii, colaborând permanent si în deplină transparentă cu Comisia Parlamentului Europei, cu raportorii desemnati ai acesteia si cu alti parlamentari interesati, oficiali si analisti ai EUROCONTROL si ai Centrului Torejon, precum si cu reprezentanti ai mass-media.

Cu privire la concluziile prezentate si dezbaterile la raportul Claudio Fava, care au avut loc în Parlamentul Europei la data de 14 februarie 2007, Comisia de anchetă a constatat că raportul mentine referirile exprese la adresa României, în special la „posibilitătile” asupra existentei facilitătilor privind detentiile ilegale (pag. 25, pct. 159-164).

Desi, mai întâi, apreciază în mod deosebit ospitalitatea si excelenta colaborare cu Comisia de anchetă si cu alte autorităti din România (pag. 25, pct. 157), raportul „regretă” respingerea categorică, din cuprinsul cap. 7 al raportului prezentat în plenul Senatului, la data de 21 iunie 2006, a posibilitătii de a fi existat în România facilităti privind detentiile secrete de persoane acuzate de terorism, catalogând concluziile Comisiei drept „premature si superficiale” (pag. 25, pct. 159).

De asemenea, raportul mentine suspiciunile privind posibilitatea ca serviciile secrete ale SUA să fi operat, fără cunostinta si acceptul autoritătilor române, în locuri de detentie ilegale, mentionându-se baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanta (pag. 25, pct. 165-164).

Având în vedere considerentele sus-mentionate, Comisia de anchetă si-a însusit în totalitate principiile care au stat la baza sesizării Parlamentului Europei si a mandatului Comisiei instituite pentru investigarea „acuzatiilor referitoare la detentiile secrete si transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei”, reiterând faptul că acestea constituie fundamente ale apărării si promovării valorilor democratice, ale drepturilor omului, precum si recomandări politice generale.

Totodată, reafirmând dorinta de a colabora pe deplin si în continuare cu toate institutiile si organismele Comunitătii Europene în problematica mandatului său, Comisia de anchetă concluzionează că acuzatiile la adresa României sunt nefondate, raportul Claudio Fava, în cazul tării noastre, bazându-se pe presupuneri si supozitii, si nu pe elemente care să probeze acuzatiile.

În replică, în capitolele următoare, pe baza mandatului său, Comisia de anchetă prezintă plenului Senatului rezultatele investigatiilor desfăsurate pe întreg parcursul anului 2006, aducând probe materiale concrete în sustinerea neimplicării României privind detentia si transferul ilegal de persoane acuzate de terorism.

 

CAPITOLUL 3

Concluzii rezultate din răspunsurile si documentele primite de la institutiile solicitate

 

În exercitarea mandatului si a atributiilor sale, conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din data de 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a solicitat documente relevante, date si informatii complete privind zborurile sau escalele aeronavelor americane care au operat în/prin spatiul aerian national în perioada 2001-2005, spre sau din tara noastră, în special sub indicative militare (military call sign), următoarelor institutii:

1. Ambasada Confederatiei Elvetiene în România, de la care s-a primit răspuns sub semnătura ambasadorului Jean-Claude Richard

Scrisoarea de răspuns mentionează faptul că ziarul elvetian „SonntagsBlick”, în editia din data de 8 ianuarie 2006, a dat publicitătii un document al Serviciului Elvetian de Informatii Strategice (SSR) cu privire la o comunicare prin fax a Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe, din data de 15 noiembrie 2005, interceptat de SSR prin satelit. Conform acestuia, 23 de prizonieri irakieni si afgani au fost interogati la baza militară Mihail Kogălniceanu din România, centre similare existând si în Ucraina, Kosovo, Macedonia, Bulgaria.

În sedinta din data de 11 ianuarie 2006, Consiliul federal (Guvernul) a condamnat transmiterea către presă a acestui document clasificat. De asemenea, Consiliul federal a fost informat că Parlamentul a dispus o anchetă vizând determinarea responsabilitătilor, Ministerul Public a deschis o anchetă contra ziarului, iar auditorul-sef al armatei elvetiene a ordonat o procedură penală militară împotriva redactorului-sef si a altor doi colaboratori. Important este faptul că documentul cuprinde informatii care sunt deja cunoscute public (rapoartele Human Rights Watch), dar a căror veridicitate nu a putut fi dovedită.

2. Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care a răspuns prin Adresa nr. 509 din 13 ianuarie 2006

În răspunsul concis adresat Comisiei de anchetă, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a precizat că, potrivit prevederilor legale, nu este competentă să aprobe cererile pentru efectuarea zborurilor cu aeronave militare. Ca atare, nu dispune de informatii si documente relevante privind survolul, aterizarea si decolarea de aeronave militare pe teritoriul României.

3. Ministerul Transporturilor, a cărui structură specializată este Directia generală de aviatie civilă, a transmis răspunsul prin Adresa nr. 38/176 din 20 ianuarie 2006

Răspunsul Directiei generale de aviatie civilă din cadrul Ministerul Transporturilor precizează că în România, regimul de zbor al aeronavelor este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile si de stat în spatiul aerian national, care stabileste proceduri specifice de aprobare/autorizare a tuturor categoriilor de zboruri cu aeronave civile si de stat (militare).

Conform prevederilor actului normativ sus-mentionat, zborurile efectuate cu aeronave de stat (militare) sunt autorizate de Ministerul Apărării, acesta fiind organismul care reprezintă partea militară în relatia României cu Organizatia Europeană pentru Siguranta Navigatiei Aeriene - Eurocontrol.

Având în vedere sensibilitatea subiectului, precum si capacitatea de expertiză a specialistilor săi, Directia generală de aviatie civilă si-a manifestat totala disponibilitate pentru a pune la dispozitia Comisiei de anchetă orice alte documente sau informatii edificatoare.

4. Ministerul Apărării, a cărui structură specializată este Sectia survol, relatii si reglementări aeronautice din Centrul operational de coordonare militară, a transmis:

a) răspunsul, prin adresa nr. SRS 2 din 21 martie 2006, cuprinzând precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) (anexa clasificată nr. 1).

În răspunsul cu nr. SRS 2 din 2 martie 2006, Ministerul Apărării a trimis Comisiei de anchetă 16 fotografii satelitare, precum si precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) cu privire la baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanta.

Cu privire la cele 16 fotografii satelitare color, fiecare contine, în detaliu, si textul interpretării analistilor, din care rezultă fără echivoc faptul că în zona bazei militare si a aeroporturilor militare de la Mihail Kogălniceanu si Fetesti sau la aeroportul civil de la Cataloi nu sunt identificate constructii noi care să justifice prezenta unor facilităti de detentie.

Cu privire la continutul precizărilor apartinând domnului B.

Routlege, directorul adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC), acestea au fost formulate la sfârsitul reuniunii informale a EUSC din data de 30 ianuarie 2006, cu privire la solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de a transmite fotografii din satelit ale unor localităti din România si Polonia.

Analistii au precizat că produsele EUSC nu confirmă alegatiile referitoare la existenta unor centre de detentie în regiunile din care au fost prelevate imaginile (LOI - Location of Interest), ci doar locatiile elementelor ce tin de securitatea obiectivelor militare (centre de comandă si transmisiuni, depozite de munitii si carburanti, aeronavele aflate la sol);

b) răspunsul, prin Adresa nr. SG (S)387/31 martie 2006 (anexa clasificată nr. 2).

Răspunzând solicitării Comisiei de anchetă de a furniza detalii cu privire la evolutia aeronavelor americane care au operat în/prin spatiul aerian national în perioada 2001-2005, Ministerul Apărării a procesat si întocmit un documentar (prezentat în anexa clasificată nr. 3) privind cererile diplomatice de survol primite din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, în conformitate cu legislatia internatională si natională în domeniu.

Totodată, Ministerul Apărării a precizat că în baza de date sunt detinute datele referitoare numai la cererile diplomatice de survol pentru zborurile sau escalele aeronavelor de stat care au operat sub indicative militare (military call sign), neexistând nicio situatie în care aeronave civile apartinând SUA să fi solicitat autorizări speciale de pe aerodromuri militare.

5. Ministerul Justitiei, care a răspuns prin Adresa nr. 3.823/139/P/24 ianuarie 2006

Răspunsul Ministerului Justitiei face referire expresă la faptul că, pe de o parte, în sistemul penitenciar românesc, locatiile tuturor celor 45 de institutii penale sunt accesibile publicului, iar pe de altă parte, primirea persoanelor private de libertate se face exclusiv pe baza actelor legale de detinere, emise de o instantă de judecată, după ce, în prealabil, li s-a stabilit identitatea, apoi sunt înregistrati atât într-un registru special al penitenciarului, cât si în aplicatia informatizată de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

În concluzie, în perioada mentionată, niciun functionar al Administratiei Nationale a Penitenciarelor ori al unitătilor subordonate nu a fost implicat în privarea ilegală de libertate a vreunei persoane, faptă care constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea, conform prevederilor art. 266 din Codul penal.

6. Serviciul Român de Informatii, care a răspuns prin Adresa nr. 10.040/23 ianuarie 2006

Serviciul Român de Informatii a comunicat Comisiei de anchetă că, potrivit competentelor sale legale, a verificat toate aspectele ce prezentau relevantă pentru securitatea natională a României, făcând publică pozitia sa si precizând faptul că nu detine informatii care să ateste existenta unor astfel de centre de detentie în tara noastră.

Serviciul Român de Informatii a transmis punctul său de vedere Ministerului Public si Ministerului Afacerilor Externe, din perspectiva solicitării de informatii transmise de domnul Terry Devis, secretarul general al Consiliului Europei, în sensul că nu detine date privind atât implicarea vreunui oficial român în privarea secretă de libertate a uneia sau a mai multor persoane pe teritoriul national si nici cu privire la tentative/actiuni de implicare, de către agentii străine de informatii, a oficialitătilor române în activităti de această natură.

Răspunsul trimis de Serviciul Român de Informatii contine si o anexă, intitulată „Date de presă referitoare la centrele de detentie ilegale ale CIA”, cuprinzând 6 pagini, ce face o trecere amănuntită în revistă a modului în care subiectul a fost abordat în mass-media internationale, precum si referiri la mentionarea României ca tară de tranzit al unor avioane suspectate că apartin CIA si că transportau persoane acuzate de terorism.

7. De asemenea, Comisia de anchetă a primit si a valorificat concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate de Organizatia pentru Apărarea Drepturilor Omului la o serie de baze aeriene, prin Adresa nr. 10/16 ianuarie 2006.

Organizatia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) a trimis concluziile sale cu privire la constatările retinute în urma vizitei oficiale efectuate în perioada 8-15 decembrie 2005 la baza aeriană Bucuresti - Henri Coandă; baza aeriană Timisoara; Inspectoratul de Politie al Judetului Timis, Directia Politiei de Frontieră Timisoara, Penitenciarul cu regim de maximă sigurantă Timisoara, ca urmare a autosesizării fată de acuzatiile aduse României, astfel:

• nu s-au găsit nicio persoană străină retinută sau arestată ilegal si nici indicii - documente cu înregistrări oficiale ori declaratii ale unor martori - care să ateste sau să sustină că ar fi existat astfel de persoane;

• la bazele aeriene si celelalte locatii mentionate nu s-au constatat modificări sau amenajări la constructiile existente, care să sustină ipoteza utilizării lor în scopul detinerii ilegale a unor persoane;

• militarii străini participanti la exercitiile comune sau aflati în tranzit, care au coborât de la bordul aeronavelor ce au aterizat pe aeroporturile mentionate, au fost supusi controlului politiei de frontieră, conform legislatiei în vigoare;

• în concluzie, nu se confirmă supozitiile organizatiilor Human Rights Watch si Amnesty International, precum si ale unor oficiali americani sau europeni cu privire la organizarea si functionarea unor centre de detentie secrete ale CIA în locatii din Bucuresti si Timisoara, în care ar fi fost detinute si interogate persoane suspectate de terorism.

 

CAPITOLUL 4

Activitatea Comisiei de anchetă

 

În exercitarea mandatului său, Comisia de anchetă s-a reunit în sedinte periodice (de regulă, lunar), în scopul analizării documentelor, datelor si informatiilor primite de la institutiile solicitate si a celor apărute în presă, a rapoartelor preliminare întocmite si prezentate periodic de Comisia Consiliului Europei, al formulării concluziilor rezultate si stabilirii agendei de lucru. În perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, activitatea Comisiei de anchetă s-a concretizat în:

- 21 de întâlniri pentru documentare si analiză cu sefii institutiilor si structurilor specializate, prezentate în cap. 3 pct. 2-6;

- peste 40 de întâlniri cu delegatii oficiale si membri ai Comisiei Consiliului Europei, alti oameni politici, ziaristi;

- 6 deplasări ale delegatiilor stabilite de Comisia de anchetă la aeroporturile si bazele militare aeriene susceptibile a fi fost folosite în scopul detentiilor secrete si al transferului ilegal de prizonieri;

- peste 200 de persoane audiate, cu atributii privind evidenta, controlul, dirijarea zborurilor, paza si serviciile la sol; - studierea a peste 4.200 de pagini cuprinzând informatii relevante pentru mandatul Comisiei de anchetă.

 

CAPITOLUL 5

Constatările Comisiei rezultate din activitatea de documentare si control

 

În vederea pregătirii unor răspunsuri clare si obiective la întreaga problematică a mandatului său, precum si la întrebările precise formulate de presedintele Comisiei pentru afaceri juridice si drepturile omului din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Dick Marty, Comisia de anchetă s-a documentat cu privire la cadrul legal national si international care reglementează regimul de zbor al aeronavelor, a ridicat si a studiat documente relevante în legătură cu zborurile asupra cărora există suspiciuni ori au fost formulate întrebări, a organizat audieri cu responsabili ai institutiilor si ai structurilor cu atributii specifice din cadrul Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării, directorii aeroporturilor vizate în rapoartele Marty, a făcut unele investigatii în locatii existente în aceste perimetre.

În urma actiunilor sus-mentionate au rezultat:

1. Concluzii de principiu

• Autoritatea Aeronautică Civilă Română, celelalte institutii si structuri cu atributii în domeniul anchetat de Comisia de anchetă nu au cunostintă despre vreun avion civil care să fi aterizat ori să fi survolat teritoriul national, operat sau închiriat de CIA, ori despre vreo firmă care să fi actionat în folosul Agentiei.

• De obicei, pentru zborurile care aterizează sau survolează teritoriul României - cu exceptia zborurilor private pentru care este suficient planul de zbor -, procedura aplicabilă necesită aprobare prealabilă. Nicio aprobare nu a fost cerută pentru un zbor operat de CIA sau un agent al acesteia.

• Zborurile regulate si zborurile charter care aplică pentru efectuare trebuie să specifice în aplicatie datele operationale relevante: data si ora efectuării, punctul de plecare către România si punctul de plecare dinspre România, punctele de intrare si iesire, înmatricularea aeronavei, operatorul, natura încărcăturii comerciale si scopul zborului. Nu este solicitată de autorităti o listă de pasageri, aceasta fiind totusi obtinută de la operator în cazul în care este solicitată special.

• Aeronavele militare care operează în spatiul aerian aflat sub jurisdictia civilă trebuie să obtină, înaintea obtinerii autorizării civile, aprobarea autoritătilor militare pentru efectuarea zborului, iar în afara respectării regulilor civile privind operarea nu au alte obligatii sau constrângeri privind controlul civil asupra lor. Dacă operatiunile de transport militar sunt efectuate cu aeronave civile, acestora li se aplică aceeasi procedură.

• Autoritătile aeronautice civile române nu detin si nu au detinut informatii referitoare la transporturi de prizonieri pe zboruri aflate sub jurisdictia lor.

• Autoritătile aeronautice civile române nu detin si nu au detinut informatii despre aeronave care, transportând prizonieri, să si aterizeze pe teritoriul României.

• Autoritătile aeronautice civile române nu au fost, legal sau ilegal, implicate în desfăsurarea de către servicii secrete proprii ori ale altor state a unor transporturi de prizonieri.

• Autoritătile aeronautice civile române nu au solicitat de la autoritătile americane informatii referitoare la survolul ori aterizarea de aeronave operate de către sau în folosul CIA ori al unor interpusi, actionând în folosul Agentiei, care să fi transportat ilegal prizonieri, nefiind de competenta lor să solicite astfel de informatii.

2. Concluzii rezultate din investigatiile efectuate la fata locului Aeroporturile suspectate si discutate în mass-media, în rapoartele unor organizatii neguvernamentale si în rapoartele Marty si pentru care există referiri în documentele Eurocontrol, ca si în fotografiile satelitare, sunt:

- Timisoara - Gearmata;

- Bucuresti - Băneasa;

- Constanta - Mihail Kogălniceanu;

- Tulcea - Cataloi;

- Fetesti - militar.

Comisia de anchetă a efectuat investigatii la fata locului pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu - Constanta, relativ la alegatiile privind existenta unor constructii ce au fost efectuate în perioada cercetată, dar si în privinta facilitătilor ce ar fi putut fi utilizate, în această destinatie, de către militarii americani aflati pe teritoriul României.

Comisia de anchetă a investigat toate aeroporturile care au fost mentionate în documentele Eurocontrol, în rapoartele Marty si în planurile de zbor ale tuturor aeronavelor considerate suspecte. Comisia de anchetă s-a deplasat si a investigat, în mod special, Aeroportul Mihail Kogălniceanu, acolo unde au fost stationate trupe americane si unde fotografiile din satelit înregistrează realizarea unei constructii noi.

În urma investigatiilor au rezultat următoarele:

a) Aeroportul Cataloi - Tulcea este inutilizabil, ca urmare a lipsei balizajului si a existentei gropilor pe pistă. Acesta nu a fost si nu a putut fi utilizat niciodată pentru niciun zbor în perioada supusă anchetei;

b) Aeroportul Fetesti - militar nu a fost utilizat, în perioada investigată, de niciun zbor civil sau militar cu caracteristicile investigate si de niciunul dintre zborurile aflate pe lista Eurocontrol sau suspectate de Comisia Marty;

c) Aeroportul Mihail Kogălniceanu - Constanta nu are facilităti si constructii noi din acea perioadă, pe partea civilă, motiv al răspunsului initial trimis Comisiei Marty de către aviatia civilă. Singura constructie nouă, care apare si în fotografiile aeriene ale Centrului de la Torejon, este în partea militară a aeroportului. Ministerul Apărării a furnizat cel de-al doilea răspuns către Comisia Marty, răspuns ce arată destinatia acestei clădiri.

Din investigatiile la fata locului ale Comisiei de anchetă si din documentele prezentate de autoritătile solicitate rezultă că nu există nicio facilitate ce ar fi putut fi folosită drept spatiu de detentie, fie si ad-hoc. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizatii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport.

În plus, România a permis accesul oricăror investigatori si ziaristi la facilitătile aeroportului, imediat după ce a apărut prima suspiciune în media. Comisia a investigat toate zborurile din lista Eurocontrol si există date clare asupra fiecăruia dintre zborurile ce au trecut prin Aeroportul Mihail Kogălniceanu. Niciunul nu întruneste niciun fel de conditii ce ar ridica suspiciuni privind transportul ilegal, coborârea sau urcarea în avion a vreunui pasager;

d) în privinta Aeroportului Gearmata - Timisoara, aici nu există nicio facilitate construită în acea perioadă. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizatii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport;

e) în privinta Aeroportului Bucuresti - Băneasa, nici aici nu există vreo facilitate construită în perioada supusă anchetei.

3. Concluzii rezultate din investigarea zborurilor asupra cărora au fost formulate întrebări

În continutul rapoartelor Marty cu privire la România, precum si în scrisoarea trimisă de domnul Dick Marty la data de 7 noiembrie 2006 se exprimă unele suspiciuni si se solicită toate dovezile disponibile cu privire la următoarele zboruri, despre care se crede că ar fi facilitat transferuri de detinuti cu aeronave apartinând CIA pe unele aeroporturi din România, astfel:

3.1. Zborul N 313P: la data de 25 ianuarie 2004 a fost efectuat pe ruta Kabul-Bucuresti-Băneasa-Palma de Mallorca, iar la data de 22 septembrie 2002, pe ruta Szymany-Bucuresti-Băneasa-Rabat.

În raportul preliminar al Comisiei de anchetă prezentat la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmă: „Cu privire la zborul N 313P din 25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit că respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul Bucuresti-Băneasa pentru realimentare si servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Există toate probele care arată fără niciun dubiu acest lucru, dar si scopul escalei. Acelasi lucru este valabil si în cadrul zborului N 313P din data de 22 septembrie 2003.”

Domnul Dick Marty afirmă că declaratia Comisiei de anchetă contrazice informatiile furnizate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, conform cărora, la 25 ianuarie 2004, aeroportul său de destinatie era Timisoara, nu Bucuresti - Băneasa. Ulterior, avionul a decolat de la Timisoara, domnul Marty declarând că a verificat acest fapt.

Pentru a reconfirma veridicitatea concluziilor Comisiei de anchetă cu privire la zborurile N 313P, prezentăm:

• Pentru N 313 P/25 ianuarie 2004 (anexa clasificată nr. 3):

- factura nr. 174/26 ianuarie 2004, emisă de ROMATSA;

- nota de încasare nr. 00077/04 din 26 ianuarie 2004, emisă de Romanian Airport Services (Aeroportul Băneasa);

- Adresa nr. 6.293/14.11.2006 a Aeroportului Timisoara;

- copia planului initial de zbor, din care rezultă scopul tehnic al escalei.

Mentionăm că informatia initială furnizată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), referitoare la aterizarea pe Aeroportul International Timisoara a zborului N 313P din data de 25 ianuarie 2004, se datorează faptului că AACR a avut acces numai la planul de zbor transmis de operatorul aeronavei. Planul de zbor a fost modificat de operator din aer, solicitându-se escala pe Aeroportul International Bucuresti -Băneasa.

La acea dată, conform legislatiei române, operatorii care efectuau zboruri particulare în spatiul aerian national nu aveau obligatia să solicite de la AACR autorizatie de survol, fiind suficientă depunerea planului de zbor la organul de trafic.

• Pentru N 313 P/22/23.09.2003 (anexa clasificată nr. 4):

- copia extrasului din fisa de navigatie ROMATSA aferentă Aeroportului Băneasa, din care rezultă ruta reală a zborului;

- copia facturilor nr. 665 si 666 din 23 septembrie 2003, aferente zborului N 313P, emise de agentul de handling Romanian Airport Services.

3.2. Zborul N 478 GS din 6 decembrie 2004, care a avut un accident la aterizarea pe Aeroportul Bucuresti - Băneasa, este suspectat a fi implicat într-un circuit care ar fi transportat prizonieri, datorită faptului că a fost omis din lista transmisă domnului Dick Marty în aprilie 2006.

Evenimentul a avut următoarea desfăsurare: la data de 6 decembrie 2004, ora 13,29, aeronava companiei CENTURION AVIATION de tip Gulfstream 4, ce efectua un zbor charter pe ruta Bagram/Afganistan - Bucuresti/Băneasa, a aterizat pe pista Aeroportului Băneasa, depăsind pragul pistei 07, cu o viteză la sol de aproximativ 287 km/h. În rulare, aeronava a depăsit distanta disponibilă pentru aterizare (LDA - 2.360 m) si pragul decalat al pistei, într-o sectiune a pistei unde aeroportul efectua lucrări de întretinere (îndepărtarea partială a stratului de beton si înlocuirea acestuia). Aeronava a rulat cu jamba principală stânga pe o sectiune nebetonată cu o adâncime de aproximativ 15-20 cm si s-a oprit pe marginea pistei. Echipajul a raportat scurgeri masive de combustibil din aripa stângă.

Aeronava a înregistrat avarii la jamba stângă a trenului principal de aterizare si la rezervorul de combustibil din planul stâng (anexa clasificată nr. 5).

De mentionat că aeronava a fost grav avariată si a fost transportată la data de 26 iulie 2005 cu aeronava AN 124-100 în directia Shannon.

3.3. Zborul N 379P din data de 25 octombrie 2003 ridică semne de întrebare pentru domnul Dick Marty, în ideea în care Autoritatea Aeronautică Civilă Română indică ruta Praga-Constanta-Băneasa-Amman. În realitate, zborul s-a efectuat pe ruta Praga-Bucuresti Băneasa-Amman, conform facturii nr. 3.314/25 octombrie 2003, emisă de ROMATSA (anexa clasificată nr. 6).

3.4. Zborurile N 85 VM din data de 26 ianuarie 2004 si din data de 12 aprilie 2004 nu au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu, ci pe Aeroportul Bucuresti - Băneasa (anexele clasificate nr. 7 si 8); zborurile N227 SV din data de 1 octombrie 2004 si N2189 M din data de 13-14 iunie 2003 au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu (anexele clasificate nr. 9 si 10).

3.5. În anexa la scrisoarea domnului Dick Marty din 31 martie 2006 sunt solicitate detalii privind 43 de zboruri. Comisia de anchetă le prezintă în anexa clasificată nr. 11.

 

CAPITOLUL 6

Concluzii finale

 

1. La întrebarea dacă există sau au existat baze secrete americane în România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

2. La întrebarea dacă în România există sau au existat, în perioada cercetată, facilităti pentru detinerea de prizonieri, altele decât cele penitenciare (reale, secrete, ad-hoc, clădiri utilizabile în formă improvizată în acest scop), eventual în apropierea aeroporturilor Timisoara, Bucuresti - Henri Coandă sau Băneasa si Constanta, Comisia de anchetă răspunde negativ.

3. La întrebarea dacă există sau au existat persoane detinute cu sau fără acte în sistemul penitenciar din România, care ar fi putut să fie asimilate prizonierilor, Comisia de anchetă răspunde negativ.

4. La întrebarea dacă există posibilitatea unor fisuri în sistemul de control complet al traficului - civil sau militar – ori dacă, din neglijentă, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute în conventiile internationale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

5. La întrebarea dacă ar fi fost posibil ca anumite institutii din România să fi participat constient sau prin omisiune ori neglijentă la operatiuni de transport ilegal de detinuti prin spatiul aerian sau aeroporturile din România, Comisia de anchetă răspunde negativ.

6. La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi asimilate detinutilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autoritătilor române, potrivit normelor internationale, Comisia de anchetă răspunde negativ.

7. La întrebarea dacă a existat o anchetă profundă parlamentară pentru stabilirea alegatiilor media privind existenta unor centre de detentie sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în România, Comisia de anchetă răspunde pozitiv.

8. La întrebarea privind scopul escalelor în România ale zborurilor prezentate în cap. 5, Comisia de anchetă are argumente temeinice pentru a răspunde că ele nu au avut nimic în comun cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României.

Comisia de anchetă pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României va returna anexele si documentele clasificate autoritătilor care le-au clasificat, cu recomandarea declasificării acestora, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 427

din 10 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rosia Montană Gold Corporation” - S.A. din comuna Rosia Montană în Dosarul nr. 1.303/57/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comercială „Unimet - Cug” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.430/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constitutională sub nr. 1.796D/2007 si, respectiv, nr. 1.803D/2007.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 25 martie 2008, când aceste cauze au fost conexate, astfel cum rezultă din încheierea de la acea dată, iar Curtea, în urma deliberărilor, a dispus amânarea pronuntării pentru data de 10 aprilie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 5 decembrie 2007 si 7 noiembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 1.303/57/2007 si nr. 1.430/33/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal si Curtea de Apel Cluj – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptiile au fost ridicate de Societatea Comercială „Rosia Montană Gold Corporation” - S.A. din comuna Rosia Montană si, respectiv, Societatea Comercială „Unimet - Cug” - S.A. din Cluj-Napoca în cauze de contencios administrativ având ca obiect solutionarea unei cereri de revizuire având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv solutionarea unei exceptii de nelegalitate a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în Dosarul nr. 1.796D/2007 al Curtii Constitutionale, autorul exceptiei sustine că art. III din Legea nr. 262/2007 încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitătii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justitia este unică, impartială si egală pentru toti. Astfel, dispozitiile legale criticate impun instantei de judecată adoptarea unei solutii stabilite de către legiuitor, magistratul fiind obligat la revizuirea hotărârii pronuntate sub imperiul vechilor prevederi ale Legii nr. 554/2004, fără a mai pune în discutia părtilor admisibilitatea cererii de revizuire, ca si cale extraordinară de atac. Astfel, reclamantul se găseste într-o pozitie mai favorabilă fată de partea adversă. Or, principiul egalitătii, precum si principiile esentiale ale procesului civil, printre care accesul liber la justitie, dreptul părtilor la un proces echitabil si dreptul la apărare, impun ca în cadrul procesului toate părtile să aibă dreptul de a formula cereri, de a propune si administra probe si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept, hotărârea judecătorească fiind pronuntată în conditii depline de egalitate si impartialitate.

În Dosarul nr. 1.803D/2007 al Curtii Constitutionale autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat contravine în mod flagrant prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 124 din Constitutie, în sensul că este încălcat principiul separatiei puterilor în stat, precum si celor ale art. 15 alin. (2) din aceasta, referitoare la principiul neretroactivitătii legii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, exprimându-si punctul de vedere în Dosarul nr. 1.803D/2007, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, în lipsa unei motivări a autorului, fără de care este imposibil a se bănui aspectele vizate prin ridicarea exceptiei. În aceste conditii, mentionează, pe de o parte, că este „dificil a se presupune” rationamentul care a justificat invocarea în cauză a principiului separatiei puterilor în stat, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveste principiul neretroactivitătii legii, pretins a fi încălcat, arată că textul de lege criticat contine norme de procedură, care sunt de imediată aplicare, astfel că nu se poate retine încălcarea acestui principiu. Totodată, arată că o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă fără solutionarea pe fond a exceptiei de nelegalitate, prin respingerea ei ca inadmisibilă, nu are autoritate de lucru judecat, pentru a se putea sustine că textul de lege are caracter retroactiv.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. III din Legea nr. 262/2007 sunt neconstitutionale. Acestea contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece permit formularea de cereri de revizuire în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi împotriva tuturor hotărârilor judecătoresti pronuntate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive si irevocabile fără solutionarea pe fond a exceptiei de nelegalitate. Se permite astfel revenirea asupra unor solutii definitive si irevocabile si, implicit, înlăturarea caracterului obligatoriu pe care îl capătă o hotărâre irevocabilă, ceea ce creează o inegalitate între justitiabili, încalcă principiul securitătii raporturilor juridice si atinge însăsi substanta dreptului la un tribunal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

„III. Hotărârile judecătoresti pronuntate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive si irevocabile fără solutionarea pe fond a exceptiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

Autorii exceptiei consideră că textul legal mentionat contravine prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie un nou caz de revizuire, potrivit căruia partea interesată poate formula o astfel de cerere împotriva acelor hotărâri judecătoresti pronuntate în baza Legii nr. 554/2004 rămase definitive si irevocabile, fără solutionarea însă, pe fond, a exceptiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă. O astfel de cerere se poate înainta instantei de judecată competente în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Normele legale criticate au, prin urmare, caracter procedural, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Asadar, legiuitorul are competenta exclusivă de a reglementa în aceste domenii, cu respectarea, evident, a principiilor fundamentale.

Curtea Constitutională constată că nu poate retine critica de neconstitutionalitate potrivit căreia textul de lege examinat contravine principiului egalitătii si, îndeosebi, dreptului la un proces echitabil, prin aceea că favorizează revizuientul, admisibilitatea cererii de revizuire nefiind pusă în discutia părtilor din litigiu deoarece instanta este obligată să o analizeze pe fond, prin însusi efectul legii.

Or, o asemenea concluzie nu este cuprinsă si nici nu poate fi desprinsă din continutul juridic al normelor criticate. Sigur că dispozitiile art. III din Legea nr. 262/2007 instituie un nou caz de revizuire, în considerarea actului normativ vizat care are un caracter special, respectiv Legea contenciosului administrativ, însă, potrivit art. 28 din acest act normativ, dispozitiile aici cuprinse se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritătile publice, pe de o parte, si persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileste de instantă, cu prilejul solutionării cauzei.

Prin urmare, instanta de judecată, si nu legea, este cea care va analiza în concret cererea de revizuire si va hotărâri asupra admisibilitătii ei, pentru a trece apoi la examinarea pe fond si încuviintarea ei sau nu, după caz. Cauzele de admisibilitate decurg din însăsi specificul acestui nou caz de revizuire, unele dintre ele fiind, de exemplu, verificarea existentei unei hotărâri de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de nelegalitate sau depunerea cererii de revizuire în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu se poate retine nici pretinsa contrarietate a dispozitiilor de lege criticate fată de prevederile art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Justitia este unică, impartială si egală pentru toti”.

Cât priveste invocarea principiului neretroactivitătii legii, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate contin norme de procedură care sunt, totodată, de imediată aplicare. Mai mult, aplicarea acestora se limitează pe o perioadă de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, iar în cazul examinării unei exceptii de nelegalitate care vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauzele de nelegalitate vor fi analizate prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, astfel cum dispun art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007.

În plus, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege aici examinate, respingând, prin Decizia nr. 426 din 10 aprilie 2008, nepublicată încă, exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 4 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. II alin. (2) si art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rosia Montană Gold Corporation” - S.A. din comuna Rosia Montană în Dosarul nr. 1.303/57/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal si de Societatea Comercială „Unimet - Cug” - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.430/33/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 435

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Andrei Victor în Dosarul nr. 649/45/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, astfel: ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 340/2004, întrucât acestea nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate expres prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007; ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, indicând, în acest sens, jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 922 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 649/45/2007, Curtea de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Exceptia a fost ridicată de Andrei Victor într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, prin aceea că nu prevăd obligatia, ci doar posibilitatea prefectului de a ataca în contencios administrativ toate actele administrative nelegale, la cererea cetătenilor, contravin normelor constitutionale referitoare la obligatia respectării legilor si suprematiei Constitutiei - art.1 alin. (5) - si la principiul egalitătii în drepturi - art. 16 alin. (1) si (2).

Precizează că o asemenea prevedere legală permite eludarea dispozitiilor constitutionale si legale, favorizând „ingineriile financiare” ale autoritătilor locale.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, autorul exceptiei a sustinut oral, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, că acestea contravin accesului liber la justitie, prin aceea că „termenul de 48 de ore, precum si calcularea acestuia de la pronuntare nu permit justitiabilului să atace în termen util si în deplină cunostintă de cauză încheierea prin care instanta ar respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale”.

Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal precizează, mai întâi, că dispozitiile art. 26 si ale art. 261 din Legea nr. 340/2004 au fost expres abrogate, astfel că nu mai pot face în prezent obiectul controlului de constitutionalitate. Cu toate acestea, dreptul prefectului de tutelă administrativă, prevăzut de textul de lege criticat, este acum reglementat la art. 1 alin. (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar acest atribut al prefectului nu se poate transforma într-o obligatie absolută, asa cum pretinde autorul exceptiei.

Cât priveste dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, apreciază că sunt constitutionale, termenul de 48 de ore de la pronuntare, prevăzut pentru declararea recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curtii fiind un termen rezonabil, menit a asigura celeritatea solutionării cauzei, în cadrul unor garantii procesuale egale pentru toate părtile din proces.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată, deoarece acestea nu contin norme contrare principiului egalitătii, pretins a fi încălcat. Cât priveste prevederile art. 26 din Legea nr. 340/2004, acestea nu mai sunt în vigoare, iar potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, o astfel de exceptie este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază, în ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, că aceasta este inadmisibilă, în conditiile în care textul legal nu mai este în prezent în vigoare, fiind abrogat prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007, la o dată anterioară sesizării Curtii Constitutionale. Cât priveste dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că sunt constitutionale, nefiind de natură să îngrădească exercitarea liberului acces la justitie, în formele si modalitătile stabilite de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004, dispozitii abrogate, însă, anterior sesizării Curtii Constitutionale, prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având următoarea redactare: „(6) Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligatia respectării legilor, a Constitutiei si a suprematiei acesteia, ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor si ale art. 21 care consacră accesul liber la justitie. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului au fost abrogate expres prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Asadar, în această cauză, Curtea a fost sesizată cu solutionarea unei exceptii privind un text legal ce, la momentul sesizării, nu mai era în vigoare. În aceste conditii, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveste prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că, în jurisprudenta sa, s-a mai pronuntat cu privire la conformitatea acestora fată de exigentele pe care accesul liber la justitie le impune, potrivit art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, pretins a fi încălcat.

De exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, si Decizia nr. 514 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contin norme de procedură care nu contravin conditiei solutionării cauzelor cu celeritate si într-un termen rezonabil, stabilită de art. 21 alin. (3) din Constitutie, ci, dimpotrivă, îi dau expresie, textul de lege instituind în mod expres un termen imperativ pentru solutionarea recursului (3 zile). Prin urmare, dispozitiile art. 29 alin. (6) din legea criticată răspund întru totul cerintei de celeritate impuse de conditia solutionării cauzelor într-un termen rezonabil si reflectă totodată preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, sub toate aspectele sale, inclusiv dreptul la apărare. Curtea a mai arătat, cu acelasi prilej, că dispozitiile criticate nu îngrădesc dreptul unei persoane de a se adresa instantelor judecătoresti pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime, o dovadă în acest sens fiind si faptul că instanta se pronuntă prin încheiere asupra admisibilitătii exceptiei tocmai în cadrul unui proces aflat în desfăsurare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, exceptie ridicată de Andrei Victor în Dosarul nr. 649/45/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante de judecată.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 436

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Felicia Camelia Indri în Dosarul nr. 1.647/30/2007 al Tribunalului Timis – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât, anterior sesizării Curtii Constitutionale, acestea au fost modificate, fără ca solutia legislativă criticată să fie preluată în noua redactare. Cât priveste prevederile art. 11 alin. (5) din aceeasi lege, indicate de autor în motivarea sa, apreciază că sunt constitutionale, întrucât modalitatea de reglementare a naturii juridice a termenelor stabilite la alin. (2) al art. 11 nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind liberul acces la justitie si ale art. 52 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, astfel cum rezultă si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 10 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.647/30/2007, Tribunalul Timis – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptia a fost ridicată de Felicia Camelia Indri într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia, raportându-se la dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în vechea lor redactare, sustine că acestea contravin dreptului de acces liber la justitie si dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece, pentru calcularea termenului de decădere, prevăzut de art. 11 alin. (5) din lege, în care poate fi introdusă actiunea împotriva unui act administrativ unilateral este luată în considerare data emiterii actului, chiar dacă acesta nu este adus la cunostinta persoanei vătămate.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) si (5) din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată. Acestea instituie un termen rezonabil înăuntrul căruia persoana interesată are posibilitatea de a introduce actiune în anularea actului administrativ individual si reprezintă tocmai valorificarea si transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile legale criticate, având natură procedurală, se aplică în mod unitar tuturor celor vizati de ipoteza normei legale, fără discriminări, si nu sunt de natură a îngrădi exercitarea liberului acces la justitie, astfel cum sustine autorul exceptiei.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este inadmisibilă, deoarece solutia juridică criticată de autorul exceptiei în prezent nu mai subzistă, textul de lege initial criticat fiind modificat, anterior sesizării Curtii Constitutionale, tocmai în sensul vizat prin criticile de neconstitutionalitate. Cât priveste prevederile art. 11 alin. (5) din aceeasi lege, consideră că acestea sunt constitutionale, întrucât nu contravin normelor fundamentale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate si completate prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Analizând motivarea autorului exceptiei, rezultă că acesta a indicat si prevederile art. 11 alin. (5) din aceeasi lege ca obiect al exceptiei, dispozitii care, însă, nu au fost retinute de instanta de judecată în cuprinsul încheierii de sesizare. Întrucât, în solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională se pronuntă în limitele cadrului procesual stabilit prin încheierea de sesizare, rezultă că obiectul exceptiei se limitează doar la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care în prezent au următoarea redactare:

„(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunostintă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)”

Autorul exceptiei consideră că textul de lege mentionat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si ale art. 52 alin. (1) si (2) care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei îsi raportează criticile de neconstitutionalitate la vechea reglementare cuprinsă la art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, anterioară modificărilor intervenite prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007. În noua redactare, solutia legislativă continută de textul de lege criticat cuprinde norme legale ce îndepărtează critica de neconstitutionalitate formulată, în sensul că termenul de decădere pentru promovarea actiunii în justitie împotriva unui act administrativ individual nu mai este calculat prin raportare la data emiterii acestuia, ci fată de momentul comunicării lui sau luării la cunostintă, pe orice cale.

Asa fiind, având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, aceleasi solutii au fost pronuntate de Curte în jurisprudenta sa în materie, de exemplu, Decizia nr. 10 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2008, sau Decizia nr. 229 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Felicia Camelia Indri în Dosarul nr. 1.647/30/2007 al Tribunalului Timis – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 440

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Bistrita-Năsăud în Dosarul nr. 3.467/112/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 76D/2008 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent mentionează faptul că autorul exceptiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul asupra acestei cereri prealabile, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, deoarece autorul exceptiei - persoană juridică - a avut, din momentul invocării exceptiei în fata instantei de judecată, suficient timp pentru a-si pregăti apărarea.

Deliberând, Curtea respinge cererea si, în continuare, dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 77D/2008 având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 1.536/33/2007 al aceleiasi instante de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că aceeasi cerere referitoare la acordarea unui nou termen de judecată a fost depusă de autorul exceptiei si în acest dosar.

Pentru aceleasi motive expuse mai sus, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii. Curtea respinge cererea si, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 77D/2008 la Dosarul nr. 76D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată. Sustine, în acest sens, că dispozitiile de lege criticate nu sunt contrare principiului liberului acces la justitie si nici dreptului la apărare, de vreme ce instanta de judecată este cea care, prin hotărâre judecătorească, dispune dizolvarea consiliului judetean, dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru această situatie. În plus, prevederile art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, si ale art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, invocate, nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 23 noiembrie 2007 si, respectiv, 22 noiembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 3.467/112/2006 si nr. 1.536/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Exceptiile au fost ridicate de Consiliul Judetean Bistrita-Năsăud în cauze privind solutionarea unor recursuri formulate împotriva unor sentinte civile pronuntate în cauze având ca obiect actiuni în constatarea dizolvării de drept a Consiliului Judetean Bistrita-Năsăud.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având un continut identic, se arată că textul de lege criticat „extinde în mod nejustificat si nepermis sfera persoanelor care pot introduce o actiune în contencios administrativ”, deschizând calea „exercitării unui abuz de drept” „atât sub aspect subiectiv, prin promovarea unei actiuni lipsite de interes legitim”, „cât si sub aspect obiectiv, când dreptul este deturnat de la finalitatea sa social-economică”. Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească de dizolvare a consiliului judetean s-ar aboli/restrânge dreptul unei persoane alese si mai apoi validate într-o demnitate publică - cea de consilier judetean -, drept câstigat ca urmare a votului electoral liber exprimat, ceea ce contravine art. 37, 52 si 53 din Constitutie.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal opinează în sensul netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate. Oferirea de calitate procesuală activă oricărei persoane interesate reprezintă expresia dispozitiilor art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie, si nu o încălcare a normelor fundamentale invocate.

Acestea nu au nicio legătură cu chestiunea calitătii procesuale active în litigiul dedus judecătii si, mai mult, autorul exceptiei nu explică de ce o simplă problemă de procedură lezează un drept material, de natură politică.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 sunt constitutionale. Contrar opiniei autorului exceptiei, textul legal criticat constituie expresia prevederilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum si ale art. 122 alin. (2), potrivit cărora consiliul judetean este ales si functionează în conditiile legii. În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 37 din Constitutie, apreciază că acestea nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu următorul continut: „(2) Secretarul judetului sau orice altă persoană interesată sesizează instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanta analizează situatia de fapt si se pronuntă cu privire la dizolvarea consiliului judetean.

Hotărârea instantei este definitivă si se comunică prefectului.” Alin. (1) la care se face trimitere prevede următoarele:

„(1) Consiliul judetean se dizolvă de drept în conditiile art. 55 alin. (1) sau prin referendum judetean.”

Autorul exceptiei consideră că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, potrivit cărora „statutul alesilor locali trebuie să asigure liberul exercitiu al mandatului lor”, precum si ale art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, referitoare, în esentă, la dreptul oricărui cetătean de a avea posibilitatea, fără discriminare si fără restrictii nerezonabile, de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege si de a fi ales, precum si de a avea acces, în conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că autorul acesteia consideră că dispozitiile art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 contravin art. 37, 52 si 53 din Constitutie, prin aceea că oferă posibilitatea ca, pe lângă secretarul judetului, orice persoană interesată să poată sesiza instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1) al aceluiasi articol din lege, respectiv dizolvarea consiliului judetean prin referendum sau dizolvarea de drept, conform prevederilor art. 55 alin. (1) din lege.

Curtea nu poate retine aceste sustineri si, în consecintă, urmează să respingă exceptia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 122 alin. (2) din Constitutie, „Consiliul judetean este ales si functionează în conditiile legii”. Or, Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 reglementează, în spiritul prevederilor constitutionale, tocmai conditiile de constituire si functionare a autoritătilor administratiei publice locale. Stabilirea unor cazuri de dizolvare de drept si conferirea calitătii procesuale active secretarului judetului, precum si oricărei persoane interesate de a sesiza instanta de contencios administrativ cu privire la existenta unor asemenea cazuri nu au nicio legătură cu exercitarea dreptului constitutional de a fi ales, garantat de art. 37 din Constitutie. Dimpotrivă, textul de lege criticat reprezintă expresia liberului acces la justitie, care, în materia contenciosului administrativ, cunoaste o consacrare specială, aceea conferită de art. 52 din Constitutie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Simpla sesizare a instantei în temeiul art. 99 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 nu determină de jure pronuntarea unei hotărâri judecătoresti de constatare a dizolvării de drept a consiliului judetean. Instanta de contencios administrativ este cea care, în urma verificării îndeplinirii conditiilor legale, atât de formă, cât si de fond, cu privire la respectiva sesizare, va decide în consecintă. Prin urmare, este cu totul neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia exercitarea dreptului de sesizare a instantei de către orice persoană interesată deschide calea unui abuz de drept, atât sub aspect subiectiv, cât si obiectiv.

Cât priveste invocarea prevederilor art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, cât si ale art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, în conditiile în care dreptul de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constitutie, nu are legătură cu textul de lege supus controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Bistrita-Năsăud în dosarele nr. 3.467/112/2006 si nr. 1.536/33/2007 ale Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

NORME

privind modificarea si completarea Normelor Băncii Nationale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea băncilor

 

Având în vedere prevederile art. 150 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007,

în temeiul dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si al art. 420 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007,

Banca Natională a României emite prezentele norme.

Art. I. - Normele Băncii Nationale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea băncilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 20 aprilie 2001, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 27 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) Băncile trebuie să stabilească strategia în domeniul administrării riscului de lichiditate, strategie care va fi aprobată de către structurile de conducere ale băncilor si care va fi revizuită cel putin anual sau ori de câte ori modificarea conditiilor mediului în care acestea îsi desfăsoară activitatea o impun.

(2) Băncile trebuie să dispună de planuri alternative aprobate de către structurile de conducere ale băncilor, care să detalieze cât mai concret strategiile privind administrarea riscului de lichiditate în conditii de criză.

(3) Pe lângă informatiile prevăzute la art. 76 alin. (2) din Normele Băncii Nationale a României nr. 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitătii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfăsurarea activitătii de audit intern a institutiilor de credit, planurile alternative trebuie să stabilească responsabilitătile structurilor de conducere ale băncilor si procedurile ce trebuie să fie urmate atunci când astfel de planuri sunt activate si trebuie să identifice sursele potentiale de lichiditate pentru acoperirea deficitelor de lichiditate ce pot apărea în conditii de criză.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1) si (2) vor fi transmise Băncii Nationale a României - Directia supraveghere în termen de 5 zile de la data aprobării sau revizuirii acestora si vor fi însotite de documente care să demonstreze că băncile au luat toate măsurile pentru asigurarea conditiilor necesare pentru ca, în caz de necesitate, să fie puse în aplicare, în regim de urgentă, planurile alternative, inclusiv prin încheierea de acorduri de finantare alternative.”

2. La anexa nr. 2, după rândul 8 se introduce un nou rând, rândul 9, cu următorul cuprins:

„Total obligatii bilantiere (formularul anexa 1b, rd. Total, col. 2-7), fără ajustarea prevăzută la art. 20 si 201 .”

Art. II. - Prezentele norme intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 29 aprilie 2008.

Nr. 2.

 

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, se face următoarea rectificare (care apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I”):

- la art. 2 alin. (3), în loc de: „(3) În situatia prevăzută la art. (2), ..” se va citi: „(3) În situatia prevăzută la alin. (2) ..”.

 

În anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.430/2007 privind acordarea cetăteniei române unor persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 5 decembrie 2007, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I”):

- la nr. 11, în loc de: „Nayef Ahmad, fiul lui Hassan si Merya, ..” se va citi: „Nayef Ahmad, fiul lui Hamza si Merya, ..”.